Localizarea Serviciilor Comerciale Si Elemente de Planificare Urbana In Municipiul Slobozia

Diverse2

Localizarea Serviciilor Comerciale Si Elemente de Planificare Urbana In Municipiul Slobozia

Byadmin ianuarie 1, 2024

Localizarea serviciilor comerciale și elemente de

planificare urbană in Municipiul Slobozia

CURPINS

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

Introducere

Capitolul 1 – Scurt istoric

1.1. Istoricul planificării urbane

1.2. Istoria orașului Slobozia

1.3. Istoricul cercetărilor

Capitolul 2 – Metodologia

Capitolul 3 – Particularitățile componentelor fizico – geografice

3.1. Așezarea și poziția geografică

3.2. Factorii geomorfologici

3.3. Geologia

3.4. Clima

3.4.1. Topoclimatul de câmpie

3.4.2. Influența ariei urbane asupra modificării parametrilor climatici (topoclimatul urban)

3.5. Vegetația

3.6. Învelișului pedologic

3.7. Hidrografia

3.7.1. Apele subterane

3.7.2. Apele de suprafață

PARTEA A II-A – ASPECTELE SOCIO-ECONOMICE

Capitolul 4 – Evoluția așezării

Capitolul 5 – Structura urbană și funcțională

– Elemente de planificare urbană-

5.1. Zonele funcționale

5.2. Structura și textura urbană

5.3. Infrastructura de utilități tehnico edilitare și de transport

5.3.1. Gospodărirea apelelor

5.3.2. Alimentarea cu apă

5.3.3. Canalizarea și epurarea apelor uzate

5.3.4. Alimentarea cu căldură

5.3.5. Alimentarea cu gaze naturale

5.3.6. Alimentarea cu energie electrică

5.3.7. Serviciile telefonice

5.3.8. Managementul deșeurilor

5.3.9. Infrastructura de transport local și regional

5.3.9.1. Trasnportul public

5.3.9.2. Căile de comunicație

5.3.10. Infrastructura de sănătate

5.3.11. Infrastructura de educație și cultură

5.4. Dinamica funcțiilor urbane

5.4.1. Funcția rezidențială

5.4.2. Funcția industrială

5.4.3. Funcția comercială

5.4.4. Alte funcții urbane

Capitolul 6 – Modificări în dinamica și structura populației

6.1.Evoluția numerică a populației

6.2. Modificări în evoluția factorilor dinamicii populației

6.2.1. Natalitatea

6.2.2. Mortalitatea

6.2.3. Migrația

6.2.4. Nupțialitatea și divorțialitatea

6.3. Tipuri de structuri demografice – particularități ale evoluției acestora în cadrul populației orașului Slobozia

6.3.1. Structura pe grupe de vârstă și sex

6.3.2. Structura etnică și confesională

Capitolul 7 – Structura socio economică și dezvoltarea urbană

7.1. Localizarea serviciilor

7.1.1. Agenții economici după cifra de afaceri

7.2. Fondul funciar

7.2.1. Agricultura

7.2.1.1. Evoluția producției agricole

7.3. Modificări în structura în dinamica și structura populației ocupate

7.3.2. Numărul de șomeri

7.4. Turismul

7.4.1. Capacitatea de cazare turistică

7.4.2. Fluxul de turiști

Concluzii

Bibliografie

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

Introducere

Planificare urbană se concentrează pe forma fizică, funcțiile economice și impactul sociale ale mediului urban și pe locația diferitelor activități din cadrul acesteia. Deoarece planificarea urbană se bazează pe inginerie, arhitectură, preocupările sociale și politice, este diferită o profesie tehnică, un efort care implică voința politică și participarea publicului și o disciplină academică.

Urbanismul se ocupă atât de dezvoltarea terenului deschis ("site-uri de zone verzi"), precum și de revitalizarea pieselor existente ale orașului, care implică astfel stabilirea obiectivelor, colectarea și analiza datelor, prognoză, design, gândire strategică precum și de consultarea publică. Din ce în ce mai mult, tehnologia sistemelor informaționale geografice (GIS) a fost folosită pentru a harta sistemului urban existent și să proiecteze consecințele schimbărilor. În secolul al 20-lea dezvoltarea durabilă pe termen a ajuns să reprezinte un rezultat perfect în suma tuturor obiectivelor de planificare.

Originile moderne de planificare urbană se află într-o mișcare socială pentru reforma urbană care a apărut în a doua parte a secolului al 19-lea ca o reacție împotriva dezordinii orașului industrial. Mulți vizionari din perioada respectivă solicitau un oraș ideal, dar considerente practice de salubrizare adecvate, circulația mărfurilor și a persoanelor precum și furnizarea de facilități a condus de asemenea dorința de planificare. Planificatorii contemporani caută să echilibreze cererile conflictuale de echitate socială, creșterea economică, sensibilitate de mediu și aspectul estetic. Rezultatul procesului de planificare poate fi un plan oficial de master pentru un oraș întreg sau zonă metropolitană, un plan de cartier, un plan de proiect, sau un set de alternative politice. Implementarea cu succes a unui plan, necesită de obicei antreprenoriale și viclenie politică din partea planificatorilor și sponsorii lor, în ciuda eforturilor de a izola planificarea de politică. Planificarea implică din ce în ce participarea sectorului privat în "parteneriate public-privat."

Scopul acestei lucrări este de a face o descriere a planificării urbane a unui oraș mijlociu precum Slobozia și de a face legătura acesteia cu activitățile economice

Motivația alegerii titlului, deoarece Slobozia este orașul meu natal l-am ales zonă de studiu și în plus întotdeauna mi-a stârnit intereseul în ceea ce privește planificarea urbană relaționată cu economia.

Capitolul 1 – Scurt istoric

Istoricul planificării urbane

Construirea orașelor are o istorie lungă și complexă. Deși urbanismul este văzută ca o profesie organizată a existat de mai puțin de un secol, toate orașele afișează diferite grade de chibzuire și design conștient în aspectul și funcționarea lor.

Primii oameni au condus o existență nomadă, bazându-se pe vânătoare și cules de hrană. Acum între 8.000 si 10.000 de ani cultivarea sistematică a plantelor și domesticirea animalelor a permis instalarea așezărilor permanente. În al patrulea mileniu î.Hr., cerințele pentru "revoluția urbană", au fost îndeplinite în cele din urmă: producerea unui surplus de produse alimentare care pot fi memorate, un sistem de scriere, o organizare socială mai complexă, iar progresele tehnologice, cum ar fi plugul, roata olarului, război de țesut și metalurgie.

Există orașe din mai multe motive, diversitatea formelor urbane pot fi urmărite la funcțiile complexe. Orașe pot servi ca centre de depozitare, comerț și fabricare. Excedentul agricol din zona rurală înconjurătoare este procesat și distribuit în orașe. Deasemenea, a crescut valorile pieței, în cazul în care bunurile din locuri îndepărtate ar putea fi schimbate pentru produsele locale. De-a lungul istoriei, orașele au fost fondate la intersecțiile rutelor de transport sau în punctele unde mărfurile trebuia să treacă de la un mod de transport la altul, precum în porturile fluviale și cele maritime.

Elementele religioase au fost cruciale de-a lungul istoriei urbane. Popoarele antice au avut locuri sacre, de multe ori asociate cu cimitire sau altare, în jurul cărora orașele au început să se dezvolte. Orașele antice au avut de obicei incinta templului mari cu edificii religioase monumentale. Multe orașe medievale au fost construite aproape de mănăstiri și catedrale.

Orașele oferă adesea o protecție într-o lume precară. În timpul atacurilor, populația din mediul rural ar putea fugi în spatele zidurilor orașului, în cazul în care forțele de apărare asamblate să respingă inamicul. Peretele servit în acest scop de milenii, până la inventarea de artilerie grea a pereților inutilă în război. Odată cu apariția războiului aerian modern, orașele au devenit ținte prime pentru distrugere, mai degraba decat refugii sigure. Orașele pot servi ca centre de guvern. În special, apariția marilor statelor-națiune din Europa între 1400 și 1800 a dus la crearea de noi capitale sau investirea orașelor existente cu funcții guvernamentale extinse.

Istoria orașului Slobozia

Cercetarile arheologice au dus la descoperiri ce confirmă existența unor așezari umane în perimetrul actual al orasului înca din perioada neolitica (cca 300 i.Hr.), ca si prezența neîntrerupta a comunităților locale în acest teritoriu până în epoca feudală, când localitatea începe să capete importanță.

Așezarea Sloboziei în această parte a Bărăganului s-a datorat unor motive comerciale. Aici, pe malurile Ialomiței, se întalneau doua drumuri comerciale importante: primul venea din Europa centrala, ajungând la Brașov, București, apoi Orasul de Floci (vestit targ medieval distrus complet în jurul anului 1780) si, în fine, Constanța; al doilea lega Orientul Apropiat de Țara Românească prin Constantinopole, Silistra, Călărași, Orașul de Floci, Brăila, Galați.

Primul document care amintește de existența satului Vaideei (Slobozia de azi) este hrisovul emis de Radu Mihnea, în martie 1614, în care postelnicul Ianache Caragea menționa că "Silistea satului Vaideei din județul Ialomița tot și cu tot hotarul, oricât împrejmuiște vechiul hotar… sus zisa siliște s-a aflat domneasca, a fost pustie, fără oameni încă din zilele răposatului Mihai voevod din primii ani ai domniei lui până în zilele domniei mele, la cel de-al treilea an al domniei în Tara Romanesca, fac impreuna atata vreme 20 de ani".

Iar mai departe în hristov se precizeaza ca "am dat domnia mea si slobozie pentru trei ani, care vrea sa vina si sa traiasca în aceasta siliste…"

Documentul ne arată că în aceste locuri existase o așezare mai veche, cunoscută sub denumirea de Vaideei, ce fusese pustiită de razboi cu 20 de ani înainte, în timpul domniei lui Mihai Viteazul, deci în 1594, acesta fiind anul primei atestari documentare a localitatii; iar "slobozie", dupa cum a explicat si calatorul cărturar Paul de Alep, care a vizitat Slobozia în 1658, însemna un teritoriu liber, unde cine se aseaza e scutit de anumite obligatii fiscale.

Aceste privilegii au fost reconfirmate de alți voievozi: Leon Tomsa (in 1630), Matei Basarab (1635 si 1636), Grigore Ghica (1672), Șerban Cantacuzino (1679 si 1682), Constantin Brâncoveanu (in 1688). în toate aceste hrisoave de slobozire denumirea Vaideei a fost înlocuita, mai întai cu apelativul Slobozia lui Ianache, iar din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea i se va spune, mai simplu Slobozia.

Deși documentele sunt confuze, se pare ca pe vechiul amplasament și păstrând construcția înițială a mănăstirii ridicate de Ianache Caragea la câțiva ani după ce devenise stăpânul satului, Matei Basarab a înălțat, în jurul anului 1634, mănăstirea cu hramul Sfinții Voievozi, înconjurand-o cu un puternic zid de încinta și adăugând probabil, clădirile mănăstirești.

Din vechea ctitorie se mai pastreaza turnul clopotniței – partea înferioară – și zidul înconjurator, mănăstirea fiind reparată și refacută de egumenul Gavril în 1836, iar ulterior, în mai multe randuri.

In secolele XVII-XVIII mănăstirea primește ca daruri domnești terenuri, mosii, paduri, ocine, vii, viata locuitorilor din zona desfasurandu-se, practic, pana în a doua jumatate a veacului, în jurul lacasului sfant.

Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea Ialomița devine unul din grânarele țării iar Slobozia un centru de desfacere a produselor cerealiere si animaliere. Statisticile din 1836 evidențiază importanța suprafetelor agricole și un numar însemnat de animale crescute în gospodării.

Deși se dezvolta meșteșugăritul și negoțul, îndustria rămâne, până dupa cel de-al doilea război mondial, slab reprezentata doar prin ateliere si "fabricute" de mezeluri, dulciuri si lumănări, mori si prese de ulei.

Documentele secolului al XIX-lea și primei jumatăți a secolului al XX-lea evidențiază diversitatea problemelor locuitorilor, începând cu actele de proprietate, dări și impozite, continuând cu catagrafii date despre numărul populației, animalelor, stupilor, pomilor, mărimea suprafețelor agricole și terenurilor de vie, precum și starea drumurilor și podurilor, a sănătății locuitorilor, situația școlară a copiilor ca și mărturii ale participării locuitorilor la evenimente istorice importante ale țarii: războiul de îndependență, iar mai târziu, cele doua războaie mondiale.

In 1912 Slobozia este declarată comuna urbană. La acea data avea: 26,6 ha, 54 de strazi, doua stradele, o soșea, 4.838 locuitori, iar numarul acestora avea să crească în 1941 la 7.290. în 1952 orascale.

Aceste privilegii au fost reconfirmate de alți voievozi: Leon Tomsa (in 1630), Matei Basarab (1635 si 1636), Grigore Ghica (1672), Șerban Cantacuzino (1679 si 1682), Constantin Brâncoveanu (in 1688). în toate aceste hrisoave de slobozire denumirea Vaideei a fost înlocuita, mai întai cu apelativul Slobozia lui Ianache, iar din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea i se va spune, mai simplu Slobozia.

Deși documentele sunt confuze, se pare ca pe vechiul amplasament și păstrând construcția înițială a mănăstirii ridicate de Ianache Caragea la câțiva ani după ce devenise stăpânul satului, Matei Basarab a înălțat, în jurul anului 1634, mănăstirea cu hramul Sfinții Voievozi, înconjurand-o cu un puternic zid de încinta și adăugând probabil, clădirile mănăstirești.

Din vechea ctitorie se mai pastreaza turnul clopotniței – partea înferioară – și zidul înconjurator, mănăstirea fiind reparată și refacută de egumenul Gavril în 1836, iar ulterior, în mai multe randuri.

In secolele XVII-XVIII mănăstirea primește ca daruri domnești terenuri, mosii, paduri, ocine, vii, viata locuitorilor din zona desfasurandu-se, practic, pana în a doua jumatate a veacului, în jurul lacasului sfant.

Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea Ialomița devine unul din grânarele țării iar Slobozia un centru de desfacere a produselor cerealiere si animaliere. Statisticile din 1836 evidențiază importanța suprafetelor agricole și un numar însemnat de animale crescute în gospodării.

Deși se dezvolta meșteșugăritul și negoțul, îndustria rămâne, până dupa cel de-al doilea război mondial, slab reprezentata doar prin ateliere si "fabricute" de mezeluri, dulciuri si lumănări, mori si prese de ulei.

Documentele secolului al XIX-lea și primei jumatăți a secolului al XX-lea evidențiază diversitatea problemelor locuitorilor, începând cu actele de proprietate, dări și impozite, continuând cu catagrafii date despre numărul populației, animalelor, stupilor, pomilor, mărimea suprafețelor agricole și terenurilor de vie, precum și starea drumurilor și podurilor, a sănătății locuitorilor, situația școlară a copiilor ca și mărturii ale participării locuitorilor la evenimente istorice importante ale țarii: războiul de îndependență, iar mai târziu, cele doua războaie mondiale.

In 1912 Slobozia este declarată comuna urbană. La acea data avea: 26,6 ha, 54 de strazi, doua stradele, o soșea, 4.838 locuitori, iar numarul acestora avea să crească în 1941 la 7.290. în 1952 orasul devine reședinta raionului Slobozia, în 1968 a judetului Ialomita , iar în 1979 este declarat municipiu.

Istoricul cercetărilor

Cărți și articole scrise despre planificarea urbană la nivel național

Paul-Roberto Pătrășcoiu, 2012, Dezvoltarea urbană integrată în contextul pliticii regionale europene: Studiu de caz: Municipiul Craiova, teză de doctorat, București

Gabriel Pascariu, 2010, Structura și dinamica sistemelor de așezări umane în procesul de planificare teritorială, (cu o aplicație în cazul României), teză de doctorat, București.

Rozalia Melania Boitor, Strategii alternative pentru îmbunătățirea mobilității urbane în municipiul Cluj-Napoca, Teză de doctorat, Cluj-Napoca.

Ioan Ianoș, 2000, Sisteme teritoriale – O abordare geografică, Editura Tehnică, București

Cărți și articole scrise despre municipiul Slobozia

Monografia orașului Slobozia, Copoiu Aurelia, 1942, Arhivele Istorice Centrale, fond Ministerul Culturii Naționale

Tezaur de documente ialomițene vol.1, Cotenescu Mihai-Vlădăreanu Alex, Direcția Generală a Arhivelor Statului din România, București, 1991

Ialomița medievală, Grigorescu Ștefan, Ed. Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, Slobozia, 2004

Monografia orașului Slobozia (lucrare în manuscris), Haralamb Atanase, Slobozia 400. Studii și comunicări monografice, Consiliul Local al Municipiului Slobozia, 1994

Istoria Sloboziei și a sloboziilor, Consiliul Local al Municipiului Slobozia, Direcția Generală a Arhivelor Statului filiala Ialomița, 1996

Slobozia. Contribuții monografice, George Stoian, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2007

Capitolul 2 – Metodologia

1. Prelucrarea și analiza datelor GIS

Cu ajutorul softurilor de specializare precum și cele de prelucrarea datelor vectoriale (folosite mai mult pentru design). Cu aceste softuri am întocmit o gama larga de harți tematice (poziția geografica, harți fizico-geografice, demografice etc). Pentru întocmirea acestor harți am folosit o gama larga de alte suporturi de date (vectoriale și raster) cum ar fi: harțile topografice, diverse harți tematice la scara mare (Harta Geologica 1:200.000, Harta Geomorfologica 1:1.000.000 etc) precum și harți la scară regională, la care s-au mai adaugat completari.

Prelucrarea datelor demografice și economice

Cu ajutorul programului Excel, datele au fost obținute fie din lucrari științifice fie de la instituțiile de specialitate (Institutul Național de Statistică), prin prelucrarea acestora am obținut informații despre anumiți parametrii sub forma de grafica, și ca în cazul harților am realizat o interpretare la care au contribuit și alte surse bibliografice, tot aceste date s-au folosit în relizarea unor materiale cartografice deja menționate la prima metodă.

Obținerea informațiilor din sursele bibliografice

Acestea sunt tezele de doctorat, reviste de specialitate, tratatele de geografie dar și unele site-uri legate de domeniul meu de studiu constituie o sursa bogata de informații pe care le-am gestionat și le-am înscris în teza.

Obținerea datelor din teren

Având domiciliul în zona de studiu, am reușit sa fac observații vizuale asupra reliefului, a vegetașiei dar și la dispunerea așezarilor umane deorece elementele cadrului natural sunt foarte corelate cu cele antropice.

Capitolul 3 – Particularitățile componentelor fizico – geografice

3.1. Așezarea și poziția geografică

Municipiul Slobozia se găsește în partea de SE a României, la cca. 120Km Est de București, capitala țarii, și cca.150Km Vest de Constanța, important port la Marea Neagră.

Poziția matematică: 440 33' Lat.N, 270 20' Long.E, timpul GMT +2.

Suprafața totală a municipiului este de 13.287 ha, din care 11.987 ha în extravilan și 1300 ha în intravilan.

În forma administrativă actuală, municipiul Slobozia se compune din orașul Slobozia și cartierele Bora și Slobozia Noua.

Este străbătut de râul Ialomița

Limite:

– Limita nordică Comuna Grivița

Comuna Scânteia

– Limita sudică Comuna Ciulnița

Județul Călărași

Comuna Cosâmbești

– Limita estică Comuna Perieți

Orașul Amara

– Limita vestică Comuna Ograda

Comuna Gheorghe Lazăr

3.2. Factorii geomorfologici

Municipiul Slobozia se desfășoară în cea mai mare parte în lunca Ialomiței, de obicei luncile sunt adecvate culturilor cu limitări variate, ele fiind asociate de cele mai multe cu terenuri având limitări foarte severe, pretabile pentru fânețe dar au pretabilitate foarte mare pentru agricultură dacă sunt amenajate și ameliorate în mod corespunzător.

Terenurile aflate în afara luncii (mai precis în zona de terasă) sunt foarte pretabile pentru aproape toate culturile agricole dar și pentru alte utilizări fără limitări semnificative.

Valea Ialomiței este plasată lateral. Are în general o directie vest-est, influențată atât de lasarea fundamentului catre nord, cu falieri est-vest, cât și de sedimentarea fluvio-lacustră efectuată dinspre nord-vest, dar cu modificari locale controlate de tectonică. În timpul transgresiunii din holocen inferior au fost barate de aluviunile râurilor mari, iar gurile lor au fost transformate în limanuri.

Relieful minor este de două categorii: de luncă și de câmp. În lunci se întâlnesc: grinduri, microdepresiuni cu exces de umiditate și cu bălți și lacuri, cursuri și meandre părăsite, popine, conuri ale râurilor afluente, uneori dune de nisip pe grinduri. Microrelieful de câmp este legat de loess și nisipuri, dar pot apărea independent și urme de văi colmatate și părăsite. Lunca este bine dezvoltată. În general, luncile ocupă 60 – 90 % din suprafața reliefului de vale. Pe loessuri și depozite loessoide se dezvoltă crovuri. La formarea crovurilor participă sufoziunea și apoi tasarea, în procesul formării lor loessul suferind și o decalcifiere prin dizolvarea sărurilor de către apele meteorice. Băltirile în crovuri și dezvoltarea unor acvifere sezoniere suprafreatice se datoresc slabei permeabilități a paleosolurilor argiloase intercalate între loessuri (între 1 și 7 strate).

Relieful de dune este răspândit în partea sudică (nisip ridicat de vânt din luncile), pe dreapta râurilui Ialomița. Majoritatea dunelor sunt fixate prin vegetație și un strat de sol ce se impune a fi protejat prin lucrări agrotehnice și plante adecvate.. Direcția dunelor este conformă cu cea a vânturilor dominante.

Figura 2 – Harta geomorfologică
Sursa: Fragment din Harta Geomorfologică 1:400.000

3.3. Geologia

Geologic, zona studiată se suprapune, peste Platforma Valahă. Aceasta este cuprinsă între falia Fierbinți la nord–est și Dunăre la sud. Soclul, interceptat în câteva foraje la adâncimi de 3000 m, este alcătuit din șisturi cristaline mezometamorfice, reprezentate în principal prin amfibolite frecvent retromorfozate și șisturi cristaline epimetamorfice reprezentate prin șisturi clorito-cuarțitice, cloritoșisturi etc. Șisturilor cristaline li se asociază corpuri magmatice reprezentate prin granitoide și gabbrouri. Vârsta acestor formațiuni este Neoproterozoic – Cambrian inferior (ciclul baikalian).

Ulterior consolidării, aria soclului valah a evoluat ca bazin de sedimentare, în care s-au acumulat depozite ce pot atinge mii de metri grosime. Acumularea acestora s-a realizat în mai multe cicluri de sedimentare:

Ciclul Cambrian mediu – Carbonifer superior – acum s-au acumulat depozite detrito – pelitice, anhidrite, tufite;

Ciclul Permian terminal – Triasic: formațiunea roșie inferioară, formațiunea carbonatică – evaporitică mediană și formațiunea detritică superioară;

Ciclul Jurasic mediu – Cretacic este predominant carbonatic;

Ciclul Badenian – Pleistocen; depozitele acestui ciclu marchează o transgresiune majoră. Apele au atins expansiunea maximă în Sarmațian. Formațiunile acumulate în acest ciclu sunt: depozite grosiere și gipsuri (Badenian), marne și argile în alternanță cu nisipuri și gresii calcaroase, calcare lumașelice, calcare oolitice și calcare recifale (Sarmațian), nisipuri și argile (Meoțian), depozite predominant pelitice (Ponțian), nisipuri (Dacian), depozite marnoase și argiloase (Romanian). În Villafranchian (Romanian superior – Pleistocen inferior) s-au acumulat așa–numitele „Strate de Cândești” (depozite fluvio – lacustre), iar după acestea, Stratele de Frătești (depozite aluvionare cu resturi de mamifere). Cu timpul, lacul pleistocen s-a restrâns și s-a colmatat; apele s-au retras spre est și nord-est.

Substratul geologic este alcătuit din nisipuri eoliene în partea des sud, aluviale în partea centrală, iar cea mai mare parte este acoperite cu loess și depozite loessoide, acestea sunt folosite ca roci de construcție (balast).

3.4. Clima

Continentalismul excesiv manifestat în est și sud-est se atenuează spre sud-vest pe măsura creșterii influențelor submediteraneene. Masele de aer cu frecvență mare sunt de proveniență estică, nordestică, sudică.

Continentalismul este ilustrat de:

– prezența secetelor și a unor lungi perioade de uscăciune, temperaturi foarte ridicate vara impuse de masele de aer tropical sau din est;

– temperaturi scăzute iarna date de stagnarea maselor de aer de proveniență nordică și nord-estică; frecvența viscolelor și a fenomenelor de iarnă;

– amplitudine termice foarte mari și cantități de precipitații reduse.

3.4.1. Topoclimatul de câmpie

– aici se înregistrează cea mai mare cantitate de radiație solară (125kcal/cm2/an cu maximum în iulie) în condițiile unei durate de strălucire a Soarelui de 2200-2500 ore.

– circulația generală vestică este atenuată de bariera Carpaților; frecvență mare o au masele de aer din est, nordest și sud care impune accentuarea continentalismului climatic.

– se caraterizează prin temperaturi de 10-11º anual, -20, -30 în ianuarie,

23-24º în iulie; precipitații anuale de 400-450 mm, majoritatea se produc în sezonul cald având caracter torențial; cel mai mare număr de zile cu secetă, uscăciune și viscol).

Desemenea mai există particularități precum:

· umezeala mai mare din lunci, în jurul lacurilor, a limanelor fluviale, a iazurilor (ca urmare a proceselor de evaporație);

· uscăciune mai mare pe terase si îndeosebi pe câmp;

· calmul mai mare în luncile orientate perpendicular pe direcția vântului dominant si vânturi din toate direcțiile pe câmp;

· strat de zăpadă mai gros si uniform în luncă, în crovuri și în pădure si foarte discontinuu pe câmp;

· regim termic moderat în lunci, în împrejurimile bazinelor de apă și în culturile irigate și cu mari contraste pe terenurile uscate (dune de nisip, miriște, câmp).

3.4.2. Influența ariei urbane asupra modificării parametrilor climatici (topoclimatul urban)

Topoclimatul urban reprezintă cel mai complex mozaic de topoclimate și microclimate deoarece suprafața subiacentă a fost intens modificată, astfel temperatura este mai mare față de regiunile de câmp deschis, dar în funcție de suprafața orașului poate varia, cea mai mare valoare se înregistrează pe suprafețele asfaltate, acestea se resimt cel mai bine în spațiul microclimatic, deasemenea albedoul este foarte mic absorția razelor solare este intensă. Clădirile pot influența unghiul razelor solare, astfel cele cu pereții expuși către nord primesc cea mică cantitate din radiația solară iar pereții cu expunere sudică primesc cea mai mare cantitate, acestea pot aduce modificări asupra regimului eolian, doarece se prezintă ca niște obstacole și iau naștere așa zisele brize urbane. Cantitatea de precipitații este de obicei mai mare în oraș datorită în primul rând activităților industriale, deoarece prin procesul de poluare emite mai multe particule în suspensie care la rândul lor se pot transforma în nuclee de condensare, iar în unele cazuri pot genera efecte de seră.

Astfel aici există clădiri joase, înalte și zone cu clădiri complexe, astfel în aceste areale există 2 suprafețe subiacente active fiecare dintre acestea primesc o anumită cantitate din radiația solară, bineînțeles parțile superioare ale clădirilor primesc mai multă radiație solară. Bulevardele au coeficientul de absortie mare cea ce înseamnă că ele se încălzesc foarte repede dar în același timp se răcesc la fel de repede. Spațiile verzi și suprafețele acvatice reprezintă un modelator climatic, iar spațiile periurbane agricole reprezintă oarecum zone de instabilitate deoarece reprezintă interfența dintre mai multe topoclimate complexe.

3.5. Vegetația

Se încadrează în zona de stepă, însă cea mai mare parte din vegetația naturală a fost înlocuită de culturile agricole.

Pajiștile și pășunile care au mai rămas sunt reprezentate de specii precum Vegetația ierboasă este formată din asociații xerofile de Botriochloa ischaemum, Festuca valesiaca, Poa bulbosa, etc, iar pădurile au ca reprezentați specii precum: Quercus robur alături de care mai apar Fraxinus sp., Ulmus minor, Populus sp., Salix sp. (dominante în zăvoaie) etc.

3.6. Învelișului pedologic

Cernisolurile sunt cele mai predominante soluri, ele ocupând 74,42% din suprafața totală a orașului, de aici cernoziomurile sunt tipurile care intră în această categorie în arealul studiat.

Acestea au un orizont A molic, gros, închis la culoare (cu crome în stare umedă mai mici sau egale cu 2) și un orizont calcic sau concentrații de carbonat de calciu sub formă de pulberi în primii 100 cm în suprafață. Materialul parental este alcătuit din loess și depozite loessoide în cea mai mare parte a arealului, dar se pot întâlni și pe alte depozite sedimentare.

Sunt soluri specifice în regiuni cu un climat cu o cantitate de precipitații inferioară pierderilor prin evapotranspirație. Au mult humus, sunt fertile dar necesită pentru diversele culturi agricole un volum de apă în raport cu solicitările plantelor. Au o largă utilizare pentru diverse culturi agricole; sunt necesare irigațiile.

Protisolurile sunt soluri neevoluate, în zona de studiu fac parte aluviosolurile. Acestea sunt localizate mai ales pe depozite nisipoase, pietrișuri din luncile râurilor; conținutul variat de humus și umectarea favorizează dezvoltarea unei vegetații de pajiști și arbori iubitori de apă precum salcia, plopi, arini etc), acestea ocupă 18% din suprafața totală.

Hidrisolurile, din această categorie fac parte gleiosolurile, ele sunt legate de suprafețe plane sau cu înclinare redusă la care nivelul pânzei freatice se află la mică adâncime iar apa provenită din precipitații este slab drenată. Ca urmare, aici intervalele cu exces de apă, alternează cu cele în care acesta se elimină încet ceea ce conduce la o alternanță de solubilizări și de oxidări-precipitări ale oxizilor de fier și mangan. Sunt soluri cu humus, culoare negricioasă, cu pete rugini, puțin permeabile și cu fertilitate medie. Folosirea lor necesită lucrări care să asigure drenarea apei.

3.7. Hidrografia

3.7.1. Apele subterane

– la suprafață sunt strate acvifere cu debite variabile mult influențate de regimul căderii precipitațiilor și de evaporația accentuată din sezonul cald. Deși constituie o însemnată resursă de apă potabilă sunt insuficiente pentru asigurarea necesarului în activitățile cotidiene;

– în depozitele sedimentare aflate la adâncime sunt ape cu conținut variabil în râuri ceea ce le imprimă grade diferite de mineralizare, duritate; au caracter de ape de zăcământ în structurile petroliere sau gazeifere sau sunt captive sub presiune.

3.7.2. Apele de suprafață

– Râurile, principala arteră hidrografică este râul Ialomița, în zona analizată acesta are următoarele caracteristici:

– Lungimea râului de la izvor: 340 km

– Suprafața bazinului 9154 km2

– Debitul multianual 41,7 – 47 m3/s

– Debitul de asigurare 80%: 11 m3/s

90%: 8,125 m3/s

95%: 5,25 m3/s

Cursurile de apă autohtone au regim temporar, ariditatea determină apariția unor pelicule concentrice de săruri de jur împrejur, crăpături în sol și apariția unei vegetații halofile caracteristice (Salicornia europaea).

– Lacurile, sunt specifice lacurile de luncă, cum sunt de exemplu Perieți (47,4 ha) la care se adaugă Lacul Amara (150 ha) instalat într-un braț părăsit. Acestea au luat naștere fie prin bararea gurii de vărsare ale râurilor fie prin separarea meandrelor.

PARTEA A II-A – ASPECTELE SOCIO-ECONOMICE

Capitolul 4 – Evoluția așezării

Pentru analiza acestui aspect s-au folosit 4 hărți din perioade diferire, astfel orașul a evolaut în felul următor:

– Analiza începe cu anul 1864, atunci orașul Slobozia era practic un oraș de tip târg, unde negustorii își vindeau aici animalele și alte produe, avea o suprafața foarte redusă, doar 1 kmp, spre dosebire de perioadele următoarele, aria urbană propriu-zisă se întindea dincolo de Ialomița, înglobând și alte localități, precum și o parte din Bora.

– În 1920, orașul nu s-a extins prea mult față de perioada anterioară, astfel toată aria urbană era exclusiv pe partea stângă a Ialomiței, astfel pe partea dreaptă existau locuri înmlăștinite și prin urmare nu mai puteau fi populate permanent, însă s-a extins suprafața de pe partea dreaptă a râului Ialomița, astfel zona intravilană ajunsese să aibă o suprafață de 1,23 kmp.

– În 1980, orașul deja era dezvoltat, ca urmare a intervenției regimului comunist, astfel

Suprafața intravilanului s-a dublat ajungând la 3,21 kmp

– În perioada actuală Slobozia și-a dublat suprafața intravilană, ajungând la 7,4 kmp, însă zona puternic urbanizată nu a suferit mari modificări, astfel la marginea orașului au apărut diverse platforme comerciale și industriale dar și locuințe noi și practic datorită acestui fapt suprafața intravilanului s-a extins așa de mult în 30 de ani.

Capitolul 5 – Structura urbană și funcțională

– Elemente de planificare urbană –

Evoluția civilizației contemporane se caracterizează printr-o accentuată tendință de generalizare a urbanizării, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate în principal de neconcordanța dintre creșterea demografică și existența cadrului fizic construit. În acest context, cunoașterea orașului ca organism complex având propriile sale mecanisme de dezvoltare devine un imperativ al evoluției societății în ansamblul său.

În primul rând pentru a vorbi de structura urbană a unui oraș este necesar ca mai întâi să se cunoască componentele orașului, acesta are 2 mari componente, una teritorială și alta social-economică, astfel cea teritorială este formată din următoarele componente::

vatra orașului, care reprezintă linia de contur a zonelor clădirilor cu destinație pentru locuit, în zona studiată aceasta delimitează arealul ce cuprinde zona centrală + pericentrală

intravilanul orașului, care cuprinde suprafețele ocupate cu construcții la care se adaugă spațiile pentru depozitare, transport, spațiile verzi și cele alocate pentru construcții, ș.a;

extravilanul orașului, cuprinde restul teritoriului administrativ al orașului în care se includ suprafețe cu agricultură intensivă, zone de agrement, spații de depozitare a deșeurilor, unități de alimentare cu energie etc, însă cea mai mare pondere din intravilan este ocupată de suprafețele agricole.

Componenta social-economică este reprezentată de populație și locul de muncă. În cazul urbanului, locul de muncă este încorporat organic teritoriului administrativ al orașului.

5.1. Zonele funcționale

a) Zona centrală – Ca orice oraș Slobozia pornește de la un nucleu central. În jurul acestuia spațiul se ordonează spontan sau dirijat, având diverse funcționalități: industriale, comerciale, rezidențiale etc. Aici converg principalele axe de circulație, aici sunt concentrate principalele unități pentru comerțul cu amănuntul și instituții administrative cum ar fi: Poliția Municipală, Tribunalul, Liceul Pedagogic Matei Basarab, Colegiul Mihai Viteazul etc. Bineînețeles aici se află și centre comerciale precum: Telekom, Bazarul, diverse restaurante și fast-food-uri .

Dar zona centrală se caracterizează mai ales prin aglomerarea circulației și predominarea activităților terțiare. Gradul de ocupare al terenului ajunge la valori maximale, iar prețul acestuia ia valorile cele mai ridicate. Tot în zona centrală orașului se concentrează, de regulă o bună parte din activitatea comercială și de interes public. Datorită lipsei de spațiu, a unei congestionări, fie ea și temporară, adesea instituțiile administrative și comerțul cu amănuntul „migrează“ spre cartierele periferice unde există spațiu disponibil, putând înregistrându-se l o dedublare a nucleului urban așa cum s-a întâmplat în ultimii 20-30 de ani. În cazul orașelor noi centrul este organizat pentru a răspunde unor funcții similare.

b) Zona rezidențială – Spațiile ocupate cu clădiri destinate locuirii ocupă, de regulă, suprafețele cele mai extinse. În zonele centrale, la etajele magazinelor, în spațiile rămase libere de structura industrială, în preajma căilor de comunicație, spațiile de locuit se prezintă difuz în structura construită a orașului. Poziția în cadrul zonelor rezidențiale precum și fizionomia și tipul de clădiri trădează adesea structura socială a populației urbane. Cei săraci ocupă, de regulă, spații distincte situate la periferia orașului, cel mai bine se caracterizează cartierele Bora și Slobozia Nouă

Zonele rezidențiale ale celor cu venituri modeste se aglomerează, de regulă, în jurul cartierelor de servicii sau ale comerțului cu amănuntul, ori pe lângă unitățile industriale. Ocupă în special terenurile cele mai puțin favorabile situate în arealele poluate de industrie. Predomină tipul de locuință individual compus din case construite din materiale ieftine și fără extensiune pe verticală, se caracterizează mai ales zonei pericentrale nordice. Adesea marile uzine au construit în apropiere locuințe modeste pentru muncitori, care se remarcă prin confort redus și monotonie. Cartierele populației înstărite se detașează în fizionomia urbană prin predominarea construcțiilor de tip vilă și asocierea lor în teritorii plasate favorabil (de regulă la distanțe mari față de axele majore de comunicație). Adesea, asemenea cartiere dispun de extinse spații verzi., cum ar fi Parcul mare, Parcul Vechi, există și zone aflate în apropierea stadionului cum ar fi cele din zona 1 mai.

Totuși există și zone unde vilele alternează cu casele tradiționale, de obicei acestea se găsesc în zona pericentrală nord-vestică.

c) Zona industrială – În multe cazuri industria ocupă spații aparte, detașându-se teritorial în cadrul orașului. Noxele emanate în atmosferă constituie impedimente în procesul de difuzie a industriei. De aceea în amplasarea industriilor poluante se ține cont de direcția dominantă a vântului, acestea amplasându-se în direcția opusă, astfel platformele insustriale au oracum o amplasare optimă deoarece direcția predominată a vântului este cea nordică iar platformele industriale se află în în partea de NV resppectiv NE.

Din punct de vedere al așezării și a poziției față de oraș se caracterizează gruparea dispersată, astfele platformele industriale sunt așezate atât de o parte și de alta a orașului cât și în afara, cele din afară sunt platforme de procesarea produselor agricole și animale.

d) Zona spațiilor verzi – Zonele extinse sunt caracteristicile zonelor periferice, acestea sunt reprezentate fie de pâlcurile de pădure fie de parcurile de pe latura sudică, acestea oferă condiții maxime de recreere și de relaxare, oferind deasemenea locuri de joacă pentru copii, deasemenea acestea ar putea fi valorificate pentru turismul de agrement. Tot în jurul orașului sunt fâșii plantate pentru protecție cu rolul de a diminua poluarea orașului Există și spații verzi în interiorul orașului însă sunt foarte mici ca suprafață, cum ar fi de exemplu locurile de joacă, scuarurile și cimitirele.

e) Zona de protecție agro-industrială, localizate tot la periferia orașului, pe acestea sunt amplasate diferite culturi agricole cu scopul de a fi prelucrate ți procesate în platformele industriale.

f) Tot la periferia orașului sunt zonele reprezentate de rețele dense de căi de comunicație, mai ales zona feroviară aici sunt liniile care fac legatura cu orașul Călărași și linia care face legătura dintre Țăndărei și Ploiești.

Figura 9 – Harta zonelor funcționale
Prelucrare de pe Harta investițiilor prevăzute în bugetul 2009

5.2. Structura și textura urbană

Evoluția civilizației contemporane se caracterizează printr-o accentuată tendință de generalizare a urbanizării, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate în principal de neconcordanța dintre creșterea demografică și existența cadrului fizic construit. În acest context, cunoașterea orașului ca organism complex având propriile sale mecanisme de dezvoltare devine un imperativ al evoluției societății în ansamblul său.

5.3. Infrastructura de utilități tehnico edilitare și de transport

5.3.1. Gospodărirea apelelor

În orașul Slobozia s-au reazliat amenajări hidrotehnice atât pentru viituri cât și pentru inundații, mai precis s-a realizat îndiguirea și regularizarea râului Ialomița, cele mai multe dintre amenajări sunt realizate pe cursul superior și mijlociu cu scopul de a diminua riscurile de viituri și inudații pentru aval, inclusiv municipiul Slobozia. Digurile de protecție ale Ialomiței nu sunt în cele mai bune condiții din cauza faptului că sunt neîntreținute.

5.3.2. Alimentarea cu apă

Municipiul Slobozia are și dispune de o rețea de apă potabilă care este folosită pentru consumatorii casnici, consumatorii publici și o parte din consumatorii industriali. De aici se alimentează și orașul Amara. La ora actuală orașul Slobozia se alimentează din Dunăre prin intermediul unui front de apă captat, acesta se află în dreptul comunei Modelu însă se reîncearcă să se schimba sursa de apă, mai precis sursa de apă de la suprafață să fie schimbată cu cea subterană, deoarece Dunărea este supusă poluării, iar cel mai risc este dat de poluarea chimică și radioactivă, afectând astfel în mod direct alimentarea cu apă a orașului.

Un alt pericol pentru populație o reprezintă conductele realizate din azbociment, acesta s-a dovedit a fi nociv pentru sănătatea populației la care se asociază bineînțeles poluarea chimică și radioactivă a Dunării. Consiliul Local al Municipiului a decis implementarea unui proiect care constă în schimbarea sursei de apă care să alimenteze rețeaua de apă potabilă a municipiului. O rezervă de apă cu un grad ridicat de potabilitate a fost identificată și primul foraj a fost executat în vederea realizării unei surse de apă subterane din frontul de captare peralel cu DN 21 Brăila, Călărași de la adâncimea de 110 cm din stratul hidro-geologic Frățilești. Utilizarea apei din sursă subterană va duce la reducerea numărului de afecțiuni de origine hidrica, reducerea riscului de întrerupere a alimentării cu apă urmare unor accidente ecologice pe fluviul Dunărea, crează apariția unui disponibil de apă care va fi folosit la dezvoltarea ulterioară a rețelei municipale de apă și poate face din municipiul Slobozia furnizorul de apă din zona periurbană.

5.3.3. Canalizarea și epurarea apelor uzate

Apele uzate menajere sunt colectate și transportate către stația de epurare prin intermediul unei rețele gravitaționale cu trei trepte de pompare. Canalizarea pluvială evacuează apa din precipitații direct în râul Ialomița și într-unul dintre canalele de desecare. Principala problemă a rețelei de canalizare este faptul că aceasta a rămas în urma rețelei de alimentare cu apă, existând zone importante din municipiu care nu beneficiază de colectoare de canalizare la care se adaugă și faptul că o mare parte din colectoarele menajere au devenit subdimensionate datorită racordării de noi consumatori. Rețeaua de canalizare trebuie extinsă și pe platformele industriale ale orașului, în special pe platforma Vest. Lucrărilor de extindere trebuie să li se adauge lucrări de decolmatare a canalizării pluviale. Modernizarea și extinderea canalizării menajere și a celei pluviale trebuie corelată cu modernizarea uzinei de epurare a orașului, în pecial datorită faptului că stațiile de preepurare ale agenților industriali funcționează necorespunzător, ceea ce duce la creșterea încărcăturii poluante deversate în râul Ialomița.

5.3.4. Alimentarea cu căldură

În prezent în municipiul Slobozia sunt în funcțiune 17 puncte termice și 5 centrale termice folosite la alimentarea cu agent termic al locuințelor colective și dcotări publice, există de asemenea centrale termice de bloc și numeroase centrale de apartament.

Dat fiind că principala cheltuială din bugetul unei familii este cea cu încălzirea locuinței trebuie promovat și implementat de către autoritatea locală împreună cu asociațiile de proprietari a unor proiecte de reabilitare termică în cadrul legislativ creat de Legea 260/2006 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 187/2005 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2002 privind instituirea măsurilor speciale pentru reabilitarea termică a unor clădiri de locuit multietajate.

5.3.5. Alimentarea cu gaze naturale

Municipiul Slobozia este alimentat cu gaze naturale din sistemul național de transport și distribuție prin intermediul conductei magistrale de transport Jugureanu – Călărași la care este racordată rețeaua de alimentare cu gaz natural a municipiului Slobozia. În prezent rețeaua de distribuție cu gaze naturale este în curs de extindere și funcționează în condiții tehnice corespunzătoare

Figura 15 – Evoluția lungimei totale a conductelor de distributie a gazelor în perioada 1990 – 2013
Sursa datelor: Institul Național de Statistică

5.3.6. Alimentarea cu energie electrică

Alimentarea cu energie electrică se face din Sistemul Energetic Național prin două stații de 110-20 kV. Rețeaua de medie tensiune (20 kV) și cea de joasă tensiune sunt de tip subteran în zonele de blocuri și aeriene în zonele periferice, cu locuințe individuale. Rețeaua de iluminat public este separată de cea a consumatorilor casnici. Gradul de încărcare al rețelelor este de 70 – 80 %.

5.3.7. Serviciile telefonice

Dacă în anul 2000 numărul de posturi telefonice era în municipiul Slobozia de 13647, crescând în anul următor cu o mie de posturi telefonice, în prezent, datorită dezvoltării telefoniei mobile numărul de abonamente telefonice este unul fluctuant. Până în anul 2006 la Slobozia a existat un singur furnizor de servicii de telefonie fixă, fosta societate națională, alternativa la aceasta apărând numai în cursul anului 2006, după acoperirea de firmele concurente a orașelor mari și foarte mari și începerea dezvoltării și extinderii lor în orașele mijlocii.

5.3.8. Managementul deșeurilor

Managementul deșeurilor în municipiul Slobozia a fost primul serviciu public exploatat în sistem privat din județul Ialomița. De la sfârșitul anului 2005 municipiul Slobozia și o parte din județul Ialomița este deservit de Platforma de depozitare Deșeuri Nepericuloase Slobozia, situată pe șoseaua Amara.

5.3.9. Infrastructura de transport local și regional

5.3.9.1. Trasnportul public – Firma de transport se numește Nick Touring, în prezent acest serviciu nu este de cea mai bună calitate, cel puțin la nivelul anului 2014 se înregistrau în total 6 autobuze și microbuze, față de alți ani atunci când municipiul Slobozia avea avea peste 20 de autobuze și microbuze

5.3.9.2. Căile de comunicație – Slobozia este un nod rutier destul de important la nivel național, fiind traversată de următoarele șosele:

– DN 2A – Acesta leagă orașele Urziceni și Constanța, un tronson reprezintă șoseaua de centură a orașului.

– DN 21 – leagă orașele Călărași și Brăila

– DN 2C – Face legătura cu orașul Buzău prin intermediul DN2.

– Căile ferate, magistrala care face legătura dintre București și Constanța, iar calea ferată secundară face legătura cu municipiul Călărași.

5.3.10. Infrastructura de sănătate

Tabel 1 – Categorii de unități sanitare pe forme de proprietate în anul 2013
Sursa datelor: Institul Național de Statistică

Tabel 2 – Structura personalului ocupat în sistemul de ocrotire a sănătății în anul 2013
Sursa datelor: Institul Național de Statistică

Figura 19 – Ponderea personalului ocupat în sistemul de ocrotire a sănătății în anul 2013
Prelucrare din Tabel 2

5.3.11. Infrastructura de educație și cultură

Figura 20 – Structura unităților de cultură și educația în anul 2013
Sursa datelor: Institul Național de Statistică

5.4. Dinamica funcțiilor urbane

5.4.1. Funcția rezidențială

Spațiul urban al orașului Slobozia reprezintă o unitate distinctă în sud-estul Câmpiei Române. Clădirile reprezintă elementul de concretizare a întregului țesut urban acestea având o mare varietate de forme și funcții. Funcția rezidențială presupune de asemenea si legătură între locuinte, dotări tehnico-edilitare si social-culturale într-un scop unic, acela al satisfacerii preferintelor si aspiratiilor membrilor comunitatilor. În perioada de după 1990 funcția rezidențială se amplifică prin construcția de locuințe individuale realizate din fonduri private – sunt terminate totodată blocurile începute anterior lui 1989, sunt construite noi blocuri prin A.N.L. în parte de sud și est a orașului. Totodată a avut loc un amplu proces de modernizare a infrastructurii care deservește fondul locativ al urbei (îndeosebi alimentare cu apă și canalizare) dar care este imperios necesar să continue pentru a duce locuirea la standardele de civilizație actuale.

5.4.2. Funcția industrială

În perioada de după 1990 se constată o serie de modificări și în ceea ce privește funcția industraială concretizate în:

dispariția unor unități industrale altădată reprezentative pentru economia orașului și a județului deopotrivă;

trecerea în proprietate privată a unor foste unități econmice de stat;

reducerea capacității de producție a unor unități industrale;

modernizarea capacităților de producție a unor unități economice îndeosebi aparținând industriei alimentare (panificație lactate);

apariția de unități industriale noi îndeosebi aparținând unor ramuri cu tradiție în economia orașului., acestea adaptate la cerințele actuale ale pieței;

reducerea pe anasamblu a ponderii industriei în profilul economic al orașului și creștera ponderii serviciilor astfel că se poate constata chiar o trecere de la un profil economic dominat industraial 1990 către un profil de servicii dominat de activități din sfera comercială care fac legătura cu vocația de oraș comercial a urbei;

5.4.3. Funcția comercială

În ceea ce privește funcția comercială și financiar bancară după 1990 se constatată modificări care au determinat schimbări radicale în:

creșeterea constatantă a ponderii acestei funcții în profilul economic al urbei astfel încât se poate afirma că orașul are o funcție comercială dominantă care valorifică măcar și parțial tradiția comercială a urbei;

trecerea în propritate privată a fostelor spații comerciale aparținând domeniului public astfel că în prezent rețeaua comercială aparține aproape exclusiv sectorului privat;

trecerea de la unități comerciale de proximitate de mici dimensiuni și amplasate în cartierele de locuințe la unități comerciale de tip supermarket și ulterior după 2005-2006 la cele de tip hipermarket amplasate de regulă la periferie ex. LIDL, SC Admet SRL, SC Marselle SRL etc

amplificarea rolului funcției comerciale în profilul economic al urbei prin dezvoltarea și modernizarea infrastrastructurii comerciale (infrastructura comercială existentă în 1990 s-a modificat semnificativ prin schimbarea destinației unor foste unități comerciale în special care deserveau comerțul cu produse alimentare prin modernizarea altora sau prin apariția de spații comerciale noi);

amplificarea funcției financiar bancare prin dezvoltarea unei infrastructuri noi moderne construită după 1990 care a determinat implicit creșterea numărului de salariați ocupați în acest sector.

5.4.4. Alte funcții urbane

Funcția de transport

Funcția de educație și cultură

Funcția sanitară

Funcția turistică

Capitolul 6 – Modificări în dinamica și structura populației

6.1.Evoluția numerică a populației

În evoluția populației municipiului, pentru aproape un secol, se pot identifica trei perioade cu particularități distincte în raport cu condițiile de dezvoltare economică:

1912-1966 se înregistrează o creștere lentă a populației ;

analiza datelor arată că populația orașului a crescut în peste 50 de ani cu cel puțin 20 000 de locuitori;

1966-1992 are loc o creștere aproape explozivă a numărului populației (se înregistrează o creștere de aproape 3 ori a numărului de locuitori), deoarece avortul era interzis la vremea respectivă reprezentând o măsură pro natalistă de reginul comunist;

1992-2008 în care se evidențiază o perioadă caracterizată de un declin demografic aproape constant, astfel numărul locuitorilor s-a diminuat cu cca. 30%;

Din datele analizate rezultă că dinamica populației este una exogenă, iar exodul urban a început încă din anul 1992 .

Figura 21 – Evoluția populației în perioada 1930 – 2011
Sursa datelor: Recensământul României

6.2. Modificări în evoluția factorilor dinamicii populației

6.2.1. Natalitatea

Natalitatea este un indice rezultat din raportarea nou-născuților vii la mia de locuitori

într-o anumită perioadă de timp și care indică frecvența nașterilor în cadrul unei populații date.

Născut-viu – este un produs al concepției, expulzat sau extras complet din corpul

mamei, independent de durata sarcinii și care, după această separare, prezintă un semn de viață (respirație, activitate cardiacă, pulsații ale cordonului ombilical sau contracții musculare dependente de voință).

Pe parcursul perioadei analizate, 1990 – 2013, se poate constata că natalitatea are o tendință de scădere, astfel se dinsting 2 perioade:

– 1990 – 1995, se înregistrează o tendință bruscă de scădere, de la peste 700 de persoane până la 474, acest fapt se datorează datorită legii din 1989 în care s-a desființat legea împotriva avorturilor.

– 1995 – 2000, este caracteristică o perioadă cu o foarte ușoară tendință de creștere

– 2001 – 2005, numărul a scăzut considerabil față de perioada precedentă, însă această perioadă se caracterizează prin stagnare ( numărul variind între 433 – 448 de persoane)

– 2005 – 2013, numărul de născuți vii a crescut, însă urmează o tendință de scădere, mai ales după anul 2010, astfel numărul de născuți vii a ajuns în anul 2013 la 423.

Acest fapt se datorează rolului femeii în societate, care își dedică mai puțin timp pentru creșterea și educarea copiilor, dar deasemena numărul avorturilor a crescut în ultimii ani iar măsurile contraceptive s-au dezvoltat din ce în ce mai mult.

Figura 22 – Dinamica numărului de născuții vii în perioada 2005 – 2013
Sursa datelor: Insititul Național de Statistică

6.2.2. Mortalitatea

Indice rezultat din raportarea numărului de decese dintr-o populație, într-o anumită perioadă, la totalul populației respective, pe un anumit teritoriu.

Pe întregul interval analizat tendința acestui parametru este de creștere, Astfel pe perioada analizată (2005-2013), dar în anul 2013 se observă o descreștere bruscă și acest fapt se datorează îmbunătățirii serviciilor medicale.

6.2.3. Migrația

Se caracteizează prin umrătoarele aspecte:

– Stabiliri de resedinta in localitate – persoane sosite (emigranți) într-o altă localitate decât cea de domiciliu, care la data de 1 I sau 1 VII aveau înscrisă în actul de identitate și în fișele de evidență a populației mențiunea de stabilire a reședinței.

– Plecările de la locul de reședință, se referă la persoanele care pleacă din localitate (imigranți), inclusiv cele plecate în străinătate (fenomen demografic al mișcării migratorii externe).

Dinamica acestori parametrii este aproximativ acceași indiferent de perioada aleasă, totuși această dinamică se caracterizează prin doua perioade distincte:

1990 – 1995, valorile de la ambii parametrii au scăzut în mod considerabil după căderea regimului comunist, astfel foarte multe persoane fie au plecat în țările străine, iar altele au migrat de la sat către oraș, această perioadă se caracterizează în primul rând prin spor migratoriu pozitiv.

Următoarea perioadă se caracterizează prin spor migratoriu negativ, chiar dacă există multe persoane care vin zonele din zonele rurale, în special populația tânără, există însă mai multe persoane care pleacă în continuare în străinătate, preponderent persoanele tinere, iar populația vârstnică se retrage în mediul rural, acesta fiind pentru majoritatea mediul de proveniență

6.2.4. Nupțialitatea și divorțialitatea

Nupțialitatea se referă la căsătoriile înregistrate la starea civilă (nu neapărat cea religioasă), astfel căsătoria reprezintă uniunea a femeii cu bărbatul cu scopul de a-și întemeia o familie.

Divorțialitatea se referă la numărul de divorțuri ănregistrate bineînețeles la starea civilă, divorțul reprezânt astfel ruperea căsniciei, acesta se acordă dacă ambii pareteneri sunt de acord.

De remarcat faptul este că numrăul căsătoriilor este mult mai mare decât numărul divorțurilor, indiferent de perioadă, totuși ambii parametrii analizați au aproximativ aceleași variații, însă există niște perioade specifice, acestea fiind următoarele:

1990 – 1993, căderea regimului comunist a avut efecte asupra relațiilor matrimoniale, astfel a crescut numărul divorțurilor și a scăzut numărul căsătoriilor.

1994 – 2004, ambii parametrii au avut aceași evoluție.

2004 – 2007, se remarcă o creștere specataculoasă a căsătoriilor, deoarece foarte multe din cupluri au venit din străinătate, au strâns bani și acest lucru a permis acestă evoluție explozivă, divorțurile în această perioadă au avut variații de la un an la altul.

2008 – 2013, instalarea crizei economice a defavorizat numărul căsătoriilor, astfel multe persoane au relații dar preferă să stea în concubinaj.

Figura 25 – Dinamica numărului de căsătorii și a numărului de divorțuri în perioada 1990 – 2013
Sursa datelor: Insititul Național de Statistică

6.3. Tipuri de structuri demografice – particularități ale evoluției acestora în cadrul populației orașului Slobozia

6.3.1. Structura pe grupe de vârstă și sex

Acest indicator se reprezintă prin piramida populației, astfel indiferent de anul ales aceasta are partea mediană bombata cu flancuri concave și convexe, baza piramidei fiind mai scurta iar vârful este ascuțit.

Aceasta este specifică oarecum țărilor dezvoltate și a celor în curs de dezvoltare, dar vârful piramidei este asemănător cu vârful piramidelor țărilor slab dezvoltate, de aici rezultă că natalitatea are valori relativ mici, sporul migratoriu este pozitiv în majoritatea cazurilor, iar mortalitatea este foarte mare de aici rezultă că sporul natural este negativ.

În următoarea piramidă atât flancurile concave cât și cele convexe înaintează către partea superioară, de aici reiese faptul că atat persoanele plecate au rămas în afara localității dar și cele sosite au rămas stabilite aici.

La rândul perioadei analizate baza priramidei a avut o dinamică redusă, dar vârful priramidei are o ușoară evoluție de aici reiese faptul că natalitatea rămas orecum stabilă iar mortalitatea a avut o scădere ușoară însă sporul natural se menține pozitiv.

De remarcat faptul că în partea superioară a ambelor piramide populația feminină predomină, fiind chiar dublă pentru grupele de vârstă peste 75 de ani, deaorece bărbații sunt supus mai mult unor vicii (alcool,tutun, etc) dar și muncile pe care le execută sunt mai riscante (în construncții, șantiere etc) pe când femeile sunt supuse mai puțin acestor vicii iar cele mai multe dintre acestea se dedică treburilor casnice.

De aici reiese faptul că orașul din acest punct de vedere are următoarele caracteristici:

– extensiune mare a grupelor de vârstă care cuprind adulții;

– populația tânără în volum mic și cu tendință de scădere în continuare;

– populația vârstnică în creștere.

– este întinerit doar prin fluxul de migranți.

Figura 26 – Structura pe grupă de vârstă și sex în anul 1992
Sursa datelor: Insititul Național de Statistică

Figura 27 – Structura populației pe grupă de vârstă și sex în anul 2014
Sursa datelor: Insititul Național de Statistică

6.3.2. Structura etnică și confesională

Figura 28 – Ponderea etniilor în anul 2011
Sursa datelor: Recensământul României

Figura 29 – Ponderea religiilor în anul 2011
Sursa datelor: Recensământul României

Ponderea cea mai mare este ocupată de romani, majoritatea deintre aceștia sunt ortodocși, aceștia sunt urmați de etnia romă care în mod oficial ocupau 2,8 % din totalul populației în anul 2011, însă ponderea reală are valori mult mai mari deaorece aceștia nu și-au arătat apartența la recensământ sau pur și simplu și-au negat etnia.

Capitolul 7 – Structura socio economică și dezvoltarea urbană
7.1. Localizarea serviciilor

Principala problemă economică a județului Ialomița și implicit a municipiului Slobozia este numărul relativ restrâns de activități economice care se structurează în principal pe exploatarea resurselor din agricultură. Chiar dacă unele dintre aceste sectoare sunt capabile să facă față concurenței naționale sau internaționale, gama restrânsă de activități limitează potențialul de dezvoltare. Pe măsură ce economia se maturizează este necesară dezvoltarea unor activități centrate pe o înaltă calitate a resurselor umane, având implicit o valoare economică adăugată mare. Principalele unități economice din municipiul Slobozia sunt:

Industria produselor primare: PET STAR HOLDING SRL,

Industria mobilei: MOBILA SA,

Industria alimentară a băuturilor și tutunului: EXPUR SA, TOP FOOD IMPEX SRL, TRITIPAN SRL,

Industria produselor textile și de tricotaje, a confecțiilor de îmbrăcăminte și a blănurilor:CARRERAS IMPEX SRL, LAMAR SRL,

Cultivarea plantelor, creșterea animalelor, fabricarea produselor pentru hrana animalelor și sevicii conexe AVICOLA SA,

Construcții: SC OYL COMPANY SRL, DRUMURI ȘI PODURI SA,

Transporturi și activități conexe transporturilor: ITARO SRL, COMTRANS SA,

Servicii:VIVANI SALUBRITATEA SA, INTERNAȚIONAL SERVICE SLOBOZIA SA

7.1.1. Agenții economici după cifra de afaceri

Tabel 3 – Structura agenților economici după cifra de afaceri în anul 2012
Date oferite de primăria municipiului Slobozia

Fiind un oraș care se bazează pe agricultură, Slobozia avea la nivelul anului 2012 peste 700 de angajați la fabricarea îngrășămintelor și produseolor azotoase, urmată apoi de fabricarea uleiurilor și a grăsimilor unde existau peste 450 de angajați, iar domeniul aviculturii avea în anul 2012 aproape 400 de angajați.

7.2. Fondul funciar

Tabel 4 – Structura fondului funciar în anul 2013
Sursa datelor: Instritul Național de Statistică

Fiind zonă de câmpie este și normal ca ponderea cea mai mare să fie ocupată de terenurile arabile, acestea dețin 72,04% din unitatea administrativ teritorilă, cea de a pondere este ocupată de suprafețele forestiere, ele dețin 11,93% din suprafață. Suprafețe construite (intravilan + căi de comunicație) ocupă cca. 10% din suprafață însă aici diveristea serviciilor este cea mai complexă.

7.2.1. Agricultura

Conform datelor de pe INS în anul 2003 (deoarece acestea au fost disponibilitatea datelor), cea mai mare suprafață era ocupată de culturile de floarea sorelui, atunci ocupa o suprafață de peste 3000 de ha, iar ponderea era de 42%, prin urmare dar producția raportată la suprafață a peste 5000 de tone, însă cea mai mare producție a fost la porumbi, peste 8000 de tone chiar dacă suprafața cultivată a fost mai mică decât cea ocupată de floarea sorelui.

Grânarele se pare ca nu sunt propice pentru această zonă de câmpie, suprafața cultivată era de 961 ha iar producția era în jur de 100 de tone.

Tabel 5 – Suprafața și producția principalelor culturi agricole în anul 2003
Sursa datelor: INS

7.2.1.1. Evoluția producției agricole

Perioada analizată este cuprinsă între 1990 și 2003, astfel anual cea mai mare producție a fost la prorumbi și la grâu și secară. De remarcat faptul este că în perioada 1990-1998 sfecla de zahăr atingea producții record, mai ales în anul 1994 atunci când acesta era de aproape 15000 de tone, în acea perioadă sistemele de irigații funcționau în mod corespunzător, deoarece sfecla de zahăr se devoltă în condții foarte mari de umiditate, deasemenea și rpoducția de legume era însemnată.

Cea mai mare producție a fost în anul 1997, în special pentru culturile cerealeliere, astfel producția de porumb a depășit orice record acesta trecând de peste 25000 de tone iar producția de grâu și secară a depăși și ea 15000 de tone.

Anii 2002 și 2003 se dovedesc a fii cei mai neproductivi și acest fapt se datorează perioadelor îndelungate de secetă, în acest caz producția agricolă nu a depășit 1000 de tone pentru fiecare tip de cultură.

7.3. Modificări în structura în dinamica și structura populației ocupate
7.3.1. Numărul de salariați

Începând din anul 1991 până în anul 1994 datorită trecerii de la economia socialistă la cea capitalistă, numărul salariaților a crescut în mod considerabil, astfel în anul 1990 erau aproape 25000 de salariați, economia a crescut în mod accentutat până în anul 1994 când numărul depășea ușor 30.000 mai precis peste 50% din populația orașului era activă. Urmează apoi un declin până în anul 2000, în acest an numărul a fost cel mai mic din perioada analizată (cca. 15000) mai precis cca. 24% din populație era activă.

După acestă perioadă de declin urmează o ușoară tendință de creștere a acestui indicator până în anul 2008, atunci când numărul salariaților trecea ușor de 20000, însă cca. 38% din populație era activă, o dată cu instalarea crizei economice, acest indicator a scăzut relativ ușor ajunând la valori sub 20000 până în anul 2010 după care urmează o perioadă de stagnare cea ce reflectă din acest punct de vedere o economie stabilă.

Figura 33 – Dinamica numărului de salariați în perioada 1990 -2013
Sursa datelor: INS

7.3.2. Numărul de șomeri

Pentru acest parametru s-a ales o perioadă mai scurtă dar mai detaliată față de indicatorul precedent, deoarece acesta a fost disponibilitatea datelor.

Astfel la începutul anului 2010 rata șomajului atingea valorile cele mai mari, peste 2000 de persoane, acest număr nu este foarte mare raportată la populația totală, astfel doar 4,3% din populație era șomeră, apoi a scăzut în mod considerabil până în anul 2011 în mod considerabil, ajungând la sub 1000 de peroane reprezentând echivalentul a 2,1 % din populație.

După această perioadă variația acestui indicator variază de la o lună la alta, astfel perioada mai-septembrie, octombrie are valorile cele mai mici deoarece există joburi sezoniere în acea perioadă, iar în lunile de iarnă numărul este ceva mic, trecând ușor de 1000 de persoane.

7.4. Turismul

Din păcate potențialul turistic al Sloboziei nu este foarte mare, însă ar putea fi valorificat dacă s-ar inestiii. Principalele atrații turistice sunt lacurile din jurul Ialomiței, acestea pot fi valorificate pentru turismul balneo-climateric cum este deja valorificat Lacul Amara și Lacul Iezer.

7.4.1. Capacitatea de cazare turistică

Tabel 6 – Structura capacității turistice în anul 2014
Sursa datelor: INS, http://www.travel-deals.ro/cazare/slobozia

Infrastructura turistică nu este la cele mai mari standardele astfel hotelurile de 3 stele sunt repartizate în zona centrală și pericentrală acestea fiind destinate mai ales pentru turismul de afaceri, iar motelurile și hotelurile de 2 de stele sunt plasate la periferia orașului acestea fiind destinate pentru turismul de tranzit, acestea mai exact sunt situate în apropierea zonelor comerciale.

7.4.2. Fluxul de turiști

Acesta se reprezintă prin 2 parametrii:

Numărul de sosiri reprezintă numarul turistilor cazati in unitatile de cazare turistica se cuprind toate persoanele (romani si straini) care calatoresc in afara localitatilor in care isi au domiciliul stabil, pentru o perioada mai mica de 12 luni si stau cel putin o noapte intr-o unitate de cazare turistica in zone vizitate din tara; motivul principal al calatoriei este altul decat acela de a desfasura o activitate remunerata in locurile vizitate.

Numărul de înnoptări reprezintă reprezinta fiecare noapte pentru care o persoană este înregistrată într-o unitate de cazare turistică, indiferent daca fizic este sau nu prezentă in cameră.

Pentru analiza acestui indicator, s-a ales perioada 2001 – 2014, indiferent de an numărul înoptărilor îl depășeste cu mult pe cel al sosirilor, astfel în perioada 2001 – 2008, tendința este de creștere deoarece în această perioadă începrea să se dezvolte turismul de afaceri, după care criza economică a avut efect iar numărul a început să scadă și bineînțeles că turismul de afaceri a fost afectat. În anul 2014 numărul de înoptări a avut valori foarte mici, deoarece foarte mulți se cazau la hotelul Paradis, acesta fiind situat în zona centrală și prin urmare acest hotel era cunoscut, după care a fost transormat în universitate (Bioterra)

Concluzii

Lucrarea este structurată în 2 părți și 7 capitole astfel în prima parte se vorbește depres cadrul natural și rolul său pentru activitățiile umane astfel s-a constat următoarele aspecte:

Relieful având o suprafață plană este favorabil pentru dezvoltarea așezărilor umane și este foarte practicabil pentru agricultură.

Clima are condiții optime pentru agricultură, însă persită foarte mult perioadele secetoase.

Vegetația naturală, a fost substituită în cea mai mare parte de culturile agricole

Solurile sunt foarte pretabile pentru agricultură

Râul Ialomița în cazuri extreme poate provoca viituri.

În cea de a doua sunt descrise aspectele legate de planificarea urbană și despre aspectele socio-economice, și s-au constatat următoarele aspecte:

Evoluția orașului a fost una rapidă de a lungul timpului

Există o mare alternanță între funcțiile și zonele fucnționale ale orașului, astfel zona rezidențială modernă este plasată în zona centrală și pericentrală acestea alternând cu zona spațților verzi, zonele rezidențiale modeste sunt situate la periferia orașului, care alternează cu zonele industriale, comerciale și bineînțeles cu zonele agricole din extravilan.

Reprezintă un nod feroviar și rutier important cel puțin pentru sudul țării, acesta are legătură directă cu autostrada soarelui

Populația este în declin, cu grad de îmbătrânire accentuat, iar populația tânără predomină din fluxul prin exod rural

Diversitatea serviciilor economice predomină în zona periferică și pericentrală, în zona centarlă predominând serviciile financiare.

Turismul nu este reprezentativ în zonă, însă se poate dezvolta cu succes turismul de afaceri, balnear și agroturismul.

Bibliografie

Carmen-Alina Gherghina, Bărăganul Central – Sinergism Microrelief-Depozite-Sol, rezumatul tezei de doctorat

Cândea Melinda (coordonator) , 2010, MODIFICĂRI IN STRUCTURA URBANĂ ȘI SOCIAL – ECONOMICĂ A MUNICIPIULUI FOCȘANI, rezumatul tezei de doctorat

Ciulache S. , l97l , Topoclimatologie și Microclimatologie, Editura Universității din București, București

Ielenicz M., 2005, Geografia fizică a României, Ministerul Educației și Cercetării Proiectul pentru Învățământul Rural, București

Oprea R., 2009, Compediu de pedologie, Editura Universitară, București

Pârvulescu E., 2009, Bazinul hidrografic al Oltului în spațiul Carpaților Meridionali și al Subcarpaților Getici – studiu de geografie umană și economică, Facultatea de Geografe, București

Stan Nicoleta, Structura și dinamica avifaunei din bazinul mijlociu al râului Ialomița, rezumatul tezei de doctorat

Surd V., 2003, Geografia Așezărilor, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Valentina Maria Cețean, 2009, Studii sedimentologice și petrografice în cursul mijlociu al râului Ialomița – evaluări hidrodinamice și economice, rezumatul tezei de doctorat

Violette Rey et al, 2006, Atlasul Românei, Editura Enciclopedia Rao, București

Materiale cartografice:

1964, Harta geologică a României, scara 1:200.000, Institutul Geologic al României, Bucrești

1978, Harta solurilor, ICPA

2005, Ortofotoplan ANCPI

2006, Corine Land Cover, date vectoriale

2015, Open Street Map, date vectoriale

Webografie

http://www.art.net/~hopkins/Don/simcity/manual/history.html, accesat la 30-05-2015

http://www.britannica.com/EBchecked/topic/619445/urban-planning, accesat la 30-05-2015

http://geo-spatial.org/, accesat la 30-05-2015

www.naturalearthdata.com, accesate pe 30-05-2015

http://sloboziail.ro/eveniment/2014/anunturi/strategie%20Slobozia%20v2%20-%204.02.pdf, accesat pe 10-06-2015

http://sloboziail.ro/eveniment/25032009/planse.pdf, accesat pe 10-06-2015

http://www.travel-deals.ro/cazare/slobozia, accesat pe 14-06-2015

http://www.unibuc.ro/prof/sandulache_m_i/Campia_Romana_-_cursul_1.php, accesat pe 30-05-2015