(Litomyshl – Praga) [602221]

Smetana

1824- 1884
(Litomyshl – Praga)

Cu toate că Smetana avea origine cehă, el stăpânea, așa după cum atestă scrisorile, limba germană, mai bine decât ceha. În formarea sa artistică era îndreptat mai mult spre cosmopolitism, iar în privința creației sale și a
stilului componistic se îndreaptă spre mișcarea muzicală germană nouă, mai cu seamă spre Liszt.
În 1860, când elementele naționale își cereau din ce în ce mai mult drepturile, în patria sa, ca patriot el se simți obligat să transpună în fapte această dezvoltare spre independență culturală. El renunță la postul său de la Göteburg, renunțând la mulțumirea artistică și economică de aici, revenind în 1861 la Praga, încercând să -și făurească aici
o nouă existență. În ciuda dușmăniilor provocate de cei care îl invidiau, îi
reuși să preia un loc central în conducerea vieții muzicale. Orientarea spre stilul național a însemnat pentru Smetana creația ultimei treimi de viață –
bazată pe compoziții corale, vocale pe texte cehe, lieduri, coruri prezent cu atât mai mult în opere.
Compozitorul a afirmat un stil propriu, de neconfundat, pregnant, ajungând, alături de Dvořak, fondatorul muzicii profesioniste, artistice naționale. În 1874, octombrie, compozitorul a fost lovit de un destin cumplit el
devenind com plet surd. A fost un început al unei suferințe (paralizie) care,
pe parcursul a câțiva ani a dus la o insomnie și o slăbire psihică și în final, spre moarte.
Acum el a fost nevoit să predea ștafeta activității sale multiple, să renunțe la bogata sa disponibilitate profesională, ceea ce l -a adus din punct de vedere
economic, la o situație critică.
În pofida acestor vicisitudini el a putut să dea muzicii creații nemuritoare, cu adevărat inspirate, spontane și sincere, în domeniul instrumental, cât și în acela al muzicii de cameră, acestea având un conținut programatic:
1863- Cvartetul de coarde „Din viața mea” și acela în re minor (1876 și
1883), ca și ciclul „ Patria mea ”, conținând 6 poeme muzicale bazate pe
elemente ale istoriei patriei, pe legende și amintir i, simțăminte lăsate de
frumusețile priveliștilor naturii.
1. VYŠEHRAD
Orchestra: 1 flaut picolo, 2 flaute, 2 oboi, 2 clarinete, 2 fagoți, 4 corni, 2 trompete, 3 tromboane, 1 tubă, timpan, triang–-, lemne, 2 harpe, corzi.

15 minute
Istoric
Poemul simfoni c Vyšehrad a fost terminat la 18 noiembrie 1874, o lună,
după ce Smetana și -a pierdut auzul, la Praga.
Prima audiție a avut loc împreună cu următoarea piesă simfonică „Die
Moldau”, la 4 aprilie 1876, sub bagheta lui Adolf Čech (Taustig), într -un
concert de ajutorare, organizat de Uniunea corală și orchestra personală a
teatrului regelui Boemiei, pentru ajutor, la Praga.
Manuscrisul se află în muzeul Smetana, la Praga.
Conținut și formă
Poemul are la bază o idee poetică a compozitorului. Lucrarea pune în
evidență Cetatea mândră Vyšehrad, care străjuiește pe o stâncă la baza căreia curge Vltava, deasupra orașului Praga. A fost odată sediul principilor și regilor Boemiei.
Introducerea: la început se aude harpa Cântărețului: Lumir, cu motivul
cetății Vyšehrad, simbolul muzical al cetății, care reapare pe parcursul întregului ciclu.
Acesta va fi preluat de suflători și corzi într -o creștere t reptată și culminație,
până la t utti-ul orchestral , în fortissimo – în care strălucește cetatea plină de
glorie. Partea centrală (principală): acum sunt prezentate alternativ, luptele.
Ex:
Cetatea cade pradă asedierii dușmanilor, ea va fi distrusă, bogăția ei distrusă.
Epilogul: amintește, cu reminiscenț e dureroase: la clarinet, despre strălucirea
altor vremuri.
Coda: Peste ruine se aude încă odată cântarea lui Lumir, după care lucrarea se stinge în sonorități line. „Vltava”
1 flaut picolo, 2 flaute mari, 2 oboi, 2 clarinete, 2 fagoturi, 4 corni, 2 trompe te, 3 tromboni, 1 tubă, timpane, triangl –, lemne, 1 harpă, corzi.
12 minute.

A doua piesă, poemul simfoniei „ Vltava” a fost terminat la trei săptămâni
după „Vyšehrad”, la 8 decembrie 1874, la Praga.
Prima audiție a avut loc, împreună cu „Vyš ehrad”, la 4 aprilie 1876.
Conținut și formă
Este un tablou muzical caracterizat printr -o fină, sugestivă și emoționantă
descriere făcută de compozitor despre curgerea râului, de la izvoare până la Praga. Ea izbucnește din două izvoare:

1 izvor: f lauți
2 izvor: clarineți
Tema „Vltavei” răsună descriind devenirea pârâului din care se dezvoltă
râul, în valurile căreia strălucesc nimfele, dansând în cerc.
3. Sharka
4. Prin pădurile și livezile Boemiei
5. Tabor
6. Blanik

Operă
„Mireasa vândută” ( 1866) – opera națională cehă
o. comică text – K. Sabina
„Dalibor” (1868)
„Cele două văduve” (1874) operă comică
„Sărutul” (1876) text E
„Secretul” (1878) text E Krásnohorská
„Liboussa” (1881)
„Die Teufelswand” (1882) text E

Poeme simfonice
Simfonia triumfului (lucrare timpurie)
„Wallenstein Lager”
„Richard al III -lea”
„Hakon Jarl”
Patria mea Mavlast 6 Poeme simfonice „Vyšehrad” „Vltava”
„Šárka”
„Prin pădurile și livezile Boemiei”
(Aus Böhmens Hain und Flur)
„Tábor” – Muntele Schi mbării la față a Domnului
„Blanók” (muntele)
Muzică de cameră
Cvartete de coarde: mi minor: „Din viața mea” (1876)
Trio cu pian în sol minor (1885) (Scherzo cu 2 Trio) (3 părți)
Lucrări pentru pian Polci (1855- 1861)

„Dansuri cehe” (1879)
„Vise” – 6 piese d e caracter (1875)
Coruri mixte
Coruri bărbătești.