LITERATURĂ ȘI CULTURĂ. CONTEXTE ROMÂNEȘTI, CONTEXTE EUROPENE LUCRARE DE DISERTAȚIE COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT: LECT. UNIV. NICOLETA MUȘAT… [621786]

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE LITERE, ISTORIE ȘI TEOLOGIE
PROGRAMUL DE STUDII DE MASTER:
LITERATURĂ ȘI CULTURĂ. CONTEXTE ROMÂNEȘTI,
CONTEXTE EUROPENE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT: [anonimizat]. UNIV. NICOLETA MUȘAT DOBÎNDĂ ANAMARIA -RAMONA

TIMIȘOARA
2018

2
UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE LITERE, ISTORIE ȘI TEOLOGIE
PROGRAMUL DE STUDII DE MASTER:
LITERATURĂ ȘI CULTURĂ. CONTEXTE ROMÂNEȘTI,
CONTEXTE EUROPENE

ROLUL MUZEULUI ÎN COMUNITATEA
DIN ZONA FĂGETULUI

COORDONATOR: ABSOLVENT: [anonimizat]. UNIV. MUȘAT NICOLETA DOBÎNDĂ ANAMARIA -RAMONA

TIMIȘOARA
2018

3
CUPRINS
CUPRINS ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 3
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 4
1. ISTORIA MUZEULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 6
1.1. Perspe ctive diacronice asupra conceptului de muzeu în trecut ………………………….. 7
1.2. Perspective diacronice asupra conceptului de muzeu în contemporaneitate ………… 8
2. MUZEELE DIN ZONA FĂGETULUI ………………………….. ………………………….. ……….. 28
2.1. Muzeul Traian Vuia ………………………….. ………………………….. …………………………. 29
2.2. Muzeul satului Sintești ………………………….. ………………………….. ……………………… 34
2.3. Muzeul Țării Făgetului ………………………….. ………………………….. ……………………… 40
2.4. Soluții propuse ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 43
3. INTERVIURILE UTILIZATE CA FORME DE MĂRTURIE ………………………….. …… 45
3.1.1. Interviu cu administratorul muzeului Traian Vuia ………………………….. ………….. 45
3.1.2. Interviu cu fondatorul muzeului satului Sintești ………………………….. …………….. 47
3.1.3. Interviu cu realizatorul muzeului Țării Făgetului ………………………….. …………… 50
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 56
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 60
ANEXA 1. CHESTIONAR MUZEUL TRAIAN VUIA ………………………….. ……………….. 63
Anexa 1.1 Imagini Muzeul Traian Vuia ………………………….. ………………………….. ………….. 64
ANEXA 2. CHESTIONAR MUZEUL SATULUI SINTEȘTI ………………………….. ……….. 72
Anexa 2.2 Imagini Muzeul satului Sintești ………………………….. ………………………….. ………. 74
ANEXA 3. CHESTIONAR MUZEUL ȚĂRII FĂGETULUI ………………………….. ………… 80
Anexa 3.3 Imagini Muzeul de istorie și etnografie Făget ………………………….. ……………….. 83

4
INTRODUCERE
Lucrarea de față prezintă aspecte legate de muzeele din zona Făgetului. Mai exact, vor f i
analizate și prezentate Muzeul Traian Vuia din localitatea Traian Vuia, Muzeul Satului
Sintești din localitatea Sintești și Muzeul Țării Făgetului din orașul Făget. Muzeele vor fi
analizate având în vedere contrastul dintre modern – tradițional precum ș i urban – rural.
Prezenta lucrare este un studiu comparativ asupra muzeelor amintite, urmărind aspectele
definitorii ale fiecăruia, dar și impactul fiecărui muzeu în parte produs în comunitatea în care
se încadrează: Făget, Traian Vuia, respectiv Sintești.
Am ales prezentarea comparativă a muzeelor din zona Făgetului ca interes particular față
de rolul muzeelor în comunitatea din care acestea fac parte, dar și față de modul în care
muzeele sunt văzute de comunitate. De asemenea, un factor determinant în ale gerea acestui
subiect a fost maniera de abordare a celor două teme în critica de specialitate atât consacrată,
cât și de dată recentă. Abordarea acestei teme a fost și din interes personal față de zona
Făgetului de care, personal, aparțin.
Primul capitol va prezenta aspecte generale referitoare la termenul de muzeu, precum și
dezvoltarea caestuia de -a lungul timpului. Astfel că, primul capitol se va ocupa cu studiul
termenului de muzeu, așa cum a fost perceput în trecut, dar și felul în care e perceput în zilele
noastre. Prin urmare, capitolul întâi va fi împărțit pe două coordonate și anume: muzeul istoric
și muzeul modern, urmărindu -se, totodată, aspecte ce țin de evoluția muzeului până în zilele
noastre.
De asemenea, se vor contura metodele cu care muze ele din trecut, dar și din prezent
operează pentru a fi relevante, dar va fi analizat și felul cum acestea au fost percepute în trecut
și felul în care au fost primite de către public.
Prin urmare, muzeul istoric va fi prezentat după aspectele diacronice ce țin de perioada în
care el a apărut, dar și evoluția lui în timp până la ceea ce se cunoaște astăzi prin muzeul
modern care abordează tehnici moderne pentru a putea ține pasul cu noile tendințe în materie
de tehnologie. Se vor reflecta metodele folosite de muzeografi pentru a fi mai relevanți, mai
atractivi și mai dornici de a cunoaște progrese. Muzeul devine, astfel, un domeniu aflat într -o
continuă schimbare în care orice inovație e binevenită atât timp cât urmărește interesele
vizitatorilor și o bună funcționare a muzeului.
Cel de -al doilea capitol se apropie de tema urmărită în această lucrare, și anume rolul pe
care muzeele din zona Făgetului îl au în comunitățile din care fac parte. După o scurtă

5
descriere a locurilor din care fac parte cele trei m uzee, se vor prezenta aspecte definitorii ale
muzeelor și particularitățile ce le fac deosebite unele de celelaltele. Pe lângă descrierea celor
trei muzee unul după celălalt se va face și o comparație a celor trei astfel încât să se
evidențieze asemănările și deosebirile dintre cele trei. Scopul acestei comparații are în vedere
sublinierea faptului că deși fac parte din aceeași zonă, sunt, totuși, diferite și comunitatea le
percepe în mod diferit unul de celălalt.
Cel de -al treilea capitol are în centru in terviurile preluate de la fondatorii și administratorii
muzeelor, oferindu -se informații prețioase despre istoria muzeelor, despre funcționarea lor și
despre impactul și rolul lor în comunitate. Aceste interviuri au scopul de a crea o privire de
ansamblu a supra a ceea ce reprezintă fiecare muzeu în parte prin ochii celor care și -au dat cel
mai mare interes ca ele să devină realitate. De asemenea, vor fi prezentate și informații despre
motivele cu care aceste proiecte culturale au luat ființă, planurile pe t ermen scurt, pe termen
lung ale muzeelor. Totodată se vor acorda informații legate de pregătirea profesională și
motivul de la care a plecat toată această idee a creării unui muzeu. Plecând de la ideea că
muzeul este o entitate valoroasă, care aduce aminte de o lume trecută, având scopul de a
reînvia trecutul în mintea celor care au trăit acele vremuri, dar și cu scopul de a înfățișa
aspecte din trecut celor care n -au avut ocazia de a trăi acele vremuri, fondatorii vor explica ce
i-a îndemnat pe dumnealor s ă înceapă un asemenea proiect și ce însemnătate are muzeul creat
și muzeul în general. Prin urmare, muzeul stă mărturie faptului că istoria nu moare, iar ceea ce
există astăzi există datorită trecutului. Pe lângă ceea ce se observă în cadrul muzeelor,
interviurile oferite de către administratorii muzeelor reprezintă o reală sursă de informații care
reușește să creeze o imagine de ansamblu a ceea ce reprezintă fiecare muzeu în parte.
Pe lângă aspectele generale asupra muzeelor și aspectele punctuale ale fie care muzeu în
parte, se vor oferi și câteva soluții personale din ceea ce s -a putut observa și care oferă o altă
perspectivă astfel încât muzeele să fie mai atractive pentru vizitatori.

6
1. ISTORIA MUZEULUI
Pornind de la definiția oficială dată muzeu lui de Dicționarul Explicativ al Limbii Române
care susține faptul că muzeul este „o instituție care se ocupă cu strângerea, păstrarea,
cercetarea, punerea în valoare și expunerea obiectelor care prezintă interes istoric, științific,
artistic etc. Clădire în care sunt expuse astfel de obiecte,”1 se poate observa faptul că muzeul
are o arie largă de interes și de funcționare. Prin intermediul muzeului, obiectele vechi, și nu
numai, sunt puse în valoare, putând fi admirate și apreciate de cei care au un inter es pentru tot
ce ține de sfera culturii.
Muzeele reprezintă un subiect destul de actual, în sensul în care majoritatea populației
are o idee despre ceea ce înseamnă un muzeu. Totodată, populația a devenit din ce în ce mai
interesată de tot ce înseamnă cu ltură și specific național. Prin urmare, se poate vorbi de o
întoarcere la vechile valori. Muzeul poate fi descris și ca fiind istoria încremenită în timp, fapt
ce întărește importanța acestuia în comunitatea din care acesta face parte. Prin intermediul
muzeului, generațiile care nu cunosc istoria, au oportunitatea de a face cunoștință cu aceasta,
fie ea a comunității din care muzeul face parte, fie ea a unui eveniment istoric specific.
Simpla vizită a muzeului reprezintă în sine un act cultural în care ge nerațiile fac
schimb de păreri și au ocazia de a privi în urmă la vechile obiecte și case care au existat
cândva. Pornind de la premisa că trecutul e cel care definește prezentul, muzeul primește o și
mai mare importanță ca bun istoric cultural și social.
În ce privește termenul universal de muzeu, legislația românească îl definește ca fiind:
instituție de cultură, de drept public sau de drept privat, fără scop lucrativ, aflată în serviciul
societății care colectează, conservă, cercetează, restaurează, c omunică și expune în scopul
cunoașterii, educării și recreării, mărturii materiale și spirituale ale existenței comunităților umane,
precum și ale mediului înconjurător.2
Muzeul are ca scop să fie în atenția și în slujirea publicului, de a fi o dovadă vi e a unei
istorii uitate. Deși lumea experimentează progrese de la an la an, muzeul rămâne cel care
aduce aminte de o lume pierdută, un fel de punct de reper într -o lume în continuă schimbare.
În cele ce urmează, se vor contura aspecte ce țin de o structura re a ceea ce reprezintă un
muzeu, și anume: muzeul istoric și muzeul modern.

1 Definiție accesată la: https://dexonline.ro/definitie/muzeu , 29 april. 2018, 15:20.
2 Legea 311/2003 a muzeelor și colecțiilor publice; art 2 .

7
1.1. PERSPECTIVE DIACRONIC E ASUPRA CONCEPTULUI DE MUZEU ÎN TRE CUT
Încă din cele mai vechi timpuri, marile civilizații antice au încercat să conserve specificul
lor și să -l facă cât mai trainic. Iulian -Dalin Ionel Toma a surprins acest aspect în cartea sa,
Muzeul contemporan. Programe educaționale , în care muzeul e prezentat în fază incipientă:
Colecționarea bunurilor de cultură în vederea expunerii apare încă din Antichitate. Scopul
colecționării era însă diferit de sensurile de astăzi. Expunerea – prin sugestia imaginii, devenea
pretext al etalării bunurilor acaparate din teritoriile cucerite. Temple și palate regale au devenit
locuri de expunere și reprezentare a puterii, iar spații le arhitecturii reuneau pentru prima dată în
istorie o colecție de picturi realizate pe panouri de lemn.3
Totuși, în Europa muzeul nu -și face resimțită prezența decât în secolul al XVIII -lea, fapt
susținut de Toma care subliniază că „pe plan european, muz eul apare în secolul al XVIII -lea,
moment în care se constată o pulverizare a civilizației tradiționale.”4
Prin urmare, se poate urmări o evoluție sau o continuitate a ceea ce înseamnă muzeul. În
primul rând modul în care muzeul apare în Antichitate, apoi apariția acestuia în Europa, prin
toate aceste lucruri se poate observa dorința oamenilor din toate timpurile de a lăsa ceva în
urmă, de a fi nemuritori de -a lungul veacurilor sau de a rămâne dovezi ale existenței lor
pentru generațiile ce urmează. În ceea ce privește muzeul și tot ce ține de el, Europa are ca
țară reprezentativă Franța. Aceasta e cea care oferă tendințe noi, iar „noul concept de muzeu,
rod al școlii franceze de muzeografie, a fost în curând acceptat la nivel european.”5 Cu toate
acestea „p entru Franța, noțiunea de muzeu echivalează cu cea de mare centru cultural în care
Luvrul funcționează ca un vast atelier, un spațiu dedicat publicului larg, fiind singurul loc în
care studierea maeștrilor devenea posibilă pentru oricine.”6
Scriitoarea Ei lean Hooper -Greenwood susține faptul că Palatul Medici a fost „casa care, în
realitate, a fost primul muzeu al Europei și, în ce privește arta Italiei și a Flandrei a secolului
al XV -lea, n -a mai putut fi egalat nici până atunci și nici după.”7 Prin urmare , muzeul apare în
Europa în fază incipientă pentru prima dată în Italia și devine un subiect din ce în ce mai
căutat și vrednic de a fi luat în seamă.

3 Toma, Ion, Muzeul c ontemporan. Programe educaționale (Iași: Institutul european, 2007), 22.
4 Idem. 25.
5 Idem, 26.
6 Ibidem
7 Eilean Hooper -Greenhill, Museums and the Shaping of knowledge (New York: Routledge, 1992), 23.
Traducere personală din textul original: „The house w as in reality the first museum of Europe and, so far as the
art of Italy and Flanders of the fifteen century is concerned, has never been equalled since, nor can it be again.”

8
Astfel că, muzeele au devenit parte integrantă a Europei care a devenit obișnuită cu
prezența muzeelor. Iar acest lucru poate fi cunoscut prin faptul că:
la sfârșitul secolului al XVI -lea, colecțiile și muzeele au devenit destul de obișnuite în Europa.
Deși, erau deseori în mod semnificativ diferite în practică, toate aveau un singur obiectiv, să
producă un cabinet, un model al naturii universale făcute private. Aceste muzee erau organizate în
diferite moduri, dar în fiecare, spațiile și obiectele individuale aveau funcția de a aduce împreună
lucrurile materiale și pentru a le aranja în așa fel încât ele să r eprezinte și să aducă aminte o
imagine întreagă sau parțială a unei lumi.8
Încă din secolul al XVI -lea, lumea era obișnuită cu ideea de muzeu, înțelegând prin acesta
că o imagine a lumii e reînviată și adusă la vedere astfel încât tot mai mulți să poată fa ce
cunoștință cu acea lume. Muzeul devine o grijă universală a Europei care pune preț pe cultură
încă din cele mai vechi timpuri.
Scriitorul T. Greenwood merge și mai departe în a afirma că „un muzeu și o bibliotecă la
care se poate avea acces liber sunt la fel de necesare pentru sănătatea mentală și morală a
cetățenilor așa cum mijloacele sanitare, apa și iluminatul stradal sunt bune pentru confortul și
sănătatea fizică.”9 Prin urmare, importanța dată unui muzeu poate fi asociată cu importanța
dată unui s til de viață sănătos în sensul în care cultura are un impact imens pentru sănătatea
mentală a unui popor sau a unui individ în mod specific.
Muzeul istoric e cel care stă la baza a ceea ce reprezintă astăzi muzeul modern. În
continuare se vor contura aspe cte ce țin de elementele specifice muzeului modern, dar și
aspecte ca marketing și media, specifice lumii moderne.
1.2. PERSPECTIVE DIACRONIC E ASUPRA CONCEPTULUI DE MUZEU ÎN CONTEMPO RANEITATE
Trecerea timpului a adus cu sine schimbări de ordin politic, social, economic, dar și în ceea
ce privește dezvoltarea muzeelor. De la clădire, până la prezentarea și mediatizarea muzeului,
totul a primit o cu totul altă perspectivă. Deși obiectele vechi sunt în centrul a ceea ce
înseamnă un muzeu, abordarea însușită joacă un rol extrem de important în atragerea de
vizitatori. Astfel că muzeul contemporan își deschide ușile atât pentru marii cunoscători și

8 Eilean Hooper -Greenhill, Museums and the Shaping of knowledge , 78.
Traducere personală din textul original: „By the end of the sixteenth century, collections and `museums` had
become fairly commonplace in Europe. Although these were often substantially different in practice, all had a
single objective, that of producing a `cabinet` , a model of `universal nature made private`. These `museums`
were organised in a variety of ways but, in each, spaces and individual subjects had the function of bringing
together a number of material things and arranging them in such a way as to represen t or recall either an entire or
a partial world picture.”
9 T. Greenwood, Museums and Art Galleries . (London: Simpkin, Marshall & Co., 1888), 389.

9
colecționari de obiecte de valoare, cât și pentru oamenii de rând care nu sunt la fel de
familiarizați cu obiectele de a rtă de mare valoare și care nu au un simț estetic foarte bine
conturat.
O metodă modernă folosită în cadrul muzeelor contemporane este reprezentată de
marketing. Marketingul privit ca fiind specific domeniului de afaceri, ajunge să fie din ce în
ce mai fo losit și în domeniul muzeelor. În ce privește definiția oficială a marketingului
Dicționarul Explicativ al Limbii Române îl definește în cele ce urmează:
Știință a eficienței economice, înglobând totalitatea tehnicilor și metodelor moderne referitoare la
livrarea mărfurilor de la producător la cumpărător, în ceea ce privește atât desfacerea propriu -zisă
(organizarea magazinelor), cât și depozitarea, transportul, asigurarea, sondarea și prospectarea
pieței etc. [< engl. marketing < market – piață].10
Prin ur mare, muzeografii propun mai multe metode având scopul ca muzeele să se facă
remarcate și accesibile tuturor oamenilor, indiferent de pregătirea personală pe care aceștia o
au. În primul rând, marketingul e cel care ocupă un loc de o reală importanță în ce ea ce
reprezintă muzeul secolului XXI.
Marketingul joacă un rol important în relația dintre muzeu și potențialii vizitatori. Astfel
că, scriitoarea McLean consideră că „marketingul este stare de spirit, o atitudine care trebuie
asumată de întreg muzeul.”11 De asemenea, ca definiție McLean definește marketingul muzeal
ca fiind „un proces prin care se construiesc relații între muzeu și publicul său.”12 Marketingul
muzeal are ca scop crearea unor relații cât mai apropiate și strânse între muzeu și vizitatorii
săi, având în vedere schimbul produs între aceștia, muzeul oferă o fărâmă de istorie care
aduce îmbunătățiri pe plan cultural, iar oamenii oferă prin timpul lor acordat muzeului, o
continuitate, semn că această metodă funcționează.
În același context, cel a l marketingului, Neil, Philip și Wendy Kotler consideră că „în
centrul activității de marketing se află schimbul, tranzacțiile și relațiile dintre muzeu și
consumatori, dar și relațiile cu competiția.”13 Prin urmare, muzeul nu e doar un spațiu plin de
încăr cătură istorică, dar și un spațiu al competitivității unde au loc diferite schimburi între
muzeu și vizitatori. Aceste schimburi sunt importante atât pentru muzeu cât și pentru
consumator, în sensul în care vizitatorul se încarcă de istorie, iar muzeului i se oferă, prin

10 Dicționarul Explicativ al Limbii Române, definiție accesată la: https://dexonline.ro/definitie/marketing , 24
aprilie 2018.
11 F. McLean, Marketing the Museum ( London: Routledge, 1997), 49.
12 Idem, 2.
13 N. G. Kotler & P. Kotler & W. I. Kotler, Museum strategy and marketing: designing missions, building
audie nces, generating revenue and resources (San Francisco, C.A.: Jossey -Bass Publishers, 2008), 34 -35.

10
acest proces, continuitate. Desele vizite de care muzeul are parte conturează imaginea unui
muzeu viu, atractiv care atrage mai mulți vizitatori.
Într-o lume caracterizată de schimbare, abordarea cu care muzeografii operează primește o
cu totul altă perspectivă. Alexandra Zbuchea susține că „se pune accentul pe satisfacerea
nevoilor vizitatorilor și ale comunităților pe care muzeul le deservește. Se atrage atenția
asupra importanței cunoașterii intereselor, percepțiilor, așteptărilor, nevoi lor și preferințelor a
două tipuri de audiențe: cea existentă și cea potențială.”14 Astfel că, interesul persoanelor
responsabile din cadrul personalului muzeului trebuie să aibă în vedere aspecte ce țin de
marketing, cu alte cuvinte, are loc un fel de vânz are, de mediatizare a ceea ce un muzeu are
specific. Prin urmare, muzeul, indiferent de vechimea obiectelor ce le deține, trebuie și
reușește să se adapteze vremurilor actuale. Programul muzeal trebuie să aibă în vedere
așteptările publicului care au avut deja un contact cu ce înseamnă un muzeu, dar și așteptările
publicului potențial care se vrea a fi atras spre sfera culturală.
Deși nu se cunoaște o rețetă de succes pentru o mai bună înțelegere și o mai bună
funcționare a tot ceea ce înseamnă muzeu, C. B ucur reflectă asupra acestei idei și oferă sfaturi
practice dovedind faptul că și în acest domeniu se poate face performanță de calitate:
dacă ni s -ar cere o rețetă de succes de principiu, pentru un destin optimist al Muzeului ca instituție
a secolului XXI , aș reduce -o la câteva idei: să trăiești în prezent, cu ochii ațintiți în viitor, să -ți
asumi condiția propriei identități culturale, ca cea dintâi condiție pentru dobândirea legitimității
universale, să -ți faci cu pasiune meseria, ridicându -ți permanent cota științifică și culturală la
nivelul superior al ultimelor descoperiri și inovații, în domeniu, dar și pentru a răspunde optimal
exigențelor publicului, să conștientizezi că tu (muzeul tău) ești poarta de intrare a întregii lumi în
România și fereastra de privire a lumii întregi prin imaginea propriei culturi.15
Cultura e cea care oferă unei națiuni imaginea despre lume și viață, iar tot ce există astăzi e
o evoluție a ceea ce a existat în trecut. Având această perspectivă, se poate crea o înțelegere
mai profundă a ceea ce muzeul reprezintă pentru cultură. Cultura caracterizată de obiceiuri
este viu descrisă în cadrul unui muzeu, acesta reușind să își îndeplinească scopul de a fi un far
peste veacuri în comunitatea aflată în continuă metamorfoză.
Pe lâng ă marketing, spațiul Media ocupă un alt loc deosebit de important. Paginile web
menite să ofere informații privitoare la orarul vizitelor, principalele atracții ale muzeului dar și
altele. Acestea nu doar că sunt practice pentru publicul larg, dar reprezin tă o metodă de a fi

14Alexandra Zbuchea, Marketing muzeal pentru nonmarketeri ( București: Tritonic, 2014), 11.
15 C. Bucur , Ce este, ce poate fi, ce trebuie să fie un muzeu, astăz i! (articol revistă, 2006), 12.
Disponibil la: http://culturadata.ro/wp -content/uploads/2014/revista_muzeelor/2006_1/2006_01_02.pdf .
Accesat: 11 Aprilie 20 18.

11
vizibil în toate planurile, până și simpla disponibilitate produce încredere în mintea oamenilor.
Toate aceste aspecte subliniază faptul că muzeul e într -o continuă adaptare la vremurile
actuale. Deși obiectele aflate în cadrul muzeului sunt datate din timpuri străvechi, acestea sunt
puse la loc de cinste chiar și în secolul vitezei, secolul XXI.
Într-o altă ordine de idei, Alexandra Zbuchea afirmă că „în prezent muzeele din întreaga
lume trec prin transformări fără precedent, ele nu su nt astăzi numai în slujba vizitatorilor care
îi trec pragul cu interes, ci și a unor comunități mai largi, foarte active și exigente.”16 Acest
fapt întărește ideea că muzeele au devenit un subiect extrem de bine căutat în rândul
cunoscătorilor. Datorită ace stora, responsabilii de muzee sunt oarecum obligați și impulsionați
să țină pasul cu noile tendințe pentru a rămâne relevanți pentru o societate însetată de ideea de
nou. În domeniul muzeelor, inovația reprezintă un aspect de maximă importanță,
competivita tea având un rol decisiv. Competitivitatea are ca rezultat crearea unor versiuni mai
bune, mai atractive a muzeelor implicate în acest proces. Publicul devine tot mai exigent în
așteptările pe care le are cu privire la muzeu, astfel că și cei responsabili fac tot ce le stă în
putință pentru a împlini aceste așteptări. Transformările implicate nu au scopul de a schimba
cu totul fața unui muzeu, ci de a pune în evidență obiectele de valoare, de artă din cadrul
acestuia. Clădirea în care sunt prezentate obiect ele de artă nu are doar un rol estetic, ci practic,
deoarece o clădire în ruină, neîngrijită nu face altceva decât să pună în pericol obiectele ce le
adăpostește. Astfel că, atunci când se vorbește de muzee, acestea sunt cele care conservă o
lume care e to t mai mult pe cale de dispariție și acest fapt duce la o mai multă băgare de
seamă a societății din care face parte.
Prioritatea unui muzeu s -a schimbat, astfel că „muzeul modern se află sub diverse forme în
slujba comunităților și al societății. El este o organizație care se centrează pe vizitator.”17
Vizitatorul devine centrul în jurul căruia se desfășoară întreaga activitate din cadrul unui
muzeu. Acest lucru nu face altceva decât să îmbunătățească și să perfecționeze relațiile dintre
vizitatori și perso nalul muzeului. Mai mulți vizitatori înseamnă continuitatea și viața
muzeului. Muzeul modern are în vedere dorințele vizitatorului și încearcă să împlinească
așteptările acestora.
Impactul produs de lumea capitalistă face ca muzeele contemporane să fie „a devărate
centre culturale tot mai atractive și dinamice.”18 Astfel că, muzeele devin o opțiune destul de

16 Alexandra Zbuchea, Marketing muzeal pentru nonmarketeri, 11.
17 C. I. Opriș, Provocarea noilor muzeografi (Brăila : Editura Istros a Muzeului Brăilei , 2008), 105.
18 Alexandra Zbuchea, Marketing muzeal pentru nonmarketeri, 31.

12
atractivă pentru timpul liber. Modernizarea lumii face ca oamenii să -și dorească să revină la
trecut. Iar muzeul devine alegerea cea mai bună pentru a r etrăi nostalgii ale trecutului.
Activitatea muzeului trebuie să producă încântare vizitatorilor ca aceștia să revină.
Accentul pus pe „calitatea experienței fiecărui vizitator trebuie să fie o preocupare centrală a
oricărui muzeu.”19 Experiența rezultată face diferența între muzee și impactul produs de acea
experiență asupra vizitatorilor.
Pentru ca muzeul să rămână viu, de actualitate, în topul preferințelor publicului larg,
personalul muzeului aplică tot felul de metode. Unele dintre ele pot fi expoziții le, reabilitarea
clădirii etc. Astfel că, „în țările dezvoltate, cele mai des aplicate rețete sunt realizarea unor
expoziții temporare de mare amploare și impact (expoziții de tip blockbuster) precum și
restaurarea, modernizarea, reamenajarea sau chiar ext inderea clădirii muzeului.”20 În acest fel,
muzeele își păstrează vizitatorii și statutul de a fi atractive pentru toate categoriile de oameni,
indiferent de vârstă.
Muzeele nu reprezintă doar un loc de culturalizare ci, așa cum afirmă scriitorul Giesser
„muzeele și -au schimbat caracterul, având în prezent un rol social și activ, nu numai unul
cultural -educativ. Astăzi, muzeele sunt un spațiu de dezbatere, de interacțiune socio -culturală,
de angajament și activism social.”21 De aceea, în prezent, în cadrul p rogramului obișnuit de
muzeu au loc tot felul de dezbateri pe teme propuse, de asemenea și reprezentații teatrale,
festivaluri și altele care implică subiecte de cultură și nu numai.
Muzeul contemporan își propune să împlinească tot mai multe nevoi și dor ințe ale
consumatorilor. În acest sens se poate vorbi despre lucrurile simple aparținătoare unui muzeu
ca: toaletele, cafenea, unde oamenii nu doar iau parte la un program, ci și pot relaționa unii cu
alții. Prin urmare, muzeul devine și un loc al relațio nării. Muzeul trece la un alt nivel în
abordare, acela de a atrage prin propriile mijloace vizitatori.
O altă metodă de a fi cât mai vizibili și cât mai accesibili o reprezintă inițiativa Noaptea
Muzeelor timp în care toate muzeele își deschid porțile pen tru vizitatori. Această manifestare
„inițiată de Ministerul Culturii și Comunicării din Franța, patronată de Consiliul Europei, de
UNESCO și de Consiliul Internațional al Muzeelor, Noaptea Muzeelor are loc în noaptea

19 Alexandra Zbuchea, L. Ivan, Muzeu focus (București: Colias, 2008), 34.
20 J. M. Bradburne, A new strategic approach to the museum and its relationship to society. Museum
management and curatorship, Vol. 19, No. 1 (March. 2001), 2001, 75.
21 Pierre -Alain Giesser, Musées en mutati on. Actes du colloque international tenu au Musée d`Art et d`Histoire
de Genève les 11 et 12 mai 2000 (Geneva: Georg Editeur, 2001), 107.

13
dintre 20 și 21 mai. Este un eveniment european desfășurat la nivel internațional, aflat anul
acesta la a 13 -a ediție.”22
Această inițiativă e prezentă și în România unde muzeele țin pasul cu marile orașe
ale Europei. De asemenea pot fi vizitate și castelele reprezentative ale României, cum ar fi:
Castelul Peleș, Castelul Bran, muzeele tradiționale, casele memoriale. Toate sunt disponibile
celor interesați de artă. Pe lângă faptul că sunt deschise pentru a fi vizitate, unele muzee,
castele, case memoriale au în intervalul de timp în care sunt de schise publicului larg tot felul
de scenete, reprezentații, concerte în incinta muzeelor, totul pentru a crea o atmosferă
primitoare ca vizitatorii să revină.
Toate aceste inițiative de a fi cât mai vizibili în ochii societății evidențiază ideea că:
muzeu l, la rândul său, depinde de public. El are misiunea de a dezvolta, conserva, studia și prezenta
patrimoniul deținut, în beneficiul publicului său, al comunității, al societății. Fără public, muzeul ar
fi o organizație fără viață, ar fi un conservator -cercetător rupt de comunitatea umană – retras într -un
turn de fildeș, ar fi un seif al cărui conținut nu ar vedea lumina zilei.23
Muzeul depinde de publicul vizitator care trebuie să aibă în vedere rolul important pe
care îl are în comunitate. Muzeul există p entru vizitatori, expozițiile în sine nu ar mai putea fi
numite expoziții dacă nu ar avea un public care să le observe, să le analizeze, să le admire.
În cadrul inițiativei Noaptea muzeelor, este încurajată pur și simplu ideea de a vizita
muzeele din apro piere sau din locuri mai îndepărtate, de a avea un contact cât de mic cu ceea
ce înseamnă un muzeu. Oamenii vor observa obiectele expuse, clădirea, precum și personalul,
iar pentru unii dintre ei acesta va reprezenta primul contact cu această lume a muzeul ui, fapt
ce va constitui un aspect extrem de important în a reveni sau a nu mai reveni. Atmosfera
creată în muzeu este decisivă în prioritizarea oamenilor de a alege vizitarea unui muzeu sau
nu. Deoarece această inițiativă are loc în fiecare an, aflându -se deja la a 13 -a ediție,
muzeografii împreună cu responsablii muzeelor trebuie să fie într -o continuă alertă în a aduce
inovații care să atragă atât un public nou, cât și pe cei care au mai avut contact cu același
muzeu. Inovația și marketingul ocupă locuri fruntașe în administrarea unui muzeu.
Marketingul are rolul de a crea publicitate în jurul ideii de muzeu, având scopul de a
atrage cât mai mulți vizitatori. Prin urmare, vizitatorii sunt scopul final al marketingului.

22 V. Măgrădean, D. Suciu, & L. Vasilescu, NOAPTEA MUZEELOR 2017. Lista și programul instituțiilor din
toată țara. Even imentele care vor surprinde publicul. (19 mai 2017). Cluj -Napoca, Alba Iulia. Disponibil la:
http://www.mediafax.ro/cultura -media/noaptea -muzeelor -2017 -lista-si-programul -institutiilor -din-toata -tara-
evenimentele -care-vor-surprinde -publicul -16336057 , Accesat: 12.04.2018.
23 Alexandra Zbuchea, L. Ivan, Muzeu focus, p. 7.

14
Marketingul are în vedere și aspect ul financiar care este cât se poate de real. Nevoia de
autofinanțare este cea care motivează personalul de a continua în ceea ce prive sc activitățile
muzeului. Fără o investiție financiară nu se poate face nimic care să inoveze. De la cheltuielile
princip ale cum ar fi energia electrică, apa curentă și altele, apar nevoi noi cu apariția
evenimentelor organizate. Totul costă, iar personalul muzeului este dator să gândească planuri
de autosusținere.
În acest sens, Alexandra Zbuchea susține ideea că:
Marketin gul vizează organizarea și orientarea activității muzeului către vizitator, către societate în
general, precum și către obținerea de profit sau cel puțin a autofinanțării instituției respective.
Scopul activității de marketing muzeal, în ciuda aparențelor și scepticismului unor muzeografi, nu
este de a aduce bani de dragul profitului, ci de a garanta îndeplinirea misiunii muzeului
respectându -se valorile culturale și etice specifice.24
Muzeul își îndeplinește misiunea de a rămâne în preferințele publicului dacă toate
aspectele referitoare la starea financiară, inovația, marketingul, publicitatea sunt împlinite.
Toate aceste aspecte sunt interdependente pentru o bună funcționare a ceea ce înseamnă un
muzeu. De aceea, „dificultățile variate cărora un muzeu tre buie să le facă față pot fi combătute
cu succes printr -o strategie de marketing aplicată cu consecvență.”25
Managementul reprezintă o latură actuală extrem de importantă în administrarea muzeelor.
În acest sens, Kevin Moore afirmă că:
managementul în muze e, potrivit unui articol recent, este cireașa de pe tort, cel mai înalt aspect al
activității muzeale în prezent. Fiecare fațetă a managementului muzeal este examinată și reevaluată
ca niciodată. Totuși, acesta nu va fi doar un scurt trend, un capriciu tre cător de interes înainte ca
altă latură a muzeului să fie plasată sub microscop. Ca un rezultat al combinației mai multor factori,
managementul este posibil să rămână unul dintre aspectele cheie ale muzeelor în următorul
mileniu.26
Prin urmare, managementul reprezintă metoda eficientă și de viitor în ce privește buna
funcționare a lucrurilor din cadrul unui muzeu. Acesta este văzut ca fiind asul din mânecă în
domeniul muzeal.

24 Alexandra Zbuchea, Marketing muzeal pentru nonmarketeri, 60.
25 Ibidem, 15.
26 Kevin Moore, Museum Management (London & New York: Routledge, 1994), f.p.
Traducere personală din textul original: „Management in musems, according to a recent journal article, is the
flavour of th e month, the most high -profile aspect of museum activity at present. Every facet of the management
of museums is being examined and re -evaluated as never before. This, will not, however, be a short -lived
fashion, a passing fad of interest before another ar ea of museum work is placed under the microscope. As a result
of a combination of factors, management is likely to remain one of the key issues for museums into the next
millenium.”

15
Managementul muzeal are menirea de a soluționa eventualele probleme care apar, avâ nd în
vedere că „muzeele, în starea actuală de schimbare rapidă în care se desfășoară, înfruntă
probabil game de presiuni și de provocări mai mari decât au experimentat vreodată.”27
Schimbarea vremurilor a adus cu sine provocări care trebuie împlinite, iar managementul e cel
mai potrivit în a găsi soluții pe termen scurt sau lung pentru ca obiectivul muzeal să nu aibă
de suferit. Problemele din cadrul unui muzeu pot apărea de nicăieri, iar Kevin Moore face o
clasificare a acestora în sensul că „aceste presiu ni și provocări pot fi împărțite în politice,
economice și sociale.”28 Această delimitare a lor face ca soluționarea să fie mai eficientă și
mai centrată pe problema, presiunea sau provocarea în sine.
„Concentrarea actuală pe management poate permite muze elor să înțeleagă mai bine de ce
există, ce scop vor să atingă și care e cel mai eficient mod ca toate acestea să poată fi
realizate.”29 Rezultă că managementul are un rol extrem de important în funcționarea
muzeului deoarece are posibilitatea să creeze pla nuri pentru viitor, dar și posibilitatea de a
privi în urmă pentru a face o introspecție care să aibă în vedere crearea unor soluții de viitor
mai bune care să aducă progrese.
Totuși, domeniul muzeelor n -a fost un domeniu deschis spre schimbare, ci dimpot rivă.
Această idee e conturată de Richard Sandell și de Robert R. Janes care susțin că:
muzeele n -au fost cunoscute, în general, pentru dorința de a îmbrățișa schimbarea, sau, într -adevăr,
pentru capacitatea lor de a se angaja cu imperativele și oportunit ățile ce le acompaniază. Mai
degrabă, reacția lor a fost caracterizată, de cele mai multe ori, de indiferență, precauție, scepticism
și de o dorință de a păstra valorile tradiționale și practicile de lucru. Totuși, în deceniile recente,
cum ritmul schimbăr ii a crescut dramatic, rezistența și inactivitatea s -au dovedit a fi situații de
neconceput și muzeele au fost forțate să se confrunte cu provocări, să treacă peste obstacole și să se
adapteze la oportunitățile prezentate de medii de operare, mai complexe, mai imprevizibile și mai
dinamice.30

27 Ibidem.
Traducere personală din textul original: „Museums, in the curre ntly rapidly changing environment in which they
operate, face perhaps a greater range of pressures and challenges than they have ever previously experienced.”
28 Ibidem.
Traducere personală din textul original: „these pressures and challenges can usefully b e divided into the political,
the economic and the social.”
29 Ibidem.
Traducere personală din textul original: „the current focus on management can enable museums to grasp more
firmly why they exist, what they aim to achieve, and how this can most effecti vely be realized.”
30 Richard Sandell, Robert R. Janes, Museum Management and Marketing (London: Routledge: 2007), f.p.
Traducere personală din textul original: „Museums have not generally been renowned for their willingness to
embrace change or, indeed, fo r their capacity to effectively engage with the imperatives and oportunities which
accompany it. Rather, their reaction has often been characterized by indifference, caution, scepticism and a
desire to retain traditional values and working practices. In re cent decades, however, as the pace of change

16
În legătură cu schimbarea produsă în cadrul unui muzeu, „managementul și schimbarea
sunt sinonime,”31 deoarece metodele de abordare implică categoric schimbări care trebuie
făcute astfel încât muzeul să fie atractiv și s ă se prezinte tot timpul cu elemente de noutate.
Richard Sandell și Robert R. Sanders se pronunță cu privire la relația dintre schimbare și
disciplina managementului. Astfel că, ei declară că „schimbarea a ajuns să fie cunoscută pe
scară largă, ca fiind un fenomen omniprezent, inevitabil și unul care a devenit, ca rezultat, tot
mai central pentru disciplina managementului.”32
Cu toate acestea, există pericolul ca „managementul să plictisească, neavând inspirația unei
conduceri. O absență a conducerii la rând ul său afectează atât personalul muzeului, cât și
publicul; dacă expozițiile sunt lipsite de creativitate, educația e nefocalizată și colecțiile sunt
prezentate fără viziune.”33 Dacă managementului îi lipsește o conducere corectă, plină de
viziune, de scop va ajunge să devină o latură inactivă de care muzeul nu se poate folosi. Astfel
că, managementul și o bună conducere sunt în strânsă legătură, interconectate, astfel încât
obiectivul muzeului să fie împlinit.
Gail Dexter Lord și Barry Lord susțin că ”scopu l managementului în muzee e să faciliteze
deciziile care conduc înspre atingerea misiunii muzeului, împlinirea mandatului său și
realizarea țelurilor și a obiectivelor pentru toate funcțiile sale.”34 Cu alte cuvinte,
managementul e o altă metodă eficientă î n funcționarea unui muzeu.
De asemenea, pe lângă marketing și management, „relațiile publice ajută muzeele să își
îndeplinească misiunea.”35 Acestea au un rol definitoriu în continuitatea misiunii muzeale. În

dramatically increases, resistance and inaction have proved to be untenable positions to maintain and museums
have been forced to confront the challenges, navigate the obstacles and adapt to the opportunities pr esented by
ever more complex, unpredictable and highly dynamic operating environments.”
31 R.A. Paton și James McCalman, Change Management (London: Sage, 2000), 2.
Traducere personală din textul original: „Management and change are synonymous.”
32 Richard S andell, Robert R. Janes, Museum Management and Marketing , f.p.
Traducere personală din textul original: „Change has cme to be widely viewed as a ubiquitous, inescapable
phenomenon and one which has, as a consequence, become increasingly central to the disc ipline of
management.”
33 Gail Dexter Lord și Barry Lord, The Manual of Museum Management (Lanham M.D.: AltaMira Press, 2009),
1.
Traducere personală din textul original: „Management bores on without the inspiration of leadership. An absence
of leadership i n turn affects both staff and public; if exhibitions lack creativity, education is unfocused, or the
collection is presented without vision.”
34 Ibidem.
Traducere personală din textul original: „The purpose of management in museums is to facilitate decisio ns that
lead to the achievement of the museum’ s mission, the fulfillment of its mandate, and the realization of its goals
and objectives for all of its functions.”
35 Alexandra Zbuchea, Marketing muzeal pentru nonmarketeri , 133.

17
combinație cu managementul, relațiile publice re ușesc să atingă obiectivul muzeal de a
rămâne în preferințele vizitatorilor și pentru a cunoaște un progres real de la an la an, atât în
ce privește muzeul în sine care trebuie să cunoască inovații pe toate planurile de activitate, cât
și percepția oamenil or despre muzeul în sine care să se vadă într -un flux de vizitatori.
Cu privire la rolul lor în comunitate, muzeele au devenit extrem de importante pe latura
culturală a unei comunități. Prin existența acestora și prin disponibilitatea acestora pentru
public se poate observa interesul comunității pentru cultură și pentru artă, în general.
Prin acest aspect, rezultă faptul că:
muzeele există pentru public, atât pentru vizitatorii lor, cât și pentru comunitățile locale pe care le
slujesc. În acest context, r olul lor s -a schimbat în societatea contemporană, de la acela de susținător
al proiectelor de construcție națională și de promotor al cercetării știinifice, la educator, la lucrător
social, la activist politic, la avocat al comunității etc.36
În ceea ce privește modernizarea abordării în cazurile muzeelor, se poate vorbi și despre
media și impactul produs în societate datorită publicității și a tot ce înseamnă spațiul virtual.
În acest sens se poate vorbi și despre comunicatul de presă care „e cunoscut ca fiind unealta
de bază în comunicarea cu media.”37 În era vitezei, media devine parte importantă a realității.
Această unealtă pe care internetul o oferă poate fi folosită chiar și în interesul muzeelor.
Vizibilitatea acestora în mediul virtual face ca muze ele să poată fi găsite în topurile căutărilor.
Desigur, că și calitatea cu care muzeele sunt prezentate joacă un rol important. Oamenii, de
cele mai multe ori, percep lucrurile în funcție de popularitatea pe care o au în acest spațiu
virtual în care tot ma i mulți își petrec timpul. Marile muzee ale lumii, cum ar fi: Muzeul
Luvru, Muzeul din Londra sunt foarte active și în ce privește acest aspect al publicității care
până la urmă poate fi considerat un mijloc bun de a atrage vizitatori.
Cicilia Lazzeretti, o profesoară universitară din Modena, Italia, vorbește despre o altă
metodă folosită în cadrul muzeelor și anume EPA, abrevierea pentru Anunțul Expoziției de
Presă. Această metodă este folosită pentru a ține pasul cu cerințele vremii și care dă rezultate
pozitive. Astfel că, EPA (Anunțul Expoziției de Presă)
la începuturi a fost trimis în exclusivitate oamenilor din media –ori înmânat, ori prin mail, prin fax
și prin e -mail –și n-a ajuns în mod direct la publicul larg. Acesta constituia un suport profesio nist

36 Ibidem. 85.
37 N. G. Kotler , P. Kotler, W. I. Kotler, Museum strategy and marketing: designing missions, building audiences,
generating revenue and resources (San Francisco (C.A.): Jossey -Bass Publishers, 2008 ), 290.

18
pentru munca jurnaliștilor la ziare, reviste, stații radio, stații de televiziune și mediul online care pe
urmă puteau decide dacă să folosească acele informații sau nu în articole sau în discursuri.38
Însă, lucrurile s -au schimbat și în ce privește A nunțul de Presă, acesta ajungând în zilele
noastre să fie „plasat pe website -uri, cu ceva consecințe din urma intervențiilor jurnaliștilor,
fenomen cunoscut cu numele de gatekeeping (prevenire a instituționalizării) și care pot fi
complet evitați în atinge rea audiențelor.”39 Prin urmare, publicitatea ia un alt drum, acela al
spațiului virtual în care societatea secolului XXI e tot mai activă și prezentă.
Presa e tot mai activă în toate domeniile de activitate, iar muzeele nu sunt o excepție. În
acest sens, Catenaccio susține ideea că publicul larg reprezintă un participant important în
procesul anunțului de presă care totodată dă roade.40 Muzeografii dețin o unealtă extrem de
importantă în atragerea de vizitatori, și anume, presa și tot ce cuprinde ea.
Pe lâ ngă presă și domeniul virtual, se mai poate avea în vedere latura Relațiilor Publice
care, de asemenea, reprezintă un mijloc indispensabil pentru relația dintre muzee și vizitator.
Muzeul e dator să fie vizibil și în pas cu tehnologia pentru a -și păstra vi zitatorii și pentru a
atrage alții noi. De -a lungul timpului, obiectele din cadrul muzeului rămân aceleași, însă ce se
poate schimba pentru a rămâne un suflu viu, un râu care se înnoiește în continuu e abordarea
cu care muzeul își primește vizitatorii. Atâ t activitățile desfășurate în cadrul programului unui
muzeu, cât și relațiile deschise cu publicul reprezintă un factor important care va influența
opinia publicului. Oamenii, în general, doresc ca lucrurile să fie clare, iar în acest sens media
și relații le publice joacă un rol decisiv unde nu e loc de nicio îndoială. Ținând cont de apariția
Relațiilor Publice în Europa, popularizarea acestora
a devenit evidentă la sfârșitul anilor 1940 și în decursul anilor 1950 și 1960, în special în Anglia,
unde autorit ățile locale acordau un interes special comunicațiilor publice. Instituțiile
guvernamentale locale au fost cele responsabile pentru fondarea Instituției Relațiilor Publice (IPR)
în Anglia în anul 1948, reprezentând prima organizație a practicienilor profes ioniști.41
De asemenea, atât turiștii străini cât și cei din cadrul țării pot fi mult mai bine
informați cu ajutorul resurselor online. În acest sens, „EPA online poate deveni o sursă de
informație pentru turiștii care se gândesc să viziteze un muzeu. De as emenea încurajează

38 Cicilia Lazzeretti, The la nguage of Museum Communication (London : Palgrave Macmillan, 2016 ), 6.
39 Ibidem.
40 P. Catenaccio, Press releases as a hybrid genre: Addressing the informative/promotional conundrum .
Pragmatics , 18(1), 9 -31, pag. 15
41 Cicilia Lazzeretti, The la nguage of Museum Communication, 9.

19
rezervarea programată și impulsionează comerțul electronic și comerțul de produse.”42
Muzeul devine, prin EPA online, accesibil și prin urmare, ușor de găsit.
Războiul a constituit o perioadă grea din toate punctele de vedere, iar muzeul n-a
reprezentat o excepție. Se poate vorbi de o stagnare a lui din cauza situației mondiale. Totuși,
„în etapa de după război, s -a ridicat o nouă conștientizare privind funcția crucială a relațiilor
publice în contribuția succesului general al muzeului da că aceasta vizează ridicarea profilului
său media, gestionarea relațiilor sale cu părțile interesate sau atragerea de noi audiențe și de
participanți obișnuiți.”43 Prin urmare, perioada de după război, contribuie la sensibilizarea
poporului cu privire la mu zeu. Oamenii, în general, după un dezastru natural, sau de orice fel
încearcă să repare ce a fost distrus. Astfel că, muzeul devine o componentă importantă a
interesului public. Dezvoltarea mass -mediei precum și a relațiilor publice nu face altceva
decât s ă aducă un mare plus în succesul muzeului pe termen lung. Oamenii, cu ajutorul
muzeului, se întorc la origini, iar acest lucru merită să fie conservat și apreciat.
De asemenea „după Cel De -al Doilea Război Mondial, muzeele au devenit o facilitate
educațion ală, o sursă de plăcere și un mijloc de comunicare.”44 Publicul larg și -a schimbat
percepția cu privire la muzeu, vrând să devină parte integrantă a lui. Acesta reprezintă o oază
de înțelepciune, un izvor nesecat de istorie, dar și o legătură cu străbunii. Generația tânără are
nevoie de un reper important în viață și acest lucru se poate face printr -o cunoaștere profundă
a istoriei și a specificului național.
Marketingul are un rol important în desfășurarea programului unui muzeu, iar acesta
trebuie aplicat într-un mod corect astfel încât să devină util pe termen lung. Deși, muzeul face
parte, la prima vedere, din categoria domeniilor care nu necesită prea multă schimbare, acest
lucru poate fi combătut prin ideea că de -a lungul timpului domeniul muzeal a cun oscut
numeroase schimbări pe toate planurile, atât în ce privește partea exterioară (clădirea), cât și
partea interioară constituită din exponate, dar mai ales modul de prezentare al lor, dezvoltarea
relațiilor publice, programele realizate în cadrul muzeu lui și chiar și simplul fapt că muzeul
are un program bine stabilit la care participă oricine dorește. În timp, muzeele au reușit să se
autosusțină prin acest program de marketing adoptat după multe încercări în istorie. Prin
urmare, „nevoia de marketing ș i de expertiză de strângere de fonduri, a devenit urgentă, în

42 Ibidem. 6.
43 Ibidem. 8.
44 Ibidem. 11.

20
mod special pentru organizarea expozițiilor blockbuster (de mare succes), centrale pentru
suportul financiar al muzeelor de artă.”45
Binecunoscuta revistă, The Guardian , aduce în atenția publicu lui cititor problema taxei de
intrare a muzeului. Autorul articolului, Jonathan Jones, susține ideea că „taxa de intrare nu ar
trebui să fie un tabu. […] Taxa de intrare e un remediu mult mai bun decât vânzarea de
tablouri, închiderea galeriilor sau conc edierea de personal. Ar putea oare da vizitatorilor un
simț mai pasionat pentru valorificarea unora dintre cele mai minunate experiențe pe care le
pot avea?”46 Prin această metodă de autosusținere muzeografii devin și mai pasionați în a crea
o atmosferă pri elnică pentru ca vizitatorii să nu se oprească din vizitat. În acest fel, toată
lumea are de câștigat, atât personalul muzeului, cât și vizitatorii care au parte de toată
pasiunea celor implicați în a crea o imagine cât mai bună a muzeului.
O altă definiț ie relevantă a muzeului poate fi cea enunțată de Lewis, și anume: „Muzeul,
instituție creată cu scopul conservării și interpretării primei evidențe tangibile a omenirii și a
mediului înconjurător,”47 astfel că muzeul nu e doar un loc de relaxare, dar și un loc plin de o
încărcătură istorică, emoțională care are scopul de a conserva file de istorie. Obiectele de
meșteșugărit evidențiază relația omului cu mediul înconjurător, dar și printr -o trecere în timp,
se poate observa evoluția acestora de la o perioadă la alta. Noile generații rămân tot mai
străine vis -a-vis de viața de la sat, față de memoria trăită și față de rădăcini, până la urmă, iar
muzeul are scopul de a rezolva într -un oarecare fel acest fenomen.
Această inițiativă de a introduce o taxă de intr are pentru o mai bună funcționare n -a fost
introdusă de mult timp. „În conformitate cu Lewis în 1984 niciunul dintre muzeele britanice
naționale nu includeau taxă de intrare, în timp ce 10 ani mai târziu aproape jumătate au
preluat această inițiativă.”48 Prin urmare, anul 1994, devine anul unui nou mod de abordare în
ce privește partea financiară. O abordare care aduce beneficii muzeului pe toate planurile.
Partea financiară a muzeului, ca în orice alt domeniu reprezintă o latură extrem de importantă
pentru o mai bună funcționare a lucrurilor.
Ținând cont de latura financiară, muzeele au nevoie și de susținere din partea administrației
locale și centrale. Totuși, McLean afirmă că „cea mai mare amenințare a muzeelor vine

45 E.P. Alexander, M. Alexander, Museums in motion: An introduction to the h istory and functions of museums
(Lanham: Altamira Press, 2008 ), f.p.
46 https://www.theguardian.com/artanddesign/jonathanjonesblog/2011/jul/21/museums -charging -admission –
entry -fees, 23 aprilie 2018, 10:20 a.m.
47 G.D. Lewis , History of museums. Encyclopedia Britannica Online , 2016. Accesat l a:
https://www.britannica.com/topic/museum -cultural -institution , 23 aprilie 2018, 10:27 a.m.
48 Cicilia Lazzeretti, The la nguage of Museum Communication, 12.

21
dinspre administrația locală și dinspr e cea centrală.”49 O bună funcționare a muzeului stă și în
buna relaționare cu Statul. Acesta poate fi atât binefăcător, cât și răufăcător în sensul în care
fondurile și licența de funcționare depind de administrația locală și de cea centrală. Statul
încear că să creeze o relație de dependență cu muzeul, astfel încât acesta să fie tot timpul sub
înalta coordonare a lui. Acest aspect poate îngreuna bunul mers al lucrurilor în cadrul
muzeelor.
Pe lângă taxa de intrare, muzeul are parte și de subvenție publică ș i donații. Acest lucru
constituie atât o binecuvântare cât și un blestem, în sensul în care muzeul devine într -un
anume fel dependent de aceste beneficii. Lazzeretti specifică acest aspect în care „muzeele
devin tot mai dependente de donatorii bogați și de subvenția publică pentru a produce o sursă
de venit având în vedere climatul politic actual căruia îi lipsește o viziune pe termen lung și o
politică de coeziune.”50 Starea financiară a reprezentat dintotdeauna un aspect deficitar care
trebuie manipulat în tr-un mod în care să nu fie lipsuri. Se caută o cale de mijloc în toate
domeniile de activitate din cadrul muzeului, iar partea financiară reprezintă cel mai important
aspect.
În ce privesc activitățile din cadrul muzeelor, în mod specific relațiile publi ce sunt cele
care revigorează întreg programul de lucru. Noua tehnologie joacă un rol important în
abordarea corectă a relațiilor publice având în vedere modul în care lumea se dezvoltă pe
partea tehnologică din ce în ce mai mult. Internetul devine parte i ntegrantă a tot ceea ce
înseamnă vizibilitatea prin publicitate a muzeului.
Relațiile publice ale muzeului au fost suportate intensiv de folosirea noilor tehnologii care au
izbucnit în perioada anilor `90 și s -au dezvoltat rapid în această perioadă. În an ii `80 și `90,
anunțurile de presă au fost în mare parte trimise spre media prin fax, o tehnologie care a fost
folosită inițial doar în domeniul afacerilor și a agențiilor guvernamentale, care mai târziu a devenit
mult mai comună și în cadrul muzeelor publ ice. Câțiva ani mai târziu, Internetul a făcut marea
descoperire și muzeele au început să trimită e -mailuri, documente și imagini scanate.51
Pe lângă relațiile publice care au înflorit într -un mod covârșitor, anunțul de presă a fost mai
întârziat, în sensu l că a fost tehnologizat mai târziu. Lazzeretti subliniază acest fapt și anume:
„majoritatea muzeelor au început să digitalizeze anunțul de presă la sfârșitul anilor `90 sau
chiar mai târziu.”52

49 F. McLean, Marketing t he museum (London/New York: Routledge, 2012 ), 221.
50 Cicilia Lazzeretti, The la nguage of Museum Communication , 13.
51 Ibidem. 13.
52 Ibidem. 65.

22
Pe de altă parte, anunțurile de presă actuale includ latura p ublicitară și promoțională a
muzeelor. Accentul se pune pe nevoile vizitatorilor în mod exclusiv, ei devenind centrul
atenției în jurul cărora se desfășoară întregul program. Cu alte cuvinte:
anunțurile de presă contemporane par a fi în mod semnificativ in fluențate de griji promoționale:
vizitatorii apar ca recipientele principale ale expozițiilor și mare parte din atenție e acordată
nevoilor lor. Anunțurile de presă contemporane conțin blocuri explicite de informație menite pentru
ei, de la serviciile de b ază până la programele și cataloagele educaționale.53
Muzeul se folosește de discursurile în comunicare, iar Lazzeretti identifică mai multe
tipuri. Primul dintre ele e reprezentat de „discursul în artă” a cărui scop e „să descrie, să
interpreteze și să eva lueze obiectele de artă dintr -o perspectivă subiectivă.”54 Descrierea
ocupă un rol determinant în acest tip de discurs, în sensul în care „descrierea în discursul de
artă poate fi analizat în termeni referitori la fenomene spațiale.”55 Subiectivitatea e defi nitorie
acestui tip de discurs, iar orice părere e respectată. Fiecare dintre vizitatori își poate forma
propria părere în urma experienței și în urma folosirii acestui tip de discurs care are la bază
descrierea.
Cel de -al doilea tip de discurs, e „discur sul promoțional” care poate definit ca fiind „o
alăturare de câteva genuri relaționate cu un scop suprapus în a promova un produs sau un
serviciu unui potențial client.”56 Acest tip de discurs e mult mai cunoscut datorită gradului de
folosință. Acesta e uti lizat în numeroase domenii datorită gradului de desfășurare în ceea ce
privește publicitatea și puterea de vânzare. Dezvoltarea spațiului virtual este, de asemenea, un
avantaj pentru acest discurs deoarece devine vizibil și în acest cadru. Discursul promoț ional
„în ultimele decenii a devenit mai evident datorită câtorva factori: creșterea folosirii
multimediei, explozia tehnologiei în ce privește informația, o abordare multi -disciplinară
înspre muncă, creșterea competitivității în mediile profesionale.”57
Cel de -al treilea discurs identificat de Lazzeretti e „discursul media” care e extrem de
important în comunicatele de presă, dar nu numai. „Discursul Media (sau știrile), în sensul lui
cel mai general cuprinzând toate declarațiile produse de comunitatea pro fesionistă media, e

53 Ibidem. 84.
54 Ibidem. 26
55 E. Werlich, A text grammar of English (Heidelberg: Quelle & Meyer, 1976 ), 47.
56 V. K. Bhatia, Worlds of written discourse: A genre based view (London: Continuum, 2004 ), 60.
57 Cicilia Lazzeretti, The la nguage of Museum Communication , 31.

23
unul dintre cele mai proeminente zone de cercetare în lingvistică și în analiza discursului.”58
Tot ce înseamnă media cuprinde acest tip de discurs.
Toate aceste trei tipuri de discurs sunt folosite și în rândul muzeelor. Acestea sunt
implementate în cadrul muzeelor pentru o mai bună vizibilitate și funcționare. Prin urmare se
poate vorbi de o recurență a discursului în toate domeniile publice, indiferent de aspectul
formal sau informal.
Pe lângă aceste tipuri de discursuri adoptate de către muzeu ca mod de comunicare cu
publicul vizitator, mai sunt prezente și alte tipuri de abordare. Și anume, ceea ce Lazzeretti
subliniază, faptul că „genurile de comunicare adoptate recent de muzee: prezentările web,
e-news/știrile online, blogurile și rețelele de socializare.”59 Noile trenduri în domeniul virtual
sunt folosite și de muzee, iar acest lucru nu poate fi decât un avantaj și un mod de a câștiga
încrederea publicului care poate fi atât specializat, cât și nespecializat.
Anunțul de presă const ituie mijlocul cel mai răspândit în a face de cunoscut un muzeu.
Tehnologizarea maselor face ca acest mijloc să fie unul dintre cele mai eficiente în a ajunge la
potențialii vizitatori fără a fi nevoie de alți intermediari. Cu toate acestea, muzeele mari c are
și-au făcut deja un renume de -a lungul timpului, nu mai au nevoie de o așa mare publicitate,
deoarece toți vizitatorii au aflat într -un fel sau altul de cele mai importante muzee. Oamenii
dintotdeauna au fost interesați să cunoască principalele obiecti ve turistice sau de specific
național ale unei anumite țări, prin urmare muzeele fac parte și ele din această categorie de
merită văzut . În privința muzeelor mai mici, acestea trebuie să depună efort pentru a fi
remarcați pe această piață a muzeelor. Oricâ t de impresionant ar fi un muzeu, fără o
publicitate eficientă, acesta poate rămâne în obscuritate, fapt ce duce la o involuție a ceea ce
poate fi un muzeu de succes. Lazzeretti subliniază acest fapt, prin aceea că
folosirea EPA (și a anunțului de presă în general) nu e determinată de popularitatea muzeelor,
deoarece atât instituțiile internaționale, cât și instituțiile locale au nevoie de ele pentru a ajunge la
audiențe. În mod paradoxal, muzeele mari ar putea funcționa și fără anunțurile de presă deoarece
lumea tot ar fi interesată de activitățile lor și fără acestea. Invers, cu cât e mai mic un muzeu, cu
atât e nevoie de un efort mai mare pentru a -i lărgi vizibilitatea prin toate mijloacele de comunicare
disponibile, incluzând anunțul de presă.60
Anunțul de presă s -a dezvoltat în proporții foarte mari de -a lungul timpului. Astfel că,
există câteva cuvinte care au fost asociate cu acesta intrând într -un fel de vocabular al lui. Prin

58 Ibidem. 32.
59 Ibidem. 93
60 Ibidem. 65.

24
urmare „cele zece cuvinte care formează corpul EPA și care arată cel mai b ine frecvența
creșterii de -a lungul a șapte perioade de timp –`50, `60, `70, `80, `90, 2000 și 2010 – sunt:
programe, film, cultural, carieră, intrare, bilete, vizitatori, cultură, imagini și corp.”61 Muzeul
intră și el în această categorie, prin utilizare a anunțului de presă și prin preluarea acestor
termeni în conduita de zi cu zi. Acești termeni reprezintă elemente fundamentale în ceea ce
privește mersul lucrurilor.
Anunțul de presă se întrepătrunde cu marketingul. Revenind la ideea de marketing, acesta
face parte din aceeași categorie de promovare a unor obiective importante. Ambele fiind
mijloace de publicitate, scopul lor este acela de a face remarcat muzeul atât pentru publicul
interesat, cât și pentru cei care nu au nicio idee de ce înseamnă un muze u sau o expoziție de
artă. În ce privesc obie ctivele marketingului, Zbuchea susține ideea legată de un studiu și
anume:
Conform unui studiu realizat în 2013 de prezentul autor, cu privire la stadiul de dezvoltare al
marketingului în muzeele din fostele sta te comuniste din Europa, în cazul muzeelor din România,
în opinia managerilor acestora, principalele obiective ale marketingului muzeal sunt: atragerea
vizitatorilor și promovarea expozițiilor, urmate de dezvoltarea imaginii muzeului și a relațiilor cu
alte organizații (universități, alte muzee etc.).62
Marketingul a devenit indispensabil deoarece „strategiile aferente mixului de marketing
motivează și impulsionează vizitarea unui muzeu, achiziția și consumul ofertei specifice
muzeelor.”63 Ca rezultat al ut ilizării marketingului, muzeul are doar de câștigat, rămânând în
preferințele oamenilor. Fapt ce duce la împlinirea obiectivului muzeului, acela de a fi un far în
întuneric și, de asemenea, de a fi o fereastră deschisă spre trecut. Muzeul prezintă bucăți
palpabile de istorie și trebui e tratat cu reverență . Istoria devine accesibilă prin muzeu și prin
exponatele pe care le adăpostește.
Muzeul prezintă aspecte ce țin de sfera culturalului, în sensul în care „muzeul are un rol
important nu numai în interpretar ea colecțiilor, în proiectarea și transmiterea mesajelor, dar și
în îndrumarea publicului în timpul vizitei și asigurarea condițiilor necesare unei experiențe
plăcute și instructive pentru public.”64 Muzeul trebuie să conțină informații referitoare la
obiec tele expuse deoarece un obiect care e bine descris ajută la o mai bună comprehensiune
din partea vizitatorilor. De asemenea, trebuie să se aibă în vedere și aspectul vizitatorilor

61 Ibidem. 98.
62 Alexandra Zbuchea, Marketing muzeal pentru no nmarketeri , p. 13.
63 Ibidem. 17.
64 Ibidem. 91.

25
străini care au nevoie de traducere, prin urmare informațiile despre obiecte și despre muzeu în
general, trebuie să fie multilingvistice. Un marketing bun scutește muzeul de eventuale
neplăceri care pot apărea pe neașteptate. E de preferabil, de asemenea, ca personalul muzeului
să fie cunoscători de limbi internaționale pentru o m ai bună comunicare cu publicul vizitator.
Atmosfera muzeului în ce -i privește pe străini, e dată în mare parte, de acest aspect al limbii
care din cauza necunoașterii unei limbi internaționale poate deveni o barieră lingvistică între
muzeu și vizitatori, i ar prin urmare să se creeze o descreștere a numărului de vizitatori străini.
Personalul muzeului trebuie să includă în fișa de angajare și acest aspect al cunoașterii unei
limbi străine care să aducă beneficii muzeului cu scopul de a atrage un flux continu u de
vizitatori care să poată relaționa atât cu exponatele și atmosfera muzeului, cât mai ales cu
muzeografii care pot oferi informații referitoare la muzeu și mai ales din propria experiență.
Un aspect important care trebuie să definească un muzeograf ar putea fi pasiunea cu care
se raportează la muzeu și capacitatea cu care acesta poate transpune în limbaj acea pasiune. În
mare parte, vizitatorii rămân cu o amintire plăcută din urma unei vizite, datorită muzeografilor
pasionați care pot prezenta muzeul c a un bun extrem de important și de mare preț pentru ei.
Pe lângă pasiune, aceștia trebuie să fie bine pregătiți în acest domeniu și în privința
informațiilor despre muzeul pe care îl reprezintă. Totodată, partea de comunicare și
relaționare să fie extrem d e bine dezvoltată, astfel încât să nu se creeze niciun moment de
stânjeneală între muzeograf și vizitator.
Pe lângă orarul de lucru în care muzeul poate fi vizitat, muzeul trebuie să vină și cu alte
idei de prezentare care să fie diferite de un program ob ișnuit de descriere al muzeului.
Vizitatorii sunt impresionați de programe care să îi țină în suspans, care să fie potrivite pentru
toate vârstele, având în vedere și prezența copiilor, iar de acest aspect trebuie să țină cont și un
muzeu oricât de mare sa u de mic ar fi el. Pe acest subiect „un muzeu care dezvoltă numeroase
programe educaționale, diverse și originale ca abordare, este perceput ca un muzeu dinamic
care merită să fie nu numai vizitat, ci și susținut în diverse alte forme.”65 Un program de
calitate atrage atât admirație cât și dorința oamenilor de a dona, de a investi și de a face
posibilă organizarea unor astfel de programe cât mai des posibil. Oamenii se întorc acolo
unde au avut parte de o atmosferă bună și de un program care să -i fi provocat pe latura
culturală și istorică. Prin urmare, „programul trebuie să fie antrenant, surprinzător și chiar
distractiv.”66 Orice metodă de inovație e binevenită în cadrul unui program de muzeu.

65 Ibidem. 95.
66 Ibidem. 99.

26
Cu privire la muzeul contemporan, al secolului XXI, clădirea în sine reprezintă și ea un
aspect important care poate atrage sau, din contră, poate îndepărta vizitatorii. Tocmai de
aceea, „este important ca și clădirea muzeului să fie prietenoasă și accesibilă.”67
În consecință, pentru îndeplinirea scopului unui muzeu t rebuie să se aibă în vedere
numeroase aspecte legate atât de partea administrativă, cât și de partea exterioră cuprinzând
clădirea, fațada clădirii, vizibilitatea muzeului dată prin organizarea de evenimente regulate.
Muzeul modern face legătura dintre ist orie și generația actuală. Acesta reprezintă liantul
dintre generații. Simpla vizită a unui muzeu poate impresiona pe moment, dar nu pe durată
lungă de timp, ceea ce face ca un vizitator să revină este atmosfera creată de oameni
competenți și pasionați de arta muzeului care, desigur sunt parte a personalului muzeului.
Muzeul modern are la dispoziție nenumărate mijloace de a ieși în evidență. Prin
intermediul internetului, muzeele pot intra în concurență atât ele între ele, cât și cu alte mari
site-uri popu lare pe internet. În acest sens, promovarea site -urilor oficiale ale muzeelor joacă
un rol important. Muzeul modern are nevoie de un flux de investiții care să -l mențină în
preferințele oamenilor.
Funcția de educație a muzeelor poate fi evaluată din două perspective principale: din punctul de
vedere al marketingului (luându -se în considerare îndeplinirea misiunii, eficientizarea activității
publice, caracteristicile și nevoile publicului țintă, controlul rezultatelor etc.) precum și din
perspectiva comunit ății pe care muzeul o deservește, de fapt utilitatea socio -culturală a programelor
politice și a colecțiilor respectivului muzeu.68
Muzeul resimte și el trecerea timpului și odată cu ea, noile provocări în materie de
tehnologie și de era vitezei în care oamenii vor să afle într -un timp scurt aspecte ce țin de
istorie. Modernizarea muzeului reprezintă unul dintre pașii evidenți de care a fost neapărat
nevoie ca acesta să reapară nu doar în preferințele iubitorilor de artă, cât și în ale oamenilor
simpli.
În acest capitol au fost prezentate aspecte ce țin de contrastul evident dintre muzeul istoric
și muzeul contemporan, dar și aspecte ce țin de progresul muzeului, în general.
În capitolul următor se vor prezenta, în mod concret, pe cazuri concrete, felul în care
muzeele din zona Făgetului au resimțit sau nu au resimțit această trecere la un alt nivel în ce
privește modernizarea muzeelor. Totodată, se vor urmări rolurile muzeelor în comunitățile din

67 Ibidem. 108.
68 Ibidem. 88.

27
care fac parte, cât de vizibile sunt prin activitățile avute și impactul produs de acestea în
mjlocul comunităților.

28
2. MUZEELE DIN ZONA FĂG ETULUI
Acest capitol se va ocupa de zona Făgetului, în mod specific de trei localități aparținătoare
acesteia și anume, este vorba despre Făget, Traian Vuia și Sintești. Toate ac este trei localități
au în centrul localității un punct cultural extrem de important reprezentat de ceea ce este un
muzeu.
Zona Făgetului reprezintă o zonă rurală cu tendințe de a se urbaniza pe cât posibil, în acest
sens se fac numeroase eforturi și schi mbări de natură arhitecturală, culturală și socială. În
acest sens, se poate vorbi de o prezență a muzeelor în trei localități și anume: Făget, Sintești și
Traian Vuia. Aceste trei localități aparținătoare zonei Făgetului, doar una dintre ele e parte a
unui oraș, Făget, celelalte două localități sunt relativ cunoscute, Sintești și Traian Vuia.
Aceste aspecte stau mărturie faptului că edilii comunități lor împreună cu intelectualii satelor
Sintești și Traian Vuia și ai orașului Făget, s -au implicat în a preze rva bunuri le specifice
zonelor din care aceștia fac parte . Anii în care apar aceste muzee e relativ scurt, acestea fiind
noi în comunitate, timp în care se încearcă abordări cât mai diferențiate în a atrage un public
cât mai numeros.
Zona Făgetului cunosc ută și sub numele de Țara Făgetului cuprinde atât orașul în sine,
Făget, cât și întreaga zonă din jurul ei, sate precum: Tomești, Sintești, Begheiu -Mic, Margina
etc. Totodată, aspecte ce țin de încadrarea geografică a zonei și anume: „microregiunea Țara
Făgetului este așezată în vestul României, în partea estică a județului Timiș și partea estică a
județului Arad.”69
Localitățile bănățene din zona Făgetului, inclusiv orașul Făget constituie unul dintre
reperele existente vis -a-vis de latura culturală a zonei . Pe lângă faptul că aceste trei localități
de referință și -au păstrat obiceiurile specifice cum ar fi sărbătorile câmpenești (cunoscute sub
numele de rugi bănățene), alături de ansamblurile folclorice prezente la aceste sărbători, dar și
de graiul specifi c bănățean rămas viu în exprimarea de zi cu zi a sătenilor, adăpostesc file de
istorie reprezentate prin muzeele care le poartă numele.
Fiecare din aceste trei localități au oferit lumii oameni care să -i reprezinte și care au rămas
în conștiința vremii. Oameni precum: Traian Vuia (din comuna Bujoru, actuala Traian -Vuia),
Traian Iancu (poet reprezentativ făgețean) și Partenie Gruiescu, preot al satului Sintești în
secolul al XIX -lea care a scris prima monografie a satului Sintești.

69 https://www.facebook.com/pg/GAL -Tara-Fagetului -122807761209900/about/?ref=page_internal , 25.07.2018.

29
Un aspect ce poate fi pu nctat în acest context e faptul că muzeele sunt destul de diferite
unele de celelalte, iar cel mai discrepant e faptul că muzeul Traian Vuia, aflat într -un sat e cel
care se apropie cel mai mult de ceea ce se numește muzeu modern. Deși nu dispune de o
aparatură tehnologizată, simplul design al acestuia face ca el să se încadreze în rândul
muzeelor moderne. Celelalte două muzee, cele din orașul Făget și cel din satul Sintești se
aseamănă între ele, întrucât au același conținut etnografic în care se prezintă particularități
rurale specifice zonei, locului. Nevoia de a avea un loc care să înmagazineze trecutul, dar care
să reprezinte și un loc de cultură dedicat culturii și oamenilor, a făcut posibilă crearea și
amenajarea unor astfel de muzee. Oamenii locului au fost deschiși în a -și dona obiectele vechi
care erau într -un fel sau altul destinate pieirii în cele din urmă. Oamenii încep în a -și
moderniza casele și astfel se pierd puțin câte puțin elemente care țin de specificul zonei. Prin
donații, s -a putut cons erva elemente specifice zonei care să reprezinte un reper pentru
generația următoare, dar și pentru iubitorii de etnografie și specific național. Lumea apusă e
reînviată cu ajutorul acestor muzee, semn că efortul fondatorilor n -a fost în zadar, dorința
acestora fiind ca ele să dăinuiască în timp ca o parte integrată a comunității care ajută la o mai
bună înțelegere a trecutului și a istoriei care nu trebuie uitate.
În cele ce urmează se vor prezenta, în mod general, câteva aspecte ce țin de latura istoric ă a
localităților precum și aspectele definitorii ale fiecărui muzeu în parte.
2.1. MUZEUL TRAIAN VUIA
Localitatea Traian Vuia, cea care adună cele șase sate din zonă (Traian Vuia, Surducu -Mic,
Săceni, Sudriaș, Jupani și Susani) este o comună bănățeană care poa rtă numele savantului
Traian Vuia. În trecut, această comună a fost cunoscută cu numele de Bujoru.
Inventatorul Traian Vuia s -a născut în 17 august 1872 în comuna Bujoru, satul Surducu
Mic, parte a comunei Bujoru, astăzi Traian Vuia, a urmat Școala elemen tară la Făget, orașul
din apropierea comunei Bujoru, clasa a VIII -a la Gimnaziul superior maghiar din Lugoj, iar
liceul îl urmează tot în Lugoj. Acesta a fost pasionat de tot ce ține de mecanică iar la liceu,
această pasiune s -a dezvoltat din ce în ce mai mult.
În ce privește familia acestuia, părinții au fost „Simion Popescu (preot originar din
Dobrești sau, după alte opinii, din Rădmănești) și Ana Vuia (originară din Lipova).”70 Încă
din copilărie a avut înclinații spre a descoperi lucruri noi, astfel că „preocupările sale

70 Răzvan Fibișan, 112 ani de la primul zbor mecanic cu un aparat mai greu decât aerul , articol publicat în
ziarul Lumina , Nr. 68 (2216), Anul IX, Seria Reg ională, joi, 22 martie 2018, p .8.

30
educaționale, încununate cu rezultate excepționale la învățătură, se desfășurau concomitent cu
predilecția lui pentru observarea zborului păsărilor, dar și cu făurirea unor obiecte
zburătoare.”71
Sora acestuia declară că „toată ziua lucr a la confecționarea de corpuri ușoare, plutitoare în
aer, zmeuri, balonașe. Experiențele le făcea singur, fără să cheme pe alții. Munca era dârză,
încordată până la neglijarea de sine. Se închidea în odaie și lucra.”72 Toate acestea reflectă
ideea că Traian Vuia a fost preocupat de tot ce ține de sfera zborului, încă din copilărie. Deși
era un copil simplu de la sat, acesta a îndrăznit să inventeze lucruri mari având experiența
experiementelor din copilărie și studiul aprofundat de -a lungul anilor.
Ionuț Vo rnicu conturează profilul marelui om de știință încă din anii copilăriei:
A fost un elev eminent, absolvind fiecare clasă cu calificativul „excepțional” la toate obiectele de
învățământ. De mic copil a manifestat aptitudini și interes pentru mașini și mec anisme. Vuia
mărturisește: "La vârsta de 10 ani, când frecventam școala elementară din Făget (Banat), în anul
1881, învățătorul Mohler construiește pentru băiatul său și un camarad al acestuia un zmeu. Am
cercetat, cu curiozitatea obișnuită la acea vârstă , zmeul de dimensiuni mari. Scheletul lui era din
trestie. Acest zmeu a avut un succes frumos. Tatăl unui alt camarad construise mai târziu un zmeu
și mai mare. Tracțiunea sforii era atât de puternică, încât un băiat viguros de 12 ani nu -l putea ține
singu r, erau necesari doi băieți. Acest zmeu, învelit cu hârtie albastră, putea fi văzut din orice punct
al orașului. La țară la părinți am construit o serie de zmeie".73
Prin urmare, talentul lui Traian Vuia s -a făcut remarcat încă din fragedă copilărie, oferin d o
scânteie din ceea ce va deveni pe viitor marele pasionat de mecanisme. Acesta a fost exemplul
perfect al unui om modest de la sat, care a avut un trai modest și care a reușit să surprindă în
mod bun lumea bună de la oraș.
Prin crearea aeroplanului mon oplan Vuia nr. 1 și prin zborul din 18 martie 19006, bănățeanul
Traian Vuia nu numai că a reușit să influențeze lumea cercetătorilor și constructorilor în domeniul
aviației moderne, impunând formula monoplană, astăzi generalizată și universal recunoscută c a
fiind cea mai rațională, corespunzând cerințelor locomoției aeriene, ci a devenit și un pionier în
evoluția mijlocului de locomoție aerian, reușind efectuarea primului zbor din istoria omenirii cu un
aparat ce se ridică de la sol numai prin mijloace prop rii de bord, fără recurgerea la vreun dispozitiv
exterior. În felul acesta, Traian Vuia a deschis o eră nouă în această ramură a tehnicii, care până
atunci era puțin explorabilă, reprezentând o victorie a geniului omenesc asupra elementelor
naturii.74

71 Ibidem.
72 Ibidem.
73 Articol scris de Ionuț Vornicu în 24 MARTIE 2012, publicat în Inventatori din România, accesat la:
https://www.ro.biography.name/inventatori/65 -romania /212-traian -vuia-1872 -1953 , 17 aug. 2018, 15:36.
74 Răzvan Fibișan, 112 ani de la primul zbor mecanic cu un aparat mai greu decât aerul , articol publicat în
ziarul Lumina , Nr. 68 (2216), Anul IX, Seria Regională, joi, 22 martie 2018, pag.8.

31
Având în vedere faptul că meritele primului aeroplan au fost atribuite altcuiva, Traian Vuia
rămâne același om modest și simplu din satul Surducu -Mic, fapt demonstrat prin cuvintele:
„Eu nu am căutat niciodată gloria, fiindcă știu că gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez
pentru gloria mea personală, ci lucrez pentru gloria geniului uman. Ce importanță are cine a
făcut aceste lucruri, important este că ele există”75, spunea românul care a revoluționat lumea
prin inovațiile aduse în domeniul aviației.
Pentru a a duce un omagiu care să rămână peste ani și ani, numele comunei Bujoru s -a
schimbat în numele savantului Traian Vuia, astfel ca el să rămână în amintirea comunității din
care a făcut parte cândva. În comuna Bujoru, devenită Traian Vuia, locuiește strănepoat a
savantului care a venit cu inițiativa de a pune o siglă „Casa memorială Traian Vuia” (vezi
Anexa 1.1, Fig. 1.12 și Fig.1.13 ), având scopul să sublinieze că până și în zilele noastre mai
sunt urmași ai lui Traian Vuia, chiar în comuna ce îi poartă numele . Aceasta este cunoscută în
sat cu numele de „Vuița”, semn că oamenii știu din ce familie provine aceasta.
Tot pentru a aduce un omagiu celui care a fost Traian Vuia, edilii comunei au venit cu
inițiativa de a construi un muzeu în care să se facă tot felu l de activități culturale, ținându -se
cont de zilele în care Traian Vuia a cunoscut succesul, data de 18 martie, zi în care se
organizează evenimente culturale la care participă oameni din toată țara și unde poate veni
oricine dorește. Pe lângă data de 18 martie a fiecărui an calendaristic, în 17 august, ziua de
naștere a savantului, Traian Vuia e sărbătorit în cadrul muzeului împreună cu musafiri din
toată lumea.
Răzvan Fibișan oferă detalii cu privire la cel episodul în care Traian Vuia a cunoscut
succes ul și momentul în care acesta a adus inovații în domeniul aviației. Acest lucru este
amintit cu mândrie de cei care apreciază munca celui care a fost Traian Vuia. Astfel că
la jumătatea lunii martie s -au împlinit 112 ani de când bănățeanul Traian Vuia făce a istorie,
devenind pionierul aviației mondiale, cel care a făcut primul și cel mai greu pas pe calea cuceririi
oceanului aerian. Data de 18 martie 1906 a fost scrisă cu litere de aur în istoria aviației mondiale,
aceasta fiind ziua când românul Traian Vui a, pe drumul comunal care duce la Montesson (Franța)
către fluviul Sena, a devenit primul om care a zburat de pe o suprafață plată cu un aparat (Vuia
nr.1) mai greu decât aerul, autopropulsaat (fără catapulte și fără mijloace externe). După o
accelerare pe o distanță de 50 de metri, aparatul, ce cântărea 240 de kilograme, cu un motor cu
anhidridă carbonică, de 20 de cai -putere, s -a ridicat fără tranziție la înălțimea de 0,60 -1 metru,
zburând astfel pe o distanță de 12 metri, după care paletele elicei s -au oprit, iar avionul a aterizat.76

75 Articol scri s de Gheorghe Miron în 26.06.2018, accesat la: https://www.ziuadevest.ro/saptamana -culturii –
traian -vuia-despre -cucerirea -vazduhului -la-ambasada -timisoara/ , 17 august 2018, 15:24.
76 Răzvan Fibișan, 112 ani de la primul zbor mecanic cu un aparat mai greu decât aerul , articol publicat în
ziarul Lumina , Nr. 68 (2216), Anul IX, Seria Regională, joi, 22 martie 2018, pag. 8.

32
Președintele Fundației Academice Culturale, Coriolan Gârboni, exprimă motivele pentru
care muzeul din comuna Traian Vuia a luat ființă:
Traian Vuia este cunoscut ca un savant francez de origine română, pentru că noi facem pre a puține
pentru valorile noastre. Merită să cinstim memoria acestuia cu un muzeu. Prima copie a avionului
pe care am făcut -o a fost donată aeroportului de la Timișoara. Am încercat să îi punem și motor și
să-l facem funcțional, dar din păcate nu am reușit să îl ridicăm. Am adus aici și o fușereală de
machetă a elicopterului lui Vuia.77
Anul 2012 este anul în care muzeul Traian Vuia a fost inaugurat, în 25 aprilie, zi de
sărbătoare și bucurie pentru toată zona comunei și nu numai:
Muzeul dedicat marelui inven tator Traian Vuia, inaugurat în 25 aprilie 2012 în comuna Traian
Vuia (jud. Timiș), cuprinde numeroase exponate, documente, fotografii și machete. Traian Vuia
și-a dedicat întreaga viață dezvoltării aparatelor de zbor mai grele decât aerul, adăugând două
soluții tehnice: trenul de aterizare cu roți pneumatice și decolarea cu mijloace proprii de bord, fără
dispozitive complementare sau cu impuls din exterior.78
Clădirea muzeului are forma unei machete (vezi Anexa 1.1, Fig. 1.1 și Fig.1.2)
integrându -se în rân dul muzeelor moderne, având o parte din fațadă din sticlă acest design
conferă o aură maiestuoasă a ceea ce a fost Traian Vuia. Acesta mai este dotat cu o sală de
Conferințe unde este pus la dispoziție un videoproiector pentru orice fel de activitate în ca drul
muzeului. Totul are un aer modern, încadrându -se în perioada secolului XXI, dar îmbinând
foarte bine noul cu vechiul, modernul și istoricul. Traian Vuia prezentat în manieră modernă
oamenilor moderni. Muzeul reprezintă o investiție realizată de Consil iul Județean Timiș din
fonduri proprii:
Prin deschiderea acestui muzeu, cinstim memoria lui Traian Vuia. În urmă cu 4 ani, am sfințit acest
loc unde a fost construită această clădire a muzeului dedicat lui Traian Vuia, unul dintre cei mai
reprezentativi r omâni. Muzeul a fost realizat prin grija Consiliului Județean Timiș și a Muzeului
Banatului din Timișoara. Valoarea totală a lucrărilor este de 2.959.621,87 lei, din care 2.833.459,92
lei reprezintă suma investită în clădirea care găzduiește Punctul Muzeal „Traian Vuia”, iar
126.161,95 lei – dotările aferente. Lucrările au demarat în mai 2008 și au fost finalizate în 2010,
recepția la finalizarea lucrărilor fiind realizată în anul 2011. Clădirea este realizată din sticlă și
beneficiază de toate dotările nec esare, de la centrală termică la aparate de climatizare. De

77 Articol publica t de Ștefan Both cu titlul Traian Vuia, renumitul inventator și pionier al aviației mondiale, are
muzeu în localitatea în care s -a născut, în 25 aprilie 2012. Accesat la: https://adevarul.ro/locale/timisoara/traian –
vuia-renumitul -inventator -pionier -aviatiei -mondiale -muzeu -localitatea -s-a-nascut -galerie -foto-
1_50aef7397c42 d5a663a1f123/index.html , 18 August 2018, 9:45.
78Articol publicat în 10 noiembrie 2016, postat în Punct Muzeal Traian Vuia, accesat la: https://mnab.ro/punct –
muzeal -traian -vuia/despre -muzeul -traian -vuia/ , 18 August 2018, 7:54.

33
asemenea, vizitatorii vor putea admira macheta istorică a avionului Traian Vuia, dar și macheta 1:2
a elicopterului Traian Vuia.79
Muzeul nu oferă prea multe exponate având în vedere că „este foart e greu să faci un muzeu
pentru a omagia personalitatea lui Traian Vuia. A fost o persoană modestă și a muncit toată
viața. Nu sunt foarte multe lucruri lăsate în urma sa, a spus Leopold Ciobotariu, directorul
Muzeului Banatului.”80 Totuși, puținele lucruri rămase precum fotografiile și machetele sunt
puse în valoare prin amplasarea lor în muzeu, fiecare obiect având locul lui în decorul
muzeului. Totodată, obiectele sunt cele care aduc aminte de cel care a fost Traian Vuia.
Astfel că, în holul de la intrar ea în muzeu se află Macheta aeroplanului Vuia 1 (vezi Anexa
1.1, Fig. 1.3 și Fig. 1.4) – aeroplan cu care Traian Vuia a rulat pe pista de la Montesson de
lângă Paris în 18 martie 1906. Acest aeroplan inițiază publicul vizitator în lumea savantului
Traian V uia și totodată în lumea aviației. Cu acest tip de aeroplan a fost posibil primul zbor al
unui om cu un aparat mai greu decât aerul și care folosea doar mijloace de la bord.
În cadrul muzeului există o sală dedicată vieții și activității lui Traian Vuia, în care sunt expuse
imagini și documente istorice din perioada studiilor pe care inventatorul bănățean le -a făcut la
Făget, Lugoj și Budapesta, precum și documente legate de perioada petrecută la Paris. De
asemenea, este evidențiată și activitatea politic ă a lui Vuia, care a făcut parte din Consiliul Național
al Românilor din Transilvania și Banat, el fiind delegat al României la Conferința de Pace de la
Paris, la discuțiile referitoare la Banat. Un loc special este rezervat mărturisirilor urmașilor lui
Traian Vuia.81
În cadrul muzeului mai sunt prezente și alte două machete precum: „Macheta aeroplanului
Vuia nr. 2 (vezi Anexa 1.1, Fig. 1.5) , dezvoltat în urma experimentelor efectuate de Traian
Vuia cu aeroplanul nr. 1. Cu acest aparat au fost executate mai multe zboruri de scurtă
distanță până în 17 iulie 1907, când, pe terenul La Bagatelle, s -a parcurs în zbor lungimea de
70 m” și „Macheta elicopter ului Vuia nr. 2 (vezi Anexa 1.1, Fig. 1.6), cu care s -a reușit
efectuarea unor zboruri stabile (varianta moto rizată a elicopterului Vuia nr. 1 muscular).”82
Prin urmare, muzeul memorial Traian Vuia este un loc încărcat de istorie care are scopul
de a introduce publicul vizitator în lumea aviației încă de la începuturile ei. Amplasarea
muzeului are și ea o însemnăt ate aparte fiind în mijlocul zonei în care savantul și -a petrecut

79 Articol publicat de Delia S. Barbu în 25 aprilie, 2012. Accesat la: http://www.tion.ro/a -fost-inaugurat -punctul –
muzea l-traian -vuia/1097494 , 18 august 2018, 15:13.
80 Articol publicat de Ștefan Both cu titlul Traian Vuia, renumitul inventator și pionier al aviației mondiale, are
muzeu în localitatea în care s -a născut, în 25 aprilie 2012. Accesat la: https://adevarul.ro/locale/timisoara/traian –
vuia-renumitul -inventator -pionier -aviatiei -mondiale -muzeu -localitatea -s-a-nascut -galerie -foto-
1_50aef7397c42d5a663a1f123/index.html , 18 August 2018, 8:49.
81 Ibidem.
82 Ibidem.

34
copilăria și unde familia acestuia a trăit. Prin aceste locuri s -a născut pasiunea pentru
mecanisme și pentru tehnica zborului, pasiune ce l -a făcut remarcat în rândul oamenilor la fel
de pa sionați de acest domeniu. Din păcate, acesta a rămas în umbra fraților Wright care au
luat toate meritele pentru primul zbor. Cu toate acestea, Traian Vuia rămâne în inimile
oamenilor din zona comunei Traian Vuia și ale românilor, în general, un om excepți onal care
a îndrăznit să conceapă ceea ce până atunci n -a fost posibil. Acest lucru s -a produs în ciuda
mediului din care Traian Vuia a provenit, în ciuda problemelor financiare, semn că pasiunea
acestuia a creat viziunea de a încerca lucruri mari. Această încercare nemaipomenită a uimit
lumea aviației și a creat o nouă rampă de la care să se pornească spre ceea ce avioanele
moderne sunt astăzi, în zilele noastre.
Traian Vuia a avut în vedere viitorul, iar descoperirea lui a adus un mare beneficiu aviației
mondiale. Prin această descoperire, Traian Vuia rămâne veșnic în amintirea oamenilor ca cel
care a îndrăznit lucruri mari cu posibilități mici.
În continuare se vor contura aspecte generale ale satului Sintești precum și punctul central
și cultural al sa tului, muzeul satului Sintești. Se va reflecta modul în care muzeul influențează
comunitatea și cât de bine e receptat acesta în comunitate. Cât de mult impact are în zonă, pe
plan local, dar și național, chiar și mondial. Toate aceste aspecte se vor preze nta în cele ce
urmează.
2.2. MUZEUL SATULUI SINTEȘTI
Satul Sintești, care datează din anul 1511, face parte din comuna Margina, aparținătoare
zonei Făgetului.
Având în vedere că monografia este „Un studiu științific amplu asupra unui subiect anumit,
tratat d etaliat și multilateral.”83 (Dicționarul Explicativ al Limbii Române) În Banat s -au scris
monografii cu privire la unele localități. Ioan Hațegan afirmă faptul că în Banat se publică
primele monografii:
Banatul este unul dintre primele – dacă nu cumva chiar primul – ținut al României în care au fost
scrise și tipărite monografii ale unor localități. Cauzele consistă într -un nivel mai ridicat al
dezvoltării economiei, comerțului, finanțelor, pe de o parte, iar pe cealaltă nivelul ridicat de

83 Definiție preluată din Dicționarul Explicativ al Limbii Române accesat la:
https://dexonline.ro/definitie/monografie , 3 mai 2018, 9:23.

35
instruire școlară, apariția iluminismului și iluminiștilor și în Banat. Aceste idei au pătruns în lumea
satelor iar intelighenția a căutat să răspundă noilor provocări.84
În mod specific, prima monografie este dedicată Timișoarei, iar în același timp, satul
Sintești este făc ut cunoscut printr -o monografie făcută de intelectualul satului, Partenie
Gruiescu, în acest sens, Ioan Hațegan susține că:
prima monografie de localitate bănățeană este cea a primarului timișorean Johann Nepomuk
Preyer, Monographie der königliche Freista dt Temeswar, (Monografia orașului liber regal
Timișoara), apărută la Timișoara în anul 1853 și retipărită în germană și română la Timișoara în
anul 1995. În același timp unul dintre intelectualii satelor, Partenie Gruiescu scria manuscrisul
primei monograf ii sătești cunoscute: cea a satului Sintești, comuna Margina, județul Timiș. Dacă
primarul timișorean a reușit să -și publice cartea, Gruiescu a lăsat lucrarea în manuscris și abia
cercetătorii veacului al XX -lea l-au redescoperit și publicat.85
Reprezentati v pentru satul Sintești a rămas protopopul Partenie Gruiescu, cel care a realizat
prima monografie a satului pe care l -a slujit ca preot protopop. Subliniind acest aspect,
scriitorul Ciobanu aduce și detalii în plus cu privire la cursul monografiei de -a lungul
timpului:
la începutul anului 1859, autoritățile austriece au difuzat un chestionar în Voivodina Sârbească și
Banatul Timișan cu scopul de a aduna date în vederea alcătuirii și tipăririi unei
Etnografo -Topografică Descriere a Țărei Serbo -Banatice și a Graniței Militărești . […] În primul
capitol al chestionarului, întâi de toate, se cerea istoria așezării, apoi coordonatele acesteia,
denumirile formelor de relief, descrierea ruinelor, castelelor, monumentelor. […] Copia unui
asemenea material 929 f ile, scrise cu alfabet chirilic) a găsit -o I.B. Mureșianu în satul Sintești,
chestionarul respectiv fiind completat de un un cărturar al acestei localități, protopopul Partenie
Gruiescu.86
O monografie de dată recentă a fost scrisă de Ciprian Mert, fiul fo ndatorului muzeului, cu
alte cuvinte, fiul satului, semn că iubirea pentru sat a fost moștenită și dusă mai departe. În
carul monografiei sunt prezentate imagini, printre care și poezii care să contureze legătura
specială dintre localnic și locul natal. Un a din tre ele spune în felul următor:
Cât trăim pe -acest pământ / Mai avem un lucru sfânt: / O câmpie, un sat natal / O clopotniță pe
deal. / Cât avem o țară sfântă / Și un nai, care mai cântă, / Cât părinții vii ne sunt – / Mai există ceva
sfânt. / Cât pă durile ne dor / Și avem un viitor, / Cât trecutu -l ținem minte – / Mai există lucruri
sfinte. / Cât Luceafărul răsare / Și în cer e sărbătoare, / Și e pace pe pământ – / Mai există ceva
sfânt./ Cât avem un sat, departe, / Și un grai ce n -are moarte, / Cât ai cui zice "părinte!" – / Mai

84 Ioan Hațegan, Ghid monografic. Bibliografia monografiilor de localități bănățene (Timișoara: Editura Banatul
Timișoara, 2006), 17.
85 Ibidem.
86 Tiberiu Ciobanu, Monografism bănățean : Istoria medievală a Banatului reflectată în monografii alcătuite în
a doua jumătate a secolului al XIX -lea și prima jumătate a secolului al XX -lea (Timișoara: Eurostampa, 2008 ),
18-19.

36
există lucruri sfinte. / Cât durea -ne-vor izvoare / Ori un cântec ce dispare, / Cât mai avem ceva
sfânt – / Vom trăi pe -acest pământ .87
O altă poezie oferită de Ciprian Mert vorbește tot de sat ca fiind un loc plin de amintiri le
copilăriei, dar unde n -a mai rămas nimic din tot ce a fost odată. Poezia surprinde un dialog
între copilul plecat din sat acum ajuns adult și pământul în care s -a plimbat desculț. Poezia e
plină de emoție și nostalgia trecutului care provoacă durere și regrete nespuse:
Un „petic” de pământ mi -a mai rămas în sat / Și multe amintiri pe care nu le pot uita, / Deși eram
copil, când am plecat, / Toate au locul lor în mintea mea. / El este cel care, deseori mă cheamă / Să
mă întorc în satul meu natal, / Să-l ar, să -l îngrijesc, că tare -i este teamă / Că va pieri arid, acolo sub
un „deal”. / Bătrânii au murit demult, de -atuncia sunt „orfan”, / Urmașii lor sunt „domni” și
hoinăresc prin ț ară, / Eu am ră mas aici și -aștept din an în an / Să vii să mă cultivi, să n u fiu de
ocară. / Îmi ami ntesc desigur, erai un tinerel, / Când alerg ai desculț, în dimineți cu rouă / Și te jucai
cu „lopta”, cu Mihai „Berbecel”, / Când o pășteai pe „Mojar” și oițe vreo nouă. / Sau când pocneai
cu biciul, la două vaci bătrâne, / Ce înhă mate -n jug, trăjeau un car cu fân / Și alte „în tâmplări”, ce
veșnic vor rămâne / Precum și eu același, dar… fără un „stăpân”.Țăranii au dispărut, s -au dus care -n
/ „cătrău”. / Își caută norocul mai mul t pe la oraș, / Ici-colo cât e unul, mai trec prin „Fă gădău” / Și
pun „țara la cale”, să facă niște „pași”. / Dar… prea puțini se -ndură să are un ogor, / Să semene, să
sape, să crească un „mălai” / De-aceia, mă i Cornele! Eu mă sufoc și mor, / Nu pot răzbi cu „lenea”,
și „iugăre” de scai. / Te înțeleg prea b ine, pământ din rocă și din lut, / Cu câtă n ostalgie îți amintești
de mine, / Deși atâte a „vremuri” și ani ce au trecut / Tu dai viață „lumii”, tu „plămădești” destine. /
Pe umerii t ăi „veșnici” și eu am zbenguit, / Prin iarba cea pufoasă sau pe ogorul dur , / Apoi… am
dat cu sapa, recolte -am pregătit / Și ele au fost mănoase, că, ai sufletul pur. / Eu îți percep durerea
și glasul ce mă cheamă, / Dar anii au trecut și am un alt destin, / El este mai p uternic, de nimeni nu
e teamă, / De aceea îmi port „cruc ea”, cât pașii mă mai țin. / O să revin totuși, poate… la primăvară,
/ Să văd cum cr ește iarba, cireșii cum rodesc, / Dacă voi fi -n putere, mă voi întoarce iară / Pe acest
pământ ce -i sacru, de aceea îl iubesc. / De fiecare dată voi urca și pop osi pe „Gru i”, /Acest dâmb ce
… pentru mine -i „sfânt”, / Să mă închin, să las o floare, la crucea tatălui, / -Pe care s -o stropesc cu
lacrimi, să crească pe mormânt. 88
Toate aceste informații despre sat și nu numai au fost adunate într -o locație specială,
amplasată în centrul satului sub forma unui muzeu. Scopul acestuia e să pună în valoare
elementele specifice satului și să ofere și altora oportunitatea de a cunoaște trăsăturile
originale ale satului.
Având în vedere faptul că „interesul unui popor pentru istoria sa este totodată măsura cea
mai sigură pentru gradul său de cultură, pentru civilizația lui,”89 satul Sintești reprezintă un
exemplu în acest sens. Existența unui muzeu tradițional care aparține satului este cel mai bun
exemplu că oamenii încă sunt interesa ți de latura culturală și istorică a satului. Aceștia nu vor
să-și înstrăineze obiectele de mare valoa re și care -i reprezintă ca sat.

87 Ciprian Mert, Sintești: picuri de istorie (Timișoara: Mirton, 2014 ), f.p.
88 Ibidem.
89 Tiberiu Ciobanu, Monografism bănățean: Istoria medievală a Banatului reflectată în monografii alcătuite în
a doua jumătate a secolului al XIX -lea și prima jumătate a secolului al XX -lea, 5.
1

37
Astfel că, într -un interviu acordat de domnul E. M. (vezi Anexa 2) care e fondatorul și
realizatorul Muzeului cu n umele Muzeul satului Sintești , se oferă detalii cu privire la muzeu
atât pe partea tehnico -administrativă, cât și la semnificația sentimentală a muzeului. Până și
numele subliniază poziția muzeului în sat, aceea de aparținătoare a satului, implicit a
săten ilor.
Pornind de la definiția etnografiei ca fiind „știința care clasifică popoarele lumii, urmărește
evoluția culturilor materiale și spirituale, moravurile și particularitățile felului lor de viață,
legăturile cultural -istorice reciproce,”90 muzeul satulu i Sintești se ocupă de această latură
etnografică a satului.
Muzeul satului Sintești (vezi Anexa 2.2, Fig. 2.1, Fig. 2.2) este un muzeu etnografic
deoarece prezintă elemente din viața satului precum costume tradiționale, unelte, fotografii
care înfățișeaz ă viața satului, o cameră care conturează o cameră obișnuită de început de secol
XX (vezi Anexa 2.2, Fig. 2.4, Fig. 2.5, Fig. 2.6) , tradiționala căruță (vezi Anexa 2.2, Fig.
2.11, Fig. 2.12) și multe altele. Muzeul se înscrie în rândul muzeelor tradițional e prin tematica
pe care o urmează și prin clădirea care e recondiționată, dar care păstrează trăsăturile specifice
unei case tradiționale de la sat. Spre deosebire de Muzeul Traian Vuia, muzeul satului Sintești
reflectă istoria satului, nu doar a unei pers oane ca în cazul lui Traian Vuia.
Muzeul satului Sintești face parte din comuna Margina cu care se află în parteneriat în ce
privește partea culturală, astfel că pentru promovarea zonei cele două localități au realizat un
proiect care să aj ute la progresu l acestei zone pe plan cultural. Astfel că:
Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului în județul Timiș împreună cu Primăria
Comunei Margina și Centrul Turistic Margina au realizat un proiect de promovare a obiectivelor
turistice din zonă. Sub d enumirea Mic dejun la Margina propunem o incursiune în istoria și
tradițiile locului, trecând prin bucătăria locală.91
Primăria Margina și Centrul Turistic Margina au înțeles importanța promovării zonei din
care fac parte oferind turiștilor o experiență cu iz tradițional care să îi întoarcă în timp. Zona
Margina prezintă
o lume a lucrurilor simple și bune, pe care o puteți descoperi pe jos, pe bicicletă sau în căruță. O
plimbare la trapul cailor, în liniștea pădurii, dezvăluie celor curioși povestea Biseri cilor de lemn din

90 Definiție preluată din Dicționarul Explicat iv al Limbii Române, accesat la:
https://dexonline.ro/definitie/etnografie , 5 mai 2018, 16:45.
91 Articol pulicat de Administrator, în 20 aprilie 2017, accesat la: https://turismtimis.ro/mic -dejun -la-
marginaflustuc -la-margina/ .

38
Timiș, istoria locului sedimentată în exponatele Muzeului Satului din Sintești, tradițiile și
gastronomia comunei, cu gust așezate în Casa tradițională a familiei Codrea din Zorani.92
Această zonă oferă o experiență încărcată de istorie, d e specific tradițional, specific zonei
de sat în care aerul proaspăt, cântecul păsărilor împreună cu natura de care e înconjurată
această comună, creează un spațiu de poveste. Pe lângă peisajul îmbietor, masa tradițională
inclusă în program constituie un p unct de atracție pentru a vizita acest loc. Referitor la latura
culturală a zonei, muzeul satului Sintești ocupă poziție fruntașă fiind în măsură să contureze
istoria satului Sintești în mod real prin exponatele aflate în custodia sa. Turiștii au răspuns
invitației acestui proiect, înscriindu -se la o experiență de neuitat și îmbogățindu -se sufletește
în niște sate bănățene încărcate de istorie și de specific național.
Toate aceste metode sunt adoptate cu scopul de a schimba percepția străinilor cu privire la
neamul românesc în general, așa cum susține Claudiu Alexandru Vitanos, faptul că „am dorit
să evidențiem că natura țării noastre nu trebuie înțeleasă doar ca munți, câmpii, ape, păduri –
ca elemente concrete și separate unele de altele, ci intim integra te și într -o unitate armonică; o
natură umanizată, îndrăgită, poetizată și personificată în subtila poezie populară, care atrage
admirația oaspeților noștri.”93 Astfel, spațiul românesc nu e doar un spațiu frumos din punct
de vedere geografic, ci și din pun ctul de vedere al bogăției culturale, spirituale, literare și
etnografice. Fiecare zonă a României se caracterizează prin trăsături proprii în ce privește
cultura, lăcașurile culturale, însă acest lucru nu face altceva decât să creeze o adevărată zestre
națională pentru noua generație.
Prin experiența oferită de comuna Margina prin proiectul cultural se evidențiază ideea
afirmată de Dinu C. Giurescu că „între natură și om, cu viața, destinul și sentimentele sale,
legătura este indisolubilă, directă.”94 Prin urmare, raportarea la natură este întotdeauna plină
de satisfacții, îndemnând la o retrăire a unei asemenea experiențe. Proiectul turistic nu face
altceva decât să întărească această legătură a omului cu natura, semn că turiștii caută un
asemenea loc în c are să se simtă liberi, în largul lor.
În legătură cu aspectul spațiului mioritic plin de bogății alese pe toate planurile materiale și
imateriale, „pământul românesc înseamnă armonie, varietate și frumusețe.”95 În acest sens,

92 Ibidem.
93 Claudiu Alexandru Vitanos, Imaginea României prin turism, târguri și expoziții universale, în perioada
interbelică (București: Editura Mica Valahie, 2011), 21.
94 Dinu C. Giurescu, Istoria ilustrată a românilor (București: Editura Sport -Turism, 1981), 12.
95 Claudiu Alexandru Vitanos, Imaginea României prin turism, târguri și expoziții universale, în perioada
interbelică, 49.

39
zona Făgetului, zona comunei Margina, zona comunei Traian Vuia reprezintă un pământ plin
de însemnătate istorică care merită să fie promovat și pus în valoare.
În ce privește exponatele muzeului satului Sintești, o parte importantă a muzeului este
dedicată costumelor tradiționale spec ifice zonei bănățene din Sintești (vezi Anexa 2.2, Fig.
2.7, Fig. 2.8, Fig. 2.10 ). Acestea sunt păstrătoare de obiceiuri, de mândrie sau regional
vorbind, de fală bănățeană. Referitor la costumele tradiț ionale, Ion Vlăduțiu oferă o descriere
plină de emoție și sentimentalism, și anume: „îmbinarea organică și armonioasă a utilului cu
frumosul, bogăție de exprimare artistică, gust și măiestrie în execuție, simplitate plină de
eleganță, varietate în unitate sunt numai câteva dintre principalele trăsături caracteristice ale
costumului popular românesc.”96
Tot astfel sunt și costumele zonei Sintești, păstrate și puse la loc de cinste în cadrul
muzeului. Acestea încapsulează întreaga mândrie și specificitate ale unui popor fiind purtate
în trecut cu demnitate și fală. Acum, acestea sunt cele care amintesc de frumusețea lucrului
manual, al femeilor înzestrate cu meticulozitatea de a crea adevărate ținute artistice, dar care
amintesc și de epoca în care acele costum e reprezentau ținuta de zi cu zi. Acestea au rolul și
de a sublinia felul în care ținutele vestimentare au evoluat de la an la an.
Costumele populare sunt atât de diferite unele de celelalte datorită faptului că
Varietatea portului popular este foarte ma re, fiecare din zonele etnografice având o contribuție
caracteristică, determinând, astfel, definirea aspectului etnografic local și la identificarea zonală a
purtătorilor de costum; mai intervin mai mulți factori în legătură cu anotimpul, cu vârsta, cu st area
civilă, cu anumite ocazii – de nuntă, de sărbători – cu ocupațiile etc. De asemenea, costumul
popular tradițional a fost supus unei evoluții permanente datorită unor cauze complexe generale și
locale.97
Toate aceste costume, rămân de cele mai multe o ri să fie admirate în cadrul unui muzeu, sau
a unor reprezentații ale unor ansambluri populare, din cauză că modernitatea a schimbat
mentalitatea comunității în privința hainelor. Hainele moderne au luat locul costumelor
populare care nu se vor a fi purtat e nici măcar la ocazii speciale. În acest sens, scriitorul Radu
Pavel Gheo subliniază ideea că:
portul popular nu mai reprezintă de multă vreme comunitatea tradițională, ci este doar o
reprezentare ideologică a ei. Procesul modernizării afectează și ceea c e ne place să numim oazele

96 Ion Vlăduțiu, Etnografie românească. Istoric. Cultură materială. Obiceiuri (București: Vremea, 2006), 354.
97 Claudiu Alexandru Vitanos, Imaginea României prin turism, târguri și expoziții universale, în perioada
interbelică, f.p.

40
de spiritualitate națională. În majoritatea comunităților rurale, costumul popular (cu toate funcțiile
sale – de reprezentare, de identificare, de prestigiu etc.) a fost înlocuit cu hainele moderne.98
Modernitatea acaparează din c e în ce mai mult, astfel încât muzeele din Sintești,Traian
Vuia și Făget, tind să devină din ce în ce mai mult singurele locuri care să amintească de
trecutul acestei zone, rămase încă neschimbate total de valul conformării cu lumea modernă.
Radu Pavel Ghe o merge și mai departe cu referire la acest subiect încât declară că „numai
printr -o lege care să atenteze la libertatea cetățeanului s -ar mai putea impune costumul
popular în locul blugilor americani sau turcești.”99 Costumele populare au devenit ceva
învechit, ceva care amintește cu nostalgie de trecut, dar la care nu se mai poate reveni.
În cele ce urmează se vor prezenta orașul Făget și punctul central cultural și turistic al
acestuia: Muzeul Țării Făgetului. Deși, Făgetul este declarat oraș de un număr puțin de ani,
acesta are lucruri valoroase de păstrat și de arătat celor interesați de artă, de partea etnografică
a locului.
2.3. MUZEUL ȚĂRII FĂGETULUI
Orașul Făget este „un oraș din județul Timiș , Banat , România , format din localitatea
componentă Făget (reședința), și din satele Bătești , Begheiu Mic , Bichigi , Brănești , Bunea
Mare , Bunea Mică , Colonia Mică , Jupânești , Povergina și Temerești . Are o populație de 6.761
locuitori (2011).”100 Prima atestare a orașului este din anul
1548, având o istorie bogată în ce privește dez voltarea și progresul în ceea ce este astăzi. Din
1994, Făgetul pe atunci comună, a devenit oraș, având în subordine cele 10 sate amintite deja.
De-a lungul timpului s -au găsit mai multe documente care atestă existența localității Făget,
iar unul dintre e i este călătorul turc Evlie Celebi care a trecut prin această localitate și care și -a
exprimat părerea vis -a-vis de ceea ce a remarcat. Astfel că, dintr -un document din 1660 s -a
putut cunoaște aspecte ce țin de Făget ca formă și amplasare văzute prin ochii călătorului turc:
La 1660, călătorul turc Evlie Celebi, trecând prin Făget făcea o descriere a cetății medievale: „A
fost construită de o femeie cu numele de Tilen… E o construcție în formă pătrată, frumoasă și tare.
La apus se află o poartă care dă sp re câmpie. Are trei sute de ostași aleși și material de război
îndeajuns; e acoperită în întregime cu șindrilă, dar nu are piață și bazar sau altceva. Este doar un
turn de serhat…”101

98 Radu Pavel Gheo, Românii e deștepți. Cli șee mioritice (București: Polirom, 2014), f.p.
99 Ibidem.
100 https://ro.wikipedia.org/wiki/Făget , 17 aug. 2018, 9:38 a.m.
101 http://www.e -primarii.ro/primaria -faget/istorie.php?id=56 , 17 aug. 2018, 10:22 a.m.

41
Făgetul era renumit pentru activitatea intensă în ce privește târgul de animale. Acesta
reprezenta un centru important de comerț. În acest sens Johann Lehmann oferă o altă descriere
a Făgetului legată de această trăsătură a târgului ca fiind reprezentativă:
La sfârșitul secolului al XVIII -lea, consemna: „Făgetul este un oraș c âmpenesc frumos. Locul este
bogat din cauza târgurilor de animale care se țin aici. Orașul este românesc, are peste 200 de case și
două biserici. Hanul de la Făget este cel mai frumos și cel mai curat și încăpător pe toată linia
Timișoara -Sibiu și acest ha n este proprietatea doamnei Soro. În han sunt opt camere pentru oaspeți.
Călătorii sunt bine serviți, dar la un preț foarte scump.”102
Această trăsătură a Făgetului devenit oraș în 1994 rămâne definitorie, acesta rămânând un
centru comercial pentru satele di mprejurul său. Vinerea este ziua în care orașul răsună de voie
bună, zi în care oamenii din zonă se adună la renumiții „mititei” care reprezintă atracția pieței
din Făget. Astfel că, „fie ploaie, fie frig, numeroase persoane străbat chiar și zeci de kilome tri
ca să ajungă vinerea în piață la Făget, pentru a mânca mici.”103
Cristian Ghinea aduce la lumină faptul că Făgetul:
a fost, timp de un an de zile, o adevărată capitală culturală a României. Minunea s -a produs în anii
celui de -al Doilea Război Mondial, în împrejurările dramatice care au silit mii de moldoveni să se
refugieze din calea luptelor în Banat. Iar Făgetul a avut parte de niște refugiați cu totul speciali.
Mari muzicieni, actori, pictori, profesori de înaltă clasă, balerini, intelectuali de frun te au ajuns în
comuna bănățeană cu luna mai a anului 1944.104
Prin această întâmplare, s -a putut observa ospitalitatea oamenilor din Făget care și -au
deschis casele unor oameni în nevoie, iar acest lucru a adus beneficii ambelor părți. Atât
refugiații, cât ș i sătenii Făgetului au avut de câștigat. Refugiații au găsit adăpost în Făget, iar
făgețenii s -au putut bucura de spectacole culturale.
Acest eveniment important din istorie are legătură cu actualul muzeu, în care s -au adăpostit
oameni din partea Moldovei . Despre acest subiect important, profesorul Dumitru Tomoni
afirmă că:
până la 21 mai, veniseră 844 de refugiați din instituțiile culturale de elită ale Iașiului, care au făcut
din comuna, pe atunci, Făget, o adevărată Florență a Banatului. În total, în Fă get au fost cazați, cu
mari sacrificii, peste 2.000 de evacuați. Ieșenii erau găzduiți la casele oamenilor, dar și în localul
Casinei Române din Făget, în locul unde acum s -a amenajat muzeul, dar și la școală. Primarul de

102 Idem.
103 Articol publicat în 17 februarie 2017 de Telenova.ro accesat la: https://telenova.ro/sti ri/2017/02/mititeii –
atractia -pietei -din-faget/ , 22 august 2018, 18:43.
104 Articol publicat de Cristian Ghinea în 22 septembrie 2016, accesat la:
https://cristianghinea.wordpress.com/2016/09/22/fagetul -capitala -culturala -a-romaniei -in-plin-razboi/ , 22 august
2018, 10:42.

42
atunci al Făgetului, dl. Traian Dr agomir, a instituit două cantine speciale pentru refugiați și a avut
grijă ca fiecare oaspete moldovean să aibă parte de condiții decente de cazare.105
Muzicologul Constantin Stan Tufan reafirmă „vă dați seama ce era la Casina: aici vedeai
un grup de baleri ni făcând repetiții, apoi auzeai formații corale și instrumentale – toate
instituțiile culturale ale Iașiului funcționau normal, numai că o făceau la Făget.”106 Astfel că,
timp de un an de zile, Făgetul a fost martorul unei adevărate reprezentații de artă. D eși
vremurile erau grele, filarmonica „Moldova” a găsit refugiu în Făget unde și -a putut continua
activitatea.
Muzeul aflat în centrul orașului Făget, poartă numele de Muzeul de Istorie și Etnografie
Făget, iar obiectele pe care le adăpostește sunt aparți nătoare mai multor localități din aria
Făgetului. Consiliul Local al orașului a reprezentat un real ajutor în locația în care se găsește
muzeul, aceasta fiind una dintre clădirile importante ale orașului, fostul local Casina.
Într-o comparație a celor trei muzee, tematica acestora este total diferită, Muzeul Traian
Vuia se ocupă cu expoziția machetelor marelui savant și cu expunerea informațiilor despre
viața lui, pe când Muzeul satului Sintești se ocupă cu prezentarea etnografică a satului Sintești
având î n colecție obiecte aparținătoare exclusiv locuitorilor din satul Sintești. Pe lângă acestea
două, Muzeul de istorie și enografie Făget ca tematică se apropie de Muzeul satului Sintești ,
dar obiectele expuse provin din întreaga zonă a Făgetului, mai specifi c din satele dimprejurul
Făgetului, de asemenea prezintă cronologic zona Făgetului, oferind o imagine întreagă a ceea
ce a fost Făgetul odinioară până la Revoluția din 1989. Zona Făgetului are în componența sa
trei muzee, semn că indiferent de zona urbană sau rurală, cultura e prețuită și pusă la rang de
cinste.
Având o structură a ceea ce înseamnă un muzeu istoric și un muzeu modern și fiind
prezentate pe scurt muzeele din zona Făgetului, în continuare se vor sugera câteva soluții care
să îmbunătățească bu nul mers al lucrurilor.

105 Ibidem. .
106 Ibidem.

43
2.4. SOLUȚII PROPUSE
După vizitele făcute la toate cele trei muzee, în calitate de cercetător, dar și de vizitator, s -a
putut constata faptul că toate cele trei muzee au un potențial extraordinar. Acestea au un rol
important în comuni tate, fiind cele prin care comunitatea rămâne veșnic vie prin fluxul de
vizitatori pe care fiecare muzeu în parte îl are.
În primul rând, muzeul Traian Vuia are parte de toate lucrurile care constituie un avantaj
pentru atragerea de turiști, avantaje prec um amplasarea muzeului, vis -a-vis de Școala I -VIII,
în apropierea poliției comunei Traian Vuia, pe șoseaua DN68A, aproape de Autostrada A1,
DN68A, șosea ce leagă Lugojul de Traian Vuia și totodată drumul spre autostradă. Prin acest
aspect, muzeul este dest ul de vizibil, zilnic trecând sute de mașini prin fața clădirii. Muzeul nu
poate rămâne neobservat, ci dimpotrivă.
O notă mai puțin satisfăcătoare a muzeului Traian Vuia o constituie lipsa de personal
pregătit pentru a face ghidajul vizitatorilor în muzeu . Acest lucru îi revine administratorului
muzeului care nu are o pregătire specială în acest domeniu. Prin urmare, ar fi nevoie de un om
pasionat care să atragă vizitatori și care să fie interesat de bunul mers al lucrurilor în cadrul
muzeului prin planifi carea de evenimente care să ajute la imaginea muzeului.
Un avantaj îl constituie faptul că muzeul Traian Vuia are un program bine stabilit în care
poate primi vizite, iar acest lucru îndepărtează orice confuzie legată de orarul vizitelor. În
afara vizitelor, muzeul este supravegheat în continuu, muzeul având paznici care sunt acolo
non-stop. Prin urmare, muzeul este în mod continuu supravegheat, vizitat, admirat, apreciat,
iar acest lucru nu face decât să ajute ca proiectul început în 2012 să continue de la an la an.
Pentru o și mai bună publicitate, având în vedere autostrada foarte aproape de muzeu, o
soluție în acest sens ar putea fi amplasarea unui banner care să anunțe prezența muzeului în
comuna care -i poartă numele savantului Traian Vuia. Un astfel de banner există pe DN68A,
dar ca re a fost distrus de furtuni și n -a mai fost înlocuit cu un altul. Muzeul există, are ce
arăta, comuna are cu ce se mândri, dar nu are cine să le pună în valoare și nici cine să le facă
publicitate care să fie constructivă și care să aducă mai mulți vizita tori, astfel ca acest proiect
să cunoască un progres de la un an la celălalt.
În al doilea rând, Muzeul Satului Sintești are parte de un om pasionat care și -a văzut visul
împlinit și care gândește planuri care să ajute muzeul să rămână în preferințele oam enilor.
Astfel că, muzeul cunoaște progrese atât pe partea administrativă în sensul în care muzeul este
îmbogățit constant cu noi exponate, cât și pe partea de marketing. Muzeul este în parteneriat
cu comuna din care face parte, comuna Margina, astfel că v izitatorii comunei pot vizita pe

44
lângă comuna Margina și Muzeul Satului Sintești care se bucură de un flux de vizitatori din
locuri și țări diverse. Interesul pentru muzeu și pentru prezentarea exponatelor într -un mod
care să ducă vizitatorii în lumea trecutului, face ca realizatorul E.M. să nu aibă nevoie de un
curs special de ghid muzeal. Un punct care constituie un dezavantaj ar fi lipsa de un orar
constant în care să se poată face vizite fără să fie nevoie de un oarecare deranj pentru cel c are
face ghidajul.
În ce privește muzeul de istorie și etnografie Făget, acesta are un real potențial, dar care de
asemenea, se confruntă cu lipsă de personal. Consecința acestui fapt este că nu există un orar
constant în care muzeul să poată fi vizitat, doar prin contactarea domnului profesor care din
cauza serviciului nu poate fi tot timpul disponibil. Acest lucru constituie un dezavantaj pentru
imaginea muzeului și a culturii făgețene în general.
În concluzie, în toate cele trei muzee e loc de progrese, iar planurile pe termen scurt și pe
termen lung prezentate în interviuri afirmă acest lucru. Se are în vedere găsirea de soluții care
să ajut e la o dezvoltare a muzeului în sine și la dezvoltarea în percepția comunității de a fi
parte la tot ce se organizează în cadrul muzeului.

45
3. INTERVIURILE UTILIZA TE CA FORME DE MĂRTU RIE
Muzeele reprezintă o punte între trecut și prezent, stând mărturie pent ru tot ceea ce a fost
în trecut. De asemenea, ele oferă obiecte reale aparținătoare trecutului astfel încât vizitatorii
să-și construiască singuri o imagine despre trecut.
Prin urmare, muzeele din zona Făgetului au aceleași trăsături definitorii în ce pri vește
trecutul, oferind vizitatorilor experiența întâlnirii cu trecutul. Toate aceste lucruri au devenit
posibile datorită unor oameni pasionați care au înțeles importanța muzeelor în viața socială,
dar care au un rol extrem de important în conturarea cult urii societății din care fac parte aceste
muzee.
Istoria se explică pe sine prin mărturia celor care au trăit -o, ea rămânând vie atât timp cât
cei care au trăit -o, o pot relata urmașilor. Acest fapt îl constituie și mărturiile preluate de la
fondatorii muz eelor zonei Făget, care fie au trăit acea perioadă pe care o reprezintă în cadrul
muzeelor, fie au moștenit -o de la înaintașii lor.
În cele ce urmează se vor prezenta în linii mari aspectele importante cu privire la muzee
oferite în cadrul unor interviuri care stau mărturie peste ani și ani.
3.1.1. Interviu cu administratorul muzeului Traian Vuia
Din interviul acordat de administrato rul muzeului (vezi Anexa 1 ), se poate cunoaște faptul
că muzeul a luat naștere din nevoia de a se face ceva în memoria lui Traian Vuia. După 106
ani de la primul zbor, autoritățile locale și județene au luat inițiativa de a face ceva palpabil în
memoria marelui savant Traian Vuia. Muzeul (vezi Anexa 1.1) stă mărturie că lucrurile se
mișcă chiar și după atâția ani. Memoria lui Traian Vuia e reînviată prin această clădire care să
adăpostească atât machetele care amintesc de munca acestuia, cât și acte, știri din ziare,
fotografii care duc vizitatorii mai aproape de începuturile marilor descoperiri în aviație. În ce
privesc vizitatorii, aceștia sunt majoritatea români, străini fiind mai puțini. Românii se
reîntorc la rădăcini, iar Traian Vuia reprezintă o personalitate vrednică de a fi reamintită în
viețile oamenilor. Ca impact, pentru zona Făgetului, este destul de bun, oamenii sunt din ce în
ce mai interesați de istoria lui Traian Vuia. Ce face ca acest muzeu să fie unic și diferit față de
alte muzee din zonă sunt machetele care fac parte din colecția lui Traian Vuia. Ca program de
lucru, muzeul e deschis între orele 8:00 și 16:00, iar t axa de intrare este de 5 lei de persoană.
Vis-a-vis de muzeu se află un monument care să aducă aminte de cel care a fost Traian Vuia.
Amplasarea muzeului și a monumentului (vezi Anexa 1.1, Fig. 1.10) este pe strada principală

46
a comunei, astfel încât trecăt orii să poată vedea atât muzeul cât și monumentul și a fi dornici
să viziteze. În satul Surducu -Mic, locul de naștere al inventatorului, se află un monument de
aducere aminte a locului casei unde ace sta a copilărit. (vezi Anexa 1.1, Fig. 1.14)
O activitate ce are loc în mod regulat în cadrul muzeului este Simpozionul anual dedicat în
memoria lui Traian Vuia și cu ocazia Zilei Aviației. În timpul anului au loc tot felul de
festivități cu musafiri din diferite locuri ale țării sau ale lumii, iar în funcție de acestea se
organizează întâlniri în cadrul muzeului la care participă oameni pregătiți în acest domeniu,
împreună cu primarul comunei astfel încât muzeul să ofere o atmosferă cât mai caldă și
primitoare.
Astfel că, în fiecare an, în data de 18 martie, se organizează un Simpozion dedicat
savantului Traian Vuia. În acest an, 2018:
este cea de -a VI-a ediție a acestui simpozion. Este un exemplu al continuității, care pentru mine
înseamnă foarte mult. Acest simpozion înseamnă omagierea personalității complexe care a fost
Traian Vuia. Traian Vuia nu a fost doar cetățeanul localității noastre, el este emblema întregului
județ Timiș, iar pentru ce ne -a lăsat în urmă vom continua să -l omagiem în fiecare an, a declarat
primarul Vasile Petruescu.107
În privința organiz ării, „evenimentul a fost organizat de către Primăria comunei Traian
Vuia, Consiliul județean Timiș, Asociația Aviatorilor din Timișoara și Muzeul Banatului.”108
Prin urmare, autoritățile locale și județene au în vedere importanța celui care a fost Traian
Vuia și organizează în mod constant evenimente care să aducă cinste amintirii acestuia.
Muzeul binedispune de toate dotările de funcționare, încadrându -se în topul celor care au
în vedere nevoile și așteptările vizitatorilor. Deși este un muzeu amplasat în zonă rurală,
designul și condițiile create încadrează acest muzeu în rândul muzeelor urbane. Secolul XXI a
adus cu sine schimbări majore atât în zonele de oraș cât și în viața satului, astfel oamenii de la
sate trăiesc din ce în ce mai mult ca cei de la or așe, nemaifăcându -se nicio diferență. De
asemenea, poate fi notat, în acest sens, că a devenit la modă ca cei de la oraș cu posibilități
să-și construiască case la sat. Unii dintre ei vor să păstreze datinile și casele așa cum au fost
ele odinioară, trăind în mod tradițional. Satul devine o oază de întoarcere la rădăcini, la
neamul strămoșesc din ce în ce mai uitat. Muzeul Traian Vuia îmbină în mod ideal legătura
dintre două lumi, viața uitată a savantului Traian Vuia, viața sătească a comunei Traian Vuia
și adaptarea lui la așteptările secolului XXI. Acesta este o îmbinare perfectă între vechi și nou,
semn că cele două pot coexista fără să se anuleze una pe cealaltă.

107 Articol publicat în Monitorul P rimăriei Traian Vuia, anul VI, nr. 18, martie 2018, gratuit, pagina 4.
108 Ibidem.

47
În privința receptării muzeului de către comună, administratorul susține că părerile sunt
împărțite, în sensul în care unii sunt bucuroși de această inovație în satul lor, alții nu vă rostul
existenței unui muzeu după atâția ani. Gura lumii întotdeauna a fost o problemă atunci când
ceva nou lua ființă, iar muzeul nu scapă nici el de aceste crit ici. Totuși, muzeul există, iar
acest lucru constituie un motiv destul de bun ca el să poată fi folosit la maximum în scopuri
culturale.
Ca răspuns la întrebarea care ar fi planurile pe termen scurt și pe termen lung ale muzeului,
administratorul a dat un răspuns personal în care și -a exprimat dorința de a se aduce mai
multe exponate în vederea atragerii de vizitatori. Acesta a declarat faptul că în anul 2017,
1800 de vizitatori au călcat pragul muzeului Traian Vuia. Pentru ca aceștia să revină, muzeul
trebuie să gândească planuri de a se îmbunătăți atât pe partea de marketing cât și pe partea de
media, muzeul având pagină pe o rețea de socializare, dar care nu este actualizată la zi. Din
perspectiva administratorului, muzeul reprezintă o metodă extrem de e ficientă pentru ca
anumite obiecte și anumiți oameni să rămână peste veacuri în memoria oamenilor. Vis -a-vis
de muzeu se află școala cu clasele I -VIII, iar copiii sunt primii care au oportunitatea de la cele
mai mici vârste de a face cunoștință cu o pagină de istorie a celui care a fost Traian Vuia.
Cel intervievat este atât administratorul muzeului, cât și cel care ține locul personalului
specializat, oferind ghidaj vizitatorilor. Deși nu are o pregătire în acest domeniu, acesta
încearcă să umple cât mai bine lipsa unui muzeograf. Acesta trăiește în satul Traian Vuia și
oarecum este legat de acest muzeu, unde acesta reprezintă un loc de muncă, dar și o
oportunitate de a sluji comunitatea din care face parte.
Muzeul Traian Vuia lasă o impresie plăcută prin arhitectura clădirii, prin amenajarea
interioară a muzeului, fiecare exponat e pus în valoare fără să fie aglomerat, putând fi admirat
cu ușurință de către vizitatori. Personalul nespecializat încearcă să țină locul cât mai bine
astfel încât toată lumea să fie mulțumită.
Muzeul Traian Vuia rămâne un loc care merită vizitat ca aducere aminte și de a cunoaște o
personalitate importantă a poporului român.
3.1.2. Interviu cu fondatorul muzeului satului Sintești
Într-un interviu acordat de fondatorul muzeu lui din Sint ești (vezi Anexa 2 ) s-au urmărit
trăsăturile specifice muzeului, dar și felul în care acesta a luat ființă. În primul rând, E. M.
susține că muzeul a luat ființă ca o necesitate. Necesitatea de a conserva vechea tradiție a
satului Sintești. Acest proiect a fost realizat prin mijloace proprii și din propria inițiativă a

48
domnului E. M., intelectual al satului, învățător ieșit la pensie. Toată această inițiativă a pornit
de la întâmplarea observată de domnul E. M. în care niște oameni, comercianți cel mai
probabil, au umblat prin sat să cumpere pe preț de nimic lucrurile tradiționale aparținătoare
satului. Acest lucru l -a marcat și a pornit pe drumul inovării în sat, acela de a crea un muzeu
specific satului Sintești, astfel încât lucrurile de mare valoare să nu se piardă și să fie nu doar
păstrate, ci puse la loc de cinste în muzeu. Oamenii vor să se scape cât mai repede cu putință
de obiectele vechi care nu -și mai găsesc locul în lumea modernă de acum, iar soluția la
această problemă o constituie donarea. Ast fel că, marea majoritate a obiectelor muzeului au
fost donate de către sătenii satului Sintești care au vrut să susțină viziunea învățătorului E. M.
Prin urmare, muzeul satului Sintești a luat ființă ca fiind un muzeu etnografic, care vrea să
reflecte viaț a satului Sintești așa cum a fost ea. Fiind de dimensiuni reduse, având totul într -o
clădire acesta nu poate fi comparat cu Muzeul Satului Bănățean care „este singurul muzeu
etnografic din România care prezintă toate construcțiile reprezentative ale unui s at, cum ar fi:
primăria, biserica, școala, căminul cultural și casa de oaspeți.”109 Cu toate acestea, muzeul
satului Sintești e demn de a fi vizitat tocmai pentru a face o comparație și pentru a cunoaște
istoria locului. Muzeul Satului Bănățean însumează mai multe case din mai multe locuri, pe
când muzeul satului Sintești are la bază exponate aparținătoare în mod exclusiv satului.
Ca vizitatori, principalii sunt localnicii satului Sintești pentru care s -a creat acest proiect, ei
fiind principalii cărora li se adresează acest muzeu. Un exemplu în acest sens îl constituie și
numele muzeului, Muzeul satului Sintești , nume ce arată faptul că muzeul aparține satului,
sătenilor. În privința vizitatoril or, muzeul satului Sintești dispune de o Carte de Onoare care
țin cont de numărul vizitatorilor și le pune la dispoziția acestora un mijloc de a lăsa un gând
bun, o părere, ceea ce i -a impresionat vizitând acest muzeu. Astfel că vizitatori sunt atât din
zonă, cât și din străinătate, din țări precum SUA, Spania, Sued ia, Germania, Olanda, Italia și
altele. Domnul E. M. a afirmat faptul că în anul 2017, aproximativ 500 de persoane au vizitat
muzeul. Muzeul are un impact imens în societate datorită faptului că este un muzeu etnografic
și datorită faptului că este de puți n timp deschis, astfel că oamenii sunt curioși să afle lucruri
noi despre satul lor. Pasiunea domnului E. M. a creat o viziune care să rămână peste ani și ani
ca aducere aminte a ceea ce a fost odată satul Sintești. Anii trec, satul se modernizează, iar
muzeul devine tot mai neîncăpător cu lucruri care să amintească de vechile obiceiuri, straie,
obiecte de gătit și așa mai departe. Muzeul se caracterizează prin încadrarea lui în rândul

109 Rudolf J. Strutz și Vlad Emil Aniței, Timișoara – Orașul Florilor (fără publicație), 25.

49
muzeelor etnografice. Acesta are în componența sa trei încăperi, o sală mare care are ca
exponate costume populare, diferite obiecte de meșteșug evidențiind ocupațiile oamenilor din
sat odată cu trec erea vremurilor. (Vezi Anexa 2.1 ) Sala mijlocie care înfățișează o cameră de
început de secol XX cu paturi, mas ă, tablouri etc. ( vezi Anexa 2.1 ) Și încă o încăpere în care
sunt afișate poze, diplome, medalii, cupe ale corului din sat, fanfarei și călușarilor.
Spre deosebire de muzeul Traian Vuia, muzeul satului Sintești nu are un orar fix,
fondatorul muzeului, domnul E. M. locuind foarte aproape și fiind disponibil să vină, să
deschidă și să facă ghidajul muzeului, oricând la orice oră. În privința taxei de intrare, aceasta
nu există. Cine vrea să dea, poate da de bunăvoie ca donație pentru muzeu.
Ca răspuns la ce înseamnă acest mu zeu pentru domnul E. M., acesta a dat un răspuns
emoționant în sensul în care îl consideră copilul lui, acesta fiind creația lui, o dorință din
tinerețe ajunsă realitate. Acesta se simte strâns legat de această inițiativă de a face ceva pentru
satul natal, dar și pentru generațiile care vin. Inițiativă prin intermediul căreia tradițiile vor
rămâne vreme îndelungată amintite de oamenii din Sintești, dar și din împrejurimi. Acest
proiect a fost susținut de consiliul local care colaborează cu domnul E. M., iar ori de câte ori
primăria are musafiri, unul dintre punctele turistice din zonă îl reprezintă Muzeul satului
Sintești. Pe lângă ajutorul primăriei și administrației locale, domnul E. M. a primit susținerea
familiei care îi împărtășește aceleași valori, sem n că acesta a avut o influență bună în familia
din care face parte. Soția, fiul și nora au contribuit la amenajarea muzeului, iar ceea ce se
poate vedea acum este datorită strădaniei familiei lor. O familie de intelectuali care a gândit
un plan prin care s ă salveze bunurile satului astfel încât ele să nu se piardă, ci să rămână în
posesia satului. Prin urmare, toate obiectele expuse în incinta muzeului sunt strict obiecte
aparținătoare satului Sintești. Ele reprezintă ceea ce a mai rămas prin casele oamenil or din
vremurile demult apuse. Acest aspect oferă muzeului originalitate cu care satul Sintești se
poate mândri. Prin această inițiativă, istoria satului nu moare, rămânând vie, palpabilă prin
acest muzeu aparținător satului. Ca muzeu în general, pentru do mnul E. M. acesta reprezintă
„o pagină de istorie care nu trebuie uitat, stricat, ci păstrat, îmbogățit și dat mai departe.” (vezi
Anexa 2 ) Pentru dumnealui, muzeul are o însemnătate aparte, fiind un mjloc de a retrăi
trecutul.
În privința pregătirii prof esionale în acest domeniu, fondatorul muzeului satului Sintești
afirmă că nu a făcut cursuri speciale în acest domeniu. Dumnealui spune: „eu sunt copil de
țăran, am crescut la țară și cam știu lucrurile și valoarea lor. Și atunci, obiectele le -am adunat
de-a lungul vremii și am reușit să adun fără să am vreo specializare.” Pasiunea pentru acest

50
domeniu l -a împins să viseze lucruri mari care au luat ființă sub forma muzeului ce există
astăzi. Un om simplu, dar cu înclinație spre adevăratele valori ale satulu i, a reușit să -și vadă
visul împlinit.
Ca planuri pe termen scurt și pe termen lung ar fi zugrăvirea fațadei care a fost deteriorată
în urma unei furtuni și ce e cel mai important în vederea perpetuării muzeului este
îmbogățirea colecțiilor muzeului. Sco pul este ca acesta să fie în mod continuu înnoit cu
exponate astfel încât vizitatorii să revină.
Muzeul satului Sintești este dovada reală că visurile pot deveni realitate. Amplasarea
acestuia este pe drumul principal al satului, în apropiere de școală,as tfel încât acesta are o
vizibilitate folositoare pentru sat și pentru trecătorii din împrejurimi. Muzeul se folosește și de
mijloace moderne, de tehnologia secolului XXI, mai exact de o rețea socială unde are propria
pagină în care publică fotografii și an unțuri cu privire la activitățile ce implică muzeul satului
Sintești. Pagina este actualizată periodic, iar acest lucru nu poate fi decât un plus în vederea
publicității muzeului.
Muzeul satului Sintești merită să fie vizitat datorită caracteristicii de a se încadra în rândul
muzeelor etnografice. Pot fi admirate obiecte care au aparținut satului Sintești, obiecte ca
unelte de grădină, căruța tradițională specific bănățeană, costume populare, fotografii cu eroii
satului, cu priveliștea satului acum schimbat ă după ani și ani.
3.1.3. Interviu cu realizatorul muzeului Țării Făgetului
Muzeul Țării Făgetului este un muzeu care s -a născut din dorința profesorului de istorie al
Liceului Traian Vuia din Făget. Acesta l -a văzut ca o necesitate pentru a întregi cultura
făgeț eană, dar și pentru a aduce laolaltă elemente specifice zonei care să rămână în custodia
unui muzeu care să le pună în valoare. Domnul D. T. afirmă în acest sens că „Făgetul și zona
Făgetului este o zonă bine conturată în spațiul bănățean, o zonă în care s -au întâmplat
importante evenimente istorice și nu numai, o zonă în care au activat oameni de cultură ce
s-au impus în întreg spațiul bănățean și era firesc ca urme să fie consemnate ș i în acest
muzeu.” (vezi Anexa 3 )
Anul 2015 este anul în care autorități le locale au făcut posibil ca muzeul să primească o
locație și nu doar o simplă locație, ci una ultracentrală, localul Casina. Astfel ca, exponatele să
poată fi admirate într -un loc dedicat exclusiv lor. Prin urmare, autoritățile locale sunt cele care
au fost deschise la această inițiativă de a avea ceva specific zonei și de a conserva cultura
Țării Făgetului în ceea ce este muzeul astăzi.

51
Acest proiect s -a născut din dorința domnului profesor D.T. care e pasionat de istorie și de
etnografie. Acesta declară că:
Sigur, a fost o dorință și o solicitare a mea și concursul autorităților locale, repet, mi s -a pus la
dispoziție acest spațiu ultracentral și am fost ajutat în amenajarea muzeului, atât de Primărie și
Consiliul Local Făget, cât și de Muzeul Banatului din Timișoara pentru că el fiind într -un proces de
reorganizare mi -au dat în custodie panourile pe care eu să pot monta exponatele. (vezi Anexa 3 )
În privința vizitatorilor, aceștia sunt cu precădere elevi, elevii din Făget, dar și din
localitățile vecine Făgetului. Timpul cel mai convenabil în care elevii merg să viziteze muzeul
Țării Făgetului este cel în perioada programului cu Școala Altfel în care sunt organizate tot
felul de activități culturale, iar muzeul este o opțiune importantă pentru educația el evilor, dar
și pentru a -i familiariza cu specificul zonei în care studiază. Elevii au nevoie să cunoască o
lume inexistentă zilele noastre, o lume care e total străină de ei. Tocmai din acest motiv există
muzeele, ca cei care n -au avut prilejul să cunoască în persoană acele vremuri, să le poată
cunoaște acum. Pentru cei care au trăit în acea perioadă, muzeul este un prilej de rememorare,
iar pentru cei care nu au experimentat acele perioade, e un bun prilej în care pot face
cunoștință cu lumea în care părin ții, bunicii și străbunicii lor au trăit. Muzeul este o întoarcere
la rădăcini și un bun prilej de introspecție. Pe lângă elevi, vizitatori mai sunt cei plecați în
străinătate sau în alte locuri ale țării care vin cu ocazia zilelor orașului, sau mai bine c unoscută
cu numele de Ruga Făgețeană . Domnul D. T. susține ideea că
Poate cei mai emoționați i -am simțit pe făgețenii plecați în străinătate. În ziua de rugă, muzeul e
deschis în jur de ora 23:00, 00:00 și atunci foarte mulți făgețeni veniți acasă cu ocaz ia rugii stau ore
în șir în acest muzeu, pentru că le amintește de perioada copilăriei, tinereții și devin nostalgici.
(Vezi Anexa 3 )
Desigur, că pe lângă acești vizitatori mai sunt și alții trecători prin Făget, oameni simpli,
locuitorii Făgetului, într -un cuvânt: iubitorii de artă. Activitățile din cadrul muzeului sunt
legate de sărbătorile anuale specific naționale. Astfel că
Pe de altă parte, evenimente foarte importante, bunăoară cele legate de ziua de 1 decembrie 1989
sau de Primul Război Mondial sau de Alba Iulia, că tot sărbătorim anul acesta Centenarul Marii
Uniri s -au derulat în acest muzeu în prezența autorităților locale. Deci, s -au ținut activități, la fel
când delegații din alte localități partenere vin la Primăria din Făget, unul dintre obiect ivele
programului de vizite este Muzeul din Făget. (vezi Anexa 3)
Autoritățile locale continuă să susțină proiectul muzeului prin atragerea de vizitatori, iar
acest lucru ajută la dezvoltarea orașului în ce privește cultura și modul în care ea e percepută

52
de către oamenii aparținători zonei și nu numai. Muzeul fiind trecut în programul de vizite al
Primăriei, devine tot mai vizibil în sfera culturii.
Muzeul a luat ființă ca o necesitate, ca oamenii să nu uite ceea ce definește zona Făgetului.
Inițiativa de a avea un muzeu în Făget a fost bine primită de comunitate care e prezentă la
activitățile ce au loc în cadrul muzeului. Muzeul „se înscrie în categoria altor factori culturali
care vin să contureze profilul spiritual al unei provincii.” (vezi Anexa 3)
Ca format, muzeul are o organizare cronologică, pentru o și mai bună înțelegere a zonei
Făgetului. Această organizare cronologică oferă, de asemenea, o privire de ansamblu a ceea
ce a fost și este Făgetul, acum, în zilele noastre, fapt ce îi dă o importanț ă aparte.
Am vrut să fie un muzeu cronologic, un muzeu care să reflecte evoluția Făgetului și a zonei
Făgetului de la primele urme ale vieții pe aceste meleaguri, de la săpăturile Paleoliticului de la
Românești trecând prin toate perioadele și epocile ist orice și m -am oprit la anul 1989, de fapt
ultimul registru al Muzeului este dedicat eroului martir Sorin Lea, cel care a fost împușcat în ziua
de 18 decembrie 1989 pe treptele Catedralei din Timișoara care și -a făcut o parte din școală la
Făget, la Tomești și la Margina și care avea înscris pe buletinul găsit asupra sa, domiciliul Făget,
Calea Lugojului, numărul 15. (vezi Anexa 3)
Prin urmare, vizitatorii au parte de o adevărată călătorie prin istorie, având posibilitatea de
a-și construi propria imagine de spre evoluția Țării Făgetului. Comparația cu ceea ce a fost în
urmă face ca ceea ce se vede astăzi să fie văzut într -o cu totul altă lumină. Datorită trecutului ,
prezentu l primește o altă semnificație , iar generația tânără e datoare să cunoască trecutul
dureros al națiunii din care fac e parte pentru a fi capabil ă să prețui ască prezentul și totodată să
fie un exemplu pentru generația care vine.
Astfel că muzeul se împarte pe mai multe coordonate, urmărind atât partea istorică, cât și
etnografică a zonei Făgetului: „am încercat ca același spațiu să -l folosesc la maximum și să
prezint și partea istorică și partea etnogra fică și culturală a Făgetului.” (vezi Anexa 3) Muzeul
are ca exponate unelte, obiecte care amintesc de vechile îndeletniciri umane de pe aceste
meleaguri, de asemenea sunt expuse porturi tradiționale, fotografii și obiecte casnice.
Domnului D. T. i -ar fi fost mult mai ușor să creeze un muzeu tematic care să urmărească un
suiect anume din istorie, din viața satului, dar acesta a rămas la ideea de cronologie care e mai
grea, cu scopul de a surprinde evoluția istorică a Făgetului.
Orarul muzeului nu este unul bine stabilit, având în vedere că muzeul nu are o persoană
angajată care să îl deschidă zilnic. În acest sens, fondatorul muzeulu i îl deschide ori de câte
ori sunt vizitatori, „muzeul eu îl închid, eu îl deschid și o fac ori de câte ori sunt solicitat, fie
că e vorba de o zi obișnuită sau sâmbătă, sau duminică sau altă sărbătoare.” Se lucrează și în

53
vederea unui site „avem în lucru și posibilitatea unui site dacă nu propriu -zis al Muzeului, pe
site-ul Primăriei să găzduiască imagini cu Muzeul.” Toate aceste lucruri subliniază ideea că
muzeul Țării Făgetului este destul de activ și prezent în viața socială a Făgetului, iar acest
lucru nu poate aduce decât beneficii pe partea culturală a zonei.
O dorință a domnului D. T. ar fi ca imaginea muzeului să prindă contur în percepția
oamenilor, astfel încât muzeul „să fie perceput ca un așezământ cultural care să dea un plus de
vizibilitate a cestei localități care să ofere și celor mai tineri posibilitatea să cunoască o lume
apusă și nu în ultimul rând care să mediatizeze și să promoveze imaginea și istoria unei zone
care poate fi mândră de trecutul ei.” Deși Făgetul are mai multe puncte turis tice cum ar fi
centrul, clădirile vechi, piața în zilele de vineri în care numeroși oameni vin să guste celebrii
mititei, muzeul se cere a fi cel mai cunoscut având în vedere latura culturală a zonei.
Toate exponatele muzeului au fost obținute din donații . În cea mai mare parte, cei care au
donat au fost elevii domnului profesor D.T. de la Liceul Traian Vuia din Făget. Elevii, la
cererea domnului profesor, au înțeles nevoia muzeului de a avea exponate, iar faptul că au fost
aduse din diverse localități n -a făcut decât să îmbogățească zestrea muzeului. Acesta îmbină
mai multe obiecte din mai multe locuri pentru a evidenția faptul că muzeul aparține Țării
Făgetului și nu doar orașului Făget. Prin includerea elevilor în acest proiect, aceștia au putut
observa importanța pe care domnul profesor o acordă obiectelor vechi și au putut intra și ei în
contact cu această pasiune. Totodată, ei au putut lua parte la acest acest proiect de viitor care
are scopul de a dăinui în timp.
O altă dorință care are în vedere fun cționalitatea muzeului este necesitatea de a avea un
program zilnic în care să fie deschis vizitatorilor. Prin această schimbare, oamenii vor putea
vizita acest muzeu care îi va încânta prin istoria ce o poartă.
Un alt plan gândit de fondatorul muzeului e ste extinderea muzeului: „mă gândesc și la
extinderea lui, am în plan pe moment amenajarea unei săli dedicate personalităților din zona
Făgetului pentru că vreau să fac o trecere în revistă a acestor personalități.” Deși este un oraș
mic, Făgetul a dat țăr ii nume importante în diferite sfere de activitate, personalități ce merită
să fie recunoscute pe plan local, în zona natală. Oameni precum: Traian Iancu, poet originar
din Făget, Constantin Lea și alții.
În acest sens pot fi pomeniți personalități import ante din zona Făgetului care „au votat
unirea Banatului cu Țara Românească, în 1.12.1918, și anume, din Făget: Victor Feneșiu,
George Gârda, Vasile Iancu, Dănilă Ilițiescu, Sebastian Olariu, din Bichici: Constantin

54
Corunțiu, din Povergina: Ioachim Florescu , din Bătești: Petre Cernescu, din Brănești: Iosif
Capotescu.”110
Prin urmare, muzeul Țării Făgetului are mai multe coordonate după care funcționează,
având în vedere trecutul. Acesta are ca scop încremenirea timpului și păstrarea obiectelor care
să aminteas că generațiilor actuale de o lume apusă. Pentru majoritatea tinerilor din zilele
noastre, contatul cu trecutul îl reprezintă contactul cu muzeul, tocmai din acest motiv muzeele
sunt importante pentru comunitate. Muzeul trebuie să aibă un impact, să trezeas că curiozitate,
nostalgie și prețuire a prezentului. Prezentul e posibil, datorită trecutului.
Din perspectivă personală, muzeul pentru domnul D.T. este „pecetea identitară a unei
comunități, este mândria unei comunități, este istoria vizualizată a unor l ocuri.” De asemenea,
muzeul fondat pentru acesta reprezintă „proiectul meu de suflet, la care am ținut mult de tot.”
Prin urmare, muzeul nu este doar o necesitate, ci un vis împlinit.
Domnul profesor D. T. a avut în minte dorința de a înființa un muzeu în că din anii
studenției, astfel că revenit la Făget în calitate de profesor de istorie, acesta s -a apropiat tot
mai mult de împlinirea acestei dorințe. Astfel că, anul 1987 este un an plin de activități pentru
orașul Făget în ce privește Cetatea Medievală, iar cu această ocazie a reînviat dorința de a
avea un muzeu în oraș. Domnul D. T. afirmă că:
în 1987 am reușit să aduc în Făget un colectiv reputat de arheologi, cercetători în frunte cu
regretatul profesor Radu Popa, director adjunct al Institutului de A rheologie și atunci am început
cercetările la Cetatea Medievală a Făgetului. Atunci am simțit că visul este mai aproape într -o
primă fază am amenajat un cabinet de istorie la școală și apoi de la cabinetul de istorie atunci când,
repet, autoritățile locale mi-au înțeles mesajul și mi -au pus la dispoziție acest spațiu, am trecut la
amenjarea muzeului.
Istoria zonei Făget are oportunitatea de a fi adusă în atenția locuitorilor și turiștilor prin
înființarea acestui muzeu, semn că începe să se pună tot mai mul t accent pe cultura locală.
Administrația locală a înțeles, de asemenea, necesitatea de a avea un muzeu care să devină
unul dintre punctele turistice și care face ca orașul să aibă un loc în care vizitatorii să facă
cunoștință cu vechiul Făget și cu vechea zonă a Făgetului.
Muzeul Țării Făgetului devine tot mai vizibil, având și o locație centrală (vezi Anexa 3.3,
Fig. 3.1) care nu poate fi ratată. Acesta are în vedere de a deveni cartea de vizită a orașului,
subliniind ideea că Făgetul pune preț pe istor ie, pe specific național și local și mai ales pe

110 Articol preluat de pe site -ul oficial al Consiliului Județean Timiș, publicat în data de 22.03.2013, accesat la:
www.cjtimis.ro/judetul -timis/unitati -administrativ -teritoriale/orasul -faget.html .

55
propria cultură și etnografie. Muzeul vorbește de identitatea actuală a Făgetului care se vrea a
fi una de căpătâi pentru zona în care își desfășoară activitatea.
Muzeul din Făget (vezi Anexa 3.3) reprezint ă o adevărată moștenire lăsată comunității prin
care generațiile tinere pot face cunoștință cu trecutul. Prin existența acestui muzeu se naște o
nouă generație care are posibilitatea de a pune preț pe trecutul Făgetului. Prin acest muzeu,
istoria e adusă l a viață, iar scopul acestuia e să stea ca un far de aducere aminte care să
lumineze atât generația actuală, cât și generațiile care vin.

56
CONCLUZII
Lucrarea de față a urmărit impactul pe care muzeele îl au în comunitățile din care fac parte,
prezentându -se totodată atât aspectele generale ale acestora, cât și încadrarea lor în muzee
moderne sau muzee tradițional -rurale. S -a observat la toate cele trei muzee faptul că au un rol
important în comunitățile în care funcționează având parte de vizitatori din toat ă lumea, semn
că vizitatorii apreciază specificul zonei.
Primul capitol al acestei lucrări a evidențiat faptul că istoria conceptului de muzeu
subliniază o evoluție a acestuia de la o perioadă la alta. Astfel că, la începuturi domeniul
muzeal era un domen iu destul de restrâns, unele familii transformându -și propriile case în
muzee, ca mai apoi acest termen să fie extins și răspândit în întreaga Europa și chiar în
întreaga lume, semn că latura culturii a început să primească un loc aparte în societate.
Oame nii au devenit colecționari de bunuri, iar expoziția lor făcea tot mai mult ca muzeul să ia
ființă.
În primul capitol s -au putut observa aspectele diacronice cu privire la muzeul în vechime,
dar și în contemporaneitate. S -a putut observa, de asemenea schi mbarea ușoară de paradigmă
în ce privește muzeul, astfel că de la muzeul creat în case private se trece la muzeul de sine
stătător care primește propria locație, propria clădire, propria identitate. În vechime, muzeul
reprezenta doar o etalare a colecțiilo r strânse după o cucerire, astfel că până și percepția de
muzeu se schimbă, deoarece în zilele noastre muzeul reprezintă un bun cultural, la care poate
avea acces publicul larg, indiferent de pregătirea profesională pe care aceștia o au. Astfel că,
în cont emporaneitate se trece la diverse tehnici care să îmbunătățească imaginea muzeului, cu
alte cuvinte să țină pasul cu noile timpuri caracterizate de tehnologie. Prin urmare, o tehnică
folositoare care a dat randament și care a adus progrese în sfera muzeulu i este marketingul
preluat din lumea afacerilor cu scopul de a gestiona cât mai bine nevoile muzeului, dar și cu
scopul ca acesta să cunoască progrese în materie de tehnologie. Muzeul devine tot mai
tehnologizat, unele muzee din lume dispun de aparatură ca re ține locul unui ghid competent,
sau de tot felul de efecte care să creeze un spațiu de poveste prin intermediul căreia vizitatorii
sunt trimiși într -o anumită perioadă specifică din istorie. Toate aceste metode moderne sunt
folosite ca adjuvant, dar și ca o adaptare la noile vremuri. Muzeul devine tot mai relevant
pentru societatea contemporană, acesta se apropie de generația tânără cu metode actuale care
să atragă și care să creeze o atmosferă plăcută și de neuitat.

57
Muzeul e locul unde oamenii au posib ilitatea de a se întâlni cu istoria, iar acest lucru
constituie o reală preocupare pentru administratorii muzeelor de a încerca metode noi. Toate
acestea cu scopul de a da rezultate cât mai rapid în ce privește stârnirea interesului
vizitatorilor de a reve ni.
Cel de -al doilea capitol s -a ocupat cu descrierea în linii mari a ceea ce muzeele din zona
Făgetului reprezintă pentru comunitatea din care fac parte. S -a urmărit, totodată, impactul
produs de acestea și felul în care ele sunt percepute de către vizit atori, dar și de localnicii
învecinați cu muzeele propriu -zise. Muzeele conturate în spațiul bănățean și care au o
însemnătate aparte în zona Făgetului, sunt cele din orașul Făget, din satul Sintești și din
comuna Traian Vuia. Toate acestea trei dau dovadă de o încărcătură istorică care creează o
nostalgie după vremurile trecute. În primul rând, în acest capitol s -au oferit date generale
despre localitatea în care muzeele funcționează, au fost prezentate aspecte istorice, mărturii
istorice care au avut posi bilitatea de a oferi o descriere a nivelului de trai, a oamenilor în
general și felul în care aceștia au prețuit cultura. Toate cele trei localități au avut parte de
oameni de cinste, de personalități importante ale istoriei neamului românesc, iar acest lu cru a
putut fi continuat până în zilele noastre. Interesul pentru cultură s -a putut vedea prin inițiativa
de a avea un loc specific care să adăpostească file de istorie, astfel încât comunitatea să poată
cunoaște un progres în ce privește istoria locală di n care face parte. Muzeul e cel care afirmă
că istoria merită a fi repusă în atenția oamenilor cu scopul ca aceștia să -și cunoască rădăcinile.
Ultimul capitol al acestei lucrări a prezentat interviurile luate de la administratorii
muzeelor, cei care au a vut prima dată contact cu ceea ce înseamnă un muzeu și cei care au
vrut să creeze un muzeu pentru comunitatea din care fac parte. Aceștia au văzut nevoia de a
avea un muzeu care să reprezinte specificul local, iar acea dorință s -a materializat și a devenit
ceea ce se poate vedea astăzi. S -au prezentat aspecte generale și specifice ale fiecărui muzeu
în parte. S -au urmărit aspecte legate de tipul de muzeu în care acestea se încadrează modern
respectiv tradițional. S -a ajuns la concluzia că Muzeul Traian Vuia se apropie de ceea ce
reprezintă un muzeu modern al zilelor noastre, pe când celelalte două, Muzeul Satului Sintești
și Muzeul Țării Făgetului, se apropie mai mult de ceea ce e un muzeu tradițional, etnografic.
Fiecare muzeu cunoaște progrese în zona în c are e și fiecare dintre ele are parte de vizitatori
din toată țara și din toată lumea, semn că inițiativele de a avea un muzeu în comunitatea
fiecăreia au fost foarte bine primite și de comunitate, dar și de stărini, turiști, cunoscători ai
artei sau pur ș i simplu trecători curioși. S -a urmărit totodată impactul produs de fiecare muzeu
în comunitatea din care ele fac parte. S -a putut constata că localnicii au primit această

58
inițiativă și unii dintre ei s -au și implicat pentru o și mai bună funcționare, așa cum e în cazul
satului Sintești care pune la dispoziție vizitatorilor atât o vizită la muzeu, cât și un tur cu
căruța prin sat, o masă tradițională, recitaluri de cântece, totul pentru a crea o atmosferă
plăcută și primitoare pentru turiștii care vor să vi ziteze atât muzeul satului Sintești, loc de
istorie pură, cât și zona comunei Margina, care amintește de vremurile trecute prin Fabrica de
Oțet, care odinioară era o reală producătoare de locuri de muncă și care poate fi admirată și
vizitată. Prin aceste e forturi din partea inițiatorilor acestui proiect, zona este pusă în valoare și
tot mai mulți străini sunt dispuși să vină să facă cunoștință cu o zonă care a rămas parcă
încremenită în timp, o zonă în care timpul parcă stă pe loc, iar lucrurile valoroase a le satului
pot fi admirate în voie.
Toate cele trei muzee au fost prezentate având o legătură între ele și anume faptul că
aparțin aceleiași zone: Făget. Deși toate cele trei nu au o vechime foarte mare în ce privește
anii de funcționare, acestea adăposte sc lumi trecute, demult uitate, dar reînviate în cadrul
muzeelor care le pun în valoare.
Muzeul Traian Vuia amintește de cel care a fost Traian Vuia, oferind publicului vizitator
machete ale proiectelor lui, imagini, fotografii care să ducă vizitatorul sp re o cunoaștere mai
amănunțită a vieții inventatorului. Acest muzeu dedicat savantului Traian Vuia reflectă ideea
că rădăcinile sunt extrem de importante și vrednice de a fi aduse în atenția publicului larg.
Deși, se cunoșteau vag informații despre Traian Vuia, până și numele comunei amintește
oarecum de el, nevoia unui muzeu a fost justificată de nevoia de aprofundare a ceea ce a fost
și a realizat Traian Vuia pentru comunitatea lui, pentru țara lui și pentru lumea întreagă, iar
aceste lucruri n -au putut f i trecute cu vederea. În acest sens, autoritățile locale împreună cu
autoritățile județene au făcut posibilă crearea unui spațiu dedicat exclusiv memoriei lui Traian
Vuia care să cinstească realizările și invențiile lui, astfel încât comunitatea și vizitat orii străini
să poată face cunoștință cu marele inventator Traian Vuia.
În ce privește muzeul satului Sintești, acesta încapsulează o lume, clădirea în sine oferă un
crâmpei din ceea ce a reprezentat o casă tradițională din secolul XX, oferind uneltele fo losite
de agricultori la munca de zi cu zi, de asemenea articolele vestimentare tradiționale amintesc
de acea perioadă devenită atât de îndepărtată. Simpla vizită a acestui loc creează o întâlnire cu
trecutul în care timpul pare a fi încremenit în acea per ioadă în care oamenii satului ăși trăiau
viețile în tihnă și cu speranța unui viitor mai bun pentru copiii și pentru nepoții lor.
Muzeul Țării Făgetului oferă imaginea întregii zone Făget, evidențiind -o de la cele mai
vechi perioade ale acesteia până în pe rioada Revoluției, extrem de importante pentru ceea ce e

59
România astăzi și pentru ceea ce zona Făget a devenit. Un aspect important în acest sens e
faptul că Făgetul a devenit oraș într -un timp foarte scurt după Revoluție, semn că Făgetul a
avut posibilita tea de a trece la un alt statut care să -i facă cinste.

60
BIBLIOGRAFIE
Alexander, E.P., & Alexander, M. Museums in motion: An introduction to the history and
functions of museums. Lanham: Altamira Press, 2008.
Bhatia, V. K. Worlds of written discourse: A gen re based view. London: Continuum, 2004.
Bradburne, J. M. A new strategic approach to the museum and its relationship to society.
Museum management and curatorship, Vol. 19, No. 1 (March. 2001), 2001.
Bucur, C. (2006, ). Ce este, ce poate fi, ce trebuie să fie un muzeu, astăzi! (articol revistă)
Disponibil la: http://culturadata.ro/wp –
content/uploads/2014/revista_muzeelor/2006_1/2006_01_02.pdf . Accesat: 11 Apri lie
2018.
Catenaccio, P. (2008). Press releases as a hybrid genre: Addressing the
informative/promotional conundrum. Pragmatics , 18(1), 9 -31.
Ciobanu, Tiberiu. Monografism bănățean: Istoria medievală a Banatului reflectată în
monografii alcătuite în a dou a jumătate a secolului al XIX -lea și prima jumătate a secolului
al XX -lea. Timișoara: Eurostampa, 2008.
Dicționarul Explicativ al Limbii Române accesat la: https://dexonline.ro/definitie/marketing ,
la 11. 04.2018.
Gheo, Radu Pavel. Românii e deștepți. Clișee mioritice. București: Polirom, 2014.
Giesser, Pierre -Alain. Musées en mutation. Actes du colloque international tenu au Musée
d`Art et d`Histoire de Genève les 11 et 12 mai 2000. Geneva: Georg Edite ur, 2001.
Giurescu, Dinu C. Istoria ilustrată a românilor. București: Editura Sport -Turism, 1981.
Greenwood, T. Museums and Art Galleries . London: Simpkin, Marshall & Co., 1888.
Hațegan, Ioan. Ghid monografic. Bibliografia monografiilor de localități bănă țene.
Timișoara: Editura Banatul Timișoara, 2006.
Hooper -Greenhill, Eilean. Museums and the Shaping of knowledge. New York: Routledge,
1992.
Kotler, N. G. Kotler, P. Kotler, W. I. Museum strategy and marketing: designing missions,
building audiences, gene rating revenue and resources. San Francisco (C.A.): Jossey -Bass
Publishers, 2008.
Lazzeretti, C. The language of Museum Communication. London: Palgrave Macmillan, 2016.

61
Lewis G.D. (2016). History of museums. Encyclopedia Britannica Online. Accesat la:
https://www.britannica.com/topic/museum -cultural -institution .
Măgrădean, V. Suciu, D. & Vasilescu L. (2017). NOAPTEA MUZEELOR 2017. Lista și
programul instituțiilor din toată țara. Ev enimentele care vor surprinde publicul. (19 mai
2017). Cluj -Napoca, Alba Iulia. Disponibil la: http://www.mediafax.ro/cultura –
media/noaptea -muzeelor -2017 -lista-si-programul -institutiilor -din-toata -tara-evenimentele –
care-vor-surprinde -publicul -16336057 , Accesat: 12.04.2018.
McLean, F. Marketing the museum. London/New York: Routledge, 2012.
McLean, F . Marketing the Museum. London: Routledge, 1997.
Mert, Ciprian . Sintești: picuri de istorie. Timișoara: Mirton, 2014.
Moore, Kevin . Museum Management. London & New York: Routledge, 1994.
Opriș, C. I. Provocarea noilor muzeografi. Brăila : Editura Istros a Muzeului Brăilei , 2008.
Paton, R.A. și McCalman, James. Change Management. London: Sage, 2000.
Sandell, Richard & Janes, Robert R. Museum Management and Marketing. London:
Routledge: 2007.
Toma, I. Muzeul contemporan. Programe educaționale . Iași : Institutul european, 2007.
Vitanos, Claudiu Alexandru. Imaginea României prin turism, târguri și expoziții universale,
în perioada interbelică. București: Editura Mica Valahie, 2011.
Vlăduțiu, Ion. Etnografie românească. Istoric. Cultură materială. Obice iuri. București:
Vremea, 2006.
Werlich, E. A text grammar of English . Heidelberg: Quelle & Meyer, 1976.
Zbuchea A. & Ivan, L. Muzeu focus. București: Colias, 2008.
Zbuchea, A. Marketing muzeal pentru nonmarketeri. București: Tritonic, 2014.

62

Alte surse:
http://www.e -primarii.ro/primaria -faget/istorie.php?id=56 .
http://www.tion.ro/a -fost-inaugur at-punctul -muzeal -traian -vuia/1097494 .
https://adevarul.ro/locale/ timisoara/traian -vuia-renumitul -inventator -pionier -aviatiei –
mondiale -muzeu -localitatea -s-a-nascut -galerie -foto-
1_50aef7397c42d5a663a1f123/index.html .
https://adevarul.ro/locale/timisoara/traian -vuia-renumitul -inventator -pionier -aviatiei –
mondiale -muzeu -localitatea -s-a-nascut -galerie -foto-
1_50aef7397c42d5a663a1f123/index. html.
https://cristianghinea.wordpress.com/2016/09/22/fagetul -capitala -culturala -a-romaniei -in-
plin-razboi/ .
https://mnab.ro/punct -muzeal -traian -vuia/despre -muzeul -traian -vuia/ .
https://telenova.ro/stiri/2017/02/mititeii -atractia -pietei -din-faget/ .
https://turismtimis.ro/mic -dejun -la-marginaflustuc -la-margina/
https://www.facebook.com/pg/GAL -Tara-Fagetului –
122807761209900/about/?ref=page_internal .
https://www.ro.biography.name/inventatori/65 -romania/212 -traian -vuia-1872 -1953 .
https://www.theguardian.com/artanddesign/jonathanjonesblog/2011/jul/21/museums –
charging -admission -entry -fees.
https://www.ziuadevest.ro/saptamana -culturii -traian -vuia-despre -cucerirea -vazduhului -la-
ambasada -timisoara .

63
ANEXA 1. CHESTIONAR MUZEUL TRAIAN VUIA
1. Cum a luat ființă muzeul și de ce există el?
Muzeul a luat ființă în anul 2012, pentru că trebuia să se facă ceva în memoria lui Traian
Vuia.
2. Cine sunt vizitatorii muzeului? Cine este interesat de colecțiile muzeului și de tematica
acestuia?
Turiști , cei mai mulți români, străini mai puțini.
3. Ce rol joacă muzeul în contextul cultural local, regional și național? Ce impact are în
oraș, sat?
Pentru această zonă, cred că are un impact destul de bun.
4. Ce face ca muzeul să iasă în evidență? Are o personal itate distinctă? Care sunt
principalele caracteristici ale muzeului?
Ce are mai special și îl face unic între muzeele din zonă sunt machetele care fac parte din
colecția lui Traian Vuia.
5. Cum își derulează activitatea muzeul? (Orarul, Dacă e cu intrare, Ce activități?)
Programul e de la 8 la 16:00, taxa este de 5 lei de persoană. Activități regulate sunt
Simpozionul dedicat în memoria lui Traian Vuia și Ziua Aviației.
6. Cum este perceput muzeul și cum ați vrea să fie perceput?
Părerile sunt împărțite în perc epția oamenilor. Unii sunt mulțumiți că s -a făcut ceva în sat,
alții nu văd rostul existenței unui muzeu.
7. Care sunt planurile pe termen mediu și pe termen lung ale muzeului?
Planurile pe termen lung reprezintă dorințe ale mele de a se aduce mai multe expon ate
pentru a atrage de asemenea, și mai mulți turiști. Anul trecut au fost în jur de 1800 de
vizitatori.
8. Ce e un muzeu? (în general și muzeul pe care îl aveți)
Cred că un muzeu reprezintă o metodă extrem de eficientă pentru ca anumite obiecte,
anumiți oam eni să rămână peste veacuri în memoria oamenilor. Școala aici vis -a-vis face ca
copiii să intre în contact încă de la vârste fragede cu ceea ce înseamnă un muzeu și de
asemenea cu acela care a fost Traian Vuia.
9. Cum v -ați pregătit/format? Ce cursuri ați ur mat? Ce v -a determinat să alegeți acest
domeniu?
Nu am specializare în acest domeniu. Eu sunt un simplu administrator, dar din lipsă de
personal specializat, eu încerc să țin locul cât pot de bine.

64
ANEXA 1 .1 IMAGINI MUZEUL TR AIAN VUIA
Fig. 1.1

Fig.1.2

65
Fig. 1.3
Fig.1.4

66
Fig. 1.5
Fig. 1.6

67
Fig.1.6
Fig.1.7

68
Fig. 1.8
Fig.1.9

69
Fig. 1.10
Fig. 1.11

70
Fig.1.12
Fig.1.13

71
Fig. 1.14

72
ANEXA 2. CHESTIONAR MUZEUL SATULUI SINTE ȘTI
1. Cum a luat ființă muzeul și de ce există el?
Ca o necesitate a luat ființă. Necesita tea de a păstra ceea ce am mai găsit din vechea
tradiție a vechii localități Sintești. Din această cauză am căutat să adun obiecte din sat. Și am
avut mare înțelegere din partea sătenilor care au donat, că asta -i cel mai important, tot ce este
aici este do nat.
Și a fost strict inițiativa dumneavoastră?
Da, ceea ce m -a impulsionat a fost faptul că am văzut tot felul de persoane care adună pe
nimic lucrurile astea valoroase și le duc undeva, iar eu am zis că nu trebuie duse , să rămână la
noi. Asta a fost scâ nteia, dar ideea am avut -o cu mulți ani în urmă pentru că eu am adunat
acasă foarte multe și le -am adus aici, bineînțeles că acasă n -am avut unde le expune.
2. Cine sunt vizitatorii muzeului? Cine este interesat de colecțiile muzeului și de tematica
acestuia ?
În primul și în primul rând sunt sătenii. Tineretul, de tineret vorbesc care nu știu, le -am
explicat. Apoi am avut vizitatori anul trecut, Cartea de Onoare ne spune, am avut așa: din
SUA, Spania, Suedia, Germania, Olanda, Italia, dintr -o Republică Soviet ică undeva de pe
lângă Mongolia, plus din țară. Vizitatori am avut anul trecut în jur de 500 de persoane care au
trecut pragul muzeului, inclusiv copii, de la Școlile din Timișoara care au venit cu profesorii
lor să viziteze muzeul, copii de la școala noas tră, de la Margina, ăștia sunt vizitatorii noștri.

3. Ce rol joacă muzeul în contextul cultural local, regional și național? Ce impact are în
oraș, sat?
Are impact mare. Faptul că s -au scos la iveală, cum să spun eu, ca și cu oricare lucru nou,
nemaifiind mu zeu în zonă așa ca al nostru, etnografic, are un impact, pentru că vin mulți,
învață, se interesează, revin, mulți ca dumneata caută material pentru diferite lucrări. Muzeul
este prins în monografia satului, am aici un exemplar scris de Ciprian Mert, care întâmplător
sau nu este feciorul nostru. Deci are valoare și impact.
4. Ce face ca muzeul să iasă în evidență? Are o personalitate distinctă? Care sunt
principalele caracteristici ale muzeului?
Ca organizare, principala caracteristică faptul că este etnograf ic. Are și o parte culturală.
Deci el este structurat pe patru secții dacă vă uitați bine: sala cea mai mare cuprinde obiecte
care reprezintă ocupațiile oamenilor de -a lungul vremii. Apoi avem partea de eroi ai satului că
au fost mulți. În încăperea în car e suntem noi am vrut să fie o încăpere de început de secol XX
și sala de dincolo conține poze, diplome, medalii, cupe ale corului din sat, fanfarei și călușari
pentru că satul a fost renumit cu astea 3 formații.

5. Cum își derulează activitatea muzeul? (Ora rul, Dacă e cu intrare, Ce activități?)

73
Muzeul nu este prins într -un program și nu are un orar. Eu îl deschid atunci când este
nevoie. La primărie este un orar și este prins și muzeul acolo, este pus un număr de telefon pe
care l -au greșit, și ei când au v izitatori, unele din punctele de vizitat este și muzeul de la noi
din sat, dar ca orar, eu vin când este nevoie, îl deschid cu dragă inimă. Taxă nu este, pentru că
nu este cu personalitate juridică, este muzeul nostru. Cine vrea să doneze bine, cine nu, nu .
Deci nu este cu taxă. Asta este important.
6. Cum este perceput muzeul și cum ați vrea să fie perceput?
Deocamdată este bine perceput. Cartea de Onoare ne spune acest lucru. Și mai bine decât
așa nici nu mi -aș dori. Este suficient de bine așa, dacă vă uitaț i pe facebook, avem pagină,
chiar așa se numește Muzeul satului Sintești . Veți găsi poze acolo, multe, multe.
7. Care sunt planurile pe termen mediu și pe termen lung ale muzeului?
Planurile ar fi în primul rând pe termen lung: îmbogățirea colecțiilor, pentru că un muzeu
niciodată nu e terminat, el se va îmbogăți cu timpul. Sper să rămână muzeu, să nu se întâmple
ca în alte localități, după o vreme să se risipească. Apoi pentru termen scurt cu ajutorul
primăriei aș vrea să zugrăvim fațada că așa ni se cere. Ai ci în sala mare anul trecut, când a
fost vântul ăla, a descoperit o parte din acoperiș și a plouat pe tavan și ar trebui refăcut. Cam
asta.
8. Ce e un muzeu? (în general și muzeul pe care îl aveți)
Acest muzeu reprezintă un fel de copil al meu. Dorință pe car e am avut -o de demult, eu
sunt învățător pensionar și iată că mi s -a împlinit visul acesta din tinerețe. Ca muzeu în
general? Ceva deosebit, o pagină de istorie care nu trebuie uitat, stricat, ci păstrat, îmbogățit și
dat mai departe.
9. Cum v -ați pregătit/ format? Ce cursuri ați urmat? Ce v -a determinat să alegeți acest
domeniu ?
Nu. N -am făcut cursuri speciale. Eu sunt copil de țăran, am crescut la țară și cam știu
lucrurile și valoare lor. Și atunci le -am adunat de -a lungul vremii și am reușit să adun fără să
am vreo specializare. Aranjamentul l -am făcut împreună cu feciorul, cu soția care -i tot
învățătoare, cu nora care -i profesoară și ea, ținând cont totuși de ce țineam minte că se făcea
înainte vreme.

74
ANEXA 2.2 IMAGINI MUZEUL S ATULUI SINTEȘTI
Fig. 2.1
Fig. 2.2

75
F
Fig. 2.3
Fig. 2.4

76

Fig. 2.5
Fig. 2.6

77

Fig. 2.8 Fig. 2.7

78

Fig. 2.9
Fig. 2.10

79

Fig.2.11
Fig. 2.12

80
ANEXA 3. CHESTIONAR MUZEUL ȚĂRII FĂGETUL UI
1. Cum a luat ființă muzeul și de ce există el?
Încep cu a doua parte a întrebării. Există pentru că trebuia să existe. Făgetul și zona
Făgetului este o zonă bine conturată în spațiul băn ățean, o zonă în care s -au întâmplat
importante evenimente istorice și nu numai, o zonă în care au activat oameni de cultură ce s –
au impus în întreg spațiul bănățean și era firesc ca urme să fie consemnate și în acest muzeu.
Sigur că, personal am visat la acest muzeu din anii de studenție, de aceea primele exponate
sunt din acea perioadă, din 1979 când am reușit să fotografiez la Biblioteca Academiei, Ziarul
Făgețeanul, apărut în 1904 la Făget în 2 numere și ziar care se găsește doar la Biblioteca
Academiei . Apoi de -a lungul anilor, o dată cu documentarea pentru monografia Făgetului, am
căutat să adun și obiecte, imagini care o dată când va veni vremea lor, spun asta pentru că
aveam nevoie de un spațiu, să poată fi adăpostite într -un muzeu. Și se pare că vre mea lor a
venit în 2015 când primarul ales atunci, deci noul primar, a acceptat să -mi pună cu
generozitate la dispoziție acest local foarte important, localul Casina din Făget, un local cu o
istorie aparte și un local în care am putut amenaja acest muzeu.
Deci, să înțeleg că muzeul s -a născut din propria dumneavoastră inițiativă?
Sigur, a fost o dorință și o solicitare a mea și concursul autorităților locale, repet, mi s -a
pus la dispoziție acest spațiu ultracentral și am fost ajutat în amenajarea muzeului , atât de
Primărie și Consiliul Local Făget, cât și de Muzeul Banatului din Timișoara pentru că el fiind
într-un proces de reorganizare mi -au dat în custodie panourile pe care eu să pot monta
exponatele.
2. Cine sunt vizitatorii muzeului? Cine este interesat de colecțiile muzeului și de tematica
acestuia?
În primul rând sunt elevii. Dar nu numai elevii din Făget, ci și elevii din alte localități.
Atunci când în școala respectivă e programul Școala Altfel, mă contactează din timp și vin să
viziteze Muzeul din Făget. Apoi, iubitori de muzeu în trecere, la fel auzind de muzeu, nu o
dată au simțit nevoia de a veni la Muzeu. Poate cei mai emoționați i -am simțit pe făgețenii
plecați în străinătate. În ziua de rugă, muzeul e deschis în jur de ora 23:00, 00:00 și atun ci
foarte mulți făgețeni veniți acasă cu ocazia rugii stau ore în șir în acest muzeu, pentru că le
amintește de perioada copilăriei, tinereții și devin nostalgici.
3. Ce rol joacă muzeul în contextul cultural local, regional și național? Ce impact are în
oraș, sat?
Fiind mijlocul cel mai la -ndemână de a te familiariza cu istoria Făgetului și a locurilor, că
de fapt nu este muzeul Făgetului, e muzeul Țării Făgetului, se numește așa pentru că este aici
la Făget. El se înscrie în categoria altor factori cultural i care vin să contureze profilul spiritual
al unei provincii. Pe de altă parte, evenimente foarte importante, bunăoară cele legate de ziua
de 1 decembrie 1989 sau de Primul Război Mondial sau de Alba Iulia, că tot sărbătorim anul
acesta Centenarul Marii Un iri s-au der ulat în acest muzeu în prezența autorităților locale, deci

81
s-au ținut la fel când delegații din alte localități partenere vin la Primăria din Făget, unul
dintre obiectivele programului de vizite este Muzeul din Făget.
4. Ce face ca muzeul să ias ă în evidență? Are o personalitate distinctă? Care sunt
principalele caracteristici ale muzeului?
Da, adică, mi -a dat foarte multe bătăi de cap organizarea cronologică a acestui muzeu.
Mult mai ușor mi -ar fi fost să fac un muzeu tematic, în care să iau o îndeletnicire, un
meșteșug, sau să iau o anumită perioadă și să o dezvolt. Am vrut să fie un muzeu cronologic,
un muzeu care să reflecte evoluția Făgetului și a zonei Făgetului de la primele urme ale vieții
pe aceste meleaguri, de la săpăturile Paleoliticu lui de la Românești trecând prin toate
perioadele și epocile istorice și m -am oprit la anul 1989, de fapt ultimul registru al Muzeului
este dedicat eroului martir Sorin Lea, cel care a fost împușcat în ziua de 18 decembrie 1989 pe
treptele Catedralei din T imișoara care și -a făcut o parte din școală la Făget, la Tomești și la
Margina și care avea înscris pe buletinul găsit asupra sa, domiciliul Făget, Calea Lugojului,
numărul 15.
5. Cum își derulează activitatea muzeul? (Orarul, Dacă e cu intrare, Ce activităț i?)
Păi, o dată am spus că l -am conceput cronologic ca să surprind evoluția istorică a
Făgetului. Dat fiind spațiul oferit, această sală mare, am considerat că pot umple sala, ca în
mijlocul sălii să concep mai multe podiumuri, unde să plasez obiecte care să vorbească de
ocupațiile tradiționale, portul tradițional, etnografia locului. Am încercat ca același spațiu să -l
folosesc la maximum și să prezint și partea istorică și partea etnografică și culturală a
Făgetului.
Din păcate, nu am putut găsi o soluție ca Primăria să angajeze pe cineva măcar cu
jumătate de normă care să îl deschidă zilnic. De aceea, muzeul eu îl închid, eu îl deschid și o
fac ori de câte ori sunt solicitat, fie că e vorba de zi obișnuită sau sâmbătă, sau duminică sau
altă sărbătoare. Dec i, nu are un orar propriu -zis, dar repet atunci când vin grupuri, când sunt
sunat de primărie că vin delegații, vin îl deschid și cu acea ocazie le fac și ghidajul cu multă
plăcere, pentru că el trebuie să fie cunoscut. Avem în lucru și posibilitatea unui site dacă nu
propriu -zis al Muzeului, pe site -ul Primăriei să găzduiască imagini cu Muzeul.
6. Cum este perceput muzeul și cum ați vrea să fie perceput?
Sigur, aș vrea să fie perceput ca un așezământ cultural care să dea un plus de vizibilitate
acestei locali tăți care să ofere și celor mai tineri posibilitatea să cunoască o lume apusă și nu
în ultimul rând care să mediatizeze și să promoveze imaginea și istoria unei zone care poate fi
mândră de trecutul ei.
7. Care sunt planurile pe termen mediu și pe termen lun g ale muzeului?
Sper să se găsească o soluție ca el să fie zilnic deschis măcar câteva ore, în acest sens am
promisiuni de la Primărie că în locul Librăriei care acum nu mai funcționează ca Librărie, se
va muta Biblioteca și atunci va fi o cheie la bibliot ecară, astfel ca în fiecare zi câteva ore
muzeul să fie deschis. Mă gândesc și la extinderea lui, am în plan pe moment amenajarea unei

82
săli dedicate personalităților din zona Făgetului pentru că vreau să fac o trecere în revistă a
acestor personalități. În același timp, așa cum s -a văzut și astăzi achiziționez obiecte, un fel
de-a spune achiziționa, tot ce se vede în acest muzeu, sunt donații. Sigur că cele mai multe
sunt ale elevilor mei.
8. Ce e un muzeu? (în general și muzeul pe care îl aveți)
Sigur, Muzeul Făgetului a fost proiectul meu de suflet, am ținut mult de tot, poate la fel de
mult ca la realizarea primei monografii a Făgetului, m -am bucurat atunci când l -am văzut
realizat cum nu știu dacă m -am bucurat când mi -am luat doctoratul în istorie. Un muzeu e
pecetea identitară a unei comunități, e mândria unei comunități, e istoria vizualizată a unor
locuri. De aici importanța pe care eu o acord muzeului.
9. Cum v -ați pregătit/format? Ce cursuri ați urmat? Ce v -a determinat să alegeți acest
domeniu?
Păi, term inând facultatea de istorie și cu intenția mărturisită de a mă reîntoarce ca dascăl
la Făget, sigur că m -am gândit că o dată și o dată voi putea face un muzeu. În 1987 am reușit
să aduc în Făget un colectiv reputat de arheologi, cercetători în frunte cu re gretatul profesor
Radu Popa, director adjunct al Institutului de Arheologie și atunci am început cercetările la
Cetatea Medievală a Făgetului. Atunci am simțit că visul este mai aproape într -o primă fază
am amenajat un cabinet de istorie la școală și apoi de la cabinetul de istorie atunci când, repet,
autoritățile locale mi -au înțeles mesajul și mi -au pus la dispoziție acest spațiu, am trecut la
amenjarea muzeului.

83
ANEXA 3.3 IMAGINI MU ZEUL DE ISTORIE ȘI E TNOGRAFIE FĂGET
Fig. 3.1
Fig. 3.2

84
Fig. 3.3
Fig. 3.4

85
Fig. 3.5
Fig. 3.6