Lista tabelelor și figurilor … … … i [606775]

Cuprins

Lista tabelelor și figurilor ………………………….. ………………………….. ……………………….. i
Lista abrevierilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. iii
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… iv
Metodologia cercetării științifice ………………………….. ………………………….. …………… vi
Capitolul 1. Surse de finanțare și structura financiară a entității ……………………… 1
1.1. Delimitări conceptuale privind sursele de finanțare ………………………….. …….. 1
1.1.1. Surse de finanțare pe termen sc urt ………………………….. ……………………… 2
1.1.2. Surse de finanțare pe termen lung ………………………….. ………………………. 9
1.2. Alegerea structurii financiare a entității ………………………….. …………………… 20
1.2.1. Teoria neutralității structurii financiare față de valoarea entității ………. 21
1.2.2. Teoria ierarhiei surselor de finanțare ………………………….. ………………… 24
Capitolul 2. Raportarea financiară și reflectarea contabilă a performanței …….. 27
2.1. Aspecte introductive privind raportarea financiară ………………………….. … 27
2.1.1. Utilizatorii și caracteristicile calitative ale informației contabile ………. 27
2.1.2. Situațiile financiare anuale ………………………….. ………………………….. ….. 31
2.1.3. Analiza bazată pe situațiile financiare ………………………….. ………………. 39
2.2. Performanța financiară a entităților ………………………….. ……………………… 43
2.2.1. Cuantificarea performanțe i prin intermediul ratelor financiare …………. 44
2.2.2. Contabilitatea creativă versus imaginea fidelă în raportarea
performanței . ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 48

Capitolul 3. Analiză privind impactul gradului de îndatorare asupra
performanței financiare: studiu empiric ………………………….. ………………………….. . 52
3.1. Motivație și metodologie ………………………….. ………………………….. …………… 52
3.2. Descrierea eșantionului ………………………….. ………………………….. …………….. 53
3.3. Analiză la nivelul indicatorilor economico -financiari ………………………….. .. 68
3.4. Dezvoltarea analizei și interpretarea rezultatelor ………………………….. ………. 74
Concluzii, limite și perspective ale cercetării ………………………….. …………………….. 89
Referințe bibliografice ………………………….. ………………………….. …………………………. 91

i
Lista tabelelor și figurilor
Tabelul 1. Surse de finanțare pe termen mediu și lung ………………………….. ……………. 10
Tabelul 2: Capitalizarea bursieră și elemente ale situațiilor financiare anuale
în sectorul energetic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 54
Tabelul 3: Capitalizarea bursieră și elemente ale situațiilor financiare anuale
în sectorul utilităților ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 56
Tabelul 4: Capitalizarea bursieră și elemente ale situațiilor financiare anuale
în sectorul telecomunicațiilor ………………………….. ………………………….. ………………….. 58
Tabelul 5: Capitalizarea bursieră și e lemente ale situațiilor financiare anuale
în sectorul tehnologiei ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 60
Tabelul 6: Capitalizarea bursieră și elemente ale situațiilor financiare anuale
în sectorul sănătății ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 62
Tabelul 7: Capitalizarea bursieră și elemente ale situațiilor financiare anuale
în sectorul financiar ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 64
Tabelul 8: Capitalizarea bursieră și e lemente ale situațiilor financiare anuale
în sectorul materialelor de bază ………………………….. ………………………….. ………………. 65
Tabelul 9: Capitalizarea bursieră și ele mente ale situațiilor financiare anuale
în sectorul bunurilor și serviciilor de consum ………………………….. ………………………… 67
Tabelul 10: Indicatori economico -financiari în sectorul energetic ………………………… 70
Tabelul 11: Indicatori economico -financiari în sectorul utilităților ………………………. 70
Tabelul 12: Indicatori economico -financiari în sectorul telecomunicațiilor …………… 71
Tabelul 13: Indicatori economico -financiari în sectorul tehnologiei …………………….. 71
Tabelul 14: Indicatori economico -financiari în sectorul sănătății …………………………. 72
Tabelul 15: Indicatori economico -financiari în sectorul financia r ………………………… 72
Tabelul 16: Indicatori economico -financiari în sectorul materialelor de bază ………… 73
Tabelul 17: Indicatori economico -financiari în sectorul bunurilor și serviciilor de
consum ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 73
Tabelul 18: Cele două subeșantioane ale entităților cu un grad mai ridicat
sau mai scăzut de îndatorare ………………………….. ………………………….. …………………… 74
Tabelul 19: Matricea de corelație pentru subeșantionul HIGH ………………………….. … 75
Tabelul 20: Matricea de corelație pentru subeșantionul LOW ………………………….. …. 80

ii
Figura 1 . Fondul de rulment ………………………….. ………………………….. …………………….. 4
Figura 2: Valoarea entității (V) și prețul acțiunii (P) versus Gradul de îndatorare în
prezența impozitelor și a costu rilor de faliment ………………………….. ……………………… 24
Figura 3: Intervalul țintă al structurii financiare ………………………….. ……………………. 26
Figura 4: Fluxul informației într-un sistem contabil ………………………….. ………………. 27

iii
Lista abrevierilor
Ac Active circulante;
AGA Adunarea generală a acționarilor;
Ai Active imobilizate;
CA Consiliul de administrație;
CAF Capacitatea de autofinanțare;
Cpe Capitaluri permanente;
D Datoriile entității;
D_EQ Gradul de îndatorare ;
Dc Datorii curente;
DPAY Rata de distribuire a dividendelor;
DPS Dividendul pe acțiune;
EBE Excedentul brut din exploatare;
Eq Capitalurile proprii ale entității;
EPS Profitul net pe acțiune;
FR Fondul de rulment;
ip Rata impozitului pe profit;
kd Costul datoriilor;
ke Costul capitalurilor proprii;
MKCAP Capitalizare bursieră;
ra Rata de rentabilitate a activelor solicitată de investitori;
RE Rezultatul exploatării;
RM Activități reale de manipulare;
ROA Rentabilitatea activelor totale;
ROE Rentabilitatea capitalurilor proprii;
SALES_ Variația vânzărilor;
TA_ Variația activelor totale;
V Valoarea entității.

iv
Introducere
În contextul economic actual, pentru ca o companie să își atingă obiectivele de
performanță, aceasta nu trebuie să neglijeze importanța structurii financiare.
Importanța alegerii surse lor adecvate de fonduri este mai evidentă în contextul crizei
financiare care a afectat economia mondială. Entit ățile economice cu un nivel prea
ridicat de risc de faliment, determinat de un grad prea înalt de îndatorare, au
experimentat impactul structurii financiare . Aceste entități cu o politică financiară
slab formulată au întâmpina t dificultăți în finanțarea ac tivităților lor. Unele companii
cu o sănătate financiară foarte precară chiar au ajuns în prag de faliment și a u fost
obligat e să ia măsuri de restructurare. Prin urmare, companiile trebuie să țină cont de
faptul că alegerea surselor de finanțare are un impact major asupra activității entității
și că o structură financiară optimă trebuie urmărită .
Beneficiile unei politi ci de finanțare adecvate includ un cost scăzut al capitalului , care
rezultă din strategii de finanțare corespunzătoare necesităților și c aracteristicilor
entității respective . Astfel de politici vor contribui în continuare la atingerea unui
nivel mai ridicat al performanței financiare de către entitate. Mai mult decât atât,
pentru ca o companie să suporte o creștere continuă, aceasta trebui e să se angajeze în
proiecte de investiții cu valori actualizate nete pozitive . Decizia de finanțare a acestor
investiții este preocuparea noastră, deoarece aceasta poate influența rezultatul
proiectelor, și, în consecință, pe cel al entității . Conform lit eraturii de specialitate ,
obiectivul principal al unei firme este de a maximiza valoarea sa . Structura financiară,
definită ca o combinație ale surselor utilizate pentru a finanța activ itățile unei
societăți , este, așadar, un factor determinant al existenț ei unei entități . Datorită acestor
motive, c onsiderăm că structura financiară și influența sa asupra performanței sunt un
subiect de mare interes.
În primul capitol vom realiza o prezentare a surselor de fonduri disponibile entităților
pentru finanțarea a ctivelor circulante sau imobilizate, clasificându -le astfel după
criteriul destinației lor în surse pe termen scurt și surse pe termen lung. Fiecare
categorie include la rândul ei diferite modalități de finanțare , împărțite în surse
proprii, surse atrase ș i surse împrumutate, în cazul celor pe termen scurt, sau în surse
proprii, surse împrumutate și surse închiriate, în ceea ce privește căile de finanțare pe
termen lung. După descrierea avantajelor și dezavantajelor fiecăreia dintre acestea, ne

v
vom opri asupra conceptului de structură financiară și vom prezenta două teorii care
încearcă să trateze subiectul optimizării structurii financiare: Teoria neutralității
structurii financiare asupra valorii entității , dezvoltată de Miller și Modigliani , și
Teoria ierarhiei surselor de finanțare.
Al doilea capitol atinge subiectul raportării financiare prin care entitățile furnizează
informații contabile cu privire la poziția financiară , performanța financiară și
modificarea poziției financiare. Situațiil e financiare anuale conțin informația contabilă
care în primul rând trebuie să respecte anumite caracteristici calitative. Pentru o mai
bună înțelegere a informației contabile, aceasta poate fi supusă unei analize prin
prisma indicatorilor economico -financ iari. Performanța poate fi analizată cu ajutorul
ratelor financiare. Desigur că performanța sau profitabiliatea ilustrată prin intermediul
situațiilor financiare întocmite de entitate ar trebui să reflecte realitatea. Totuși, uneori
managerii preferă să tr ansmită utilizatorilor anumite informații care nu reprezintă
întotdeauna imaginea fidelă a rezultatelor obținute, cu ajutorul contabilității creative.
În finalul capitolului vom trece în revistă un număr de articole care descriu acest
fenomen.
Al treilea capitol constă într -un studiu empiric elaborat prin analiza unor indicatori de
structură și performanță, calculați pe baza situațiilor financiare publicate în 2009 și
2010 de către 40 de corporații cotate la bursele de valori din New York și Lon dra. În
funcție de raportul datorii /capitaluri proprii din 2010 , vom împărți entitățile în două
subeșantioane. Vom observa corelațiile ratelor de performanță cu gradul de
îndatorare, cu capitalizarea bursieră și cu alți factori ce ar putea afecta profitabi litatea
firmei. Mai departe vom încerca să aflăm dacă entitățile mai îndatorate sunt mai
performante decât cele care se bazează mai mult pe capitaluri proprii, prin analiza
distribuțiilor valorilor ratei de rentabilitate fina nciară înregistrate în 2009 și 2010.

vi
Metodol ogia cercetării științifice
Obiectivul acestei lucrări constă în ilustrarea modului în care gradul de îndatorare
influențează performanța entităților . În vederea atingerii acestui obiectiv , respectiv
pentru obținerea celor mai utile informaț ii, studiul are la bază o metodologie de
cercetare . În sens larg, prin metodologie, se înțelege ansamblul metodelor de cercetare
folosite înt r-o știință (Oprea , 2006, p . 810) sau , mai simplu , știința efectuării
cercetării. Etimologia cuvântului vine din cuvintele grecești metodos (cale) și logos
(știință). ”Scopul fundamental al metodologiei este acela de a ne ajuta să înțelegem, în
termeni cât mai largi posibili , procesul cunoașterii însuși ” (Rădulescu , 2007).
Metoda, în cazul științelor socio -umane, reprezintă modul de cercetare, sistemul de
reguli și principii de cunoaștere a realității sociale. Cercetarea se bazează pe testarea
ipotezelor printr -un empirism logic, o abordare pozitivistă, f iind utilizate metode
cantitative, calitative, statistice, dar și metoda inductivă sau deductivă. Aceste metode
se delimitează după mai multe criterii în funcție de obiectivu l urmărit . După criteriul
temporal, metodele pot fi transversale sau longitudinale . Dacă luăm în considerare
tipul demersului investigativ avem metode cantitative și metode calitative . După locul
ocupat în procesul investigativ , metoda poate fi una de culegere a datelor bazată pe
anchetă, experiment, observație , de prelucrare a datelor statistico -matematice sau de
interpretare a datelor (in ductivă, deductivă, comparativă ).
Tehnica de cercetare este subordonată unei metode și reprezintă maniera de utilizare a
diferitelor instrumente de investigare, cu ajutorul cărora se culeg sau se prel ucrează
datele, iar instrumentul este materializarea unei metode. Desfășurarea cercetărilor
științifice presupune respectarea unor principii fundamentale, și anume: principiul
unității dintre teoretic și empiric, principiul unității dintre înțelegerea
fenomenului/procesului și explicație și principiul unității dintre cantitativ și calitativ
(Hamme rsley, Atkinson, 1993, p . 121) .
Pornind de la titlul lucrării ,,Impactul structurii financiare asupra performanței
entităților ”, putem identifica faptul că în primul rând am încercat să stabilim
modalitățile de finanțare care exercită un impact deosebit asupra activității entităților
economice . Apoi am prezentat conceptul de s tructură financiară și două dintre teoriile
de optimizare a acesteia. Organizarea prop riu-zisă a lucrării de față a constat în

vii
colectarea datelor și a informațiilor concrete, ce duc la înțelegerea termenilor. Din
punct de vedere al criteriului temporal , pentru analiza conceptului de structură
financiară am folosit metodele longitudinale. Ap licarea acestor metode a constat într –
o analiză a surselor de finanțare și a teoriilor privind structura financiară optimă a
entității economice discutate de -a lungul anilor .
Pentru tratarea temei de performanță am realizat studiul problematici i printr -o metodă
deductivă, pornind de la conceptele de raportare financiară, informație contabilă și
situații financiare , pentru a ajunge la reflectarea contabilă a performanței prin
intermediul situațiilor financiare. Informațiile culese pentru partea teoretică a lucrării
provin din diferite surse, cum ar fi cărți din bibliotecă, articole publi cate în reviste de
specialitate și documente on -line. Metoda de cercetare principală utilizată pentru
culegerea datelor a fost observa ția provocată, adică cu intenția de a verifica exactitatea
unei propuneri cu privire la desfășurarea fenomenului cercetat.
În elaborarea studi ului de caz am adunat informaț ii despre un eș antion de 40 de
companii cotate la bursele de valori din Londra și New Y ork și clasificate de către
agenția globală de știri Reuters în funcție de sectorul în care operează . Am accesat, de
asemenea, paginile web ale ac estor corporații, pentru a descă rca rap oartele lor anuale
care conțin situațiile financiare pentru anul 2010 . Pentru analiza acestor documente
am folosit atât metode cantitative cât și calitative. Pe baza informațiilor din bilanț și
din contul de profit și pierdere, am calculat indicatori economico -financiari și am
separat corporațiile în două subeșantioane în fun cție de structura lor financiară
măsurată prin gradul de îndatorare. În continuare , am introdus indicatorii în
programul de statistică Eviews, am generat matricea de corelație și am construit
regresii pentru a vedea dacă rata de rentabilitate financiară ca indicator de
performanță este corelată cu gradul de îndatorare, capitalizarea bursieră, rata de
distribuire a dividendelor, rata de creștere a activelor și rata de creștere a vânzărilor.
În încheierea studiului am analizat distribuția simplă a ratei de re ntabilitate financiară
și matricea distribuției dintre aceasta și gradul de îndatorare, pentru a concluziona
dacă entitățile mai îndatorate sunt mai performante.

1
Capitolul 1. Surse de finanțare și s tructura financiară a entității
1.1. Delimitări conceptuale privind sursele de finanțare
Deciziile de investire al e entității creează nevoi de finanțare, fie de lungă durată și cu
o valoare ridicată, pentru active imobilizate, fie de scurtă durată și a căror ni vel
fluctuează frecvent în cursul anului , cum este cazul activelor circulante . Căile de
finanțare sunt puternic corelate cu căile de utilizare a resurselor, formând împreună
politica financiară, respectiv gestiune a financiară a entității (Toma și Alexandru ,
1998).
Deciziile de finanțare a necesarului de fonduri sunt responsabilitatea managerul ui
financiar, care trebuie să analizeze toate sursele de finanțare disponibile în funcție de
condițiile financiare ale entităț ii și al e piețelor de capital . Obiect ul deciziei de
finanț are este reprezentat de selectarea acelor surse de capitaluri care implică costuri
cât mai reduse, dar care în același timp aduc societăți i un nivel scăzut al riscului.
Calitatea deciziei de investiții și a deciziei de finanțare este esen țială în realizarea
echilibrului financiar.
Sursele de procurare a capitalurilor se pot clasifica după originea lor, împărțindu -se în
căi de finanțare interne și externe:
o Sursele interne de finanțare sunt resursele excedentare ce rămân la dispoziția
entită ții ca urmare a propriului efort;
o Sursele ext erne de finanțare sunt capitalurile obținute de la terți, fie acționari
sau creditori.
În schimbul obținerii de lichidități din surse externe , entitatea poate crea active
financiare, ce reprezintă contrapartida acordată ofertanților de monedă. În funcție de
modul în care entitățile ce manifestă nevoi d e finanțare relaționează cu cei ce pun la
dispoziție excedente de lichidități, finanțarea îmbracă două forme:
o Finanțarea directă presupune finanțarea unor companii mari prin emiterea unui
număr semnificativ de active identice de valoare mică , acțiuni sau obligațiuni,
ce se achiziționează de un număr considerabil de subscriitori persoane fizice și
juridice , care vor să -și plaseze economisirile pe termen lung. Instituț iile

2
financiare pot interveni ca intemediar i pe piețele de capital , dar au un rol mai
puțin important decât în cazul finanțării indirecte .
o Finanțarea indirectă constă în obținerea de capitaluri de la instituții financiare
specializate, bancare și nebancare , care joacă rolul de intermediar i între cei
care au capitaluri de plasat și cei care au nevoie de fonduri suplimentare, prin
intermediul creditului (Toma și Alexandru, 1998).
Sursele de finanțare pot fi analizate în funcție de tipul de a ctivitate pe care o
finanțează, cu toate că în practica entităților această corelație nu este mereu respectată :
o Surse de finanțare pe termen scurt (pe o perioadă mai mică de un an) –
utilizate pentru susținerea activității de exploatare a entității;
o Surse de finanțare de termen mediu și lung (pe o perioadă mai mare de un an)
– aferente investițiilor realizate de entitate.
Finanțarea entităților se poate realiza din 4 tipuri de surse luând în considerare
apartenența acestora:
o Surse proprii (pe termen scurt, mediu și lung) ;
o Surse atrase (pe termen scurt) ;
o Surse împrumutate (pe termen scurt, mediu și lung);
o Surse închiriate (pe termen lung) .
În continuare vom descrie aceste surse de finanța re în funcție de durata lor,
accentuând în același timp contextul în care apare nevoia d e finanțare pe termen scurt
sau lung.
1.1.1. Surse de finanțare pe termen scurt
În derularea activităților, nevoia de finanțare a entităților este generată de diferențele
dintre necesarul și disponibilul de numerar ce apar pe parcursul exercițiului financiar .
Aceste decalaje sunt cauzate în prin cipal de două situații (Bran, 1997 , p. 268):
o Există o di ferenț ă între imobilizările totale și fondurile proprii ale entității,
generată de posibilitatea entităților de a realiza o activitate economică mai
amplă decât o pot acoperi prin fonduri proprii, apelând astfel la surse ext erne
de procurare a capitalului;

3
o Dereglări le în încasarea creanțelor implică prelungirea perioadelor de
recuperare a creanțelor , ceea ce determină blocaje financiare la nivelul
entităților care tr ebuie să -și acopere deficitele de trezorerie.
În adoptarea deciziei de finanțare pe termen scurt se urmărește selecția surselor de
capitaluri circulante care acoperă nevoile de resurse financiare ale entității, dar care
presupun costuri minime și riscuri s căzute. Entitatea va lua decizia în favoarea acelor
instrumente de finanțare care vor concura la împlinirea acestor obiective, dar ținând
seama de anumite caracteristici specifice companiei, ce vor restrânge opțiunile de
finanțare. Disponibilitatea fiecăre i surse depinde de mărimea, de gradul de risc și de
rentabilitatea entității (Halpern et al., 1998, p. 327).
Căile de obținere a capitalurilor circulante necesare pentru finanțarea activității de
exploatare a entității pot fi împărțite în 3 categorii: surse proprii, surse atrase și surse
împrumutate (Oprean, 2008) .
Surse proprii de finanțare
Fondurile proprii pe termen scurt c onstituie cea mai sigură sursă de finanțare deoarece
entitatea îș i întărește autonomia financiară și elimină riscul retrage rii neașteptate a
capitalurilor.
Fondul de rulment reprezintă un mijloc propriu de finanțare, definit ca fiind partea
din capitalul permanent care poate fi utilizată pentru finanțarea activelor circulante. În
alte cuvinte, fondul de rulment este excedentul de c apital permanent față d e activele
imobilizate sau exce dentul activelor circulante față de datoriile cu exigibilitate pe
termen mai mic de un an (Popescu et al. , 2008). Astfel că fondul de rulment se
calculează în două moduri:
Fondul de rulment = Capitaluri permanente (Cp) – Active imobilizate (Ai)
Fondul de rulment = Active circulante(Ac) – Datorii curente(Dc )
Fondul de rulment este structurat în două componente, care relevă politica de
finanțare a entității pe termen scurt:
Fondul de rulment = Necesarul de f ond de rulment + Trezoreria netă

4
Fondul de rulment are, de regulă, o evoluție stabilă pe termen scurt. În cazul în care
entitatea nu face investiții majore pe termen lung, fondul de rulment va înregistra o
creștere progresivă. În condițiile în care activit atea curentă a fi rmei nu este extinsă în
aceeași măsură, generând o nevoie de fond de rulment corespunzătoare, consecința
unei asemenea tendințe va consta în creșterea progresivă a trezoreriei nete. Rezultatul
va fi un fond de rulment pozitiv, specific une i politici prudente de finanțare. Avantajul
adoptării unei asemenea politici de întărire a autonomiei îl constituie ca pacitatea
entității de a -și onora scadențele curente (Ac > Dc) , dar și posibilitatea de a folosi
excesul de lichidități în rezolvarea unor situații neprevăzut e cum ar fi vânzarea mai
lentă a activelor în viitor. Totuși, un nivel considerabil al trezoreriei nete, în lipsa unui
plasament rentabil al acesteia, poate avea un cost de oportunitate ridicat, ceea ce
constituie un dezav antaj al acestei politici.
Figura 1. Fondul de rulment

Active circulante
FR
Datorii curente
Capitaluri permanente
Active imobilizate
(Sursa : Proiecția autorului)
Situația opusă este caracteristică unei politici de finanțare agresive, al cărei rezultat
este un fond de rulment negativ , generat de extinderea capacităților de producție sau
diversificarea activităților. În acest caz lichiditățile potențiale nu pot fi acoperite de
exigențele potențiale (Ac < Dc), apelându -se consta nt la credite de trezorerie. O
asemenea strategie implică riscuri ridicate. În cazul în care fondul de rulment este
neutru (Ac = Dc), echilibrul financiar este fragil, căci poate fi ușor compromis când
lichiditatea elementelor de activ nu se realizează pre cum a fost prevăzut.
Politica generală de echilibru implică menținerea fondului de rulment la nivelul mediu
al fluctuațiilor necesarului financiar al exploatării . Nivelul f ondul ui de rulment
optimal este stabilit astfel încât echilibrul financiar să fie at ins la un cost cât mai
scăzut a l capitalului (Stancu, 1994, p. 43). Fondul de rulment constituie un indicator
adecvat de măsurare a l sănătății financiare pe termen scurt doar în condițiile în care se
ține cont de gradul de lichiditate al activelor circulan te și de gradul de exigibilitate al
datoriilor (Oprean, 2008).

5
Surse atrase de finanțare
Sursele atrase de capital pentru finanțarea activelor circulante sunt constituite din
datoriile pe termen scurt față de terți, indiferent că aceștia sunt furnizori, personal sau
chiar statul. În literatura de specialitate din România aceste căi de procurare a
capitalului sunt numite pasive stabile, ca urmare a reînnoirii permanente a acestora
(Stancu, 1994). Sursele atrase sunt considerate surse spontane și “gratuite” , deoarece
apar în mod natural în d ecursul derulării activităților și nu generează o dobîndă
explicită.
Principala componentă a surselor atrase o reprezintă creditul comercial care este o
obligație de plată față de furnizori, ce apare ca urmare a diferențe i în timp dintre data
de primire a bunurilo r sau prestării serviciilor și m omentul plăților aferente. Creditele
comerciale apar în practică sub două forme:
o Creditul vânzător reprezentat de vânzarea materiilor prime, a materialelor, a
mărfurilor etc. de căt re furnizor clienților, ce apar în ipostaza de împrumutați;
o Creditul cumpărător constituit din plățile în avans ale clientului către furnizor,
care este beneficiarul creditului; se utilizează în procesele de exploatare cu
ciclu lung de producție (Oprean, 2 008).
Creditele comerciale sunt acordate de furnizori pe ba za contractului de vânzare –
cumpă rare, astfel că sunt o sursă de finanțare nebancară și nu fac obiectul unui
contract de finanțare. Entități le mici și mijlocii utilizează de reg ulă credite comercial e,
deoarece nu au acces la creditele bancare în aceeași măsură ca și marile companii.
Totuși, trebuie evidențiat faptul că beneficiarii creditelor comerciale acordă la rândul
lor astfel de credite clienților săi (creanțe comerciale ), de unde derivă necesit atea unei
politici de echilibru între aceste două elem ente bilanțiere .
Politica de credit comercial include anumiți termeni de credit. Chiar dacă acest tip de
datorie nu are un cost explicit, prin intermediul scontului de credit se poate calcula
costul imp licit al creditului comercial. Scontul de credit este o “reducere cu caracter
financiar , care se acordă debitorului dacă acesta își achită datoria înainte de scadență ”
(Oprean, 2008, p.121). În cazul în care clientul nu efectuează plata în acest termen,
pierderea valorii discountului reprezintă costul implicit al creditului comercial , care
poate fi calculat pe o perioadă de un an astfel:

6
Cost aproximativ anual = % Scont de decontare
100−%Scont de decontare×365
Perioda de credit−Perioada de scont
Dacă rata acestui cost este mai mare decât cea a dobânzii unui credit bancar, este
recomandat ca entitatea să renunțe la scontul de decontare, folosind suma pentru a
rambursa datorii la bancă, pentru a mări stocurile, pentru a crește valoarea
numerarului sau pentru a mări valoarea propriilor credite comerciale acordate
clienților (Halpern et al ., 1998).
Creditele comerciale prezintă numeroase avantaje atât pentru beneficiar, cât și pentru
vânzător. Entități le apelează în principal la creditele comerciale pentru a își acoperi
nevoile curente , deoarece aces tea aduc beneficii precum costuri reduse, accesibilitate
și flexibil itate. Entitățile care le acordă sunt familiarizate cu această practică și
folosesc creditul comercial ca instrument promoțional.
O altă componentă a surselor atrase o reprezintă salariile și impozitele de plătit , așa-
numitele “accruals” de către literatura anglo -saxonă de specialitate. Angajații sunt
plătiți de două ori sau o dată pe lună, iar impozitele lunar sau semestrial, ceea c e
implică existența la un mo ment dat în bilanțul contabil a elementelor de datorii : salarii
de plătit, respectiv impozite de plătit. Acestea reprezintă o sursă “gratuită” de credit ,
neavând o rată explicită, dar nu pot fi controlate de către entitate pentr u că salariile
trebuie achitate conform obiceiurilor existente în acea ramură economică, iar
termenele de plată ale impozitele sunt stabilite prin lege (Halpern et al., 1998).
Surse împrumutate de finanțare
Creditele bancare reprezintă a doua formă de fin anțare pe termen scurt ca importanță
după creditele comerciale. Împrumuturile acordate de băncile comerciale entităților
sunt surse nespontane de finanțare la care entitatea apelează când nevoia de capitaluri
circulante crește și nu poate fi acoperită din surse proprii sau atrase. Soldul creditelor
bancare poate fi majorat până la un anumit plafon stabilit de bancă în relațiile cu
clienții. Solicitarea unui credit suplime ntar poate fi refuzată de către bancă din motive
precum neîndeplinirea standardelor băn cii sau atinge rea acestei limite de creditare ,
condiții în care entitatea va fi obligată să renunțe la unele operații și să -și încetinească
creșterea activității de exploatare. Există două tipuri de împrumuturi bancare pe
termen scurt: credite de trezoreri e și credite de scont.

7
Creditele de trezorerie sunt împrumuturi ” acordate de către bănci firmelor , la
cererea acestora, pentru acoperirea nevoilor legate de decalajele existente între plățile
și încasările pentru operațiunile activității exploatare determinate de caracterul
ciclului de exploatare (sezonalitatea sau lungimea acestuia) dar și unele decalaje
legate de mărimea creditului comercial, întârzieri în livrări ” (Oprean, 2008, p. 123) .
Astfel, creditele de acest tip se acordă în cazul în carea entitatea are un deficit de
trezorerie , fără alte garanții deosebite, în vederea acoperirii plăților curente. Din acest
motiv, creditele de trezorerie prezintă un risc semnificativ pentru bancă. Prin urmare,
înaintea acordării creditului banca analizează situația economică a debitorului spre a
se asigura de lichiditatea acestuia, respectiv de posibilitățile sale de rambursare a
creditului. Bonitatea entității este așadar verificată de către bancă pentru a diminua
riscul de neplată .
Volumul cre ditelor de trezorerie se stabilește pe baza situației de trezorerie care se
întocmește de entitate la începutul trimestrului, pe baza datelor contabile din
trime strul anterior, a programelor de activitate și de desfacere potrivit contractelor și
comenzilor de aprovizionare și livrare, precum și a altor documente din care să rezulte
evoluția raportului între totalul stocurilor și cheltuielilor, pe de o parte, și totalul
resurselor financiare și încasărilor, pe de altă parte , în perioadă curentă. Datele din
situația de trezorerie sunt analizate și verificate de bancă , pentru a stabili dacă sunt
conforme cu realitatea.
În finalul planului de trezorerie se determină deficitul sau excedentul de trezorerie.
Deficitul de trezorerie constituie nivelul noilor credite pe care entitatea le va solicita
în trimestrul respectiv , peste cele aflate în sold în trimestrul anterior. Excedentul de
trezorerie constituie volumul creditelor care urmează a se rambursa în trimestrul
următor.
Față de perioada precedentă, soldul credit elor poate fi diminuat prin excedentul de
trezorerie degajat în perioada respectivă sau poate fi majorat pentru acoperirea
deficitului de trezorerie rezultat la finele perioadei precedente prin noi credite.
Majorarea soldului creditelor bancare poate fi fă cut până la o limită, și anume a unui
plafon stabilit de bancă în relația sa cu entitatea. În caz contrar, depășirea va fi însoțită
de dobânzi și comisioane penalizatoare. Diminuarea soldului creditelor de trezorerie
se poate face până la rambursarea integ rală a acestora .

8
Costul creditelor bancare pe termen scurt include, pe lângă cheltuielile cu dobânda, și
alte cheltuieli, sub forma comisioanelor și taxelor percepute de bănci, rezultând într –
un cost total mai ridicat al creditului de trezorerie. Astfel, c ostul aplicabil al creditului
este determinat de doi factori:
 Rata dobânzii, care la rândul său depinde de rata dobânzii de referință BNR
sau de rata dobânzii la creditele interbancare (BIBOR = Bucharest Interbank
Operating Rate) , precum și de primele de risc privind tipul de credit (mai mare
pentru creditele de trezorerie) și privind mărimea entității (mai mare pentru
entități le mici).
 Comisioanele aferente, care cuprind comisioanele de risc și comisioanele
pentru cheltuieli le administrative ale băncii .
Dobânda plătită pentru creditul de trezorerie este în general proporțională cu volumul
creditului, durata de folosire și rata dobânzii (Oprean, 2008):
𝐷=𝐶×𝑟×𝑇
100 ×360
unde: D = suma dobânzii;
C = volumul creditelor;
r = rata dobânzii;
T = timpul de utilizare a creditului.
La creditele pe termen scurt se folosește calculul dobânzii simple, ceea ce înseamnă
că suma dobânzii nu se adaugă la principal pentru a aduce și aceasta dobândă.
Dobânda simplă se percepe asupra întregii sume acordate și se plăteșt e la scadență.
Prin creditul de scont ”bancherul pune la dispoziția unui client o sumă de bani, în
schimbul unui efect comercial (trată, bilet la ordin) înainte ca acesta să ajungă la
scadență, după deducerea unei dobânzi, a unor cheltuieli diverse și a un ui comision ”
(Oprean, 2008 , p. 124) . Operațiunea de scontarea constă astfel în vânzarea către
băncile comerciale înainte de scadență a efectelor comerciale deținute de entitățile
economice. Scopul scontării este ca b eneficiarul unui efect de comerț precum biletul
la ordin sau cambia să transforme creanța pe care o are asupra unui terț într -o sumă
lichidă, fără să mai aștepte termenul scadenței.

9
Creditul de scont se acordă într -un mod diferit față de creditul de trezorerie. Entitatea
depune la bancă efectul comercial care reprezintă creanț a pe care vrea să o tran sforme
în lichidități. În următoarea zi, aceasta primește un credit în cont, la valoarea efectului
minus cheltuieli cu dobânda și alte comisioane ocazionate de încasarea efectului
comercial. Banca în casează creanța doar la scadența titlului respectiv.
Suma dobânzii se stabilește în funcție de valoare efectului de comerț, rata dobânzii și
timpul rămas de la momentul scontării până la data scadenței (Oprean, 2008):
𝐷=𝑉𝑁×𝑟𝑠×𝑁𝑧
100 ×360
unde: D = niv elul dobânzii percepute de bancă pentru operațiunile de scontare;
VN = valoarea nominală a efectului scontat;
rs = rata scontului;
Nz = numărul de zile rămase până la scadență.
Creditul de scont prezintă avantajul de a fi mai puțin costisitor pentru entitate , datorită
faptului că efectele scontate reprezintă o garanție suficientă pentru bancă. Totuși,
apelarea la acest credit de către firmă nu este întotdeauna posibilă, dacă nevoile de
lichidități nu coincid cu portofoliul de efecte deținut de entitate.
1.1.2. Surse de finanțare pe termen lung
Resursele permanente sunt imobilizate în structura capitalului entității pentru a
acoperi ne cesarul de finanțare a activelor fixe, conform regulilor de echilibru
financiar. Nevoia de fonduri cu imobilizare pe te rmen lung apare în cadrul entității ca
urmare a unor acțiuni de refacere, restructurare sau dezvoltare (Bran, 1997, p. 292).
Fondurile financiare pe termen lung sunt plasate pe baza deciziei de finanțare a
proiectelor de investiții. În sens financiar, i nvestiția reprezintă o imobilizare de capital
importantă ca volum și durabilă în timp, urmărind obținerea unei rentabilități viitoare
optime, care urmează să se realizeze pe mai mu lte exerciții financiare (Toma și
Alexandru, 1998, p.70). În sens contabil, investiția presupune alocarea unei sume de
bani disponibile pentru procurarea unui activ imobilizat care va genera venituri,
respectiv intrări viitoare de numerar , și cheltuieli de exploatare, respectiv ieșiri de
numerar , care trebuie acoperite din venitur i. Exemple de investiții ar putea fi

10
achiziționarea unui utilaj pentru creșterea productivității muncii, construcția unui
spațiu de producție, cumpărarea unor active financiare (acțiuni, obligațiuni).
Decizia de finanțare a investițiilor este parte integra ntă a politicii de investire a
entității și presupune selecția surselor de procurare a capitalului. În luarea deciziei de
finanțare, entitatea trebuie sa aibă în vede re în primul rând cost ul fondurilor pe termen
lung, dar și restricții specifice entității referitoare la accesul la piețele de capital,
poziția financiară a companiei și motivația managementului acesteia.
Tabelul 1. Surse de finanțare pe termen mediu și lung
Prin fonduri proprii Prin angajamente la termen
SURSE PROPRII DE
FINANȚARE
PE TERMEN LUNG SURSE ÎMPRUMUTATE
DE FINANȚARE
PE TERMEN LUNG SURSE
ÎNCHIRIATE
DE FINANȚARE
Autofinanțarea Aporturi noi în
numerar sau în
natură Credite
bancare pe
termen
mediu și
lung Împrumuturi
obligatare Leasing
-financiar
-operațional
Sursă internă Surse externe
(Sursa: Proiecția autorului)
Clasificarea celor trei tipuri de surse de finanțare pe termen lung pe care entitatea le
are la dispoziție pentru a -și acoperi nevoia de capitaluri permanente: surse proprii,
surse împrumutate și surse închiriate, sunt ilustrate în Tabelul 1 , cu precizarea că
ultimele două tipuri sunt considerate angajamente la termen (Toma și Alexandru,
1998).
Surse proprii de finanțare
Finanțarea prin fonduri proprii presupune ca entitatea să apeleze fie la autofinanțare,
fie la creșteri de capital propriu generate de aporturi noi în numerar sau în natură.
Finanțarea internă sau autofinanțarea are un rol important în cadrul finanțării globale
pe termen lung și presupune ca entitatea să își asigure continuitatea activității
(autofinanțarea de menținere) și dezvoltarea (autofinanțarea de expansiune) prin
resurse proprii , generate în cursul exercițiilor financiare anterioare.

11
Capacitatea de autofinanțare reprezintă un surplus monetar care se obține ca rezultat
al tuturor operațiunilor din încasări și plăți efectuate de entitate, într -o perioadă de
timp, incluzând și impozitul pe profit. Capacitatea de autofinanțare este determinată
de mărimea rezultatului net și a amortizărilor și provizioanelor încă neconsumate .
Acestea două din urmă reprezintă cheltuieli calculate și nu i mplică fluxuri de
numerar, motiv pentru care ele intră în componența capacității de autofinanțare, iar
veniturile calculate aferente anulării provizioanelor sunt eliminate.
CAF = Rezultat net + Cheltuieli calculate – Venituri calculate
Autofinanțarea depin de direct de politica de dividende a entității, fiindcă reprezintă
acea parte a capacității de autofinanțarea ce rămâne nedistrib uită sub form ă de
dividende.
Autofinanțarea = CAF – Dividende
Având în vedere proveniența autofinanțării, putem spune ca finanț area internă este
oneroasă. Amortizarea este recuperarea treptată , prin cifra de afaceri, a capitalului
aloca t în active fixe . Întrucât acesta este remunerat fie prin dividende, fie prin
dobânzi, în funcție de sursa de provenineță (acționari sau creditori), autofinanțarea din
amortizare are un cost egal cu costul mediu ponderat al capitalului entității . Datorită
caracterului ded uctibil al cheltuielilor cu amortizările și provizioanele, economiile
fiscale rezultate fac să scadă costul autofinanțării. Profitul net este o sursă gratuită de
finanțare până la încorporarea în capitalul social al rezervelor constituite din acesta.
Doar după distribuirea de acțiuni gratuite, capitalul intern convertit în capital social va
genera costuri sub forma dividendelor (Stancu, 2002, p.1024).
În consecință, autofinanțarea implică un cost al capitalului mai mic decât cel mediu ,
fiind cea mai eficien tă soluție de acoperire a nevoii de finanțare pe termen lung.
Totodată , finanțarea internă este recomandată ca și modalitate de acoperire a nevoilor
de fonduri, datorită autonomiei financiare ridicate a entității , atât față de acționari sau
piețe fina nciare, cât și față de bănci , dar și datorită riscului financiar scăzut pe care îl
generează .
Autofinanțarea prezintă avantaje și pentru acționari, cu toate că politica de acordare a
unor dividende mai mici poate fi aparent insatisfăcătoare pentru proprietari.
Capitalizând o parte a profitului, valoarea de piață a entității crește, o dată cu aceasta

12
și cursul acțiunilor crește, majorând valo area avuției acționarilor. De asemenea,
profitul reinvestit este exonerat de la plata impozitului ceea ce duce la extinder ea
capac ităților de reinvestire a capitalului de către acționari (Toma & Alexandru, 1998 ).
Aporturile de capital ale acționarilor reprezintă o sursă inițială de finanțare a unei
activități. La înființarea unei societăți comerciale pe acțiuni , capitalul pro priu constă
în capitalul social , care este divizat în părț i egale concretizate în acțiuni. În actul
constitutiv este specificat numărul de acțiuni pe care entitatea este autorizată să le
emită. Capitalul social este egal ca mărime cu produsul dintre numărul de acțiuni și
valoarea nominală a acestora (Ross et al., 2002 )
Capitalul Social = Număr de acțiuni * Valoarea nominală
Creșterea capitalului social este o decizie financiară strategică luată de consiliul de
administrație (CA) sau de adun area general ă a acționarilor (AGA) , în scopul creșterii
economice și a rentabilității, prin dezvoltarea activității existente sau prin investirea în
noi proiecte. Operațiunea de creștere a capitalului social se poate realiza în 3 moduri:
prin noi aporturi în numerar sau în natură ale proprietarilor, prin încorporarea
rezervelor sau prin conversiunea datoriilor.
Vom descrie doar subscrierea de noi aporturi aduse de acționari deoarece acestea
determină creșterea efectivă a capita lului necesar investițiilor, încorporarea rezervelor
și conversiunea datoriilor fiind doar modificări ale elementelor bilanțiere de datorii și
capitaluri proprii ce nu implică fluxuri de numerar.
Creșterea de capital prin noi aporturi în numerar duce la sporirea lichidității
financiare și la întărirea fondului de rulment a l entității . Astfel echilibru l financiar
crește , deoarece majorarea temporară a capitalului social, respectiv a capitalului
permanent nu este concomitentă cu creșterea activelor imob ilizate. În cazul aportului
în natură , fondul de r ulment inițial rămâne neschimbat, deoarece noul capital constă
în active imobilizate (Toma și Alexandru, 1998) .
Creșterea de capital social se poate realiza în două moduri:
o emisiunea de acțiuni noi;
o majorarea valorii nominale a acțiunilor existente .

13
Emisiunea de noi acțiuni este cea mai utilizată variantă de creștere a capitalului social,
care determină un „efect de diluare” a rentabilității acțiunilor prin divizarea profitului
net la un număr mai mar e de titluri. În compensarea acestui efect, entitatea
beneficiază de bonitate și garanție sporită, iar acționarilor li se atribuie drepturi de
subscriere la creșterea capitalului .
Drepturile de subscriere sunt titluri de valoare negociabile care pot fi vâ ndute la bursă
de către acționarii vechi care nu vor sau nu pot să subscrie la creșterea de capital,
încasând o sumă egală cu pierderea de val oare a acțiunilor sale. Pentru a intra în
posesia unei acțiuni noi, viitorii acț ionari trebuie să dețină un număr de drepturi de
subscriere egal cu raportul dintre numărul de acțiuni vechi și numărul de acțiuni noi și
să plătească entității valoarea de emisiune a unei acțiuni.
Valoarea de emisiune a unei noi acțiuni este stabilită între nivelul valorii nominale și
cel al valorii de piață. Totodată, valoarea de emisiune va fi mai apropiată de valoarea
de piață a acțiunii, pentru a limita „efectul de diluare”, dar fără a o depăși , pentru a
rămâne atractivă. Stabilirea unei valori de emisiune subpari (mai mică decât valoa rea
nominală) este în principiu interzisă (Stancu, 2002).
Valoarea nominală ≤ Valoarea de emisiune ≤ Valoarea de piață
Surplusul de numerar creat de diferența dintre valoarea de emisiune și cea nominală,
va fi înregistrat de entitate sub forma unei prime de emisiune, care este folosit ă pentru
acoperirea cheltuielilor generate de emisiunea și vânzarea de acțiuni noi , iar re zerva
ce rămâne este ulterior încorporată în capitalul social printr -o nouă creștere.
Costul capitalului propriu pentru o entitate este rata rentabilității cerută de
subscriitorii de capital, fiind chiar efortul financiar pe care entitatea trebuie să -l facă
pentru a procura capitaluri. Investitorii acceptă să -și plaseze lichiditățile doar în
condițiile în care societatea îi poate oferi o remunerație a capitalului care să
depășească sau cel puțin să atingă nivelul rentabilității existent pe piața de capitalu ri.
Costul explicit al ca pitalului adus de acționari se poate exprima sub forma unor
indicatori (Toma și Alexandru, 1998):
Dividend pe acțiune = 𝐷𝑖𝑣𝑖𝑑𝑒𝑛𝑑𝑒
𝑁𝑟. 𝑑𝑒 𝑎𝑐ț𝑖𝑢𝑛𝑖

14
Randamentul pe acțiune = 𝐷𝑖𝑣𝑖𝑑𝑒𝑛𝑑𝑢𝑙 𝑝𝑒 𝑎𝑐ț𝑖𝑢𝑛𝑒
𝐶𝑢𝑟𝑠𝑢𝑙 𝑎𝑐ț𝑖𝑢𝑛𝑖𝑖
Aportul de noi capitaluri, ca și sursă de finanțare, prezintă avantajul că nive lul
acțiunilor autorizate în actul constitutiv poate fi majorat de către CA, cu votul AGA,
fără a ține cont de vreo limită legală . Acțiunile autorizate nu vor fi obligatoriu emise,
dar entitatea are posibilitatea de a majora capitalul până la acest nivel. Chiar dacă un
număr maxim de acțiuni autorizate nu este impus , pot exista anumite constrângeri
practice precum impozite le din une le țări stabili te în funcție de numărul de acțiuni
autorizate sau reticența acționarilor de a aproba un nivel prea ridicat al acțiunilor
autorizate, căci acestea vor putea fi emise ulterior de către CA chiar și fără votul
AGA (Ross, 2002 ).
Surse împrumuta te de finanțare
Chiar dacă sursele proprii de finanțare pe termen lung au anumite avantaje care le fac
atractive pentru entități, uneori acestea nu au posibilitatea sau dorința de a le utiliza
pentru acoperirea nevoilor de finanțare a investiții lor. De cele mai multe ori , entitățile
apelează la împrumuturi bancare sau obligatare .
Creditele bancare sunt concepute din punct de vedere al clientului ca sursă de
finanțare necesară desfășurării, continuării, dezvoltării sau res tructurării activității , iar
pentr u bancă, ca un plasament cu risc asumat în vederea obținerii unui profit
corespunzător. Debitorul are obligația rambursării sumei împrumutate și plății
dobânzii către creditor. Pentru a primi un credit entitatea trebuie să îndeplinească o
serie de condiții de lichiditate, solvabilitate și rentabilitate (Oprean, 2008) .
Creditul bancar reprezintă o sursă importantă de finanțare în special pentru entități le
mici și mijlocii. Debitorul are obligația de a rambursa suma împrumutată și de a plăti
dobânzile creditorului. Pentru a primi un credit, o entitate trebuie să îndeplinească mai
multe condiții de lichiditate, solvabilitate si profitabilitate. Împrumutul bancar este un
împrumut la termen realizat prin plasament privat cu o bancă comercială.
Caracteristi cile de bază ale unui împrumut bancar pe termen lung, sunt următoarele
(Jones, 1992):
o Scadența. Băncile comerciale prevăd de obicei, împrumuturi pentru investiții
pe termen mediu (1 -5 ani) sau în termen lung (> 5 ani).

15
o Negocierea directă. Spre deosebire de o vânzare publică de obligațiuni, un
împrumut bancar este un plasament privat. Având în vedere că firma și banca
comercială negociază direct, nu este nevoie de un intermediar financiar.
o Garanția . Atitudinea creditorului față de garanție este direct legată de siguranța
percepută a împrumutului. Este mult mai probabil ca garanția să fie solicitată
unei entități mici decât uneia mari. În cazul în care lichiditatea acesteia este
scăzut ă sau valoarea împrumutului este mare, compania va fi obligată să
garanteze cu active pentru a primi împrumutul . De asemenea, cu cât sunt mai
riscant e fluxu rile de numerar previzionate , cu atât mai probabil este ca o
garanție să fie necesară.
o Dispoziții restrictive. Pentru a se proteja chiar mai mult , creditorul poate
încerca să a dauge dispoziții restrictive la acordarea împrumutul ui. Dacă
poziția firmei este relativ slab ă, aceasta va putea obț ine creditul doar în
condiții stricte. În plus față de cerința ca entitatea să furnizeze situații
financiare, debitorul mai poate cere ca ac easta să mențină o valoare minimă a
fondului de rulment sau să îi fie interzisă vânzarea de active imobilizate în
plus față de o anumită cantitate , fără acordul creditorului. De asemenea, banca
poate înce rca să limiteze valoarea datori ilor noi emise. Ieșirile de numerar a le
entităților pot fi de asemenea controlate , prin limitarea dividendelor, a
salarii lor, a bonusuri lor pentru directori și a achiziții majore de mijloace fixe.
o Planul de r ambursare. Acesta specifică momentele plăților dobânzi lor și a
rambursări lor de principal . Pentru a reduce soldul creditului, de regulă este
folosit un plan de amortizare a împrumutului , care inc lude atât dobânda, cât și
plăți ale principalului .
Împrumuturile acordate de bănci prezintă o serie de avantaje care le fac atractive ca o
sursă de finanțare:
1. posibilitatea de a stabili o relație cu o instituție financiară bine cunoscute;
2. accesul l a alte servicii oferite de bancă ;
3. obținerea unui credit poate atesta viabilitatea de afaceri pentru potențialii
investitori;
4. pentru unele credite, există un grad de flexibilitate în ceea ce privește sumele
contractate, dobânzile și perioadele de rambursare;

16
5. în scopul de a convinge banca de viabilitatea afacerii, entitatea este obligat ă să facă
o analiză obiect ivă a activităților , menită să ducă la formarea unei imagini clare a
situației financiare și la evidențierea punctel or tari și slabe, oportunități lor și
amenințări lor care caracte rizează situația entității;
Împrumuturi le bancare sunt un mod regulat de fina nțare a activităților de investiții
pentru companii stabile. Cu toate acestea, pentru entitățile nou înființate este mai
dificil să obțină un împrumut bancar din cauza lipsei de încredere a creditorilor în
capacitatea lor de a plăti înapoi principal ul și d obânda .
Împrumuturile din emisiuni de obligațiuni, așa -numitele credite obligatare constituie
datorii pe termen lung, create prin vânzarea de titluri de credit, negociate către public.
Prin emisiunea de obligațiuni, societățile comerciale pe acțiuni fac apel la economiile
publice , astfel că solicită finanțare de la un ansamblu de indivizi și nu de la o instituție
financiară. Împrumutu rile obligatare au, de regulă , un cost de procurare mai mic decât
subscrierile de capital social și nu afectează drept ul de proprietate al acționarilor.
Decizia de a emite obligațiuni aparține Adunării generale a acționarilor, dacă entitate a
este autorizată legal să lanseze obligațiuni. O dată ce este aprobată emisiunea de
obligațiuni, instituțiile financiare numite de literatura străină ”underwriters”
acționează ca intermediari. Aceste instituții financiare numite în S.U.A. ”investment
bankers” realizeaz ă distribuția noilor titluri emise către ce care doresc să -și plaseze
economiile ( Brooks, 2010 ).
Procesul de emisiune al împrumuturilor obligatare este cunoscut sub denumirea de
ofertă publică de obligațiuni și presupune faza de pregătire a ofertei și faza
desfășurării ofertei publice prin care fiecare creditor primește un înscris care
reprezintă obligațiunea și în care e ste specificată valoarea nominală (Oprean, 2008).
La scadență, are loc răscumpărarea obligațiunilor prin care se face rambursarea
creditului obligatar, inclusiv a dobânzilor; în acest sens, entitatea poate să aleagă una
din următoarele modalități: a mortiză ri constante și anuități variabile ; anuități
constante și amortizări variabile; integral la scadență; răscumpărare prin bursă;
conversie în acțiuni.

17
Dezavantajul c reditul ui obligatar este accesibil itatea redusă. Doar marile comp anii pe
acțiuni, dar și statul , pot emite obligațiuni pentru a -și acoperi nevoile de finanțare prin
apelul la populație, instituții și alte societăți comerciale .
Costul datoriilor este calculat la fel, indiferent dacă acestea sunt sub formă de
obligațiuni sau împrumuturi bancare. Caracteristicile care diferențiază o formă de alta
sunt în primul rând nonfinanciare. Prin urmare, putem analiza costului datoriei
precum ar exista doar un tip (Jones, 1992). Costul datoriei este rentabilitatea pe care
creditorii o solicită pentru contrac tarea de noi împrumuturi. Costul datoriei este de
fapt rata de actualizare care egalizează valoarea prezentă a sum ei împrumutate cu
anuitatea actualizată. Anuitatea este compusă din principal, plus dobânda pe perioada
respectivă:
𝑃𝑉= 𝑅𝑡+𝐷𝑡
(1+𝑘𝑑)𝑡𝑛
𝑡=1
unde: PV = valoarea prezentă a fondurilor împrumutate;
kd = costul datoriilor;
Rt = rambursarea principalului în perioada t;
Dt = dobânda plătită în perioada t .
Dacă luăm în considerare costurile de emisiune a obligațiunilor , comisioane le bancare
sau comisioane le de administrare, costul datoriei va fi obținut din următoarea ecuație:
𝑃𝑉= 𝑅𝑡+𝐷𝑡+𝐶𝑡
(1+𝑘𝑑)𝑡𝑛
𝑡=1
unde: Ct = alte costuri aferente datoriei suportate în perioada t.
În absența unor impozite și alte costuri, costul fondur ilor împrumutate este egală cu
rata dobânzii observabile pe piață. În prezența fiscalității , dobânzile plătite de către
societate sunt deductibile la calculul impozitului pe profit. Acest lucru va genera o
economie fiscală proporțional ă cu rata impozitului pe profit. Costul datoriei trebuie să
fie calculat după scăderea economiei de impozit din dobânzile plătite în acea
perioadă. Ajustarea cost ului datoriei cu cheltuielile de emisiune a obligațiunilor sau
comisioanele bancare funcționează în cealaltă direcț ie: costul datoriei crește. Pentru
majoritatea împrumuturilor , aceste costuri sunt foarte mici, ca procent din fonduri

18
împrumutate, așa că le vom ignora. Astfel, ecuația care trebuie rezolvată pentru a găsi
costul datoriei după impozitare este urmă toarea :
𝑃𝑉= 𝑅𝑡+𝐷𝑡(1−𝑖𝑝)
(1+𝑘𝐷)𝑡𝑛
𝑡=1
unde: kD = costul datoriilor după impozitarea profitului brut ;
ip = rata impozitului pe profit.
Surse închiriate de finanțare
Leasingul este o formă specială de închiriere a bunurilor imobiliare și mobiliare, care
presupune încheierea unui contract prin care proprietarul (locatorul) permite celeilalte
părți (locatarul) utilizarea activului respectiv pentru o perioadă specificată de timp, în
schimbul unei serii de plăți. Dreptul de proprietate rămâne al locatorului până la
expirarea contractului de locație, când chiriașul poate să cumpere bunul respectiv, cu
condiția ca această opțiune să fi fost specificată în contract (Halpern et al., 199 8).
În ceea ce privește locatarul, dreptul de utilizare este mai important decât dreptul de
proprietate. Astfel că, decizia dintre a cumpăra sau a închiria un activ este influențată
de compararea aranjamentelor alternative de finanțare . Diferența constă în faptul că,
prin cumpărare, entitatea achiziționează bunul asigurând finanțarea acestuia din alte
surse disponibile acesteia, pe când în cazul leasingului achiziția și finanțarea activului
au loc simultan (Brealey et al., 2001).
Principalele tipuri de leas ing sunt leasingul operațional și leasingul financiar. În
literatura de specialitate sunt de asememenea descrise anumite forme speciale de
leasing financiar precum vânzare și lease -back.
Leasingul operațional este numit și leasing de mentenanță , deoarece de regulă oferă
atât finan țarea cât și serviciile de mentenanță pentru bunul închiriat . Astfel, locatorul
va suporta chiar și cheltuielile cu impozitele și asigurarea echipamentului. Totodată,
aceste costuri vor fi transferate chiriașului prin intermediul u nor redevențe mai
ridicate (Halpern et al., 1998).
O altă caracteristică a leasingului operațional , o constituie faptul că plățile realizate
către locatar nu sunt suficiente pentru ca acesta să -și recupereze costul total al

19
bunului. De aceea, durat a contra ctului de leasing operațional este mai mică decât
durata economică de viață estim ată a activului fix. Astfel, bunul va avea o valoare
reziduală destul de ridicată la finalul contractului, iar locatorul se așteaptă să -și
recupereze toate costurile printr -o nouă închiriere sau prin vânzarea acestuia.
Un alt aspect definitoriu al leasingului operațional vizează clauza de anulare a
contractului de leasing operațional. Această opțiune dă posibilitatea locatarului
dreptul de a renunța la locație înainte de expira rea contractului de leasing . Astfel,
locatarul are facilitatea de a înapoia echipamentul și a opri efectuarea plăților, în cazul
în care acesta se uzează moral ca urmare a evoluției tehnologiei sau dacă locatarul nu
mai are nevoie de el datorită declinului afacerilor. Flexibilitatea în durata contractului
de leasing operațional reduce riscul asumat de locatari, dar genereează un risc mai
ridicat pentru locatori (Brealey et al., 2001).
Leasing ul financiar , numit și leasing de capital, este de obicei un contr act de
închiriere pe termen lung , făra clauză de anul are. Leasingul financiar este exact
opusul contractului de leasing operațional, după cum se poate observa din
caracteristicile sale principale (Ross et al ., 2002 ).
Spre deosebire de situația leasingului operațional, plățile efectuate în temeiul unui
contract de leasing financiar (inclusiv plata anticipată a valorii reziduale) sunt de
obicei suficiente pentru a acoperi în totalitate costul de cumpărare a activului de către
locator și pentru ca acesta să obțină o anumită rentabilitate a investiți ei. Din acest
motiv, contract ul de leasing este considerat a fi un contract de închiriere cu amortizare
deplină , în timp ce activul din cadrul contract ului de leasing operațional este
considerat a fi parțial amortiz at.
În ceea ce privește cheltuielile aferente activului, în cazul contract ului de leasing
financiar, locatarul (nu locator ul precum în situația leasingului operațional ) este de
obicei responsabil pentru asigurare , întreținere, și taxe. De asemenea, după c um am
menționat, un contract de leasing financiar, în general, nu are posibilitatea de a fi
anulat , cel puțin nu fără penalități semnificative. Cu alte cuvinte, locatarul
trebuie să realizeze plățile de leasing la timp sau să răspundă unei eventuale acțion ări
în justiție (Ross et al ., 2003) .

20
O formă specială de contract de leasing financiar este cel de vânzare și lease -back .
Vânzarea și l ease-back este o v arietate a contractului de leasing exprimâ nd p e plan
juridic operația complexă în cadrul căreia calitățile de vânză tor si utilizator se reunesc
în aceeaș i persoan ă, ce contractează instituț ia de credit. Spre deosebire de operația de
leasing propriu -zisă, care se derulează cu participarea a trei su biecți de drept distincți –
vânzătorul, utilizatorul și finanțatorul (cumpărator) – de această dată se leagă un
singur raport juridic între doi subiecț i de dr ept: utilizatorul (care întrunește și calitatea
de vânzător) și instituț ia de credit.
Contractul de lease -back exprimă raportul jur idic dintre utiliza tor si finanțator avâ nd
ca obiect un bun din patrimoniul celui dint âi și se concretizează î n procurarea de
fonduri de c ătre u tilizator, pe care le garantează cu proprietatea asupra unui bun din
propriu l său patrimoniu. Utilizatorul isi pr ocură fondurile n ecesare pe care urmează
sa le restituie eș alonat, sub formă de rate ale chiriei, ia r la expirarea contractului de
închiriere va plăti restul din pre ț, redobândindu -și bunul.
Astfel, acest tip de leasing financiar este reprezentat de operațiunea prin care
proprietarul unui bun vinde produsul unei societăț i de leasing și îl închiriază de la
aceasta printr -un contract de leasing. Scopul unei asemenea operațiuni este de a
transforma activele imobilizate în lichidități (Oprean, 2008).
1.2. Alegerea structurii financ iare a entității
Structura financiară se referă la ansamblul surselor care finanțează entitatea, fie că
este vorba de capitaluri proprii, de datorii pe termen mediu sau lung, de datorii pe
termen scurt sau de resurse de exploatare. Dacă entitatea are la di spoziția sa mai multe
modalități de a -și finanța activitățile, discuția se va focaliza pe întrebarea: Există o
structură financiară sau o rată de îndatorare care maximizează valoarea de piață a
entități i? (Brezeanu, 2009).
Pe parcursul an ilor s -a urmărit găsirea unui răspuns de către specialiștii în domeniu,
care se împart în două grupuri . Susținătorii ideii că structura financiară nu are
incidență asupra valorii de piață a entității consideră că proiectele de investiții trebuie
studiate f ără să se țină cont de modalitățile lor de finanțare și că valoarea de piață a
unei entită ți depinde doar de rentabilitatea portofoliului să u de proiecte de investiții.
Cel de -al doilea grup susține că structura financiară influențează valoarea de piață a
entității, si în consecință deciziile de investiții și de finanțare nu se pot analiza separat.

21
Vom detalia în continuarea teoria dezvoltată de Miller și Modigliani, iar apoi teoria
ierarhiei surselor de finanțare , pentru a ilustra diferitele puncte de vede re referitoare la
optimizarea structurii financiare .
1.2.1. Teoria neutralității structurii financiare față de valoarea entității
Pentru a expune această teorie considerăm necesară explicarea unor termeni utilizați.
Costul mediu ponderat al capitalului (CMPC ) est e o modalitate de estimare a
costului total al capitalului entității. Din moment ce entitatea își finanțează de cele mai
multe ori activele atât din datorii, precum și din capitaluri proprii, costul capitalului
este o medie ponderată a rentabilităților sol icitate de creditori și investitori (Brealy et
al., 2001).
Cum ar trebui o companie să -și stabilească gradul de îndatorare? Principiul de bază
este de a maximiza valoarea acțiunilor companiei. Valoarea firmei este maximizată
atunci când CMPC este minimiza t. Pentru a ilustra acest lucru, menționăm faptul că
CMPC este rata de actualizare a fluxurilor de numerar , prin însumarea cărora rezultă
valoarea prezentă a afacerii . Cum valori le și ratele de actualizare se mișcă în direcții
opuse, reducerea la minimum a CMPC va maximiza valoarea fluxurilor de numerar
ale firmei. O structură a capitalului este mai bun ă decâ t o alta dacă are ca rezultat un
CMPC mai mic. Astfel că un anumit grad de îndatorare reprezintă structura financiară
optim ă dacă ace sta rezultă în cel mai scăzut CMPC posibil (Ross, 2003).
Levier ul financiar (pârghia financiară) se referă la măsura în care o firmă apelează
la datorii . Cu cât o companie se bazează mai mult pe datorii ca surse de finanțare , cu
atât crește efectul de levier financiar . Levier ul financiar poate afecta semnificativ
remunerarea acționarilor companiei . Cu toate acestea, pârghia financiară nu ar putea
afecta costul total al capitalului într-un mediu lipsit de impozite . În cazul în care acest
lucru este adevărat, atunci struct ura financiară este irelevant ă deoarece schimbările
aduse acesteia nu vor afecta valoarea companiei .
Într-un mediu perfect, indiferent de structura financiară pe care o corporație o alege,
prețul acțiunilor va fi același. Structura financiară este, așadar, lipsită de relevanță, cel
puțin într -o lume perfectă, și anume fără impozite și costuri de tranzacție.
Demonstrația a fost furnizat ă de doi laureați ai Premiului Nobel, Franco Modigliani și
Merton Miller ( M&M).

22
Propunerea I M& M afirmă că este complet irelevant modul în care o firmă alege
structura finanțelor sale. Valoarea firmei este independentă de structura financiară a
entități i. Deși modificarea structurii financiare a entității nu modifică valoarea totală a
acesteia , se pr oduc totuși schimbări importante în datoriile și capitaluri le proprii ale
entității . Vom examina în continuare ceea ce se întâmplă cu o companie finanțat ă prin
datorii și capitaluri proprii atunci când raportul dintre acestea se modifică. Vom
continua să ignorăm impozitele și CMPC va fi :
𝐶𝑀𝑃𝐶=𝐷
𝑉×𝑘𝑒+𝐸𝑞
𝑉×𝑘𝑑
unde : V = E q + D = valoarea entității ;
Eq = capitalurile proprii ale entității;
D = datoriile entității;
ke = re = costul capitalurilor proprii sau rentabilitatea cerută de investitori;
kd = rd = costul datoriilor sau rentabilitatea cerută de creditori.
O modalitate de a interpreta CMPC este ca fiind rata de rentabilitate solicitată pentru
activele totale ale entității (r a):
𝑟𝑎=𝐷
𝑉×𝑟𝑒+𝐸𝑞
𝑉×𝑟𝑑
Dacă vom rearanja această ecuație pentru a afla rentabilitatea capitalurilor proprii,
vom vedea că :
𝑟𝑒=𝑟𝑎+(𝑟𝑎−𝑟𝑑)×𝐷
𝐸𝑞
Aceasta este Propunerea II M&M , care presupune că costul capitalurilor proprii
depinde de trei lucruri: rata rentabilității activelor firmei, costul datorii lor și gradul de
îndatorare a entității, măsurat prin raportarea datoriilor la capitalurile proprii .
Se poate concluziona că într -o lume perfectă CMPC nu depinde de raportul datorii –
capitaluri proprii. Acesta este un alt mod de a afirma Propunerea I M&M: costu l total
al capitalului nu este afectat de structura financiară. Deși costul datoriilor este mai mic
decât costul capitalurilor proprii, această diferență se compensează prin creșterea
costului capitalurilor proprii o dată cu contractarea unei datorii supli mentare. Cu alte
cuvinte, schimbarea în ponderile structurii financiare (Eq/V și D/V) este compensată
de schimbările în costul capitalurilor proprii (k e), astfel încât CMPC rămâne același.

23
Propunerea II M&M arată că costul capitalurilor proprii poate fi d escompus în două
componente. Prima componenta, r a este rentabilitatea solicitată pentru activele totale
ale entității, si depinde de natura activităților de exploatare ale societății. Riscul
aferent operațiunilor unei firme este numit riscul de afacer e. Acest risc depinde de
riscul sist ematic al activelor firmei. Cu cât va fi m ai mare risc ul afaceri i, cu atât va fi
mai mare ra, și, toate celelalte elemente fiind identice, cu at ât mai mare va fi costul
capitaluri lor proprii ale firmei .
A doua componentă a costului de capital este determinată de structura financiară a
entității . Pentru o firmă finanțată integral prin capitaluri proprii, această componentă
este zero. În momentul în care entitatea apelează la împrumuturi , costul capitaluril or
proprii crește. Acest lucru se întâmplă deoarece finanțarea prin datorii sporește
riscurile suportate de către ac ționari. Acest risc suplimentar care rezultă din utilizarea
datoriei este numit riscul financiar al capitaluri proprii ale firmei. Riscul financiar
este este complet determinat de structura financiară, pe când riscul aferent
operațiunilor nu este afectat de politica financiară. Cost ul capitaluri lor proprii crește
atunci când firma mărește utilizarea efectului de levier financiar, deoarece risc ul
financiar al capitaluri lor proprii crește, chiar dacă riscul de afaceri rămâne acel ași.
În cazul existenței fiscalității, prin faptul că cheltuiala cu dobânda este deductibilă, se
va realiza o economie fiscală proporțională cu rata impozitului pe profit (ip), iar
CMPC va avea o valoarea mai mică, dupa cum arată formula:
𝐶𝑀𝑃𝐶=𝐷
𝑉×𝑘𝑒+𝐸𝑞
𝑉×𝑘𝑑×(1−𝑖𝑝)
Dacă interpretăm CMPC ca fiind rat a de rentabilitate solicitată pentru activele totale
ale entității (CMPC = r a) și rearanjăm această ecuație pentr u a afla rentabilitatea
capitalurilor proprii, vom vedea că:
𝑟𝑒=𝑟𝑎+ 𝑟𝑎−𝑟𝑑 ×𝐷
𝐸𝑞×(1−𝑖𝑝)
Această formulă este de fapt formula efectului de levier (pârghie) care arată că
rentabilitatea capitalurilor proprii crește o dată cu gradul de îndatorare.

24
Figura 2: Valoarea entității (V) și prețul acțiunii (P) versus Gradul de îndatorare în
prezența impozitelor și a costurilor de faliment

(Sursa: Jones, 1992)
Valoarea companiei va crește o dată cu valoarea actualizată a economiilo r fiscale ce
vor fi generate prin plata dobânzilor. Cu toate acestea, creșterea nivelului datoriilor va
duce la creșterea valorii de piață a entității doar până la un moment dat, deoarece
riscul financiar (riscul de faliment ) va crește totodată. Astfel, structura financiară
optimă va fi stabilită astfel încât valoare a prezentă a economiilor de impozit pe profit
să nu depășească eventualele costuri de faliment.
1.2.2. Teoria ierarhiei surselor de finanțare
Teoria ierarhiei finanțelor (Pecking Order Theory) este o ipoteză veche, care a primit
o atenție sporită în ultimii ani. Ace asta a fost ilustrat ă de Donaldson, încă din 1961 ,
într-un studiu de practici de finan țare a unui eșantion de corporații mari, deși numele
teoriei nu a fost men ționat. El a observat că ” Managementul a favorizat puternic
autofinanțarea, ca o sursă de noi fonduri, chiar și cu excluderea fonduri lor externe”.
Alte studii cu privire la ierarhia surselor de finanțare au fost făcute de către Myers în
1984 în încercare a de a explica comportamentul firmelor în ceea ce privește structura
financiară.
Teoria ierarhiei surselor de finanțare reprezintă de fapt o colecție de studii empiric e în
căutarea unei teorii. O perioadă îndelungată, unii cercetători ce au observat practic ile
corporațiilor au crezut că teoria descri e ceea ce fac de fapt firme le, dar nu a existat

25
nici o demonstrație teoretică acceptat ă. Baskin (1989), care încorporează idei noi cum
ar fi informațiile asimetrice și teoria semnalului, face posibilă o justifica re pentru
această i poteză. În plus, susține el, o cantitate mare de dovezi empirice acumulate
susține această teorie.
Pe scurt, teoria ierarhiei finanțării presupune că firmele evită emisiunile de noi
capitaluri proprii și împrumută pentru a finanța noi i nvestiții numai după epuizarea
resurselor de autofinanțare . Astfel, managerii au o preferin ță pentru finanțare:
1. Autofinanțarea; 2. Datoriile; 3. Aporturile de capital.
Întradevăr, co nform acestei teorii, informația asimetrică restricționează finanțarea prin
aporturi de capital , deoarece emisiunile de acțiuni sunt interpretate ca semne că
acțiunile sunt supraevaluate, motivând managerii să vândă acțiunile în această
perioad ă și ducând astfel la scăderea drastică a prețului acți unilor. În plus, din
moment ce dividendele sunt necesare ca un mecanism de semnalizare, informația
asimetric ă creează o aprovizionare de capitaluri proprii care restricționează accesul la
autofinanțare . Impozitele și costurile de tranzacție, de asemenea, m otivează entitatea
să prefere fonduri intern e față de capitaluri externe , și să prefere datorii le față de
aporturi le de capital. Deși costurile de faliment restricțione ază împrumuturile , oferta
de datorii rămâne mai elastic ă decât cea a capitalurilor propr ii. Atunci când au nevoie
de fonduri externe pentru finanțarea proiectelor lor de investiții, firmele contractează
datorii dacă este posibil, și emit acțiuni noi numai ca o ultimă soluție (Jones, 1992).
Concuzia teoriei ierarhiei surselor de finanțare este că, în practică, structura financiară
este pasiv determinată , de vreme ce firmele încearcă să finanțeze proiecte de investiții
prin autofinanțare . Utilizare a finanțării prin accesarea datoriei pare a fi reziduală.
Există puține dovezi că firmele stabilesc o structură optimă statică. Teoria ierarhiei
finanțării este așadar în concordanță cu ideea unei structuri de capital țintă, ceea ce
sugerează că firmele încearcă să se situeze într-un interval de structuri financiare , care
sunt toate aproximativ la fel d e bune și care sunt considerate a fi adecvate pentru
entitatea în cauză. Cu alte cuvinte, există un interval al structurii financiare optime , și
în acest interval , valoarea firmei este maximizată. Acest lucru este ilustrat în figura
următoare, care prezint ă o parte relativ plat ă al curbei de valoare în intervalul țintă :

26
Figura 3: Intervalul țintă al structurii financiare

(Sursa : Jones, 1992)
Teoria ierarhiei finanțării este în c oncordanță cu ideea de structură țintă, și nu optimă .
Aceasta nu specifică un anumit nivel al gradului de îndatorare (D/Eq) din cauza
utilizării discontinue a capitalurilor proprii. Prin urmare, raportul dintre datorii și
capitaluri proprii va fluctua în timp , în funcție de posibilitățile de investire , politica de
dividende, și rentabilitatea generală ale entității .

27
Capitolul 2. Raportarea financiară și reflectarea contabilă a
performanței
2.1. Aspecte introductive privind raportarea financiară
Unul din obiectivele contabilității este furnizarea de informații contabile care să
asigure o imagine fidelă asupra poziției financiare, performanțelor financiare și
modificărilor poziției financiare ale entității, în scopul utilizării acestor informați i de
către utilizatorii interni și externi. Informația con tabilă trebuie să respecte o serie de
caracteristici, conform standardelor internaționale de contabilitate. Aceste informații
contabile sunt prezentate în cadrul situațiilor financiare întocmite în încheierea
exercițiului financiar de către entitate. Situa țiile financiare sunt produsul finit al
sistemului contabil, prin intermediul cărora entitatea realizează raportarea financiară
către utilizatorii informației contabile.
Figura 4: Fluxul informației într-un sistem contabil

(Sursa: Short, 1993)
2.1.1. Utilizatorii și caracteristicile calitative ale informației contabile
Informația contabilă este astfel prezentată încât să satisfacă necesitățile de informare
ale diferitelor categorii de utilizatori . Conform Comitetului pen tru S tandarde
Internaționale de C ontabilitate (International Accounting Standards Board – IASB),
există șapte categorii de utilizatori ai informației contabile:
1) Investitorii prezenți și potențiali se referă la ofertanții de capital și consultanții
lor, care sunt preocupați de riscul inerent tranzacțiilor și de beneficiile aduse de
investițiile făcute. Această categorie are nevoie de informații financiar -contabile
pentru a decide dacă să cumpere, să păstreze sau să vândă. Acționarii sunt interesați și
de informațiile care le permit să evalueze capacitatea entității de a distribui dividende.

28
2) Personalul angajat , împreună cu grupurile sale reprezentative , este interesaț de
informații privind stabilita tea și profitabilitatea entității angajatoare. De asemenea,
aceștia doresc să afle informații care le permit să evalueze capacitatea entității de a
oferi remunerații, pensii și alte avantaje, precum și oportunități profesionale.
3) Creditorii financiari sunt interesați de informații care le permit să determine dacă
entitatea are posibilitatea de a rambursa împrumuturile acordate și de a plăti dobânzile
aferente la scadență.
4) Furnizorii și alți creditori comerciali sunt preocupați de informațiile care îi a jută
să determine dacă creditele comerciale vor putea fi plătite de entitate la scadență.
Această categori e de utilizatori este de regulă interesa tă de solvabilitatea entității pe o
perioadă mai scurtă decât creditorii financiari, cu excepția cazului în ca re sunt
dependenți de continuitatea activității entității ca principal client.
5) Clienții sunt interesați să afle informații despre continuitatea activității unei
entități, în special când au o colaborare pe termen lung sau când au o relație de
dependență față de aceasta.
6) Guvernul și instituțiile sale manifestă un interes pentru alocarea resurselor și
implicit pentru activitatea entităților economice. Acest grup de utilizatori solicită
informații pentru a reglementa activitatea entități lor, dar și pentr u a-și realiza funcția
fiscală. Pe lângă determinarea și implementarea politicii fiscale, informația contabilă
este utilizată de stat pentru calculul venitului național, a produsului intern brut și
pentru previziuni macroeconomice (Brezeanu, 2006) .
7) Publ icul include următoarele subcategorii de utilizatori:
 analiștii financiari formulează păreri și diagnostichează entitatea în vederea
acordării unui credit, luării deciziei de cumpărare a unor acțiuni sau
redimensionarea unei activități;
 responsabilii pol itici ai colectivităților locale sunt interesați de situația financiară
a entităților economice pentru a calcula contribuția acestora la economia locală și
la ocuparea și formarea forței de muncă;
 agențiile de mediu sunt interesate de încadrarea unitățilo r patrimoniale în normele
de mediu admise și de măsurile an tipoluante adoptate de acestea;

29
 oficiile pentru potecția consumatorului folosesc informațiile furnizate de entități
pentru a determina justificarea majorărilor de prețuri și tarife, raportul calita te-preț
pentru bunurile și serviciile oferite , etc.
În plus față de categoriile prevăzute în cadrul conceptual IASB , se mai adaugă ca
utilizatori ai informației contabile managerii entităților și instanțele judecătorești
(Matiș, 2005).
8) Managerii folosesc informațiile furnizate atât de contabilitatea de gestiune
(informații interne), cât și de contabilitatea financiară (informații externe) în
fundamentarea deciziilor lor.
9) Instanțele judecătorești folosesc informația contabilă pentru a acoperi n evoia de
probă în justiție. Acest lucru este posibil deoarece informațiile puse la dispoziție de
contabilitate au la bază documente justificative. În cazul unor litigii între participanții
la viața economică, organele de urmărire penală sau instanțele de j udecată pot apela l a
expertiza contabilă , pentru stabilirea adevărului și soluționarea cauzelor.
Informația contabilă, pentru a prezenta o imagine fidelă a poziției financiare și a
performanței entității, trebuie să aibă anumite calități. Conform prevederi lor IASB,
există patru caracteristici calitative ce determină utilitatea informației contabile.
a) Inteligibilitatea este acea calitate a informației contabile care permite înțelegerea
cu ușurință a acesteia de către utilizatori, care la rândul lor trebuie să posede
cunoștințe suficiente despre desfășurarea afacerilor și contabilitate. Chiar dacă unele
informații complexe sunt mai greu inteligibile pentru unii utilizatori, acestea nu
trebuie să lipsească din situațiile financiare dacă sunt necesare în proce sul decizional.
b) Relevanța (Pertinența) se referă la capacitatea informației contabile de a influența
deciziile economice ale utilizatorilor. Pentru a fi pertinentă, o informație trebuie să fie
furnizată la momentul oportun. Informațiile pertinente au o valoare predictivă,
deoarece permite previzionarea poziției financiare și a performanțelor viitoare ale
entității, sau retroactivă, oferind posibilitatea aprecierii performanțelor trecute.
Relevanța informațiilor este influențată de natura și importanța lor. Uneori, natura
informației nu este suficientă pentru a determina relevanța sa și trebuie să fie însoțită
de importanța relativă. Importanța relativă este măsurată cu ajutorul pragului de

30
semnificație. Informațiile sunt semnificative dacă omisiunea sau d eclararea lor
eronată ar putea influența deciziile utilizatorilor pe care aceștia le iau pe baza
situațiilor financiare. Pragul de semnificație depinde de mărimea elementului sau
erorii, evaluate în contextul inexactității.
c) Credibilitatea se referă la l ipsa erorilor se mnificative, a elementelor care să
conducă la interpretări eronate și a subiectivității în prezentarea informației contabile,
astfel ca aceasta să fie o reprezentare fidelă a tranzacțiilor și activităților economice.
Chiar dacă o informație este relevantă, aceasta poate conduce la luarea unor decizii
eronate. De aceea, pentru ca utilizatorii să aibă încredere intr -o informație, această
trebuie să fie verificabilă, neutră și fidelă.
IASB precizează în Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare ,
că, pentru a fi credibile, informațiile trebuie să prezinte cu fidelitate tranzacțiile și
evenimentele; contabilizarea și prezentarea evenimentelor și tranzacțiilor trebuie să
aibă în vedere prevalența conținutului economic asupr a formei juridice ;
informația cuprinsă în situațiile financiare trebuie să fie neutră ; aceasta trebuie să
aibă la bază prudența în aprecierea unor incertitudini și să fie completă în limitele
rezonabile ale pragului de semnificație.
d) Comparabilitatea este capacitatea informației de a fi comparată în timp, astfel
încât pe baza ei să se poată determina evoluția poziției financiare și a performanței
entității. Informația contabilă cuprinsă în situațiile financiare trebuie să fie de
asemenea comparabilă de la o entitate la alta. În scopul de a asigura o comparabilitate
în timp și spațiu, activitatea de normalizare contabilă impune o permanență și
uniformizare a metodelor utilizate.
În ciuda progreselor înregistrate de știința contabilității, informația contab ilă prezintă
anumite limite pe care contabilitatea urmărește a le rezolva :
o Oportunitatea se referă la raportarea fără întârzieri a informațiilor contabile, fapt
ce poate afecta credibilitatea acesteia; este necesară găsirea unui echilibru între
relevanță și credibilitate;
o Echilibrul între avantaje și costuri presupune ca avantajele obținute de
utilizatorii informației să nu depășească costul furnizării acesteia;

31
o Echilibrul între caracteristicile calitative este necesar, dar importanța relativă a
acestora n u poate fi stabilită exact, fiind rezultatul judecăților profesionale.
o Imaginea fidelă se referă la faptul că informația contabilă trebuie să prezinte
poziția financiară, performanța și evoluția situației financiare a entităților într -un
mod cât mai apropi at de realitate; imaginea fidelă este rezultatul aplicării
principalelor caracteristici calitative și a standardelor de contabilitate (Matiș,
2005).
În prezent IASB lucrează împreună cu FASB la dezvol tarea unui nou cadru
conceptual al cărui obiectiv este d e a crea un fundament solid pentru viitoarele
standarde de contabilitate, care să fie bazate pe principii, consecvente la nivel intern și
convergente pe plan internațional. Noul cadru se bazează pe cadrele existente IASB și
FASB și implică, printre altele, revizuirea caracteristicilor calitative ale informației
contabile . Proiectul se derulează în 8 faze, iar l a 28 septembrie 2010 IASB și FASB a
anunț at finalizarea primei etape care face referire și la caracteristicile calitative ale
informației contabile .
În documentul publicat1 la data menționată , acestea sunt clasificate în două categorii:
caracteristicile calitative fundamentale și caracteristicile calitative complementare ale
informației contabile . Prima categorie descrie reprezentarea fidelă și relevanța ca
fiind condițiile minime necesare ca informația contabilă să fie utilă în procesul de
luare a deciziilor de către utilizatori. Cea de -a doua categorie include
comparabilitatea, verificabilitatea, oportunitatea și inteligibilitatea , iar acestea
sunt caracteristicile care îmbunătățesc utlitatea informației contabile relevante și fidel
reprezentate.
2.1.2. Situațiile financiare anuale
Situațiile financiare au rolul de a contribui la îndeplinirea obiectivului contabilității de
a furniza informații , prin prezentarea unei imagini complete și de sinteză a tuturor
activităților desfășurate de entitate pe parcursul unui exercițiu financiar .
Situațiile financiare anuale reprezintă documente de raportare financiară care indică
nivelul, mărimea fluxurilor r eale și monetare ale unei entități economice, existente la

1 Conceptual Framework Exposure Draft available at http://www.ifrs.org/NR/rdonlyres/464C50D6 –
00FD -4BE7 -A6FF -1BEAD353CD97/0/conceptual_framework_exposure_draft.pdf

32
o anumită dată și provenite din relațiile cu exteriorul, respectiv din activitatea internă
(Matiș și Pop, 2010 ). Situațiile financiare constau astfel într -o prezentare structurată a
poziției financ iare și a tranzacțiilor efectuate de o entitate. Acestea sunt elaborate în
scopul de a prez enta, de asemenea, rezultatele gestiunii resurselor încredințate
conducerii entităților. Astfel, situațiile financiare facilitează înțelegerea modului în
care resurs ele entității sunt utilizate .
Procesul de întocmire , certifcare și publicare a situațiilor financiare este în primul
rând influențat de reglementările contabile și de specificul practicii contabile la nivel
global. IAS 1 prescrie baza pentru prezentarea si tuațiilor financiare generale, pentru a
asigura comparabilitatea, atât cu situațiile financiare ale entității pentru perioadele
precedente, cât si cu situațiile financiare ale altor entități. Pentru a atinge acest
obiectiv, situațiile financiare oferă info rmații despre activele, datoriile, capitalurile
proprii, veniturile și cheltuielile entității. IAS 1 trebuie general aplic at la prezentarea
tuturor situaț iilor financiare întocmite ș i prezentate în conformitate cu Standardele
Interna ționale Financiare de Raportare (IFRS). Standardul se aplică în egală măsură
situaț iilor financiare ale unei entități individuale ș i situatiilor financiare consolidate
pentru un grup de entități .
De remarcat că Directiva a IV -a a stat la baza unei vaste mișcă ri de armonizare pe
plan regional, care a vizat cu predilecție modul de întocmire a rapoartelor financiare și
prezentarea informației contabile, lăsând suficient câmp de acțiune statelor care au
adoptat -o pentru a decide adaptabilitatea la situațiile contabile naționale. Ast ăzi,
Directivele Europene sunt actualizate în spiritul standardelor de contabilitate
interna ționale (IAS/IFRS).
Conform IAS 1, l a întocmirea situațiilor financiare, conducerea va face o evaluare a
capacității unei entități de a -și continua activitatea. O entitate trebuie să întocmească
situațiile financiare pe principiul continuității activității cu excepția cazului în care
managementul fie intenționează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea , fie
nu are nici o altă alternativă realistă decât s ă procedeze astfel. În situația în care
managementul este conștient, în efectuarea evaluării, de incertitudini semnificative
legate de evenimente sau condiții care pot genera îndoieli semnificative asupra
capacității entității de a -și continua activitatea , entitatea trebuie să prezinte
aceste incertitudini.

33
Același standard precizează ca o entitate va prezenta separat fiecare clasă
semnificativă de elemente similare, precum și elementele de natură sau funcție
diferită, cu excepția cazului în care diferențel e sunt nesemnificative. Mai mult,
entitatea nu trebuie să compenseze activele și datoriile sau veniturile și cheltuielile, cu
excepția cazului în care asemenea compensări sunt prevăzute sau autorizate de IFRS.
IAS 1 mai menționează că entitatea trebuie să prezinte un set complet de situații
financiare cel puțin anual. Exceptând cazurile în care IFRS -urile permit sau prevăd
altfel, entitatea trebuie să prezinte informații comparative cu perioada precedentă
pentru toate sumele raportate în situațiile financi are perioadei curente. O entitate
trebuie să includă astfel de informații , narative și descriptive , atunci când acest lucru
este relevant pentru o înțelegere mai bună a situațiilor financiare perioadei curente.
Atunci când entitatea modifică prezentarea sa u clasificarea elementelor din situațiile
sale financiare, aceasta trebuie să reclasifice sumele comparative cu excepția cazului
în care reclasificarea este imposibilă.
Cu toate că în contextul actual al globalizării se urm ărește armonizarea practicilor
contabile în plan transnațional, structura, conținutul și forma situațiilor financiare
anuale sunt puternic influențate și de practicile profesiei la nivel național, respectiv de
conceptele și premisele sistemului contabil în care se încadrează. Anumite reg uli de
întocmire, verificare, aprobare, certificare și publicare trebuie respectate în elaborarea
situațiilor financiare , astfel încât acestea să reflecte imaginea fidelă a poziției și a
performanței financiare a entităților.
Realizarea situațiilor financi are ale entității implică un proces amplu și complex, ce
constă într -o succesiune de lucrări contabile. Anumite lucrări contabile au caracter
pregătitor, pe când celelalte contribuie direct la elaborarea situațiilor financiare.
Lucrările pregătitoare , denumite și lucrări preliminare întocmirii situațiilor
financiare, au rolul de a verifica, de a efectua ajustări ale conturilor și de a centraliza
datele. Rolul acestora este esențial întrucât întocmirea situațiilor financiare se bazează
pe informațiile obținute în urma efectuării acestor lucrări. Astfel, ca situațiile
financiare să prezinte imaginea fidelă a poziției și a performanței financiare, este
necesar ca lucrările preliminare să ofere rezultate complete și corecte. Lucrările de
închidere a exerci țiului financiar sunt următoarele (Matiș și Pop, 2010 ):

34
1. Verificarea înregistrării corecte în conturi a operațiilor economice;
2. Verificarea concordanței dintre contabilitatea analitică și evidența operativă,
dintre contabilitatea sintetică și cea analitică;
3. Întocmirea balanței de verificare provizorii, înainte de inventariere;
4. Inventarierea generală a patrimoniului;
5. Efectuarea operațiunilor de delimitare în timp a cheltuielilor și a veniturilor;
6. Determinarea rezultatului exercițiului financiar și repartizarea acestuia;
7. Stabilirea rulajelor lunare în Registrul Jurnal și în Registrul Cartea Mare;
8. Întocmirea balanței de verificare definitive.
Întocmirea situațiilor financiare reprezintă un proces complex al activității
financiar -contabile, care marchează încheierea ciclului anual de prelucrare a datelor
din contabilitate prin care sunt redate activitățile desfășurate de o entitate pe parcursul
unei perioade financiare. Prin apl icarea ipotezelor, bazelor de evaluare și principiilor
contabile ce stau la baza elaborării situațiilor financiare, acestea sunt menite să ofere o
imagine fidelă a poziției financiare și a performanțelor unei entități, în scopul de a
servi interesele tutur or categoriilor de utilizatori ai informației contabile.
Structura situațiilor financiare anuale care trebuie întocmite de către entități este
prevăzută de OMFP nr. 3055/2009. În funcție de mărimea entităților, structura
situațiilor financiare diferă. A stfel, persoan ele juridice care la data bilanțului depăș esc
limitele a dou ă dintre urmă toarele trei criterii, denum ite în continuare criterii de
mărime:
o total active: 3 650 000 euro;
o cifră de afaceri neta: 7 300 000 euro;
o număr mediu de salariati î n cursul ex ercițiului financiar: 50
întocmesc situa ții financiare anuale care cuprind:
o bilan ț;
o cont de profit ș i pierdere;
o situatia modifică rilor capitalului propriu;
o situaț ia fluxurilor de numerar;
o note explicative la situaț iile financiare anuale.

35
Persoan ele juridice care la data bilanț ului nu dep ășesc limitele a dou ă dintre criteriile
de m ărime menționate mai sus întocmesc situa ții financiare anuale simplificate care
cuprind:
o bilan ț prescurtat;
o cont de profit ș i pierdere;
o note explicative la s ituațiile financ iare anuale simplificate.
Entitățile patrimoniale care se încadrează în această categorie, pot î ntocmi opțional și
celelalte două situații obligatorii pentru entitățile mai mari: situa ția mod ificarilor
capitalului propriu ș i/sau situa ția fluxurilor de nu merar.
Potrivit legii contabilității, situațiile financiare anuale trebuie insoțite de o declarație
scrisă de asumare a răspunderii a conducerii persoanei juridice pentru întocmirea
situațiilor financiare anuale î n conformitate cu Reglementă rile contabile conforme cu
Directiva a IV -a a Comunităț ilor Economice Europene.
Conform OMFP nr. 3055/2009 , situațiile financiare anuale î ntocmite de persoanele
juridice care dep ășesc două dintre criteriile de mărime sunt auditate, potrivit legii.
Situaț iile financiare anuale simplificate sunt verificate potrivit legii.
Componentele situațiilor financiare formează un tot unitar, întrucât acestea converg
spre reflectarea unei imagini complete a activității entității și a efectelor sale în planul
poziției financiare la sfâ rșitul exercițiului financiar, a evoluției acesteia pe parcursul
exercițiului, și nu în ultimul rând a performanțelor realizate de entitate în acea
perioadă (Matiș și Pop, 2010 ). Astfel, fiecare din componentele situațiilor financiare
are un anumit rol.
Bilanțul este principalul element al situaț iilor financiare, care reflectă poziția
financiară a entității prin intermediul resurselor economice controlate și a structurii de
finanțare. Astfel, bilanțul este un document contabil de sinteză a elementelor de activ,
de datorii și de capitaluri proprii ale entității economice la sf ârșitul exercițiului
financiar, în cazul fuziunii, divizării sau încetării activității, ori la un moment prevăzut
de reglementările contabile în vigoare.
Bilanțul ilustrează aplicarea principiului contabil al dublei reprezentări a elementelor
patrimoniale. Această componentă a situațiilor financiare va prezenta așadar, prin

36
forma și conținutul său standardizat, toate elementele de activ, datorii și capitalu ri
proprii. Relația dintre active și finanțarea acestora este indicată de următoare egalitate:
ACTIVE = CAPITALURI PROPRII + DATORII
Bilanțul este un instrument de raportare financiară , care îndeplinește următoarele
funcții (Matiș și Pop, 2010 ):
1. Funcția de generalizare a informațiilor contabile – datele preluate din conturi
sunt sistematizate în cadrul bilanțului după anumite criterii, rezultând astfel
într-o centralizare și generalizare a informațiilor atât la nivelul entității
economice, cât și la nivelul economiei naționale.
2. Funcția de informare – prin intermediul bilanțului se realizează culegerea,
înregistrarea, prelucrarea și generalizarea informațiilor contabile, care sunt
necesare atât utilizatorilor interni, cât și externi.
3. Funcția de analiză – bilanțul oferă informații pe baza cărora se determină
indicatori economico -financiar i, care permit stabilirea unui diagnostic al
situației financiare și a l rentabilității entității.
În România se utilizează schema verticală de bilanț care presupune prezentarea mai
întâi a activelor, apoi a datoriilor, și în final a capitalurilor proprii, în scopul de a
evidenția situația netă redată de următoarea relație:
CAPITALURI PROPRII = ACTIVE – DATORII
Activele patrimoniale sunt ordonate în bilanț după natură și lichidi tate (de la cel mai
mic grad de lichiditatea la cel mai mare), iar datoriile și capitalurile proprii sunt
clasificate după natură și exigibilitate (de la termenul cel mai mic de exigibilitate la
cel mai mare).
Bilanțul entității prezintă performanța activi tăților derulate într -un anumit exercițiu
financiar doar într -o formă sintetică. Performanța entității este detaliată de cea de -a
doua componentă de bază a situațiilor financiare, si anume Contul de profit și
pierdere. Astfel, contul de profit și pierdere este un document de sinteză care reflectă
performanța entității, prin intermediul veniturilor (capacitatea de a genera numerar), a
cheltuielilor (consumul resurselor perioadei) și a profitului sau a pierderii (eficiența
sau noneficiența în utilizarea resur selor perioadei).

37
Contul de profit și pierdere este întocmit sub formă de listă, conform reglementărilor
legale actuale, și prezintă rezultatele entității structurate pe cele 3 activități ale
entității:
1. Profitul sau pierderea din activitatea de exploatare; Profitul sau
pierderea
curent(ă) 2. Profitul sau pierderea din activitatea financiară;
3. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară.

Rezultatul global al întregii activități desfășurate de o entitate este de asemenea
evidențiat în finalul contului de profit și pierdere, atât înainte, cât și după impozitare.
Situația fluxurilor de trezorerie este o componentă a situațiilor financiare anuale ce
prezintă modificarea poziției financiare cu ajutorul fluxurilor de numerar (î ncasări și
plăți), în cursul unui exercițiu financiar. Aceasta facilitează aprecierea modificării
activului net, a structurii de finanțare, a capacității entității de a influența mărimea și
momentul apariției fluxurilor de numerar, în scopul adaptării la c ondițiile economice.
Principalul obiectiv al situației fluxurilor de trezorerie constă în ilustrarea influenței
activităților de exploatare, de investiții și de finanțare asupra mijloacelor bănești ale
unei entități, pe parcursul unui exercițiu financiar. Situația fluzurilor de trezorerie
clasifică încasările și plățile de mijloace bănești în trei grupe, după cum urmează
(Matiș și Pop, 2010 ):
1. Fluxurile de trezorerie din activități de exploatare;
2. Fluxurile de trezorerie din activități de investiție;
3. Fluxuril e de trezorerie din activități de finanțare.
Situația modificărilor capitalul urilor proprii este o componentă distinctă a
situațiilor financiare anuale. Întomirea acestei situații se realizează în scopul de a
reflect a modificarea poziției financiare cu aju torul detaliilor privind elementele
componente ale capitalurilor proprii (capital social, primele de capital, rezerve de
evaluare, rezerve și altele). Situația modificărilor capitalurilor proprii conține
soldurile inițiale și finale, precum și modificările din cursul exercițiului financiar,
aferente fiecărui element al capitalurilor proprii (Matiș și Pop, 2010 ).

38
Notele explicative la situațiile financiare anuale au rolul de a furniza informații
financiar -contabile suplimentare celor care sunt conținute de c elelalte componente ale
situațiilor financiare. Totodată, conținutul notelor explicative prezintă bazele de
întocmire a Bilanțului și a Contului de profit și pierdere. Astfel că, Notele explicative
au un rol semnificativ în fundamentarea deciziilor luate d e către utilizatorii
informației financiar -contabile, prin prisma faptului că facilitează o mai bună
înțelegere a informațiilor contabile cuprinse în celelalte elemente ale situațiilor
financiare anuale.
Notele explicative la situațiile financiare anuale sunt redate narativ, sau sub formă de
tabele . Acestea sunt structurate în 10 părți care prezintă fiecare detalierea unor
elemente bilanțiere, procedee și metode contabile, terți implicați, indicatori
economico -financiare și alte informații, astfel:
 Nota 1: Active imobilizate;
 Nota 2: Provizioane;
 Nota 3: Repartizarea profitului;
 Nota 4: Analiza rezultatului din exploatre
 Nota 5: Situația creanțelor și datoriilor;
 Nota 6: Principii, politici și metode contabile;
 Nota 7: Participații și surse de finanțare;
 Nota 8: Informații privind salariații, administratorii și directorii;
 Nota 9: Calculul și analiza principalilor indicatori economico -financiari ;
 Nota 10: Alte informații (impozit pe profit, cifra de afaceri, venituri și
cheltuieli extraordinare, leasing, g aranții, etc.)
OMFP nr. 3055/2010 mai stipulează că situaț iile financiare anuale consolidate sunt
elaborate in conformitate cu Reglement ările contabile conforme cu Directiva a VII -a a
Comunit ăților Economice Europene. O societate -mamă trebuie să întocmească situaț ii
financiare anuale consolidate dac ă aceasta fac e parte dintr -un grup de societăți și
îndeplinește una dintre următoarele condi ții:
a) de ține majoritatea drepturilor de vot ale ac ționarilor sau asocia ților într-o alt ă
societate denumit ă filială;

39
b) este ac ționar sau asociat al unei societ ăți și majoritatea membrilor organelor de
administra ție, conducere și de supraveghere ale societ ății în cauza (filiala), care au
îndeplinit aceste func ții în cursul exerci țiului financiar, în cursul exerci țiului financiar
precedent și până în momentul întocmirii situa țiilor financiare anuale consolidate, au
fost numi ți doar ca rezultat al exercit ării drepturilor lor de vot;
c) este ac ționar sau asociat al unei societ ăți și deține singur ă controlul asupra
majorității drepturilor de vot ale ac ționarilor ori asocia ților societ ății, ca urmare a unui
acord cu al ți acționari sau asocia ți;
d) este ac ționar sau asociat și are dreptul de a exercita o influen ță dominant ă asupra
filialei, în temeiul unui contract încheiat cu societatea comercial ă în cauza ori al unei
clauze din actul constitutiv sau statut, daca legisla ția aplicabil ă filialei permite astfel
de contracte ori clauze;
e) societatea -mam ă deține puterea de a exercita sau exercit ă efectiv o influen ță
domi nantă ori control asupra unei filiale;
f) este ac ționar sau asociat și are dreptul de a numi ori de a revoca majoritatea
membrilor organelor de administratie, conducere sau de supraveghere ale filialei;
g) societatea -mam ă si filiala sunt conduse pe o baz ă unificat ă de către societatea –
mam ă.
Situațiile financiare anuale consolidate cuprind bilanțul consolidat, contul de profit și
pierdere consolidat și notele explicative la situațiile financiare anuale consolidate.
Acestea se întocmesc în mod clar și în con cordanță cu prevederile prezentelor
reglementări. Situațiile financiare anuale consolidate sunt documente ce constituie un
tot unitar și care oferă o imagine fidelă a activelor, datoriilor, a capitalurilor proprii și
a rezultatelor tuturor entităților incl use în aceste situații (Brezeanu, 2008).
2.1.3. Analiza bazată pe situațiile financiare
Situațiile financiare ale entității conțin o serie de legături caracteristice tipului de
activitate desfășurată de entitate , legături care pot fi puse în evidență, prin analiza
componentelor situațiilor financiare anuale (Bătrâncea et al., 2010). Indicatorii
economico -financiari stabiliți pe baza informațiilor furnizate de situațiile financiare
anuale au un rol important în fundamentarea deciziilor adoptate atât de man agementul
entității cât și de u tilizatorii externi de informații financiar -contabile .

40
Calcul și interpretarea acestor indicatori fac parte de fapt din activitatea de
diagnosticare a poziției și a performanței financiare a entității la încheierea
exercițiulu i, care reprezintă de fapt analiza financiară. Aceasta își propune să
stabilească punctele tari și punctele slabe ale gestiunii financiare în vederea
fundamentării unei noi strategii de menținere și de dezvoltare într -un mediu
concurențial.
Indicatorii ec onomico -financiari se împart în mai multe categorii, iar noi vom descrie
pe scurt doar principalele rate care sunt in cluse în notele explicative la situațiile
financiare.
1. Indicatori de lichiditate
a. Indicatorul lichidi tății curente – oferă informații privind posibilitățile entității de a –
și transforma mai mult sau mai puțin rapid bunurile în lichidități (Trenca, 2007) ;
𝐿𝑖𝑐𝑕𝑖𝑑𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡ă= 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
Valoarea indicator ului este recomandabil să se situeze în jurul valorii 2, iar dacă
nivelul lui este subunitar se consideră că solvabilitatea pe termen scurt este
insuficientă.
b. Indicatorul lichidității imediate (indicatorul test acid) – arată posibilitatea achitării
datoriilor cur ente din valorile de trezorerie disponibile existente, precum și din cele
care se vor încasa în urma lichidării creanțelor la scadență ;
𝐿𝑖𝑐𝑕𝑖𝑑𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑖𝑚𝑒𝑑𝑖𝑎𝑡ă= 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒−𝑆𝑡𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖
𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒
Dacă va loarea indicatorului este mai mare decât 1, există garanția acoperirii datoriei
curente, iar dacă valoare acestuia este cu mult mai mică decât 1, există grave
dificultăți de achitare a datoriilor scadente (Matiș și Pop, 2010 ).
2. Indicatori de risc (Indica tori ai capacității de finanțare)
a. Indicatorul gradului de îndatorare – exprimă ponderea datoriilor în capitalurile
proprii sau în totalul capitalurilor proprii și datoriilor (active totale);

41
𝐺𝑟𝑎𝑑𝑢𝑙 𝑑𝑒 î𝑛𝑑𝑎𝑡𝑜𝑟𝑎𝑟𝑒= 𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑟𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑖×100

𝐺𝑟𝑎𝑑𝑢𝑙 𝑑𝑒 î𝑛𝑑𝑎𝑡𝑜𝑟𝑎𝑟𝑒= 𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒×100
Acest indicator reflectă măsura în care entitatea apelează la împrumuturi, fiind de
asemenea indicatorul prin care se ilustrează structura fi nanciară a entității.
b. Indicatorul privind acoperirea dobânzilor – determină de câte ori entitatea poate
achita cheltuielile cu dobânda din profitul brut;
𝐺𝑟𝑎𝑑𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑎𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑖𝑟𝑒 𝑎 𝑑𝑜𝑏â𝑛𝑧𝑖𝑙𝑜𝑟= 𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑏𝑟𝑢𝑡
𝐶𝑕𝑒𝑙𝑡𝑢𝑖𝑎𝑙𝑎 𝑐𝑢 𝑑𝑜𝑏â𝑛𝑑𝑎×100
Cu cât valoarea indicatorului este mai mic (ca și număr de ori) , cu atât poziția entității
este considerată mai riscantă.
3. Indicatori de activitate – furnizează informa ții cu privire la viteza de intrare sau
de ieșire a flu xurilor de numerar ale entității și la capacitatea acesteia de a controla
capitalul circulant și activităț ile comerciale de bază.
a. Viteza de rotație a stocurilor – aproximează de câte ori stocul a fost rulat de -a
lungul exercițiului financiar sau numărul de zile în care bunurile sunt stocate în
entitate ;
𝑉𝑖𝑡𝑒𝑧𝑎 𝑑𝑒 𝑟𝑜𝑡𝑎ț𝑖𝑒 𝑎 𝑠𝑡𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟= 𝐶𝑜𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟
𝑆𝑡𝑜𝑐 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢
𝑉𝑖𝑡𝑒𝑧𝑎 𝑑𝑒 𝑟𝑜𝑡𝑎ț𝑖𝑒 𝑎 𝑠𝑡𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟= 𝑆𝑡𝑜𝑐 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢
𝐶𝑜𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 ×365 𝑧𝑖𝑙𝑒
b. Viteza de rotație a debitelor -clienți – calculează eficacitatea entității în colectarea
creanțelor sale și exprimă numărul de zile până la data la care debitorii își achită
datoriile către entitate ;
𝑉𝑖𝑡𝑒𝑧𝑎 𝑑𝑒 𝑟𝑜𝑡𝑎ț𝑖𝑒 𝑎 𝑑𝑒𝑏𝑖𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟−𝑐𝑙𝑖𝑒𝑛ț𝑖=𝑆𝑜𝑙𝑑 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑐𝑙𝑖𝑒𝑛ț𝑖
𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖×365 𝑧𝑖𝑙𝑒

42
O valoare în creștere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul
creditului acordat clienților și, în consecință , creanțe mai greu de încasat .
c. Viteza de rotație a creditelor -furnizori – aproximează numărul de zile de creditare
pe care entitatea le obține de la furnizorii săi ;
𝑉𝑖𝑡𝑒𝑧𝑎 𝑑𝑒 𝑟𝑜𝑡𝑎ț𝑖𝑒 𝑎 𝑐𝑟𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟−𝑓𝑢𝑟𝑛𝑖𝑧𝑜𝑟𝑖= 𝑆𝑜𝑙𝑑 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑓𝑢𝑟𝑛𝑖𝑧𝑜𝑟𝑖
𝐴𝑐𝑕𝑖𝑧𝑖ț𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑏𝑢𝑛𝑢𝑟𝑖 ×365 𝑍𝑖𝑙𝑒
Pentru aproximarea achizițiilor se poate utiliza costul vânzărilor sau cifra de afaceri .
Este recomandat ca valoarea acestui indicator este să fie mai mare decât viteza de
rotație a debitelor -clienți, pentru ca entitatea să obțină lichiditățile la timp pentru a -și
plăti datoriile.
d. Viteza de rotație a activelor imobilizate – evaluează eficacitatea managementului
activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumită
cantitate de active imobilizate ;
𝑉𝑖𝑡𝑒𝑧𝑎 𝑑𝑒 𝑟𝑜𝑡𝑎ț𝑖𝑒 𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑙𝑜𝑟 𝑖𝑚𝑜𝑏𝑖𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡𝑒= 𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑖𝑚𝑜𝑏𝑖𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡𝑒
e. Viteza de rotație a activelor totale – evaluează eficacitatea managementului
activelor totale prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de acestea ;
𝑉𝑖𝑡𝑒𝑧𝑎 𝑑𝑒 𝑟𝑜𝑡𝑎ț𝑖𝑒 𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 = 𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒
Un nivel are cât mai mai mare al acestui indicator este de dorit, dar acesta nu se poate
specifica printr -o anumită valoare, deoarece este necesară analiza evoluției sale pe o
perioad ă dată de timp, de regulă 5 ani (Trenca, 2007).
4. Indicatori de profitabilitate
a. Rentabilitatea capitalului angajat – exprimă eficiența entității în realizarea de
profit din capitalurile investite în afacere ;
𝑅𝑒𝑛𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑎𝑛𝑔𝑎𝑗𝑎𝑡
=𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 î𝑛𝑎𝑖𝑛𝑡𝑒𝑎 𝑝𝑙ăț𝑖𝑖 𝑑𝑜𝑏â𝑛𝑧𝑖𝑖 ș𝑖 𝑎 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑝𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑙 𝑎𝑛𝑔𝑎𝑗𝑎𝑡×365

43
Capitalul angajat se referă la capitalul propriu si datoriile pe termen lung (active
totale minus datorii curente) .
b. Marja brută din vânzări
𝑀𝑎𝑟𝑗𝑎 𝑏𝑟𝑢𝑡ă 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖= 𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑏𝑟𝑢𝑡 𝑑𝑖𝑛 𝑣â𝑛𝑧ă𝑟𝑖
𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖×100
O scădere a procentului poate scoate în evidență faptul că entitatea nu este capabilă să
își controleze costurile de producție sau să obțină prețul de vânzare optim .
Desigur că în scopul diagnosticării poziției financiare pe baza situațiilor financiare, se
pot calcula o serie extinsă de indicat ori economico -financiari, dar am ales să îi
prezentăm doar pe cei prezenți î n mod obligatoriu în notele explicative deoarece
aceștia permit formarea unei imagini de ansamblu asupra stării entității, necesare în
luarea oricărei decizii de către utilizatorii informației contabile.
2.2. Performanța financiară a entităților
Conceptul de performanță se întâlnește în literatura economică având diferite sensuri,
precum creștere, rentabilitate, productivitate, randament. Performanța entități i pe baza
rentabilității are în vedere rezultatele obținute prin utilizarea factorilor de producție .
Rentabilita tea poate fi definită ca fiind capacitatea unei entități de a obține profit prin
utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, ind iferent de prov eniența acestora .
Rentabilitatea este una dintre formele cele mai sintetice de exprimare a eficienței
activității economico -financiare a unei firme, respectiv a tuturor mijloacelor de
producție utilizate și a forței de muncă. Mărimea absolută a rentabilită ții este
reflectată de profit, iar gradul în care capitalurile entității aduc profit este reflectat de
rata rentabilității.
O dimensiune a performanței finan ciare este evidențiată cu ajutorul contului de
profit și p ierdere care prezintă rezultatele activit ăților de exploatare, financiară și
extraordinară pe o perioadă de timp determinată , de regulă durata exercițiului
financiar. Această raportare financiară furnizează informații utile atât pentru evaluarea
performanței anterioare a unei entități , cât și pen tru estimarea viitoarelor rezultate
financiare ale entității (Bătrâncea et al., 2010).

44
O altă abordare a cuantificării performanței este prin prisma tabloului soldurilor
intermediare de gestiune (TSIG), care constă în calculul succesiv a unor indicatori
(Brezeanu, 2008):
1. Marja comercială (pentru entitățile cu activități de comerț ) = Va loarea vânzărilor de
mărfuri – Costul de achiziție al mărfurilor vândute;
2. Calculul producției (pentru entitățile cu activități productive ) = Producția vândută +
Producț ia stocată;
3. Valoarea adăugată = Producția perioadei + Marja comercială – Consumurile de
bunuri și servicii furnizate de terți pentru această producție;
4. Excedentul brut de exploatare (EBE) = Valoarea adăugată + Subvenții de
exploatare – Impozite, taxe și vărsăminte asimilate – Cheltuieli de personal
5. Rezultatul exploatării (RE) = EBE + Alte venituri de exploatare + Venituri de
exploatare din anularea ajustări lor temporare și provizioane lor – Alte cheltuieli de
exploatare – Cheltuieli de exploatare di n amortizări, ajustări temporare și provizioane
6. Rezultatul curent = RE + Venituri financiare – Cheltuieli financiare
7. Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare
8. Rezultatul brut al exercițiului = Rezultatul curent + Rezultatul extraordinar
9. Rezultatul net al exercițiului = Rezultatul brut al exercițiului – Impozitul pe profit
Cea de -a treia dimensiune a performanței este ilustrată cu ajutorul indicatorilor
financiari sub formă de rate . Aceast ă abordare prezintă un interes major în
evidențierea temei acestei lucrări și din acest motiv o vom detalia în continuare.
2.2.1. Cuantificarea performanței prin intermediul ratelor financiar e
Analiza performanței financiar e entită ții prin intermediul ratel or urmărește reflectarea
raporturilor de eficiență între efectele de natura rezultatelor și eforturilor financiare
depuse pentru obținerea lor (Stark și Pantea, 2001) . Ratele financiare reprezintă
instrumente untile de analiză care sintetizează un volum ma re de date într -o formă
mai ușor de interpretat și comparat. Acestea evidențiază în același timp, anumite
limite care trebuie analizate pentru fiecare caz în parte.

45
Trebuie menționat faptul că analiza performanței realizată cu ajutorul ratelor pe baza
situațiilor financiare, trebuie combinată cu investigarea altor factori pentru a se
formula concluzii pertinente și a se lua decizii de către utilizatorii acestor inform ații.
Aprecierea cu privire la faptul că un anumit indice este prea ridicat, prea scăzut sau
corespunzător depinde de modul de interpretare a rezultatelor a utilizatorului, care
trebuie să aibă în vedere atât tipul de activitate al entității și poziția în cadrul
sectorului, cât și strategia adoptată de entitate.
Starea de eficiență a unei entități poate fi evidențiată cu ajutorul ratelor de
rentabilitate (Bătrâncea et al, 2010).
a. Rata rentabilității economice brute – pune în evidență contribuția elemente lor
patrimoniale la obținerea rezultatelor brute;
𝑅𝑅𝐸= 𝑅𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑏𝑟𝑢𝑡
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒×100
b. Rata rentabilităț ii activelor (Return On Assets -ROA) – măsoară gradul de
rentabilitate al întregului capital investit în entitate;
𝑅𝑂𝐴= 𝑅𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑛𝑒𝑡
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒×100
Această rată trebuie să îndeplinească mai multe condiții (Stark și Pantea, 2001):
 Să fie cel puțin la nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie
a dobânzii) , deoarece în caz c ontrar capitalurile nu mai merită să fie investite
în exploatare, ci pe piața fianciar -bancară;
 Să fie mai mare decât costul mediu al capitalului împrumutat; în acest caz
entitatea be neficiază de efectul de levier (pârghie financiară) al îndatorării;
 Să as igure o bună recuperare a investițiilor doar pe seama profitului, ceea ce se
consideră că este asigurat de o valoare de minimum 25%;
 Să fie mare mare decât rata inflației, ca să asigure menținerea substanței
economice a firmei, păstrarea valorii sale.

46
c. Rata rentabilității financiar e (Return On Equity -ROE) – măsoară remunerare a netă
a capitalurilor proprii;
𝑅𝑂𝐸=𝑅𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑛𝑒𝑡
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑟𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑖×100
Rata măsoară randamentul u tilizării capitalurilor proprii, adică plasamentu l financiar
pe care acționarii l -au făcut prin cumpărarea acțiunilor societății.
Măsuri de creștere a rentabilității financiare sunt (Stark și Pantea, 2001):
 Sporirea rentabilității comerciale, adică modificarea profitului net într -un ritm
superior modific ării cifrei de afaceri, prin reducerea cheltuielilor de
exploatare, sporirea volumului de activitate;
 Creșterea gradului de îndatorare, dacă rentabilitatea economică este mai mare
decât costul mediu al capitalului împrumutat.
d. Rata profitului vânzărilor (Return On Sales -ROS) sau marja vânzărilor –
evidențiază profitul net obținut pentru 100 lei vânzari;
𝑅𝑂𝑆= 𝑅𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑛𝑒𝑡
𝐶𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖 𝑛𝑒𝑡ă×100
Indicatorul reflect ă contribuția veniturilor la întărirea capacității de aut ofinanțare.
Analiza randamentului bursier urmărește rentabilitatea prin prisma remunerării
investitorilor în acțiunile societății, adică a celor care dețin capitalul so cial al firmei
(Stark și Pantea, 2001) .
a. Profitul net pe acțiune (Earnings Per Share -EPS) – arată masa profitului net
aferentă unei acțiuni.
𝐸𝑃𝑆= 𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
𝑁𝑟.𝑑𝑒 𝑎𝑐ț𝑖𝑢𝑛𝑖
Cu cât revine mai mult profit net unei acțiuni, cu atât bogăția acționarilor crește.
Tendința crescătoare a indicatorului evide nțiază o sporire a eficienței privite din
prisma acționarilor.

47
b. Rata capitalizării profitului – arată cât profit net generează o unitate de capital
investit într -o acțiune.
𝑅𝐶𝑃=𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡 𝑝𝑒 𝑎𝑐ț𝑖𝑢𝑛𝑒
𝐶𝑢𝑟𝑠𝑢𝑙 𝑎𝑐ț𝑖𝑢𝑛𝑖𝑖
Reprezintă o altă modalitate de calcul al rentabilității financiare, privită din
perspectiva acționarilor.
c. Coeficientul de cap italizare bursier ă (Price -to-Earnings R atio-PER) – măsoară de
câte ori investitorii sunt dispuși să cumpere valoare a profitului net pe acțiune.
Tendința descrescătoare a indicatorului evidențiază o sporire a eficienței din punctul
de vedere al acționarilor.
𝑃𝐸𝑅= 𝐶𝑢𝑟𝑠𝑢𝑙 𝑎𝑐ț𝑖𝑢𝑛𝑖𝑖
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑛𝑒𝑡 𝑝𝑒 𝑜 𝑎𝑐ț𝑖𝑢𝑛𝑒
d. Coeficientul de distribuire a dividendel or (Dividend payout ratio -DPAY ) arată cât
din profitul net este repartizat pentru remunerarea acționarilor.
𝐷𝑃𝐴𝑌= 𝐷𝑖𝑣𝑖𝑑𝑒𝑛𝑑𝑒
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
Valoarea și tendința indicatorului depind foarte mult de politica financiară a firmei
privind rep artizarea profitului și de concentrarea acționarilor, care consideră a fi de
dorit o tendință crescătoare.
e. Dividendul pe acțiun e (Dividend Per Share -DPS) – arată masa dividendului
aferentă unei acțiuni.
𝐷𝑃𝑆= 𝐷𝑖𝑣𝑖𝑑𝑒𝑛𝑑𝑒
𝑁𝑟.𝑑𝑒 𝑎𝑐ț𝑖𝑢𝑛𝑖
Practic, arată remunerarea netă ce revine unei acțiuni. Cu cât este mai mare valoarea
indicatorului, cu atât crește bogăția reală a deținătorilor de acțiuni. Tendința
crescătoare reflectă o sporire a eficienței privite din prisma acționarilor.

48
c. Rata capitalizării dividendulu i (Dividend Yield) – arată cât dividend net generează
o unitatea monetară investită într -o acțiune.
𝑅𝐶𝐷= 𝐷𝑖𝑣𝑖𝑑𝑒𝑛𝑑 𝑝𝑒 𝑎𝑐ț𝑖𝑢𝑛𝑒
𝐶𝑢𝑟𝑠𝑢𝑙 𝑎𝑐ț𝑖𝑢𝑛𝑖𝑖
Reflectă rentabilitatea pe care urmărește să o obțină acționarul prin cumpărarea
acțiunilor unei entități. Nivelul ratei trebuie să fie mai mare decât rata medie a
dobânzii pentru a face atractivă plasarea fondurilor în acțiunile entității respective.
Veridicitatea acestor indicatori este influențată de măsur a în care entitatea respectă
principiul imaginii fidele în raportarea rezultatelor obținute. Astfel, considerăm
relevant să evidențiem anumite aspecte ce trebui urmărite pentru a evalua adecvat
performanța pe baza situațiilor financiare.
2.2.2. Contabilita tea creativă versus imaginea fidelă în raportarea performanței
În ciuda creșterii complexității activității dezvoltate de organismele de normalizare,
informația contabilă reușește să -și îndeplinească funcțiile ce -i revin d oar într -o
anumită măsură. Această constatare se bazează pe numeroasele scandaluri financiare
ce au avut loc în ultimii ani, produse prin folosirea unor tehnici de disimulare a
situației reale, fenomen cunoscut sub denumirea de contabilitate creativă.
Contabilitatea creativă face obiectul multor studii, definițiile acesteia fiind numeroase.
Amat et al. (1999 ) prezintă definiția aces teia în perspectiva lui Naser (1993), ca fiind
”procesul prin care se transformă cifrele contabilității financiare din ceea ce ele ar
trebui să fie în ceea ce do resc managerii să fie , profitând de existența unor breșe în
reguli sau ignorând una sau toate normele în vigoare ”. După cum se observă din
definiția redată, prin contabilitatea creativă tranzacțiile sunt structurate de asemenea
manieră încât să permită producerea rezultatului contabil dorit. Naser percepe
sistemul contabil din țările anglo -saxon e, mai predi spus la astfel de manipulări , din
cauza unui nivel mai ridicat de flexibilitate și utilizare a raționamentului profesional,
decât modelul european continental, cu tradiția sa de a se baza pe regul i mai detaliate.
Totuși, contabilitatea creativă este un fenomen prezent în ambele sisteme contabile ,
manifestându -se prin utilizarea unor tehnici specifice.

49
Raportarea financiară a performanței se realizează în primul rând prin intermediul
contului de profit și pierdere ca și componentă a situațiilor financiare, care furnizează
informații despre venitur ile și cheltuielile perioadei, respectiv a rezultatelor obținute
prin diferența acestora. Contabilitatea creativă, în scopul de a ”produce” nivelul dor it
al profitului, apelează la tehnici care afectează raportarea performanței, prin
manipularea veniturilo r și cheltuielilor. O asemenea tehnică este numită în literatura
anglo -saxonă ”earnings management”, o posibilă traducere fiind manipularea
profitului.
Gunny (2010) susține că manipularea profitului poate fi clasificat ă în două categorii:
manipularea contu rilor de regularizare și activități reale de manipulare (RM). Prima
modalitate presupune aplicarea acelor metode contabile care ar ”ma sca” performanța
efectivă a entității. RM au loc atunci când managerii întreprind acțiuni care să
schimbe momentul sau str ucturarea unei operațiuni, a unei tranzacții de investiții,
și/sau de finanțare , într-un efort de a influența produsul final al sistemului contabil, ș i
anume informația contabilă. Ambele tipuri de gestionare a profitului implică
încercările managerilor de a crește/scădea rezultatele, dar numai primul tip nu
afectează operațiunile, spre deosebire de RM. Exemple de RM includ supraproducția
pentru a reduce costul bunurilor vândute și reducerea cheltuielilor de cercetare pentru
a majora rezultatul curent al exe rcițiului.
Das et al. (2009) sugerează că entitățile manipulează rezultatele pentru a evita
raportarea pierderilor sau scăderea profiturilor sau pentru a îndeplini așteptările
analiștilor financiari. Dacă firmele manipulează rezultatele pentru a atinge sau a
depăși o anumită valoare a acestora, ajustările sunt susceptibile de a fi făcute atunci
când excesul sau deficitul față de nivelul țintit devine cunoscut. Prin urmare,
momentul manipulării este o caracteristică esențială distinctivă care ar putea oferi un
mijloc pentru a detecta astfel de comportament e. În conformitate cu acest punct de
vedere, experții de investiții avertizează investitorii să urmărească veniturile și
cheltuielile înregistrate la sfârșitul perioadei, care pot indica manipulare a profitur ilor.
Concluz iile studiului empiric arată că 22% dintre entitățile americane analizate,
raportează un rezultat opus în al patrulea trimestru față de primele trei. Alți indicatori
ai manipulării rezultatelor ar mai fi modificări în conturile de regularizar e, ale
cheltuielile de dezvoltare și a le impozit ului pe profit. Lucrarea evidențiază astfel că, la

50
sfârșitul perioadei, entitățile recurg la tehnici de contabilitate creativă, în scopul de a
nu raporta o pierdere sau de a raporta o creștere a profitului net pe acțiune (EPS).
Managerii se pot angaja într -o varietate de tendințe de manipulare a profitului . Una
dintre tendințe este de uniformizare a profitului, așa numita ”income smoothing” în
literatura de special itate. Matsuura (2008) prezintă u niformizare a rezultatelor ca o
strategie foarte popular ă în rândul gestionării profitului . Acesta evidențiază că
cercetările anterioare susțin că uniformizare a profitului poate apărea ca urmare a unor
activități raționale . Managerii cu o aversiune sporită față de risc , preferă o evoluție a
bonusurilor mai puțin variabilă, în condiții identice . În consecință, managerii pot
uniformiza rezultatele raportate de-a lungul timpului, astfel încât să primească o
compensație relativ constant. Mai mult decât atât, firmele uniformizează profitul net
în scopuri de raportare externe . O astfel de practică de uniformizare poate transmite
informații private utilizatorilor externi, permițând firmei să comunice o capacitate
constantă de a genera profituri .
Sarkar et al. (2006) analizează rolului consiliului de administrație în reducerea
manipulării rezultatelor în economiile emergente, unde structurile organizaționale
sunt diferite de cele din țările dezvoltate. Lucrarea evidențiază prin s tudiul efectuat pe
un număr de entități din India, o importantă economie emergentă, că manipularea
profitului este mai scăzută în entitățile care respectă regulile de guvernanță
corporativă, în timp ce consiliile ai căror directori ocupă această funcție în mai multe
entități și care includ acționari majoritari, prezintă un nivel mai ridicat al manipulării
rezultatelor.
Cu toate că în literatura de specialitate, apar numeroase definiții ale contabilității
creative, majoritatea pun accentual pe caracteristica neetică a acesteia. Întrebarea
evidentă ce urmează este cum se poate combate aceasta în contextul în care din
punct ul de vedere al utilizatorului de informații contabile fenomenul este de nedorit.
Soluția ar veni din partea principiului contabil al imaginii fidele (”true and fair
view ”). Acest concept este de orig ine britanică iar una dintre definiț iile sale îi aparț ine
lui Lee, care în 1982 preciza: „ Imaginea fidelă a devenit un termen de artă. Ea
presupune prezentarea de conturi întocmite în conformitate cu principiile contabile
general acceptate, utilizarea de cifre cât mai exacte posibil, realizarea de estimări cât
mai r ezonabile si aranjarea lor de aș a manieră încât să se poată furniza, cu toate

51
limitele practicilor contabile curente imaginea cea mai obiectivă posibil, lipsită de
erori, distorsiuni, manipulări sau omisiuni semnificative. Cu alte cuvinte trebuie avut e
în vedere atât litera cât și spiritul legii” .
Amat et al. (1999) explică această definiție a lui Lee ca având patru componente.
Primul element se referă la limitarea rezonabilă a gradului de precizie pe care
profesioniștii contabili pot să -l obțină. A d oua componentă face referire la prevalența
conținutului economic asupra formei juridice prin sintagma ”atât litera cât și spiritul
legii”. Un al treilea element implică obiectivitatea , de vreme ce imaginea fidelă
trebuie să fie lipsită de erori, distorsiun i și manipulări intenționate. Referința la
conturile prezentate în conformitate cu principiile contabile general acceptate
constituie un a l patrulea element . Acest aspect nu este sugerat atât de mult din
formularea cerinței de ”imagine fidelă și corectă”, ci de existența unor cerințe de bază
de acest tip în cadrul legislației. Legile contabile specifice trebuie să completeze
aceste principii.
La nivel european a patra directivă a Comunității Europene privind dreptul
societăților comerciale, emisă la 25 iulie 1978, încearcă o armonizare a imaginii
fidele. Articolul 2 din această directivă include următoarele alineate:
3. Conturile anuale trebuie să ofere o ”imagine fidelă” a activelor societății,
a datoriilor, a poziției financiare și a profitului sau a pierderii.
4. În cazul în care punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei directive nu ar fi
suficientă pentru a oferi o ”imagine fidelă” în sensul alineatului 3, orice astfel de
derogare trebuie să fie divulgată în notele explicative la situațiile finan ciare, împreună
cu o explicație a motivelor pentru aceasta și o declarație a efectelor sale asupra
activelor, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau a pierderii. Statele membre
pot defini excepțiile în cauză și stabili reguli speciale relevant e.
În ciuda eforturilor de a armoniza practicile de raportare contabilă spre o imagine
fidelă prin formularea unor standarde și legi specifice, contabilitatea creativă este în
continuare aplicată în scopul de a manipula situațiile financiare, și astfel inf ormația
contabilă conținu tă în acestea. Această situație este posibil ă în condițiile în care
legislațiile și reglementările contabile nu pot fi exhaustive și încurajează contabilitatea
bazată pe raționamentul profesional, caracteristică specifică sistemulu i anglo -saxon.
Din acest motiv, este important ca utilizatorii externi să fie avizați de posibilele
tehnici de distorsionare a performanței, pentru a lua decizii bine fundamentate.

52
Capitolul 3. Analiză privind impactul gradului de îndatorare asupra
perform anței financiare: studiu empiric
3.1. Motivație și metodologie
În scopul de a evidenția faptul că structura financiară influențează performanța
entităților, am efectuat un studiu pe un eșantion de 40 de corporații listate la bursele
de valori din New York și din Londra . Ipotezele sunt:
Ipoteza 1. Printre alți factori, structura financiară, respectiv gradul de îndatorare,
influențează performanța entităților ;
Ipoteza 2. Corporaț iile cu un nivel al îndatorării mai ridicat înregistrează rate de
rentabilitate mai mari în comparație cu cele cu un nivel mai scăzut al datorii lor.
În primul rând, am realizat o prezentare generală a societăților clasificate în
conformitate cu sectoarelor în care operează. De asemenea am evidențiat în tabele
capitalizarea bursieră, precum și anumite elemente din bilanț și din contul de profit și
pierdere, disponibile în raportările financiare ale entităților. Apoi am calcula t
principalii indicatori de performanță și de structură pe baza acestora . În continuare,
am împărți t în două s ubgrupe eșantion ul în funcție de gradul de îndatorare al
entităților, măsurat prin raportarea datoriilor la capitalurile proprii. Am observat pe
baza unor regresii lineare simple și multiple modul în care această rată influențează
rentabilitatea financiară (ROE) , printre alți factori . Am analizat în continuare
distribuții le celor două subeșantioane și am verificat dacă performanța măsurată prin
ROE a societăților mai îndatorate este mai mare decât cea a societăților mai puțin
îndatorate. În cele din urmă, am rezuma t rezultatele și am formulat concluziile
studiului.

53
3.2. Descrierea eșantionului2
SECTORUL ENERGETIC
Royal Dutch Shel l plc (Shell) este o companie independentă de petrol și gaz .
Compania deține, direct sau indirect , investiții în numeroase companii care constituie
grupul . Shell este responsabil la nivel mondial asupra aspectelor legate de industria
petrolului și a gazelor și are de asemenea interese în domeniul produselor chimice și
alte afaceri in domeniul energiei . Compania opereaz ă în trei segmente : explorarea și
extragerea de petrol brut și gaze naturale; transformarea țițeiului într -o gamă de
produse rafinate , precum și segmentul ce acoperă activitățile de exploatare in sprijinul
Shell.
Chevron Corporation (Chevron) , încorporată în 1926 , își gestionează investițiile în
filiale și oferă suport administrativ, financiar , tecnologic și managerial filialelor
interna ționale din Statele Unite, care se angajează în operațiuni petroliere , operațiuni
chimice , operațiuni miniere , generare de energie electrică și servicii de energie .
Activități le companiei și ale filialelor sale sunt dispersate geografic , cu operațiuni în
America de Nord, America de Sud , Europa , Africa , Asia și Australia .
ConocoPhillips , încorporată de la 16 Noiembrie 2001, este o companie internațională
de energie integrată. Compania operează pe șase s egmente: Explorare și Productie;
Operații Inte rmediare; Rafinare și Marketing; LUKOIL Investiții , bazat pe investiții în
acțiuni ordinare ale OAO LUKO IL; Produse Chimice, care produce și
comercializează produse petrochimice și ma teriale plastice în toată lumea și Afaceri
în Dezvoltare, care reprezintă investiț ii în noi afaceri în afara operațiunilor sale.
Marathon Oil Corporation (Marathon) este o companie internațională de energie
integrată implicată în explorare și producție; minerit; gaz integrat, și rafinare,
marketing si transport. Operațiunile Marathon co nstă în patru segmente operaționale:
Explorare și Producție; Utilaje petroliere; Gaz integrat, și Rafinare, Marketing și
Transport, care rafinează, transportă și vinde pe piețe țiței și produse petroliere, mai
ales în anumite regiuni ale Statelor Unite.

2 Prezentările companiilor sunt disponibile pe www.reuters.com

54
Exxon Mobil Corporation (Exxon Mobil ), încorporată în 1882, este un producător
și comerciant de produse petrochimice și o gamă de produse de specialitate .
Corporația se ocupă, de asemenea cu instalații electrice și de generare a energiei
electrice . Compani a are mai multe divizii și sute de filiale cu nume care includ
ExxonMobil , Exxon , Esso sau Mobil . Diviziunile și companiile afiliate ExxonMobil
operează pe piața din Statele Unite și în alte țări ale lumii . Activitatea lor principală
este furnizarea de energie , care implică explorarea și producția de petrol brut și a
gazelor naturale .
Tabelul 2: Capitalizarea bursieră și elemente ale situațiilor financiare anuale
în sectorul energetic
Milioane de dolari
(cu excepția EPS și DPS) RoyalDutch
Shell Exxon Conoco
Philips Chevron Marathon
Capitalizarea bursieră 82,161.00 389,259.31 101,673.50 199,355.59 36,024.56
Active Totale 2010 322,560 302,510 156,314 184,769 50,014
Active Totale 2009 292,181 233,323 152,138 164,621 47,052
Datorii Totale 2010 172,780 149,831 87,205 78,958 26,243
Datorii Totale 2009 154,046 117,931 89,525 72,060 25,142
Capitaluri proprii 2010 149,780 152,679 69,109 105,811 23,771
Capitaluri proprii 2009 138,135 115,392 62,613 92,561 21,910
Vânzări 2010 368,056 370,125 189,441 198,198 72,204
Vânzări 2009 278,188 301,500 149,341 167,402 53,190
Profit net 2010 20,127 30,460 11,358 19,024 2,568
Profit net 2009 12,518 19,280 4,414 10,483 1,463
EPS 2010 3.28 6.24 7.68 9.53 3.62
EPS 2009 2.04 3.99 2.96 5.26 2.06
DPS 2010 1.68 1.74 2.15 2.84 0.99
DPS 2009 1.66 1.66 1.91 2.66 0.96
(Sursa: Proiecția autorului)
SECTORUL UTILITĂȚILOR
The Southern Company (Southern Company) , încorporată pe 9 noiembrie 1945 ,
deține companiile Alabama Power, Georgia Power, Gulf Power și Mississippi Power,
fiecare dintre acestea fiind o companie publică . Companiilor tradiționale furnizează
servicii electrice în statele ca Alabama , Georgia , Florida , și Mississippi . Southern
Power construiește, dobândește , dețin e și administrează active de producție și vinde
energie electrică pe piețe cu ridicata .

55
Exelon Corporation (Exelon) este o compani e încorporată în februarie 1999,
întreprinde servicii de utilități. Firma operează prin intermediul filialelor sale
principale, considerate segmente individuale, precum: Exelon Company Generation,
Commonwealth Edison Company și Energy Company PECO. La data de 09
decembrie 2010, societatea a achiziționat Exelon Wi nd, fosta John Deere Renewables ,
un operator și dezvoltato r de energie eolian ă.
Duke Energy Corporation (Duke Energy) , este o companie de energie care
acționează în principal în Statele Unite, în primul rând prin filialele directe și
indirecte, filiale în proprietate deplină . Sucursalele includ Duke Energy Carol ina,
Duke Energy Ohio , care include Duke Energy Kentucky , și Duke Energy Indiana .
Duke Energy funcționează pe trei segmente : U.S. Franchised Electric & Gas,
Commercial Power și International Energy. În 2010 , Duke Energy a finalizat
formarea unui joint-venture pentru Duke Net Communications cu fonduri de investi ții
administrate de Alinda Capital Partners.
NextEra Energy (NextEra Energy) este o companie de energie electrică din
America de Nord și Statele Unite ale Americii . Compania este un producăt or de
energie regenerabilă din proiecte solare și eoliană . NextEra Energia ocup ă o
diversitate geografică , cu operațiuni în 28 de state și Canada . Compania are două
filiale principale de operare , Florida Power & Light Company (FPL) și NextEra
Energy Resources . FPL este o companie de utilități reglementată, angajată în principal
în producerea, transportul , distribuția și vânzarea de energie electrică în Florida .
NextEra Energy Resources este filială a NextEra Energy , care produce energie
electrică din materii combustibile regenerabile .
Dominion Resources (Dominion) , încorporată în 1983 , este un producător și
transportator de energie , cu un portofoliu de aproximativ 27,600 de megawaț i
generați , 11.000 de kilometri de conducte de transport, colectare si depozitare a
gazelor naturale și 6100 de mile de linii de transport electrice . Compania opereaz ă
sistemul de stocare a gazelor naturale cu 947 miliarde de metri cubi de capacitate de
stocare și oferă clienților energie în 14 state . Compania opereaz ă în trei segmente de
afaceri : Dominion Virginia Power , Dominion Energy and Dominion Generation.

56
Tabelul 3: Capitalizarea bursieră și elemente ale situațiilor financiare anuale
în sectorul utilităților
Milioane de dolari
(cu excepția EPS și DPS) Souhthern Exelon Duke NextEra Dominion
Capitalizarea bursieră 33,803.57 27,640.81 24,944.56 23,895.65 27,442.51
Active Totale 2010 55,032 52,440 58,986 52,994 42,817
Active Totale 2009 52,046 49,180 59,090 48,458 42,554
Datorii Totale 2010 38,123 38,677 36,130 20,520 18,004
Datorii Totale 2009 36,461 36,540 36,437 19,191 19,226
Capitaluri proprii 2010 16,909 13,563 22,856 32,474 24,813
Capitaluri proprii 2009 15,585 12,640 22,653 29,267 23,328
Vânzări 2010 14,791 18,644 3,663 15,317 15,197
Vânzări 2009 13,307 17,318 3,594 15,643 14,798
Profit net 2010 1,975 2,563 511 1,957 2,808
Profit net 2009 1,643 2,707 445 1,615 1,287
EPS 2010 2.37 3.88 0.38 4.77 4.76
EPS 2009 2.07 4.10 0.34 3.99 2.17
DPS 2010 1.80 2.10 0.25 2.00 1.83
DPS 2009 1.73 2.10 0.24 1.89 1.75
(Sursa: Proiecția autorului)
SECTORUL TELECOMUNICAȚIILOR
AT& T Inc , încorporată în 1983, este un holding. Compania este un furnizor de
servicii de tel ecomunicații în Statele Unite ș i în întreaga lume. Acestea includ
comunicațiile fără fir, servicii locale de schimb, pe d istanțe lungi, servicii de bandă
largă, servicii de I nternet, servicii video, servicii cu ridicata și directoare de
publicitate. AT&T operează în patru segmente: Wireless, care oferă atât servicii de
voce fără fir, cât și servicii de comunicații de date pe teritoriul Statelor Unite și, prin
acordur ile de roa ming, în țări străine; Wireline , care oferă telefonia fixă și servicii de
comunicații de date, AT&T U -Verse TV , ce include servicii de bandă largă și voce de
mare viteză (U-Verse) și crearea de rețele pentru clienții business; Soluț ii de
publicitate, car e publică Yellow Pages și vinde publicitate bazată pe Internet și
căutare locală, și A ltele, care include furnizarea de rezultate de la servicii le de
informare a clienților și toate celelalte operațiuni ale corporației .

57
Verizon Communication Inc. (Verizon ), încorporată in 1983, este un furnizor de
servicii de telecomunicații . Segmentul Wireless oferă servicii wireless de voce, de
date și de vânzări ale echipamente lor, care sunt furnizate pentru consumator i final i,
companii și guvern . Segmentul Wireline include acces la Internet , video broadband ,
servicii de Internet protocol , acces la rețea , servicii video și de date în bandă largă și
alte servicii . Compania oferă aceste servicii pentru companii, clienți și guverne în
peste 150 de ță ri din întreaga lume , pe lângă SUA.
American Tower Corporation este o corporație care își desfășoară operațiunile
direct si indiret prin intermediul filialelor sale. Este o companie cu infrastructură
pentru comunicații wireless și radio , care deține , opereaz ă și dezvoltă site-uri de
comunicații . Activitatea sa principală este închirierea spațiului de difuzare pentru site-
uri de comunicații multi -tenant, pentru furnizorii de servicii de comunicații wireless și
servicii de radio și televiziune . Compania oferă , de asemenea, s ervicii pentru analiza
pieței interne și servicii de analiză structurală , care menține compania în topul
afacerilor de leasing al site -urilor.
CenturyLink Inc , încorporată în 1968 este, împreună cu filialele sale , o companie de
comunica ții integrate ce se ocupă în principal cu furnizarea unei game largi de servici i
de comunicații, inclusiv servicii de voce la nivel local și de distanță, accesul la rețeaua
locală, acces la internet de mare viteză, alte servicii de date și servicii video.
Compania desfă șoară în principal operațiunile sale în 33 de state situate în Statele
Unite. Pe lângă aceste servicii, compania realizează transportul datelor prin fibră ,
oferă servicii pentru monitorizare și securitate și nu în ultimul rând, servicii de
informații pentru afaceri pe anumite piețe locale și regionale.
VimpelCom Ltd. (VimpelCom ), înființată la 05 iunie 2009, este un grup integrat de
servicii de telecomunicații. Compania oferă o gamă larg ă de servicii wireless, fixe, și
broadband în Rusia, Ucrai na, Kazahstan, Armenia, Vietnam, Cambodgia , Zimbabwe,
Namibia, Republica Centrafricană, Italia, și are o participare indirectă în companii
precum Globalive Wireless Canada. Ace asta of eră servicii în cadrul Beeline,
Infostrada Mobilink, Leo , Telecel, și bra nd-uri Djezzy. Entitatea operează în cinci
unități: Europa și A merica de Nord, Rusia, Ucraina , precum și Africa ș i Asia.
Operațiunile VimpelCom î n jurul globului acoperă un teritoriu cu o populație totală de
aproximativ 843 milioane de oameni.

58
Tabelul 4: Capitalizarea bursieră și elemente ale situațiilor financiare anuale
în sectorul telecomunicațiilor
Milioane de dolari
(cu excepția EPS și DPS) AT&T Verizon American
Tower Century
link Vimpel
Com
Capitalizarea bursieră 182,219.91 100,460.60 19,910.86 23,691.48 21,508.51
Active Totale 2010 268,488 220,005 10,368 22,038 19,928
Active Totale 2009 268,312 226,907 8,520 22,563 14,733
Datorii Totale 2010 156,538 133,093 6,863 12,391 9,070
Datorii Totale 2009 166,323 142,764 5,202 13,096 10,224
Capitaluri proprii 2010 111,950 86,912 3,505 9,647 10,813
Capitaluri proprii 2009 101,989 84,143 3,318 9,467 4,509
Vânzări 2010 124,280 106,565 1,985 7,042 10,513
Vânzări 2009 122,513 107,808 1,724 4,974 8,711
Profit net 2010 19,864 10,217 373 948 1,673
Profit net 2009 12,138 11,601 247 647 1,122
EPS 2010 3.36 0.90 0.93 3.13 1.39
EPS 2009 2.06 1.72 0.62 2.55 1.09
DPS 2010 1.69 1.93 0.00 2.90 0.71
DPS 2009 1.65 1.87 0.00 2.80 0.31
(Sursa: Proiecția autorului)
SECTORUL TEHNOLOGIEI
Texas Instruments Inc (TI) este o companie angajată în proiectarea și realizarea de
semiconductori, pentru designeri și producători de electronice la nivel mondial. În
plus, comercializează calculatoare și produse similare. Compania realizeaz ă servicii
de design, operațiuni de fabricare sau de vânzări în peste 30 de țări. TI are patru
segmente: Analog, Embedded Processing, Wireless și altele. Produsele sale sunt
vândute firmelor de echipamente originale, designeril or, producătorilor și
distribuitorilor contractu ali.
Hewlett -Packard Company (HP) , încorporată în 1947, este un furnizor de produse,
tehnologii, software, soluții și servicii pentru consumatori individuali, întreprinderi
mici și mijlocii și întreprinderi m ari, inclusiv clienților din sectorul guve rnamental,
sănătate și educație . Operațiunile sale sunt organizate în șapte segmente: Services ,
Enterprise Storage, HP Software , Personal Systems Group, Imaging and Printing
Group , HP Financial Services și Corporate Investment s. În 2010, compania a
achiziționat 3Com Corporation, Palm, Fortify Software și 3PAR Inc .

59

EMC Corporation (EMC) , încorporată în 1979 , dezvoltă , oferă și sprijină
infrastructura informa țional ă și virtual ă a industri ei tehnologic e și oferă soluții în
domeniu . Compania opereaz ă în două segmente de afaceri : EMC Information
Infrastructure , care oferă o bază pentru pentru a gestiona cantități de mari de
informații, a reduce costurile de energie și răcire , precum și informații pentru
agilitatea afacerii , și EMC VMware Virtual Infrastructure, care este furnizorul de
solutii virtuale de software de infrastructură . În noiembrie 2010, the EMC a
achiziționat Bedford, Massachusetts -based Bus -Tech, Inc. În aprilie 2011, aceasta a
achiziționat și NetWitness Corporation.
International Business Machines Corporation (IBM) , înființată la 16 iunie 1911,
este o companie ce se ocupă cu tehnologia informației (IT). Compania opereaz ă sub
cinci segmente: Global Technology Services (GTS), Global Business Services (GBS),
Software, Systems and Technology și Global Financing. GTS oferă, în primul rând,
servicii IT de infrastructură și procese business. GBS oferă în principal servicii
profesionale și servicii de administrare și management. Segmentul IBM Softwa re se
compune din middleware și software pentru sisteme de operare. IBM pune la
dispozi ția clien ților săi soluții de afaceri care necesită putere de calcul avansată și
capacități de stocare. Global Financing investește în active de finanțare și gestionează
riscurile asociate.
Xerox Corporation (Xerox) oferă un portofoliu de tehnologii, servicii și software,
precum și o gamă variată de tehnologii de externalizare pentru informații și procese
business . Compania are trei segmente: Tehnologie, Servicii și Alte operațiuni.
Tehnologia include vânzarea de produse și materii prime, precum și de servicii
tehnice asociate și finanțarea acestor produse. Segmentul companiei este format din
servicii ale proceselor de afaceri, tehnologia informației și servicii de outsou rcing a
documentelor. Compania vinde produsele și serviciile sale direct către clienți prin
intermediul forței de muncă r ăspândite în lumea întreagă printr -o rețea de agenți
independenți, dealeri și prin internet. În Europa, Africa, Orientul Mijlociu și pă rți din
Asia, compania distribuie produsele sale prin intermediul Xerox Limited.

60
Tabelul 5: Capitalizarea bursieră și elemente ale situațiilor financiare anuale
în sectorul tehnologiei
Milioane de dolari
(cu excepția EPS și DPS) Texas
Instruments Hewlett –
Packard EMC IBM Xerox
Capitalizarea bursieră 36,274.91 72,595.45 53,146.98 199,169.80 13,801.68
Active Totale 2010 13,401 124,503 30,833 113,452 30,600
Active Totale 2009 12,119 114,799 26,812 109,022 24,032
Datorii Totale 2010 2,964 83,722 12,666 90,280 18,441
Datorii Totale 2009 2,397 74,035 10,751 86,267 16,841
Capitaluri proprii 2010 10,437 40,781 18,167 23,172 12,159
Capitaluri proprii 2009 9,722 40,764 16,061 22,755 7,191
Vânzări 2010 13,966 126,033 17,015 99,870 7,234
Vânzări 2009 10,427 114,552 14,026 95,758 6,646
Profit net 2010 3,228 8,761 1,900 14,833 606
Profit net 2009 1,470 7,660 1,088 13,425 485
EPS 2010 2.66 3.78 0.92 11.69 0.44
EPS 2009 1.16 3.21 0.54 10.01 0.56
DPS 2010 0.49 0.32 0.00 2.50 0.17
DPS 2009 0.45 0.32 0.00 2.15 0.17
(Sursa: Proiecția autorului)
SECTORUL SĂNĂTĂȚII
Medtronic Inc (Medtronic) , încorporată în 1957 , este o companie de tehnologie
medical ă. Compania este angajată în cercetare , fabricarea și vânzarea de produse
pentru a atenua durerea , pentru îmbun ătățirea sănătății și prelungirea duratei de viață .
Aceasta produce și comercializează dispozitiv e pe bază de terapii medicale . Printre
clienții săi principali se numără: spitale , clinici , furnizori de asistență medicală și alte
instituții , inclusiv programe de sănătate guvernamentale.
AstraZeneca PLC (AstraZeneca) , înființată la 17 iunie 1992, este o companie
globala biofarmaceutică. AstraZeneca descoperă, dezvoltă și comercializează
medicamente pe bază de presc ripție pentru șase domenii de asistență medicală:
cardiovascular, gastro -intestinal, al bolilor infecțioase, neurologie, oncologie, și
respiratorii. Compania deține o serie de medicamente care include tratamente pentru
diferite boli . Compania deține și ope rează o gamă largă de cercetare și dezvoltare
(R&D), de producție și facilități de marketing la nivel mondial. AstraZeneca își
desfășoară activitatea în peste 100 de țări, inclusiv China, Mexic, Brazilia și Rusia.

61
McKesson Corporation (McKesson) , oferă o g amă largă de produse și servicii
precum: medicamente , produse farmaceutice , produse de informare și de gestionare a
serviciilor de îngrijire și asistență medicală în întreaga industrie .Compania opereaz ă
în două segmente . Segmentul de distribuție McKesson Solutions oferă medicamente ,
materiale și echipamente medico -chirurgicale , și produse de sănătate și de frumusețe
de îngrijire în întreaga America de Nord . Acest segment oferă de asemenea soluț ii de
specialitate far maceutică , pentru producătorii de biotehnologie și farmaceutice, vinde
soluții financiare, operaționale și clinice pentru farmacii ( spitale , îngrijiri pe termen
lung) și oferă consultanță, externalizare și alte servicii. Acest segment include un
interes de 49% în Nadro, și un interes de 39% în P arata Systems. Cel de -al doilea
segment, segmentul Technology Solutions, oferă la nivel global soluții cu referire la
grija față de pacient , financiar , lanțul de aprovizionare , management strategic și
software . În decembrie 2010, compania a achizi ționat US Oncology , o companie
integrată de oncologie.
Pfizer Inc (Pfizer) , înființată în 1942 , este o corporație multinațională ce își
desfășoară activitatea în domeniul cercetării biofarmaceuticelor . Compania operează
în două segmente : biofarmaceutică și un domeniu diversificat . Biofarmaceutica
include îngrijire medicală primară , îngrijire de specialitate , precum și oncologie.
Include produse care previne și tratează boli cardiovasculare , artrită și dureri
articulare , boli respiratorii , cancer , tulburări e ndocrine și afecțiuni ale vederii . Cel de –
al doilea domeniu include produse din aria veterinară , produse medicale de menținere
a sănătății , cum ar fi suplimente alimentare , precum și alte obiecte de îngrijire
personală , produse de nutriție , cum ar fi produsele pentru sugari și copii.
Johnson & Johnson , înființată în 1887, este o corporație multinațională . Compania
alături de filialele sale realizează studii în cercetare și dezvoltare, fabricarea și
vânzarea unei game de produse în domeniul sănătății. E a are mai mult de 250 de
companii care operează în toată lumea. Acestea sunt organizate în trei segmente de
afaceri: Consumatori , Farmaceutice și Dispozitive medicale și d iagnosticare.
Compania și filialele sale operează în 139 sedii de producție, ce ocupă 21.8 miloane
de metri pătrați ca suprafață. Pe teritoriul Statelor Unite, 7 facilități sunt utilizate de
segmentul Consumatori, 11 de către segmentul Farmaceutice și 36 sunt folosite de
segmentul de Dispozitive medicale și diagnosticare.

62
Tabelul 6: Capitalizarea bursieră și elemente ale situațiilor financiare anuale
în sectorul sănătății
Milioane de dolari
(cu excepția EPS și DPS) Medtronic Astra
Zeneca McKesson Pfizer Johnson&
Johnson
Capitalizarea bursieră 40,839.50 25,673.19 20,777.21 160,155.91 182,313.50
Active Totale 2010 28,090 28,791 28,189 195,014 102,908
Active Totale 2009 23,588 34,197 25,267 212,949 94,682
Datorii Totale 2010 13,461 8,963 20,657 106,749 46,329
Datorii Totale 2009 10,406 10,907 19,074 122,503 44,094
Capitaluri proprii 2010 14,629 19,828 7,532 88,265 56,579
Capitaluri proprii 2009 13,182 23,290 6,193 90,446 50,588
Vânzări 2010 15,817 33,269 108,702 67,809 61,587
Vânzări 2009 14,599 32,804 106,632 50,009 61,897
Profit net 2010 3,099 8,053 1,263 8,257 13,334
Profit net 2009 2,070 7,521 823 8,635 12,266
EPS 2010 2.80 5.60 4.70 1.03 4.85
EPS 2009 1.85 5.19 2.99 1.23 4.45
DPS 2010 0.82 2.55 0.48 0.72 2.11
DPS 2009 0.75 2.20 0.48 0.80 1.93
(Sursa: Proiecția autorului)
SECTORUL FINANCIAR
Aon Corporation (Aon) , încorporată în 1979, oferă servicii de gestionare a riscurilor,
de asigurare și de reasigurare, precum și consultanță in domeniul resurselor umane și
servicii de outsourcing. AON oferă expertiză tehnică, la nivel local pri n intermediul
afiliaților . Compania oferă servicii precum soluții de risc și soluții de resurse umane
prin intermediul entităților afiliate . Printre clienții companiei se numără: corporații și
firme , societăți de asigurare, organizaț ii profesionale, agenț i și brokeri independenți,
guverne, și alte entități.
Marsh & McLennan Inc, este o corporație ce oferă la un nivel global , servicii
profesionale precum consultanță și soluții în zonele de risc , strategie și capital uman .
Compania este societatea -mamă a unui număr de experți și consultanți de specialitate
de risc , inclusiv Marsh , broker de asigurări ; Guy Carpenter , în risc și reasigurare;
Mercer , furnizor de resurse umane , și Oliver Wyman Group, expert în management și
de consultanță economică. Compania își desfășoară activitatea prin intermediul celor
două segmente operaționale: Servicii de asigurare și risc , ce include activități de
management al riscului și Consultanță , ce include soluții HR și externalizarea .

63
MasterCard Inc (MasterCard) , încorporată în mai 2001, este o companie globală de
plăți care asigură o legătură economică între instituții financiare, companii ,
comercianți , guverne și posesori de carduri din întreaga lume , și permite utilizarea
formularelor electronice de plată , în loc de numera r și cecuri . Compania oferă o gamă
largă de soluții de plată , care să permită clienților săi să dezvolte și să pună în aplicare
servicii de creditare , debitare și plăți în avans , prin programele a aproximativ 22000
de instituții financiare care îi sunt cli enți. Serviciile sunt oferite pentru posesorii de
carduri , companii și entități guvernamentale . MasterCard generează venituri prin
perceperea de taxe pentru clienții săi. MasterCard administrează o familie de mărci de
carduri de plată, inclusiv MasterCard, Maestro si Cirrus, pe care compania le pune la
dispoziția clienților săi . MasterCard generează venituri prin perceperea de taxe de la
clienț i pentru furnizarea de prelucr ări ale tranzacții lor și alte comisioane legate de
servicii de plată.
Visa Inc (Visa), încorporată în mai 2007, este o companie ce oferă tehnologii de plată
la nivel global, conectând consumatorii , firmale , băncile și guvernele din mai mult de
200 de țări și teritorii , și dându -le posibilitatea de a folosi moneda scriptică în loc de
numerar sau cecuri. Visa oferă o gamă largă de platforme de plăți , pe care clienții săi
o pot utiliza pentru a dezvolta oferte de credit , de debit , de plată în avans și programe
de acces la numerar pentru clienții lor (persoane fizice, juridice și entități
guvernamentale ). Compania oferă prelucrare de tranzacții și servicii cu valoare
adăugată pentru clienții săi prin intermediul VisaNet , Servicii de procesare Visa Debit
și Servicii de procesare Visa.
Franklin Resources, Inc (Franklin) , încorporate în noiembrie 1969, este un holding.
Franklin, împreună cu filialele sale diverse, este menționată ca Franklin Templeton
Investments, este o organizație globală de gestionare a investițiilor, oferind opțiuni de
investiții sub mărcile sale numi te Franklin, Templeton, Mutual Series, Bissett,
Fiduciary și Darby. Compania operează în două segmente: Management de investiții
și servicii conexe, și Bănci/ Finanțe. Managementul investițiilor și servicii conexe
furnizează servicii de fonduri de investiți i în jurisdicții la nivel global, printre care se
numără Statele Unite ale Americii și multe alte țări, fonduri neînregistrate, și conturi
instituționale, de mare valoare netă și separat gestionate (colectiv, produsele sale
investiții sponsorizat e).

64
Tabelul 7: Capitalizarea bursieră și elemente ale situațiilor financiare anuale
în sectorul financiar
Milioane de dolari
(cu excepția EPS și DPS) Aon
Corporation Mars
McLennan Master
Card Franklin
Resources Visa
Capitalizarea bursieră 16,388.21 16,372.18 32,573.62 27,581.46 61,466.79
Active Totale 2010 22,958 15,310 8,837 10,708 33,408
Active Totale 2009 22,940 15,337 7,470 9,469 32,281
Datorii Totale 2010 17,527 8,895 3,621 2,981 8,394
Datorii Totale 2009 17,525 9,474 3,958 1,837 9,088
Capitaluri proprii 2010 5,431 6,415 5,216 7,727 25,014
Capitaluri proprii 2009 5,415 5,863 3,512 7,632 23,193
Vânzări 2010 7,521 19,550 5,539 5,853 3,497
Vânzări 2009 7,357 9,831 5,099 4,194 3,174
Profit net 2010 747 855 1,846 1,446 2,966
Profit net 2009 1,462 227 1,463 897 2,353
EPS 2010 2.64 1.56 14.10 6.36 4.03
EPS 2009 4.99 0.43 11.19 3.87 3.10
DPS 2010 0.60 0.81 0.60 34.49 0.50
DPS 2009 0.60 0.80 0.60 33.28 0.42
(Sursa: Proiecția autorului)
SECTORUL MATERIALELOR DE BAZĂ
Praxair Inc (Praxair) este un furnizor de gaze industriale . Produsele principale ale
companiei sunt gazele atmosferice și gazele de proces . În plus, c ompania construiește
echipamente care produc gaze industriale pentru uz intern și vânzare . Praxair
deservește aproximativ 25 de industrii , precum sectorul medical și cel al rafinării
petrolului ; al fibrelor optice și industria aerospațială. În cursul anului 2010 , 94% din
venituri au fost generate in patru segmente geografice (America de Nord, Europa,
America de Sud și Asia).
Air Products and Chemicals Inc. (Air Products) oferă clienților săi tehnologie ,
energie și asistență la nivel global . Compania este un furnizor de hidrogen și heliu ce
a devenit cunoscut pe piață datorită materialelor sale semiconductoare , vopselelor cu
un sistem de acoperire avansat și adezivilor pe care compania îi furnizează . Air
Products and Chemicals Inc . operează în patru segmente : gaze, electronice si
materiale de performanță , împreună cu segmentul p entru echipamente și energie .
Compania își desfășoară activitatea în peste 40 de țări din afara SUA.

65
PPG Industries Inc (PPG) , încorporată în 1883, produce o varietate de produse
chimice . PPG operează în Europa , Orientul Mijlociu și Africa. Compania furnizează
materiale optice și de specialitate, substanțe chimice , sticlă , finisaje de protecție și
decorative pentru clienții săi într-o serie de piețe. Segmentul materialelor o ptice și de
specialitate constă în afacerile ce prelucrează siliciu.
EI du Pont de Nemours and Company (DuPont) , înființată în 1915 , oferă o gamă
de produse și servicii pentru piețe , inclusiv în agricultură și alimentație , construcții,
electronice și comunicații . Compania operează în segmente precum agricultură și
nutriție , subst anțe chimice de performanță , acoperiri de performanță , materiale de
siguranță și protecție . DuPont operează în mai mult de 90 de țări din intreaga lume .
Dow Chemical Company (Dow) , încorporată în 1947 , este un producător diversificat
și furnizor de produse folosite în principal ca materii prime în fabricarea de bunuri și
servicii clienților din întreaga lume. Corporația operează în opt segmente . Dow oferă
servicii unei game largi de industrii , inclusiv aparatură , automobile , construcții
agricole , construcții, prelucrare chimică și de tratare a apei . Compania oferă o gamă
de produse, tehnologii și soluții pentru clienți în aproximativ 160 de țări .
Tabelul 8: Capitalizarea bursieră și elemente ale situațiilor financiare anuale
în sectorul materialelor de bază
Milioane de dolari
(cu excepția EPS și DPS) Praxair AirProducts PPG
Industries DuPont DowChemical
Capitalizarea bursieră 30,981.31 19,320.74 13,510.94 46,797.55 41,098.26
Active Totale 2010 15,274 13,506 14,975 40,410 69,588
Active Totale 2009 14,317 13,029 14,240 38,185 66,018
Datorii Totale 2010 9,129 7,808 11,142 9,743 46,946
Datorii Totale 2009 8,669 8,099 10,318 7,651 44,894
Capitaluri proprii 2010 6,145 5,698 3,833 30,667 22,642
Capitaluri proprii 2009 5,648 4,930 3,922 30,534 21,124
Vânzări 2010 10,116 9,026 13,423 31,505 53,674
Vânzări 2009 8,956 8,256 12,239 26,109 44,875
Profit net 2010 1,195 1,029 769 3,031 2,310
Profit net 2009 1,254 631 336 1,755 648
EPS 2010 3.90 4.74 4.67 3.32 1.75
EPS 2009 4.08 2.96 2.04 1.93 0.32
DPS 2010 1.80 1.92 2.18 1.64 0.60
DPS 2009 1.70 1.79 2.13 1.64 0.60
(Sursa: Proiecția autorului)

66
SECTORUL BUNURILOR ȘI SERVICIILOR DE CONSUM
Kraft Foods Inc (Kraft Foods) , încorporată în anul 2000 , este un holding care
produce și comercializează produse alimentare , inclusiv biscuiți , produse de patiserie ,
băuturi , brânză și diverse produse de panificație și băcănie . Compania iși exportă
produsele către consumatorii din aproximativ 170 de țări . Compania operează pe trei
segmente : Kraft Foods America de Nord , Kraft Foods Europa și Kraft Foods
Developing Markets (pe piețele în curs de dezvoltare). La 31 decembrie 2010,
corporația avea operaț iuni în peste 75 de țări și fabrica produsele sale în 223 de unități
de prelucrare din întreaga lume. Portofoliul său cuprinde branduri precum biscuiț ii
Oreo, Nabisco , LU; ciocolată Milka și Cadbury; cafea Jacobs și Maxwell House .
General Mills Inc (General Mills) , încorporată în 1928, este un producător de talie
mondială , care comercializează produse alimentare de consum vândute in magazine
de retail . Corporația produce bunurile în 15 țări și le exportă în mai mult de 100 de
țări. Afacerile companiei sunt organizate în trei segmente de operare : U.S. Retail,
International, and Bakeries & Foodservice. Clienții principali ai acestei companii sunt
lanțurile de magazine alimentare și produse naturale , distribuitorii agro-alimentari și
numeroase restaurante .
Kellogg Company , înființată în Delaware în 1922 , este o companie angajată în
fabricarea și comercializarea de cereale și produse de patiserie. Produsele oferite de
companie principale sunt: cereale și alimente precum fursecuri , biscuiț i, produse de
patiserie, pâine prajită , batoane de cereale , gustări cu aromă de fructe , vafe și alimente
congelate . Aceste produse sunt fabricate de companie în 18 țări și se comercializează
în mai mult de 180 de țări . Compania fabrică fursecuri , biscuiti și alte alimente sub
numele mai multor mă rci, precum Kellogg’s, Murray , și Famous Amos .
Archer Daniels Midland Company , încorporată în 1923 , se ocupă în principal cu
achiziționarea , transportul , depozitarea , procesarea și comercializarea produselor
agricole de baz ă. Compania este un producător de semințe oleaginoase , porumb , grâu,
cacao , și alte mărfuri agricole și este un producător de ulei vegetal și făină de
proteine , biodiesel , etanol și alte produse alimentare . Operațiunile companiei sunt
clasificate în trei segmente de afaceri : procesarea s emințelor , prelucrarea de cereale și
servicii agricole.

67
HJ Heinz Company , înființată la 27 iulie 1900 , împreună cu filialele sale este o
corporație ce se ocupă cu fabricarea și comercializarea unei game de produse
aliment are la nivel global . Produsele principale ale companiei includ ketchup ,
condimente și sosuri , alimente congelate , supe, fasole ș i paste , hrană pentru sugari și
alte produse alimentare . Compania opereaza pe cinci segmente : America de Nord,
Europa, Asia/Pacific, U.S. Foodservice și restul lumii.
Tabelul 9: Capitalizarea bursieră și elemente ale situațiilor financiare anuale
în sectorul bunurilor și serviciilor de consum
Milioane de dolari
(cu excepția EPS și DPS) KraftFoods GeneralMills Kellogs ADM Heinz
Capitalizarea bursieră 61,174.09 24,470.08 20,048.89 19,417.07 17,401.18
Active Totale 2010 95,289 17,679 11,847 31,548 12,231
Active Totale 2009 66,714 17,875 11,200 31,582 10,076
Datorii Totale 2010 59,347 12,031 9,693 16,917 9,048
Datorii Totale 2009 40,742 12,458 8,925 17,929 8,127
Capitaluri proprii 2010 35,942 5,648 2,154 14,631 3,183
Capitaluri proprii 2009 25,972 5,417 2,275 13,653 1,949
Vânzări 2010 49,207 14,797 12,397 61,682 10,707
Vânzări 2009 38,754 14,691 12,575 69,207 10,495
Profit net 2010 4,114 1,530 1,247 1,930 990
Profit net 2009 3,021 1,304 1,212 1,684 865
EPS 2010 2.40 2.32 3.32 3.00 3.09
EPS 2009 2.04 1.96 3.17 2.62 2.73
DPS 2010 1.16 0.96 1.56 0.58 1.80
DPS 2009 1.16 0.86 1.43 0.54 1.68
(Sursa: Proiecția autorului)

68
3.3. Analiză la nivelul indicatorilor economico -financiari
Pe baza elementelor extrase din bilanț ul și co ntul de profit și pierdere ale entități lor,
calculăm în continuare principalii indicatori de structură și performanță, precum și
ratele de creștere ale activelor totale și ale vânzărilor . Exemplificăm calculele prin
indicatorii corporației Royal Dutch Shell și menționăm că pe baza acelorași formul e
expuse în continuare, dar introduse în Microsoft Excel, vom calcula indicatori i
celorlalte companii din eșantion. Evidențiem valorile acestor indicatori economico –
financiari pentru fiecare entitate cu ajutorul tabelelor ce urmează calculelor .
1. Indicat orul gradului de îndatorare ( Debt to Equity ratio -D_EQ)
𝐷_𝐸𝑄= 𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑟𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑖×100 =𝐷
𝐸𝑞×100
𝐷_𝐸𝑄_2010 = 172780
149780×100 =115 .36%
𝐷_𝐸𝑄_2009 = 154046
138135×100 =111 .52%
2. Indicatorul gradului de îndatorare ( Debt to T otal Assets -D_TA)
𝐷_𝑇𝐴= 𝐷𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒×100 =𝐷
𝑇𝐴×100
𝐷_𝑇𝐴_2010 = 172780
322560×100 =53.57%
𝐷_𝑇𝐴_2009 = 154046
292181×100 =52.73%
3. Rata rentabilității financiare (Return On Equity -ROE)
𝑅𝑂𝐸=𝑅𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑛𝑒𝑡
𝐶𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙𝑢𝑟𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑖×100
𝑅𝑂𝐸_2010 =20127
149780×100 =13.44%
𝑅𝑂𝐸_2009 =12518
138135×100 =9.06%

69
4. Rata rentabilității activelor (Return On Assets -ROA)
𝑅𝑂𝐴= 𝑅𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑛𝑒𝑡
𝑇𝑜𝑡𝑎𝑙 𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒×100
𝑅𝑂𝐴_2010 = 20127
322560×100=6.24%
𝑅𝑂𝐴_2009 = 12518
292181×100 =4.28%
5. Profitul net pe acțiune (Earnings Per Share -EPS)
𝐸𝑃𝑆= 𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
𝑁𝑟.𝑑𝑒 𝑎𝑐ț𝑖𝑢𝑛𝑖
𝐸𝑃𝑆_2010 = 3.28 $
𝐸𝑃𝑆_2009 = 2.04 $
6. Dividendul pe acțiune (Dividend Per Share -DPS)
𝐷𝑃𝑆= 𝐷𝑖𝑣𝑖𝑑𝑒𝑛𝑑𝑒
𝑁𝑟.𝑑𝑒 𝑎𝑐ț𝑖𝑢𝑛𝑖
𝐷𝑃𝑆_2010 = 1.68 $
𝐷𝑃𝑆_2009 = 1.66 $
7. Coeficientul de distribuire a dividendelor (Dividend payout ratio -DPAY )
𝐷𝑃𝐴𝑌= 𝐷𝑖𝑣𝑖𝑑𝑒𝑛𝑑𝑒
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡×100 =𝐷𝑖𝑣𝑖𝑑𝑒𝑛𝑑𝑒
𝑁𝑟.𝑑𝑒 𝑎𝑐ț𝑖𝑢𝑛𝑖
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑛𝑒𝑡
𝑁𝑟.𝑑𝑒 𝑎𝑐ț𝑖𝑢𝑛𝑖×100 =𝐷𝑃𝑆
𝐸𝑃𝑆×100
𝐷𝑃𝐴𝑌_2010 = 𝐷𝑃𝑆_2010
𝐸𝑃𝑆_2010 ×100 =1.68$
3.28$×100 =51.22%
𝐷𝑃𝐴𝑌_2009 = 𝐷𝑃𝑆_2009
𝐸𝑃𝑆_2009 ×100 =1.66$
2.04$×100 =81.37%
8. Rata de creștere a vânzările din 2009 în 2010 (SALES_)
𝑆𝐴𝐿𝐸𝑆_=𝑉â𝑛𝑧ă𝑟𝑖 2010−𝑉â𝑛𝑧ă𝑟𝑖 2009
𝑉â𝑛𝑧ă𝑟𝑖 2009×100

70
𝑆𝐴𝐿𝐸𝑆_=𝑆𝐴𝐿𝐸𝑆_2010−𝑆𝐴𝐿𝐸𝑆_2009
𝑆𝐴𝐿𝐸𝑆_2009×100 =368056−278188
278188×100 =32.30%
9. Rata de creștere a activelor totale din 2009 în 2010 (TA_)
𝑇𝐴_=𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 2010−𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 2009
𝐴𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒 2009×100
𝑇𝐴_= =𝑇𝐴_2010−𝑇𝐴_2009
𝑇𝐴_2009×100 =322560−292181
292181×100 =10.40%
Tabelul 10: Indicatori economico -financiari în sectorul energetic
RoyalDutchShell Exxon ConocoPhilips Chevron Marathon
ROE_2010 13.44% 19.95% 16.43% 17.98% 10.80%
ROE_2009 9.06% 16.71% 7.05% 11.33% 6.68%
ROA_2010 6.24% 10.07% 7.27% 10.30% 5.13%
ROA_2009 4.28% 8.26% 2.90% 6.37% 3.11%
D_Eq_2010 115.36% 98.13% 126.18% 74.62% 110.40%
D_Eq_2009 111.52% 102.20% 142.98% 77.85% 114.75%
D_TA_ 2010 53.57% 49.53% 55.79% 42.73% 52.47%
D_TA_2009 52.72% 50.54% 58.84% 43.77% 53.43%
DPAY_2010 51.22% 27.88% 27.99% 29.80% 27.35%
DPAY_2009 81.37% 41.60% 64.53% 50.57% 46.60%
SALES _ 32.30% 22.76% 26.85% 18.40% 35.75%
TA_ 10.40% 29.65% 2.74% 12.24% 6.30%
(Sursa: Proiecția autorului)
Tabelul 11: Indicatori economico -financiari în sectorul utilităților
Souhthern Exelon Duke NextEra Dominion
ROE_2010 11.68% 18.90% 2.24% 6.03% 11.32%
ROE_2009 10.54% 21.42% 1.96% 5.52% 5.52%
ROA_2010 3.59% 4.89% 0.87% 3.69% 6.56%
ROA_2009 3.16% 5.50% 0.75% 3.33% 3.02%
D_Eq_2010 225.46% 285.17% 158.08% 63.19% 72.56%
D_Eq_2009 233.95% 289.08% 160.85% 65.57% 82.42%
D_TA_ 2010 69.27% 73.75% 61.25% 38.72% 42.05%
D_TA_2009 70.06% 74.30% 61.66% 39.60% 45.18%
DPAY_2010 76.05% 54.12% 64.47% 41.93% 38.45%
DPAY_2009 83.70% 51.22% 70.59% 47.37% 80.65%
SALES _ 11.15% 7.66% 1.92% -2.08% 2.70%
TA_ 5.74% 6.63% -0.18% 9.36% 0.62%
(Sursa: Proiecția autorului)

71
Tabelul 12: Indicatori economico -financiari în sectorul telecomunicațiilor
AT&T Verizon American
Tower Century
link VimpelCom
ROE_2010 17.74% 11.76% 10.64% 9.83% 15.47%
ROE_2009 11.90% 13.79% 7.44% 6.83% 24.88%
ROA_2010 7.40% 4.64% 3.60% 4.30% 8.40%
ROA_2009 4.52% 5.11% 2.90% 2.87% 7.62%
D_Eq_2010 139.83% 153.14% 195.81% 128.44% 83.88%
D_Eq_2009 163.08% 169.67% 156.78% 138.33% 226.75%
D_TA_ 2010 58.30% 60.50% 66.19% 56.23% 45.51%
D_TA_2009 61.99% 62.92% 61.06% 58.04% 69.40%
DPAY_2010 50.30% 213.89% 0.00% 92.65% 51.08%
DPAY_2009 80.10% 108.72% 0.00% 109.80% 28.44%
SALES _ 1.44% -1.15% 15.14% 41.58% 20.69%
TA_ 0.07% -3.04% 21.69% -2.33% 35.26%
(Sursa: Proiecția autorului)

Tabelul 13: Indicatori economico -financiari în sectorul tehnologiei
Texas
Instruments Hewlett –
Packard EMC IBM Xerox
ROE_2010 30.93% 21.48% 10.46% 64.01% 4.98%
ROE_2009 15.12% 18.79% 6.77% 59.00% 6.74%
ROA_2010 24.09% 7.04% 6.16% 13.07% 1.98%
ROA_2009 12.13% 6.67% 4.06% 12.31% 2.02%
D_Eq_2010 28.40% 205.30% 69.72% 389.61% 151.67%
D_Eq_2009 24.66% 181.62% 66.94% 379.11% 234.20%
D_TA_ 2010 22.12% 67.24% 41.08% 79.58% 60.26%
D_TA_2009 19.78% 64.49% 40.10% 79.13% 70.08%
DPAY_2010 18.42% 8.47% 0.00% 21.39% 38.64%
DPAY_2009 38.79% 9.97% 0.00% 21.48% 30.36%
SALES _ 33.94% 10.02% 21.31% 4.29% 8.85%
TA_ 10.58% 8.45% 15.00% 4.06% 27.33%
(Sursa: Proiecția autorului)

72
Tabelul 14: Indicatori economico -financiari în sectorul sănătății
Medtronic AstraZeneca McKesson Pfizer Johnson&
Johnson
ROE_2010 21.18% 40.61% 16.77% 9.35% 23.57%
ROE_2009 15.70% 32.29% 13.29% 9.55% 24.25%
ROA_2010 11.03% 27.97% 4.48% 4.23% 12.96%
ROA_2009 8.78% 21.99% 3.26% 4.05% 12.95%
D_Eq_2010 92.02% 45.20% 274.26% 120.94% 81.88%
D_Eq_2009 78.94% 46.83% 307.99% 135.44% 87.16%
D_TA_ 2010 47.92% 31.13% 73.28% 54.74% 45.02%
D_TA_2009 44.12% 31.89% 75.49% 57.53% 46.57%
DPAY_2010 29.29% 45.54% 10.21% 69.90% 43.51%
DPAY_2009 40.54% 42.39% 16.05% 65.04% 43.37%
SALES _ 8.34% 1.42% 1.94% 35.59% -0.50%
TA_ 19.09% -15.81% 11.56% -8.42% 8.69%
(Sursa: Proiecția autorului)

Tabelul 15: Indicatori economico -financiari în sectorul financiar
Aon Mars
McLennan Master
Card Franklin
Resources Visa
ROE_2010 13.75% 13.33% 35.39% 18.71% 11.86%
ROE_2009 27.00% 3.87% 41.66% 11.75% 10.15%
ROA_2010 3.25% 5.58% 20.89% 13.50% 8.88%
ROA_2009 6.37% 1.48% 19.59% 9.47% 7.29%
D_Eq_2010 322.72% 138.66% 69.42% 38.58% 33.56%
D_Eq_2009 323.64% 161.59% 112.70% 24.07% 39.18%
D_TA_ 2010 76.34% 58.10% 40.98% 27.84% 25.13%
D_TA_2009 76.39% 61.77% 52.99% 19.40% 28.15%
DPAY_2010 22.73% 51.92% 4.26% 542.30% 12.41%
DPAY_2009 12.02% 186.05% 5.36% 859.95% 13.55%
SALES _ 2.23% 98.86% 8.63% 39.56% 10.18%
TA_ 0.08% -0.18% 18.30% 13.08% 3.49%
(Sursa: Proiecția autorului)

73
Tabelul 16: Indicatori economico -financiari în sectorul materialelor de bază
Praxair AirProducts PPG
Industries DuPont DowChemical
ROE_2010 19.45% 18.06% 20.06% 9.88% 10.20%
ROE_2009 22.20% 12.80% 8.57% 5.75% 3.07%
ROA_2010 7.82% 7.62% 5.14% 7.50% 3.32%
ROA_2009 8.76% 4.84% 2.36% 4.60% 0.98%
D_Eq_2010 148.56% 137.03% 290.69% 31.77% 207.34%
D_Eq_2009 153.49% 164.28% 263.08% 25.06% 212.53%
D_TA_ 2010 59.77% 57.81% 74.40% 24.11% 67.46%
D_TA_2009 60.55% 62.16% 72.46% 20.04% 68.00%
DPAY_2010 46.15% 40.51% 46.68% 49.40% 34.29%
DPAY_2009 41.67% 60.47% 104.41% 84.97% 187.50%
SALES _ 12.95% 9.33% 9.67% 20.67% 19.61%
TA_ 6.68% 3.66% 5.16% 5.83% 5.41%
(Sursa: Proiecția autorului)

Tabelul 17: Indicatori economico -financiari în sectorul bunurilor și serviciilor de consum
KraftFoods General
Mills Kellogs ADM Heinz
ROE_2010 11.45% 27.09% 57.89% 13.19% 31.10%
ROE_2009 11.63% 24.07% 53.27% 12.33% 44.38%
ROA_2010 4.32% 8.65% 10.53% 6.12% 8.09%
ROA_2009 4.53% 7.30% 10.82% 5.33% 8.58%
D_Eq_2010 165.12% 213.01% 450.00% 115.62% 284.26%
D_Eq_2009 156.87% 229.98% 392.31% 131.32% 416.98%
D_TA_ 2010 62.28% 68.05% 81.82% 53.62% 73.98%
D_TA_2009 61.07% 69.70% 79.69% 56.77% 80.66%
DPAY_2010 48.33% 41.38% 46.99% 19.33% 58.25%
DPAY_2009 56.86% 43.88% 45.11% 20.61% 61.54%
SALES _ 26.97% 0.72% -1.42% -10.87% 2.02%
TA_ 42.83% -1.10% 5.78% -0.11% 21.39%
(Sursa: Proiecția autorului)

74
3.4. Dezvoltarea analizei și interpretarea rezultatelor
Prin ordonarea corporațiilor în funcție de gradul lor de îndatorare ( datorii/ capitaluri
proprii) înregistrat în anul 2010 am obținut următoarele subeșantioane de câte 20 de
corporații fiecare:
Tabelul 18: Cele două s ubeșantioane ale entităților cu un grad mai ridicat
sau mai scăzut de îndatorare
HIGH D _Eq LOW D _Eq
Kellogs Century link
IBM ConocoPhilips
AonCorporation Pfizer
PPG Industries ADM
Exelon RoyalDutchShell
Heinz Marathon
McKesson Exxon
Souhthern Medtronic
GeneralMills VimpelCom
DowChemical Johnson&Johnson
Hewlett -Packard Chevron
American Tower Dominion
KraftFoods EMC
Duke MasterCard
Verizon NextEra
Xerox AstraZeneca
Praxair FranklinResources
AT&T Visa
MarsMcLennan DuPont
AirProducts TexasInstruments
(Sursa: Proiecția autorului )
Pe parcursul lucrării , notăm rentabilitatea financiară cu ”ROE”, gradul de îndatorare
calculat ca raportul dintre datorii și capitaluri proprii cu ”D_EQ” și facem referi re la
subeșantionul corporațiilor cu o valoarea mai mare a acestuia prin cuvântul ”HIGH” și
la celălalt subeșantion prin cuvântul ”LOW”.

75
Ipoteza 1. Pe baza matrice lor de corelație (Tabelul 19 și Tabelul 20 ), observăm
relațiile dintre profitabilitatea măsurată prin ROE și gradul de îndatorare , pentru
fiecare din subeșantioanele analizate, în ambii ani . De asem enea, verificăm dacă ROE
în 2010 este corelat cu alți indicatori precum capi talizarea bursieră (MKCAP _2011),
rata de distribuire a dividendelor pentru exercițiul anterior (DPAY _2009 ), evoluția
vânzărilor (SALES_) și evoluția activelor totale (TA_). Corelațiile sunt analizate
pentru ambele subeșantioane, începând cu HIGH, iar pentr u fiecare din variabile le
menționate sunt construite regresii lin iare.
HIGH
Tabelul 19: Matricea de corelație pentru subeșantionul HIGH

(Sursa: Proiecția autorului în programul Eviews)

76
Regresia 1
Dependent Variable: ROE_2009
Method: Least Squares
ROE_2009=C(1)+C(2)*D_EQ_2009
Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C(1) -0.163696 0.067277 -2.433158 0.0256
C(2) 0.147996 0.026681 5.546810 0.0000
R-squared 0.630899 Mean dependent var 0.187873
Adjusted R -squared 0.610393 S.D. dependent var 0.161632
S.E. of regression 0.100888 Akaike info criterion -1.654968
Sum squared resid 0.183212 Schwarz criterion -1.555394
Log likelihood 18.54968 Durbin -Watson stat 1.988504

În 2009, coeficientul pozitiv C(2) al gradului de îndatorare indică faptul că ROE
direct corelat cu nivelul datoriilor , ceea ce înseamnă că pe măsură ce va crește acesta,
va crește și rentabilitatea financiară.
Coeficientul de determinare R pătrat (R -squared) indică partea din dispersia totală a
măsură rii unei v ariabile care poate fi explicată de dispersia valorilor celeilalte
variabile . În acest caz R2 are valoarea 63.09%, modelul fiind unul de încredere.
Regresia 2
Dependent Variable: ROE_2010
Method: Least Squares
ROE_2010=C(1)+C(2)*D_EQ_2010
Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C(1) -0.106238 0.063353 -1.676925 0.1108
C(2) 0.135605 0.026101 5.195436 0.0001
R-squared 0.599934 Mean dependent var 0.201293
Adjusted R -squared 0.577708 S.D. dependent var 0.155388
S.E. of regression 0.100978 Akaike info criterion -1.653197
Sum squared resid 0.183537 Schwarz criterion -1.553623
Log likelihood 18.53197 Durbin -Watson stat 1.971733

În 2010, similar cu 2009, coeficientul structur ii financiar e este pozitiv , ceea ce este
echivalent cu a spune că există o relație directă între ROE și gradul de îndatorare .
R2 de 59.99 % sugerează că modelul este bine construit și că varianța ratei de
îndatorare explică 59.99% din varianța variabilei dependente ROE .

77
Regresia 3
Dependent Variable: R OE_2010
Method: Least Squares
ROE_2010=C(1)+C(2)*MKCAP_2011
Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C(1) 0.147008 0.044449 3.307337 0.0039
C(2) 1.14E -06 6.27E -07 1.811594 0.0868
R-squared 0.154210 Mean dependent var 0.201293
Adjusted R -squared 0.107221 S.D. dependent var 0.155388
S.E. of regression 0.146822 Akaike info criterion -0.904555
Sum squared resid 0.388019 Schwarz criterion -0.804982
Log likelihood 11.04555 Durbin -Watson stat 0.788843

În această regresie utilizăm valorile capitalizării bursiere valabile la momentul
realizării studiului3. Observăm că relația dintre ROE și capitalizarea bursieră este
directă, de vreme ce coeficientul C(2) al variabilei explicative MKCAP este pozitiv.
Un R2 de 15.42% este relativ scăzut pentru aceasta ecuație, care explică 15.42% din
dispersia variabilei ROE. Cu alte cuvinte, există o legătură între ROE și capitalizarea
bursieră, chiar dacă nu este una foarte puternică.
Regresia 4
Dependent Variable: ROE_2010
Method: Least Squares
ROE_2010=C(1)+C(2)*DPAY_2009
Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C(1) 0.249571 0.055562 4.491783 0.0003
C(2) -0.075927 0.068450 -1.109244 0.2819
R-squared 0.063983 Mean dependent var 0.201293
Adjusted R -squared 0.011982 S.D. dependent var 0.155388
S.E. of regression 0.154455 Akaike info criterion -0.803193
Sum squared resid 0.429412 Schwarz criterion -0.703620
Log likelihood 10.03193 Durbin -Watson stat 1.005311

Chiar dacă regresia este construită pentru anul 2010, utilizăm valorile ratei
dividendelor din 2009, deoarece considerăm că prin distribuirea dividendelor la
încheierea exercițiului financiar, valoarea capitalurilor proprii din următorul an este
afectată. Coeficientul negativ al variabilei DPAY_2009 ne spune că ROE este indirect

3 19-21 June 2011 (www.reuters.com)

78
corelat cu acest indicator. Dacă rata de distribuire a dividendelor în anul anterior este
mai mare, atunci rentabilitatea capitalurilor proprii va fi mai mică în anul analizat.
R2 sugerează că modelul explică dispersia lui ROE în proporție de 6.39%, existând o
corelație slabă între rentabilitate și rata dividendelor.
Regresia 5
Dependent Variable: ROE_2010
ROE_2010=C(1)+C(2)*SALES_
Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C(1) 0.220063 0.040170 5.478243 0.0000
C(2) -0.154993 0.164921 -0.939797 0.3598
R-squared 0.046773 Mean dependent var 0.201293
Adjusted R -squared -0.006184 S.D. dependent var 0.155388
S.E. of regression 0.155868 Akaike info criterion -0.784973
Sum squared resid 0.437308 Schwarz criterion -0.685400
Log likelihood 9.849733 Durbin -Watson stat 0.987895
Coeficientul C(2) al variabilei SALES_ este negativ, arătând că ROE din 2010 este
indirect corelat cu evoluția vânzărilor din 2009 în 2010.
Un R2 de 4.6% înseamnă că 4.6% din varianța lui ROE este justificată de evoluția
vânzărilor. Astfel că relația dintre cele două variabile este relativ scăzută.
Regresia 6
Dependent Variable: ROE_2010
ROE_2010=C(1)+C(2)*TA_
Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C(1) 0.218217 0.044612 4.891483 0.0001
C(2) -0.196761 0.316808 -0.621074 0.5423
R-squared 0.020980 Mean dependent var 0.201293
Adjusted R -squared -0.033410 S.D. dependent var 0.155388
S.E. of regression 0.157963 Akaike info criterion -0.758275
Sum squared resid 0.449141 Schwarz criterion -0.658701
Log likelihood 9.582746 Durbin -Watson stat 0.993037

Variabila TA_ are un coeficient negativ , ceea ce înseamnă că ROE în 2010 este
indirect corelat cu evoluția activelor totale din 2009 în 2010.
R2 are o valoare foarte mică , sugerând că doar 2.09% din dispersia lui ROE este
explicată de regresie. Corelația dintre ROE și evoluția activelor este foarte slabă.

79
Ecuațiile analizate până în ac est moment au fost regresii lini are simple, prin care am
încercat să corelăm rentabilitatea capitalurilor proprii cu o singură variabilă
explicativă. De vreme ce ROE este cel mai puternic corelat cu gradul de îndatorare și
cu capitalizarea bursie ră, construi m o regresie lini ară multiplă care include aceste
două variabile explicative.
Regresia 7
Dependent Variable: ROE_2010
Method: Least Squares
ROE_2010=C(1)+C(2)*D_EQ_2010+C(3)*MKCAP_2011
Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C(1) -0.149046 0.055910 -2.665806 0.0163
C(2) 0.132694 0.022193 5.979047 0.0000
C(3) 1.03E -06 3.67E -07 2.819706 0.0118
R-squared 0.727418 Mean dependent var 0.201293
Adjusted R -squared 0.695349 S.D. dependent var 0.155388
S.E. of regression 0.085767 Akaike info criterion -1.936887
Sum squared resid 0.125051 Schwarz criterion -1.787527
Log likelihood 22.36887 Durbin -Watson stat 1.908411

Coeficienții C(2) și C(3) ai gradului de îndatorare și ai capitalizării bursiere sunt
amândoi pozitivi. Aceste valori arată că rentabilitatea financiară este direct corelată cu
gradul de îndatorare și cu capitalizarea bursieră a corporațiilor. Cu cât va fi mai mare
levier ul financiar, cu atât va fi mai mare renta bilitatea capitalurilor proprii. Similar,
când capitalizarea bursieră va crește, în același sens se va modifica și performanța
entităților măsurată prin ROE. De aceea, atât nivelul datoriilor cât și cap italizarea
bursieră vor influența profitabilitatea cor porațiilor într -un sens pozitiv.
Regresia liniară multiplă ce include gradul de îndatorare și capitalizarea bursieră are
un R2 de 72.74% care este chiar mai mare decât coeficientul de determinare R2 al
regresiilor realizate pentru fiecare variabilă în part e. Aceasta înseamnă că modelul
explică dispersia valorilor lui ROE în proporție de 72.74%. Se poate afirma că
modelul este unul de încredere, corelația dintre ROE și cele două variable explicative
fiind foarte strânsă.

80
LOW
Tabelul 20: Matricea de corelație pentru subeșantionul LOW

(Sursa: Proiecția autorului în programul Eviews)
Regresia 8
Dependent Variable: ROE_2009
Method: Least Squares
ROE_2009=C(1)+C(2)*D_EQ_2009
Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C(1) 0.114289 0.047318 2.415332 0.0266
C(2) 0.027428 0.045496 0.602856 0.5541
R-squared 0.019791 Mean dependent var 0.139449
Adjusted R -squared -0.034665 S.D. dependent var 0.098032
S.E. of regression 0.099717 Akaike info criterion -1.678321
Sum squared resid 0.178983 Schwarz criterion -1.578748
Log likelihood 18.78321 Durbin -Watson stat 2.216212

Coeficientul C(2) al gradului de îndatorare este pozitiv , indicând o c orelație directă
între ROE și levier ul sau pârghia financiar ă.
În ceea ce privește R2, modelul justifică doar 1.97% din varianța lui ROE , ceea ce
înseamnă că performanța măsurată prin ROE este slab corelată cu nivelul datoriilor.

81
Regre sia 9
Dependent Variable: ROE_2010
Method: Least Squares
ROE_2010=C(1)+C(2)*D_EQ_2010
Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C(1) 0.248822 0.053294 4.668864 0.0002
C(2) -0.094540 0.061801 -1.529750 0.1435
R-squared 0.115050 Mean dependent var 0.173196
Adjusted R -squared 0.065886 S.D. dependent var 0.092104
S.E. of regression 0.089019 Akaike info criterion -1.905304
Sum squared resid 0.142638 Schwarz criterion -1.805730
Log likelihood 21.05304 Durbin -Watson stat 2.783215

Contrar anului 2009, coeficientul negativ al gradului de î ndatorare sugerează o
corelație negativă între performanță și nivelul datoriilor.
Totuși, R2 are valoarea de 11.50%, ceea ce înseamnă că modelul explică varianța lui
ROE doar în proporție de 11.50%, indicând o corelație slabă.
Regresia 10
Dependent Variable: ROE_2010
Method: Least Squares
ROE_2010=C(1)+C(2)*MKCAP_2011
Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C(1) 0.170835 0.028350 6.025931 0.0000
C(2) 2.97E -08 2.37E -07 0.125069 0.9019
R-squared 0.000868 Mean dependent var 0.173196
Adjusted R -squared -0.054639 S.D. dependent var 0.092104
S.E. of regression 0.094587 Akaike info criterion -1.783948
Sum squared resid 0.161042 Schwarz criterion -1.684375
Log likelihood 19.83948 Durbin -Watson stat 2.487868

Coeficientul pozitiv al va riabilei explicative MKCAP_2011 arată că performanța este
direct corelată cu capitalizarea bursieră a corporațiilor.
R2 este extrem de scăzut, foarte aproape de 0. Interpretarea este că doar 0.08% din
dispersia lui ROE este justificată de dispersia capitalizării bu rsiere.

82
Regresia 11
Dependent Variable: ROE_2010
Method: Least Squares
ROE_2010=C(1)+C(2)*DPAY_2009
Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C(1) 0.173882 0.023588 7.371709 0.0000
C(2) -0.000777 0.011814 -0.065775 0.9483
R-squared 0.000240 Mean dependent var 0.173196
Adjusted R -squared -0.055302 S.D. dependent var 0.092104
S.E. of regression 0.094617 Akaike info criterion -1.783320
Sum squared resid 0.161143 Schwarz criterion -1.683746
Log likelihood 19.83320 Durbin -Watson stat 2.486373

Rentabilitatea financiară înregistrată în 2010 și rata de distribuire a dividendelor din
2009 sunt indirect corelate, deoarece coeficientul C(2) este negativ. Motivele pentru
care am folosit DPAY_2009 sunt aceleași ca și în cazul subeșantionului HIGH.
Cu toate acestea, R2 este foarte mic, indicând că doar 0.02% din variația rentabilității
capitalurilor proprii este explicat ă de rata dividendelor ; corelația este foarte slabă.
Regresia 12
Dependent Variable: ROE_2010
Method: Least Squares
ROE_2010=C(1)+C(2)*SALES_
Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C(1) 0.193795 0.032717 5.923431 0.0000
C(2) -0.112198 0.137640 -0.815157 0.4256
R-squared 0.035601 Mean dependent var 0.173196
Adjusted R -squared -0.017976 S.D. dependent var 0.092104
S.E. of regression 0.092929 Akaike info criterion -1.819330
Sum squared resid 0.155443 Schwarz criterion -1.719757
Log likelihood 20.19330 Durbin -Watson stat 2.523457
Coeficientul ratei de creștere a vânzărilor din 2009 în 2010 este negativ, sugerând o
corelație indirectă cu performanța ilustrată prin ROE .
Un R2 de 3.56% arată că doar 3.56% din varianța lui ROE este justificată de evoluția
vânzărilor de la o perioadă la alta. Corelația dintre ROE și rata de creștere a vânzărilor
este așadar slabă, iar model nu este de încredere.

83
Regresia 13
Dependent Variable: ROE_2010
ROE_2010=C(1)+C(2)*TA_
Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C(1) 0.173193 0.026507 6.533903 0.0000
C(2) 2.43E -05 0.183555 0.000132 0.9999
R-squared 0.000000 Mean dependent var 0.173196
Adjusted R-squared -0.055556 S.D. dependent var 0.092104
S.E. of regression 0.094628 Akaike info criterion -1.783079
Sum squared resid 0.161182 Schwarz criterion -1.683506
Log likelihood 19.83079 Durbin -Watson stat 2.499623

Evoluția activelor totale are un coeficient pozitiv în ecuație, indicând că o majorare a
ratei de creștere a activelor va determina o creștere a ROE (corelație directă).
Toruși, un R2 nul arată că evoluția vânzărilor nu explică deloc dispersia valor ilor lui
ROE. Mo del nu este bine construit , deoarece nu f urnizează rezultate credibile.
Până în acest moment am ilustrat corelațiile între ROE și factorii săi determinanți prin
regresii liniare simple. Acum vom analiza influența simultană asupra performanței
atât a struct urii financiare cât și a capitalizării bursiere, printr -o regresie multiplă.
Regresia 14
Dependent Variable: ROE_2010
ROE_2010=C(1)+C(2)*D_EQ_2010+C(3)*MKCAP_2011
Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C(1) 0.245616 0.054830 4.479636 0.0003
C(2) -0.102104 0.064956 -1.571908 0.1344
C(3) 1.16E -07 2.35E -07 0.495721 0.6264
R-squared 0.127660 Mean dependent var 0.173196
Adjusted R -squared 0.025032 S.D. dependent var 0.092104
S.E. of regression 0.090944 Akaike info criterion -1.819655
Sum squared resid 0.140605 Schwarz criterion -1.670296
Log likelihood 21.19655 Durbin -Watson stat 2.785622

Semnul coeficientului gradului de îndatorare este negativ, sugerând o relație indirectă
cu ROE, iar cel al capitalizării bursiere este pozitiv, având o corelație directă cu ROE .
Coeficientul de determinare de 12.76% este totuși mai mare decât în cazul reg resiilor
simple. Corelația lui ROE cu cele două variabile există, dar nu este foarte puternică.

84
Ipoteza 2. După ce am analizat modul și măsura în care gradul de îndatorare al
entităților și alți factori afectează performanța financiară măsurată prin ROE, v om
continua prin a observa distribuțiile ratelor de rentabilitate ale corporațiilor din cele
două subeșantioane. Scopul este de a determina dacă există diferențe între acestea,
atât în anul 2009, cât și în 2010. Pentru atingerea acetui obiectiv, am utiliza t funcțiile
One-Way Tabulation și N -Way T abulation în programul statistic EViews.
HIGH
Tabulation of ROE_2009
Number of categories: 5
Cumulative Cumulative
Value Count Percent Count Percent
[0, 0.1) 6 30.00 6 30.00
[0.1, 0.2) 7 35.00 13 65.00
[0.2, 0.3) 4 20.00 17 85.00
[0.4, 0.5) 1 5.00 18 90.00
[0.5, 0.6) 2 10.00 20 100.00
Total 20 100.00 20 100.00

LOW
Tabulation of ROE_2009
Number of categories: 5
Cumulative Cumulative
Value Count Percent Count Percent
[0, 0.1) 9 45.00 9 45.00
[0.1, 0.2) 7 35.00 16 80.00
[0.2, 0.3) 2 10.00 18 90.00
[0.3, 0.4) 1 5.00 19 95.00
[0.4, 0.5) 1 5.00 20 100.00
Total 20 100.00 20 100.00

În 2009, distribuția lui ROE pentru eșantionul HIGH arată că 65% din corporațiile
mai îndatorate au înregistrat rate ale rentabilității financiare între 0 și 0.2. Cea de -a
doua distribuție a lui ROE, arată că 80% din entitățile eșantionului LOW au avut
asemenea rezultate. Profitabilitatea celorlalte 35% de companii HIGH s -a încadrat în
intervalul [0.2, 0.6), pe când doar 20% din cele LOW au avut ROE mai mare de 0.2.
Limita superioară a lui ROE din eșantionul HIGH este de asemenea mai mare decât
cea din LOW, fiind 0.6, respectiv 0.5. Aceste diferențe indică faptul că ROE a fost
mai mare pentru corporațiile mai îndatorate decât pentru cele cu un nivel mai scăzut al
datoriilor, prima categorie fiind mai performantă prin prisma rentabilității financiare.

85
HIGH
Tabulation of ROE_2009 and D_EQ_2009
Tabulation Summary
Variable Categories
ROE_2009 5
D_EQ_2009 6
Product of Categories 30
D_EQ_2009
Count [1.5, 2) [2, 2.5) [2.5, 3) [3, 3.5) [3.5, 4) [4, 4.5) Total
[0, 0.1) 3 2 1 0 0 0 6
[0.1, 0.2) 5 1 0 1 0 0 7
ROE_2009 [0.2, 0.3) 1 1 1 1 0 0 4
[0.4, 0.5) 0 0 0 0 0 1 1
[0.5, 0.6) 0 0 0 0 2 0 2
Total 9 4 2 2 2 1 20

LOW
Tabulation of ROE_2009 and D_EQ_2009
Tabulation Summary
Variable Categories
ROE_2009 5
D_EQ_2009 4
Product of Categories 20
D_EQ_2009
Count [0, 0.5) [0.5, 1) [1, 1.5) [2, 2.5) Total
[0, 0.1) 1 3 5 0 9
[0.1, 0.2) 3 2 2 0 7
ROE_2009 [0.2, 0.3) 0 1 0 1 2
[0.3, 0.4) 1 0 0 0 1
[0.4, 0.5) 0 0 1 0 1
Total 5 6 8 1 20

Matricea distribuției lui ROE_2009 și D_EQ_2009 arată că cele 15% dintre
corporațiile cu un nivel ridicat de îndatorare care au cele mai mari rate de rentabilitate
– în intervalul [0.4, 0.6) , au de asemenea cele mai mari valori ale gradului de
îndatorare , între 3.5 și 4.5. Rata de rentabilitate financiară a unei singure corporații
(5%) din subeșantionul LOW ia o valoare mai mare de 0.4, iar gradul acesteia de
îndatorare e ste situat în interval ul [1, 1.5). Concluzia este aceeași ca și în cazul
distribuției simple a lui ROE: corporațiile cu un nivel mai ridicat al datoriilor au o
rentabilitate mai ridicată, fiind astfel mai performante.

86
HIGH
Tabulation of ROE_2010
Number of categories: 6
Cumulative Cumulative
Value Count Percent Count Percent
[0, 0.1) 2 10.00 2 10.00
[0.1, 0.2) 12 60.00 14 70.00
[0.2, 0.3) 3 15.00 17 85.00
[0.3, 0.4) 1 5.00 18 90.00
[0.5, 0.6) 1 5.00 19 95.00
[0.6, 0.7) 1 5.00 20 100.00
Total 20 100.00 20 100.00

LOW
Tabulation of ROE_2010
Number of categories: 5
Cumulative Cumulative
Value Count Percent Count Percent
[0, 0.1) 4 20.00 4 20.00
[0.1, 0.2) 11 55.00 15 75.00
[0.2, 0.3) 2 10.00 17 85.00
[0.3, 0.4) 2 10.00 19 95.00
[0.4, 0.5) 1 5.00 20 100.00
Total 20 100.00 20 100.00

În exercițiul financiar 2010, din distribuția lui ROE pentru subeșantionul HIGH se
observă că 70% din corporațiile mai îndatorate au înregistrat valori ale ratei
rentabilității financiare între 0 și 0.2. Distribuția lui ROE_2009 pentru subeșantionul
LOW evidențiază faptul că 75% dintre corporațiile incluse în acesta au avut o
asemenea rentabilitate. Valorile lui ROE pentru restul corporațiilor din grupul HIGH,
și anume 30%, s-au situat în interval ul [0.2, 0.7). Spre deosebire de HIGH , doar 25%
din enti tățile subeșantionului LOW au înregistrat rate egale sau mai mari decât 0.2,
dar nu mai mari de 0.5. Așadar, limita superioară a lui ROE pentru corporațiile din
eșantionul HIGH este mai mare decât limita superioară pentru cele din eșantionul
LOW, aceasta fiind 0.7, respectiv 0.5. Diferențele evidențiate între cele subeșantioane
suger ează că și în 2010, corporațiile cu un nivel mai ridicat al datoriilor au fost mai
performante decât cele cu un levier financiar mai scăzut . Concluziile sunt astfel
similare pentru ambii ani analizați.

87
HIGH
Tabulation of ROE_2010 and D_EQ_2010
Tabulation Summary
Variable Categories
ROE_2010 6
D_EQ_2010 7
Product of Categories 42
D_EQ_2010
Count [1, 1.5) [1.5, 2) [2, 2.5) [2.5, 3) [3, 3.5) [3.5, 4) [4.5, 5) Total
[0, 0.1) 0 2 0 0 0 0 0 2
[0.1, 0.2) 4 3 2 2 1 0 0 12
[0.2, 0.3) 0 0 2 1 0 0 0 3
ROE_2010 [0.3, 0.4) 0 0 0 1 0 0 0 1
[0.5, 0.6) 0 0 0 0 0 0 1 1
[0.6, 0.7) 0 0 0 0 0 1 0 1
Total 4 5 4 4 1 1 1 20

LOW
Tabulation of ROE_2010 and D_EQ_2010
Tabulation Summary
Variable Categories
ROE_2010 5
D_EQ_2010 3
Product of Categories 15
D_EQ_2010
Count [0, 0.5) [0.5, 1) [1, 1.5) Total
[0, 0.1) 1 1 2 4
[0.1, 0.2) 2 5 4 11
ROE_2010 [0.2, 0.3) 0 2 0 2
[0.3, 0.4) 1 1 0 2
[0.4, 0.5) 1 0 0 1
Total 5 9 6 20

Matricea distribuției lui ROE_2010 și D_EQ_2010 arată că cele 10% dintre
corporațiile cu un nivel ridicat de îndatorare care au cele mai mari rate de rentabilitate
– în intervalul [0.5, 0.7) , au de asemenea cele mai mari valori ale gradului de
îndatorare, între 3.5 și 5. Niciuna dintre corporațiile (0%) din subeșantionul LOW nu
înregistrează o valoare mai mare de 0.5 a lui ROE și doar una dintre acestea (5%) ia o
valoare mai mare de 0.4. Concluzia este așadar aceeași ca și în cazul distribuției
simple a lui ROE: corporațiile cu un nivel mai ridicat al datoriilor au o rentabilitate
mai ridicată, fiind mai performante decât cele care aleg o structură financiară cu o
pondere mai mică a datoriilor.

88
Studiul relevă că, în general, există o corelație directă între performanța măsurată prin
rentabilitatea capitalului propriu și factorul de pârghie financiară determin at prin
raportul datori i/capitaluri proprii. Corelație este și mai puternică în cazul corporațiilor
cu niveluri mai ridicate a le datoriei, deoarece R2 care măsoară credibilitatea modelelor
este destul de ridicat pentru ambii ani. Analiza celuilalt subeșantion nu a dus la
rezultate la fel de concludente , deoarece regresii le construite având ca variabilă
independentă gradul de îndatorare explic ă foarte puțin din varianț a rentabilității
financiare , după cum indică valorile scăzute ale R2.
În ceea ce privește alte variabile explicative, care au fost introduse în modele le lui
ROE, putem afirma că numai capitalizarea bursieră are o influență directă și relativ
puternică asupra rentabilității entităților , pentru ambele subeșantioane. Ce ilalți trei
factori, rata de distribuire a dividendelor , evoluția vânzărilor și evoluția activelor
totale, au în general un impact negativ asupra rentabilității capitalurilor proprii.
Totuși , menționăm că modelele construite pe baza acestor ultime trei variabile au
valori foarte mici ale R2, chiar și 0 în caz ul subeșantionului corpora țiilor cu un grad
de îndatorare scăzut. Prin urmare, ele explică o parte nesemnificativă a varia nței ROE.
Regresii le liniar e multiple care includ atât levierul financiar cât și capitalizarea
bursieră , ca factori care influențează r entabilitatea capitalului propriu, conduc la
aceeași concluzie ca și corelați ile liniare simple, care au luat în considera re pe rând
aceste variabile. Rentabilitatea capitalului propriu este pozitiv și puternic corelat cu
nivelul datori ilor și capitalizare a bursieră , în cazul societăților mai îndatorate .
Diferența apare atunci când observ ăm celălalt subeșantion din cauza coeficientului
negativ al îndatorării în 2010. Cu toate acestea, R2 a modelului este mult mai mic,
ceea ce înseamnă că corelație negativă cu rentabilitatea financiară este foarte slabă.
Distribuția ratelor de rentabilitate financiară în 2009 și 2010 sugerează că entitățile cu
niveluri mai ridicate ale datoriei sunt mai performante. Valorile lui ROE sunt mai
mari decât cele ale companiilor mai puțin îndatorate în cei doi ani de analiză, întrucât
mai multe companii sunt situate în intervalele cu valori mai mari ale distribuție i.
Matricele care includ și gradul de îndatorare în plus față de rentabilitatea financiară ,
subliniază de asemenea că ce le mai mari valori ale ratei de rentabilitate au fost
înregistrate de către companiile cele mai îndatorate. Prin urmare, putem concluziona
că un levier financiar ridicat are un impact pozitiv asupra performanțelor entităților .

89
Concluzii, limite și perspect ive ale cercetării
În vederea acoperirii nevoilor de finanțare, entitățile au la dispoziția lor o gamă
variată de surse de fonduri. În funcție de obiectul f inanțării : active circulante sau
active imobilizate, acestea vor alege în primul rând între surse de finanțare pe termen
scurt sau pe termen lung. Fiecare din aceste două categorii include la rândul său mai
multe tipuri de surse, clasificate dup ă criteriul provenienței lor : surse proprii, surse
atrase , surse împrumutate și surse închiriate . Entitățile tr ebuie să aibă în vedere atât
avantajele, cât și dezavantajele fiecărei a dintre acestea în momentul deciziei de
finanțare. Asemenea alegeri vor fi reflectate prin structura financiară a entității .
Atenția sporită asupra acesteia este determinată de capacita tea ei de a influența
stabilitatea, dar și performanța entității prin creșterea levierului financiar, în condițiile
în care fiscalitatea este prezentă.
În acest context, intervine rolul raportării financiare care constă în furnizarea de
informații contabil e ce trebuie să asigur e o imagine fidelă asupra poziției financiare, a
performanțe i și a modificărilor poziției financiare ale entității . Ca utilizatorii
informației contabile să poată lua decizii bine fundamentate, aceasta trebuie să
îndeplinească o serie de caracteristici calitative. Informația contabilă este conținută în
situațiile financiare care la rândul lor trebuie întocmite în conform itate cu
reglementările naționale și internaționale. Analiza bazată pe situațiile financiare oferă
o mai bună înțelegere a situației entității prin intermediul unor indicatori. Unul din
aspectele analizate este chiar performanța, care poate fi măsurată cu ajutorul ratelor
financiare. Totuși, ca acești indicatori să fie concludenți, contabilitatea ar trebui să
reprezinte imaginea fidelă a operațiunilor desfășurate de entitate. Prin anumite tehnici
creative, producătorii informației contabile manipulează rez ultatele exercițiilor
financiare, în scopul de a ilustra un anumit nivel dorit al performanței.
Influența structurii financiare asupra performanței entităților este evidențiată prin
intermediul unui studiu empiric realizat pe un eșantion de 40 de companii . După
prezentarea generală a entităților și analiza unor indicatori economico -financiari, se
poate observa pe baza regresiilor liniare simple și multiple că performanța , măsurată
prin rentabilitatea capitalurilor proprii , este direct și puternic corelată cu gradul de
îndatorare , ce ilustrează de fapt structura financiară. Performanța entităților este în cea
mai mare măsură afectată de gradul de îndatorare, ceilalți factori determinanți ai

90
performanței luați în considerare având o influență nesemnificativă comparativ cu
acesta. Distribuția valorilor ratei de rentabilitate financiară arată că, în ambii ani
analizați, entitățile cu un grad mai ridicat de îndatorare au fost mai performante decât
cele mai puțin îndatorate. Astfel, studiul empiric realizat doved ește că efectul de
levier financiar este mai mult decât un concept teoretic.
Considerăm o limită a cercetării desfășurate utilizarea de informații doar din cadrul
situațiilor financiare publicate de entități , care, după cum am evidențiat în partea
teoreti că, pot fi manipulate de entități pentru a reflecta ceea ce doresc managerii, și nu
imaginea fidelă. În plus, corporațiile considerate în studiul empiric operează în
diferite sectoare de activitate, iar s tructura și performanța financiară a entităților dif eră
semnificativ de la un sector la altul.
În cercetări științifice viitoare, realizarea unei analize detaliate bazată pe informații
furnizate de entitate cu privire la gestionarea finanțării ar putea duce la îmbunătățirea
calității rezultatelor obținute. Un asemenea efect ar putea avea și alegerea unui
eșantion exclusiv dintr -un sector de activitate sau industrie. Realizarea unei
compar ații între industrii are putea de asemenea conduce la rezultate relevante .
Concluzionăm prin a mențion a că, deși studiul empiric elaborat arată că un levier
financiar ridicat determină o mai mare profitabilitate a entităților , manager ii acestora
ar trebui să fie precauți și să nu se lase orbiți de acest efect pozitiv al îndatorării.
Entitățile ar trebui să țină cont de faptul că odată c e economiile fiscale depășe sc
potențialele costuri de faliment implicate de un nivel înalt al datoriilor , finanțarea prin
surse împrumutate ar putea fi mai puțin avantajoasă, riscul financiar aferent fiind mult
prea mare.

91
Referințe bibliografice
Cărți
1. Bătrâncea I., Moscviciov A., Bătrâncea L. M., Ardelean V., Bătrâncea M.,
Bejenaru A., Nechita A., Popa A. (2010), Raportarea și Analiza Financiară a
Entității Economice , Editura Risoprint, Cluj -Napoca
2. Bran, P. (1 997), Finanțele entități i, Editura Economică, București
3. Brealey, R. A., Myers, S. C., Marcus, A. J. (2001), Fundamentals of corporate
finance, McGraw -Hill, USA
4. Brezeanu, P. (2007) , Analiză financiară , Editura Meteor Press, Cluj -Napoca
5. Brezeanu, P. (2008), Finanțe corporative , vol. I, Editura C.H. Beck, București
6. Brezeanu, P. (2009), Finanțe corporative , vol.II, Editura C.H. Beck, București
7. Brooks, R. (2010), Financial management, Prentice Hall, USA
8. Stark, L. E., Pantea I. M. (2001), Analiza situației financ iare a firmei , Editura
Economică, București
9. Halpern, P., Weston, J. F., Brigham, E. F. (1998), Finanțe manageriale , Editura
Economică, București
10. Jones, C. P. (1992), Introduction to financial management , Editura Irwin, Boston,
SUA
11. Matiș, D. (2005), Bazele Contabilității. Aspecte teoretice și practice , Editura
Alma Mater, Cluj -Napoca
12. Matiș D., Pop, A. ( 2010 ), Contabilitate financiară , Editura Alma Mater, Cluj –
Napoca
13. Oprean, C. (2008), Finanțe generale , Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu
14. Popescu, V. L., Nistor, C. G., Căruntu, G. A. (2007), Gestiunea financiară a
entități i și aplicații matematice în economie , Editura Sitech, Craiova

92
15. Rădulescu S . M. (2007), Metodologia cercetării științifice , Editura Didactică și
Pedagogică, București.
16. Ross , S. A., Westerfield, R. W., Jaffe, J. ( 2002 ), Corporate finance , Editura Irwin,
SUA
17. Ross, S. A., Westerfield, R. W., Jordan, B. D. (2003), Fundamentals of corporate
finance, Editura M cGraw -Hill/Irwin, SUA
18. Oprea R., Oprea R. M. (2008), Inițiere în metodolo gia cercetării științifice , Galați,
University Press
19. Short, D. G. (1993), Financial Accounting , Editura Irwin, Boston, SUA
20. Stancu, I. (1994), Gestiunea financiară a agenților economici , Editura
Economică, București
21. Stancu, I. (2002), Finanțe , Editura Economică, București
22. Toma, M., Alexandru, F. (1998), Finanțe și gestiune financiară de întreprindere ,
Editura Economică, București
23. Trenca, I. I. (2007) , Fundamente ale managementului financiar , Editura Casa
Cărții de Știință, Cluj -Napoca
Articole
1. Amat, O., Blake J., Dowds. J. (1999), The Ethics of Creative Accounting, Journal
of Economic Literature classification
2. Baskin, J. (1989), An Empirical Investigation of the Pecking Order Hypothesis,
Journal of Financial Management, No. 18
3. Brav, O. (2009), Access to Capital, Capital Structure, and the Funding of the Firm
The Journal of Finance, Vol. LXIV, No. 1
4. Das, S., Shroff, P. K., Zhang, H. (2009), Quarterly Earnings Patterns and Earnings
Management, Contemporary Accounting Research, Vol. 26, No. 3

93
5. Dona ldson, G., 1961, Corporate debt capacity: a study of corporate debt policy
and the determination of corporate debt capacity , Graduate School of Business ,
Harvard University Press, Boston, Massachussets
6. Gunny, K. A. (2010), The Relation Between Earnings Man agement Using Real
Activities Manipulation and Future Performance: Evidence from Meeting
Earnings Benchmarks, Contemporary Accounting Research Vol. 27 No. 3
7. Hammersley, H., Atkinson, P. (1993), Ethnography. Principles in Practice .
London, Routledge.
8. Harris , M., Raviv A. (1991), The Theory of Capital Structure , The Journal of
Finance , Vol. 46, No. 1, pp. 297 -355.
9. Jensen, M., Meckling, W. (1976), Theory of the firm: Managerial behavior,
agency costs, and capital structure, Journal of Financial Economics , No. 3
10. Leary M. T. (2009), Bank Loan Supply, Lender Choice, and Corporate Capital
Structure, The Journal of Finance , Vol. LXIV, No. 3
11. Matsuura, S. (2008), On the Relation between Real Earnings Management And
Accounting Earnings Management: Income Smoothing Per spective, Journal of
International Business Research, Volume 7, Special Issue 3
12. Modigliani, F., Miller, M. (1963), Corporate income taxes and the cost of capital:
a correction, American Economic Review, No. 53
13. Modigliani, F., Miller, M . (1958) The Cost of Capital, Corporation Finance and
the Theory of Investment, American Economic Review, No. 48
14. Myers S. C. (1984), The Capital Structure Puzzle, The Journal of Finance, No. 3
15. Myers S. C., Majluf N. S. (1984), Corporate financing and investment decisions
when firms have information that investors do not have, Journal of Financial
Economics , Cambridge, USA
16. Sarkar, J., Sarkar. S, Sen K. (2006) Board of Directors and Opportunistic Earnings
Management: Evidence from India, Journal of Accounting, Auditing & Finance

94
Internet
1. Amat, O., Blake J., Dowds. J. (1999), Spanish Auditors and the ”True and Fair
View”, Working Paper available at
http://www.econ.upf.edu/docs/papers/downloads/409.pdf
2. Conceptual Framework Exposure Draft available at
http://www.ifrs.org/NR/rdonlyres/464C50D6 -00FD -4BE7 -A6FF –
1BEAD353CD97/0/conceptual_framework_exposure_draft.pdf
3. Lee G.A, Modern financial a ccounting (1981), p. 270 available at
http://books.google.com/books?id=Bk4gAQAAMAAJ&q=Lee,+Modern+fina
ncial+accounting&dq=Lee,+Modern+financial+accounting&hl=en&ei=WqQ
OTrXTCZCg -wbPyLGEAw&sa=X&oi=book_result&ct=
result&resnum=1&ved=0CCkQ6AEwAA
4. OMFP nr. 3055 /2009 available at http://codfiscal.money.ro/omfp -30552009 –
reglementarile -contabile -conforme -cu-directivele -europene/
5. Technical summary of IAS 1 Presentation of financial statements available at
http://www.ifrs.org/NR/rdonlyres/A5D5F3C3 -6C09 -47F7 -AAF4 –
681B 92204BE8/0/IAS1.pdf;
6. Annual report ConocoPhillips of available at
http://www.conocophillips.com/EN/investor/financial_reports/sec_filings/Pag
es/index.aspx
7. Annual report of Chevron Corporation available at
http://investor.chevron.com/phoenix.zhtml?c=130102& p=irol -sec
8. Annual report of Marathon Oil Corporation available at http://phx.corporate –
ir.net/phoenix.zhtml?c=84278&p=irol -sec
9. Annual report of Royal Dutch Shell available at
http://www.shell.com/home/content/investor/financial_information/annual_rep
orts_a nd_publications/
10. Annual report of Exxon Mobil Corporation available at
http://ir.exxonmobil.com/phoenix.zhtml?c=115024&p=irol -sec

95
11. Annual report of The Southern Company available at
http://investor.southerncompany.com/sec.cfm
12. Annual report of Exelon Corpora tion available at
http://www.exeloncorp.com/performance/investors/secfilings.aspx
13. Annual report of Duke Energy Corporation available at
http://www.duke -energy.com/investors/financials -sec-filings.asp
14. Annual report of NextEra Energy availabl e at
http://www.investor.nexteraenergy.com/phoenix.zhtml?c=88486&p=irol -sec
15. Annual report of Dominion Resources available at
http://investors.dom.com/phoenix.zhtml?c=110481&p=irol -sec
16. Annual report of AT&T available at
http://www.att.com/gen/investor -relations?pid=18777
17. Annual report of Verizon Communications available at
http://www22.verizon.com/investor/anualreports.htm
18. Annual report of American Tower Corporation available at
http://www.americantower.com/atcweb/irpages/irsec.asp
19. Annual report of CenturyLink available at
http://ir.centurylink.com/phoenix.zhtml?c=112635&p=irol -sec
20. Annual report of VimpelCom available at
http://www.vimpelcom.com/ir/financials/reports.wbp
21. Annual report of Texas Instruments Incorporated available at
http://investor.ti. com/sec.cfm
22. Annual report of Hewlett -Packard Company available at
http://h30261.www3.hp.com/phoenix.zhtml?c=71087&p=irol -sec
23. Annual report of EMC Corporation available at
http://www.emc.com/about/investor -relations/sec -filings.htm

96
24. Annual report of Internat ional Business Machines Corporation available at
http://www.sec.gov/cgi -bin/browse -edgar?type=&dateb=2011/12/31&
action=getcompany&CIK=0000051143
25. Annual report of Xerox Corporation available at
http://news.xerox.com/pr/xerox/investor -relations.aspx
26. Annual report of Medtronic available at
http://investorrelations.medtronic.com/phoenix.zhtml?c=76126&p=irol -sec
27. Annual report of AstraZeneca available at
http://www.astrazeneca.com/Investors/SEC -filings
28. Annual report of McKesson Corporation available at
http://ww w.mckesson.com/en_us/McKesson.com/Investors/Financial%2B
Information/SEC%2BFilings.html
29. Annual report of Pfizer available at
http://www.pfizer.com/investors/sec_filings/sec_filings.jsp
30. Annual report of Johnson & Johnson available at
http://www.investor.jnj .com/governance/sec -filings.cfm
31. Annual report of Aon Corporation available at
http://ir.aon.com/phoenix.zhtml?c=105697&p=irol -sec
32. Annual report of Marsh & McLennan Companies available at
http://irnews.mmc.com/phoenix.zhtml?c=113872&p=irol -sec
33. Annual report of MasterCard available at
http://investorrelations.mastercardintl.com/phoenix.zhtml?c=148835&p=irol –
sec
34. Annual report of Franklin Resources available at
http://www.franklinresources.com/corp/pages/generic_content/investor_relatio
ns/finFilings.jsf#tab2
35. Annual report of Visa available at
http://investor.visa.com/phoenix.zhtml?c=215693&p=irol -sec

97
36. Annual report of Praxair available at
http://www.praxair.com/praxair.nsf/AllContent/1282AAD80B2FECE5852576
850078883A?OpenDocument&URLMenuBranch=EF57605EB48FD98E8525
7049
37. Annual report of Air Products and Chemicals available at
http://www.airproducts.com/investors/sec -filings.aspx
38. Annual report of PPG Industries available at
http://www.ppg.com/corporate/investorcenter/sec/Pages/default.aspx
39. Annual report of E. I. du Po nt de Nemours and Company available at
http://www.investors.dupont.com/phoenix.zhtml?c=73320&p=irol -sec
40. Annual report of The Dow Chemical Company available at
http://phx.corporate -ir.net/phoenix.zhtml?c=80099&p=irol -sec
41. Annual report of Kraft Foods ava ilable at
http://phx.corporate -ir.net/phoenix.zhtml?c=80099&p=irol -sec
42. Annual report of General Mills available at
http://phx.corporate -ir.net/phoenix.zhtml?c=74271&p=quarterlyearnings
43. Annual report of Kellogg Company available at
http://investor.kelloggs.com/annuals.cfm?navSection=Financials
44. Annual report of H. J. Heinz Company available at
http://www.heinz.com/our -company/investor -relations/shareholder –
information/sec -filings.aspx
45. Annual report of Archer Daniel s Midland Company available at
http://www.adm.com/en -US/investors/Pages/sec_filing.aspx