Lista tabelelor, graficelor și casetelor … … … 2 [602133]

1
Cuprins

Lista tabelelor, graficelor și casetelor ………………………….. ………………………….. ……………………. 2
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 4
Motivația, importanța și metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. …….. 5
Abrevieri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 6
Capitolul I. Piața și concurența – piloni de bază ai sistemului economic ………………………….. .. 7
1.1. Concurența economică în contextul pieței contemporane ………………………….. ………………. 7
1.1.1. Comunicarea dintre agenții economici prin interm ediul prețului ………………………….. 8
1.1.2. Cota de piață – calea spre ascensiune economică ………………………….. ………………….. 10
1.2. Concurență și competitivitate la nivel macroecono mic ………………………….. ………………… 11
1.2.1. Analiza tipologiei concurențiale în cadrul sistemului economic actual ………………… 12
1.2.2. Evidențierea funcțiilor concurențe i sub aspect competitiv ………………………….. ……… 15
Capitolul II. Concurența de tip oligopol vs. Globalizare ………………………….. ………………….. 16
2.1. Analiza conceptuală a oligopolului în economia contemporană ………………………….. ……. 16
2.1.1. Influențe ale prețului pe piața oligopolistică ………………………….. ……………………….. 19
2.2. Consumatorul – învingătorul de pe piaț a oligopolistică ………………………….. …………………. 21
2.2.1. Practici anticoncurențiale – sursă principală de disimulare a protecției
consumatorului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 23
Capitolul III. Studiu de caz : Analiza pieței telecomunicațiilor din România în contextul
economiei concurențiale globale ………………………….. ………………………….. ………………………….. 28
3.1. Scurt istoric al pieței telecomunicațiilor în România ………………………….. ……………………. 28
3.2. Prezentarea principalilor competitori de pe piața telecomunicațiilor ………………………….. 30
3.3. Evoluția pieței telecomunicațiilor în România ………………………….. ………………………….. .. 35
3.3.1 Cotele de piață ale oligopoliștilor de pe piața telecomunicațiilor ………………………… 39
3.4. Analiza consumatorilor de servicii pe piața telecomunicații lor ………………………….. ……… 40
3.4.1. Prețul pe piața de oligopol ………………………….. ………………………….. ……………………. 44
3.4.2. Clauzele abuzive din contractele încheiate cu consumatorii ………………………….. …… 46
3.5. Piața românească a telecomunicațiilor în contextul globalizării ………………………….. …….. 47
3.6. Tendințe evolutive ale pieței telecomunicațiilor ………………………….. ………………………….. 49
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 51
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 53

2
Lista tabelelor, graficelor și casetelor

Figura 1 Formarea prețului pe piață ;
Sursa: Adaptat după Năstase C., Popescu M., Boghean C., Scutariu A.L., 2011,
Microe conomie -Concepte fundamentale, Editura SEDCOM LIBRI S
Figura 2 Influența prețului în funcție de cerere și ofertă ;
Sursa: Creație proprie
Figura 3 Interdependența concur ență-eficiență -progres economic ;
Sursa: I.Gavrilă, T.Gavrilă, Competitivitate și mediu concurențial –
Promovarea și protejarea concurenței în Uniunea Europeană, Editura Economică,
București, 2009, p.40
Figura 4 Principalele caracteristici ale oligopolului ;
Sursă: Creație proprie
Figura 5 Politica concurenței în contextul mondial actual ;
Sursa: Roxana Neșa, Globalizarea, integrare, concurență…Consiliul Con curenței
2002 , Revista Profil Concurență, nr. 2/2002, p.37
Figura 6 Evoluția numărului de angajați O range ;
Sursa: Adaptat după www.risco.ro
Figura 7 Evoluția numărului de angajați Vodafone ;
Sursa: Adaptat după www.risco.ro
Figura 8 Topul companiilor din telecomunicații în 2014 ;
Sursa: Adaptat dup ă www.mfinante.ro
Figura 9 Evoluția valorii pieței telecomunicațiilor în perioada 2008 -2014 ;
Sursa: ANCOM, Ministerul Finanțelor, Risco.ro
Figura 1 0 Evoluția profitului net al primilor patru competitori de pe piața
telecomunicațiilor ;
Sursa: ANCOM, Ministerul Finanțelor, Risco.ro
Figura 11 Cotele de piață ale concurenților de pe piața de telecomunicații în 2014 ;
Sursa: ANCOM, Site -urile companiilor, ZF.RO
Figura 12 Numărul utilizatorilor de telefonie, internet și TV în perioada 2012 -2014 ;
Sursa : Raport ANCOM – 12 mai 2015
Figura 13 Criterii care stau la baza alegerii operatorului ;
Sursa : Adaptat după ancom.org.ro
Figura 14 Evoluția numărului de portări în perioada 2010 -2014 ;
Sursa : Adaptat după ancom.org.ro
Tabel 1 Profitul net al Ora nge România (2007 -2013) ;
Sursa : Adaptat dup ă www.mfinante.ro
Tabel 2 Profitul net al Vodafone România (2007 -2013) ;
Sursa : Adaptat dup ă www.mfinante.ro
Tabel 3 Numărul de clienți ai celor mai mari jucători din telecomunicații ;
Sursa: ANCOM, Ministerul F inanțelor, site -urile companiilor
Tabel 4 Servicii primite de clienți pentru aproximativ 25 euro de la Orange, Vodafone,
Telekom, RDS&RCS ;
Sursa: Site-urile companiilor

3

Abstract

Nowadays, when everyone is talking about a functional market economy, we cannot
exclude competition from discussion, viewed as a premise for the development of economic
activities. The general study of competition, specifically particularized by the analysis of the
oligopoly with direct effect on the telecommunications mark et, in the light of the irreversible
globalization phenomenon, is therefore appropriate, taking into consideration the fact that this
subject matter, as well as the mandatory connections among concepts, is not pertinently debated
in the economic open liter ature.
My endeavour, structured in three chapters, among which the case study has an important
weighting factor, in which my attention is focused on the analysis of the telecommunications
market within the setting of the global competitive economy, provid es the possibility of
highlighting the general framework in which competition occurs, that is the market, of the
typologies and competition functions, mainly the study of oligopolistic competition and of the
consumer, given that there is a lack of debate o ver this topic, as well as a general analysis of the
markets where this type of competition occurs.
The market and the competition play a complementary and networking part, because
should the absence of one of these two structures arise, we wouldn’t be ab le to participate in a
sustainable economic development, and, in order to benefit from the guarantees of economic
freedom, companies must abide by the competition laws.
An active competition policy, within the legal framework, generates a series of posit ive
effects, among which the following could be restrictively mentioned: the fostering of
entrepreneurship, the development of a broader offer range, the practice of lower prices, as well
as the promotion of the quality of products and services, in a nutsh ell, it enhances competition at
the highest level.
The competition rules are grounded on the core assumption according to which the
concentration of economic power in monopolies, oligopolies, cartels, or other structures has
negative effects on the consum er, and they should be carefully regulated both by internal, and
international structures.
I consider of real value that the scope of my theoretical endeavour be supplemented by
the analysis of competition on the telecommunications market, given that the Romanian
economy could progress, depending on the way in which the competition policy is organised in
this area, an aim also encountered in the Government’s practice, which considers the
telecommunications sector to be an important income source.
Getting profit is the ultimate goal of service providers in telecommunications markets,
meaning that each of them pursuing a dominant position reflected in a market share as possible.
Taking into consideration the fast developing pace of the worldwide economy, as pect
highlighted by the analysis of this market in the globalization framework, each state should
align its policies in this area with international rules and policies, a permanent monitoring being
necessary as well.

4
Introducere

"Pe piață, concurenț a scoate la iveală ce e mai bu n dintr -un produs și ce e mai ră u din
oameni." David Sarnoff (1891 -1971)
Viața economică cotidiană este o lume a prețurilor și a competitivității. Indiferent dacă
vorbim despre consumator sau producător , ambii sunt partizanii mecanismului concurențial.
O economie de piață funcțională este de neconceput fără concurență, care este un atribut
sine qua non a bunei funcționări a pieței în ansamblul său, manifestându -se la nivel plenar în
stadiul de maxim apogeu al capitalismului.
Concurența, în accepțiunea largă a termenului a existat încă din cele mai vechi timpuri,
reprezentând motorul dezvoltării și funcționării activității economice.
Lucrarea de față are ca obiect o temă de o actualitate susceptibilă de d iscuții plurivalente,
prezentând un deosebit interes atât sub aspect teoretic cât și practic. Actualitatea temei cât și
intensa ei dezbatere la nivelul spațiului economic, au reprezentat un motiv de real interes care
mi-au suscitat atenția în alegerea aces tei teme , concomitent cu faptul că în lumea reală asistăm la
o concurență care nu pare deloc perfectă drept pentru care diversitatea tipologică sub care
aceasta se manifestă însoțită de particularitățile fiecăreia în parte a contribuit la intensitatea
aprofundării temei analizate . Exercitarea concurenței constituie un drept al oricărui agent
economic, iar ca orice drept recunoscut de lege, trebuie exercitat cu bună -credință, fără să
încalce drepturile și libertățile agenților economici care desfășoară aceea și activitate. Numai în
aceste condiții concurența este licită și putem discuta despre un cadru optim de desfășurare a
activității economice.
Având în vedere că lucrarea de față abordează concurența în general și pe cea
oligopolistică în subsidiar, demer sul nu este unul exhaustiv, fiind deschis numeroaselor
modificări care apar la nivel economic de -a lungul timpului.
Primul capitol al prezentei lucrări, are în vedere prezentarea elementului esențial în
egocentrul căruia se manifestă concurența și anume p iața. Aici am adus la cunoștință și am
analizat unele aspecte despre preț și cotă de piață, urmând ca analiza tipologiei și a funcțiilor
concurenței să inducă finalitatea acestui demers incipient.
Cel de -al doilea capitol își focusează atenția la un nivel mai profund, analizând
concurența de tip oligopol vs. globalizare, această tipologie a concurenței având o manifestare
extrem de explicită în contextul schimb ărilor actuale, aici raliindu -mă opiniei din cartea lui
David M. Smick ”Lumea e rotundă”, în care afirma că sistemul economic este marcat de o
instabilitate contingentă, iar in fiecare zi asistăm la răsturnări de situații în sfera economicului,
consecințe oarecum generate și de impactul covârșitor al globalizării. Tot în cadrul acestui
capitol, am ana lizat și consumatorul, actorul principal în jocul concurenței economice.
Capitolul al treilea, reprezintă rezultatul cercetărilor și documentărilor întreprinse, prin
analizarea pieței telecomunicațiilor în contextul economiei concurențiale globale, în car e am
avut în vedere sub toate aspectele pe care le comportă acest demers piața telecomunicațiilor prin
analiza principalilor competitori, a tendințelor evolutive, aici regăsindu -se și reminiscențele
globalizării asupra acestei piețe.
Prefigurând structura de final a demersului, am conchis studiul cu un set de concluzii
relevante din punct de vedere structural pentru importanța cercetării. Ceea ce mi -a atras atenția,
independent de faptul că o componentă intrinsecă a economiei de piață este concurența, rezi dă în
aceea că dincolo de prevederile legale care reglementează concurența, se observă din ce în ce
mai multe practici anticoncurențiale, diverse companii chiar de renume încercând pe diverse căi
să disimuleze concurența. Barometrul economiei este o concur ență loială, manifestată în condiții
normale, iar încercarea de perturbare a unei verigi din lanțul economiei, perturbă bunul mers al
întregului sistem.

5
Motivația, importanța și metodologia cercetării

Proiectul de disertație are ca obiectiv principal studierea concurenței în economia de piață
românească, sub aspect teoretic, iar finalitatea practică constă în analiza pieței telecomunicațiilor
din România în contextul economiei concurențiale globale, sens în care am apelat la realizarea
unui studiu de caz.
Ținând cont că economia românească este din ce în ce mai competitivă , iar concurența se
manifestă sub diverse forme, am fost îndeaproape interesat de studierea în detaliu a concurenței
și a manifestării acesteia pe piața telecomunicațiilo r, studiul pract ic justificându -se din simpla
rațiune a faptului că piața telecom a influențat într -un mod semnificativ dezvoltarea economică a
României din ultimii ani, fiind interesat să analizez concret mecanismele și metodele prin care
cei mai mari jucători de pe piaț a telecom unicațiilor au influențat piața, precum și modul în care
sunt respectate regulile jocului concurențial pe această piață.
Obiectivul general al aces tei lucrări este de a pune în lumină un concept în jurul căruia
gravitează întreaga ordine economic ă dintr -un stat și anume concurența, cu aplicabilitate directă
pe piața telecomunicațiilor din România.
Obiectivele specifice pe care mi le -am propus în cadrul acestei lucrări sunt următoarele:
-clasificarea conceptelor de concurență, oligopol, competiti vitate, cotă de piață, cerere și
ofertă, consumator, practici anticoncurențiale;
-studierea impactului pe care concurența îl are asupra pieței telecomunicațiilor din
România și tendințele evolutive ;
-studierea practicilor anticoncurențiale și a organisme lor abilitate în acest domeniu;
-analiza evoluției pieței telecomunicațiilor din România;
-analiza competitorilor de pe piața telecom, a cotelor de piață ale acestora, precum și a
prețurilor practicate de aceștia;
-analiza impactului consumatorului în s ectorul telecomunicațiilor;
Metodologia de cercetare utilizată în cadrul prezentei lucrări a avut la bază următoarele
metode specifice: documentarea și analiza literaturii de specialitate, precum și a revistelor și site –
urilor web de profil, analiza legis lației, analiza datelor statistice și reprezentarea grafică a
acestora, analiza comparativă, precum și studiul de caz, care a reprezentat chintesența
demersului întreprins.
Analiza literaturii de specialitate a fost posibilă prin consultarea cărților, luc rărilor și
revistelor disponibile în cadrul Bibliotecii Universității ”Ștefan cel Mare ” Suceava, precum și a
Bibliotecii Bucovinei I.G.Sbiera.
Analiza legislației am realizat -o prin consultarea actelor normative din domeniul
concurențial din România, prec um și prin consultarea EUR -lex, baza de date electronică a
Uniunii Europene.
În ceea ce privește analiza datelor statistice, acestea au fost culese de pe site-ul Autorității
Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) , Rapoartele Anuale
ale Consiliului Concurenței, site -ul Ministerului Finanțelor și site -ul de monitorizare juridică și
financiară a firmelor (www.risco.ro ). Pe baza datelor statistice culese, în funcție de specificul
acestora s -au realizat o serie de analize concomitent cu reprezentarea grafică și cu interpretarea
rezultatelor obținute în urma analizelor efectuate.
Totodată s -a utilizat analiza comparativă, pentru a pune în evidență diferențele dintre
politicile și evoluțiile difer ite ale operatorilor de pe piața telecomunicațiilor.
În partea fin ală a lucrării, a fost elaborat studiul de caz, care a avut drept rol esențial,
analiza concurenței pe piața telecomunic ațiilor din România în contextu l globalizării, sens în
care au fost a nalizați cei mai importanți jucători de pe piața telecomunicațiilor (Orange,
Vodafone, Telekom, RCS&RDS ), precum și modul în care a evoluat această piață în perioada
ultimilor cinci ani .

6
Abrevieri

ADSL Asymmetric Digital Subscriber Line
ANC Autoritatea Națională pentru Comunicații
ANCOM Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în
Comunicații
ANPC Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului
ANRC Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații
CE Comunitatea Europeană
CEJ Curtea Europeană de Justiție
DG COMP Direcția Generală pentru Concurență
GPRS General Packet Radio Service
GSM Global System for Mobile
IANA Autoritatea Internațională de Asignare a Numerelor
IAPC International Association of Political Consultants
IGR Inspectoratul General al Telecomunicațiilor
IMM Întreprinderi mici și mijlocii
IPTV Internet Protocol Television
ITU International Telecommunication Union
OAREC Organismul autorităților europene de reglementare în domeniul
comunicațiilor electron ice
OMC Organizația Mondială a Consumatorilor
OCDE Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
OPC Oficiul pentru Protecția Consumatorului
PIB Produsul Intern Brut
SIM Subscriber Identity Module
TPI Tribunalul de Primă Instanță
TFUE Tratatu l Fundamental al Uniunii Europene
WAPP Wireless Application Protocol

7
Capitolul I . Piața și concurența – piloni de bază ai sistemului economic
1.1. Concurența economică în contextul pieței contemporane

Atât în cadrul economiilor contemporane cât și în cele ale viitorului, piața este și va
rămâne instituția de bază în jurul căreia gravitează întreaga viață economică . Pornind de la
numeroasele definiții care s -au atribuit acestui concept în literatura de specialitate ne raliem
opiniei majoritare potrivi t căreia piața reprezintă totalitatea acțiunilor prin care cumpărătorii și
vânzătorii intră în contact și schimbă bunuri și servicii, i ndependent de locul unde acestea se
desfășoară.
Piața reprezintă un fenomen social și ca oricare fenomen de această nat ură există și
funcționează având anumite reguli și o bază normativă. Majoritatea dintre acestea sunt
transformate în reglementări de tip juridic, cutumiare sau în sisteme de valori însoțite de structuri
organizaționale, statale sau aparținând societății ci vile, care au menirea principală de a asigura
elaborarea, respectarea, precum și adaptarea la noile schimbări intervenite în structura mediului
social economic.1
Elementele definitorii ale pieței sunt:
 obiectul comun al tranzacțiilor, adică bunul în mater ialitatea sa precum și substituenții
săi.
 volumul mare al tranzacțiilor efectuate, care se referă la valoarea de vânzări într -un
anumit interval de timp determinat.
 mijloacele și instrumentele fol osite de că tre operatorii economici pentru a -și exprima
mani festarea unilaterală de voință exprimată asupra condițiilor care pot fi supuse unor
termene sau condiții dintr -un act comercial care în esență este un contract sinalagmatic.
În economia modernă, piața concurențială are un rol esențial pentru că îndeplineșt e
funcții importante, dintre care amintim cele care sunt în strânsă legătură cu subiectul nostru de
discuție și anume: adaptarea și aducerea în stare de compatibilitate a cererii și ofertei, a
intereselor și pretențiilor vânzătorilor și cumpărătorilor, coo rdonate care își pun ampren ta asupra
prețului de echilibru, care se formează pe piață. O a doua funcție se referă la faptul că piața este
cea care intermediază vânzarea mărfurilor, recuperarea cheltuielilor și obținerea profitului de
către vânzător, creând astfel premisele realizării diverselor obiective propuse.2
Acest concept poate fi analizat din per spectivă dihotomică atribuindu -i-se două
coordonate dinamice: subiectivă și obiectivă. Din punct de vedere obiectiv în cadrul pieței se
face distincția într e producători și consumatori, între agenți ai ofertei și cererii pentru fiecare
bun/serviciu . La polul opus, din perspe ctivă subiectivistă aceasta ține strict de preferințele și
sistemul de valori al oamenilor proveniți din diverse sisteme sociale , dar mai ales de capacitatea
lor de a edicta norme pe baza că rora piața și structurile acestora să funcționeze.
Piața, văzută ca o condiție sine qua non a formării prețurilor este strâns legată de procesul
schimbării, iar condițiile esențialmente necesare pentru o economie de piață funcțională sunt:
existența unor structuri economice autonome aflate în relație de interdependență, legaturi de
vânzare cumpărare între aceste entități, existența prețului liber necesar în procesul schimbului în
care se confruntă perman ent cererea cu oferta, precum și manifestarea liberă și bilaterală a
concurenței economice.
Având în vedere că tema discuției noastre se referă la relația dintre concur ență și piață
trebuie să semnală m că limitele pieței sunt grav afectate de comportament ele anticoncurențiale
ale agenților economici care într -o analiză mai globală ocupă ponderea cea mai ma re ( abuzul de
poziție dominantă, practici și înț elegeri restrictive).

1I.Gavrilă, T. Gavrilă – Competitivitate și mediu concurențial – Promovarea și protejarea concurenței în Uniunea
Europeană, Ediția a dou a. Editura Economică, București , 2009, p.15
2 M.Măcriș, Cererea și oferta în economia concurențială de piață, Editura Arvers, Craiova, 2009, p.18

8
1.1.1. Comunicarea dintre agenții economici prin intermediul prețului

Prețul – "un mic nord al busolei economice" Michel Didier3
Prețul este principalul element al concurenței, iar libertatea de stabilire a acestuia în
pofida concurenței este ch intesența conceptului de concurență.
Pe piața economică se stabilesc anumite raporturi de schimb adică întâlniri dintre cerere
și ofertă și im plicit di ntre consumatori și producători /prestatori . Materializarea acestor raporturi
de schimb amintite mai sus se realizează în limitele celor două coordonate important e ale pieței –
cererea și oferta , între care există o legă tură indisolubilă și care se referă la mecanismul de
circulație al bunurilor /serviciilor care implică tranzacții între diferite entități economice și
spectrul de manifestare activ pe piață al consumatorilor.
Raportându -ne la înț elesul noțiunii de cerere definiția fundamental ă consacrată în
literatura econo mică, o definește ca fiind cantitatea dintr -un bun sau serviciu calitativ omogen pe
care un cumpărător este dispus să și -l însușească într -un anumit interval de timp și la un pre ț
determinat.4
Legea generală a cererii ne sugerează influența dintre modificarea preț ului unitar al unui
bun și schimbarea cantit ății cerute. Astfel ne confruntă m cu existența a două situații:
 atunci cand prețul crește cererea va scădea ;
 atunci cand preț ul scade cererea va crește;
Într-o economie de piață funcțională cererea nu și -ar putea îndeplini rolul primordial fără
existența ofertei , concept care poate fi definit ca fiind o relație dintre cantitatea dintr -un bun sau
serviciu pe care un vânzător est e dispus să o cedeze în schimbul unei contraprestații într -o
perioadă de timp determinată și contra u nui preț existent. Oferta se concretizează atunci cand are
loc întâlnirea acesteia cu cerere a în cadrul unor tranzacții comerciale.
Agenții economici ben eficiază de posibilitatea de a comunica între ei p rin
intermediul prețurilor . Acest fenomen este elocvent ilustrat în figura 1:

Figura 1: Formarea prețului pe piață
Sursa: Adaptat după Năstase C., Popescu M., Boghean C., Scutar iu A.L. ,
Microeconomie -Concepte fundamentale, Editura SEDCOM LIBRIS , 2011

Fiecare agent economic de -a lungul incursiunii sale către poziția de lider într -o
competiție economică trebuie să aibă ca punct de sprijin baze economice reale care să reflecte o
realitate economică de necontestat. Astfel concurența și rivalitatea între producători nu trebuie să
depășescă niciodată bazele legale, iar permanenta presiune asupra scăderii prețurilor și a
gestionării acestora nu trebuie să se reflecte în mod negativ a supra situației economice.

3 Michel Didier – este un economist francez, membru al Consiliului de analiză economică din anul 1997 până în
2012. Totodată este președintele Centrului de observare economică și de analiză pentru espansiune e conomică și
dezvoltarea întreprinderilor ( Coe-Rexecode ).
4C. Năstase, M. Popescu , C. Boghean , A.L. Scutariu – Microeconomie -Concepte fundamentale, Editura SEDCOM
LIBRIS, București, 2011, p. 111

9
Intersecția dintre cerere și ofertă reprezintă coordonata esențială a stabilirii prețului, iar în
decizia cumpărătorului , prețul joacă un rol extrem de important în funcție de modul în care
acesta este utilizat ca mijloc de orien tare a tranzacțiilor. Conc hidem prin ideea că piața își
găseș te mecanismul reglator pentru prețul care permite egalitatea dintre ceea ce cer consumatori i
și ceea ce oferă producătorii/prestatorii.
Pentru ca pr ețul să se formeze în mod liber , pe o piață co ncurențială, trebuie îndeplinite
una dintre următoarele condiții :
 în fun cție de raportul dintre cerere și ofertă ;
 în funcție de nivelul cost ului unitar;
 în funcție de calitatea bunului /serviciului .
În consecință, apar două situații care sunt ilustrate in figura de mai jos :

Figura 2: Influența prețului în funcție de cerere și ofertă
Sursa : Creație proprie

Cererea, înainte de toate trebuie analizată din punct de vedere global, ca raport dintre
cantitatea maximă dintr -un anu mit bun, care este dorită și poate fi cumpărată de către toți
solicitanții și prețul maxim care poate fi achitat pentru cumpărarea unei anumite cantități din
bunul dorit.5
Cererea și oferta, privite în interacțiune, constituie concepte fundamentale ale ec onomiei
și elemente decisive în producerea de bunuri și servicii, a inflației și creșterii economice, precum
și în elaborarea politicii economice.
Cu toate că pe piață între cerere și ofertă există diferențe vizibile, prețul determină ca
mărimea satisface rii acestora să fie egale. Astfel, funcționarea pieței pentru orice bun economic
tinde spre echilibrarea cererii și ofertei satisfăcute datorită formării libere a prețului de echilibru.
Acest concept poate fi definit prin acel preț la care se realizează ce l mai mare volum de
tranzacții pe piață.
Pentru a se putea decide asupra prețurilor și cantități lor pe care urmează să le producă
entitățile economice care produc bun uri sau prestează servicii, acestea trebuie să fie în
perman ență preocupate de cunoașter ea costurilor, a cererii și concurenței. În subsidiar deducem
că prețul este un concept extrem de uzitat de întreprinderi. 6
Când în economie un serviciu este prestat de mai multe entități niciuna dintre ele nu
poate să influ ențeze în mod izolat piața. To ate inflențează piața, aflând u-se în competiție. Ca
urmare ele trebuie să își adapteze prețurile la nivelul valorilor pieței, iar pentru a atrage mai
mulți clienți , prestatorii de servicii pot proceda la coborârea nivelului prețului. Fenomenul se
transmite , iar scăderea prețului ca efect al concurenței poate să atingă cel mai coborât nivel, până
la cel de supraviețuire în care marja profitului este foa rte mică, în aceste condiții
prestatorii/producătorii care procedează la ridicarea prețului peste nivelul c oncurenței riscă să își
piardă clienții și să dea faliment.7
În ipoteza în care producătorul /prestatorul unui bun /serviciu propune un preț, iar dacă
acest a are o piață de desfacere favorabilă în așa fel încât să obțină profit înseamnă că prețul cerut
este acceptat de piață, sens în care este vorba despre o afacere viabilă. Centrul de greutate sau

5 M.Băbeanu, Sistemul de piețe, Editura Universitaria, Cra iova, 2000, p.53
6 Burciu, Aurel( coord), Popescu, Mihai, Hapenciuc, Valentin, Năstase, Car men, Prelipcean, Gabriela , Introducere
în managemen t, Editura Economică, București, 2008, p.32
7 T. Moșteanu, Prețuri și concurență , Ediția a treia, Editura Didactic ă și pedagogică, București 2000, pp.51 -52

10
mai exact spus , punctul esențial într -o afacere este reprezentat de stabilirea în condiții
transparente a prețului unui bun /serviciu individual determinat, aceas ta nefiind singura punte de
legătură, pentru succesul unei afaceri fiind necesare și alte elemente care țin de stabilirea cu
exactitate a tuturor condițiilor de fond și de formă care trebuie avute în vedere în momentul
demarării unei afaceri.
Politica preț ului este linia de acțiune situată la cel mai înalt nivel al ierarhiei deciziilor
economice și concretizează previziunea pe termen lung, ea dând sens tuturor deciziilor prețului
cu caracter mai mult sau mai puțin secundar care decurg din acestea. Polit ica prețurilor în
întreprindere constituie fără îndoială o variabilă economică esențială , apărând ca o d ecizie
strategică față de concurență.8
1.1.2. Cota de piață – calea spre ascensiune economică

Cota de piață este determinată de ponderea dețin ută pe piața țintă de concurent. Aceasta
exprimă ponderea deținută de un anumit produs , de o entitate economică ori de o marcă în cadrul
unei piețe de referință .
Tipologia clasificării cotelor de piață este relavată în cele ce urmează:
 cota de piață absolută. Aceasta este exprimată pe baza raportul ui dintre volumul
vânzărilor firmei și volumul vânzărilor totale înregistrate pe piața respectivă ;
 cota de piață relativă care este determinată în raport cu vânzăr ile celui mai puternic
concurent;
 cota de piață relat ivă a li derului care exprimă raport ul vânzărilor concurentului care
deține locul secund pe piață ;
 cota de piață servită.
Cota optimă a unei anumite firme pe o piață concurențială se află într -un permanent
dinamism și are valențe concret istorice în funcție de:
 starea economiilor de scară;
 nivelul de segmentare al pieței;
 starea barierelor de intrare;
 situația canalelor de distribuție;
 existența/inexistența problemelor cu legislația în domeniul concurenței;
 relația dintre producția efectivă și cea calificată viabilă , aceasta din urmă fiind cea care în
condiții determinate de prețuri și costuri, asigură dividendele impuse de acționari, precum și o
anumită cotă de autofinanțare, grație cărora să fie eliminate presiunile din partea creditorilor.
Indiferent dacă o cotă de piață este definită prin nivel sau procent există o legă tură
puternică și semnificativă între cota de piață și limitele profitului. Deși o cotă de piață mare nu
crește profitabilitatea , aceasta le oferă companiilor posibilitatea de a acționa într -un mod
profitabil, care nu le este la î ndemână firmelor cu cotă de piaț ă redusă.9
Poziția costurilor unei com panii este într -o legătură permanentă și efectivă cu cota sa de
piață. Acest din urmă conce pt care este indisolubil și strâ ns legat de succesul unei com panii din
domeniul economic , reprezintă raportul dintre propria cotă și cota celui mai puternic competitor.
Întrebarea oarecum retori că pe care structura managerială a unei companii și -o pune este
dacă cota de piață reprezintă totul. În urma cercetărilor efectuate și raportându -ne la realitățiile
economice curente ajungem la un ră spuns simplu: cota de piață, volumul și creșterea venitului
anual sunt cele mai importante pârghii în drumul parcurs de o societate comercială spre succes.

8 T.Moșteanu, Firma în mediul concurențial, Editura Tribuna Economică, București,2000, pp.208 -209
9 H. Simon, F. F.Bilstein, F. Luby,tradus A. M. Creangă – Profit, Nu cotă de piață, Ghidul profiturilor mari pe
piețele competitive , Editura ALL, București, 2011, pp. 19 -20

11
1.2. Concurență și competitivitate la nivel m acroeconomic

Concurența reprezintă una din trăsăturile fundamentale ale unei economii de piață
funcționale, reprezentând un comportament cu un anumit grad de specificitate al anumitor
categorii de agenți economici, aflați pe pozi ții cu un grad scăzut de similaritate din punct de
vedere al patrimoniului, autonomiei de gestiune și mecanismului decizional și care pentru a -și
atinge interesele și obiectivele strategice și operaționale, intră în relații de competiție, colaborare
și nu în ultimul rând reciprocitate cu alți agenți economici. Concurența, în limitele proprii de
organizare își conturează mecanismul direcțional din ca racterul minimal al resurselor , fiecare
căutând să găsească condiții propice pentru a realiza avantaje concret izate în ultimă instanță în
creșterea patrimoniului, concurența fiind legată în mod indispensabil de schimb .
De la apariția ei și până astăzi, concurența are la bază anumite reguli, formale sau
informale, ea beneficiind de privilegiul reglementării stricte , precum și de stricta supraveghe re
din partea autorităților și a societății civile, prevenindu -se în felul acesta situații în care10:
 cumulul comportamentelor individuale și raționale ar conduce la situații în care
absurditatea corelată la structurile soci ale și -ar face simțită prezența;
 un mecanism concurențial lăsat nesupravegheat și nereglementat, ar putea cădea în
declin, în condițiile în care un a gent economic ar dispune de pârghiile necesare care să îi
permită să distrugă mecanismul competiției ;
 nu există legătură de stabilitate și corelație între puterea pe care o are o organizație și
responsabilitatea sa socială.
Din topul celor mai importante scopuri pe care le urmărește concurența, evidențiem cu
titlu exemplificativ următoarele:
 satisfacerea cerer ii consumatorilor;
 promovarea inovației;
 alocarea eficientă a resurselor;
 limitarea puterii economice și a celei politice;
 distribuția veniturilor în mod legal și echitabil.

Figura 3: Interdependența concurență – eficiență – progre s economic
Sursa: I.Gavrilă, T.Gavrilă, Competitivitate și mediu concurențial -Promovarea și
protejarea concurenței în Uniunea Europeană, Editura Economică, București, 2009, p.40

10 Porter, M.E. , Avantajul concurențial: Manual de supraviețuire și creștere a firmelor în condițiile economiei de
piață, Editura Teora, București, 2001, p.54

12
Grație concurenței dintre producători, oferta de bunuri și servicii beneficiaz ă de
diversitate, calitatea este ameliorată, consumatorii finali fiind cei cărora le profită situația, dat
fiind faptul că ei pot culege beneficiile concurenței în ceea ce privește volumul, calitatea,
structura ofertei, uneori mergându -se mai departe până la prețul de obținere al
bunurilor /serviciilor . Acest mecanism interdependent este în mod exemplificativ ilustrat în
figura 3 .
Atât piața cât și concurența reprezintă noțiuni fundament ale cu ajutorul cărora putem
înțelege în ansamblu mecanismul de funcțion are al unui sistem economic. Într -o economie de
piață funcțională cele două concepte economice reprezintă centrul care stă la baza tuturor
deciziilor luate de agenții economici.
1.2.1. Analiza tipologiei concurențiale în cadrul sistemului economic actual

Ab initio, dacă ne raportăm la teoria și practica economiei de piață, acestea în decursul
timpului au impus două concepte privind mecansimul concurențial al pieței și anume: piața cu
concurență pură și perfectă și piața cu concurență imperfectă .11
Anticipân d faptul că pe o piață funcțională, se regăsește concurența, mascată sub diverse
tipologii, în cele ce urmează vom face o analiză per ansamblu a acestora, fără a pierd e din vedere
reperele esențiale, iar în urma analizelor efectuate, apreciez că în țăril e cu o economie de piață
stabilă există următoarele tipuri de piețe concurențiale:
 Concurența perfectă ;
 Concurența imperfectă, care se subdivide în două ramuri principale:
-monopolul ;
-concurența monopolistă ;
-oligopolul .
Concurența perfectă , reprezintă m odelul ideal, caracterizându -se prin faptul că toate
firmele vând întreaga producție la prețul pieței fără a -l inf luența într -un fel sau altul, iar
cumpărătorii beneficiază de așa -zisul “privilegiu”, de a cumpăra produsul dorit la prețul pieței,
fără să fi e necesare modificări adiacente.
În literatura economică, s -a statuat că piața cu concurență perfectă presupune următoarele
ipoteze:
 existența unui număr impresionant de agenți economici care participă la cererea și oferta
din bunul respectiv, atât cumpără torii cât și ofertanții fiind pe poziții de egalitate, neputându -se
influența sub niciun aspect. În egală măsură, produsele au aceleași caracteristici, ceea ce
conduce la o omoge nitate și similaritate absolută;
 pe piața relevantă a unui anumit produs exist ă posibilitatea pătrunderii și ieșirii libere, fără
a fi avute în vedere barierele juridice , financiare sau de altă natură ;
 perfecțiunea concurenței nu poate fi îndeplinită fără ca piața să fie transparentă, ceea ce
presupune că toți agenții economici sunt la curent cu toate informațiile de ultimă oră în legătură
cu prețu rile, oferta, natura produselor;
 în cele din urmă fără o mobilitate perfectă a factorilor de producție nu putem vorbi despre
concurență perfectă, ceea ce înseamnă că resursa umană și capita lul se îndreaptă mereu spre
activități efi ciente.
Dezideratul concurenței pure și perfecte nu poate fi îndeplinit dacă ipotezele descrise mai
sus nu sunt îndeplinite simultan.
În opinia mea, acest tip de concurență reprezintă o abstractizare, care deși fac e parte din
sfera de studiu a economiei, în realitate, atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv, o asemenea
piață nu există și este greu de crezut că în perioada următoare se vor depune eforturi care să fie
materializate în îndeplinirea condițiilor esenți ale creării acestui tip de concurență.

11 E.Prahoveanu, Economie -Fundamente teor etice, Editura Lumina Lex, București, 2002, p.80

13
Cert este că, în economia modernă, realitatea confirmă mai degrabă existența unor
modele mai complexe ale concurenței imperfecte, centrate pe strategii de aliniere a prețului la
cerințele pieței. Astfel de modele incl ud pe lângă restabilirea echilibrului , și intervenția statului,
care s ă direcționeze spre sfera legală acțiunile tuturor actorilor implicați în viața economică.12
Un alt tip de concurență pe care îl vom analiza în cele ce urmează este concurența
imperfectă, cea care caracterizează vremurile actuale, în special din țările cu o economie ajunsă
la un nivel înalt de dezvoltare, grație apariției numeroaselor companii naționale, care sunt
angrenate în apanajul economic . Având în vedere cele spuse mai sus, putem pl asa la polul opus
perfecțiunii imperfecțiunea și aflăm definiția acestui tip de concurență, care înglobează acea
situație în care agenții econ omici în confruntarea dintre ei, dețin instrumentele necesare să
influențeze raporturile dintre cerere și ofertă p recum și prețul bunurilor și serviciilor în vederea
obținerii unui profit cât mai mare. În linii generale, concurența imperfectă este caracterizată prin:
 variația numărului de vânzători și cumpărători;
 accentuarea diferențierii între bunuri;
 un grad mai ma re de control asupra prețurilor;
 existența unor bariere la pătrunderea și ieșirea de pe piață, ceea ce excede
libertatea;
 permanente rivalități între firme;
În funcție de categoria agenților economici, concurența imperfectă cunoaște mai multe
forme de mani festare:
Concurența monopolistică, care se caracterizează prin existența unui număr suficient de
mare de producători, astfel încât, niciun producător prin deciziile sale, să nu poată afecta
activitatea celorlalți, pe de o parte, iar pe de altă parte prin d iferențierea produselor. În
comparație cu piața cu concurență pură și perfectă, observăm că se păstrează egalitatea, dar se
pierde omogenitatea produselor /serviciilor .
Existența unui număr mare de producători /prestatori , permite fiecăruia dintre ei să ia
decizii, fără ca acestea să vizeze situația individuală a concurenților, chiar dacă au efecte asupra
vânzărilor și profitului concurenților. Fiecare concurent în parte este preocupat pentru stabilirea
prețului și a cantității de produse /servic ii, obținerea de supraprofit determinând alte întreprinderi
să acceadă în ramură, antrenând o scădere a cifrei de afaceri. În strategia adaptării cantităților de
produse la cerințele pieței, producția de echilibru în cazul concurenței monopoliste este la un
nivel inferi or față de cazul concurenței perfecte.13
Firma care se află în situația de monopol stabilește prețul pentru bunul pe care îl produce,
preț care urmărește obținerea unui profit maximal. Acest preț este denumit ș i preț de monopol și
de regulă, este mai ridica t decât în situația când în ramura respectivă ar fi fost situația d e
oligopol sau de piață monopolistică. Dacă monopolul poate controla prețul, nu același lucru se
poate spune despre cantitate. Determinarea cantității de produse depinde în mare măsură de
disponibilitățile de cumpărare ale consumatorilor.
Oligopolul reprezintă acea formă a concurenței imperfecte, caracterizată printr -un număr
foarte mic de producători, care permite influențarea pieței și activităților economice prin
deciziile pe care producă torii le iau cu privire la preț și producție, însă nu permite conglomeratul
controlului total din partea agenților economici, fiecare actor implicat în procesul de producție
trebuie să urmărească o situație bivalentă: să țină seama de deciziile celorlalți producători și de
efectul propriilor decizii.
Concurența oligopolistică prezintă o serie de trăsături specifice , ilustrate enumerativ în
figura 4 dintre care amintim:
 numărul restrâns al firmelor care domină piața, în acest sens se poate vorbi despre o
poziție dominantă, fără să fie necesar a se face abuz de aceasta, într -o anumită ramură de
activitate;

12 Fung K., Victor, Fung, William, Wind, Jerry , Concurența într -o lume plată, Editura Publica, Iaș i, 2009, p.15
13 T.Moșteanu, Prețuri și concurență, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000, p.64

14
 existența restricțiilor financiare, economice, tehnice în calea pătrunderii de noi firme în
ramurile și sectoarele dominate de firmele oligopoliste;
 interde pendența mutuală dintre firmele oligopoliste reprezintă o altă caracteristică a
acestei piețe. Pe piața cu concurență de tip oligopol ne aflăm în prezența unor relații de
confruntare sau de cooperare între agenții economici , din acestea rezultând interdepe ndența
acțiunilor acestora, care reprezintă caracteristica esențială a structurilor oligopolistice. Practic
un anumit preț precum și profitul depind de reacțiile celorlalți participanți pe piață angrenați
în jocul competitiv.

Figura 4: Principalele caracteristici ale oligopolului
Sursă : Creație proprie

Piața oligopolistică are două trăsături importante: interdependența și incertitudinea. Pe
piață prețurile sunt rigide, fixate de întreprinderi, ele putând face obiectul deciziilor cartelurilor,
înțelegerilor dintre producători.
Extrapolând cadrul discuției , jocul concurențial trebuie să se ghideze după anumite
reguli. În acest sens, legea nr.21/1996, care reglementează cadrul legal al concurenței în
România14, stipulează în articolu l 5, alineatul 1 interdicția oricărei înțelegeri între agenți i
economici atât pe orizontală cât și pe verticală. Însă, tot alineatul 2 al articolului sus -menționat,
prevede posibilitatea exceptării de la interdicția prevăzută în primul alineat pentru acele
înțelegeri între agenții economici care au ca scop îmbunătățirea calității și practicarea unor
prețuri mai reduse pentru consumatori, în care efectele pozitive au prevalență față de cele
negative.
Înțelegerea verticală a făcut subiectul mai multor discuți i și controverse, fapt pentru care
achiesăm la opinia majoritară conform căreia această noțiune poate fi definită ca fiind orice
acord sau practică concertată convenite între doi sau mai mulți agenți economici, fiecare operând
în scopul îndeplinirii acordu lui respectiv, la niveluri diferite ale lanțului producție -distribuție.15
Agenții economici oscilează între comportamentul “maximizării profitului unit” și cel al
“războiului prețurilor” sau “concurența prin produse”. În acest fel se pot manifesta diferite forme
de împărțire a influenței asupra pieței , ceea ce domină această î mpărți re fiind accentul pus pe
cerere .16
Punctul de vedere una nim acceptat, este că forța reg latoare cea mai importantă a
economiei de piață este concurența. Privită din punct de vedere economic, aceasta este
întotdeauna legată de tranzacții pe piață, d e cerere și ofertă , precum și de procesul schimbului.
Mai exact se poate spune că există concurență dacă cineva poate alege între mai multe
alternative și poate astfel să aleagă alternativ a cea mai convenabilă preferințelor sale.17

14 Legea nr.21 din 10 aprilie 1996 privind concurența
15 T.Moșteanu, “Înțelegerile verticale -noua abordare” Revista Concurența, redactor Consiliul Concurenței, p.41
16 T.Moșteanu, Prețuri și concurență, Editura Didactică și Pedagogică București, 2000, p.65
17 T.Mo șteanu,Concurență economică și integrare europeană, Editura Tribuna Economică,București, 2006, pp.13 -14

15
1.2.2. Evidențierea funcțiilor concurenței sub aspect competitiv

Concurența este înainte de toate o competiție, care pune la încercare sub diverse auspicii
creativitatea, inițiativa, riscul precum și responsabil itatea agenților economici .
Pentru a ține piept concurenței, sunt uzitate numeroase mijloace, unele dintre acestea
regăsindu -se în forța decizională a unei firme dintre care amintim: publicitatea, îmbunătățirea
calității, reducerea costurilor, acordarea u nor facilități consumatorilor, iar altele sunt legale, însă
în ciuda acestui fapt, se apelează și la mijloace neconforme cu legea.
Având în vedere permanenta extindere globală a lumii în care trăim, iar dacă extrapolăm
la subiectul despre care discutăm, a economiei în general, ajungem la concluzia că permanenta
cooperare și competiție dintre agenții economici, devin noua paradigmă a mediului economic și
concurențial.
Din analiza exhaustivă a funcțiilor concurenței, desprindem următoarele18:
 asigură adaptar ea cererii și ofertei în toate compartimentele vieții economice.
În acest sens, concurența încurajează preocupările pentru creșterea, diversificarea și
îmbunătățirea calității ofertei de mărfuri, pentru ajustarea ei la dinamica cerințelor cererii,
existân d în acest sens ”piața vânzătorilor” și ”piața cumpărătorilor”.
 încurajează realizarea progresului în general și a celui tehnico -economic în subsidiar .
Concurența este liantul care oferă firmelor motivația de a dezvolta produse performante
și de a descope ri metode de producție cu un cost scăzut. Niciodată nu se poate ști cu o precizie
ochiometrică, care vor fi noile dorințe ale consumatorilor, sau care tehnologie va conduce la
micșorarea costurilor.
 funcția de control sintetizată prin evitarea realizării p rofitului de monopol de către agenții
economici, asigurând o alocare rațională a resurselor, între variantele utilizării lor solicitate de
piață și consolidând o repartiție a profitului proporțional cu contribuția agenților economici în
procesul de producț ie și distribuție al mărfurilor.
Cu ajutorul concurenței, se descoperă mărimea și structura optimă a activității desfășurate
de un agent economic, indicatori care pot menține costul pe unitatea de produs sau serviciu la un
nivel cât mai mic. Meritul econo miei de piață este acela că, spre deosebire de alte sisteme
economice, nu impune și limitează tipurile de firme cărora li se permite să intre în competiție,
fiind permisă orice formă legală și în conformitate cu bunele uzanțe și ordinea publică de
organiza re a activității economice, condiția hotărâtoare a reușitei pentru orice firmă fiind
eficiența în raport cu costurile.
 funcția de reglare, caracterizează mecanismul concurențial în sensul că asigură stabilirea
prețurilor la niveluri apropiate de realitate, favorizând raționalizarea costurilor .
În condițiile economiei de piață, relațiile care se stabilesc între ca ntitatea vândută și
prețurile practicate, denotă faptul că profitul mai mare rezultă din creșterea vânzărilor și mai
puțin din prețuri le mari prac ticate . Ceea ce putem afirma este că, un preț mic, accesibil tuturor
intensifică cererea, creând premisele unei producții de serie mare.
 concure nța are și o importantă funcție de motivare , în speță cea psihologică, amplificând
optimismul agenților economic i, stimulându -le creativitatea, făcându -i să fie preocupați în
permanență de eficiență și creșterea profitului, dar nu în ultimul rând de satisfacerea în condiții
optime a nevoilor de consum.
Prin funcțiile pe care le îndeplinește, concurența joacă un rol extrem de important în
economia de piață , reprezentând o componentă în cadrul căreia întâlnim un comportament
specific, bazat pe interes, concretizat în cooperarea și confruntarea cu alți agenți economici, care
sub incidența mediului concurențial, unii îș i îndeplinesc misiunea și reușesc pe când alții
eșuează.

18 T.Moșteanu, Concurență economică și integrare europeană, Editura Tribuna Economică, București, 2006, pp.18 –
20

16
Capitolul II . Concurența de tip oligopol vs. Globalizare

Înainte de a începe demersul studiului concurenței oligopolistice raportată la dinamica
fenomenului de globalizare, care reprezintă o abor dare ce comportă puncte de vedere aflate în
antiteză sau chiar simetrice, ne vom concentra atenția asupra unui punct de vedere unanim
exprimat în doctrina economică, conform căruia oligopolul este egocentrul în jurul căruia
gravitează dinamismul globalizăr ii.
Forma cea mai elocventă a acestui aspect se dovedește a fi oligopolul, pe care unii
economiști îl concep ca spațiu de rivalitate, dar înainte de a susține această afirmație trebuie să
vedem care sunt argumentele care justifică amplul proces de globali zare.
Concentrarea capitalului ne poate oferi o primă aproximare a gradului de rivalitate
oligopolistică, în sensul de a observa care actori economici sunt capabili de o concurență
globală. În sprijunul acestei afirmații vom aduce următoru l argument: în u rmă cu 50 ani, î n
vederea promovării legislației de protecție a concurenței, în Statele Unite ale Americii s -a
încercat realizarea unui acord între economiști asupra indicatorilor de concentrare ai capitalului,
la acea dată volumul producției și al vânzăr ilor fiind utilizate ca prime elemente de acoperire a
gradului de concentrare și a firmei dominante de concurență, cea mai mare parte a economiștilor
ajungând la concluzia că dacă partea primelor patru mari firme în producție, vânzări și cifră de
afaceri în tr-o ramură sau clasă de produse era inferioară a 25%, suntem în prezența unei
concurențe imperfecte, iar dacă cele patru firme dețineau aproape 25 % din piață ne aflăm în
prezența unui oligopol debutant.19
Existența pe piața dinamică și tranzitorie, a unor întreprinderi de talie internațională de
tipul oligopolurilor -oligopsonurilor, generează în numeroase situații parteneriate, printr -un
sistem care a apărut inițial în țările cu un sistem economic prolific, cu tendițe de dezvoltare, care
nu încetează să îș i facă simțită prezența și la momentul de față, deschizătoarea aplicabilității
acestui sistem fiind tot o țară dezvoltată din punct de vedere economic și anume Japonia.
În sfera de influență a oligopolului, efectul liberalizării schimburilor asupra concur enței
nu își produce efectele de facto, decât dacă este amplificat de infiltrarea firmelor rivale pe piața
națională grație investițiilor directe. Per a contrario, apariția oligopolului mondial a apărut ca o
urmare firească fapt ce a creat cadrul legal ca interdependențele economice să depășească
frontierele naționale.
La momentul actual, chintesența oligopolurilor constă în inovarea și interactivitatea
strategiilor concurențiale adoptate, iar după perioada de tranziție în care economia a fost
implicată ca și actor direct, asistăm la formarea unei structuri unice la nivel mondial, care
determină ca împărțirea piețelor să se facă în funcție de raporturile de forțe dintre rețelele
oligopolistice, trăsătură de altfel definitorie pentru etapa de globalizare eco nomică ai cărei
partizani încă suntem.
2.1. Analiza conceptuală a oligopol ului în economia contemporană

În actuala economie de piață, care în mod evident și prin excelență este una
concurențială, asistăm la două limite polarizate: pe de o parte, o concu rență pură și perfectă
adaptată pe mulajul unei piețe abstracte, iar în altă ordine de idei, o piață monopolistă, a sociată
sub diverse auspicii cu o concurență imperfectă. Pe fundamentul ultimei structuri s -a consolidat
teoria conform căreia obiectul concu renței îl constituie produsul prin diferențiere, înnoire și
substituire, situație valabilă pe toate formele de piață cu concurență imperfectă.
Grosso modo, în condițiile unei concurențe imperfecte predo mină piața cu concurență de
tip oligopol, motiv pent ru care se impune în mod indispensabil o analiză ad litteram a
concurenței în aceste condiții, fapt justificat și de motivația analizei în cadrul capitolului a

19 Ziarul Opinia Națională, nr.452 din 20 octombrie 2008, p. 1

17
acestui concept raportat la importanța cunoașterii tipologiei acestuia în necesitatea de a ajun ge la
o aprofundare a concurenței și nu în ultimul rând a urmărilor acesteia într -o asemenea piață.
Majoritatea ramurilor din țările cu economie de piață concurențială de tip capitalist, în
acest angrenaj fiind prinsă și România, se sprijină pe o structur ă formată dintr -un număr mic
redus de firme gigantice de tip oligopol și o mulțime în creștere, de IMM -uri, care joacă un rol
esențial în asigurarea locurilor de muncă.20
Un prim aspect care se impune a fi adus în discuție, este acela că ele reprezintă for me de
organizare stabile, ceea ce implică inexistența tendinței de a se transforma în monopoluri, chiar
dacă pe alocuri tendința subzistă oarecum. Această stabilitate, comportă o serie de explicații
contradictorii și polemici, una dintre acestea referindu -se la faptul că oligopolurile prin
concentrarea producției, au menirea de a reuși să scadă costurile de producție pe termen lung,
ceea ce nu poate însemna decât un beneficiu, practic ele pot oferi producția pe care o controlează
la costuri minimale, ceea c e se reflectă în avantaj ul de a obține profituri maxime.
O a doua explicație își are sorgintea în dorința de a domina pe piață, de a fi suverani în
cadrul acesteia în dependență de raportul preț -cantitate. Această poziție îi conferă firmei o serie
de avan taje competitive dintre care amintim: firmele cu o putere economică mai mică sunt
dominate în mod evident, prin adaptarea acestora la termenele și condițiile de concurență impuse
de firma aflată pe poziție de oligopol, precum și obținerea de poziționări pr eferențiale în ipoteza
solicitării de credite prin garanțiile pe care o firmă cu o putere economică considerabilă are
potențialul de a le oferi.
Din punctul meu de vedere, opinez în favoarea ideei că cele expuse mai sus, reprezintă
cauze care motivează ap ariția unor numeroase oligopoluri, lucru care face dificilă delimitarea
lor, însă acest demers exhaustiv nu împiedică impunerea unor criterii pentru a putea distinge
tipurile sau formele principale de firme oligopolistice:
 după natura activității sau carac teristicile producției sau ale serviciilor;
 după gradul de coordonare și a forței de concurență.
Dacă avem în vedere primul criteriu de analiză și anume natura activității și
caracteristicile producției , vorbim despre două tipuri de oligopoluri și anume:
 oligopoluri suverane pe piață, însumând firme mai mari care au ca obiect produse
omogene, sau apropiate de stuctura omogenității ca de exemplu petrolul, aluminiul, care
în sfera lor de influență au șanse mari să influențeze prețul și cantitatea.
 în contrapa rtidă, putem avea în vedere firme care domină piața produselor neomogene, iar
aici putem discuta despre piața automobilelor, caracteristica esențială fiind tehnica
substituției.
Aducerea în discuție a acestor două forme de oligopol, impune precizarea pe ca re o
susțin și eu, potrivit căreia predominante ca număr sunt cele din prima formă cu produse
omogene, iar la polul opus se află cele cu produse neomogene, fapt care ne determină să
constatăm că puterea de piață este un atribut esențial în cadrul structuri lor oligopolistice.
Al doilea criteriu de analiză, care se referă la modul și gradul de coordonare a firmelor în
cadrul oligopolurilor, precum și concurența acestora concentrată în puterea cu care acestea se
impun pe piață, permite clasificarea acestora în trei mari grupe:
 oligopoluri fără coordonare;
 oligopoluri cu coordonare parțială;
 oligopoluri complet coordonate.
Cadrul discuției, comportă o precizare importantă și anume aceea că cele două aspecte
ale criteriului adus în sfera discuției: coordonare și concurență se află în raporturi inverse , în
sensul că nivelul de coordonare va fi mai mare dacă puterea de concurență a firmelor este mai
mică și invers.

20 I.Gavrilă, T.Gavrilă, Competitivitate și mediu concurențial -Promovarea și protejarea concurenței în Uniunea
Europeană, Editura Economică, București, 2009, p.102

18
În cele ce urmează vom analiza punctual fiecare grupă a oligopolurilor și aducând
argumente pertinent e în susținerea acestei clasificări. În prima categorie, cea a oligopolurilor
fără coordonare sunt incluse firme între care nu există niciun fel de înțelegere pe piață, sau o
strategie economică precum și de altă natură. Având în vedere că am adus în discu ție conceptul
de strategie se impune în mod necesar să identificăm punțile de legătură cu conceptul de
concurență, aducând argumente în acest sens. Sunt de părere că, pentru ca o firmă să reziste
presiunilor de pe piață, trebuie mereu să se diferențieze pr in ceva inovativ, diferit față de
concurenți, trebuie să inoculeze în politica economică a firmei câteva competențe esențiale în
lupta pentru poziția de lider, ceea ce înseamnă adoptarea unei strategii competitive, care este
privită mai mult ca o paradigmă a concurenței. A avea o strategie competitivă înseamnă a
promova activități cu un grad ridicat de unicitate și în ultimă instanță de a alege pe baza liberului
arbitru dintr -un ansamblu de activități diferite pentru a oferi o combinație unică.21
Revenind l a oligopolul fără coordonare, amintim că în cadrul acestuia apar trei forme de
relații concurențiale și anume:
 relații de confruntare agresivă, centrate pe război sau duel economic, în care se folosesc
ca mijloace de luptă prețul (de vânzare și cumpărare), cantitatea produsă și reclama, în vederea
acaparării pieței;
 relații hiperconcurențiale, caracteristice firmelor care produc bunuri cu un grad mare de
diferențialitate, care se manifestă prin mecanismul inovației ;
 relații concurențiale înlănțuite, care su nt întâlnite în cadrul sectoarelor de activitate unde
activează mai multe firme, care intră în raporturi de interdependență .
În cea de -a doua categorie sunt incluse oligopolurile cu coordonare parțială , în cadrul
cărora se stabilesc fie raporturi de subor donare față de o firmă cu o poziție suverană, fie raporturi
de înțelegere voluntară. În prima situație, a raporturilor față de o firmă lider, se realizează atunci
când firma a atins o poziție superioară pe piață grație ponderii pe care o deține în producți a
ramurii din care face parte, prestigiului, din izvorul căruia decurge și încrederea pe care o inspiră
celorlalți. La baza coordonării voluntare se află o serie de interese comune, precum și niște
principii etice profesional -economice, care reprezintă con duita directoare, sau dacă putem spune
un soi de “regulament intern”.
Ultima categorie analizată, cea a oligolopolurilor complet coordonate , se refer ă la
faptul că acordurile și înț elegerile între firme nu mai sunt tacite, ci o condiție sine qua non este
ca acestea să îmbrace forma unui acord formal (scris), cu caracter solemn, care asemenea unui
convenții “are putere de lege între părțile contractante”, care la rândul lui poate fi secret sau
public.
Obiectul coordonării prin acorduri, poate fi reprezent at de înțelegerea privind prețul
minim de vânzare în vederea menținerii unui anumit preț, sau delimitarea piețelor sub
coordonate spațiale, respectiv geografice. Denumirea consacrată în literatura economică pentru
oligopolurile complet coordonate este cea de carteluri, în cadrul cărora independent de
menținerea individualității firmei, se pot constitui trusturi și holdinguri.
Dacă ne raportăm la lumea contemporană, în limi tele căreia analizăm conceptul d e
concurență, putem spune că firmele mari sunt pilonu l central generator de dezvoltare, inovare,
ele generând mecanismul schimburilor și efectelor tehnologice. Acestea organizează producția
pe o scară mai largă, fiind permanent preocupate pentru obținerea unei noi cote de piață precum
și a cifrei de afaceri, care sunt indicatorii esențiali pentru măsurarea performanței.
În stigmatul cadrului economic, se poate vorbi despre o competiție durabilă și viabilă
numai când aceasta se duce între competitori oarecum comparabili ca mărime, forță și
performanță. Însă, nu putem vorbi despre o competiție fără a avea în vedere și riscurile acesteia,
pentru că din moment ce pe piață există firme mari, cu poziții cheie, acest fenomen antrenează
pericolul uneori iminent al unor acțiuni anticoncurențiale, despre care vom disc uta într -o
secțiune următoare .

21 M.E.Porter, Despre concurență, Editura Meteor Press, București, 2008, p.44

19
2.1.1. Influențe ale prețului pe piața oligopolistică

Atât literatura economică, cât și opiniile empirice, promovează ideea potrivit căreia,
concurența este aducătoare de bunăstare, justificarea rezi dând în faptul că însuș i concurența
exercită o presiune sistemică asupra companiilor economice de a pune la îndemâna
consumatorilor o ofertă cât mai variată la cele mai avantajoase prețuri. Drept urmare, concurența
face parte integrantă din uzanțele unei piețe competitive, fiind în interesul consumatorilor, care
sunt beneficiarii finali.
În cadrul structurilor de tip oligopolistic, caracteristica esențială se rezumă la
interdependența acțiunilor dintre vânzători care își desfășoară activitatea pe piață. Dacă avem în
vedere ese nța acestei structuri, de la bun început pornim de la ideea că prețul, cantitatea vândută
și profitul unui producător depind de reacția celorlalți agenți economici implicați în jocul
concurențial de tip oligopolistic.
Pe piața de tip oligopolistic prețuri le sunt de regulă rigide, fixate în mod stabil, fiind
adesea obiectul de discuție al înțelegerilor dintre producători. Agenții economici au o atitudine
oscilantă, fiind angrenați între a maximiza profitul sau a se confrunta deschis în războiul
prețurilor, însă fără a pierde din vedere esențialul se observă că ceea ce domină împărțirea pieței
este accentul centrat pe cerere, care este funcție descrescătoare de preț. În momentul în care noi
agenți economici își manifestă tendința de a intra pe o anumită piață , apariția obstacolelor
iminente precum și puterea sau relațiile de cooperare cu puterea politică, constituie arma
esențială de intervenție.
Creșterea profitului are ca și coordonate de legătură existența a două ipoteze22:
 omogenitatea produsului care perm ite concurența prin preț pentru un produs identic;
 diferențierea bunului /serviciului și concurența din afara prețului .
În condițiile omogenității produsului, tendința de maximizare a profitului este mai
puternică, atunci când numărul producătorilor /prestat orilor este mai restrâns. În această situație,
raportul de interdependență între deciziile și politica prețului este elocventă, fiind facilitată
relația de coordonare între producători /prestatori . Nu trebuie să pierdem din vedere faptul că și o
anume conju nctură favorizează creșterea profitului, întrucât într -un sector de activitate unde un
anumit produs se află la nivelul apogeului, are prioritate față de un sector pentru un produs în
care activitatea se reduce substanțial.
La polul opus, în condițiile dif erențierii bunului /serviciului și ale concurenței în afara
prețului, regulile jocului pe care le respectă producătorii /prestatorii sunt strict personale,
produsele neconcurând pe baza prețului, ci cu ajutorul unor performanțe, parametrii tehnici,
construct ivi și funcționali ai produselor, care urmăresc ca efecte scontate confortul în utlizare și
economie la întreținere.
Diversificarea produselor, care poate fi concretizată într -o adevărată strategie, poate fi
adoptată nu numai în situația în care oferta ech ilibrează cererea, dar și când apar situații de
suprasolicitare pentru anumite bunuri, fie din cauză că s -au produs cantități mari, sau pentru că
unele sunt demodate, iar consumatorii preferă ceva nou.
În aparență, un preț mic, care poate fi catalogat ca ș i concurențial, creează impresia că
producătorii nu s -ar afla în niciun fel de avantaj ci doar cumpărătorii, însă în realitate lucrurile
stau cu tot ul altfel, pentru că preț urile mici ascund în spatele lor costuri reduse, care pot asigura
producătorilor at ât la nivelul unității de produs, cât și la nivelul producției totale, profituri extrem
de ridicate.
Deși o firmă oligopolistică poate fixa prețul la care să -și vândă produsul, această acțiune
nu reprezintă o manifestare unilaterală de voință, la stabilire a prețului firma va ține seama de
reacția unei firme concurente, analizând în amănunt ofertele de preț și alegând -o pe aceea care să
nu îi afecteze nici poziția, nici strategia concurențială. În literatura economică, acest aspect

22 T.Moșteanu, Prețuri și concurență, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000, p.65

20
strategic a fost sinoptic denumit “price searcher” (firme oligopolistice căutătoare de preț), din
simplul considerent că în sistemul de norme al pieței oligopolistice, “legea numerelor mari” este
înlocuită cu “ legea numerelor mici”.23
Raporturile strategice stabilite de firme, se a flă în relație de dependență majoră în funcție
de forma de organizare a oligopolurilor, motiv pentru care vom analiza două mari grupe de
strategii din cadrul oligopolurilor fără coordonare și a celor cu coordonare.
În prima situație cea a oligopolurilor în tre care nu există relații de coordonare, vorbim
despre raporturi de confruntare directă, starategia fiind caracterizată prin duel economic, care
există încă din cele mai vechi timpuri, ilustrativă fiind în acest sens o piață în care se dispută
două tipuri de oligopoluri, situație cunoscută și sub denumirea de duopol , iar mecanismele cu
care actorii duopoliști își duc lupta pe o anumită piață nu pot fi altele decât prețul și cantitatea.
În situația în care se alege ca instrument de luptă prețul, ceea ce se urmărește este reducerea
prețului, motiv pentru care unul din concurenți își atrage clientela rivalului său, iar pentru a -și
menține poziția pe piață va fi interesat mereu de diminuarea prețului. Din angrenajul acestei
confruntări, pasul de a ajunge la mo nopol este foarte mic, situație care excede cadrului duelului
economic, însă practica are alt cuvânt de spus în sensul că există posibilitatea să se ajungă la un
preț de echilibru sau mai mult la un preț durabil, care să fie acceptat unanim și tacit de amb ii
partizani la duelul economic, tocmai din cauza sesizării pericolului iminent al acestei situații, cu
atât mai mult cu cât nu suntem în prezența unor produse omogene pe o piață flexibilă.
Se admite ideea că duelul economic, ale cărui reminiscențe le mai observăm și astăzi este
o confruntare cu consecințe destul de grave pentru firmele duopoliste sau în cadrul mai multor
oligopoluri, care de cele mai multe ori conduce la poziții de echilibru, care sunt acceptate în
funcție de locul ocupat pe piață. Aceste poziții ocupă un spectru destul de larg, situându -se între
două limite: de lider și cealaltă de dependență.
Cadrul discuției nu poate rămâne doar la sfera oligopolurilor fără coordonare, întrucât
trebuie să avem în vedere și situația în care apare o relați e de coordonare între oligopoluri.
Specificitatea acestora constă în stabilirea unor înțelegeri tocmai pentru simplul motiv că acestea
au o putere mai mare de a preveni consecințele nefaste ale duelului economic, strategiile
oligopoliste devenind manifesta rea unei atitudini proactive ale marilor corporații economice,
relevant fiind faptul că aceste înțelegeri pot fi privite dacă extrapolăm cadrul discuției ca forme
extinse ale unui contract de adeziune. Nici oligopolurile fără coordonare nu sunt lipsite de
divizări dintre care le menționăm pe cele mai frecvente:
 coordonarea de către o firmă pilot;
 coordonarea explicită;
 oligopol coordonat defectuos.
În cazul coordonării de către o firmă lider, celelalte entități economice au ca reper firma
dominantă, criteri ul alinierii fiind prețul impus de această firmă pentru produsul de pe piața
respectivă. Motivul pentru care o firmă devine lider nu este în raport de conexitate cu forța ei
economică, ci respectiva firmă poate fi mai bine organizată sau informată, ceea ce înseamnă un
atuu în condiții de concurență.
În cadrul coordonării explicite, pentru a evita situația ca o firmă să se impună ca lider se
ajunge la o înțelegere voluntară de tipul cartelului, care are ca obiect principal același vector de
referință în econ omia de piață și anume prețul, care în ultimă instanță este stabilit de către un
organism director care urmărește obținerea unui profit pentru întreaga grupare astfel constituită.
Noțiunea de înțelegere anticoncurențială gravă sau cartel, consacrată tot s ub auspiciile
europene în cadrul unei recomandări a Orga nizației pentru Cooperare și Dezvoltare E conomică (
OCDE), care sub imperiul necesității d e a proteja concurența recomandă statelor membre să
manifeste o mai mare severitate în raport de anumite înțel egeri anticoncurențiale pe care le
numea nejustificate și pe care le definea drept: “ acorduri anticoncurențiale, practici concertate
sau aranjamente anticoncurențiale între entități concurente, vizând fixarea prețurilor, stabilirea

23 E.Prahoveanu, op.cit. p.195

21
unor restricții sau cot e de producție, împărțirea sau divizarea piețelor prin repartizarea clienților,
furnizorilor, teritoriilor ori a domeniilor de activitate”24
Ultima situație analizată este cea a oligopolului deficitar coordonat, cauzele acestui
inconvenient fiind privite î n dublă perspectivă: fie că lipsește coordonarea sau că aceasta nu a
fost dorită. Indiferent care este natura cauzei, starea de incertitudine care primează în fața
reacției celorlalți oligopoliști, precum și amenințarea cu duelul economic, determină practi carea
unui preț rigid, la care se ajunge prin ajustări succesive până când se consideră că se obține un
profit suficient.
Având în vedere situația strategiilor oligopoliste, este iminent necesar să aducem în
discuție situația oligopolurilor de conjunctură , care au la bază teoria influențelor economice și
cea a jocurilor, teorii care se bazează pe cunoaștere și acțiune.
În multe ramuri oligopolistice, vorbind ad rem, dorința de evitare a războiului prețurilor,
în vederea proliferării avantajului de a imple menta raporturi de coordonare și înțelegere, pot
avea efecte nocive, care să conducă la scăderea rolului prețului ca principal instrument de
competiție și de echilibrare a ofertei cu cererea. Recurgerea la scăderea prețului nu reprezintă
metoda cea mai ade cvată de atragere a clientelei, putând fi adoptate mijloace mai sigure cum ar
fi diferențierea produselor și publicitatea. Dacă o anumită firmă apelează la modificarea
caracteristicilor produselor sale, rec urgând la publicitate pentru a -și spori avantajul competitiv în
raport cu concurenții, ea urmă rește să vândă o cantitate înse mnată la același preț, o asemenea
formă de concurență în afara prețului fiind și un mijloc de protecție împotriva concurenței
potențiale.
2.2. Consumatorul – învingătorul de pe pia ța oligopolistică
În demersul unui producător de bunuri sau servicii de a obține un profit cât mai mare,
ținta lui principală este consumatorul , dar acest deziderat este atins numai în situația producerii
bunului sau serviciului cu cheltuieli cât mai scăz ute decât prețul de vânzare, și numai dacă
găsește clienții care sunt receptivi și interesați.25
Decizia de a cumpăra un anumit serviciu este în strânsă legătură cu suma veniturilor
alocate achiziționării serviciilor respective, sens în care se prefigurează suma actelor,
atitudinilor, deciziilor cumpărătorului în ceea ce privește utilizarea unei cote părți din veniturile
sale pentru cumpărarea de servicii, care în ansamblu formează comportamentul consumatorului.
Dincolo de științele economice și marketing ca re studiază noțiunea de consumator sub
aspect conceptual, comportamentul consumatorului este abordat pluridisciplinar, fiind obiectul
de discuție și al altor științe precum psihologia și sociologia.
Comportamentul consumatorilor este generator de interacți uni și de aceea este esențial de
luat în considerare : ”ce cred consumatorii (percepție), ce simt (impresie) și ce fac (conduită),
care sunt lucrurile și locurile care influențează” .26
De regulă calitatea de consumator o deține orice subiect economic, al c ărui
comportament este îndreptat spre satisfacerea necesităților personale sau ale grupului din care
face parte. Dar independent de această atribuire idiomatică, acest concept acționează și asupra
subconștientului subiectului economic, vizând procese cogni tive, condiții care duc la
conștientizarea ne cesității actului de cumpărare, iar în componența acestui concept intră două
coordonate esențiale între care există permanent interacțiune: comportamentul de cumpărare și
comportamentul de consum.
Analizând în a nsamblu comportamentul consumatorului și mergând pe o linie a aprecierii
și satisfacerii nevoilor, comercianții și producăt orii vor trebui să aibă în vedere câteva aspecte
esențiale dintre care enumerăm limitativ: reacția consumatorului la strategia de mar keting a

24Revista Română de Drept al Afacerilor, nr.1/2013, articolul: ”Înțelegerile anticoncurențiale grave(hard -core) –
caracteristici ș i efecte juridice , Editura Wolters Kluwer, p.97
25 L. Olteanu, Comportamentul consumatorului de servicii, Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2010, p.24
26 Jim Blythe , Comportamentul comsumatorului , Editura Teora , Iași, 1998 , p.11

22
firmei, care poate sau nu să influențeze succesul acesteia pe piață; mixul de marketing al firmei,
care trebuie să aibă în vedere satisfacerea consumatorilor; posibilitatea de previziune a modului
în care consumatorii vor răspunde la strategiile f irmei.
Comportamentul consumatorului prezintă o complexitate deosebită, fapt explicat prin
diversitatea factorilor care influențează direct sau indirect decizia de cumpărare și consum a
consumatorului. În literatura de specialitate întâlnim o multitudine d e clasificări a acestor factori,
dar eu mă voi ralia opiniei majoritate, expunând sumar cei mai importanți factori de influență ai
comportamentului consumatorului:
-factori economici , care influențează direct mărimea și evoluția consumului, iar dincolo
de produsul intern brut, inflație, șomaj care se manifestă la nivel macroeconomic, venitul
consumatorului este fact orul decisiv care influențează comportamentul consumatorului;
-factori demografici , precum vârsta, ca racteristicile de rasă, sexul influențea ză decizia
consumatorului final, iar prin reflectarea structurii populației pot fi avute în vedere numeroase
influențe ale acestui comportament;
-factori psihologici , dintre care cei cu o influență majoră asupra comportamentului
consumatorului sunt: perce pția, mot ivația, învățarea și atitudinea;
-factori sociali , precum familia, grupurile și clasele sociale joacă un rol important în
decizia consumatorului;
-factori personali , precum vârsta, stilul de viață, ocupația și personalitatea individului
influenț ează comportamentul de consum al oamenilor. În cadrul acestor factori, cel mai
important este ca producătorii să contureze și dacă este posibil să dezvolte imagini ale mărcilor
în acord cu cea a consumatorilor despre ei înșiși.
-factori culturali , ca ansa mblu de norme, valori, atitudini și obiceiuri create în timp și pe
care le dețin membrii unei societăți. C ultura în ansamblul său exercită o puternică influență
asupra comportamentului individu al în princ ipal și a consumatorului în subsidiar .
Alături de c onținutul și caracteristicile serviciilor, comportamentul consumatorului
reprezintă un element esențial în ceea ce privește diferențierea serviciilor, ceea ce presupune o
îmbunătățire permanentă a calității serviciilor oferite. În acest sens, orientarea ac tivității spre
client este esențială.
Dacă în domeniul bunurilor, cons umatorul potenț ial are informații despre faptul că oferta
este mai variată din punct de vedere al calității și diversității, în cel al serviciilor, consumatorul
potenț ial se inform ează înainte asupra variante lor care -i vor satisface nevoia, după care alege
alternativa considerată optimă .
După cumpărarea serviciului, consumatorul compară nivelul prestat cu cel dorit, în acest
context regăsindu -se două niveluri în legătură cu așteptările consumatorilor: nivelul dorit, care se
materializează în ceea ce consumatorul speră să primească și nivelul acceptat, care reflectă ceea
ce consumatorul crede că e acceptabil. Între aceste două niveluri se situează o zonă cunoscută
sub denumirea de zonă d e toleranță , care este diferită de la un consumator la altul .
Pentru a putea întreține comunicarea efectivă cu consumatorii ș i pentr u a extinde zona lor
de toleranță , se impun :
 accesi bilitatea firmelor de servicii;
 încurajarea consumatorilor în a contact a firma;
 inițierea conta ctelor cu consumatorii si întreț inerea lor;
 instruirea angajaților în vederea realizării responsabile a serviciului;
 stimularea angajaților pentru întreținerea relațiilor preferenț iale cu consumatorii.
Indiferent că vorbim despre un consumator de bunuri sau servicii, acesta beneficiază de
protecție prin intermediul legii, existând și instituții abilitate în acest sens, la care este îndreptățit
să apeleze în momentul în care este parte a unui abuz sau a unei neconcordanțe, sau pur și
simplu vrea să facă o reclamație. Având în vedere că în prezenta lucrare, am analizat piața
telecomunicațiilor în care consumatorul este un actor principal implicat în mod direct, având în
vedere paleta variată de servicii, existând riscul unor abuzuri din partea operatorilor de
telecomunicații, consider oportun să punctez influența majoră a Oficiului pentru Protecția

23
Consumatorului (OPC), la nivel național , instituție publică îndrituită să vegheze asupra protecției
consumatorului în fiecare țară, precum și a ministerelor sau organismelor guvernamentale care
pe lângă sarcinile specifice sectorului în care activează au ca atribuții protecția consumatorilor.
Independent de activitatea instituțiilor abilitate, fără cadrul legal, discutăm de o teorie a formelor
fără fond, sens în care avem în vedere și legislația din domeniul protecției consumatorilor, în
acest sens un act normativ de dată recentă este Ordonanța de Urgență nr. 34/2014 27privind
drepturile consumatorilor în contractele încheiate cu profesioniștii, incidentă în studiul de caz pe
care l -am supus atenției despre piața telecom, mai ales că în contractele de telefonie mobilă,
asistăm permenent la diverse abuzuri. Legislația nu este limitativă, consumatorii fiind protejați și
prin alte acte normative spec ifice domeniului analizat.
Obiectul protecției consumatorului, este parte integrantă și în legislația de la nivelul
Uniunii Europene, existând chiar Organizația Mondială a Consumatorilor (OMC) , alcătuită din
organizații membre din aproape toate statele lum ii.
În toate țările, oamenii priviți în calitate de consumatori, joacă un rol esențial în
dezvoltarea comerțului cu bunuri/servicii, precum și în dezvoltarea instituțiilor care apar ca
rezultat al procesului de liberalizare economică.

2.2.1. Practici a nticoncurențiale – sursă principală de disimulare a protecției consumatorului

Înainte de a analiza ipoteza incidenței practicilor anticoncurențiale, care își fac simțită
prezența în sistemul nostru economic, se impune a preciza faptul că noțiunea de concu rență este
o dispută a oportunităților în sfera afacerilor. Per a contrario, eliminarea sau atenuarea stării de
inconsecvență inerentă desfășurării unei activități economice, indiferent de domeniul de
activitate, prin recurgerea la practici anticoncurenția le grave, care aparent și temporar pot masca
reușita în afacer i, generează ineluctabil o deca dență a unui mediu concurențial aliniat la
standardele legislative.
Efectul anticoncurențial al înțelegerii între agenții economici poate avea caracter real,
ceea ce converge cu aplicabilitatea lui practică, sau mai mult decât atât, poate rămâne în stare de
posibilitate fiind un efect eventual.28
Practicile anticoncurențiale, înglobând în sfera lor de acțiune, înțelegerile, deciziile
asociaților, precum și anumite pr actici concertate pot fi exceptate de la princ ipiul interdicției,
autorităților mecanismelor anticoncurențiale, fiindu -le incumbată sarcina de a proba îndeplinirea
în deplină concordanță a condițiilor cerute pentru acordarea beneficiului exceptării.
Legea Concurenței, interzice în mod categoric folosirea unei poziții dominante deținute
de unul sau mai mulți agenți economici pe piața românească sau pe un segment substanțial al
acesteia.
Art. 82 din Tratatul fundamental al Uniunii Europene prevede că orice ab uz din partea
unuia sau mai multor agenți economici aflați într -o poziție dominantă în piața comună sau într –
un segment important al acesteia este interzis, atâta vreme cât poate afecta comerțul dintre țările
membre. Sunt citate și exemple de practici abuz ive, de pildă faptul de a impune, într -o manieră
directă sau indirectă, prețuri de vânzare sau cumpărare care nu sunt echitabile, faptul de a limita
producția sau dezvoltarea tehnic ă în detrimentul consumatorului etc.
Reglementarea concurenței în România p rintr-o lege organică, Legea Concurenței
nr.21/1996, a devenit necesară în vederea creării disciplinei specifice pieței libere care reglează
echilibrul și determină efectele favorabile dezvoltării normale a economiei și protecției
consumatorilor. Adoptarea Legii Concurenței, în vigoare de la 1 februarie 1997, a reprezentat un
pas decisiv în crearea în România a unui mediu economic cu caracter concurențial și în
impunerea regulilor în acest sens. Prin Legea Concurenței nr. 21/1996 , care prin articolele 5 -9

27 http://www.anpc.gov.ro/anpcftp/legislatie/oug_34_140616.pdf [accesat la 02.06.2015]
28 Voiculescu Dan, Competiție și competitivitate, Editura Economică, București, 2001, pp.34 -35

24
prevede și sancționează practicile și înțelegerile anticoncurențiale cât și prin legislația secundară
emisă în aplicarea acesteia, România și -a îndeplinit obligațiile prevăzute în Acordul de Asociere
încheiat cu Uniunea Europeană privind politica în domeni ul concurenței, asigurându -se un grad
înalt de compatibilitate referitor la modul de tratare și reglementare a înțelegerilor, practicilor
concertate, abuzului de poziție dominantă și controlului concentrărilor economice.
Legislația în domeniul concurenței a urmat linia legislației europene, art. 5 care
sancționează înțelegerile anticoncurențiale și art. 6 care sancționează abuzul de poziție
dominantă fiind corespondentele art. 81 și art. 82 din Tratatul CE. Astfel, co nform articolului 5,
alin. (1) 29,,sunt interzise orice înțelegeri exprese ori tacite între agenții economici ori asociațiile
de agenți economici și orice practici concertate, care au ca obiect sau ca efect restrângerea,
împiedicarea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia”.
Sunt considerate practici anticoncurențiale și sunt interzise orice înțelegeri ale
întreprinderilor sau ale decidenților din întreprinderi care:
 limitează sau controlează producția sau comercializarea unor bunuri;
 împart piețele sau sursele de aprovizionare;
 stabilesc direct sau indirect prețuri comune de cumpărare ori de vânzare;
 participă cu oferte trucate la licitații sau la alte forme de concurs de ofertă.
Obiectivul Legii Concurenței este asigurarea condițiilor comportamentale specifice
pentru stimularea și protejarea concurenței, iar scopul final este dezvoltarea unei economii
echilibrate, eficiente și competitive pe piața mondială. Toate acestea reprezintă o garanție pentru
bunăstarea socială și proteja rea consumatorilor30. Pentru aplica rea legii, în sensul administrării
investigațiilor și sancțiunilor acordate abaterilor, dar și al promovării politicii de încurajare și
protecție a concurenței, de creare a condițiilor pentru instaurarea regulilor jocului pieței libere în
România, s -au înf iințat cele două instituții: Consiliul Concurenței și Oficiul Concurenței.
Legislația referitoare la concurență din România t ratează pe larg următoarele tipuri de
comportamente anticoncurențiale, cum ar fi î nțelegerile între întreprinderi care din punct d e
vedere economic se clasifică în: 31
 acorduri orizontale , care privesc agenții economici situați la același nivel al proceselor
economice (de exemplu, acorduri între producători, acorduri între distribuitori);
 acorduri verticale , care privesc agenții eco nomici situați la niveluri diferite ale aceluiași
proces economic (de exemplu, acorduri între producătorii și di stribuitorii aceluiași produs).
Având în vedere că în prezenta lucrare ne raportăm la piața telecomunicațiilor, consider
oportun să aduc în disc uție faptul că orice întreprindere trebuie să aibă în vedere că acordurile
orizontale privind utilizarea partajată a rețelelor de comunicații electronice nu intră sub incidența
prevederilor din Legea Concurenței, mai exact a art.5, alin.1 din legea mențion ată, respectiv
art.101 alin 1 din TFUE, numai cu condiția ca acestea să îndeplinească cumulativ c erințele
prevăzute în art.5 alin.2 din Legea Concurenței, respectiv art. 101 alin.3 din TFUE și anume:
 acordul trebuie să contribuie la îmbunătățirea producție i sau distribuției, sau să
promoveze progresul tehnic sau economic;
 acordul și restricțiile prevăzute de acesta trebuie să fie indispensabile pentru atingerea
obiectivelor acestuia;
 consumatorii, în urma beneficiilor obținute de părți ca urmare a implement ării acordului,
trebuie să obțină o parte considerabilă din aceste beneficii;
 acordul nu trebuie să ofere părților posibilitatea de a elimina concurența de pe o parte a
pieței produselor în cauză.
Uneori, firmele pot fi tentate să evite această întrecere și să încerce să -și stabilească
propriile reguli de joc. Câteodată, un jucător de talie mare poate încerca să -și elimine concurenții
de pe piață. Comisia Europeană acționează ca un arbitru pentru a se asigura că toate firmele

29 Legea concurenței nr.21 din 10 aprilie 1996
30 Articolul 1, alineatul 1 al Legii privind combaterea concurenței neloiale nr.11 din 29 ianuarie 1991
31 Moșteanu Tatiana, Concurența -abordări teoretice și practice, Editura Economică, București, 2000, p.293

25
joacă după aceleași reguli. Dacă anumite acorduri, înțelegeri între firme pot avea efecte benefice
asupra pieței, altele pot influența negativ procesul competițional. În fapt, se face trimitere la
acele practici anticoncurențiale cunoscute sub numele de carteluri ( grupuri formate di n firme
asemănătoare, independente, care se unesc pentru a controla prețu rile, pentru a împărți piața și în
cele din urmă, pentru a limita concurența pe acea piață ).32
Constituirea de carteluri este una dintre ce le mai serioase încălcări care poate fi adusă
dreptului comuni tar concurențial al afacerilor. Participanții la un cartel se pot baza pe cota lor de
piață stabilită în virtutea înțelegerii cu ceilalți și nu au nevoie să ofere produse noi sau servicii de
calitate la prețuri competitive. Ca urmare, cons umatorii sfârșesc prin a plăti mai mult pentru o
calitate mai slabă. Ceea ce diferențiază cartelurile de alte practici anticoncurențiale este faptul că
acestea sunt înțelegeri secrete realizate între concurenți cu scopul de a influența și controla
piața.33
Legea concurenței prevede sancțiuni numeroase privind practicile anticoncurențiale,
acestea concentrându -se în jurul celor aplicate de către Oficiul Concur enței și Consiliul
Concurenței agenților economici autori ai acestor practici, instanța de judecată f iind competentă
să sancționeze persoanele care participă cu intenție frauduloasă la aceste practici
anticoncurențiale, toate acestea coroborându -se cu sancțiuni civile precum nulitatea de drept a
acordurilor sau clauzelor care cuprind astfel de practici.

2.3. Organismele abilita te în domeniul concurenței la nivel național și comunitar

Politica în domeniul concurenței, indiferent de ca drul și sferele în care își regă sește
aplicabilitatea nu își poate î ndeplini misiunea esențială fără a respecta cadrul leg islativ care
stabilește metodele și regulile de funcționare a acesteia. Cadrul legislativ este în strâ nsă
dependență cu cel instituțional întrucât politica concurențială nu își poate îndeplini obiectivele
operaționale fără a respecta rigorile impuse de ins tituțiile abilitate.
În România, cadrul instituțional este repreze ntat de Consiliul Concurenței, autoritatea
administrativă autonomă care are drept scop protejarea și stimularea concurenței pentru
asigurarea unui mediu concurențial normal, în vederea promo vării intereselor consumatorilor.34
Consiliul Concurenței a fost î nființat prin Legea concurenței nr. 21/1996, modificată și
completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2003.
Dintre principalele activități ale Consiliului Concurenței în domen iul comunicațiilor
electronice finalizate în anul 2014 cu implicare activă se pot menționa:
-Emiterea de Orientări privind interpretarea și aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea
concurenței nr. 21/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioa re, asupra acordurilor
de co -investiție, respectiv de utilizare partajată a rețelelor de comunicații electronice mobile .
Având în vedere, pe de o parte, eficiențele economice, respectiv efectele pro -concurențiale care
pot fi obținute ca urmare a implement ării unor asemenea tipuri de acorduri, iar pe de altă parte,
posibilele efecte anticoncurențiale ale acestora, Consiliul Concurenței consideră ca fiind utilă și
oportună emiterea de Orientări privind interpretarea și aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea
concurenței nr. 21/1996 republicată, cu modificările și completările ulterioare, asupra acordurilor
de co -investiție, respectiv de utilizare partajată a rețelelor de comunicații electronice mobile, cu
caracter general, care să ofere întreprinderilor care acț ionează în sectorul comunicațiilor
electronice din România o imagine de ansamblu privind modalitatea de abordare a acordurilor de
utilizare partajată a rețelelor de co municații electronice de către Autoritatea Națională de
Concurență, respectiv cadrul gene ral de analiză și evaluare a acestora. În vederea realizării unei
abordări coerente și corecte a acestor tipuri de acorduri din perspectiva legisla ției din domeniul

32 Dumitru, M , Dreptul conc urenței, Editura Institutul European, Iași , 2011, pp.31 -33
33 Ioana Eleonora Rusu, Dreptul Uniunii Europene, Editura C.H.Beck, București, 2009, p.70
34 http://www.consi liulconcurentei.ro/ro/despre -noi/descriere/structura.html [accesat la 25.04.2015]

26
concurenței, Autoritatea Națională de C oncurență a decis supunerea Orientărilor dezbaterii
publice, respectiv analizei acestora de către Banca Mondială35.
Rolul Consiliului Concurenței în calitate de autoritate administrativă autonomă are două
dimensiuni: una corectivă privind restabilirea și menținerea un mediu competitiv normal, iar
cealaltă, dimensiunea preventivă de monitorizare a piețelor și supravegherea actorilor pe aceste
piețe.
Instituția responsabilă la nivel comunitar de modul în care este implementată politica
concurenței precum și cu sancționarea practicilor și înțelegerilor anticon curențiale este Comisia
Europeană. Aceasta ia deciziile formale prin majoritate simplă, a semenea unui organism
colectiv. Aceste decizii sunt pregătite de Direcția Generală pentru Concurență, DG COMP
(anterior cunoscută sub numele de DG IV), care raportează comisarului responsabil cu politica în
domeniul concurenței (din septembrie 1999 acesta este Mario Monti). Comisia poate fi sesizată
într-o problemă privind concurența fie prin notificare, fie urmare a unei plângeri înaintate de o
firmă sau un stat, fie p oate acționa din proprie inițiativă („ex officio”) pentru a investiga anumite
situații specifice sau chiar un întreg sector economic. Comisia poate penaliza orice încălcări ale
regulilor p rivind concurența, penalizările36 putând reprezenta până la 10% din v eniturile
companiei incriminate.
Ultimul arbitru în domeniul acestor reguli privind practicile și înțelegerile
anticoncurențiale și cel care poate decide dacă acțiunea Comisiei a fost în limitele puterilor
stabilite în mod legal este Curtea Europeană de J ustiție (CEJ). CEJ este îndreptățită să acționeze
atât în cazul unor solicitări făcute de instanțele naționale, cât și în cazul unor acțiuni inițiate
împotriva Comisiei în fața Tribunalului de Primă Instanță (TPI). Cu totul remarcabil pentru o
instanță jur idică, CEJ solicită Comisiei, în anumite împrejurări, mai degrabă argumente de ordin
economic, decât de ordin formal (juridic).
Acțiunile Comisiei Europene din sfera politicii de concurență, au un impact major asupra
vieții cetățenilor din Uniunea Europea nă, dar și asupra altor domenii de activitate și chiar dacă
sunt mai puțin vizibile au un impact pozitiv pentru public. În acest sens, prin controlul asupra
fuziunii întreprinderilor se asigură creșterea gamei bunurilor de consum pe piață și prețuri mai
scăzute pentru consumatorul final. În egală măsură, prin controlul ajutoarelor de stat se
favorizează crearea de noi locuri de muncă în cadrul Uniunii Europene.
Acest aspect, este pe deplin realizabil prin impactul asupra structurii piețelor precum și
prin comportamentul agenților economici. Pentru ca întreprinderile să fie în concurență, este
necesar un spirit inovativ dezvoltat, corelat cu scăderea costurilor de producție, creșterea
eficienței economice, care toate împreună consolidează gradul de compet itivitate al economiei
europene. Întreprinderile care sunt impulsionate din cauza concurenței pe piață, vor oferi
produse și servicii competitive, atât sub aspectul prețurilor cât și al calității.
Deschiderea industriilor la rețeaua de concurență a condus la îmbunătățirea
competitivității industriei europene. Acest aspect oferă informații extrem de prețioase pentru
stabilirea politicilor privind ocuparea forței de muncă. O concurență crescută, oferă posiblitatea
consumatorului de a opta asupra unei palete largi de produse și ser vicii, oferite la prețuri scăzute.
În acest sens, au fost luate măsuri pentru îmbunătățirea transparenței acordării
subvențiilor de către stat, astfel încât cetățeanul european să fie mai bine informat cu privire la
numărul subvenții lor care se acordă și care este acțiunea Comisiei Europene în acest domeniu.
Pentru a se ține o evidență clară, s -a solicitat înființarea unui registru al subvențiilor, în care să
fie înregistrate toate deciziile luate de către Comisie în legătură cu subve nțiile de stat, fiind de
asemenea înființat și un punct de informare care să ofere detalii cu privire la modul în care
statele membre respectă regulile referitoare la acordarea subvențiilor.
Politicile comunitare în domeniul concurenței, au în vedere să a corde prioritate măsurilor
care ajută o firmă să își recapete competitivitatea, cu ajutorul restructurării, pentru că numai

35 Site-ul oficial al Consiliului Concurenței martie -aprilie 2014
36 Ioana Eleonora Rusu, Dreptul Uniunii Europene, Editura C.H.Beck, București, 2009, p.67

27
astfel de măsuri pot asigura viabilitatea unei firme și pot să asigure locuri de muncă pe termen
lung. În egală măsură, subvențiile care ajută o firmă să se mențină în fruntea ierarhiei, duc la o
distorsionare a piețelor și prejudiciază firmele concurente care depun eforturi pentru a rămâne
competitive.

Figura 5: Politica concurenței în contextul mondial act ual
Sursa: Roxana Neșa, Globalizarea,integrare, concuren ță…Consiliul Concurenței 2002 , Revista
Profil Concurență, nr. 2/2002, p.37

28
Capitolul III. Studiu de caz : Analiza pieței telecomunicațiilor din România în
contextul economiei concurențiale globale

Accesul la informație și transmiterea ei fidelă, într -un timp scurt pe arii cât mai largi a
constituit din cele mai vechi timpuri un factor important în asigurarea progresului unei țări. De
aici a decurs și interesul acordat constant pentru dezvoltarea mijloacelor de comunicații de -a
lungul istoriei în întreaga lume.
La nivel mondial, piața telecomunicațiilor s -a situat la nivel ierarhic pe a treia
poziție , iar din punct de vedere al capitaliză rii bursiere a fost depășită doar de domeniile
sănătății și financiar -bancar. România a urmat îndeaproape țările promotoare ale noului în
domeniul telecomunicațiilor promovând și introducând aceste tehnologii, remarcându -se
rapiditatea cu care România s -a raliat la nivelul mondial al tehnicii, adoptând noile tehnologii,
fenomen susținut și de impactul procesului globalizării.
Susținerea și stimularea concurenței pe piața telecomunicațiilor reprezintă un important
obiectiv politic, în componența căruia intr ă două elemente importante: încurajarea noilor
competitori care își fac intrarea pe piață și realizarea unei concurențe efective în așa fel încât la
final, ca beneficiar al avantajelor concurențiale, consumatorul să fie cel privilegiat. În primul
rând, se impune ca noii intrați pe piață, să realizeze profit, după investiții serioase în
infrastructură, existând inițiativa de a investi. În al doilea rând, se impune ca serviciile cu o
calitate superioară să fie la prețuri suficient de scăzute, raportul calitat e-preț fiind primordial
pentru asigurarea unui mediu concurențial sănătos.37
Piața telecomunicațiilor din România, o piață de tip oligopol , se diferențiază de alte
piețe prin câteva particularități specifice, care se regăsesc și în cadrul pieței care fac e obiectul
lucrării mele. O primă trăsătură specifică are în vedere numărul scăzut de ofertanți, motiv pentru
care între aceste firme se creează relații de interdependență, ceea ce implică ca fiecare dintre
acestea să ia în calcul acțiunea celorlați concur enți în ceea ce privește prețurile, deciziile care
privesc îmbunătățirea produselor și serviciilor, precum și strategia de marketing. În altă ordine
de idei, fiecare jucător oligopolistic deține o cotă de piață destul de considerabilă, pentru a
influența î ntr-o oarecare proporție nivelul prețurilor produselor sale.
Scopul primordial al companiilor cu structură oligopolistică a fost reprezentat mereu de
stabilirea prețului, ceea ce presupune că aceste companii nu recurg la alte politici strategice
întâlnite în cadrul altor tipuri de piețe cum ar fi: reducerea unilaterală a prețurilor sau politica de
dumping în lupta cu concurenții. Acest deziderat își găsește aplicabilitatea și în cazul de față,
companiile de top precum Orange, Vodafone și Telekom, recurgând la alte tehnici, pentru a
ocupa poziții ierarhice mai bune în zone de referință printre care enumerăm limitativ: menținerea
unei relații cât mai bune cu toți clienții și informarea permanentă a acestora, precum și o
varietate de oferte cât mai noi și avant ajoase, pentru că în condiții de concurență pe piață o
strategie gândită și aplicată la momentul potrivit face diferența.

3.1. Scurt istoric al pieței telecomunicațiilor în România

În anul 1990 se înființează principala structură abilitată la acea vreme în domeniul
telecomunicațiilor , Ministerul Comunicațiilor, cât și ROM -POST -TELECOM, prima „regie
autonomă” din România, care a fost competentă cu preluarea activității operaționale în domeniul
telecomunicațiilor, radiocomunicațiilor și poștei, în timp ce M inisterul a rămas responsabil cu
elaborarea și implementarea politicilor, strategiilor și reglementărilor în domeniu.

37 New Competition in Telecommunications Markets: Regulatory Pricing Principles, de Bijl, Paul;Peitz, Martin
IFO – Studien; 2002; 48, 1; ProQuest Central, pg. 27

29
Un an mai târziu în cadrul ROM -POST -TELECOM are loc o reorganizare. Astfel, în
urma acestui proces iau naștere patru regii autonome: Romt elecom, Poșta Română,
Radiocomunicații, Inspectoratul General al Radiocomunicațiilor (IGR) și Societatea comercială
pe acțiuni Bancpost.
În perioada anilor 1991 -1992 are loc liberalizarea piețelor echipamentelor terminale și
transmisiilor de date, piața se rviciilor de telefonie mobilă, de retransmisie a programelor
audiovizuale și de servicii prin satelit.
Un moment de referință în evoluția atât din punct de vedere cronologic cât și competitiv
îl reprezintă cuplarea oficială a României la Internet, domeniul .ro fiind recunoscut internațional
de Autoritatea Internațională de Asignare a Numerelor (IANA). Așadar EUNET devine primul
operator național de Internet din România la începutul anului 1993.
Mergând pe linia evoluției și dezvoltării , România începea să îș i construiască propria
rețea de fibră optică monomod pe traseele importante de trafic, interconectând mai multe centre
din reședințele de județ.
Telefonia mobilă și -a făcut apariția pentru prima dată în România în anul 1997 când au
fost lansate serviciile GSM prin Connex și Orange denumit anterior Dialog.
Un alt moment de referință în evoluția telecomunicațiilor are loc la 1 ianuarie 1998
atunci cand are loc liberalizarea efectivă a infrastructurii rețelelor și serviciilor d e
telecomunicații în Uniunea Eu ropeană. Concomitent și România se bucură de o evoluție
favorabilă beneficiind de liberalizarea serviciilor de telecomunicații prin constituirea primei
societăți comerciale mixte cu O.T.E.38 pentru dezvoltarea comunicațiilor.
În anul 2002 a luat naștere Auto ritatea Națională de Reglementare în Comunicații
(ANRC). Obiectivul acesteia era de a promova concurența și de a proteja drepturile și interesele
utilizatorilor de servicii și rețele de comunicații electronice și de servicii poștale și a asigurării
accesul ui la serviciul universal pentru toți cetățenii României.
Liberalizarea pieței de comunicații electronice la 1 ianuarie 2003 este unul dintre cele
mai importante evenimente ale ultimelor decenii în acest domeniu. Rareori un singur pachet
legislativ a reuși t să producă atâtea beneficii pentru cetățenii unui stat. Odată cu liberalizarea
pieței, a avut loc creșterea competiției care a condus la diversificarea serviciilor de comunicații
electronice, creșterea accesibilității și penetrării serviciilor, scăderea tarifelor și îmbunătățirea
calității.39
Anul 2005 reprezintă punctul culminant în pătrunderea pe piață a unor jucători
importanți. Romtelecom a intrat pe piața de Internet fix de bandă largă, prin serviciile Clicknet
bazate pe tehnologia ADSL. Tot în acelaș i an UPC a achiziționat acțiunile companiei Astral
Telecom în proporție de 100%. Sfera telecomunicațiilor nu excede nici telefonia mobilă, motiv
pentru care aduc în discuție că în același an 2005 COSMOTE România, membră a grupului
COSMOTE, se lansează pe p iața românească.
O instituție cu atribuții importante în sfera telecomunicațiilor și tehnologiei informației
aflată inițial în subordinea Guvernului României este Autoritatea Națională pentru Comunicații
(ANC), instituție publică cu personalitate juridică. Aceasta se află la momentul actual în
subordinea Parlamentului fiind unicul administrator al politicilor din domeniul comunicațiilor
electronice, poștei și tehnologiei informației din România.
Încă de la începuturile apariției rețelelor de telefonie mobil ă, piața românească a
înregistrat o creștere ascendentă, fiind un fapt notoriu ca fiecare cetățean român să dețină un
telefon mobil, astfel încât cifrele statistice să se apropie de cele ale Uniunii Europene, din țări
precum Anglia, Italia, Luxemburg. Chia r dacă nu mereu rezultatele au fost cele scontate, totuși
94% din populația României folosește servicii de telefonie mobilă, indiferent dacă este vorba de
abonament sau cartele preplătite.

38 Hellenic Telecommunications Organization S.A.
39 Raport ANCOM -10 ani de reglementare a sectorului comunicațiilor electronice în România, 2012

30
Sectorul telecomunicațiilor este format în principal din servicii d e telefonie, internet și
televiziune, care la rândul lor prezintă mai multe subdiviziuni.
Cel mai mare generator de venituri pentru furnizorii de pe piața telecomunicațiilor este
reprezentat de traficul de voce care reprezintă peste 60% din valoarea total ă a pieței , drept
urmare faptul că în lucrarea de față ne vom focusa atenția asupra acestui segment.
3.2. Prezentarea principalilor competitori de pe piața telecomunicațiilor

Din punct de vedere structural, sectorul telecomunicațiilor este apropiat de m odelul de
piață oligopolistică, din simplul motiv al numărului redus al întreprinderilor active pe piață, a
gradului ridicat de concentrare, concomitent cu permisivitatea intrării produselor pe piață, dar
independent de acestea există elemente importante de natură structurală și comportamentală care
reprezintă importante surse de presiune concurențială.
Piața telecomunicațiilor din țara noastră are structura unui oligopol , având în
componența sa patru mari companii deținând o cotă de piață de peste 85% , iar celelalte
15% procente sunt deținute de restul competitorilor de pe această piață.
Structurarea pieței în acest fel, presupune o reglementare și evidență clară a activității,
pârghiile acesteia fiind necesar a le deține o structură statală, respectiv o agenție națională
specializată, care să aibă pe lângă abilitatea de a asigura transparența pieței și posibilitatea de a
trata în mod corect și loial utilizatorii finali, totul în coordonatele limitelor legale.
Chiar dacă la ora actuală pe piața telecomu nicațiilor din România își fac simțită prezența
foarte multe societăți fiecare având un grad diferit de individualizare, sunt însă câțiva jucători
mai mari care definesc piața. Principalii furnizori de telecomunicații din țara noastră sunt
Orange, Vodafone , Telekom, RDS&RCS .

Compania Orange

Activitatea companiei Orange, reprezintă unul dintre punctele de referință în analiza
mediului concurențial din România.
Compania Orange este parte integrată a grupului Orange -France Telecom, aceasta din
urmă fiind u na dintre cele mai mari companii de comunicații din lume, totalizând peste 226
milioane de clienți pe cinci continente. Privind retrospectiv parcursul companiei Orange, în
2002, Dialog, la vremea respectivă un important operator de telefonie mobilă in Româ nia, a
devenit Orange după ce MobilRom a făcut obiectul discuțiilor deciziilor internaționale ale
principalilor săi acționari – France Telecom. Orange România, apare pe piață în urma unui
rebranding cu dimensiuni de proporție.
France Telecom a pus bazele u nei strategii de responsabilitate socială bine definită, prin
care se asigură premisele desfășurării unei activități responsabile. În egală măsură, Orange
România controlează 4,33% din activele operatorului moldovean Orange Moldova.
Primul operator care a lansat în țara noastră tehnologia 4G+, este Orange
România , care poate oferi viteze de până la 300 Mbps prin tehnologia dual -carrier (2 x 150
Mbps).
Orange are peste 10 milioane de clienți care vorbesc la telefon, trimit mesaje sau
navighează pe internet , ceea ce înseamnă că în raport de numărul clienților care sunt activi, și
traficul din rețea ajunge la valori foarte ridicate în anumite interva le orare sau în anumite locații.

31
Anul Profit net( mil.euro) Marjă profit net
2014 90.05 9.34%
2013 113.3 12.5%
2012 116.2 12.6%
2011 190.1 20.2%
2010 221.8 22.4%
2009 270.7 25.9%
2008 437.7 34.2%
2007 365.2 30.1%

Tabel 1 : Profitul net al Orange România (2007 -2014 )
Sursa : Adaptat dup ă www.mfinante.ro

Analizând datele din tabelul de mai sus putem o bserva că cel mai mare profit al
companiei Orange s -a înregistrat în anul 2008, atunci când profitul net a ajuns la valoarea de
437,7 mil. euro, iar marja profitului fiind de 34.2%. După acest an, efectele crizei economice s –
au resimțit, drept dovadă faptu l că la nivelul anului 2009 profitul companiei a scăzut
considerabil atingând valoarea de 270.7 mil. euro.
Având un profit brut de 654 milioane de lei, Orange România a fost cea mai profitabilă
companie din România la nivelul anului 2012.
25002600270028002900
Număr angaja țiNumăr angaja ți 2732 2707 2798 2855 26532010 2011 2012 2013 2014

Figura 6: Evoluția numărului de angajați Orange
Sursa: Adaptat după www.risco.ro

Analizând tabelul de mai sus observăm un trend ascendent în ceea ce privește numărul de
angajați ai companiei Orange. Observ ăm că în anul 2013 Orange a avut cel mai mare număr de
angajați comparativ cu anii anteriori ceea ce ne duce cu gândul la o dezvoltare iminentă a
companiei.
Pricipalele punctele forte care caracterizează compania și fac diferența în raportul
acesteia cu ce ilalți competitori se rezumă la o rețea cu cea mai largă acoperire care atinge
performanțe la standarde înalte în serviciile de asistență oferite tuturor clienților.

Compania Vodafone

Unul dintre cele mai mari grupuri de telecomunicații din lume este com pania Vodafone ,
atingând în septembrie 2011 cifra aproximativă de 391 milioane de clienți la nivel global.
Pe data de 1 aprilie 1997 Compania MobiFon SA a lansat sub imperiul brandului
Connex, primele servicii de telefonie mobilă în tehnologie GSM din Româ nia, totodată lansând
în aprilie 2005 și primele servicii de internet mobil prin tehnologia 3G. Tot în același an,

32
MobiFon a devenit parte a celui mai mare grup de telefonie mobilă, după achiziționarea
companiei de către grupul Vodafone Group Plc. La sfârș itul anului 2004, înaintea preluării de
către Vodafone, Connex deținea 4,91 milioane de clienți și înregistrase afaceri anuale de 554
mil. Euro. În perioada respectivă, analiștii au estimat că suma care a fost plătită pentru Mobifon
era circa 3,3 miliarde de dolari. Vodafone deținea deja 20,1% din MobiFon, iar prin tranzacția
din 2005 grupul britanic prelua 79% din acțiunile operatorului român. Un pachet de 0,9% din
acțiunile Connex era deținut la acea dată de omul de afaceri român George Copos. El și -a vândut
acțiunile la Connex la finele anului 2005, pentru 24 mil. euro.
Pe parcursul evoluției sale în România, Vodafone a adus o contribuție semnificativă la
dezvoltarea mediului de afaceri, prin investiții majore la nivel național, orientate in principal
spre extinderea acoperirii rețelelor 2G și 3G, lansarea de noi produse și servicii de comunicații,
extinderea rețelei de magazine la nivelul î ntregii țări și chiar programe sociale în sprijinul
comunității.

Anul Profit net(mil. euro) Marjă profit net
2014 35.40 5.04%
2013 96 13.06%
2012 112.7 14.5%
2011 100.4 12.5%
2010 115.7 14%
2009 244.4 26.3%
2008 306.4 25.8%
2007 264.2 23%

Tabel 2 : Profitul ne t al Vodafone România (2007 -2014 )
Adaptat după: www.mfinante. ro

Analizând datele din tabelul de mai sus putem observa că cel mai mare profit înregistrat
de compania Vodafone România a fost în anul 2008, an de glorie și pentru competitorul ei direct,
Orange. Mergând pe trendul descendent al pieței telecomunicațiilo r profitul Vodafone a suferit o
scădere în anul 2009 ajungând la valoarea de 244,4 mil.euro. De la momentul respectiv
societatea și -a micșorat considerabil profitul de la un an la altul, iar în anul 2013 a înregistrat un
profit de 96 mil. Euro.
Din punct de vedere al inovației și diferențierii acesteia pe piață, compania a realizat o
serie de premiere care au avut o influență covârșitoare asupra dezvoltării pieței
telecomunicațiilor mobile în România:
 primul operator care a lansat serviciile de telefonie m obilă în România (GSM și 3G);
 primul operator GSM din România care a lansat serviciul de mesaje scurte (SMS) (1998);
 primul operator GSM din România care a oferit servicii de date și fax (1998);
 primul operator din România care a instalat echipament GSM pe Platforma Continentală
a Mării Negre (1998);
 primul operator GSM din România care a oferit servicii complete de Internet, prinXnet
(1999);
 primul operator GSM din România care a lansat tehnologia WAP (Wireless Application
Protocol);
 primul portal mobil di n România – myX – 2001;
 primul operator care a lansat comercial în România tehnologia GPRS (General Packet
Radio Service) -2001 .

33

250026002700280029003000
Număr angaja țiNumăr angaja ți 2964 2951 2685 2882 27292010 2011 2012 2013 2014

Figura 7: Evoluția numărului de angajați Vodafone
Sursa: Adaptat după www.risco.ro

În anul 2013, campania de recrutare a companiei Vodafone a atins efecte considerabile,
aspect reflectat în numărul de angajați din acest an, care a atins pragul cu cel al companiei
Orange din aceeași perioadă.

Compania Telekom R omânia

Piața telecomunicațiilor nu putea să se dezvolte și să atingă standardele actuale, dacă nu
asistam la una din schimbările revoluționare ce au avut loc în cadrul acestei piețe.
O inovație, dar în același timp și o evoluție pe piața telecomunicațiil or s-a produs
începând din luna septembrie 2014, de când operatorii Cosmote și Romtelecom comunică sub
brandul Telekom România (operator de servicii integrate). Acest fapt se pare că a dus la
schimbarea liderului de pe piața telecomunicațiilor în anul 201 4.
Telekom România este o nouă companie care a rezultat în urma fuziunii dintre
Romtelecom și Cosmote, decizia acționarilor având drept finalitate contopirea celor două firme.
La data rebranding -ului, în anul 2014, prin comasarea portofoliului de clienți, Telekom România
a ajuns pe primul loc ca număr de clienți pe piața românească a telecomunicațiilor, având peste 6
milioane de abonați.
Compania Telekom România Communications, apărută prin fuziunea dintre Romtelecom
și Cosmote, este la momentul actual unul dintre cei mai mari operatori de telecomunicații de pe
piața locală. Acționarii acestei companii sunt reprezentați de grupul elen OTE, care deține 54,01
% din acțiuni și Ministerul pentru Societatea Informați onală, care deține un procent de 44,99 %
din ac țiuni.
Telekom Romania se ocupă cu furnizarea s erviciilor de telecomunicații , existând
informații concrete că acesta va deveni cel mai important operator de telecomunicații din
țară în următoarea perioadă.
Romtelecom și -a schimbat denumirea în Telekom Româ nia Communications, în timp ce
Cosmote apare sub egida de Telekom România Mobile Communications. Firmele aparțin
companiei de telecomunicații AT&T, iar pachetul majoritar de acțiuni este deținut de grupul
Deutsche Telekom.
În urma fuziunii și brand -ului c onsolidate principalele direcții de activitate sunt: telefonia
mobilă, telefonia fixă, furnizarea de acces la internet și televiziune digitală prin satelit, IPTV și
WebTV, noul brand direcționându -și atenția și strategiile asupra serviciilor integrate (pa chete 5
Play).

34
Tot acest rebranding a necesitat costuri considerabile ajungând aproximativ la 15
milioane de euro. Inovația a presupus investiții și expertiză pentru implementarea unor soluții
tehnice care permit o experiență unitară pentru clienți. Lansa rea portofoliului de soluții integrate
de comunicare pe o singură factură, cu un număr unic de contact, s -a făcut în mai puțin de șase
luni, ceea ce reprezintă o premieră atât pentru România, cât și pentru Deutsche Telekom.40
În ceea ce privește poziția ie rarhică pe piață, Telekom România Mobile Communications
(fostul Cosmote), numărul trei pe piața locală de telefonie mobilă, a înregistrat creșteri ale
numărului de abonamente în al treilea trimestru, dar veniturile totale au scăzut cu 7,8%, la 107
mil. eur o, în condițiile în care acesta este primul trimestru în care compania resimte întreg
impactul reducerii cu peste 70% a tarifelor de interconectare din primăvara acestui an. Veniturile
din servicii ale Telekom România Mobile Communications au fost de 83 mi l. euro, în scădere cu
15,3% față de anul precedent, potrivit datelor Deutsche Telekom.
Grupul Telekom România, în componența căruia intră companiile Telekom România
Communications (fostul Romtelecom) și Telekom România Mobile Communications (fostul
Cosmo te) au înregistrat o performanță considerabilă, bucurându -se de creșteri în puncte -cheie în
ciuda impactului negativ al reglementărilor, al taxei pe stâlp introduse peste noapte de Guvern și
al rebrandingului , care au limitat oarecum capacitatea de investi ții în inițiative comerciale.
Din 2012, situația companiei Romtelecom a început să se îmbunătățească chiar trecând
pe profit, datorită faptului că nivelul datoriilor a scăzut constant. Astfel, firma a deținut în acel
an o cifră de afaceri de 2,78 miliarde lei echivalentul a 613,2 milioane euro, un profit net de
312,6 milioane de lei dar și datorii de 478,1 milioane de lei.
În 2013, veniturile totale ale Romtelecom au atins pragul de 609,5 milioane euro și un
profit operațional înaintea dobânzilor, taxelor și amortizărilor de 159,3 milioane de euro.
Cu toate că situația economică a anului 2014 în compania Romtelecom arăta un trend
pozitiv și o situație economică favorabilă, comparativ cu cea a ultimilor ani, societatea ia decizia
de a fuziona cu compania C osmote.
Din anul 2007 până în 2011, compania Cosmote a înregistrat consecutiv pierderi, însă din
anul 2012, compania a început să facă profit. În anul 2013, aceasta a continuat să își mărească
încasările, acestea ajungând la valoarea de 458,5 milioane eur o.
Cu toate că situația economică a anului 2014 în companiile Romte lecom și Cosmote,
arătau un trend pozitiv comparativ cu cea a ultimilor ani, cele două societați se unesc sub egida
unui singur nume. Astfel la 13 septembrie 2014 ia naștere Telekom Romani a.
Grupul Telekom România, a înregistrat în primul trimestru din 2015, venituri de 241 mil.
euro, în scădere cu 7,7% față de anul precedent, și un profit operațional de 55 mil. euro, cu
16,7% mai mic față de anul 2014, toate aceste schimbări înregistrându -se pe fondul impactului
negativ al unor decizii de reglementare, dar și în condițiile scăderii progresive a numărului de
clienți și ale competiției acerbe, care pune amprenta pe tarife.
În momentul în care un competitor intră pe piață, există elemente impo rtante de natură
structurală, dar și comportamentală, care reprezintă surse semnificative de presiune
concurențială. Principalii factori care destabilizează structura de tip oligopol a acestei industrii
sunt: impactul semnificativ al concurentului rebel, expunerea pieței la inovație, precum și
activitățile intense de marketing și comunicare.

Compania RCS&RDS

RDS există încă din 1994, în peste 67 de orașe din țară, cu scopul de a oferi premisele
profesionalismului și încrederii în produsele și serviciile oferite.
RDS este o companie modernă cu o experiență de peste 10 ani în furnizarea soluțiilor de
telecomunicații și care oferă servicii de calitate, adaptate nevoilor tuturor consumatorilor care se

40www.businessmagazin.ro/b usiness -hi-tech/telecom/anul -telekomului -cel-mai-scump -rebranding -din-
telecomunicatii -s-a-luptat -cu-orange -vodafone -si-ofensiva -rcs-rds-13730767[accesat la: 06.05.2015]

35
bucură de aceste servicii. Pentru a putea beneficia mai uș or de serviciile integrate de
telecomunicații, în prezent compania poartă următoarea denumire: RCS & RDS.
RDS este unul dintre cei mai importanți furnizori privați de servicii integrate de
comunicare din România și compania cu cea mai rapidă dezvoltare în domeniu. RCS & RDS
este unul dintre cei mai mari furnizori de televiziune prin cablu de pe piața est -europeană. De
serviciile firmei beneficiază peste 1.200.000 de utilizatori din România, Slovacia și Ungaria.
RCS & RDS și -a câștigat poziția pe piață și pr emiul de cea mai valoroasă dintre tinerele
companii datorită unei ascensiuni crescânde în ultimii ani, a serviciilor de calitate, cât și a
numărului mare de abonați: aproape 2 milioane de utilizatori ai serviciilor de televiziune prin
cablu sau satelit, te lefonie și internet. Atât serviciile de telefonie, cât și cele de Internet sunt
oferite pe aceeași infrastructură de fibră optică sau cablu.
RDS a făcut investiți în infrastructură și în calitatea serviciilor, care poate fi maximă doar
bazându -se pe o infr astructură impecabilă. RDS a investit constant și susținut, împreună cu
România Cable Systems, în realizarea rețelei naționale proprii de comunicații. În prezent,
rețeaua instalată și funcțională măsoară peste 2500 km.
RCS & RDS a venit și cu premiere tehn ologice în România: Fiber Link, prima rețea
națională de internet.
Obiectivul principal al firmei: “Să creăm, împreună cu RCS, o platformă unică de
servicii integrate de telecomunicații (Internet, comunicații, telefonie, televiziune) având ca
suport rețel e metropolitane de mare viteză și o rețea regională de fibră optică”.
Firma s -a concentrat pe investiții în rețeaua proprie și în dezvoltarea serviciilor de
comunicații de date și voce, de acces și conținut Internet. Astfel firma se apropie din ce în ce ma i
mult de problemele fiecărui client în parte, căutând și oferind soluții din ce în ce mai bune,
contribuind prin aceasta la creșterea standardului de calitate al pieței de telecomunicații din țara
noastră.
La începutul anului 2015 compania RCS&RDS deținea un total de 8845 angajați.
Romania Cable Systems (RCS & RDS) a continuat demersurile de a crește cota de piață.
În 2014, compania a încheiat un acord de roaming național cu Vodafone, pentru a permite
clienților săi accesul la servicii de telefonie mobilă în zonele în care RCS & RDS nu are
acoperire.41
3.3. Evoluția pieței telecomunicațiilor în România

"Piața telecom a transformat viața românilor și a influențat semnificativ modul și
dinamica dezvoltării economice a României în ultimii 15 ani.42
Piața române ască de telecomunicații, la momentul de față ajunsă la pragul maturității,
concomitent cu afectarea acesteia de către criza economică care și -a făcut simțită prezența în
ultima perioadă, prezintă predispoziția strategică ca în anul 2015, să apeleze la acți uni și metode
de reducere a costurilor, pentru a se compensa scăderea veniturilor. Practica Guvernului
României de a considera telecomunicațiile o sursă generatoare de venituri care să acopere
neajunsurile economiei a devenit o adevărată cutumă, acesta neș tiind existența unei legături
indisolubile între gradul de dezvoltare și utilizare a accesului la rețelele de mare viteză și
creșterea economică a țării, care să asigure în paralel bunăstarea întregii națiuni.
În ultimul deceniu, piața telecomunicațiilor din România, a crescut cu 75%, ajungând la
valoarea de 3,7 miliarde euro, valoare care reprezintă aproximativ 2,5% din Produsul Intern Brut
(PIB) al țării.

41 mcr.doingbusiness.ro/articles/moment -of-truth -in-the-mobile -market/3319 [accesat la: 21.05.2015]
42 www.business24.ro [accesat la 05.05.2015]

36

0200.000.000400.000.000600.000.000800.000.0001.000.000.0001.200.000.000
Cifră de afaceri(euro)Cifră de afaceri(euro) 1.020.000.000 976.149.644 772.798.401 642.542.059 147.048.567 102.871.720 44.900.000Telekom Orange Vodafone RDS&RCS UPC Alcatel AKTA
Figura 8: Topul companiilor din telecomunicații în 2014
Sursa: Ada ptat după mfinante.ro

După cum observăm din graficul de mai sus Telekom a înregistrat cea mai mare cifră de
afaceri de pe piața telecomunicațiilor. Liderul din anii precedenți, Orange a realizat în 2014 o
cifră de afaceri de 976.149.644 euro. Podiumul est e încheiat de Vodafone.
În ultimii zece ani piața telecomunicațiilor din România a avut o evoluție spectaculoasă.
Ne rețin atenția trei cifre spectaculoase privind evoluția în ultimii zece ani:
– de la 5 sms în medie pe lună am ajuns la 60 sms în medie;
– de la 180.000 conexiuni la internet în bandă largă am ajuns la 16 milioane de conexiuni
active la internet mobil (cea mai mare creștere);
– rata de penetrare a telefoniei mobile a crescut de la 31% la 113.9%, respectiv de la 6,5
milioane cartele SIM la 23, 5 milioane cartele SIM.
Concurența dintre cei trei mari operatori de telefonie mobilă din România: Orange,
Vodafone, Telekom și RCS& RDS este mai acerbă ca niciodată, mai ales ținând seama de
revoluția declanșată de fuziunea dintre Romtelecom și Cosmote. L ider după numărul de clienți
este Orange, iar rețeaua Telekom a fost opțiunea celor mai mulți români care au decis să -și
porteze numărul. În același timp, Vodafone se laudă cu cea mai mare acoperire și cu cea mai
bună calitate a convorbirilor.
Cei patru ma ri operatori de telefonie mobilă d in România – Orange, Vodafone,
Telekom, și RCS&RDS au cel puțin două lucruri în comun: în ultimii ani, tuturor le -au
scăzut ușor veniturile și numărul de clienți, evoluție nu foarte greu de anticipat într -o
perioadă de cri ză interminabilă și fără frontiere.

37

0,001,002,003,004,005,00
Valoarea pie ței- mld. EuroValoarea pie ței- mld.
Euro4,56 3,89 3,84 3,50 3,55 3,45 3,702008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Figura 9: Evoluția valorii pieței telecomunicațiilor în perioada 2008 -2014
Sursa: ANCOM, Ministerul Finanțelor, Risco.ro

În anul 2008 piața telecomunicațiilor a înregistrat valoarea maxi mă a acesteia din ultimii
7 ani, ajungând la valoarea de 4.56 miliarde euro. Criza financiară a fost resimțită și în
segmentul pieței telecom, aceasta având o evoluție negativă, scăzând constant până în anul 2013.
050100150200250
Orange 221,8 190,1 116,2 113,3 90,05
Vodafone 115,7 100,04 112,7 96 35,4
Cosmote/Telekom Pierdere Pierdere 9,80 Pierdere 7,8
RCS&RDS Pierdere Pierdere 19,7 Pierdere 5,72010 2011 2012 2013 2014

Figura 10: Evoluția profitului net al primilor patru competitori de pe piața telecomunicațiilor
Sursa: ANCOM, Ministerul Finanțelor, Risco.ro

Orange, subsidiara locală a gigantului France Telecom, a devenit și în 2010 liderul pieței
de comunicații din România, inc lusiv din punctul de vedere al profitabilității. Acesta a avut un
câștig net de 221 mil. euro, de aproape două ori mai mare decât al celui mai apropiat competitor
– Vodafone care a reușit un profit de 115,7 mil. euro. Anul 2010 a însemnat pentru Orange
Rom ânia clasarea pe prima treaptă după profitul înregistrat cât și după cifra de afaceri și numărul
de clienți. Ceilalți competitori ai pieței telecomunicațiilor au încheiat anul 2010 pe pierdere.
În anul 2011, după avântul din vârful clasamentului, compania Orange se menține pe
prima poziție după cifra de afaceri și numărul de clienți, dar nu în ultimul rând după profitul net
înregistrat. Câștigul net al Orange România s -a ridicat la nivelul de 190,1 mil. euro. Vodafone,

38
numărul doi pe piață după numărul de c lienți și venituri a înregistrat la nivelul anului 2011 un
profit net de 100,04 mil euro, mai puțin cu 90.06 mil euro decât liderul pieței.
În următorul an se pare că distanța dintre primul clasat pe piața telecom și urmăritorii lui
se micșorează. Orange R omânia reușeste să înregistreze un profit net de 116,2 mil euro. Marja
de profit a companiei a scăzut de la 20% în 2011 la 13% în anul 2012. Cu toate acestea Orange
România a fost cea mai profitabilă companie din România la nivelul anului 2012.
Compania Vo dafone a avut un profit net de 112,7 mil. euro în anul 2012, cu doar 3,5 mil.
euro mai puțin decât compania Orange care era liderul pieței. Grupul elen OTE, care a relansat
operațiunile Cosmorom sub brandul Cosmote în anul 2007, a reușit să vadă pentru pri ma oară
cum subsidiara din România a obținut un profit net. Numărul 3 pe piața telecomunicațiilor în
2012, Cosmote a raportat pe 2012 un câștig net de aproape 10 mil. euro. Tot în același an
RCS&RDS, compania lider pe piața serviciilor de televiziune și de internet din România a
înregistrat profit.
RCS&RDS a încheiat anul 2012 cu o cifră de afaceri de 459 de milioane de euro, venituri
totale de 633 milioane de euro și cu un profit de 19,7 milioane de euro.43
Anul 2012 a însemnat aniversarea împlinirii a 10 d e ani de reglementare a comunicațiilor
electronice realizată de ANCOM.
Topul primelor 10 companii din industria telecomunicațiilor a suferit unele schimbări în
2013 f ață de 2012, însă primele două clasate au rămas Orange România și Vodafone România.44
În timp ce cifra de afaceri a liderului pieței Orange a crescut la 4,33 miliarde lei în 2013,
profitul net a scăzut la valoarea de 113,3 mil. euro. Același trend descendent a avut și profitul
Vodafone care a scăzut până la nivelul de 96 mil. euro. Cosmote a av ut o cifră de afaceri în
ușoară creștere, de 1.967.915.009 lei, însă a înregistrat o pierdere de 24.365.550 lei, comparativ
cu profitul din anul anterior. În anul 2013 piața telecomunicațiilor a înregistrat cea mai mică
valoare din opt ani, 3,45 mld. Euro.
Cel mai important eveniment de pe piața românească de comunicații în 2014 a fost
rebrandingul grupului Cosmote -Romtelecom, din luna septembr ie. Pachetele "full service", cu
un singur produs pare a fi modul în care Telekom încercă să se poziționeze și să s e diferențieze
pe piață. Telekom Româ nia a înregistrat încasări de peste 1 miliard de euro în cursul anului
2014, 606 milioane de euro fiind generate de către fostul COSMOTE, 439 de milioane de euro
din fostul Romtelecom. Cu toate acestea Telekom România a realizat venituri de doar 7,8 mil.
euro.
Un alt eveniment marcant pe piața telecomunicațiilor în 2014 a fost lansarea tehnologiei
4G oferită de Orange care este disponibilă în peste 1.300 de localități, reprezentând aproximativ
48% din populația totală a țării și 78% din populația urbană. Astfel Orange se poziționează pe
primul loc după valoarea profitului pe piața telecom și în anul 2014, cu venituri de 90.05 mil.
euro. Tot în acest an, profitul Vodafone scade până la valoarea de 35,4 mil. euro însă se m enține
pe poziția a doua.
În 2014 România Cable Systems (RCS & RDS) a continuat eforturile de a crește cota de
piață. Compania a semnat un acord de roaming național cu Vodafone, pentru a permite clienților
săi accesul la servicii de telefonie mobilă în zon ele în care RCS & RDS nu are acoperire.45
Din analiza unor date puse la dispoziție de către Ministerul de Finanțe, realizată în anul
2014, reiese în mod evident că principalii operatori de pe piața telecomunicațiilor din țara
noastră aveau următoarele dator ii:
Orange: 1.539.276.892 lei – 345.904.920 euro
Vodafone: 1.893.602.522 lei – 424.955.682 euro
Cosmote( Telekom): 3.968.965.230 lei – 890.701.353 euro
RCS&RDS: 3.735.836.365 lei – 838.383.385 euro

43 www.capital.ro/rcsrds -a-facut -profit -in-2012 -184215.html [accesat la 21.04.2015]
44www.manager.ro/articole/analize/piata -de-telecomunicatii -in-2013 -si-perspective -pentru -2014 -72593 [accesat la
24.05.2015]
45 mcr.doingbusiness.ro/articles/moment -of-truth -in-the-mobile -market/3319 [accesat la 25.05.2015]

39
3.3.1. Cotele de piață ale oligopoliștilor de pe piaț a telecomunicațiilor

La nivelul anului 2014, a scăzut încrederea în prestatorii de servicii telecom, motivele
fiind certe și evidente, legându -se în special de incidentele politice de la nivel global privind
scurgerile de informații legate de securitatea datelor mobile.
După o modificare semnificativă în ultimii ani, cota de piață a liderului Orange, se află
pe un trend descendent, în favoarea concurenților mai mici ai căror cote de piață au crescut.

Figura 11: Cotele de piață ale concurenților de pe piața de telecomunicații în 2014
Sursa: ANCOM, Site -urile companiilor, ZF.RO

Orange se menține pe prima poziție cu o cotă de piață de 26,33% din totalul pieței de
telecomunicații în anul 2014. Vodafone a pierdut poziția a doua privind cota de piață deoar ece
clienții din telefonia mobilă și internet mobil nu îi sunt suficienți să se mențină pe o piață unde
jucătorii importanți încearcă să își exti ndă operațiunile și în domenii ”conexe” celor în care au
tradiție ori s -au lansat inițial, oferind servicii int egrate, complete.
Rebrandingul companiilor Romtelecom și Cosmote a dus la mari schimbări în topul
privind cota de piață din telecomunicații în anul 2014. Așadar Telekom se situează pe poziția a
doua privind cota de piață cu un procent de 23,6%.
Aflați într -o expansiune continuă pentru a acapara cota de piață, compania Telekom
reușește să -i convingă pe mulți români să renunțe la celelalte rețele de telefonie mobilă și să se
alăture rețelei lor.
În anul 2015 Telekom România a lansat MagentaONE , un nou concep t comercial pentru
serviciile integrate de tip fix -mobil, România fiind a treia țară în care se lansează acest concept.
La începutul anului 2015, Telekom România avea peste 14 milioane de clienți.
Având în vedere piața telefoniei mobile, la sfârșitul anulu i 2014, liderul pieței, Orange
deținea o cotă de piață de aproximativ 43%, iar concurentul principal, Vodafone avea o cotă de
piață de 29,2 % . Liderul pieței a înregistrat o scădere cu peste 6 % în ultimii cinci ani , astfel
distanța dintre Orange și contracandidații săi direcți a scăzut.
La nivelul anului 2014, RCS&RDS controlează aproape jumătate din piața serviciilor de
internet și cablu TV. Cu toate acestea, se observă că RCS&RDS și -a mărit considerabil cota de
piață, acaparând în ultimii cinci peste 10% din piața internetului fix și 20% din piața cablu TV.
Astfel, compania reușește să acumuleze o cotă de piață totală de 14,7% din totalul pieței
telecomunicațiilor.

40

Tabel 3: Numărul de clienți ai celor mai mari jucători din telecomunicații
Sursa: A NCOM, Ministerul Finanțelor, site -urile companiilor

Din datele desprinse din tabelul de mai sus, reiese în mod evident că piața
telecomunicațiilor este extrem de vastă, înglobând o gamă variată de servicii care să acopere
nevoile tuturor clienților. În ac est sens, compania Orange deține topul în ceea ce privește
numărul de clienți din sectorul telefoniei mobile, fiind subclasată de companii le Vodafone,
Telekom și RCS&RDS. Faptul că Orange este liderul pieței se reflectă la toate nivelele,
compania având ce l mai mare număr de clienți utilizatori de internet mobil și cablu satelit TV.
La polul opus, clienții companiei Vodafone se bucură doar de servicii de telefonie mobilă și
internet mobil, compania situându -se pe poziția a doua după numărul de clienți . Port ofoliul
întreg de servicii este oferit clienților de către companiile Telekom și RCS&RDS.

3.4. Analiza consumatorilor de servicii pe piața telecomunicațiilor

Pe o piață a telecomunicațiilor atât de competitivă cum este cea românească, cu un
portofoliu de clienți tot mai exigenți, mai săraci și mai capricioși, operatorilor telecom le este tot
mai greu să mulțumească utilizatorii într -o proporție covârșitoare.
Colaborarea strânsă dintre reglem entatorul pieței, reprezentat prin ANCOM, și
Autoritatea națională de concurență constituie un model de interacțiune cu efecte benefice asupra
concurenței, în general, și asupra consumatorilor, în particular, iar această constatare este
susținută și de ana liza comparativă a industriei telecomunicațiilor mobile din România cu
situația din celelalte state membre UE.
„Digital Agenda for Europe”, prezentată de Comisia Europeană, este parte componentă a
strategiei Europa 2020 și propune o mai bună valorificare a potențialului tehnologiei informației
și comunicării, urmărind acordarea unei protecții corespunzătoare consumatorilor.
Acest proiect oferă posibilitatea relansării domeniului tehnologiei informației și
comunicațiilor, oferind la nivelul Uniunii Europene , cât și la nivel național premisele devoltării
unei piețe telecom competitive, bazată pe performanță și aliniată la standardele europene.
Pentru competitivitatea pieței telecomunicațiilor este necesar ca portofoliul de clienți să
fie din ce în ce mai boga t, iar ofertele operatorilor să le acopere într -o proporție cât mai mare
nevoile acestora, pe piață manifestându -se o luptă strânsă între competitori. TELEKOM ORANGE VODAFONE RCS&RDS
Clienți cablu TV 0,2 mil. NU NU 2,4 mil.
Clienți satelit TV 0,9 mil. 110.000 NU 0,8 mil.
Clienți net fix 1,2 mil NU NU 1,6 mil.
Clienți tel. fixă 2,1 mil. NU NU 1,5 mil.
Clienți tel. mobilă 5,8 mil. 10,5 mil. 7,9 mil. 1,1 mil.
Clienți net mobil 3,8 mil. 5,00 mil 4,5 mil. 1,0 mil.

41

0102030
Telefonie 26,8 26,90 26,86
Internet 10,6 13,4 16
TV 6,02 6,5 6,902012 2013 2014
Figura 12: Numărul utilizatorilor de telefonie, internet și TV în perioad a 2012 -2014
Sursa : Raport ANCOM – 12 mai 2015

În România la nivelul anului 2014 erau 26,86 mil. utilizatori de telefonie. Așadar
observăm că în țara noastă, numărul utilizatorilor de telefonie mobile și fixă este mai mare decât
cel al populației, mai exact avem 115 aparate la fiecare 100 de locuitori. 57% din telefonia
mobil ă este reprezentată de cartele SIM, iar 43% reprezintă abonamente lunare.
În ultimii 3 ani serviciul cu cea mai mare dezvoltare a fost internetul. Dacă la nivelul
anului 2012 existau un număr de 10,6 mil. de conexiuni, în 2014 acestea au crescut până la
nivelul de 16 mil. Anul trecut România se situa în top 10 al țărilor cu cele mai bune servicii de
internet. În 2015 România se află abia pe locul 14 în lume și locul 8 pe continent, cu o v iteză
medie a Internetului de 11,6 Mbps.
Țările din Europa care ne întrec sunt Suedia, Elveția, Olanda, Irlanda, Cehia, Finlanda și
Danemarca.46
La nivelul anului 2014 num ărul abonaților la transmisia TV a crescut până la 6,9 mil., cu
14,23% față de anul 2 012. Având în vedere obligațiile asumate de statul român în cadrul
Acordului de la Geneva din 2006, România trece la sistemul de emisie digitală terestră a
programelor de televiziune începând din 17 iunie 2015 acest lucru fiind reglementat de
Ordona nța de Urgență nr. 18/2015.47
Totodată la nivelul aceluiași an 2014 , a scăzut încrederea în prestatorii de servicii
telecom, motivele fiind certe și evidente, legându -se în special de incidentele politice de la nivel
global privind scurgerile de informații legate de securitatea datelor mobile.
Având în vedere premisele diversificării ofertei de servicii, consumatorii beneficiază de
multiple posibilități de alegere. În egală măsură, prin creșterea puterii de cumpărare alături de
sporirea nivelului cultural -educațion al, consumatorilor li se dă oportunitatea de a -și satisface
multiple nevoi, mai calitative, aspect absolut necesat de luat în seamă de către producători,
pentru a satisface la cel mai înalt nivel cerințele consumatorului.

46it.bzi.ro/romania -iese-din-topul -tarilor -cu-cel-mai-bun-internet -din-lume -pe-ce-loc-am-ajuns -17253 [accesat la
12.05.2015]
47www.dreptonline.ro/legislatie/oug_18_2015_masuri_tra nzitie_televiziunea_analogica_terestra_televiziunea_digita
la_terestra_servicii_multimedia_nivel_national_completarea_legii_audiovizualului.php [accesat la 23.06.2015]

42

Figura 13: Criterii care stau la baza alegerii operatorului
Sursa : Adaptat după ancom.org.ro

Ținând seama de concurența acerbă de pe piața telecomunicațiilor, furnizorii de servici
își concentrează atenția în direcția factorilor care ar putea constitui pentru utlilizatori o motivație
suficient de puternică în așa fel încât aceștia să se orienteze către serviciile oferite de o anumită
companie.
Atunci când vine vorba de telefonia mobilă, viitorii utilizatori aleg rețeaua în care sunt
părinții și prietenii lor. Ofertele de preț sunt și ele o motivație puternică în alegerea operatorului
mobil.
În cazul serviciilor de internet, motivele alegerii operatorului de internet sunt clare,
acestea rezumându -se la nivelul prețului, cât și al calității conexiunii la internet. În ultima
perioadă asi stăm la o diversificare a ofertelor pentru abonamentele de internet, foarte mulți
dintre utilizatori fiind asaltați cu fel și fel de oferte. Aici intervine cea mai mare eroare în rândul
consumatorilor de internet, pentru că tentați fiind de o ofertă prezen tată, aleg un pachet de
servicii de date care oferă mai multe beneficii decât cele pe care aceștia le caută în primă fază,
doar din considerentul prețului avantajos, multe din aceste pachete de internet rămânând
neutilizate pe toată durata perioadei contra ctuale.
Personalizarea individuală la nivelul fiecărui consumator, este posibilă și demonstrată de
apariția și evoluția programelor „ pay -per-view”, în care i se dă posibilitatea consumatorului să
aleagă ce programe dorește să vizioneze, plătind doar prețu l pentru acestea, devenind astfel un
fapt notoriu, că ”celebrele” decodoare pot fi capabile să ofere o flexibilitate mai ridicată și
programe adaptate după dorințele fiecăruia.
Pentru că viitorul poate fi prevăzut uneori cu ușurință, televiziunile fac un p as important
în acest sens oferind acces personalizat în sistem pay -per-view, prin intermediul internetului, în
acest sens un exemplu elocvent este platforma www.voyo.ro .
În rândul consumatorilor, aplicațiile vor continua să prezinte un interes major, în speță
cele video, fapt demonstrat de petrecerea timpului pe internet de către tineri, care utilizează
aplicații precum Facebook, Twitter, sau alte rețele de socializare, sau conversează între ei

43
folosind WhatsApp, Viber, M essenger, iar în viitor aceste servicii vor înlocui mijloacele
tradiționale de comunicare.
Introducerea serviciului de portabilitate a numerelor în octombrie 2008 a adus o serie de
beneficii pieței de telefonie mobilă. Astfel, puterea de negociere a consum atorilor a crescut, o
premisă favorabilă intensificării concurenței pe piață. Odată cu aceasta, operatorii existenți au
fost nevoiți să ofere pachete din ce în ce mai avantajoase, astfel încât să își mențină sau chiar să
își mărească baza de clienți.
Avant ajul portării reprezintă o garanție a libertății de alegere a consumatorilor ,
întrucât în momentul în care aceștia optează pentru schimbarea furnizorului de servicii, au
posibilitatea să își păstreze numărul de telefon.
În ceea ce privește media lunară a p ortărilor, aceasta s -a dublat în anul 204 față de anul
2013, ajungând la cifra de 47.054 de portări, față de 22.844 portări înregistrate în anul 2013,
ceea ce înseamnă o dublare a numerelor portate, care confirmă încă o dată avantajul acestui mod
de a schimba operatorul de telefonie mobilă. Cifra record a numărului de portări s -a înregistrat în
luna decembrie 2014, când s -au efectuat cele mai multe portări, în număr de 96.098.
În decursul celor șase ani de portabilitate, în România s -au portat în medie 15.0 20 de
numere pe lună în anul 2009, 18.435 în 2010, 21.688 în 2011, 21.324 în 2012 și 22.844 în 2013,
de la an la an înregistrându -se un trend ascendent al numărului de portări.
Momentul de referință în care acest serviciu și -a făcut debutul pe piața teleco m în
România, 21 octombrie 2008, a adus o creștere a numărului de utilizatori, care și -au schimbat
operatorul, dar au păstrat numărul de telefon, aceștia fiind mai numeroși de la an la an: dacă în
2009, au fost înregistrate 180.239 de portări, în 2010 num ărul lor a fost de 221.219, în anul
2011, 260.256, în anul 2012 s -au înregistrat 255.893 de portări, în anul 2013 s -au realizat
274.137 de noi portări, în timp ce în anul 2014 s -a înregistrat un record al portărilor, în număr de
564.648.

0200.000400.000600.000
Număr portăriNumăr portări 221.219 260.256 255.893 274.137 564.6482010 2011 2012 2013 2014

Figura 14: Evoluția numărului de portări în perioada 2010 -2014
Sursa: www.ancom.org

În sectorul telefoniei mobile, compania Vodafone continuă să fie operatorul cu cele mai
multe numere primite în rețea prin portare, înregistrând 398.148 de numere, fiind urmată de
compania Orange cu 369.031 de numere, Telekom România Mobile Communications cu
318.233 de numere, RCS & RDS cu 213.663 de numere și Telekom România Communications
cu 4.284 de numere de telefonie mobilă.
În cei șase ani de la lansar ea serviciului de portabilitate a numerelor în România, numărul
numerelor de telefon transferate de utilizatorii lor dintr -o rețea în alta a crescut constant.
Cu fiecare zi care trece, reclamele și politica de marketing a operatorilor telecom, ia
amploare din ce în ce mai mare, utilizatorii fiind anunța ți pe diverse căi de comunicare despre

44
noi oferte de telefonie și internet. Complexitatea acestor oferte nu rezidă din termenii tehnici pe
care îi includ, acestea oferind într -un singur pachet o multitudine de servicii, cu diverse
bonusuri, opțiuni și echipamente.
Prin intermediul aplicației Veritel.ro, ANCOM vine în sprijinul deciziei utilizatorilor de a
face alegerile cele mai bune pe piața de comunicații, dându -le posibilitatea comparării ofertelor
de tel efonie fixă, mobilă și internet existente pe piață, înainte de a alege un anumit furnizor sau
ofertă.
Interfața aplicației Veritel.ro este interactivă aceasta putându -se utiliza, pe baza
opțiunilor introduse de utilizatori, analize comparative ale planuril or tarifare existente pe piață,
în final generând un clasament al celor mai avantajoase oferte raportate la nivelul prețului.
În anul 2014, ANCOM a lansat o aplicație numită Netograf.ro, care este folosită pentru
testarea și monitorizarea calității servi ciului de acces la internet în rândul utilizatorilor români.
Cu ajutorul aplicației, abonații au posiblitatea să măsoare viteza de transfer a datelor,
comparând -o cu cea pe care o oferă furnizorul.
Funcționalitatea acestei aplicații se măsoară în testare a parametrilor de viteză și transfer a
datelor mobile, iar pentru testarea acestora, abonatul trebuie să selecteze furnizorul, tipul ofertei
al cărui beneficiar este, precum și tipul de conexiune pe care efectuează testarea. Pentru a
permite finalitatea te stării, furnizorii de acces la internet trebuie să introducă în baza de date a
aplicației datele tehnice ale ofertelor active.
3.4.1. Prețul pe piața de oligopol

În sens larg , tarifu l sau prețul reprezintă valoarea de piață a unui serviciu, determinată de
raportul dintre cere re și ofertă , însă și de o serie de constrângeri întâlnite pe piață. La fel ca
oricare agent economic, furnizorul de servicii de pe piața telecomunicațiilor, urmărește în primă
fază, în urmă fixării tarifelor, acoperirea cheltuielil or efectuate precum: cheltuieli cu taxe și
impozite, cheltuieli cu salarii, cheltuieli cu întreținerea aparaturii etc.
Cu toate acestea furnizorii de servicii de telecomunicații nu a u libertatea de a fixa prețul
la nivelul pe care îl doresc, datorită faptu lui că aceștia trebuie să respecte obligațiile impuse de
ANCOM.
Având în vedere considerentele teoriei economice, prețul pe o piață concurențială, aspiră
spre nivelul costului marginal al fiecărui produs/serviciu. Raportându -ne la unul dintre
obiectivele A NCOM, care statuează promovarea concurenței în segmentul telecomunicațiilor
electronice precum și maximizarea alocării optime a resurselor și beneficiilor consumatorilor,
conceptul de cost marginal, utilizat mai sus, este din toate punctele de vedere cea m ai viabilă și
sigură metodă de fundamentare a tarifelor serviciilor reglementate în dependență de costuri, din
simplul motiv că aj ută la stimularea circumstanțelor piețelor pe care se manifestă concurența.
În pofida tuturor acestor aspecte, valoarea costu lui marginal pentru operatorii telecom
este zero, rețelele de comunicații electronice având mereu un surplus la îndemână. În acest sens,
teoria și practica consacrată în acest domeniu au fundamentat utilizarea ”costului incremental”.
Acest din urmă concept este determinat de creșterea costurilor totale, ca finalitate a furnizării
unui volum suplimentar de servicii (increment), în așa fel încât furnizarea traficului suplimentar
să genereze costuri suplimentare. În acest sens, utilizarea acestui tip de cost, reprezintă cea mai
potrivită metodă pentru fundamentarea tarifelor serviciilor raportate la costuri.
În sectorul telecomunicațiilor, cei mai mari jucători ca Orange, Vodafone, Telekom au
tarifele serviciilor denominate în euro, excepție făcând UPC și par țial RCS&RDS, care au
tarifele denominate în lei pentru internet și TV, numai cele pentru telefonie fiind în euro.

45

Orange Vodafone Telekom RCS&RDS
Telefonie
mobilă Nelimitat minute și sms
naționale
50 minute internaționale pe
fix
250 mb în romming
250 minute și sms în
roaming
Apeluri și mesaje prin
aplicația Libon Nelimita t minute și
SMS -uri naționale,
inclusiv către rețele
fixe și mobile din
unele țări din UE și
fixe și mobile din
SUA și Canada Nelimitat apeluri și
SMS -uri naționale
Nelimitat catre
rețele fixe
internaționale
250 min.
internaționale căt re
mobil Convorbiri nelimitate
la nivel național și
internațional în
Uniunea Europeană,
SUA, Canada și
China
Internet
mobil 2GB la viteză 4G
După depă șirea traficului
inclus ,traficul suplimentar
este taxat cu 0.50 E pe 30MB
Aplicație antivirus pentru
android 1,5 GB la viteza 4G
După depașirea
traficului tariful este
de 1 euro/100 MB
15 GB de stocare in
Vodafone Cloud
Aplicație antivirus
pentru Android 1,5 GB la viteze 4G
Tafic nelimitat în
aplicațiil e Joyn și
Telekom TV 5 GB trafic de date la
viteze de până la 21.6
Mbps
Telefonie
fixă NU NU DA, dar fără
apeluri incluse
către nicio
destinație 100 minute incluse
către rețele naționale
fixe
Internet
fix NU NU Viteză până la 100
Mbps
Routter wireless Fiberlink 500 – viteze
în download de până
la 500 Mbps
TV satelit 100 programe din care 42 în
format HD NU Până la 81 posturi
TV
Eurosport 360
online
2 posturi în format
HD Până la 100 canale
TV, 20 de canale în
format HD
TV online
pe
computer,
smartfone
sau
tabletă 17 posturi TV prin aplicația
Orange TV Acces gratuit la
aplicația SEENOW
care oferă acces la
peste 40 de posturi
TV, de pe PC,
smartfone sau tabletă Până la 66 posturi
TV Acces gratuit la Digi
Online, 20 de GB în
Digi Storage

Tabel 4: Servic ii primite de clienți pentru aproximativ 25 euro de la Orange, Vodafone,
Telekom, RDS&RCS
Sursa: Site -urile companiilor

Analizând d atele din tabelul de mai sus, reiese în mod evident că fiecare dintre cei patru
mari jucători de pe piața telecomunicațiilor oferă clienților pachete diferite de servicii în
schimbul a 25 euro, fiecare dintre competitori venind cu pachete integrate pentru consumatorii
finali, incluzând servicii de telefonie mobilă, telefonie fixă, internet mobil, internet fix,
televiziune prin satelit și televiziune online, într -un cuvânt toate aceste servicii înglobând în
ansamblu sectorul telecomunicațiilor.
Analizând comparativ serviciile oferite de cei mai mari competitori de pe piața telecom,
observăm că toți operatorii oferă minute și sms -uri nelimitate la nivelul Uniunii Europene, în
ceea ce privește telefonia mobilă, spre deosebire de telefonia fixă care este integrată doar în
pachetul de servicii al companiei Telekom și RCS&RDS, primii doi competitori, Orange și
Vodafone, neavând implem entate încă servicii de telefonie fixă. În ceea ce privește internetul
mobil, observăm că cea mai mare viteză de 5G, care depășește toate barierele privind traficul de
date, este oferită de compania RCS&RDS, pe când ceilalți competitori oferă viteze de int ernet
4G de 1,5 respectiv 2 GB. La fel ca și în cazul telefoniei fixe, RCS&RDS și Telekom, oferă și
servicii de internet fix . Raportându -ne la televiziunea prin satelit, aceasta este oferită de toți

46
competitorii, cu excepția companiei Vodafone, fiecare din tre aceștia oferind servicii digitale la
cele mai înalte standarde în format HD . La polul opus, serviciile de televiziune online sunt
oferite de toți operatorii.
3.4.2 . Clauzele abuzive din contractele încheiate cu consumatorii

Contractele încheiate de co nsumatori cu operatorii de telecomunicații, au făcut obiectul
analizelor ANCOM, care în 2014 au realizat o serie de verificări asupra conținutului acestora din
perspectiva clauzelor minime contractuale, respectând prevederile Ord onanței de Urgență nr.
111/2011 privind comunicațiile electronice. În acest sens, contractele jucătorilor importanți de
pe piața telecomunicațiilor au fost verificate din perspectiva abonaților, iar printre c ele mai
frecvente nereguli se numără inexistența sau chiar reglementarea ne corespunzătoare a
informațiilor referitoare la acordarea despăgubirilor, clienții fiind puși în situația neplăcută de a
achita taxe suplim entare în momentul în care vor să denunțe unilateral un contract.
În momentul în care un consumator încheie un contrac t cu un operator telecom , în
conținutul acestuia sunt stipulate anumite clauze contractuale, aceste tipuri de contracte fiind de
adeziune și nu negociate.
Pe parcurs, ținând seama de concurența pe piața telecomunicațiilor și de ofertele variate
pe care le promovează operatorii , este posibil ca respectivul consumator să dorească rezilierea
contractului încheiat cu un operator în tim pul perioadei contractuale, din simpul motiv că vrea să
beneficieze de serviciile altui operator. În această situație se impune a pune în discuție, dacă
consumatorul trebuie să plătească o taxă de reziliere a contractului înainte de expirarea
termenului și interesul căruia din cei doi contractanți (operatorul și beneficiarul) trebuie să
primeze.
Independent de legislația care stabi lește care clauze sunt abuzive, care include printre
acestea și cele prin care operatorul impune plata unei sume fixe în cazul denunțării unilaterale a
contractului, există și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, care a fost sesizată
în nenumărate rânduri cu diverse plângeri. Chiar și legislația comunitară, prevede că termenii
contractuali care sunt considerați abuzivi nu au valoare contractuală și nu sunt obligatorii pentru
consumatori. Cele mai multe plângeri depuse la ANPC privesc cont ractele de telefonie fixă și
mobilă, cablu TV și internet.
Anumite clauze din contractele încheiate cu operatorii de telecomunicații îi cer
consumatorului să plătească în caz de reziliere înainte de termen, o sumă fixă, egală cu valoarea
abonamentului înm ulțit cu numărul de luni rămase din contract, iar cine a semnat pentru 2 ani și
vrea să renunțe după 6 luni, este obligat să plătească abonamentul pentru restul de 18 luni.48
Utilizatorii serviciilor de telecomunicații au în vedere în momentul în care aleg un
operator care să îi furnizeze întreg pachetul de servicii, indiferent dacă optează pentru cartelă,
abonament, internet fix, mobil, sau cablu tv, avantajele și dezavantajele alegerii unui anumit tip
de serviciu de la un anume operator. Cel mai neplăcut este când toate aceste aspecte nu îi sunt
comunicate la momentul încheierii contractului, descoperindu -le pe parcurs când poate anumite
aspecte nu se mai pot remedia. Aici avem în vedere și mult discutatele clauze abuzive din
contractele operatorilor de telecomunicații care independent de toate trebuie analizate și din
punct de vedere juridic, dar despre acestea vom vorbi în rândurile următoare, pentru că nu putem
analiza forma problemei( contractul în sine), fără a cerceta fondul ( serviciul ales de
consu mator).
Aceste clauze în opinia mea, sunt de natură a limita consumatorul la alegerea unui
anumit operator, ceea ce este o atingere indirectă adusă concurenței, pentru că fiind vorba de mai
mulți operatori cu oferte variate, un consumator poate uneori fi p us în dificultate.

48 www.incont.ro [ accesat la 05.05.2015]

47
În decursul timpului, datorită varietății din punct de vedere al serviciilor oferite pe care le
pun la dispoziție operatorii de telecomunicații, subiectul „cartelă vs. abonament” nu este unul de
factură nouă, mulți încercând să atribuie acestui subiect dimensiuni exagerate.
În secțiunea de față, având în vedere că am adus în cadrul discuției subiectul cartelelor
prepay, s -a ridicat problema prin intermediul unui proiect legislativ ca acestea să fie cumpărate
doar cu buletinul, însă aceast ă lege a fost atacată la Curtea Constituțională, tocmai din simpul
motiv că această măsură ar aduce atingere vieții private, nefiind prevăzute garanții concrete care
să permită asigurarea unei protecții eficiente a datelor față de riscurile de abuz. Aceast ă lege,
denumită Big Brother, a fost declarată pe bună dreptate neconstituțională, întrucât în momentul
în care un consumator optează pentru achiziționarea unei cartele prepay nu trebuie să remită
datele personale, având în vedere că acest lucru nu ar asig ura niciun fel de beneficiu, nici în
favoarea consumatorului, nici a operatorului. Stocarea datelor personale din buletinul de
identitate în cazul încheierii unui abonament cu un operator de telefonie mobilă, este pe deplin
legală și întemeiată, întrucât î n momentul în care consumatorul nu își îndeplinește obligațiile
contractuale, trebuie să fie tras la răspundere.
În definitiv, piața este atât de diversă și vastă încât toate tipurile de oferte sau opțiuni
pot fi puse la dispoziția clienților, acestea fi ind adaptate pentru toate nevoile și bugetele
acestora. Însă atâta vreme cât vorbim de diversitate și varietate, dezbaterea și analizarea
problemei e necesară și prezintă interes, fie pentru a -i determina pe operatori să fie mai
transparenți, sau măcar pe ntru a le deschide orizonturile utilizatorilor, care să ia în final decizia
cea mai bună.
La ora actuală suntem permanent partizanii unor intense strategii de marketing din
partea operatorilor și o modă sau mai degrabă o explozie a accesului la internet de pe telefonul
mobil, iar de cealaltă parte în ceea ce îi privește pe utilizatori veniturile acestora sunt destul de
scăzute, precum și puterea acestora de cumpărare, toate aceastea însumate reprezentând ipoteze
care schimbă mereu datele problemei ana lizate.
3.5. Piața românească a telecomunicațiilor în contextul globalizării

Unul dintre cei mai importanți factori care contribuie la globalizarea și
internaționalizarea activității economice este fără îndoială tehnologia.
Având în vedere datele statist ice date publicității de către ITU49, piața telecomunicațiilor
este unica care s -a bucurat de ritmuri de dezvoltare care au avut o intensitate dublă comparativ
cu evoluțiile economiei mondiale.
În sfera discuției privind dezvoltarea sectorului telecomunic ațiilor la nivelul Uniunii
Europene, a fost adoptată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.22/2009, care prin prevederile
sale, mai exact dispozițiile din art.6, alin.1, are o contribuție majoră la dezvoltarea pieței interne
a Comunității Europene, îndeoseb i prin următoarele aspecte:
 înlăturarea barierelor de orice natură în ceea ce privește furnizarea la nivel
european a rețelelor și serviciilor de comunicații electronice;
 încurajarea și dezvoltarea de rețele transeuropene, inoperabilitatea serviciilor
pane uropene și asigurarea conectivității între utilizatori;
 asigurarea cadrului general al cooperării cu autoritățile naționale de reglementare
care au atribuții similare în străinătate, dar și cu Comisia Europeană și
Organismul autorităților europene de regle mentare în domeniul comunicațiilor
electronice (OAREC), în spiritul dezvoltării unei practici de reglementare unitare
și a armonizării legislației naționale cu cea a Uniunii Europene.
Sfera telecomunicațiilor mobile se află sub stricta supraveghere a Comi siei Europene,
prin prisma proiectului „Digital Agenda for Europe – A Europe 2020 Initiative”. Scopul
principal al acestui proiect este de a veni în sprijinul cetățenilor și agenților economici ai statelor

49 Internat ional Telecommunication Union

48
membre ale Uniunii Europene să beneficieze de ansa mblul modificărilor care au loc la nivel de
tehnologie digitală. În acest sens, Comisia Europeană a implementat pachetul legislativ
Connected Continent, un proiect care are în vedere crearea unei piețe unice de telecomunicații.
Printre propunerile stabi lite se numără implementarea de stimulente pentru creșterea investițiilor
în tehnologia 4G, dezvoltarea unei rețele wireless de internet mobil, eliminarea tarifelor de
roaming, precum și protejarea consumatorilor prin încheierea unor contracte avantajoas e și
transparente.50
Prin intermediul proiectului ”Digital Agenda for Europe -A Europe 2020 Initiative„
domeniul telecomunicațiilor se află sub stricta supraveghere a Comisiei Europene. Principalul
scop al proiectului este de a veni în ajutorul cetățenilor ș i agenților economici ai statelor
membre, ca să beneficieze de toate modificările care intervin în materie de tehnologie digitală.
“În vederea sprijinirii tranziției pieței românești de la monopol către o competiție
durabilă, a fost promovat de către Minis terul Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor un
cadru legislativ și instituțional armonizat cu cerințele legislației comunitare în domeniul
comunicațiilor electronice, fiind adoptat în cursul anului 2002, România fiind prima țară din
Europa, în ciuda dificultăților de adaptare în alte circumstanțe, care a încorporat în legislația
națională prevederile “Noului Cadru de Reglementare” în domeniul rețelelor și serviciilor de
comunicații electronice adoptate la nivelul UE în 2002.”51
În ceea ce privește eval uarea prin prisma IAPC52 a sectorului serviciilor de telefonie
mobilă din România, valoarea calculată a indicelui pentru anul 2014 este 36%. Această valoare
plasează telefonia mobilă în partea inferioară a grupului de mijloc al sectoarelor analizate.
O situ ație demnă de remarcat este faptul că valoarea indicelui compozit calculată pentru
sectorul serviciilor de telefonie mobilă s -a bucurat de cea mai însemnată creștere dintre cele 21
de industrii analizate prin prisma IAPC, fiind cu 3 puncte procentuale mai ridicată în anul 2014
față de cel precedent.
Prin prisma autorității de concurență, intensificarea unor astfel de procese pro –
concurențiale este de dorit, iar în cazul în care astfel de evoluții vor avea loc și în continuare, ele
vor fi incluse în calculu l IAPC.
Relațiile de colaborare dintre autoritatea națională de concurență și ANCOM, reprezintă
o premisă cu efecte pozitive asupra concurenței și a consumatorilor, constatare susținută și de
analiza comparativă a industriei telecomunicațiilor din România cu situația din celelalte state
membre ale Uniunii Europene.
O noutate care se dorește a fi implementată pe piața telecomunicațiilor, pentru ca aceasta
să devină o piață unică, proiect dorit și de Comisia Europeană, este eliminarea tarifelor de
roaming, p entru clienții care dețin abonamente relativ mai scumpe și călătoresc în statele
membre ale Uniunii Europene. Succesul unei astfel de plan depinde de mai mulți factori printre
care enumerăm țara în care este aplicat precum și costul pachetului la care este oferit, întrucât
spre exemplu în țările din vest puterea de cumpărare este mai mare, pe când în țările estice, ca
România, unde puterea de cumpărare este mică nu oricine își poate permite un astfel de pachet,
însă odată cu creșterea concurenței pe piața s erviciilor roaming lucrurile vor evolua.
Acest proiect nu a fost privit cu foarte mare interes de către compania Orange, care
susține că elim inarea totală a taxelor ar înse mna un deficit în bugetul operatorilor de a moderniza
rețelele, însă în cele din ur mă compania a decis să nu mai perceapă tarife suplimentare clienților
care dețin un abonament de cel puțin 30 de euro și circulă p e teritoriul statelor membre ale
Uniunii Europene, măsură implementată în cursul anului 2014 pe piețele cheie precum: Franța,
Germania, România, Spania, Belgia.

50 http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id9934/rezumat_raport_2014.pdf [ accesat la 23.04.2015]
51 www.ancom.org.ro [accesat la 02.05.2015]
52 International Association of Political Consultants

49
Toți operatorii ar trebui să adopte această metodă de eliminare a tarifelor, iar în ceea ce
privește Telekom , compania susține că promovează ideea reducerii tarifelor de roaming, pe când
compania Vodafone încă nu a oferit informații în legătură cu această temă.
Piața românească de telecomunicații este calificată de către spacialiști drept una dintre
cele mai competitive și dinamice din întreaga Europă .
3.6. Tendințe evolutive ale pieței telecomunicațiilor

În telecom e ca la Formula 1. Tehnologia trebuie să fie de ultimă oră, competiția este
strânsă și totul se întâmplă cu o viteză amețitoare.53
În următorii 5 ani potențialul de creștere al telefoniei mobile în România va fi influențat
în special de accesul la noi servicii de date de mare viteză și migrarea de la telefoane simple la
telefoane inteligente.
Incertitudinea privind mediul de reglementare, securitatea datelor și flexibilitatea
organizațională reprezintă riscurile și oportunitățile cărora trebuie să le facă față operatorii
telecom la momentul de față. Chiar dacă în sectorul telecomunicațiilor încep să se observe
semnele redresării economice la nivel global, provocările nu încetează să apară.
Pentru ca operatorii telecom să se poată adapta la noile tehnologii, flex ibilitatea
organizațională reprezintă cheia spre reușită fiind capitală pentru jucătorii din telecom, un motiv
în plus fiind cel al expunerii concurenței din partea unor jucători mai mici, având interesul să își
extindă paleta de oferte și servicii spre no i direcții.
Ceea ce este important de remarcat pentru sectorul telecom se referă la simplificarea și
eficientizarea funcționării structurilor interne, concomitent cu dezvoltarea unor noi forme de
interacțiune și interdependență în cadrul organizațiilor. A ceste coordonate sunt esențialmente
necesare, dacă jucătorii de pe piața telecomunicațiilor vor să aibă beneficii cât mai mari în urma
noilor strategii privind cererea de pe piață. Mai mult decât atât, î n cadrul organizațiilor,
operatorii trebuie să dezvo lte competențe și abilități noi pentru a -și maximiza și a -și capitaliza
noile strategii.
Orange, RCS&RDS, grupul Telekom și Vodafone, cei mai mari patru jucători de pe piața
locală de comunicații, sunt angajați de opt luni de zile în negocieri pentru înche ierea unor alianțe
strategice privind utilizarea și dezvoltarea în comun a rețelelor, la finele cărora operatorii
implicați au ca obiectiv să lanseze și servicii fixe (Orange și Vodafone) sau să câștige acces la
rețele mobile 3G și 4G (RCS&RDS și Telekom) fără a mai investi fiecare pe cont propriu zeci
de milioane de euro în dezvoltarea propriilor infrastructuri, ci împărțind cheltuielile cu un rival,
cu care să utilizeze în comun și activele pe care le dețin deja.54
În continuare, voi expune cele mai import ante riscuri de bussines care amenință sectorul
telecomunicațiilor:
 Nereușita de a stabili noi roluri în contextul ecosistemelor aflate în plină evoluție din
industrie;
 Incertitudinea în ceea ce privește reglementarea în cazul noilor structuri din piață ;
 Nesocotirea noilor cerințe in privința securității și a caracterului privat al datelor;
 Eșecul procesului de î mbunătățire a agilității organizaționale;
 Integritatea dezechilibrată a datelor care să poată determina creșterea și o eficiență cât
mai bună ;
 Măsurarea ineficientă a performanței care să poată determina execuția;
 Valorizarea deficitară a clienților;
 Inaptitudinea de a extrage valoarea din activele existente în rețea;

53 www.businessmagazin.ro/cover -story/povestea -noului -sef-al-vodafone -i-aki-berroeta -ce-planuri -are-spaniolul -in-
fruntea -companiei -8383725 [accesat la 13.05.2015]
54 http://www.zf.ro/business -hi-tech/orange -rcs-rds-telekom -si-vodafone -discuta -variante -prin-care-sa-si-combine –
retelele -13802359 [accesat la 15.05.2015]

50
 Definirea inconsistentă a agendei de creștere anorganică;
 Neidentificarea unor căi de inovare.
„Pentru anul 2015, cel mai potrivit cuvânt care să caracterizeze piața telecomunicațiilor
este “consolidare”, sens în care rămâne de văzut dacă stabilitatea pe această piață va fi dorită de
marii operatori sau de cei care vor să integ reze în portofoliile lor și alte servicii. Anul 2015 mai
ridică următoarea problemă: care dintre operatori sunt de vânzare sau susceptibil i de a fi preluați
de către alți operatori? Un potențial răspuns la acest aspect pare că s -a găsit. În acest sens,
compania Akta/DCS al cărui proces de vânzare a inceput încă din primăvara anului 2014 și
care, prezintă cel puțin la nivelul declarațiilor un oarecare interes, vânzarea fiind preconizată a se
realiza in acest an. Compania are un portofoliu de aproximativ 500 .000 de utilizatori ai
serviciilor de televiziune prin cablu, internet și date, fiind cel mai mare operator independent de
pe piață, prezent îndeosebi in mediul rural și în orașele mici unde î și suprapune intr -o proporție
mică rețeaua cu jucătorii importa nți ca :RCS&RDS, UPC sau Telekom.
În următorii 5 ani, se preconizează că valoarea pieței serviciilor de voce și date din
România, va atinge cifra de 4,2 miliarde de dolari. Dacă ne raportăm la nivelul anului 2014, când
încasările au însumat aproximativ 3,7 miliarde de dolari, lansarea pe piață de către operatorii de
telecomunicații a noilor produse și servicii va permite cuantificarea portofoliilor de clienți,
prevenirea distorsionării prețurilor și o creștere accentuată pentru următorii 5 ani a încasărilor .
În anul 2015, piața telecomunicațiilor va continua evoluția pozitivă, sens în care ofertele
operatorilor vor beneficia de varietate și diversitate, un motiv suficient de pertinent pentru
utilizatori să aibă deplină libertate de decizie.
Totodată acest a n, poate aduce oferte de servicii mult mai avantajoase din partea operatorilor de
telefonie mobilă, care să aibă în componență mai multe minute națio nale și mai mult Internet.
Faptul că tehnologia 4G se va extinde, va da posibilitatea dezvoltării și optim izării unei
palete largi de servicii și aplicații, care au ca menire creșterea gradului de satisfacție al
utilizatorului final. Pentru operatorii telecom, o prioritate reprezintă creșt erea gradului de
acoperire 4G. În documentul Strategia Națională privind Agenda Digitală pentru România,
întocmit la nivelul anului 2013 se prevede că 45 % din populația țării folosea internet la nivelul
anului menționat, obiectivul fiind ca până în 2020 să se ajungă la un procent de 60 % de
utilizatori de internet.

51
Concluzii

Anticipând finalitățile demersului teoretic, pot afirma că orice întreprinzător care
acționează de regulă pe o piață de referință (națională sau internațională) se confruntă cu alți
ofertanți de bunuri și servicii care se adresează cumpăr ătorilor/consumatorilor vizați, sens în care
se conturează conceptul de concurență , care pentru a se înscrie într -o conduită loială face
necesară adoptarea unor reglementări corespunzătoare din partea forurilor în drept. Existența și
dezvoltarea concurenței est e o expresie a manifestării liberei inițiative, întreprinzătorii
dezvoltând activitățile pe care le c onsideră ca fiind profitabile . Dacă perioada contemporană
este privită de către mulți analiști ca fiind o retragere a prezenței autorităților publice în s fera
intervenției în economie, există anumite domenii în care această prezență se află în plină
ascensiune. Politica publică în domeniul concurenței reprezintă una dintre dimensiunile în care
se remarcă o creștere semnificativă a importanței și gamei de me canisme pe care statele le
folosesc pentru a -și atinge obiectivele de politică generală și sectorială.55
Totodată, doresc să punctez ideea conform căreia, în absența unei legi concurențiale
transparente, economia ar putea fi compromisă, în acest sens p racticile anticoncurențiale, unele
dintre ele dificil de identificat, pot afecta ineluctabil bunăstarea economică a statelor, motiv
pentru care libertatea economică, garantată și prin normele constituționale, trebuie susținută pe o
piață cu ajutorul normelor de concurență .
La ora actuală în sfera sistemului economic, ponderea pe care o ocupă domeniul
telecomunicațiilor, care face obiectului studiului de caz întreprins , este una extrem de importantă
dacă ne raportăm la nivel mondial. În România, liderii de pe a ceastă piață se află în topul
firmelor prezente în țara noastră, atât în ceea ce privește cifra de afaceri, cât și la nivelul
profitabilității. Mai mult decât atât, piața telecomunicațiilor nu este una statică fiind în continuă
expansiune și dezvoltare, d omeniul comunicațiilor nereducându -se doar la serviciile de telefonie
fixă, cum exista în trecut tendința de realiza această asociere, ci înglobând și telefonia mobilă,
transmisia de date, internetul, televiziunea. Pentru a evolua și a se menține în topul ierarhiei,
majoritatea jucătorilor importanți de pe piață încearcă să își extindă operațiunile și în domenii
auxiliare celor în care au tradiție ori s -au lansat la început, ceea ce presupune că piața va
continua să evolueze și în anul 2014, iar principa lii operatori vor ajunge să ofere servicii
integrate, complete , acoperind o sferă cât mai largă de acțiune. În decursul anului 2014, există
posibilitatea să asistăm la o schimbare în clasament a poziției ierarhice, toate aceste acțiuni fiind
generate pe fo ndul implicării directe a acționarului german Deutsche Telekom în Romtelecom și
fuzionarea acestuia cu Cosmote.
Cu toate că în viitor concurența se va înăspri, în condițiile unei piețe globale, firmele
autohtone vor avea o cerere mai mare pentru produsele lor. În aceste condiții, adoptarea de către
o companie a unei strategii de piață eficiente reprezintă factorul esențial al succesului său,
aceasta asigurând cunoașterea și satisfacerea consumatorilor vizați în condiții de maximă
profitabilitate pentru comp anie.
Finalitatea demersului teoretic este completată de un studiu asupra impactului
concurenței pe piața telecomunicațiilor în contextul economiei concurențiale globale, iar î n urma
cercetărilor întreprinse în prezenta lucrare și a analizei tuturor aspec telor privind piața,
consumatorul, produsele și serviciile oferite pe fondul crizei ce se manifestă la nivel mondial,
consider oportune următoarele propuneri și recomandări aplicabile companiilor de
telecomunicații pentru îmbunătățirea situației existente :
 trecerea de la atragerea de noi clienți, la fidelizarea celor deja existenți, în contextul
maturizării pieței telecomunicațiilor și creșterii concurenței acestui sector, dar ținând seama de
starea nefavorabilă a economiei actuale românești;
 concentrarea strategiilor către susținerea clienților, atât persoane fizice, cât și companii;

55 Adina Mușetesc u, Concurența și piața unică europeană, Editura Pro Universitaria, București, 2011, pp.11 -12

52
 organizarea rațională a mijloacelor de care dispune compania, în vederea satisfacerii, în
condiții de maximă eficiență a cerințelor pieței;
 renunțarea la expansiune, în favoar ea eficienței;
 înțelegerea necesității realizării inovației, ca element esențial în diferențierea de celelalte
companii prestatoare de servicii similare, mai ales în condițiile maturizării acestei piețe;
 perfecționarea proceselor prin care clienții utiliza tori interacționează cu produsele și
serviciile companiei, în sensul în care există încă, de exemplu, dificultăți în ceea ce privește
sistemul de încărcare online, dar și eficientizarea modului de operare;
 să fie permanent la curent pentru contracararea a cțiunilor concurenților noi care intră pe
piață, dar și a celor deja existenți, în ceea ce privește satisfacerea acelorași nevoi ale clienților;
 să vină în întâmpinarea așteptărilor clienților, depășindu -le, prin oferte avant ajoase, peste
concurență, adap tarea acestora în permanență în funcție de evoluția climatului economic și de
contextul pieței;
 să facă previziuni clare și permanente asupra pieței, și să urmărească influențarea
comportamentului utilizatorului de telefonie mobilă, în special spre achiziț ionarea de
abonamente pe termen lung;
 facilități acordate clienților vechi în rețea, deoarece există încă unele cazuri în care, după
ani buni de fidelitate, aceștia nu primesc suficiente minute, în special naționale, care să -i facă și
mai mulțumiți de serv icii, compania riscând astfel pierderea acestora;
 adoptarea unor măsuri adecvate privind intervenția rapidă în ceea ce privește prevenirea
indisponibilității rețelei;
 sesizarea rapidă a oportunităților și amenințărilor, precum și promptitudine în reacții;
 stabilirea continuă a unor priorități strategice, a unor planuri realiste și realizabile, precum
și respectarea strictă a acestora, ținându -se cont de resursele disponibile ale companiei;
 suficienta cunoaștere a concurenților, prin analize de piață, din pu nct de vedere al
profitabilității, atuurilor, limitelor, pentru a -i devansa în lupta de atragere a clienților;
 realizarea unei permanente monitorizări a mediului, pieței, propriilor performanțe, pentru
îmbunătățirea continuă a acestora, și prin urmare, pen tru îmbunătățirea imaginii companiei în
sectorul în care activează;
 înțelegerea nevoilor clienților în ansamblul pieței, satisfacția acestora trebuind să fie
situată în centrul activităților companiei. Așadar, companiile, în ziua de astăzi, trebuie să facă
față unor multitudini de probleme de natură economică, politică și socială, începând cu
concurența sporită pe plan global, stagnarea economică și terminând cu neglijarea infrastructurii
și deteriorarea mediului înconjurător. Dar, în același timp, aceste p robleme reprezintă și
oportunități în afaceri.
Chiar dacă mediul de afaceri autohton traversează o perioadă de reașezare, iar condițiile
macroeconomice naționale și internaționale favorabile sunt generatoare perspectivei unei
relansări economice pe termen mediu și chiar dacă efectele crizei economice se resimt la nivel
internațional, după aproape șapte ani de la declanșarea acesteia, economia României a beneficiat
de un impact pozitiv susținut de procesul de dezinflație, creșterea exporturilor și reducerea
deficitelor. Independent de succes, rămân anumiți factori care îngreunează procesul de revenire
și fac dificilă, uneori chiar imposibilă recuperarea decalajelor dintre România și economiile
occidentale, iar piața românească ajunsă la maturitate și extrem de competitivă, nu trebuie să
piardă din vedere mecanismul reglator al acesteia și anume concurența, în lipsa căreia nu am mai
putea vorbi despre o economie de piață funcțională.

53
Bibliografi e

Tratate, cursuri de specialitate

1. Băbeanu, M.(2000), Sistemul de piețe , Editura Universitaria, Craiova.
2. Burciu, Aurel( coord), Popescu , Mihai, Hapenciuc , Valentin, Năstase , Carmen,
Prelipcean , Gabriela( 2008), Introducere în management , Editura Economică, București.
3. Blythe, J.(1998) , Comportamentul comsumatorul ui , Editura Teora , Iași.
4. Dumitru, Maria,(2011), Dreptul concurenței , Editura Institutul European, Iași
5. Fung K., Victor, Fung, William, Wind, Jerry(2009), Concurența într -o lume plată ,
Editura Publica, Iași.
6. Gavrilă , I., Gavrilă , T.(2009), Competitivitate și mediu concurențial -Promovarea și
protejarea concurenței în Uniunea Europeană,Ediția a doua , Editura Economică,
București.
7. Măcriș , M.(2009), Cererea și oferta în economia concurențială de piață , Editura Arvers,
Craiova.
8. Moșteanu, T.,(2000), Prețuri și co ncurență,Ediția a treia , Editura Didactică și
pedagogică, București.
9. Moșteanu, T.,(2000), Firma în mediul concurențial , Editura Tribuna Economică,
București.
10. Moșteanu, T.,(2006), Concurență economică și integrare europeană , Editura Tribuna
Economică, Bucur ești
11. Moșteanu, T.(2000), Concurența -abordări teoretice și practice , Editura Economică,
București.
12. Năstase , C, Popescu , M., Boghean , C., Scutariu , A.L.,(2011), Microeconomie -Concepte
fundamentale , Editura Sedcom Libris, București.
13. Olteanu, Laura(2010), Com portamentul consumatorului de servicii , Editura Risoprint,
Cluj-Napoca
14. Porter, M.E.(2008), Despre concurență , Editura Meteor Press, București.
15. Porter, M.E,(2001), Avantajul concurențial: Manual de supraviețuire și creștere a
firmelor în condițiile economie i de piață , Editura Teora, București.
16. Prahoveanu , E.(2002) , Economie -Fundamente teoretice , Editura Lumina Lex,București.
17. Rusu,I.E.,(2009), Dreptul Uniunii Europene , Editura C.H.Beck, București
18. Samuelson P.,A., (2000), Economie Politică -Curs Universitar, Editura Teora, București.
19. Simon, H., Bilstein , F.F., Luby , F.,(2011), tradus Creangă A.M., Profit,Nu cotă de piață,
Ghidul profiturilor mari pe piețele competitive , Editura ALL, București.
20. Voiculescu, Dan,(2001), Competiție și competitivitate , Editura Econo mică, București

Articole, studii din reviste de specialitate

1. Baranes, E, Flochel, L, Competition in telecommunication networks with call
externalities , Springer Science, Business Media, 2007
2. Moșteanu, T, Înțelegerile verticale -noua abordare , Revista C oncurența, redactor
Consiliul Concurenței .
3. Neșa,Roxana, Globalizarea,integrare, concurență…Cons iliul Concurenței 2002 , Revista
Profil Concurență, nr. 2/2002
4. New Competition in Telecommunications Markets: Regulatory Pricing Principles , de
Bijl, Paul;Peitz , Martin IFO – Studien; 2002; 48, 1; ProQuest Central.

54
5. Raport ANCOM – 10 ani de reglementare a sectorului comunicațiilor electronice în
România , 2012
6. Revista Română de Drept al Afacerilor, nr.1/2013, articolul: Înțelegerile
anticoncurențiale grave(hard -core)-caracteristici și efecte juridice , Editura Wolters
Kluwer.
7. Tóth, Andras, The Most Recent EU Competition Law Developments in the
Telecommunication Market

Legislație și periodice

1. Legea nr.21 din 10 aprilie 1996 privind concurența
2. Legea privind combater ea concurenței neloiale nr.11 din 29 ianuarie 1991
3. Ziarul Opinia Națională , nr.452 din 20 octombrie 2008

Webografie

1. www.an pc.gov.ro
2. www.ancom.org.ro/
3. www.consiliulconcurentei.ro/
4. digitalagenda.ro
5. www.businessmagazin.ro
6. ec.europa.eu
7. www.mfinante.ro
8. www.risco.ro
9. www.ancom.org.ro
10. www.incont.ro
11. mcr.doingbusiness.ro
12. www.business24.ro
13. www.capital.ro
14. www.manager.ro
15. it.bzi.ro
16. www.dreptonline.ro
17. www.busine ssmagazin.ro
18. www.zf.ro