Lista tabelelor … … … …3 [605918]

1
CUPRINS
Lista tabelelor …………….. ……………………………………. ……………… ………….3
INTRODUCERE…………………………………………………………………. ………. 4
PARTEA 1 .CONSIDERAȚII GENERALE ……….. ……………………. …….. 4
CAPITOLUL 1
STUDIUL ACTUAL AL CUNOA ȘTERII PE PLAN NAȚIONAL SI
INTERNATIONAL AL PRODUCERII DE SĂMANȚA DE FASOLE
…………….. ……… ………………………………………………………………………… ….7
CAPITOLUL 2
DESCRIEREA CADRULUI NATURAL, INSTITU ȚIONAL ȘI
ORGANIZATORIC
2.1.Prezentarea unita ții…………………………………………………. ……………. …9
2.2.Situa ția geografic ă și social economic ă……………………. …………… ….10
2.3.Cadrul natural si evaluarea resurselor naturale ………………………….. 10
2.3.1.Geomorgologia și hidrologia solului.. …………………. ……… ………… .10
2.3.2.Caracterizarea solului…………………………….. ………………….. ……….. 11
2.3.3 .Caracterizarea agroclimatic ă……………………………………… ……….. ..11
2.3.3.1. Condiții de temperatur ă ………………………………………….. ……….. 11
2.3.1.2.Luminozitatea si ne bulozitatea ………………………………… ………. …14
2.3.1.3.Regimul precipita țiilor și umidita tea relativa aerului …………….. .15
2.3.1.4.Regimu l eolian ……………………………………………………….. ……….. .15
2.4.Flora cultivat ă și spontan ă din zon ă………………………….. ……………… .16
2.5. Concluziile asupra cadrului natural …………………………… …………. ….18
CAPITOLUL 3.
3. TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A FASOLEI DE C ÂMP
PENTRU SĂMANȚĂ
3.1.Alegerea terenului ………………………………….. …………………. …………. .19
3.2.Rotați a………. ……………………………………………………. ………….. ……… ..19
3.3.Preg ătirea terenului …………….. …….. ………………………………… …….. …20
3.4.Inființarea culturii…………………………………………………………. …….. …21

2
3.5.Lucr ări de intreținere ……………………………………………………. ………..21
3.5.1. Lucrări generale ………………………………………………………. …….. …..21
3.5.2. Lucrari de c ombaterea a bolilor și dăunatorilor ……………. …….. …..24
3.5.3. Recoltarea …………………………. ……… ……… ……………………… …….. …25
3.6.Metod ica generală a producerii semințelor de fasole ………………. ….26
3.6.1.Introducere in meto dica generală………………………………… ………..2 6
3.6.2.Selecția conservativă și obținerea semințelor de bază………….. ……2 8
3.6.3.Obținerea semințelor comerciale …………………………………….. …….29
3.6.4.Schema selecției conservative la fasole …………………………… ……..3 1
PARTEA a II -a. CONTRIBUȚ II PROPRI I…………………………………….3 2
CAPITOLUL 4. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCET ĂRII.
MATERIALUL FOLOSIT ȘI METODA DE CERCETARE……….. ……33
4.1.Scopul, obiectivele, materialul folosit și metoda de
cercetare. ……………………. ………………………………………………………… …….33
4.1.1.Scopul și obiectivele lucr ării………………………………………… ………..33
4.1.2.Materialul și metoda de lucru…. ……………. ……………………… ………..34
CAPITOLUL 5. REZULTATELE OB ȚINUTE…………………………… ….39
CAPITOLUL 6. CONCLUZI I …………………………………………………… …39
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………… …………… .40

3
LISTA TAELELOR
TABELUL 2.1 .Caracteristicile agronomice ale solului………………………. …12
TABELUL 2.2 .Temperaturile medii lunare ( in grade C) inregistrate la stația
Meteorologică Iași (anul 2018)………………………… ………………………………1 3
TABELUL 2.3.Temperatura solului -maximă si minimă absolută anuală si
lunară(anul2018)…………………………………. …………. …………….. ……………… .14
TABELUL 2.4 .Umiditatea relativă a aerulu i (%) la Statia meteorologic ă
Iași anul (2018)…………………………………………………….. ………………………..1 5
TABELUL 2.5 . Frecvența si intensitatea vântului înregistrată in zona
Copou -Iași …………………………….. ……………………………………….. ……………1 6
Tabelul 5.1 . Variabilitatea principalelor c aractere in C.A. pentru soiul DELIA
in anul 2018……………………………………………………………………………………. 36
Tabelul 5.2. Variabilitatea caracterului ,, număr de păstăi pe plantă" la soiul
DELIA în câmpul de alegere 2018……………………………………………… 37

4
INTRODUCERE
Din momentul in care a fost cultivat ă prima plant ă, in vederea satisfacer ii
nevoilor alimentare ale omului, agricultura a cunoscut un drum ireversibil spre o
biodiversitate extraordinar ă a plantelor de cultur ă. Aceast ă dezvoltare
extraordinar ă a speciilor cultivate a facut necesar ă o clasificare a plantelor cultivate
și astfel a aparut inevitabil legumicultura.
La ora actual ă, legumicultura a devenit cel mai competitiv și mai dezvoltat
domeniu al agriculturii, ajung ând la un nivel de tehnologizare care permite ob ținerea
unor produ cții de cateva zeci sau chiar sute de ori mai mari la hectar comparativ cu
celelalte culturi agricole. Dar, pentru a ajunge la aceste performan țe, nu a fost necesar ă
doar tehnologizarea legumiculturii, ci și aparitia unei ramuri aparte a legumiculturi i,
care s ă se ocupe cu producerea de s ământă și crearea de noi soiuri care s ă facă fată
cerintelor cresc ânde ale cultivatorilor și ale consumatorilor.
Un exemplu concret al dezvolt ării continue a speciilor legumicole o reprezint ă
cultura Fasolei Phaseolus vulgaris (L.) Savi. (fasolea comună)
Fasolea a fo st mult timp nedreptățită prin denumirea de “mâncarea săracului”.
Unul dintre cele mai hrănitoare alimente, fasolea este săracă în grăsimi, lipsită de
grăsimi saturate sau colesterol, dar asigură organismului substanțe nutritve esențiale
precum fibre, prot eine, calciu, fier, acid folic și potasiu. Mai multe organiz ații
internaționale de sănătate, printre care și World Health Organization, au recunoscut
rolul important al unei alimentații ce include fasole pentru reducerea riscului de a
dezvolta afecțiuni al e inimii, prin scăderea nivelului colesterolului, și a unor tipuri de
cancer. Unele studii sugerează că un consum regulat de fasole reduce presiunea
arterială si contribuie la menținerea unui nive l scăzut la zahărului din sânge.
Fasolea se afla printre pri mele plante cultivate de oameni, în aceeași perioadă în
care au început să pună bazele agriculturii, să domesticească animale și să -și creeze
unelte.
Descoperiri arheologice din Thailanda plasează fasolea în anul 9750 înaintea erei
noastre, precum și în Me xic sau Peru, de acum 9000 de ani. La început culturile

5
predominante erau în fasole (și alte leguminoase) și cereale (grâu, orz, mei, orez și
porumb). Exstă și un motiv bine întemeiat pentru asoci erea celor două tipuri de plante,
pentru că formează împreun ă o proteina completă.
Vrejii (substanțe proteice – 8,1% din s.u.; glucide – 31% din s.u.; celuloză – 36%
din s.u.) și tecile reprezintă un furaj valoros, îndeosebi pentru ovine și caprine. Tecile
au și utilizare medicinală, fiind folosite sub formă de cea i în tratarea diabetului. În
compoziția chimică a boabelor de fasole predomină glucidele (50,8 – 58,0%, din care
47,3% amidon) și proteinele (17 – 32%, în medie 23 – 25%). Boabele mai conțin lipide
(0,8 – 2,8%), săruri minerale (2,1 – 2,3%), celuloză (3,8 – 7,9%, în proporție mai mare
la formele de fasole cu bob mic și tegument seminal gros).
Prezența unor aminoacizi esențiali în proporție mai ridicată: lizină (1,59 g/100 g
boabe), triptofan (0,21 g /100 g), tirozină (0,81 g/100 g), valină, leucină, fenilalan ină,
a carotenului (provitamina A) și a acidului ascorbic (v itamina C) conferă o valoare
nutritivă excepțională boabelor de fasole . Dintre glucide, zaharoza reprezintă 3 – 4%,
iar glucoză 4 – 5%. Durata de fierbere este un indice important de apreciere a soiurilor
de fasole și care este influențat, printre altele, de grosimea învelișului și de vechimea
boabelor.

6
PARTEA 1
CONSIDERAȚII GENERALE

7
CAPITOLUL 1
STUDIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PE PLAN NAȚIONAL AL
PRODUCERII DE SAMĂNȚ Ă
DE FASOLE

1.1 Importanta culturii
Fasolea constituie, ca extindere mondială in cultura și ca importan ță economic ă
alături de celelalte leguminoase al doilea grup de culturi dup ă graminee .
Importanta economic ă constă in urmatoarele , particularit ăti : -conțin in boabele
lor un procent ri dicat de substanțe proteice necesar e intreținerii vieții;
au un insemnat procent de substan țe extractive neazotate in boabele lor , in special
amidon , utilizat pentru asigura rea energiei necesare func ționarii organismului ;
-constituie surse importante d e materie primă pentru diferite industrii ;
-au cel mai important rol agrof itotehnic , de ameliorare a fertilitații solului;
-este o specie ecologic ă;deoarece iși sintetizeaza din aer majoritatea azotului
necesar , utiliz ând puține ingra șăminte chimice cu azot.Se reduce poluarea aerului ,
solului și apelor cu nitrați și nitriți , sintetiza ți chimic , contribuind astfel la păstrarea
echilibrului ecologic al planetei noastre .
-lasă in sol însemnate cantitați de azot organic ușor asimilabil pentru culturile
premergatoare
-este utilizată in alcătuirea asolamentelor raționale ; fiind intodeauna capete de
asolament
-deoarece au nevoie de puține ingra șaminte chimice și lasa in sol azot organic ,
și are nevoie de relativ puține lucr ări de intreținere , poate fi considerată o cultură ușor
de cultivat și rentabila pentru agricultori.
Fasolea este una dintre cele mai vechi plante cultivate. Prin denumirea de
"phaseolus " latinii înțelegeau, de fapt fasoliț ă, cultivată în antichitate și înlocuită
destul de târziu în cultură, cu fasolea propriu -zisă, adusă din America.
Formele americane de fasole au existat în cultură în Peru și Mexic încă din

8
perioada prein cașă; ele au însoțit porumbul, cerințele față de factorii climatici fiind
foarte asemănătoare
Speciile de origin e asiatică își au originea în sudul Asiei (Birmania, India),
popoarele asiatice cultivându -le încă din vechime.
În Europa fasolea a fost introdusă pentru prima dată la 1542 și apoi s -a extins
foarte mult.
Suprafața mondială cultivată cu fasole în ultimi i ani a fost de 24,7 – 27,0 mil.
hectare, iar pr oducția medie mondială de 672 – 727 kg boabe/ha ( FAO 2005). Prin tre
țările mari cultivatoare de fasole se menționează: India – 9,0 mil. ha, Brazilia – 3,8 mil.
ha, Mexic – 1,9 mil. ha, China – 1,1 mil. ha.
În Europa fasolea se cultivă mai puțin (434 mii ha), cele mai mari suprafețe fiind
înregistrate în Belarus (80 mi i ha) și zona Balcanilor.
În România, fasolea este o cultură agricolă importantă. În perioada 1934 – 1938
se cultivau cu fasole 49 mii ha în cu ltura pură și 917 mii ha în cultură intercalată prin
porumb. În deceniile următoare suprafețele au crescut până l a 170 mii ha în cultură
pură și 1.400 mii în cultură intercalată. După 1990, cultura fasolei a cunoscut un regres
evident (58 mii ha în 1992, 2 9 mii ha în 1998, 45 mii ha în 2001), astfel încât a existat
un mare deficit de fasole uscată, față de necesar; p entru anul 2005, statisticile oficiale
menționează 124 mii ha cultivate cu fasole.
Producțiile medii pe țară situează fasolea printre culturile cele mai puțin
productive, rareori acestea depășind 1.000 k g boabe/ha (655 kg/ha în 1930 – 1939, 229
kg/ha în 19 79-1981, 841 kg/ha în 1989 – 1991, 737 kg/ha în 1994, 1.704 kg/ha în
1999, 403 kg/ha în 2005). Trebuie subliniat, însă, că există exploatații agricole care
realizează și peste 2.000 kg boabe/ha.

9
CAPITOLUL 2
DESCRIEREA CADRULUI NATURAL , INSTITUȚIONAL SI
ORGANIZATORIC .

2.1.Prezentarea unitații
Ferma didactic ă,,Adamachi,, este inființ ătă în anul 1922 prin adresa num ărul
2454 a Ministerului Ag riculturi și Domeniilor, cu suprafața de 16ha, fosta
proprietate a Academiei Romîne, ce trece în posesia catedrei de Științe Agricole .
De la înființare și pîn ă astăzi ferma didactic ă a păstrat diverse nume:Gospod ăria
Didactic ă V.Adamachi,care în anul 1959 primește de la Sfatul Popular, Raionul Iași,
suprafața de 62,5ha din trupul Rufeni, iar în anul 1960, suprafața de 8,37ha în baza
Ministerului Înv ățmântului de la 1 febr. 1964, care poart ă numele de Gospod ăria
didactic ă.
La 28iulie în baza dispoziției num ărul 206 a Consiliului Superior al Agriculturii,
stațiunea experimental ă Horti -Viticol ă cedeaz ă suprafața de 4,27ha pentru înființarea
cîmpurilor didactice pe lîng ă Facultatea de Horticultur ă. Sub denumirea de Stațiunea
Didac tică funcționez ă pînă în anul 1967 cînd își schimbã denumirea în Ferma
Horticol ă numărul 3, Stațiunea Didactic ă Experimental ă “V. Adamachi”.
Prin M.C.M. numãrul 15 din anul 1975 a luat ființ ă Stațiunea Didactic ă
Experimental ă Iași, unitate specializat ă, subordonat ă Institutului Agronom ic pentru
asigurarea condițiilor de practic ă productiv ă și efectuarea unor cercet ări din domeniul
agriculturii.
Prin colaborarea între Ministerul Agriculturii ș i Ministerul Inv ățămîntului se
asigur ă o structur ă corespunz ătoare de producție, care s ă conțin ă o temeinic ă bază
material ă pentru instruirea practic ă a procesului de înv ățămînt. În cadrul fermei se
realizeaz ă o mare parte din activitatea de cercetare științific ă a cadrelor didactice ș i a
studenților.
Ferma funcționez ă pe principiul de autogestiune e conomic ă, are plan de producție

10
și buget de venituri ș i cheltuieli de program care face parte din planul de producție ș i
financiar al Stațiunii Didactice Experimentale.

2.2.Situa ția geografic ă și social -economic ă
Ferma horticol ă nr.3”V.Adamachi”a Stați unii Didactice este ampl asată în partea
de N -V a Municipiului Iaș i, fiind încadrat ă între coordonatele geografice de 470 10, șI
470 15, latitudine nordic ă și respectiv de 270 30, latitudine estic ă.
Din punct de vedere teritorial -administrativ, ferma hortic olă face parte din
teritoriul cadastral al Municipiului Iaș i, fiind delimitat ă de către urm ătoarele unit ăți:
-la nord, Municipiul Iaș i;
-la est, Universitatea Agronomic ă Iași;
-la sud, Gr ădina Botan ică Iași și S.C.Copou S.A.;
-la vest, S.C.Copou S.A.și Lic eul Agroindustrial Iași.
Sub aspect geomorfologic, ferma horticol ă este situat ă în extremitatea S -V a
Depresiunii Jijiei -Bahlui .

2.3 Cadrul natural și evaluarea resurselor naturale
2.3.1. Geomorfologia și hidrologia zonei
Pe teritoriul fermei apele de suprafațã apar la zi sub fom ă de izvoare de coast ă
constituind un factor fa vorizan t al alunec ărilor de teren.
Datorit ă planului înclinat apele provenite din ploi ș i zăpezi curg cu vitez ă pe văile
apropiate, antren ând mari cantit ăți de p ămînt din stratul de la suprafaț ă și care la
schimb ări de pant ă provoac ă alunecări de teren.Din acest motiv au fost executate
lucrări de drenaj în zona versanților unde apa din pînza freatic ă crează exces de
umiditate ș i sau captat izvoarele punctiforme.
Apa provenit ă din ace ste capt ări s-a dirijat în rețeaua de scurgere permanent ă prin
intermediul conductelor (drenuri colectoare) sau prin canale deschise. Astfel sa
executat o rețea de drenuri, înainte sau în timpul înființ ării plantațiilor, în livezi de m ăr
sau prun intensiv și pe terenurile preg ătite.

11
Apa colectat ă se scurge prin firul de vale ș i canale de evacuare executate în debleu
pîna la emisarul principal în aceast ă zonăDatorit ă regimului hidrologic toren țial, este
regularizat prin dou ă bazine de acumulare.Apele de supr afată provin din ploi și zăpezi,
iar pe terenurile cu pant ă mai mare de 8% curg cu vitez ă spre caile apropiate, antren ând
mari cantita ți de p ământ din stratul fertil de la suprafa ță.
Apele freatice se gasesc la adancimi variate in strans ă legătură cu cond ițiile de
relief și litologie. Astfel, pe v ăiile înguste apar la 1 -1,5 m, pe versan ți la 3-10 m, iar
pe interfluvii la adancimi mai mari de 10 m. La circa 10 -20 m deasupra v ăiilor, apare
o linie de izvoare dintr -un strat freatic ce st ă pe depozite de argil a salifer ă. Apele sunt
in general alcaline și dure, contribuind la declan șarea alunec ărilor de teren.

2.3.2. Caracterizarea solului
Suprafața fermei, deși relativ redus ă, prezint ă un înveliș destul de variat datorit ă
gradului mare de fr ămîntare ș i expozi ție.
Roca mam ă este prezent ă prin marne obișnuite ș i cele salifere luto -locssoidese
precum ș i depozite aluvio -eoluvionale.
Marnele obișnuite ș i cele salisfere se g ăsesc r ăspîndite pe pant ă, constituind
principala roc ă mam ă.Sudul locssoid s -a format în proc esul de locssidare a depozitelor
pe terase sau chiar a unor marene.Pe v ăi se g ăsesc depozite aluvio -eoluvionale care
sunt în diferite grade de gleizare.
Cercet ările pedologice f ăcute dpdv marfologic ș i sistematic au f ăcut s ă se
deosebeasc ă următorul tip de sol din cadrul fermei, fiind fo rmat pe roci lucssoide.
Solul prezent ând o morfologie de tipul Am, Am/Bv, Bv, C, D.
Orizontul Am are o grosime de 0 -46cm, culoare, brun cenușie foarte închis ă,în
stare umedã ș i brun-cenușie în stare uscat ă; textura este lut o-argiloas ă, structur ă
grăuntoas ă, mediu poro s.
Orizontul Am/Bv este cuprins între 46 -60cm, culoare brun -cenușie, textur ă luto-
argiloas ă, structur ă grăuntoas ă.
Orizontul Bv este cuprins între 60 -90cm, culoare brun -gălbuie, structur ă argilo –

12
lutoas ă.
Orizon tul C este 90 -171cm, culoare brun -gălbuie, te xtură nisipo -lutoas ă, prezint ă
acumul ări de carbonat de calciu.
Orizontul D este reprezentat de marn ă loccsificat ă.
În ceea ce privește însușirile fizice ale solului, acesta are o compoziție
granulometric ă luto-argiloas ă în orizontul Am ș i argilo -lutoas ă în orizontul
Bv.Greutatea volumetric ă are valori mijlocii în orizontul Am ș i crește spre
profunzime. Conținutul în humus al solului atinge valori medii de 3,05 -1,75 în
orizontul Am.Reacția solului este neutr ă în orizontul Am ș i crește spr e profunzime,
spre slab acid ă.
Conținutul în carbonat de calciu este în cantit ăți dezabile,efervescent ă cu apa,
chiar la suprafaț ă. Conținutul în azot total este ridicat, îns ă slab aprovizionat în potasiul
mobil(24 -35mg/100).
Tabelul 2.1.
Caracteristicile agronomice ale solului

2.3.3.Caracterizarea agroclimatică
2.3.3.1.Condiții de temperatură
Media anuala a temperaturii aerului la Iași este de 9,6° C, iar amplitudinea
mediilor lunare este de 24 – 25° C. Adancimea
(cm) Humus
(%) Azotat total
(g la%) Fosfor mobil
(mg/lOOg sol) Potasiu mobil
(mg/lOOg sol)
pH Argila (%)
0-20 3,60 0,17 12,6 20,2 6,3 33
20-40 3,48 0,18 1 5,0 21,3 6,4 34
40-60 2,92 0,16 17,0 24,4 7,0 35

13
Mediile lunii ianuarie sunt de – 3,5 + 4,2° C, iar a lunii iulie 19,2 + 21,3° C.
Valorile cele mai mari ale temperaturii s -au inregistrat in 1909, pe data de 27 iulie
fiind de+ 46° C și cea mai scazut ă de – 32,3° C inregistrat ă la 23.01.1963, realizandu –
se o amplitudine absolut ă de 101,1° C.
La Ia și, in mod obișnuit primul inghe ț se inregisreaz ă in jurul datei de 15
octombrie, iar cel mai tarziu la 20 mai.Dep ășirea temperaturii de 0 °C are loc in jurul
datei de 1 martie, iar coborarea temperaturii sub aceast ă valoare are loc in jurul datei
de 6 decembrie.
Temperaturile de peste 5°C incep la 23 martie și se incheie spre 11 noiembrie, iar
cele ce depa șesc 10C se inregistreza intre 11 martie și 20 octombrie, aceasta fiind de
fapt perioada optim ă a culturilor agricole, perioada in care se realizeaz ă 3000 – 3200° C
, suma temperaturilor acti ve.
Durata medie a acoperirii solului cu zapad ă variaz ă intre 50 – 71 zile, grosimea
stratului de zapad ă variind intre 15 – 48 cm
Tabelul 2.2
Temperaturile medii lunare (0C)înregistrate la Sta ția meteorologic ă Iași (an ul
2018)
Anul Lunile Media
anual ă
(OC)
I II III IV V VI VII VII IX X XI XII
2018 -6,1 -3,7 7 12,6 11,2 20 26,8 19,6 18,6 7,4 8,5 5,8 10,6

14
Tabelul 2.3
Temperatura solului – maxima absoluta și minima absoluta, lunara și anuala (20 18)

I II III IV V VI VII VIII IX X XI
XII Max ima
.absoluta
.anual ă
și data
inregistrării
Minima
absoluta
anual ă
și data
inregistrăii
2018
Max .
Lunar ă 15,0 20,4 30,0 46,8 59,2 63,0 66,0 68,9 39,0 39,0 15,5 7,0 68,9,0
5.aug.
Min.
Lunar ă -9,0 -22,0 -4,2 -2,5 -1,8 10,9 8,8 8,8 2,8 -1,6 -8,2 -11,7
-22 ,0
15. feb.

2.3.3.2. Luminozitatea și nebulozitatea
Județul Iași, prin poziția sa geografic ă benefic ă de condiții bune dpdv al radiație
solare.În general cantit ățile de radiație care ajung la nivelul solului (spații protejae)
depinde nu numai de d urata de str ălucire a soarelui ci ș i de nebulozitatea specific ă
acestei zone. Pe o durat ă de 24 de ore, radiația total ă sufer ă modific ări de la 100 -200
calorii/cm2 în timpul iernii ș i pînã la 600 -700 c alorii/cm2 în timpul verii.Gradul de
luminozitate se ap reciaz ă prin suma orelor de str ălucire a soarelui.
Distribuția radiației solare globale este neuniform ă în cursul anului ș i are valori
medii de 115Kcal/cm2 , din aceasta 40% revin perioadei de var ă (iulie-17Kcal/ cm2).
Nebulozitatea are valori medii de 143 ,9 zile anual, iar diferența de la un an la altul
este mare, durata de str ălucire a soarelui este în jur de 2051 ore anual, reprezentate de
cca. 180 zile, luna cea mai însorit ă în anii normali este lun a iulie, urmat ă de lunile
iunie ș i august, valorile fii nd variabile de la un an la altul.
Nebulozitatea anuala are valori medii de 143 zile, durata de stralucire a soarelui
este in jur de 2051 ore anual.

15
2.3.3.3. Regimul precipita țiilor și umiditatea relativa a aerului
In cea mai mare parte a anului cad sub f orma de ploi, cu excep ția intervalului
cuprins intre datele medii de 23 noiembrie și 21 martie, cand se inregistreaz ă de obicei
31 -41 zile cu ninsori.
Numeroase studii f ăcute pe o perio adă de mai multi ani atest ă faptul c ă in zona
fermei " Adamachi " precipita țiile sunt mai bogate cantitativ in lunile mai și iunie
.Caracteristicul acestei zone i l constituie ploile cu caracter toren țial din sezonul cald,
sub form ă de avers ă.Lipsa precip itațiilor timp de 20 – 25 zile duce la apari ția secetelor,
mai ales va ra, fenomen meteorologic cu repercusiuni asupra produc ției agricole .
Astfel umiditatea relativa a aerului este mai ridicat ă în lunile de iarn ă (80 – 90%),
pe când in perioada aprilie – august, este de 60 – 75% .

Tabelul 2.4
Umiditatea relativ ă a aerului (%) la Sta ția meteorologica Iași
Anul Lunile Media
anual ă
(%)
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
2018 75 76 82 70 71 53 57 57 89 66 89 92 73

2.3.3.4. Regimul eolian
Vânturile cu t ărie maxim ă bat, de obicei, prim ăvara. Iarna , v ânturile au ca di recție
predominant ă, nord și nord -vest, iar vara, sud și sud -est. Frecven ța vânturilor din nord –
vest reprezint ă 21,5%, iar cele din sud -est au o frecvent ă de 13,0 %, av ând totodat ă o
vitez ă medie corespunz ătoare de, 4,2 m/s și respectiv 2,9 m/s (tabelul 2. 5.). Celelalte
direcții și intensita ți sunt mai slabe și sunt reprezentate in roza v ânturilor. Este de
remarcat faptul c ă in timpul iernii, aceste v ânturi se manifest ă sub forma Crivătului,
care provine din platforma continental ă siberian ă, făcând ca luni le de iarn ă sa fie

16
friguroase și uscate, uneori cu viscole accentuate.
Num ărul de zile cu viteza vantului mai mare de 11 m/s este de 43,9 iar numarul
de zile cu viteza mai mare de 16 m/s este de 4,7.

Tabelul 2.5
Frecven ța și intensitatea v ântului inregist rată in zona Iași(201 8)
Dinamica
Vântului I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Frecven ța (%) 7,3 3,1 6,7 1,8 4,8 0,6 9,8 10,7 1,0 1,8 0 6,8
Viteza (m/h) 14,4 7,5 12,3 4,7 9,4 1,2 17,9 18,2 2,9 4,6 0,1 11,2

Vântul reprezint ă unul din factorii de medi u a carui influen ță asupra organismului
plantelor se manifest ă atat mecanic cat și fiziologic . Din punct de vedere fiziologic,
vântul modific ă intensitatea unor procese fiziologice:fotosinteza, transpira ția ,
fecundarea, inflorirea și maturarea fructelor .Din punct de vedere mecanic, v ântul
determin ă ruperea , indoirea sau culcarea la pam ânt a fasolei .
Primavara are loc cea mai mare frecven ță a vânturilor ceea ce diminuiaz ă procesul
de calm, in general, frecven ța maxim ă a vânturilor coincide cu perioada c ea mai
ploioas ă a anului , in concluzie, climatul din aceast ă podgorie a Moldovei, ofer ă
condi ții bune pentru dezvoltarea legumiculturi i.

2.4 Flora cultivată și spontană din zonă
Situată in zona de contact dintre limita nordică a bazinului păduros din Pod ișul
Moldovei cu Campia Jijiei și a Bahluiului , ferma ,,Adamachi se incadreaz ă din punct
de vedere geobotanic in forma țiunea floristică de si lvostepă.

17
Acest fapt explică prezen ța unor elemente specifice stepei și silvostepei
caracterizate printr -o veget ație ierboas ă , xeromezofil ă și xerofil ă, completat ă de
prezen ța unor p ăduri de stejar.
Vegeta ția din v ăi se grupeaz ă in asociații de Lolium pe rene, Poua pratensis ,
Agropyrum pectiniforme , Lotus comiculatus , Trifolium repens .
Pe versa nți cu pant ă redus ă și regim mai favorabil de ap ă se intalnesc asocia ții de
Festuca pseudonima, inso țită de Festuca valesiaca , inso țită de alte specii xerofite și
mezoferofite reprezentate prin: Stipa capillata , Koeleria macrontha , Stipa juanis ,
Stipa lesingiana , Medicago f alcata , Agropyron pectiniforme , Medicago lupulina
.Vegeta ția redus ă este reprezentat ă de speciile Cordus acanthoide s, Cordus mutans,
Erynginuu plannum .
In culturile agricole, buruienile cu ponderea cea mai mare sunt: Solanum nigrum ,
Stelaria glauca , Cirsi um arvense , Chenopodium album , Amaranthus retri -flexus ,
Siriapis arvensis , Convolvulus arvensis . Vegeta ția sub for mele sale, in special cea
arborescent ă constituie un factor care mic șoreaz ă in mod considerabil efectul
eroziunii.
Padurile ocup ă o suprafa ță redus ă. Componen ăa acestora este urm ătoarea ,
: stejar ( Quercus robus ), carpen ( Carpenus betulus ) , tei (Tilia colorata ), ulm
(Ulmus carpestris ), plop ( Plopulus alba ), salcie ( Salix alba ).
Arbu știi cei mai r ăspandi ți in zon ă sunt reprezenta ți de m ăceș (Rosa canina ) ,
porumbar ( Prunus spinosa ) , co rn (Cornus mas ) , alun ( Corilus avelana ), păduce l
(Crate gus monogina ).
Incetinirea sau accelerarea ritmului unor procese de eroziune poate fi cauzat ă de
nenumarate ac țiuni ale omului:astfel, defri șările masive a u atras declan șarea
proceselor de pant ă, in timp ce impaduririle au contribuit la stabilirea lor.

18
2.5.Concluziile asupra cadrului natural
In regiunea Ia șului , de unde face parte ferma Adamachi , condi țiile de temperatur ă
satisfac cerin țele fasolei , plan ta put ând cre ște și să se dezvolte normal.Temperarurile
din perioada mai -august sunt in jurul valori de 20°C, ceea ce face ca fasolea sa nu fie
afectat ă in toate procesele de cre ștere și dezvoltare .
Precipita țiile medii anuale in ecosistemul agricol Iași s unt de 529 mm, lunile cele
mai ploioase fiind mai, iunie, iulie și august, iar cele s ărace in precipita ții februarie,
martie și noiembrie.Apare caracteristic pentru ferma ,, Adamachi ,, reparti ția
neuniforma a precipita țiilor atat pe decade, cat și pe luni.U miditatea relat iva a aerului
cu valori de 70 -80% nu favorizeaza aparitia bolilor.
Lunile cu cea mai lung ă durat ă de stralucire a soarelui sunt cele de vara (294 ore)
cand nebulozitatea este minima.Cemoziomul cambic, cu un continut in humus de
3,6%, p H=6,3; N tota l=0,17; P2O 5 mg /100=15; K2O mg/100 = 20 i 33 -36% argila,
ce se afl ă in majoritate in ferm ă, corespunde, in mare masur ă , cu cerintele fasolei .
Consideram c ă din punct de vedere climatic, condi țiile de la ,,Adamachi ,,
corespund cerin țelor speciei Fasole um vulgaris L

19
CAPITOLUL 3
TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A FASOLEI PENTRU S ĂMANȚA
3.1. Alegerea terenului .
Realizarea suprafe țelor cultivate anual cu fasole,ob ținerea unei produc ții sigure,
sunt posibile numai in condi țiile asigurarii cantita ților de s ământă necesar ă la
parametrii biologici optimi pentru soiurile aflate in cultur ă.Practicarea unei tehnologii
moderne in cultur a fasolei bazat ă pe cele mai noi date ale cercetarii ș tiințifice, este
singura cale pentru a obtine producții ridicate și st abile , de c alitate superioar ă și cu
efecte economice favorabile dezvol ării legumiculturii.
Se face pe terenuri cu textura mijlocie, cu reacție apropiat ă de neutr ă, fertile, cu
grad redus de imburuienare . Nu sunt indicate solurile cu drenaj necorespunz ător,
compacte, cu exces de ap ă sau salinizare secundar ă.

3.2.Rotația
Fasolea este o plantă cu pretenții moderate față de cultura premergătoare. Cere un
teren bine lucrat încă din toamnă, curat de buruieni și fără resturi vegetale, într -o stare
bună de fertilitate și afânat profund, având în vedere că sistemul radicular al fasolei
este destul de slab dezvoltat și are tendința de a se dezvolta în stratul superficial al
solului.
Premergătoarele cele mai favorabile sunt cerealele păioase (în primul rând grâ ul
și orzul de toamnă), precum și prășitoarele bine întreținute (porumb, sfeclă de zahăr,
cartof), recoltate cât mai devreme.
Se interzice amplasarea culturilor de fasole după porumbul erbicidat cu triazine,
deoarece fasolea este foarte sensibilă la efectu l rem anent al acestora. Totodată, nu se
recomandă amplasarea după plante cu care are boli comune (floarea -soarelui, soia,
alte leguminoase); după asemenea culturi, fasolea nu trebuie să revină mai devreme
de 3 – 4 ani.

20
3.3.Pregatirea terenului
Fasolea are o serie de particularități (putere redusă de străbatere a germenilor spre
suprafață, necesar mare de apă pentru germinat) care impun o atenție mai mare decât
pentru alte culturi (de exemplu, porumb) la efectuarea lucrărilo r solului.
Lucrările solului const au din dezmiriștit, efe ctuat imediat după recoltarea
premergătoarei și urmat de arătură adâncă (la 25 – 30 cm), pentru afânarea profundă a
solului și distrugerea buruienilor perene.
Până în toamnă, se efectuează lucrări r epetate de grăpat, pentru mărunțire a și
nivelarea arăturii și pentru d istrugerea buruienilor. Foarte importantă este evitarea
denivelării terenului prin lucrările de pregătire. Atunci când situația existentă pe teren
impune, se fac lucrări speciale pentru nivelarea terenului;aceasta este o cerința
obligatorie, pentru a se putea realiza un semănat uniform și a obține o dezvoltare
uniformă a culturii și care să faciliteze recoltarea mecanizată, cu pierderi minime.
Imediat după zvântarea solului în primăvară e ste necesară, de regulă, o lucrare de
grăpat, cu scopul afânării și mo bilizării solului, care s -a tasat peste iarnă. Patul
germinativ se pregătește chiar înainte de semănat, printr -o lucrare cu combinatorul,
efectuată superficial (6 – 7 cm adâncime). Pe te renurile tasate, insuficient nivela te,
îmburuienate, precum și în cazurile în care se administrează erbicide ușor volatile (și
care necesită încorporare adâncă), ultima lucrare înainte de semănat se face cu grapa
cu discuri în agregat cu grapa cu colți și lamă nivelatoare.
În cultura fasolei trebuie evitat un număr prea mare de lucrări în primăvară:solul
pierde multă apă prin evaporare și,ca urmare, se va semăna în sol uscat, răsăritul va fi
întârziat și neuniform, eficacitatea inoculării bacteriene scade; pulverizarea solul ui
facilitează formarea crustei după semănat.

21
3.4.Inființarea culturii
Semănatul
Perioada optimă pentru semănatul fasolei corespunde cu perioada de semănat
a porumbului (când se realizează în sol, la adâncimea de semănat, temperaturi de
8 – 10°C și vremea este în curs încălzire).
Trebuie menționat că există frecvent tendința de a semă na fasolea mai târziu,
după ce s -a încheiat semănatul porumbului și vremea s -a încălzit bine. Efectele
întârzierii semănatului sunt extrem de dăunătoare: solul pierde apă și s e usucă,
astfel încât germinarea și răsărirea întârzie și sunt neuniforme; înflor itul și
fecundarea întârzie și se prelungesc în perioada secetoasă și cu arșiță din vară,
ceea ce amplifică procesele de avortare și sterilitate; producțiile se reduc
consider abil. Semănatul prea timpuriu al fasolei este, de asemenea, dăunător: în
solul um ed și rece, răsărirea este întârziată, favorizând clocirea și putrezirea
boabelor.
La stabilirea densității de semănat la fasole se are în vedere că trebuie
realizată, la rec oltare, o densitate de 25 – 35 plante/m2 în cultură neirigată și 40 –
45 plante/m2 în cultură irigată. Pentru a obține aceste densități, și ținând cont de
pierderile de plante pe parcursul vegetației (în primul rând datorită atacului de
boli), este necesar să fie semănate 35 – 45 boabe germinabile/m2 la neirigat și 50
– 55 boabe germin abile/m2 la irigat.

3.5.Lucrari de intreținere a culturii de fasole
3.5.1. Lucrari generale
Fertilizarea
Fasolea are cerințe ridicate față de elementele nutritive din sol, î n primul rând din
cauza sistemului radicular slab dezvoltat. Totuși, planta reacț ionează moderat la
îngrășăminte, deoarece își poate asigura cea mai mare parte din necesarul de azot (până
la 75%) pe cale simbiotică și poate valorifica destul de bine efectu l remanent al
îngrășămintelor aplicate la planta premergătoare.

22
Fosforul . Îngrășa rea cu fosfor în cultura fasolei este obligatorie pe toate tipurile
de sol. Pe solurile mijlociu aprovizionate cu fosfor (2 – 5 mg P 2O5/100 g sol) se
recomandă să se aplice 30 – 40 kg P 2O5/ha, iar pe cele slab aprovizionate(< 2 mg
P2O5/100 g sol) doza se mărește la 40 – 60 kg P 2O5/ha; administrarea îngrășămintelor
se face înainte de arătură (sub formă de superfosfat) sau la pregătirea patului
germinativ (sub formă de îngrășămin te complexe) (după recomandările ICCPT.
Fundulea, 1990).
Azotul . Necesitatea ad ministrării îngrășămintelor cu azot la fasole se stabilește în
funcție de mai mulți factori: planta premergătoare, fertilitatea naturală a solului,
eficiența activității de fix are simbiotică a azotului.
În principiu, pe solurile fertile și dacă au fost efectuate tratamente cu preparate
bacteriene, nu se administrează îngrășăminte cu azot înainte de semănat. Ulterior (la
circa 20 – 25 de zile după răsărit) se recomandă efectuarea unor controale asupra
dezvoltării nodozităților și a activității acestora. Î n funcție de rezultatul controlului se
stabilește mărimea dozei de azot. În mod obișnuit se aplică 30 – 50 kg N/ha, doza
mărindu -se până la 50 – 90 kg N/ha dacă “bacterizarea“ nu a reușit. Îngrășămintele se
administrează concomitent cu lucrările de prășit mecanic, cu ajutorul echipamentelor
de fertilizare montate pe cultivator.
Potasiul . Necesitatea îngrășării cu potasiu apare numai pe solurile insuficient
aprovizionate cu acest el ement (sub 14 mg K 2O/100 g sol); se folosesc doze de 40 –
60 kg K 2O, epoca de aplicare fiind similară cu cea a fosforului.
În cultura fasolei este semnalată posibilitatea apariției simptomelor insuficienței
unor microelemente (bor, zinc sau molibden). În a semenea situații se recomandă să se
folosească îngrășăminte cu microelemente, aplicate înainte de semănat sau în timpul
vegetației, prin stropiri pe frunze.

Irigarea
Este o lucrare foarte importantă din tehnologia de cultivare a fasolei – plantă
deosebit de sensibilă la secetă și care reacționează favorabil la irigare. În mod obiș nuit,

23
se recomandă să se aplice o udare la începutul înfloritului, după care udările se repetă
la interval de 10 – 15 zile; de regulă sunt necesare 2 – 3 udări, aplicate prin aspe rsiune
sau pe brazde .

Combaterea buruienilor
Cea mai importantă lucrare de îngrijire din tehnologia de cultivare a fasolei este
combaterea buruienilor.
Fasolea este o plantă care luptă destul de slab cu buruienile; ca urmare, este
sensibilă la îmburuiena re, îndeosebi la începutul vegetației, dar este expusă și la
îmbur uienarea târzie. Este necesară o strategie complexă de combatere integrată a
buruienilor, prin asocierea măsurilor preventive (rotație, lucrările solului) cu măsurile
de combatere.
Pentru m onocotiledonate sunt generalizate tratamentele cu preparate pe baz ă de
trifluralin (Triflurom 48 CE, 1,75 – 2,5 l/ha), aplicate înainte de semănat și încorporate
imediat și adânc în sol, sau alaclor (Mecloran 35 CE, 8,0 – 13,0 l/ha sau Alanex 48
EC, 4,0 – 6,0 l/ha) administrate preemergent.
Combaterea dicotiledonatelor s e face în vegetație, prin administrarea unor
erbicide conținând bentazon (Basagran forte, 2,0 – 2,5 l/ha) sau fomesafen (Flex, 1,0
– 1,25 l/ha); se pot efectua 1 – 2 tratamente, în faza când fasolea a format prima pereche
de frunze trifoliate (primul trata ment) și când a doua generație de buruieni
dicotiledonate este în faza de rozetă (al doilea tratament).
Pe terenurile îmburuienate cu costrei din rizomi se recomandă tratamente cu
cicloxidim (Focus Ultra, 3 -4 l/ha), administrat când costreiul are 10 -30 cm înălțime.
După tratament se suspendă lucrările de prășit, pentru a nu întrerupe translocarea
substanței active în rizomii de costrei și a nu diminua eficacitatea tratamentului. Sunt
recomand ate și alte preparate cu efect similar și aceeași fază de aplicare : quizalofopetil
(Targa Super, 2,0 – 3,0 l/ha), propaquizafop (Agil 100 EC, 0,8 l/ha).

24
Combaterea chimică se completează cu 2 -3 prașile mecanice și, eventual, o
lucrare de prășit + plivit m anual pe rând (prașile selective), cu scopul distrugerii
buruienil or rezistente la erbicide. Se recomandă ca lucrările de prășit să fie încheiate,
cel mai târziu la începutul înfloritului plantelor de fasole, pentru a nu stânjeni
procesele de fecundare a f lorilor și de legare a fructificațiilor.

3.5.2. Lucrările de combatere a bolilor și d ăunatorilor
Constau din tratamente la sămânță și din tratamente în vegetație. Cea mai
răspândită boală este antracnoza ( Colletotrichum lindemuthianum ), mai frecventă și
mai păgubitoare în zonele și în anii cu precipitații abundente . Ciuperca se transmite
prin miceliile din tegumentul seminței și prin resturile de plante rămase pe teren după
recoltare. În vederea unui control eficient al bolii, se recomandă controlarea repe tată
a culturilor și tratamente în vegetație, la avertizare. Primul tratament se face, de regulă,
imediat după răsărit, în cazul că se constată atac în faza de cotiledoane; în perioada
următoare, tratamentele se repetă la începutul înfloritului și la forma rea păstăilor. Se
folosesc preparate pe bază de captan (Capta din 50 PU, 0,25%) sau mancozeb
(Mancozeb 800, 1,6 kg/ha)
Bacterioza ( Xanthomonas phaseoli ) este o boală răspândită și păgubitoare, care
se transmite prin sămânță și prin resturile vegetale rămase după recoltare. În vegetație
se fac 3 tratamente, primul dup ă răsărit și până la apariția frunzelor trifoliate, al doilea
înainte de înflorire, iar al treilea la formarea păstăilor. Se folosesc oxiclorură de cupru
(Alcupral 50 PU, 0,25%) sau hidroxid de c upru (Champion 50 WP, 0,25%).

Combaterea dăunătorilor.
Cea mai păgubitoare este gărgărița fasolei ( Acanthoscelides obtectus ), care atacă
boabele și în care roade galerii numeroase. Are o singură generație pe an în câmp și 2
– 3 generații în depozite.
În câmp este necesar să fie efectuat un trata ment la avertizarea apariției în masă a
adulților (a doua jumătate a lunii iulie) cu dimetoat (Sinoratox 35 CE, 2 l/ha) sau

25
malation (Carbetox 37 CE, 2 l/ha. De asemenea, înainte de depozitare sunt obligatorii
tratamente preventive, efectuate în spații erm etic închise, cu malation (Fumitox 0,3
g/m3), clorpirifos metil (Reldan 40 EC, 12,5 ml/t de sămânță).

3.5.3.Recoltarea
Lucrările de recoltare a culturilor de fasole de câmp pun probleme deosebite din
cauza: coacer ii neuniforme a păstăilor și a boabelor; d ehiscenței păstăilor; plantele au
la maturitate portul culcat, rar semiculcat; păstăile bazale au inserția joasă; boabele se
sparg ușor la treierat.
Ca urmare, momentul optim de recoltare este dificil de surprins l a fasole. Se
recomandă să se înceapă recol tatul atunci când 75% din păstăi s -au maturizat și
boabele au ajuns la 17% umiditate sau mai puțin.

Recoltarea lanurilor de fasole se face divizat: în prima faza, se dislocă sau se
smulg plantele cu diferite utila je mecanice (mașini speciale pentru recoltat fasole,
dislocatoare) sau manual (pe suprafețe mici). Plantele sunt lăsate câteva zile pe teren
(2 – 3 zile), pentru uscare, în brazdă continuă sau în căpițe mici, adunate cu manual,
cu furca, apoi se treieră cu combina, reglată corespunzător; în timpul treieratului
alimentarea combinei se asigură prin montarea ridicătoarelor de brazdă sau manual,
cu furca.
Pentru a limita spargerea boabelor, este necesar să se lucreze cu turații mici la
aparatul de treier și cu distanțe mai mari între bătător și contrabătător; totodată, este
obligatorie refacerea reglajelor la combină de 2 – 3 ori pe zi, în funcție de evoluț ia
vremii.
În țara noastră, producțiile medii nu depășesc, de regulă 1.000 kg boabe la ha. În
ultimii ani, acestea au oscilat foarte mult, între 388 kg/ha în 2004 și 1.704 kg/ha în
1999, cauza principală constituind -o sensibilitatea accentuată a fasolei l a factorii de
stres, și îndeosebi la seceta și temperaturile ridicate din lunile de vară. În condiții de
irigare și la o tehnologie corectă de cultivare, se recoltează peste 2.000 kg boabe/ha.

26
3.6. Metodica generala a producerii semin țelor
3.6.1 Introduce re in metodica generală
Producerea semin țelor este un lan ț esential care leag ă ameliorarea plantelor de
producerea legumelor sau tehnologia de cultivare. Producerea semintelor are respons
abilitatea p ăstrarii soiurilor și multiplic ării acestora in vederea infiin țării culturilor.
Prin fun cța de conservare sau men ținere a cultivarelo r, își releva importan ța teor etică
și practic ă pentru cultura legumelor. Este cunoscut faptul c ă, pe parcursul folosirii lor,
cultivarele sunt supus unui proces de degradare, de degenerare; respectiv de pierderea
calita ților care le confer ă.
Aceast ă degene rare este fireasc ă, normal ă, deoarece cultivarul, fiind o popula ție
biologic ă, se afla in permanen ță sub influen ța factorilor de evolu ție, iar aceast ă
evolu ție , de cele mai multe ori, nu corespunde scopurilor agronomice pentru care a
fost realizat cultivarul ci, ace ști factori, dete rmin ă adaptarea pentru supravie țuire a
popula ției respective.
Factorii de degenerare a cultivarelor sunt de natur ă intern ă sau ex ternă, ori de
ambele cazu ri.
Factori interni:
• muta țiile
• segreg ările intarziate.
Factori externi:
• de mutagenez ă
• driftul genetic
• shiftul genetic
• abaterea de la modul normal de polenizare și fecundare.
• impurificare genetic ă.

Modific ări in structura genomului apar ca urmare a unor mesaje scrise in codul
genetic care nu au fost puse in eviden ță pana la crearea cultivarului, ca urmare , aceste
mesaje ascunse deter mină modific ări in structura genetic ă.

27
Segregarile întarziate – de cele mai multe ori, amelioratorul nu are timpul
necesar pentru a asigura homeostazia genetic ă (echilibrul genetic perfect) al
populatiei, iar unii indivizi, de și manifest ă acela și fenotip cu cel general al
popula ției, prezint ă din punct de vedere genetic o structur ă diferit ă; ca urmare,
exista posibilitatea ca aceast ă structur ă sa determine segregarea.
Driftul (deriv ă) genetic/ ă= virarea intr -o direc ție diferit ă a cultivarului. Orice
cultivar, pentru un anumit caracter cantitativ, prezint ă o anumit ă medie a valorii
acelui caracter; adesea, sub influen ța condi țiilor de mediu sau printr -o selec ție
necorespunz ătoare facut ă de produc ătorul de s ămanță, sau prin admiter ea la
inmul țire a unui numar mai mic de indivizi decat n ormal, num ăr care nu poate fi
reprezentativ pentru popula ție, adică nu inglobeaz ă in mod corespunzator intreaga
constela ție de gene a cultivarului. Ca urmare, noul cultivar va avea o alta medie .
Shift ul genetic= este o abatere a popula ției unui cultivar de la media
caracterelor cantitative datorit ă condi țiilor locale de mediu.
Abaterea de la modul normal de polenizare si fecundare – in conditiile in care,
de exemplu, o plant ă alogam ă se inmul țește prin tr-un numar mic de indivizi
(exemplu: ceapa), exist ă la un moment dat s ă se produc ă și autofecundarea, ceea
ce este un mod anorma l deoarece se știe că in urma autofecundarii la alogame
rezultaă consangvinizarea, urmată de segregare de consangnivizare = scă derea vigorii
plantelor, nu mai este DOS+VA.
Aa
AA+Aa+aa
Impurificarea (migratia) genetică – migratia genelor se realizează prin
grăunciorii de polen care sunt purtătorii a jumătate din informatia genetică a unui
indi vid, in momentul in care participă la polenizare și fecundare intr -un alt cultivar,
realizează transportul genei dintr -o populație in altă.
Se realizează astfel impurificarea genetică. Se poate realiza și pe alte căi, de
exem plu, prin amestecuri mecanice necontrolate, scăpate.
Metodica prod ucerii semin țelor avînd in vedere c ă există posibilitatea

28
degenerarii cultivarelor, producerea semin țelor se realizea za pe baza unor metodici
structurate cu obiective precise.
Metodica = metode și tehnici cu tot cu opera țiuni.
Metodica generala a produceri i de s ămant ă este structurat ă in doua etape:
I-Selec ția conservativ ă si ob ținerea semin ței de baz ă.
II-Multiplicarea semin ței de baz ă și obținerea semin ței certificate comerciale .

3.6.2 Selecția conservativă si obținerea seminței de b ază
Etapa I – se de sfășoara in laboratoare de cercetare, de stat sau private. Are ca scop ,
in mod strict, sa mentin ă cultivarele in limitel e de variatie stabilit e de creatoru l de
cultivar .
In aceasta etapa se ob ține o cantitate mica de saman ță, care este intru totul
asem ănătoare semi nței create de ameliorator = sămant ă de bază și din ea rezult ă
plante care asigur ă cultivarului identitate complet ă cu realizarea amelioratorului.
Selectia conservativ ă și obținerea semin ței de baz ă se realizeaz ă prin metode și
tehnici fundamenta te genetic ș i biologic pentru fiecare specie sau chiar cultivar in
parte.
Selec ția conservativ ă este o procedur ă prin care, pornind de la cea mai bună
sămant ă a unui cultivar, se efectueaza studii și cercetari in mai multe genera ții
succesive prin care se analizeaz ă variabilitatea și sunt selectate pentru a fi
promovate , pentru genera ția urmatoare numai plantele (elit ă) care indeplinesc
indicatorii de calitate biologic ă proprii cultivarului. Selec ția conservati vă const ă intr-
o inșiruire de generații sau v erigi de selec ție sau categorii bi ologice iar in final se
obține sămanța de baza.
Prima veriga (generatie/categorie biolgica) este campul alegere (CA).
Urm ătoare a generație se nume ște campul de selec ție (CS) sau campul de studiu al
descenden ților (CSD), apoi urmeaz ă prima genera ție a campului de selec ție care se
nume ște sămant ă de prebaz ă sau campul de pre bază (CpB). Urm ătoarea genera ție
este s ămant ă de baz ă sau campul semin ței de baz ă (CB). In șiruirea de verigi = schema

29
selec ției conservative.
Studiul variabilit ății face referire la calita ți cantitative și calitative. Sămanța
fiecarei elite se recolteaz ă separat. In anul urmator, din samanta fiecarei elite se
obține o linie sau o familie.
Toate liniile sau familiile la un loc reprezinta campul de selec ție. La nivelul
campului de selec ție se face o selec ție a liniilor și familiilor , iar cele care prezinta
plante cu impuritati sunt eliminate. Selecția fenotipica = alegerea plantelor se face
după caracterele pe care le vedem. – Fenotipul este interac țiunea genotipului cu
mediul. Fenotipul =genotip x mediu (F =G x M).
Selec ția genotipic ă = se face in func ție de genotip . Genotipul se releva prin
studiul ascenden ților și descendentilor.

3.6.3 Obținerea seminței comerciale .
Etapa a II-a = obtinerea semin ței comerciale – se des fășoră in ferme autorizate
, adică ferme care au dreptul si responsabilitatea producerii semin țelor datorit ă
importan ței acesteia ca factor de produc ție.
Aceste ferme sunt amplasate in zone cu tradiție legumicola in care condi țiile de
mediu sunt cele mai favorabile culturii pentru care se produce sământa. Au dotarea
tehnic ă necesar ă (mașini, utilaje, instala ții de irigat) , au un mic laborator de
cercetare, analiza; au personal calificat pentru producere de sământă. Aceste ferme
pract ică o tehnologie standard prevazut ă prin caiet de sarcini și consemnate in
registru.
Câmpurile semincere și intreg fluxul tehnologic sunt controlate și certificate de
inspectori ai inspectoratelor pentru controlul calitatii semintelor. Sământa care se
obține = sămânța certificat ă.
Prima genera ție dup ă sământa de baz ă are categoria biologic ă sământa
certificat ă 1, apoi s ămînta certificat ă 2. Aceasta s ământă este verificat ă in laborator
pentru valoarea biologic ă care face referire la umiditate , ge rminație, puritate, stare
fitosanitar ă etc.

30
Certificatul de calitate a semin țelor completeaz ă certificatul de valoare bilogica
a semin țelor din camp.
In cadrul primei etape punctele cheie sunt doua:
– alegerea elitelor in CA;
– studiul descendentilor in CS.
Alegerea elitelor – se realizeaz ă pe baza studiului variabilit ății caracterelor
cultivarelor.
Caracterele analizate sunt:
calitative – care permit impa,rtirea indivizilorin grupe distincte, segregante
(culoare, forma etc);
cantitative – sunt caractere masurabile sau care pot fi apreciate prin unitati de
masura (masa, talie, numar de seminte /fructe etc).
Variabilitatea unui caracter cantitativ se apreciaza cu urmatorii indicatori
statistici :
• amplitudinea de variatie = Xmax – Xmin
• media aritmetica = x̄⅀𝑥
𝑛
• varia ția =𝑠2=⅀(𝑋−x̄)2
𝑛−1
• abaterea standard =s= √⅀(𝑥−x̄)2
𝑛−1
• coeficientul de variabilitate =cv=s%=𝑠𝑥100
x̄
Daca valorile cv sunt < 10% variabilitatea este mica; 10 -20% variabilitate
mica; > 20 – 30% variabilitate mare.
Studiul cu aju torul histogramelor – histograma este un grafic in care, in funcție
de frecvența, sunt prezentate secțiuni cu diferite grupe de indivizi.
Se considera ca valorile cuprinse intre x̄ și abaterea standard este intervalul
standard de variație a populatiei: E = x̄ ± s.
In selecti a conservativa, plantele elita ar trebui sa apartina intervalului standard
de variatie: E = x̄- s, x̄ + s.

31
Schema selectiei conservative la fasol e

Fig.1

Anul I

Camp de alegere
a plantelor tipice

Anul II

Camp de studiul
descendenților

Anul III

Camp samanța
PREBAZĂ

Anul IV
Camp sămanța
BAZA

Anul V

Camp sămantă
CERTIFICAT Ă

Anul VI
Camp sămanta
CERTIFICAT Ă II

O O O O O O O O O
O O O O O O O O O
O O O O O O O O O

X
X
X
X
O O O O O O O O O O
O O O O O O O O O O
O O O O O O O O O O
O O O O O O O O O O
O O O O O O O O O O
O O O O O O O O O O
STAȚIUNI CERCETARE ,SECT OR
CERCETARE SECTOR DE PRODUCȚIE

O O O O O O O O O O
O O O O O O O O O O
O O O O O O O O O O
STAȚIUNI DE CERCETARE,SECTOR DE
PRODUCTIE SAU FERME SPECILIZATE
O O O O O O O O O O
O O O O O O O O O O
O O O O O O O O O O
STAȚIUNI DE CERCETARE ,SECTOR DE
PRODUCȚIE SAU FER ME SPECIALIZATE

32
PARTEA a -II-a
CON TRIBUȚII PROPRII

33
CAPITOLUL IV
SCOPUL SI OBIECTIVELE CERCETARII
4.1 SCOPUL SI OBIECTIVELE LUCRĂRII
Importanța soiului ca factor de productie este recunoscuta de specialiști și
subliniată in lucrarile de specialitate .
Soiul, (cultivarul, varietatea) înseamnă un grup de plante aparținând unui taxon
botanic de cel mai jos rang cunoscut, care:
a) Se diferențiază clar de cele deja cunoscute prin cel puțin un caracter distinct,
precis ș i puțin fluctuant, ce poate fi definit și descris, sau prin mai multe caractere a
căror combinație este de natură să dea calitate de nou (distinctivitate);
b) Este uniform pentru ansamblul caracterelor luate în considerarea de
reglementările în vigoare privin d uniformitatea soiurilor, cu excepția unui număr
foarte redus de forme atipice, ținând seama de particularitățile de reproducere
(uniform itate);
c) Este stabil în caracaterel sale esențiale, adică în urma reproducerii sau
multiplicării succesive și la sfârși tul fiecărui ciclu de reproducere, caracterele esențiale
rămân așa cum au fost descrise inițial (stabilitate);
d) Este considerat soi (cultiv ar, varietate) și hibridul cu formele parentale ale
acestuia.
In timpul inmulțirii si folosirii in cultură soiul iși p oate pierde caracteristicile care
il definesc(distinctibilitate ,omogenitate ,stabilitate )
Mutația, migrația, selecția naturală și driftu l genetic pot modifia structura genetică
a cultivarului; urmare acestui fapt valoarea biologică a cultivarului este mo dificată, de
cele mai multe ori în sens negativ.
Pentru a menține soiul la valoarea sa inițiala este nevoie nevoie sa se aplice o serie
de masuri tehnice prin care sa fie eliminate cauzele care determina deprecierea
soiurilor ,sau măsuri prin care soiul sa fie adus intre limitele de variabilitate proprii .
Scopul lucrării de fața este de a studia variabilitatea soiului DELIA și de a stabili
limitele de variabilitate intre care s ă fie cuprinse plantele care vor forma s ămânța

34
necesară obținerii seminței de ba ză.
In vederea realizării acestui scop ne -am propus s ă studiem variabilitatea
principalelor caractere cantitative ale soiului DELI A intr-un camp de alegere in
procesul selecției conservative .

4.2 Materialul și metoda de lucru .
Cercetarile au fost organi zate in cadrul Fermei ,,Adamachi,, in perioada 201 8.
Terenul pe care a fost amplasata cultura prezinta un sol de tip cemoziom
cambic (levigat) tipic cu un pH cuprins intre 5,7 -6,5.
Soiul Delia are t alia plantei cuprins ă intre 40 -68 cm, cu tulpina in pozi ție
semierecta la maturitate, tufa este lax ă, iar tipul de creștere este nedeterminat .Florile
sunt de culoare alb ă, păstaia este de lungime mijlocie, usor curbat ă in zona central ă.
Boabele sunt de culoare alb ă, de forma eliptic ă, cu masa a 1000 de boabe de 250
g.Soiul are o perioad ă de vegetație medie, de 85 zile, prezint ă rezisten ță bună la
scuturare, secet ă și la principalele boli ale fasolei. Poten țialul de producție este cuprins
intre 2,5 -3,2/ ha.
Ca material biologic pentru realizarea obiectivului s -a folosit in anul 201 8
sământa prebază de la soiul DELIA (aproximativ 2000 boabe) cu care s -a inceput
un nou ciclu de selectie in campul de alegere.
In anul 201 8 s-a folosit pentru realizarea campului de alegere s ământă din
recolt ă anului 2017, iar pentr u realizarea c âmpului de selec ție s-a folosit săm ânța
fiecarei elite in parte, ob ținută in anul precedent in c âmpul de al egere.
Sa efectuat lucrarea in cadrul selec ției conservative individulă negativă a
plantelor netipice corespunz ător fenofazei respecti ve. Schema selec ției
conservative a fost selec ția indi viduala negativ ă a plantelor netipice,
corespunz ător fenofazei respective.

Schema selec ției conservative este prezentat ă in fig. 1

35
Selec ția s-a realizat in primul r ând pe baza criteriilor calitative:
– culoarea tulpinii și a foliajului
– culoarea florilor
– forma p ăstăilor
– culoarea boabelor
Principalele caractere cantitative luate in studiu au fost:
– numărul de p ăstăi pe plant ă
-lungimea și l ățimea p ăstăii
-numărul de boabe in p ăstaie
-numărul de boabe pe plantă
Selec ția conservativ ă s-a desfășurat țin ând cont de dou ă aspecte:
-selec ția fa ță de caracterele calitative ( elimin ându-se plantele netipice pe
parcursul derul ării fenofazelor)
-selec ția fa ță de caracterele cantitative ( dup ă analiza stat istică a probei de
sondaj)
După stabilirea limitelor de variatie x±s, elitele s -au ales in limitele x±s, 2s.
Selec ția acestor elite s -a făcut pentru caracterul ,, num ărul de p ăstăi pe plant ă" ca
fiind principalul caracter ce determin ă productivitatea. Eli tele alese din campul de
alegere au fost recoltate separat in pungi, s -a notat num ărul de p ăstăi pe fiecare
pung ă, s-au extras semin țele, s -a facut tratamentul cu Delicia ( fostoxin) dup ă care
s-a facut impărțirea pe clase de varia ție.
In anul 201 8, pe baz a primei probe de sondaj s -au marcat cate 500 de elite, iar
dintre acestea s -au eliminat acele plante care nu au corespuns indicațiilor oferite de a
doua prob ă de sondaj. Elitele ob ținute au apar ținut intervalului X ± s.In cadrul
campului de selec ție proba de sondaj a cuprins tot 300 de plante din cadrul tuturor
liniilor și de asemenea s -a efectuat in doua perioade: la maturitatea de consum și la
maturitatea tehnologica.
Liniile mai sensibile la boli, mai tardive sau mai timpurii și care nu s -au
incadrat in limitele de varia ție standard (X ± s) au fost eliminate .

36
CAPITOLUL V
REZULTATE OBȚINUTE
In probele de sondaj prelevate nu au fost g ăsite plante netipice .Soiul DELIA prezint ă
un port semierect inălțimea este cuprins ă intre 40 -68 cm, tufa este lax ă, iar tipul de
creștere este nedeterminat . Păstaia este de lungime mijlocie, u șor curbat ă in zona
central ă de culoare verde cu lungimea de 1 2-13 cm si diametrul de 9-11 mm 30% si
11-12cm 70% .
Variabilitatea principalelor caractere sunt prezentate in tabelul 5. 1
Tabelul 5.1.
Variabilitatea principalelor caractere in C.A. pentru soiul DELIA in anul 201 8

Numărul de păstai pe plantă are o valoare medie de 12,5 și o variabilitate
mare. Histograma relevă un soi stabil la acest caracter.
Lungimea păstaii are o valoare medie de 12,1 cm, precum și o variabilitate
redusă, (s%=5,0 4% ), deci soiul este unul stabil din acest punct de vedere.
Valoarea medie a lătimii păstaii este de 1,0 cm cu un coeficient de variabilitate
egal cu 10%; Caracteristici x̄ s s% Limite de variație
x̄ ± s

Nr. de păstăi pe
plantă 12,5 2,6 20,80 9,9-15,1
Lungimea
păstăii (cm) 12,1 0,61 5,04 11,49 – 12,71
Lățimea păstăii
(cm) 1,0 0,11 11 0,89 – 1,11
Nr. de boabe
pe păstaie 7,1 0,78 10,98 6,32 – 7,28
Nr. de boabe
pe plantă 88,8 20,32 22,88 68,48 – 109,12
Cantitatea de
sământă pe
plantă (g) 72,4 21,44 29,61 50,96 – 93,84

37
Numărul de boabe pe păstai e prezintă o valoare de 7,1 in medie, cu o
variabilitate redusă , soiul prezentând stabilitate și din perspectiva acestui criteriu
de selecție.
Numărul de boabe pe plantă este în medie de 88,8, acest caracter având o
variabil itate mare (s%=22,8).
Variabil itatea soiului, apreciat ă prin caracterul ,, num ărul de p ăstăi pe plant ă" este
prezentat in tabelul 5.2. și in histograma de variație ( fig. 5. 2.).
Tabelul 5.2.
Variabilitatea caracterului ,, num ăr de p ăstăi pe plant ă" la soiul DELIA in
câmpul de alegere 2 018

CLASA FRECVEN ȚA OBSERVA ȚII
N %
3-5 8 4,0 Nr. de clase=9
Interval de clas ă= 2 5-7 14 7,0
7-9 25 12,5
9-11 38 19,0 LIMITE
11-13 50 25,0 STANDARD
x ± s 13-15 35 17,5
9,9 – 15,1
15-17 16 8,0 LIMITE
DE
SELEC ȚIE 17-19 10 5,0
19-21 4 2,0
TOTA
L 200 100 10-15

38

Fig. 5.1 Histograma caracterului ”Număr de păstăi pe plantă”

Din studiul histogramei caracterul numărul de păstai pe plantă (5.1 ),rezulta că
aceasta urmează un model corespunzător unei distribuții normale ,in care disting em
un singur maxim al frecvenței pentru clasa de variație 11 -13 păstai pe plantă ,plasată
median la mijlocul abscisei (axa OX).Acest lucru demonstrează ca proba de sondaj
este reprezentativă pentru o singură populație .Cu alte cuvinte populția analizată (C .A)
nu este formată din subpopulații .De asemenea se observă că cele două brațe ale
histogramei amplasate de o parte si de alta a clasei de maximă frecvență sunt
aproximativ simetrice ceea ce demonstrează ca populția nu tinde să aibă o evoluție
spre stânga sau spre dreapta valorilor medii ceea ce demonstrează stabilitate genetică
a populației campului de alegere .
In același timp este ușor de observat ca valorile fr ecvenței sunt descrescatoare
incepând de la clasa de maximă frecvență spre clasele amplasate de o parte su de alta
a acesteia ,fapt ce corespunde unei distribuții normale si respectiv unei distribuții
corecte a indivizilor in populații.
4712.51925
17.5
8
5
2
3-5 5-7 7-9 9-11 11-13 13-15 15-17 17-19 19-21051015202530

39
CAPITOLUL VI

CONC LUZII
Se poate afirma c ă, în condi țiile experimentale din cadrul fermei ,,Adamachi "
, soiul a dovedit o variabilitate care se încadreaz ă între limitele normale pentru
majoritatea caracterelor luate în studiu, demonstr ându-se identitatea,
uniformitatea și stabilitatea acestuia.
Caracterul care a prezentat variabilitatea cea mai mare a fost ,, numar ul de
boabe pe plant ă", iar caracterul cu cea mai mica valoare a coeficientului de varia ție
a fost ,,lungimea p ăstaii".
Soiul Delia este un soi stabil, echilibrat din punct de vedere genetic și
uniform.

40
BIBLIOGRAFIE
APAHIDEAN Al. S., APAHIDEAN MARIA , 2000 – Legumicultură specială.
Editura Risosprint, Cluj-Napoca;
AXINTE M., BORCEAN I. (coord) , 2006 – Fitotehnie . Editura ,,Ion Ionescu de la
Brad" , Iași;
BASSET M.J. editor , 1986 – Breeding vegetable crops – Avi Publishing Company
Inc. Westport, Connecticut;
Legumicultură . Editura Didactică și Pedagogică, R.A., Bucure ști;
MUNTEANU N., 2000 – Ameliorarea plantelor ornamentale . Editura ,,Ion Ionescu
de la Brad", Ia și;
MUNTEANU N., TIMOFTE VALENTINA, TIMOFTE E., 1989 – Variante
tehnologice p entru cultura fasolei urcătoare. Cercetari agronomice in Moldova – vol
4/1989, Ia și;
PACURAR I., 2007 – Producerea semințelor de cereale, leguminoase pentru
boabe și plante tehnice. Editura Phoenix, Brașov;
Popa L orena Diana, 2010 – Cercetari privind agrobiologia speciei Phas eolus
coccineus L in vederea optimizarii cultivării .Teză de doctorat , USAMV Iași .
POPESCU V., 1996 – Legumicultură – vol I. Editura Ceres, Bucure ști;
POPESCU V., ATANASIU N., 2000 – Legumicultură – vol II . Editura Ceres,
Bucure ști;
POTLOG A. , VELICAN V. 1971–Tratat de ameliorare a plantelor – vol I. Editura
Academiei , B ucure ști;
STAN N., MUNTEANU N. (coord.), 2001 – Legu micultură – vol II . Editura ,,Ion
Ionescu de la Brad", Ia și;
STAN N.,M UNTEANU N.,STAN T., 2003 – Legumicultu ră -vol II. Editura ,,Ion
Ionescu de la Brad", Ia și;
***Producerea semințelor de legume. Index Seminum .