LISTA FIGURILOR………………………………………………………………………2 INTRODUCERE………………………………………………………………………….4 Caracterizarea generală a municipiului Toplița…………………………………….6… [307917]
CUPRINS
LISTA FIGURILOR………………………………………………………………………2
INTRODUCERE………………………………………………………………………….4
Caracterizarea generală a municipiului Toplița…………………………………….6
Prezentare generală. Scurt istoric…………………………………………………..6
Relieful………………………………………………………………………………………………………9
Clima……………………………………………………………………………………………………….11
Hidrografia………………………………………………………………………………………………..13
1.5 Fauna și flora………………………………………………………………………………………………14
Valorificarea turistică a stațiunii…………………………………………………..18
Turismul și formele lui……………………………………………………………18
Stațiunea turistică……………………………………………………….………..23
Potențialul turistic…………………..……………………………………………27
Obiective turistice locale………………………………………………………….30
Atracții turistice din zone apropiate stațiunii………………………………………………….37
Tradiții și obiceiuri specific zonei Toplița județul Harghita…………………..….43
Strategii de promovare a zonei Toplița…………………………………………….47
Strategia de promovare. Etape…………………………………………………….47
Strategii de promovare existente (în desfășurare)………………………………….53
Propunere de implementare a unei noi strategii turistice pentru zona Toplița……….68
Analiza Swot…………………………………………………………….……….68
Strategia de promovare turistică 2020 – 2022………………………………………………..72
CONCLUZII………………………………………………….…………………..81
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………….83
LISTA FIGURILOR
Fig. 1 Poziția orașului Toplița în cadrul județului Harghita / 6
Fig 2. Toplița istorică / 9
Fig. 3 Relieful montan. [anonimizat]. Bistriciorul / 10
Fig. 4 Viteza vântului în Toplița / 12
Fig. 5 Temperatura și precipitațiile medii în Toplița / 12
Fig 6. Rețeaua hidrografică a Jud. Harghita / 13
Fig. 7. Păduri de brad / 15
Fig. 8 Orhideea sălbatică (Traunsteinera globosa) / 16
Fig. 9 Ursul carpatin / 16
Fig. 10 Păstrăvul / 17
Fig. 11 Viespea lemului / 17
Fig. 12 Turismul românesc / 18
Fig. 13 Adaptare după V. Glăvan – “[anonimizat]-[anonimizat], 1996 / 28
Fig. 14 Structra potențialului turistic antropic / 29
Fig. 15 Ștrandul Banffy / 31
Fig. 16 Centrul Spa Banffy / 32
Fig. 17 Monumentul eroilor / 32
Fig. 18 Cascada Toplița / 33
Fig. 19 Mănăstirea Sf. Ilie Toplița / 34
Fig. 20 Popasul Vf. Tarnița / 34
Fig . 21 Pârtiile Toplița / 35
Fig. 22 Ștrandul Urmanczy / 36
Fig. 23 Parcul Național Călimani / 37
Fig. 24 Lacul Iezer / 38
Fig. 25 Stațiunea Borsec panoramă / 39
Fig. 26 Stațiunea montană Bilbor / 40
Fig. 27 Castelul Lazar / 40
Fig. 28 [anonimizat], Gheorgheni / 41
Fig. 29 [anonimizat] / 41
Fig. 30 Lacul Roșu / 42
Fig. 31 Port popular românesc din Toplița / 45
Fig. 32 Schema logică privind elaborarea conceptului de dezvoltare strategică a județului Harghita / 63
Fig. 33 Obiectivele prioritare ale strategiei de dezvoltare / 63
Fig. 34 Obiectivele prioritare ale direcției de dezvoltare / 64
Fig. 35 Axa specifica obiectivului prioritar 1.1 Dezvoltarea turismului / 65
[anonimizat], care înregistrează schimbări permanente și o evoluție ascendentă. Încă din perioada sfârșitului celui de-al doilea război mondial și până în prezent, turismul a evoluat de la o activitate cu dimensiuni relativ reduse, de o importanță limitată, devenind a doua mare industrie de pe glob după cea a petrolului. Această evoluție, care s-a desfășurat pe parcursul a numai 50 de ani, este remarcabilă și oferă posibilitatea de a ne imagina importanța industriei turismului în următorii 50 de ani, cu condiția, desigur, ca tendința înregistrată până în prezent să continue.
Prin lucrarea de față doresc să prezint potențialul turistic al orașului Toplița și a împrejurimilor sale , recomandând locuri pentru frumusețea lor, pentru vacanțele reconfortante și diversitatea acestora, pentru cura de aer curat pe care o oferă tuturor vârstelor, pentru băile în apa mezotermală a izvoarelor existente în regiune. Evidențiez totodată și strategia de promovare a zonei, întocmită pe baza unei analize SWOT, care m-a ajutat să obțin informații prețioase atât despre calitatea regiunii, a împrejurimii cât și punctele slabe și amenințările acesteia.
Lucrarea prezentă are ca scop stabilirea impactului pe care îl are strategia de promovare asupra turiștilor, în special tinerii care sunt dornici să cunoască locuri noi și să experimenteze activități inovative, nepracticate până în prezent. Chiar dacă Toplița este un oraș de dimensiuni mai mici, atât ca suprafață, cât și ca număr de locuitori, acesta oferă numeroase servicii, atracții turistice și activități unice, datorită peisagisticii, implicării autorităților și instituțiilor locale, în ceea ce privește dezvoltarea, precum și a locuitorilor care se implică în domeniul turistic.
Ghidul nostru înfățișează localitatea de pe cursul superior al Mureșului sub raportul condițiilor naturale dominante și al celor mai reprezentative obiective turistice.
În consecință, primul capitol oferă date prin care se caracterizează orașul Toplița, scurt istoric al zonei și date despre geologia, așezarea, relieful, clima, hidrografia, fauna și flora meleagurilor toplițene.
Capitolul al doilea scoate în evidență potențialul turistic al zonei. Frumusețea atracțiilor turistice locale, unicitatea obiectivelor turistice din împrejurimi și atât diversitatea serviciilor turistice, cât și activitățile de care turiștii se pot bucura pe tot parcursul perioadei de vacanță.
Paginile unui alt capitol surprind părțile teoretice ale conceptului de strategie de promovare dar și strategii actuale, județene și locale, pe care Primăria municipiului Toplița le are în desfășurare, cu ajutorul cărora, pe anumite perioade de timp se urmărește dezvoltarea generală, atât a județului Harghita cât și a zonei Toplița.
Ultimul capitol, completează lucrarea cu date și recomandări privind analiza Swot, adică o metodă de cercetare care oferă o viziune se ansamblu, în cazul nostru a zonei Toplița, cu tot ce ne poate oferi aceasta, dar și o propunere de implementare a unei strategii de promovare, pe un grup țintă ales și anume tinerii.
Am ales ca grupul țintă al lucrării să fie tinerii, deoarece zona permite și oferă atât atracții turistice de interes cât și servicii turistice diversificate, indiferent de sezon. Anotimpurile, preferate în general de tineri și nu numai sunt vara și iarna. Având în vedere poziționarea geografica a zonei, climatul și relieful fac ca cele două anotimpuri să ofere activități turistice esențiale atât pentru sporturile de iarnă, cum ar fi schiul, săniatul, prezența pârtiilor de bob, trasee pentru snowmobil, cât și pentru iubitorii anotimpului cald care se pot bucura de bazinele de apă termală, drumeții, plimbări în aer liber, echitație și trasee de aventură special amenajate.
Cu ajutorul analizei Swot ca metodă de cercetare, dorim să aflăm detalii și informații concrete, pe baza cărora să putem dezvolta strategia de promovare încât aceasta să poată fi corect concepută și pe viitor implementată, acoperind nevoile turiștilor din grupul țintă stabilit.
În partea de final a lucrării se expune o nouă Strategie de promovare turistică a zonei Toplița, având la bază punctele slabe și oportunitățile descoperite în urma analizei, dar și ținând cont de amenințările identificate. Un element de noutate care se regăsește în noua strategie este faptul că, punctul forte al acesteia este grupul țintă ales și anume tinerii, în comparație cu strategiile anterioare care fac referire la întreaga categorie de turiști.
Motivul alegerii temei a reieșit din dorința de promovare a turismului sub emblema „turismul este singura industrie din lume care nu scoate fum” și totodată necesitatea de odihnă, refacere și recreere a oamenilor, precum și nevoia permanentă de cunoaștere și ridicarea nivelului de cultură. Frumusețea atracțiilor turistice din zona Toplița, atât cele naturale cât și cele antropice merită descoperită, oferind sentimente și trăiri de excepție.
CARACTERIZAREA GENERALĂ A MUNICIPIULUI TOPLIȚA
Toplița este situată în extremitatea nordică a județului Harghita, pe cursul superior al Mureșului, la o altitudine de 650 m deasupra nivelului mării. Așezarea este înconjurată de munții Gurghiului, Giurgeului și Călimani. Cele mai apropiate orașe sunt Borsec 26km, Gheorgheni 38 km și Reghin 69 km.
Fig. 1 Poziția orașului Toplița în cadrul județului Harghita (sursa: imagini Google)
PREZENTARE GENERALĂ. SCURT ISTORIC
Analiza evoluției istorice a așezării Toplița cu primele urme de locuire poate începe cu antichitatea când aici trăiau dacii liberi și carpii, Ptolemeu indicând în acest ținut prezența cetății Sangidava. Ca și în alte părți locuite de dacii liberi, populația formată din obști sătești agropastorale folosea în comun pământul, pășunile, fânețele, pădurile și munții ce-i înconjurau.
După cucerirea romană, această zonă a intrat în legături cu coloniștii romani prin intermediul păstorilor de la stânele montane de vărat; mai târziu, daco-romanii din Valea Gurghiului păstrau legături cu dacii liberi și carpii de pe versantul estic al lanțului montan din jurul Topliței de astăzi.
În secolele următoare zona va ajunge sub stăpânirea goților și carpilor, iar mai târziu a slavilor, obștile sătești agropastorale ale autohtonilor dăinuind până în secolele XIII-XIV, după unele surse.
În anul 1453 domeniul cetății Gurghiu era format din 26 de așezări omenești alcătuind unul din scaunele importante de pe versantul vestic al Carpaților Orientali, în strânse legături cu zona Topliței ce aparținea de Scaunul Gheorgheni, încă slab populată până în secolul XVIII. Prin mărturiile care atestă vechimea așezării de pe cursul superior al Mureșului se află și toponimul actualei localități, de origine slavă, "toplița" desemnând locul de unde izvorăște un șuvoi de apă caldă, toponim care s-a păstrat până astăzi ca de altfel și izvoarele mezotermale de pe teritoriul Topliței.
În toată perioada evului mediu românii au viețuit pe aceste locuri fără întrerupere răsfirați pe văile munților, ei constituind cea mai veche populație majoritară, alături de ei s-au așezat de-a lungul timpului și alte etnii, dintre care cele mai importante erau ale maghiarilor și secuilor.
Unele documente ale epocii vorbeau despre organizarea românilor care în timpul marii invazii tătaro-mongole de la 1241 au apărat trecătorile Carpaților printre care și Tulgheș din apropierea Topliței, împreună cu secuii. Cea mai veche mărturie documentară cartografică despre Toplița este din anul 1382, hartă care situează "Toplicza" la confluența dintre munte, luncă și pantele însorite, la distanță de locurile mlăștinoase de lângă râul Mureș. Pe la mijlocul secolului al XV-lea nucleul așezării se găsea probabil la confluența pârâului Toplița cu Mureșul, înainte de intrarea acestuia în defileu.
Teritoriul localității s-a extins apoi pe Valea Topliței în amonte, în stânga și în dreapta Mureșului, cu timpul conturându-se satele aparținătoare care s-au menținut, azi fiind cartiere ale orașului: Vale, Moglănești, Luncani, Zăpode, Măgheruș, Zencani, Călimănel, Vâgani. Defrișarea pădurilor a creat ochiuri pentru vetre, iar apa Mureșului și a afluenților a favorizat plutăritul, contribuind la dezvoltarea și evoluția economico-socială a așezării.
În evul mediu, Toplița aparținea de scaunul Secuiesc Ciuc (Gheorgheni) fiind numită și Toplița Giurgeului. Mai apoi a aparținut de comitatul Turda. Se pare că Toplița și împrejurimile ei se bucurau de o largă autonomie administrativă, juridică și militară. Această libertate trebuia însă compensată prin obligații asumate în slujba statului feudal.
Cu ocazia răscoalelor din 1415, 1506, 1511, 1514, pentru menținerea autonomiei locale și pentru drepturi sociale, unele surse susțin că locuitorii din Toplița și împrejurimi au răspuns chemării căpitanilor de scaun. După reprimarea războiului țărănesc condus de Gheorghe Doja a urmat ca și în alte părți o perioadă de legiuiri aspre, țăranii devenind iobagi. Prin hotărârea Dietei Transilvaniei de după 1562 multe familii țărănești au fost forțate să treacă la starea de iobăgie, deși răsfirate, unele erau destul de înstărite, având proprietăți. În ciuda contradicțiilor sociale dezvoltarea generală a zonei Toplița din secolele următoare a înregistrat un adevărat progres, inițial practicându-se mai mult păstoritul, creșterea animalelor, vânătoarea și pescuitul.
Documentele Hurmuzaki atestă o economie pastorală deosebită într-o zonă de transhumanță și de întreținere a unor legături necontenite cu Moldova, vorbind de o „necontenită trecere de oi și de produse ale acestora din Ardeal în Moldova, de la stânele multe ce au acolo”. A existat drumul comercial numit chiar „drumul oilor”, care trecea prin Tg.Mureș, Reghin, Deda, Toplița, Borsec și Tulgheș, iar de aici spre iarmaroacele din Moldova. Pe această cale de comunicație existau din loc în loc târguri unde se vindea brânza, lâna, slănină și vite. Încă din vechime pasul Tulgheș reprezenta unul din punctele de numărare a oilor și de vamă.
Tot prin Toplița trecea drumul comercial spre Bistrița unde un document, tot din colecția Hurmuzaki ne atestă că locuitorii din Toplița și din zonă vindeau la un moment dat animale Bistriței. Datorită fiscalității excesive a avut loc o răscoală antihabsburgică (1703-1711) la care au participat și locuitori români și secui din zona Topliței. Mai târziu, cunoscuta răscoală condusă de Horea, Cloșca și Crișan (1784-1785) a dus la frământări ce au cuprins și satele Zencani, Toplița, Bilbor și Tulgheș, dovadă stând hotărârile autorităților privind predarea armelor, puștilor de către țărani.
Toplița era în anul 1785, conform conscripției urbariale, un sat de iobagi având 227 de gospodării cu 255 familii, însumând o populație de 1275 de suflete. Recensământul lui Iosif al II-lea din același an dă 254 de familii pentru care înregistra o populație de 1470 de suflete. Statistica făcută de Generalul Buccow împreună cu baronii Diltterich și Mohringer pe criterii confesionale (1760-1762) consemna 79 de familii reunite (ortodoxe), 4 preoți uniți și o biserică ortodoxă.
Revenind la conscripția din 1785 regăsim 50 de nume diferite de familie: 24 familii purtau numele de Truța, 20 de familii – Stoian, 18 – numele de Dușa, 17 – numele de Vulcan, 16 – numele de Braic, 12 – numele de Nache, 9 – Ciobotă, 9 – Tătaru, 8 – Vodă, 8 – Goia, 7 – Puiu, 7 – Antal, 6 – Sbârcea, Buruș, Zbanca și Vâga.
Locuitorii Topliței au participat la marile evenimente istorice ale neamului, implicându-se în evenimentele de la 1848-1849, alături de cei din satele vecine Stânceni, Subcetate, Sărmaș, susținând războiul pentru dobândirea independenței României în 1877-1878.
Războiul de întregire a neamului din 1916-1918 a lăsat urme și pe aceste locuri, mărturie fiind Monumentul-mausoleu de la Gura Secului unde își au odihna cei 771 de eroi care au căzut în luptele pentru eliberarea Ardealului în august 1916.
Păstrarea identității și unității naționale a fost mereu vie în conștiința locuitorilor Topliței, aceștia participând direct la evenimentele premergătoare Unirii de la 1 Decembrie 1918, apoi prin delegați la Alba Iulia, unde s-a pecetluit Unirea prin voința poporului; un toplițean, Miron Cristea a făcut parte și din delegația care a dus actul unirii la București. Alături de ceilalți transilvăneni, și toplițenii au trăit evenimentele celui de-al doi-lea război mondial, cu consecințele lui și schimbările social-politice și economice ulterioare anului 1944.
După revoluția din decembrie 1989 și Toplița a înregistrat schimbările de structură politică, economică și socială, traversând etapele procesului de tranziție înspre o economie de piață bazată pe principiul liberei concurențe, spre o democratizare reală în toate domeniile.
Fig 2. Toplița istorică (sursa: http://toplita.eu/ro/cat/f)
1.2 RELIEFUL
Județul Harghita are în componență: 4 municipii, Miercurea-Ciuc (reședința de județ), Odorheiu Secuiesc, Toplița și Gheorgheni; 5 orașe, Bălan, Vlăhița, Cristuru Secuiesc, Borsec și Băile Tușnad și 58 de comune cu 236 de sate.
Județul Harghita este situat în partea centrală a Carpaților Orientali, acolo unde lanțul vulcanic Călimani, Gurghiu, Harghita este despărțit de marile depresiuni intramontane, udate de apele Mureșului și Oltului, de culmile împădurite ale munților Giurgeului, Hășmașului și Ciucului, respectiv în partea estică a podișului Transilvaniei.
Coordonatele geografice ale județului Harghita sunt între paralela 46o 13’ și 47o 11’ latitudine nordică și între meridianele 24o 52’ și 26o 15’ longitudine estică.
Principala trăsătură a reliefului constă în predominarea ținuturilor muntoase, aceste ocupând peste 60% din teritoriul județului. Se disting trei unități principale de relief, munți cu înălțimi până la 2.000 metri, dealuri cu altitudini medii de circa 800 metri și depresiuni intramontane și intracolinare cuprinse între 400 și 800 metri.
Relieful muntos se grupează în două lanțuri paralele pe direcția NV-SE, între acestea se intercalează șirul depresiunilor intramontane: Depresiunea Ciucului și a Giurgeului. La est se află munții Giurgeului cu Vârful Prisaca-1545 metri, munții Hășmașului cu Vârful Hășmașul Mare-1793 metri, munții Ciucului cu Vârful Nășcălat-1550 metri și munții Ciomatului cu Vârful Ciomatul Mare-1294 metri.
În partea centrală sunt situate lanțurile vulcanice ale munților Gurghiului cu Vârful Seacă-1777 metri, munții Harghita Centrală cu vârful Harghita-Mădăraș -1801 metri și munții Harghita Sud cu Vârful Cucu-1558 metri. În sud-vestul masivului Harghita, relieful coboară prin intermediul platourilor vulcanice până spre zonele deluroase ale podișului celor două Târnave: Târnava Mare și Târnava Mică.
În strânsă legătură cu distribuția formelor de relief cu constituția lor geografică și cu influența balneoclimaterică și hidrologică, în județul Harghita există o largă varietate de soluri cu specific montan, colinar și depresionar. În cadrul reliefului montan se întâlnesc soluri brune și brune acide, soluri podzolice și ferialuviale (munții Giurgeului, Ciucului, Călimani și Harghita).
În zona dealurilor și a depresiunilor intramontane sunt răspândite solurile argiloaluvionare brune și podzolice, soluri litomorfe (randzine) hidromorfe și de luncă în bazinul superior al Târnavelor și depresiunile intramontane Giurgeu și Ciuc, lunca Mureșului și Oltului.
De asemenea subsolul județului conține: zăcăminte de tuf vulcanic în depresiunile Bilbor, Borsec și Ciuc; lignit la Borsec; pirite cuprifere la Bălan și Jolotca; sare la Praid; caolină la Harghita Băi; argile la Corund, Suseni și Odorheiu Secuiesc; bazalt la Toplița și Gălăuțaș; calcare compacte la Lăzarea și Izvorul Mureșului; andezite la Chileni, Voșlobeni, Vlăhița și Praid și travertin la Borsec.
Fig. 3 Relieful montan. Muntii Călimani- Vf.Bistriciorul (sursa:imagini Google)
1.3 CLIMA
Clima Depresiunii Topliței este asemănătoare depresiunilor montane, are însă multe trăsături topoclimatice specifice. Clima de aici este influențată de mai multe variabile, ca mișcarea maselor de aer – care la rândul lor sunt influențate de razele solare (102 Kcal/cm2/an) – care sunt cu mult sub media pe țară.
Datorită așezării și condițiilor de relief, o mare parte a zonei aparține ținutului climatic al munților mijlocii. Orientarea aproximativ perpendiculară a unităților de relief față de direcția dominantă – vestică – a circulației atmosferice generale, existența treptelor de relief și a șirului de depresiuni intramontane imprimă condițiilor climatice câteva particularități.
Ca urmare, în partea vestică se individualizează ținutul cu climă continental moderată de deal, caracterizată prin veri calde, precipitații relativ bogate și prin ierni reci. În zona cu climă de munte, verile sunt răcoroase, precipitațiile abundente și iernile reci, cu strat de zăpadă pe perioadă îndelungată. În depresiunile intramontane, se evidențiază un topoclimat specific, caracterizat prin frecvența mare a inversiunilor termice de iarnă și nocturne, făcând parte dintre regiunile cele mai reci ale țării.
Valorile temperaturii medii anuale sunt cuprinse între 1- 4 0C în regiunile muntoase de peste 1400 m, între 4 – 6 0C pe platoul vulcanic și în depresiunile intramontane și între 6 – 8 0C în zona de dealuri.
Din punct de vedere hidrologic iarna este mai interesantă. În depresiunea Topliței nu sunt rare înghețurile de dimineață nici la sfârșitul lunii septembrie sau la începutul lui iunie. Zilele de iarnă, adică zilele în care temperatura este sub 0 °C, sunt dese în cele 3 luni de iarnă, însă le întâlnim și în martie, noiembrie sau chiar în octombrie. În depresiune nu sunt rare nici temperaturile scăzute de lungă durată, precum putem vedea din mediile de -6, -8 °C înregistrate în ianuarie și februarie.
În zilele de vară temperatura atinge sau chiar depășește valoarea de 25 °C, iar în zilele caniculare valoarea de 30 °C. Numărul zilelor caniculare însă nu atinge nici jumătate din numărul zilelor de vară, media temperaturii în Iulie și August este de 17-18 °C.
Vântul Vestic aduce marea parte a precipitațiilor din Depresiunea Topliței. Munții care înconjoară depresiunea deseori deviază aceste vânturi, ca urmare precipitațiile sosesc din Sud-Vest sau Nord-Vest. Munții Călimani datorită înălțimii lor primesc mai multe precipitații. Muntele Bătrâna aflat în partea de Sud a depresiunii este mai ferit de vânt și mai scund ca munții Călimani de aceea primește mai puține precipitații. Acest lucru se poate observa și prin compararea debitului râurilor care izvorăsc din acești munți, râurile care vin dinspre Călimani sunt considerabil mai mari decât cele care vin dinspre Bătrâna.
Fig. 4 Viteza vântului în Toplița (sursa : https://www.meteoblue.com/ro/vreme/historyclimate/climatemodelle)
Depresiunea primește și mai puține precipitații ca munții care o înconjoară, anotimpurile cu cele mai multe precipitații sunt primăvara și vara. Lunile cu cele mai puține precipitații sunt decembrie, ianuarie, februarie și martie. Sunt ani în care activitatea anticiclonală este mai accentuată, în acești ani precipitațiile sunt mai rare . În Depresiunea Topliței sunt în medie 95-110 zile cu precipitații pe an. Iarna precipitațiile cad în formă de ninsoare, anual sunt aproximativ 30-35 zile cu ninsoare, iar zăpada ține aproximativ 100-110 zile.
Fig. 5 Temperatura și precipitațiile medii în Toplița (sursa: https://www.meteoblue.com/ro/vreme/)
Cantitatea medie anuală a precipitațiilor este puternic influențată de poziția teritoriului față de calea maselor de aer. Astfel, se explică cantitatea mai mare de precipitații din nordul și vestul județului, 636,3 mm la Toplița și 633 mm la Odorheiu Secuiesc, față de cele din depresiunile intramontane, de 571 mm la Joseni și 565 mm la Miercurea Ciuc. În zona montană înaltă, cantitatea de ploi și zăpadă însumează o medie anuală de precipitații de 1000-1200 mm. În privința distribuției precipitațiilor în cursul anului, intervalul mai-septembrie este cel mai ploios, iar intervalul octombrie-aprilie este cel mai uscat.
1.4 HIDROGRAFIA
Particularitățile climei și a reliefului determină particularitățile rețelei hidrografice. În aceste condiții, s-a dezvoltat o rețea densă de cursuri de apă, lacuri și mlaștini și s-au acumulat importante rezerve de ape subterane. Datorită reliefului, suprafața zonei este dominată de sectorul montan, ce se caracterizează printr-o rețea de apă foarte densă, cu versanți abrupți și pante de scurgere foarte mari.
Rețeaua hidrografică a județului aparține bazinelor hidrografice ale râurilor Mureș (49,3 %), Olt (32 %) și Siret (18,7 %). Apele de suprafață sunt drenate de cursurile superioare ale Mureșului, Oltului, Târnavelor, Homoroadelor, Bistricioarei, Bicazului, Trotușului, Uzului și Casinului. Lungimea totală a rețelei hidrografice codificate a județului este de cca. 2600 km.
Cursurile râurilor principale pe teritoriul județului, izvorând din zonele muntoase, au lungimi cuprinse între 45-90 km.
Râul Mureș, își are obârșia în masivul Muntele Negru (1538 m), drenează întreaga depresiune a Giurgeului pe o distanță de 85 km, adunând afluenții Belcina, Lăzarea, Ditrău, Șumuleu, Borzont, Gălăuțaș și Toplița, de pe o suprafață totală de 1297 km2. Debitul mediu multianual al râului la ieșirea din județ este de 12 mc/s.
Fig 6. Rețeaua hidrografică a Jud. Harghita (sursa: imagini Google)
Râul Târnava Mare, afluent principal al Mureșului, izvorăște din munții Gurghiu, drenează apele (afluenți mai importanți: Șicasău, Ivo, Brădești, Feernic și Goagiu) de pe o suprafață de 1539 km2. Parcurge teritoriul județului pe o lungime de 95 km, fiind cea mai lungă apă de suprafață din județ. La ieșirea din județ debitul mediu multianual al râului este de 8 mc/s.
Râul Olt izvorăște din versantul vestic al Hășmașului Mare la altitudinea de 1280 m și străbate depresiunea Ciucului pe o lungime de cca. 85 km, părăsind teritoriul acestuia prin defileul de la Tușnad. Suprafața bazinului de recepție este de 1295 km2, adunând afluenții Lunca Mare, Mădăraș, Valea Mare, Frumoasa, Fișag și Tușnad. Debitul mediu multianual al râului la ieșirea din județ este de 9 mc/s. Râul Bistricioara izvorăște din flancul sud-estic al Munților Călimani, în cuprinsul județului curge pe o lungime de 49 km. Debitul mediu multianual al râului la ieșirea din județ este de 4,5 mc/s.
Râurile sunt alimentate în proporție de cca.70 % din sursele de suprafață (ploi 42-46 % și zăpezi 23-26 %), iar restul din apele freatice și subterane, încadrându-se în regimul de alimentare pluvio-nivală de tip carpatic oriental.
Densitatea specifică medie a rețelei hidrografice este de 2,2 km/km2 depășind mult media pe țară. Debitele medii cele mai mari se înregistrează în luna aprilie, iar cele mai mici în lunile ianuarie și februarie. Debitele maxime absolute înregistrate în mai 1970 s-au produs în urma unei cantități foarte mari de ploi căzute, însoțite de topirea bruscă a unui strat gros de zăpadă. Debitele maxime din timpul verii sau toamnei au în general o durată scurtă și sunt efectul ploilor torențiale. Volumul cel mai mare de apă se scurge primăvara 44-45%, în timpul verii 21-26%, iar în anotimpurile de toamnă și iarnă, 10-24%.
Din cauza exploatărilor forestiere, dar mai ales din cauza doborâturilor de vânt din ultima perioadă, gradul de acoperire cu vegetația arborescentă a versanților a scăzut simțitor. Astfel, a scăzut in mod considerabil și rolul modelator al covorului vegetal.
Înghețul apelor se produce începând din luna decembrie și până la a doua decadă a lunii martie. Dintre fenomenele de îngheț, foarte des se formează poduri de gheață și sloiuri plutitoare, care creează pericol de inundații prin blocarea sectiunii de scurgere a albiei.
1.5 FLORA ȘI FAUNA
În zona Topliței vegetația este foarte bogată, datorită amplasării geografice a bazinului care formează arealul multor specii variate. La marginile râurilor sunt multe plante hidrofile care nu se găsesc în alte zone ale depresiunii.
În zona noastră cea mai frecventă formă de vegetație este pădurea. Pădurea dominatoare este cea de brad, dar la 900 de metri deasupra mării deja apar si alte specii. La marginea zonei noastre apar și alte soiuri de brad, dar și fag, plop, alun, tisa, aceasta din urmă este foarte rar.
Mai putem găsi diferite tufișuri, care din păcate sunt foarte sărace, iar în unele locuri lipsesc.
Fig. 7. Păduri de brad (sursa: imagini Google )
În poienele dintre păduri putem admira tufișuri de zmeură, alun, coacăz. Zona noastră este foarte bogată în terenuri pentru pășunat și terenuri pentru cosit. În zonele mai joase, pe locurile vechilor păduri găsim arătoare, locuri pentru pășunat, pentru cosit. Aceste zone au calitate mai slabă din cauza multor tufișuri și a terenurilor pietroase, precum și solului de o calitate slabă.
Flora are în componență specii vegetale (arbori, arbusti și ierburi) distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică și geomorfologică, caracteristicile solului, climei, sau altitudinii unde acestea sunt întâlnite. Există păduri de conifere cu specii arboricole de: brad (Abies alba), larice (Larix decidua), zâmbru (Pinus cembra), tisă (Taxus baccata), pin de pădure (Pinus sylvestris), jneapăn (Pinus mugo), ienupăr (Juniperus sibirica) sau ienupăr (Juniperus communis), paduri de foioase cu arboret de: fag (Fagus sylvatica), gorun (Quercus petraea), stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), arțar (Acer platanoides), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), jugastru (Acer campestre), mesteacăn (Betula pendula), ulm (Ulmus glabra), arțar (Acer platanoides), răchită (Salix bicolor), salcie albă (Salix eleagnos), arin de munte (Alnus viridis), arin negru (Alnus glutinosa) și arbusti cu specii de: smârdar (Rhododendron kotschyi), corn (Cornus mas), alun (Corylus avellana), păducel (Crataegus monogyna), afin (Vaccinum myrtillus L.), soc negru (Sambucus nigra), mur (Robus fruticosus), zmeur (Robus idaeus), măceș (Rosa canina), merișor (Vaccinium vitis-idaea).
La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (de pajiște, de stâncărie, de mlaștină), dintre care unele foarte rare și protejate prin lege sau endemice pentru această zonă: angelică, unghia păsării , urechea iepurelui, buruiana de junghiuri , mlăștiniță (cu specii de Epipactis atrorubens și Epipactis helleborine), ghințură punctată (Gentiana punctata), crețușcă (Filipendula ulmaria), fratele-priboiului (Geranium sylvaticum), mălaiul cucului (Luzula pallescens), sor-cu-frate (din specia Melampyrum saxuosum), mierluță , pușca-dracului (Phyteuma tetramerum), gălbenușă, piciorul-cocoșului (Ranunculus carpaticus), cruciuliță (Senecio aquaticus ssp. barbareifolius), spălăcioasă (Senecio fluviatilis), degetăruț (Soldanella montana), cimbrișor (cu specii de Thymus comosus și Thymus glabrescens), orhidee sălbatică (Traunsteinera globosa), garoafă de munte (Dianthus tenuifolius), crucea
Fig. 8 Orhideea sălbatică (Traunsteinera globosa) (sursa: imagini Google)
FAUNA
Pădurea este un loc ideal pentru animalele sălbatice, iar debitul râurilor este prielnic pentru înmulțirea peștilor.
Fig. 9 Ursul carpatin (sursa: imagini Goolge)
În zona Topliței putem aminti următoarele animale, ursul carpatin, lupul, cerbul carpatin, căprioara, râsul, vulpea etc. Dintre păsări se pot amintii cocosul de munte, ciocănitoarea de munte etc. Dintre păsările de apă, rața sălbatică este cea care cuibărește în zona noastră.
În pădurile de rașinoase, cele mai întinse din zona forestieră, trăiesc un numar mare de specii de mamifere: ursul carpatin, cerbul carpatin, rasul, lupul, jderul de scorbură, pisica salbatică, veverița, vulpea, mistretul; păsări precum: cocoșul de munte, acvila de munte, ciocanitoarea de munte, ierunca, sorecarul, huhurezul, buha, alunarul, pițigoiul de munte, pițigoiul de brădet; unele reptile ca: vipera comună, șopârla de munte, tritonul de munte, tritonul carpatic, salamandra.
În apele repezi trăiesc păstravi, zlavoaca, boișteanul , grindeiul, iar în apele mai mari moioaga, cleanul.
Fig. 10 Păstrăvul (sursa: imagini Google)
Dintre nevertebrate, în păduri apar cu precădere croitorul mare, trombarul puieților de molizi, omida paroasă a molidului, viespea lemnului de rășinoase; în pădurile de fag găsim molia jirului, gândacul de scoarță al fagului, iar în pădurile de gorun: molia ghindei , cotarul stejarului, țigărarul stejarului etc.
Fig. 11 Viespea lemului (sursa: imagini Google)
2. VALORIFICAREA TURISTICĂ A STAȚIUNII
Chiar dacă mulți specialiști consideră turismul un fenomen specific epocii contemporane, primele încercări de definire și caracterizare a acestuia datează din secolul al XIX-lea.
Fig. 12 Turismul românesc (sursa: imagini Google)
2.1 TURISMUL ȘI FORMELE LUI
Etimologic, cuvântul „turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie), sau „to tour”, „to make a tour” (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de voiaj în Europa – în general și în Franța – în special. Din termenul „turism“ a derivat și cel de „turist“, adică persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie.
Pornind de la premisa că turismul reflectă în principal călătoriile oamenilor în afara reședinței obișnuite, definirea conținutului acestuia aduce în discuție aspecte precum: scopul călătoriei, distanța și durata deplasării și caracteristicile subiectului călătoriei (turistului).
Cel care a elaborat o definiție a turismului – acceptată pe plan mondial, a fost profesorul elvețian dr. W. Hunziker, acesta apreciind că: „Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare”.
Alți specialiști de talie mondială care și-au adus contribuția la clarificarea conceptului de turism sunt K. Krapf, J. Krippendorf, R. Baretje, F.W. Ogilvie, A.J. Norval, ș.a.
Dictionnaire Touristique International (1969) conține și el o formulare interesantă cu privire la turism: „Turismul reprezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizații, societăți sau agenții specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum și industria care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor” și tot în Dicționarul turistic internațional (1980) se precizează că „turismul se distinge de călătorie prin aceea că implică pentru persoana în cauză, pe de o parte, alegerea deliberată a țintei, pe de alta, preocuparea exclusivă pentru satisfacerea plăcerii sale”.
Dacă judecăm turismul ca un sistem ce cuprinde regiunile generatoare de turiști (unde piața turistică este dezvoltată), regiunile considerate destinații turistice (locurile și zonele vizitate de turiști) și zonele de tranzit (unde anumite mijloace de transport sunt folosite pentru deplasarea turiștilor de la regiunile generatoare la destinațiile turistice și înapoi), a devenit o practică comună printre specialiști să includă destinațiile turistice la industria turistică, iar celelalte două, la industria călătoriilor (travel industry).
Delimitarea formelor de turism este deosebit de importantă din punct de vedere teoretic și practic, oferind elemente de fundamentare științifică a deciziilor cu privire la dezvoltarea și diversificarea ofertei turistice, alinierea ei la modificările intervenite în structura cererii.
Aceste forme de turism s-au delimitat ca o rezultantă a preocupării de clasificare, după anumite criterii, a circulației turistice pornind de la complexitatea și eterogenitatea acesteia și de la varietatea posibilităților de acces a consumatorilor la produsul turistic. Delimitarea clară a conținutului fiecărei forme de turism prezintă importanță pentru identificarea comportamentului vizitatorului în materie de consum și cheltuieli și a responsabilităților și obligațiilor organizatorilor de vacanțe (agențiile de voiaj și touroperatori în speță) sau a prestatorilor de servicii cum sunt societățile de transport, hoteluri, restaurante etc.
În general forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl are asocierea serviciilor de transport, de cazare, alimentație și agrement care constituie produsul turistic, precum și modalitatea de comercializare a acestuia.
FORME DE TURISM
Clasificare după criterii
Forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl îmbracă asocierea/combinarea serviciilor (transport, cazare, alimentație, agrement) ce alcătuiesc produsul turistic, precum și modalitatea de comercializare acestuia.
În practica turistică există o serie de criterii și posibilități de grupare a formelor de turism: A. a) În funcție de locul de proveniență sau originea turiștilor, se distinge:
•turismul intern practicat de populația unei țări în interiorul granițelor naționale;
•turismul internațional rezultat al deplasării persoanelor în afara granițelor țării lor de reședință.
Turismul internațional se subdivide în turism emițător (outgoing), de trimitere sau pasiv, care se referă la plecările turiștilor autohtoni peste graniță, și turism receptor (incoming) – de primire sau activ – care cuprinde sosirile de turiști din alte țări pentru petrecerea vacanței în țara primitoare.
După modalitatea de comercializare a vacanțelor, se disting următoarele forme de turism:
•turismul organizat se caracterizează prin angajarea anticipată a prestației, respectiv a tuturorsau principalelor servicii legate de călătorie și sejur.Această angajare se realizează prin intermediul contractelor (voucherul, biletul de odihnă și tratament) sau a altor tipuri de înțelegere convenite între turist și agenția de voiaj sau alți organizatori de vacanțe (hoteluri, companii aeriene).
• turismul pe cont propriu, numit uneori și neoganizat, nu presupune angajarea prealabilă a unor prestații turistice.
Vizitatorul hotărăște singur asupra destinației, duratei deplasării, perioadei de realizare a acesteia, mijlocul de transport, modalităților de agrement.
• turismul semiorganizat (mixt) se caracterizează prin îmbinarea trăsăturilor specifice celor două forme deja prezentate.
B. În funcție de gradul de mobilitate a turistului se poate vorbi de:
• turism itinerant sau de circulație, caracterizat printr-un grad de mobilitate ridicat, în care programul cuprinde vizitarea mai multor locuri, cu șederi scurte (1-2 zile) în același perimetru.
• turism de sejur, cu un grad de mobilitate redus, ce presupune petrecerea vacanței în aceeași localitate, indiferent de durata acesteia.
Turismul de sejur se subdivide, la rândul lui în:
turism de sejur scurt se mai numește și turism de weekend, presupune una sau două înnoptări, de obicei în zonele limitrofe locului de reședință;
turism de sejur mediu coincide cu durata standard a călătoriilor (12-15 zile);
turism de sejur lung atunci când timpul de rămânere într-o localitate depășește, de regulă, 10 zile. Este practicat în general de turiștii de vârsta a treia care efectuează cure și tratamente medicale sau de către turiștii cu venituri foarte ridicate.
C. Din punct de vedere al periodicității sau frecvenței de manifestare a cererii se distinge:
• turism continuu (permanent) organizat pe întreaga durată a anului calendaristic (de exemplu turism cultural, de afaceri);
• turism sezonier legat de existența anumitor condiții naturale sau evenimente culturale, artistice, sportive. El se grupează în: turismul de iarnă, turismul de vară, turismul de circumstanță (ocazional).
D. După mijlocul de transport folosit, formele de turism pot fi grupate în:
• drumeții;
• turism rutier;
• turism feroviar;
• turism naval;
• turism aerian.
E. În funcție de motivația deplasărilor, se pot distinge următoarele forme ale circulației turistice:
• turismul de agrement este o formă frecvent întâlnită, oferind un bun prilej de a cunoaște locuri noi, istoria și obiceiurile lor, din acest punct de vedere, el se interferează cu așa numitul turism cultural;
• turismul de odihnă și recreere are un caracter mai puțin dinamic, cu un sejur ceva mai lung, legat de o anumită localitate cu particularități specifice;
• turismul de tratament și cură balneară este o formă specifică a turismului de odihnă care a luat o amploare mare nu atât ca urmare a dorinței de a preveni anumite îmbolnăviri, cât, mai ales, creșterii surmenajului și a bolilor profesionale provocate de ritmul vieții moderne. Din această cauză, el este legat mai mult de anumite stațiuni cunoscute pentru proprietățile lor terapeutice, pentru apele minerale, termale, pentru nămoluri, situate într-un climat de cruțare;
• turismul sportive constituie o altă formă a circulației foarte agreată de anumite categorii ale populației. Practic el poate acoperi toate categoriile de sporturi, de la cele nautice, sporturile de iarnă până la alpinism, vânătoare, pescuit;
• turismul științific are un caracter ocazional, referindu-se la participarea la congrese, la vizitarea unor obiective industriale, zone agricole, a unor obiective hidroenergetice. Din punct de vedere științific un interes aparte îl prezintă vizitarea unor peșteri, rezervații naturale, monumente ale naturii;
• turismul de cumpărături (shopping turism) determinat de deplasările ocazionale în alte localități (țări) în vederea achiziționării unor produse în condiții mai avantajoase decât cele oferite pe plan local (național) sau a unor produse pe care nu le oferă piața locală;
F. După caracteristicile socio-culturale ale cererii se disting următoarele forme de turism:
• turismul particular (privat) se adresează unor persoane cu venituri ridicate, care, de regulă, dispun de o a doua reședință cum ar fi case de vacanță la munte sau la mare. Aceste persoane și atunci când apelează la turismul organizat se deplasează cu mijloace proprii de transport și recurg la servicii deosebite și forme de cazare cu un grad de confort mai ridicat;
• turismul social este un turism de masă, agreat de persoanele cu posibilități financiare relative limitate. Acești turiști solicită forme ieftine de cazare și mijloace de transport în comun, sau cel mult închiriate, unde pot beneficia de unele reduceri la tarifele de transport. În aceeași categorie se încadrează și cei care solicită bilete prin sindicat;
• turismul pentru tineret constituie o formă particulară a turismului social, adresându-se, cu precădere, categoriilor tinere ale populației. Această formă de turism apelează la tabere de creație, cantonamente, vacanțe la prețuri medii și sub medii, fiind utilizate mijloacele de transport mai ieftine, forme suplimentare de cazare, pensiuni;
• turismul de afaceri este acea formă de turism practicată de angajați sau de alte categorii de persoane, în interes de serviciu, în interiorul sau în afara țării de reședință, incluzând: participarea la întâlniri de afaceri, târguri și expoziții, conferințe și reuniuni.
G. După categoria de vârstă și ocupația turiștilor, formele de turism pot fi:
• turism pentru tineret;
• turism pentru populația activă;
• turism pentru pensionari.
H. După caracteristicile prestației turistice principale preferate de turist în cadrul sejurului, formele de turism mai pot fi grupate în:
• turismul de sejur pe litoral practicat pentru cura heliomarină, sporturi nautice, odihnă și recreere, tratament balnear;
• turism de sejur în stațiunile montane cuprinde turismul practicat în vacanțe și weekend aproape în tot timpul anului, iar în sezonul alb turismul pentru practicarea sporturilor de iarnă (schi, săniuță, bob, patinaj, snow-bord);
• turismul în stațiunile balneo-climaterice reprezintă un sector major în cadrul industriei turistice românești, datorită particularităților sale specifice. Este cunoscut că aproape o treime din apele termale și minerale de care beneficiază Europa este concentrată în România, iar efectele acestora pentru sănătate au fost atestate de-a lungul secolelor;
• turismul cu caracter special: vânătoare și pescuit sportiv, congrese, conferințe.
În continuare se mai pot menționa, tot după caracteristicile socio-economice ale cererii și ale clientelei:
– turismul politic ia în considerare participarea la evenimentele politice însemnate sau la sărbători naționale. Afilierea la anumite ideologii poate fi, de asemenea, o atracție pentru călătorie. Astfel o derivată de la forma politică este cea guvernamentală (aproximativ 6-8% din călătoriile internaționale sunt realizate de oficialități politice);
– turismul urban se referă în general la petrecerea timpului liber sau a vacanțelor în orașe pentru vizitarea acestora sau pentru desfășurarea unor activități diverse cum sunt vizionarea de spectacole, expoziții etc. Datorită acestei accepțiuni el are o sferă de cuprindere extrem de largă și deci este destul de dificil de particularizat în raport cu alte forme de turism. De regulă proporția turismului urban intern deține cote superioare celui internațional. La toate acestea este necesar de adăugat că circa 80% din vizitele la oraș reprezintă turism urban pur, iar 20% este turism complementar, vizitarea zonelor urbane fiind asociată altor forme de petrecere a vacanței (litoral, munte, circuite);
– turismul rural reprezintă una din cele mai reușite soluții în ceea ce privește armonizarea cerințelor turismului cu exigențele protejării mediului și dezvoltării durabile și se definește în sens larg prin dorința de a petrece vacanța în mijlocul naturii, de întoarcerea la viața și obiceiurile tradiționale. Se știe însă că sfera de cuprindere a turismului rural este destul de largă, iar acesta se referă la toate activitățile ocazionate de petrecerea unei perioade de timp determinate în mediul rural, mijlocul de cazare fiind fie gospodăria țărănească, fie echipamente turistice generale cum sunt hanurile, hotelurile, popasuri. Agroturismul pe de altă parte este mai strict din punctul de vedere al condițiilor ce se impun pentru petrecerea vacanței și presupune șederea în locuința țărănească, consumarea de produse agricole și participarea într-o anumită măsură la activitățile agricole specifice. Indiferent despre ce tip de turism este vorba, conținutul activității turistice rurale se circumscrie coordonatelor: spațiu rural, locuitori ce păstrează anumite tradiții, obiceiuri și produse agroalimentare consumate de turiști cu prilejul șederii în gospodăria țărănească.
2.2 STAȚIUNEA TURISTICĂ
Stațiunea turistică este o localitate și/sau areal care prezintă un ansamblu de elemente de atracție turistică și care este dotată cu mijloace de cazare, alimentație și agrement, precum și cu alte facilități turistice puse în serviciul turiștilor pentru o anumită perioadă de timp.
În literatura de specialitate, stațiunea turistică este definită ca fiind un spațiu caracterizat de predominanța activităților turistice și de agrement (monofuncționalitate) – creatoare ex nihilo a acestui loc, de caracterul sezonier al respectivelor activități, de o capacitate de cazare a populației non-permanente rezultante, precum și de prezența unei populații permanente. De asemenea, o stațiune turistică trebuie să dispună de o resursă turistică (litoral, munte, oraș, sat etc.) și să fie accesibilă (să fie deservită de o rețea de transport rutier, feroviar, aerian, maritim). Stațiunea turistică ar trebui să includă structuri de cazare (hoteluri, locuri de campare etc.), magazine, restaurante și facilități turistice (de exemplu, pârtii de schi în stațiunile de sporturi de iarnă). Structurile turistice de primire sunt reprezentate de orice construcție sau amenajare care furnizează permanent sau sezonier serviciul de cazare și alte servicii specifice pentru turiști (servirea mesei, agrementul, tratamentul balnear, transportul destinat turiștilor etc.).
Privită din punct de vedere al amenajării turistice a teritoriului, stațiunea reprezintă nucleul desfășurarii efective a activității de turism. Prin activitatea desfășurată în stațiuni, turismul contribuie la sistematizarea teritoriului și la creșterea economică, într-un cadru economic, juridic, fiscal și urbanistic specific.
Din punct de vedere economic, stațiunea turistică reprezintă un sistem teritorial de producție și distribuție de bunuri și servicii turistice, o unitate spațială organizată, cu echipamente care oferă un ansamblu diversificat de prestații, asimilată unei localități sau a unui centru de vânzare de servicii, regrupând diferiti agenți economici.
Privită din punct de vedere social și cultural, stațiunea turistică oferă o gamă de activități, bazate pe valorificarea unor resurse naturale și antropice locale și care permit ca persoane aparținând unor populații diferite, să se întâlnească și să comunice.
O alta definiție a stațiunii turistice, aparținând unor autori români, este cea potrivit căreia, aceasta reprezintă – o localitate, în care turismul reprezintă ramura preponderentă ca volum de activitate economică și grad de concentrare a populației active. Dispunând de potențial turistic, stațiunea turistică determină un aflux de populație nerezidențială, ca beneficiară a serviciilor turistice pe care le oferă. Prima parte a enunțului acestei definiții nu se verifică, însă, în practică, în toate situațiile. De exemplu, stațiunea Mamaia, este considerată a fi un cartier al municipiului Constanța (din punct de vedere adiminstrativ), fără ca turismul să reprezinte ramura economică având cea mai mare pondere ca volum de activitate economică a acestei localități și nici categoria de activități care să concentreze cel mai important număr al populației active.
Fară a fi dată o definiție propriu-zisă, în Hotarârea Guvernului României nr. 867 pentru aprobarea Normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice se precizează, la articolul 2, că se poate atesta ca stațiune turistică, de interes național sau local, dupa caz, "localitatea ori partea unei localități care dispune de resurse naturale și antropice, evidențiate în Registrul patrimoniului turistic și care îndeplineste cumulativ criteriile prevăzute.
Hotarârea Guvernului nr. 867/2006 reglementează, de asemenea, condițiile și procedura de atestare a stațiunilor turistice, în scopul îmbunatățirii cadrului de protejare, conservare și valorificare a resurselor turistice. Astfel, atestarea stațiunilor turistice, în România, se realizează de catre Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, prin Autoritatea Națională pentru Turism, la solicitarea autorităților publice locale și se aprobă prin aceeași hotărâre a Guvernului României a fost aprobată și lista localităților atestate cu stațiuni turistice de interes național, respectiv local (37 stațiuni de interes național și 45 de interes local) din România.
O stațiune turistică poate să se identifice cu o localitate, reprezentând o unitate administrativ-teritorială distinctă sau să fie o parte componentă a acesteia, nefiind exclusă posibilitatea ca, mai multe stațiuni turistice să se afle pe teritoriul aceleiași localități (cum este, de exemplu, cazul municipiului Mangalia, care are în componență și stațiunile Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus și Saturn, la care se adaugă unitățile de turism situate chiar în localitatea – stațiune Mangalia). Indiferent de situație, în cadrul stațiunilor turistice este necesară asigurarea unor servicii pentru turiști, altele decât cele oferite de către fiecare unitate de cazare, alimentație, agrement, tratament balnear, etc., existente în cadrul stațiunii. Asemenea servicii, indispensabile bunei funcționări a activității în stațiune, sunt cele de salubrizare, de iluminat public, de amenajare și îngrijire a spațiilor verzi etc. Toate aceste servicii pot fi realizate și coordonate într-o manieră unitară, de către o singură entitate juridică sau pot fi asigurate de mai multe entități distincte.
În România, conform prevederilor cuprinse în H.G. nr. 867/2006 (la art. 8), „statțunea turistica atestată este administrată de consiliul local în a cărui rază teritorială se află”. În cadrul aceluiași articol al Hotărârii de Guvern menționate, la aliniatul (2) se precizează că „Autoritatea administrației publice locale are obligația de a respecta criteriile prevazute în anexa nr. 1, care au stat la baza atestării acesteia”, iar la aliniatul (3) se precizează că „Veniturile obtinute din taxa hotelieră sunt destinate cu precădere dezvoltării turismului pe plan local și promovării acesteia, precum și finanțării proiectelor de reabilitare a infrastructurii turistice, în conformitate cu legislația în vigoare”.
Managementul turistic, la nivel de stațiune, are mai multe funcții :
Să stabilească politica de dezvoltare a turismului, să realizeze planificarea turistică, să coordoneze implementarea obiectivelor planificate; să revizuiască planurile, să îmbunătățească și să determine extinderea producției turistice, în vederea asigurării durabilității activității turistice;
Să coopereze, în activitatea desfășurată, cu organismele de planificare de la nivel central, regional și local, precum și cu organizațiile de protecție a mediului;
Să coopereze cu autoritățile care gestionează infrastructura, pentru a se asigura că infrastructura pentru turism este disponibilă acolo unde și când este nevoie de ea și că aceasta se va ridica la standarde acceptabile, pe termen mediu și lung;
Să coopereze cu agențiile guvernamentale, în special cu cele răspunzătoare de zonele protejate (parcuri, rezervații naturale) și de conservarea obiectivelor istorice și arheologice, cu instituțiile de sănătate publică, precum și cu organizațiile neguvernamentale locale, îndeosebi pentru proiectele eco-turistice sau destinate comunității din zonă;
Să realizeze activități de marketing turistic, inclusiv cercetări, atunci când sunt necesare și să asigure serviciile de informare turistică, în colaborare cu instituțiile regionale și naționale de turism;
Să stabilească standarde și programe de instruire și educare pentru persoanele care vor lucra în turism;
Să monitorizeze dezvoltarea turismului și să se asigure că turismul își menține poziția de dezvoltare locală.
Să răspundă cu soluții la situațiile de criză care să apară și care pot lega activitatea turistică – de exemplu – apariția unor dezastre naturale, a unor accidente grave sau a unor epidemii etc.
PLANIFICAREA APARIȚIEI ȘI DEZVOLTARII STAȚIUNILOR TURISTICE
Planificarea turistică presupune respectarea anumitor principii, ce variază în funcție de situația concretă, dar, indiferent de situație, există câteva principii de bază, comune celor mai multe tipuri de planificare turistică.
Planificarea stațiunilor trebuie realizată sistematic, avându-se în vedere evaluarea impactului asupra economiei, mediului și structurării sociale, realizarea de analize de piață si de evaluare a produselor turistice oferite, formularea obiectivelor de dezvoltare a stațiunii, realizarea de studii de fezabilitate, planificarea utilizării terenului, avându-se în vedere și relațiile cu restul comunității din zonă s.a.m.d.
Astfel, amplasamentul stațiunii se va alege pe baza rezultatelor unor studii de piață și previziuni, iar planificarea acesteia va trebui să confere un caracter distinct fiecărei stațiuni, respectându-se, totodată, obligațiile de conservare a mediului și a obiectivelor antropice (istorice, culturale etc.) existente în zonă.
Localitățile cu valoare istorică trebuie să fie astfel valorificate încât să dobândească o cât mai mare atractivitate pentru vizitatori și, în același timp, să le furnizeze acestora diverse facilități. De asemenea, se vor prevedea, încă din stadiul de planificare a stațiunii, amplasarea de facilități de recreare, de distracție pentru vizitatori precum și a unor centre comerciale și a unor puncte de informare turistică.
De regulă, stațiunile sunt destinații turistice integrate, ce oferă o largă varietate de facilități și activități recreative. Principalele tipuri de stațiuni turistice sunt: cele de litoral, cele montane, balneare, de sănătate, de recreare, precum și stațiuni ce oferă turiștilor puncte de plecare spre destinații în mijlocul naturii sau destinații istorice sau arheologice.
Stațiunile turistice pot avea mărimi diferite, de la unele cu un singur hotel sau motel mai important, până la stațiuni mari, cu zeci sau chiar sute de unități de cazare, alimentație, agrement etc.
Cele mai multe dintre stațiuni aparțin de localităti urbane, în cadrul cărora s-au concentrat facilități și activități turistice.
Se poate remarca tendința de diversificare a ofertei stațiunilor turistice, prin crearea de noi facilități recreaționale și culturale, de magazine, unități de asistență medicală, facilități pentru organizarea de conferințe, reuniuni, de manifestări expoziționale, etc.
2.3 POTENȚIALUL TURISTIC
Potențialul turistic al unui teritoriu reprezintă totalitatea elementelor naturale sau antropice care pot constitui obiectul atracției turistice. „Potențialul turistic este o sumă a unor condiții obiective, naturale sau sociale, dar și subiective, ce țin de motivații și necesități, aflate într-o continuă dinamică”. Potențialul turistic are un caracter dinamic: poate căpăta noi valențe, se poate extinde, îmbogăți cu noi surse de atracție (generate fie de evoluția tehnicii și civilizației, fie de schimbări ce pot interveni în mediul natural) sau, dimpotrivă, poate fi diminuat, modificat sau chiar distrus, adesea ca urmare a intervenției factorilor antropici. „Oricât de bogat ar fi potențialul turistic, valorificarea sa depinde, în ultimă instanță, de distribuția spațială a resurselor financiare și a centrelor de putere care dictează ce zone, regiuni sau centre merită să fie sprijinite în valorificarea acestuia”.
În sens larg, potențialul turistic al unui teritoriu reprezintă ansamblul elementelor naturale, economice și cultural – istorice, care prezintă anumite posibilități de valorificare turistică, dau o anumită funcționalitate pentru turism și deci constituie premise pentru dezvoltarea activității de turism.
Un teritoriu interesează din punct de vedere turistic în măsura în care oferă resurse turistice naturale sau antropice, acestea fiind privite ca atracții turistice sau resurse turistice.
Potențialul turistic reprezintă oferta turistică potențială a unui teritoriu care împreună cu baza tehnico – materială și cu infrastructura generală și turistică formează oferta turistică reală (efectivă) sau patrimoniul turistic.
Varietatea resurselor turistice, specificul, influența lor în activitatea turistică duc la delimitarea a două categorii de potențial turistic, și anume: natural și antropic.
Potențialul turistic natural reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale: relief, condiții climatice, ape, vegetație și faună, cât și modificările acestora din urmă.
Potențialul turistic are un rol important în dezvoltarea și diversificarea activităților turistice, de aceea, a apărut necesitatea stabilirii unor criterii de clasificare a atracțiilor turistice.
Cea mai utilizată clasificare este realizată după conținutul potențialului turistic:
Potențial antropic;
Potențial natural.
Fig. 13 Adaptare după V. Glăvan – “Geografia turismului în România, Editura Institutului de Management-Turism EDEN, București, 1996
Potențialul turistic natural cuprinde elementele oferite de cadrul natural – relief, climă, rețea de ape, vegetația ș.a., urmărind atragerea fluxurilor de turiști în vederea petrecerii vacanțelor.
Relieful reprezintă un element de atracție turistică de sine stătător, reprezentat prin tip: (vulcanic, carstic, glaciar), trepte și atitudini, toate acestea realizând cadrul propice practicării drumețiilor și alpinismului, cât și de petrecere a vacanțelor.
Clima este reprezentată de tipul și volumul precipitațiilor, mărimea temperaturilor înregistrate, perioadele cu soare etc.; creează condiții propice schierii, curelor heliomarine ș.a.
Rețeaua de ape, reprezentată de apele curgătoare și cele stătătoare, ape minerale și termale, creează cadrul adecvat pentru pescuit, cure heliomarine, sporturi nautice etc.
Vegetația prin bogăția și diversitatea speciilor, existența speciilor florale rare, dă posibilitatea practicării unor forme particulare ale turismului: cercetare științifică, vizitarea rezervațiilor naturale.
Fauna, sub aspect turistic, prezintă importanță prin valoarea sa cinegetică și estetică.
Potențialul turistic antropic cuprinde creațiile omului de-a lungul timpului, concretizate în elemente de cultură, istorie, artă și civilizație, care prin caracteristicile lor atrag grupurile de turiști.
Fig. 14 Structra potențialului turistic antropic (sursa: imagini Google)
Structura potențialului antropic cuprinde elementele:
vestigii arheologice și monumente de artă (cetăți, castele, statui, biserici);
etnografie și folclor (obiceiuri și tradiții, port popular, muzică și dansuri populare );
instituții și evenimente cultural-artistice (muzee, case memoriale, târguri și expoziții);
realizări tehnico-economice și științifice contemporane (porturi, poduri și viaducte, baraje și lacuri de acumulare);
așezări umane (orașe, sate turistice).
În funcție de particularitățile potențialului turistic și al atracțiilor turistice ale zonei se urmărește stabilierea unui public țintă , în ceea ce prviește gradul de vizitare a unei stațiuni turistice. Având în vedere diversitatea obiectivelor turistice din zona Toplița, dar și a împrejurimilor, acest aspect face ca publicul țintă să devină mai larg și variat, însă dorim să ne axăm pe tineri. Toplița fiind o stațiune turistică, oferă o gamă variată de obiective atât în sezonul de vară , cât și cel de iarnă, de exemplu: ștrandul Banffy și pârtia de schi Măgheruș.
2.4 OBIECTIVE TURISTICE LOCALE
Atracțiile reprezintă unii dintre principalii factori motivanți ai unor deplasări în scopuri turistice, iar, adesea, pot fi considerate chiar ca fond esența produsului turistic. În absența atracțiilor nu ar mai fi necesare serviciile turistice. Altfel spus, turismul, ca atare, nu ar putea exista în lipsa atracțiilor sau obiectivelor turistice. O atracție turistică (sau pentru vizitatori) este o trăsătură distinctă a unei zone care poate fi un loc de desfășurare a unor activități ori un centru ce are următoarele caracteristici:
a) Își propune să atragă vizitatori de o zi din rândul populației rezidente și din rândul turiștilor și este administrată în acest scop;
b) Asigură o experiență plăcută și distractivă și un mod agreabil de petrecere a timpului liber pentru clienții săi ;
c) Este dezvoltată pentru a valorifica acest potențial ;
d) Prin modul de administrare, ca atracție, asigură satisfacția clienților săi ;
e) Poate să perceapă sau nu o taxă de intrare pentru vizitatori.
Există o mare diversitate a atracțiilor. În termeni generali, acestea tind să fie unități singulare, locuri sau zone geografice la scara mică, în mod clar definite, care sunt accesibile și motivează un număr mare de persoane să se deplaseze de la domiciliul lor, pentru a le vizita, în timpul lor liber, pentru o perioadă scurtă, limitată.
Cu toată această mare diversitate a atracțiilor, ele pot fi clasificate în patru mari categorii :
Trăsături (caracteristici) ale mediului natural;
Construcții realizate de oameni, structuri și locuri proiectate și realizate pentru alt scop decât acela de a atrage vizitatori, cum ar fi lăcașurile de cult, dar care atrag un număr important de vizitatori;
Construcții realizate de oameni, structuri și locuri, proiectate cu scopul de a atrage vizitatori și construite astfel încât să răspundă nevoilor acestora, cum sunt, de exemplu, parcurile tematice;
Evenimente speciale.
Potențialul turistic balnear reprezintă o categorie aparte de resurse turistice, fiind cea mai veche și caracteristică formă de turism practicată în România – balneoturismul. El cuprinde apele minerale și termale, nămolurile și gazele terapeutice, lacurile și sarea terapeutică. România dispune de o mare bogăție de factori naturali de cură, răspândiți pe aproape întreaga suprafață a țării de pe litoralul românesc și până în Munții Carpați.
Apele minerale și termale reprezintă principalul factor de cură din România care este valorificat prin cură externă și internă, dar și prin îmbuteliere – ca apă de masă. Izvoarele minerale au favorizat și susținut în timp apariția și dezvoltarea stațiunilor balneare, prezente cu precădere în Carpați și Subcarpați. Structura geologică complexă a teritoriului face ca România să dispună de o inepuizabilă rezervă de ape minerale. Acestea sunt cantonate în zona montană (mai ales în aureola mofetică din catena vulcanică, Oaș – Călimani – Harghita).
STAȚIUNEA BRADUL- ȘTRANDUL BANFFY
Cunoscut și sub numele de Banffy este un ștrand cu apă mezotermală, situat la 685 m altitudine, cu o suprafață totală de 17 ha. Debitul izvoarelor este de 4,7 l/s iar temperatura apei de aproximativ 26,5 de grade Celsius.
Fig. 15 Ștrandul Banffy (sursa: http://toplita.eu/ro/252.html)
SPA WELLNES BANFFY
Centrul Spa este compus din două bazine de înot: unul acoperit în care temperatura este de 30 de grade și temperatura apei de 28 si unul descoperit care este folosit pe timp de vară.
Interiorul găzduiește pe lângă bazinul de înot: vestiare separate pentru femei și bărbați, sală de fitness, sală de masaj și trei saune.
Fig. 16 Centrul Spa Banffy (sursa:https://www.centruturistic.ro/toplita/spa-wellnes-banffy-toplita-id642.html )
MAUSOLEUL EROILOR
Mausoleul din Toplița a fost construit din inițiativa Societății „Cultul Eroilor”, pe locul unui cimitir de onoare construit în 1925. În 1939, din necesitatea centralizării osemintelor eroilor înhumați, s-a decis desființarea cimitirului și construirea mausoleului, în criptele căruia să fie depuse osemintele celor căzuți în această zonă, în campania din 1918. La baza mausoleului se găsește osuarul care adăpostește osemintele a 771 militari români. Mausoleul se impune prin masivitate, fiind o construcție realizată din piatră mare, aparentă, având o formă de prismă, dezvoltată în trei trepte. Fig. 17 Monumentul eroilor (sursa: imagini Google)
CASCADA TOPLIȚA
Fig. 18 Cascada Toplița (sursa: imagini Google)
Formată din izvoarele termale ale munților din Stațiunea Bradul, această cascadă este unul dintre cele mai importante obiective turistice din zonă. În România există o singura cascadă cu apă termala, cea de la Toplita (judetul Harghita), un fenomen natural mai putin obișnuit. Mai ales că este clasificată ca fiind a doua formațiune de acest fel din Europa (în Saturnia, Italia, mai există o cascadă cu apă termală).
Imediat ce veți ajunge la ea, veți înțelege de ce a fost declarată monument al naturii, arie protejată de interes național și rezervație naturală de tip biologic și peisagistic. Suprafața totală a rezervației este de 0,5 hectare. Căldura pe care o veți simți vine chiar de la vaporii de apă, a cărei temperatură ajunge chiar și la 27 de grade. Apa termală este foarte bogată în calciu, însă aspectul deosebit al Cascadei de la Toplița se datorează culorilor schimbătoare cu care-ți încântă privirea. Fenomenul este explicabil: culorile deosebite reflectate de apă (de la alb la brun închis) se datorează travertinului din straturile inferioare, aflat într-un proces continuu de depunere. Cascada este alimentată de izvoarele stațiunii Bradul. Unul dintre caracteristicile sale unice este că apa cascadei îngheață foarte rar sau chiar deloc, păstrându-și temperatura caldă chiar și în mijlocul iernii. Cu toate acestea, în iarna anului 2014, la Toplița a avut loc un astfel de fenomen, când în regiune s-au înregistrat -29 de grade Celsius; cascada a înghețat, iar ulterior, pentru că a avut loc o creștere bruscă de temperatură, s-a rupt o parte din stâncă, prăbușindu-se.
MĂNĂSTIREA SFÂNTUL ILIE
Mănăstirea Sfântul Ilie din Toplița continuă Sfânta Tradiție a spiritualității românesti care s-a manifestat permanent pe aceste plaiuri strămoșești. Așezată într-o grădină a cărei frumusețe naturală a fost desăvârșită de-a lungul anilor de harnicii ei viețuitori, a cunoscut de la începuturile ei și până azi o permanentă și amplă dezvoltare. Este o mănăstire ortodoxă cu obște de călugări.
Fig. 19 Mănăstirea Sf. Ilie Toplița ( sursa: imagini Google)
ALTAR CU BELVEDERE, VÂRFUL TARNIȚA
Traseul pornește de pe strada Fântânelor și se urmărește drumul pietruit până la punctul de belvedre. La întoarcere se poate scurta traseul dacă se coboară prin pădure.
În cadrul proiectului “Valorificarea potențialului de agrement al Vf.Tarnița – Toplița” Asociația Salvamont Toplița Căliman în parteneriat cu Consiliul Judetean Harghita, a amenajat două popasuri turistice.
Unul dintre acestea se află în apropierea Altarului de vară Tarnița, iar cel de-al doilea mai jos la o distanță de aproximativ 200 m pe traseul punct albastru ce coboară spre Grota lui Cristea.
Fig. 20 Popasul Vf. Tarnița (sursa: http://www.apollo-blog.com/2016/04/tarnita-toplita.html)
DOMENIUL SCHIABIL TOPLIȚA
Domeniul schiabil de la Toplița se găsește la poalele munților Gurghiu. Este alcătuit din două pârtii, pârtia Măgheruș și pârtia Bradul. Datorită amplasamentului extraordinar pârtiile beneficiază de o frumoasă panoramă spre munții Călimani dar și spre orașul Toplița. Pârtia este amenajată pe Muntele Fâncel și se desfășoară pe raza unității administrativ teritoriale Toplița din județul Harghita.
Domeniul schiabil se extinde între 710 m și 860 m și este alcătuit din două pârtii de schi: pârtia Măgheruș de dificultate medie și pârtia Bradul, pârtie ușoară. Pârtiile au punct de plecare și punct de sosire comun. Domeniul schiabil are orientarea generală nord-estică.
Începând cu anul 2012, pârtia Bradul este deservită de o instalație nouă de transport pe cablu, montată în partea superioară. Pârtia dispune un ratrac, instalații de zăpadă artificială, nocturnă pentru ambele pârtii.
Punctul forte este managementul bun al acestei pârtii de schi a determinat o dezvoltare accentuată în ultimii ani (montarea unui nou teleschi care deservește pârtia de începători, montarea nocturnei pentru pârtia de începători, montarea instalațiilor de acces către teleschi, dezvoltarea spațiului de cazare în partea superioară a pârtiei, asfaltarea drumului de acces atât la baza cât și în partea superioară a pârtiilor, realizarea de parcări noi etc), topo-climatul local este foarte favorabil pentru menținerea îndelungată a stratului de zăpadă, prezența scolii de schi și a instructorilor specializați;
Fig . 21 Pârtiile Toplița (sursa: imagini Google)
STRANDUL URMANCZY
Ștrandul Urmánczy este o mică oază în centrul orașului Toplița (jud. Harghita), la câțiva pași de gară. E situat pe malul drept al Mureșului, la o altitudine de 650 de metri și oferă vedere spre munții Călimani, vârful Tarnița. Este alimentat de izvoare de apă minerală, cu temperatura de 26 de grade la sursă.
Ștrandul Urmánczy are piscina de mărime olimpică mare (50×20 m), singura de acest fel din zonă. O raritate adevărată e bazinul mic (1,40 m adâncime) cu izvoare naturale ce încălzesc ușor pietrele rotunde de pe fund. Copiii se pot bucura de două piscine: una semicirculară pentru bebeluși și una ceva mai adâncă pentru copii mai mari. Este și un teren de joacă cu groapă de nisip, balansoar, tub de cătărat și leagăne. Se organizează diferite activități gratuite adresate copiilor, vizite la mini fermă unde se pot familiariza cu animalele domestice.
Fig. 22 Ștrandul Urmanczy (sursa : http://urmanczy.ro/galeria/)
Apa bazinelor bogate în magneziu și calciu a fost prezentat în ghidurile istorice cu calități curative, temperatura moderată făcând-o potrivită și pentru bolnavii cu boli cardiace și vasculare, cărora în mod normal apa fierbinte le dăuneză. Procedura de redobândire a calificativului de loc balnear e în curs, conform raportului de încercări din 2017 al Institutului Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie apa minerală naturală poate fi valorificată în următoarele proceduri hidro-kinetoterapeutice:
· Afecțiuni reumatismale degenerative cronice;
· Afecțiuni reumatismale articulare cronice;
· Afecțiuni posttraumatice cronice ale aparatului locomotor;
· Afecțiuni neurologice periferice cronice.
2.5 ATRACȚII TURISTICE DIN ZONE APROPIATE STAȚIUNII
PARCUL NAȚIONAL CĂLIMANI
Fig. 23 Parcul Național Călimani (sursa : imagini Google)
Parcul Național Călimani, constituit în mare parte din munți vulcanici și reprezentând o raritate în România, este localizat în nordul tării, pe teritoriul a patru județe: Mureș, Bistrița-Năsăud, Harghita și Suceava. La fiecare pas pe care îl străbați în acest loc, te vei bucura de o liniște absolută, de minunățiile naturii și de peisaje uimitoare.
Aceasta oaza de liniște a luat naștere în 1975 la inițiativa Centrului de Cercetări Biologice Cluj, urmând un studiu de constituire, care s-a elaborat în 1976 de către Inspectoratul Silvic Județean Suceava, în parteneriat cu inițiatorul și la solicitarea Comisei de Ocrotire a Monumentelor Naturii. Astfel, Parcul Național Călimani a fost declarat în 2003 arie protejată administrată în special pentru conservarea ecosistemelor și recreere.
În acest loc veți regăsi priveliști excepționale, existența celui mai mare crater vulcanic din țară, care atinge aproape 10 kilometri, fauna bogată (cocoșul de mesteacan fiind actorul principal al Parcului Călimani) și flora diversă (bujorul romanesc de munte, zâmbrul și jneapănul). Mai mult de atât, Parcul Național Călimani este secționat în trei zone mari: Rezervația Științifică de Jnepenis, Rezervația Lacul Iezer din Călimani și Rezervația geologica 12 Apostoli.
LACUL IEZER
Rezervația Lacul Iezer din Călimani este o arie protejată de interes național care se întinde pe o suprafață de 322 ha, aflându-se integral pe administrativul municipiului Toplița. Rezervația se întinde la poalele masivului Rățitiș și este reprezentată de un lac glaciar (cu o suprafață de 1200 mp, o lungime de 45 m și lățimea de 35 m), iar zona limitrofă adăpostește o vegetație diversă de arbuști și o faună variată de mamifere.
Traseul pornește de la Gura Voievodesei, de la aprox. 870 m altitudine, la km 8 al traseului 35 (CR). Traseul urcă pe drum forestier, trecând pe lângă Schitul Gura Izvorului, iar după 4,5 – 5 km ajunge în Poiana Puturosul. Aici se virează dreapta, urcând pe Valea Puturosul, pe lângă Cabana Lomaș. Se continuă pe drum forestier pentru 7,5 km până la partea inferioară a Poienii Bradul Ciont, loc unde se intersectează traseul 35 (CR) și 40 (BA). Cele trei trasee merg în comun pentru 2 km, când se ajunge la un izvor cu apă potabilă și un loc de campare. Aici traseul CA face stânga, părăsind celelalte două marcaje. După încă 10 minute se ajunge la Lacul Iezer.
Fig. 24 Lacul Iezer (sursa: imagini Google)
Adâncimea apei variază între 3 și 5 metri. Are o formă triunghiulară, vârful acestuia marcând și zona de evacuare a apei din lac. Este alimentat de două izvoare, iar apa din lac se varsă în pârâul Puturosul.
STAȚIUNEA BORSEC
Borsecul se situează în depresiunea cu același nume, în N–E județului Harghita, la o altitudine cuprinsă între 850-930 m, la interferența munților Giurgeului, Bistriței și Călimani.
Fig. 25 Stațiunea Borsec panoramă (sursa: www.statiuneaborsec.ro)
Microclimatul deosebit cu variații mici de temperatură și aer de o puritate deosebită, bogată în ozon, cu o floră și faună subalpină variată, au contribuit ca depresiunea să devină una dintre cele mai agreate și căutate destinații din România, fie în băile cu apă minerală, fie pe pârtia de schi. Apa minerală și microclimatul au contribuit la dezvoltarea turismului balnear.
Cea mai mare bogăție a Borsecului sunt numeroasele izvoare de apă minerală. Denumirea de „Regina Apelor minerale” a fost atribuită de împăratul Austriei, Franz Josif.
STAȚIUNEA MONTANĂ BILBOR
Localitatea se află în mijlocul unei întinse păduri de conifere, fiind cea mai bogată așezare din România în privința izvoarelor de apă minerală. Această stațiune și-a câștigat renumele de a fi cel mai nepoluat loc din România.
Bilborul este o depresiune de baraj vulcanic, de formă elipsoidală, având o suprafață de 38 km pătrați. Majoritatea izvoarelor minerale se află în partea vestică a depresiunii pe malul drept al Râului Bistricioara formând un areal relativ restrâns, pe malul stâng găsindu-se în general izvoare de apă dulce.
Din totalul izvoarelor minerale doar 17 sunt analizate și cu posibilități de captare și exploatare. De regulă, acestea sunt bicarbonatate, calcice, magneziene, sodice, carbogazoase, hipotone. Unele sunt bogate în fluor, litiu, brom, iod, cupru, zinc, radiu și radon. Majoritatea izvoarelor poartă denumiri ce reprezintă numele unor localnici cu contribuții la îngrijirea și afirmarea surselor hidrominerale.
Fig. 26 Stațiunea montană Bilbor (sursa: https://www.bilborul.ro/ )
Prezența pensiunilor agro-turistice și a cabanelor face ca în Bilbor să se practice un turism de recreere sau, cum se mai spune, un turism „verde”. În timpul petrecut în stațiune se pot desfățura activități precum echitația, ciclismul, pescuitul, drumețiile montane sau vă puteți relaxa privind natura în adevarata ei splendoare.
CASTELUL LAZAR
Castelul Lázár, situat aproape de centrul satului Lăzarea, este unul dintre cele mai frumoase exemple pentru arhitectura renascentistă din Transilvania.
Castelul cu creneluri a fost una dintre cele mai atractive reședințe nobiliare din secolul al XVII-lea din Transilvania. În holul cu boltă în ogivă există inscripții cu litere gotice din anul 1532. Zidul de incintă este dotat cu patru bastioane. Intrarea în curtea castelului se face prin turnul de poartă pe latura sudică.
Castelul a fost construit în timpul lui István Lázár, tovarășul de joacă al lui Gabriel Bethlen, mai târziu om de bază a principelui și judele regal suprem al scaunelor Giurgeu, Ciuc și Cașin. Blazonul lui din 1632 se află pe un perete al bastionului pe colțul stâng, în interiorul curții, care desemnează și data finalizării construcțiilor. În 1707, castelul a fost incendiat de către armata imperială în urma unei campanii de represalii împotriva „kuruc”-ilor (oponenții Habsburgilor), cum a fost și seniorul castelului, Ferenc Lázár. De numele lui se leagă construcția și reconstrucția Casei Cavalerilor. Fig. 27 Castelul Lazar (sursa: imagini Google)
ANSAMBLUL BISERICII ARMENO-CATOLICĂ NAȘTEREA MAICII DOMNULUI
Biserica armeano-catolică Sf. Maria a fost construită în 1733 pe locul unei biserici mai mici din Cimitirul străinilor. Biserica se află pe strada Biserica Armeană, nr. 1 și datorită frumuseții sale interioare și exterioare este considerată drept „perla orașului”.
Fig. 28 Ansamblul bisericii armeano-catolice Nașterea Maicii Domnului, Gheorgheni (sursa: imagini Google)
La Gheorgheni, localitate formată lângă drumul comercial ce leagă Transilvania și Moldova, primii armeni s-au așezat la începutul secolului al XVII-lea, urmată de o colonizare în masă în anul 1672.
Armenii se adunau la diferite case pentru slujbe religioase, iar din 1680 închiriază capela din lemn din Cimitirul străinilor, iar în anii 1720 cumpără acel teren și își construiesc o biserică.
Din biserica veche se mai păstrează cristelnița și aghiazmatarul.
SKIGZIMES
Complexul SKIGYIMES este așezat în valea Ghimesului pe drumul național DN12A care leagă Miercurea -Ciuc cu Comănești, lângă râul Trotuș pe un peisaj mirific. Complexul SKIGYIMES este echipat cu un teleschi de 800 m, un teleschi de 700m și o pista de bob 1300 m. Pârtiile sunt așezate pe o înălțime de 1060m, diferența de nivel 160m. În sezonul cald, de vară, pista de bob este transformată într-un traseu de aventură, circuit de bob pe șine.
Fig. 29 Traseu de aventură, pista de bob (sursa:imagini Google)
LACUL ROȘU
Lacul Roșu (numit și Ghilcoș, sau Ucigașul) este un lac de baraj natural pe valea râului Bicaz, în zona izvoarelor acestuia, în apropiere de Cheile Bicazului. Este cel mai tânăr lac natural din România. Aflat în județul Harghita, la limita cu județul Neamț, lacul este accesibil de pe drumul național DN12C care face legătura între orașele Gheorgheni și Bicaz.
S-a format în anul 1837, atunci când o porțiune din muntele Ghilcoș (un pinten format din grohotișuri) s-a surpat și a blocat cursul natural al râului. Alunecarea a fost cauzată de îmbibarea excesivă cu apă a suprafaței vulnerabile, pe fondul unei perioade de ploi abundente. Pe malul lacului s-a dezvoltat stațiunea balneo-climaterică Lacul Roșu, subordonată orașului Gheorgheni, județul Harghita.
Fig. 30 Lacul Roșu (sursa: imagini Google)
Denumirea de „Lacu Roșu” derivă de la argilele bogate în oxizi de fier, aduse de Pârâul Roșu și depozitate în lac. Totodată, rocile masivului Suhard sunt și ele de culoare roșie, motiv pentru care reflecția acestuia în apa lacului sporește efectul vizual al culorii roșie. Din vechea pădure care acoperea albia văii s-au păstrat și astăzi vârfurile brazilor, rămași pe picioare în amonte de baraj. Trunchiurile lor s-au conservat datorită apei bogate în carbonați de calciu și oxid de fier.
2.6 TRADIȚII ȘI OBICEIURI SPECIFICE ZONEI TOPLIȚA, JUDEȚUL HARGHITA
Obiceiuri calendaristice din zona Toplitei.
Obiceiuri de iarnă: Obiceiuri de Crăciun – mersul la colindat, colindele erau în mare parte cu conținut religios, se cunosc și colinde care se referă în text, la perioada grea a primului război mondial, dar și texte care răzbat până la Unirea de la 1918, care se intonau ca adevarate imnuri.
Obiceiul de anul nou- mersul cu plugusorul, când nici nu se lasa bine înserarea, grupuri de câte 2-4 persoane, băietani și flăcaiași, porneau cu plugușorul, împodobit cu cănaci și betele și înzorzonat cu clopote și zurgălăi. Întotdeauna exista și un buhai în ceată. Urătura era identică cu cea a plugușorului românesc. Se mergea și cu Turca, obicei străvechi cu care sătenii întâmpinau anul nou.
Vergelatul – în noaptea de anul nou se adunau 20-30 de familii, la Vergel (petrecere), cu mâncare, băutură, cu ceterași, la o gazdă înstărită și petreceau noaptea de anul nou cu joc și voie bună. Se făceau urări de bunăstare, belșug și sănătate și se arunca cu grâu peste întreaga adunare.
Obiceiuri de primavară și vară: Măsura oilor- după câteva săptamâni de la strânsul oilor, are loc un obicei important moștenit prin tradiție: masura oilor, ocazie cu care se măsura laptele de la oile fiecărui gospodar, iar în funcție de cantitatea laptelui din găleți, atâta brânză se cuvenea fiecărui gospodar. După terminarea procesului de măsurare a laptelui, începea petrecerea câmpenească, cu miel la frigare, plăcinte cu urdă și balmoș. Nu lipseau nici ceterașii.
Cununa de grâu – obiceiurile legate de cultura grâului se prezintă în mai multe etape, începând de la ieșitul la plug, seceratul și îmblătitul. La sfarșitul secerișului, ca manifestare de bucurie si hărnicie, s-a nascut obiceiul cununii de grâu, care era adusă către gazdă cu cântece și chiuituri, cu ritualul udatului cununii și în final cu răsplata muncii, colac, plăcinte și un joc.
Obiceiuri familiale – Nașterea- intrarea în viață a unui copil a fost însoțită de anumite rânduieli care trebuiau respectate cu strictețe. Când femeia era în durerile facerii era adus în casă un snop de secară care era împrăștiat jos lângă patul unde năștea femeia. Femeile care asistau la naștere spuneau rugaciuni, așezau femeia pe paiele de secară, i se desfăcea părul, i se tăia nodul de la poale pentru a nu avea nici un nod și în felul acesta nașterea să fie mai ușoară, iar buricul copilului să nu fie înodat. Bărbații din casă, atunci când femeia năștea greu, își rupeau poalele cămășilor cu credință că nașterea o să fie mai ușoară.
Botezul – obiceiul cel mai reprezentativ dintre obiceiurile legate de naștere. Dupa botezul propriu-zis, când pruncul era adus acasă, era așezat pe masă, iar unul din nași spunea: am dus un păgân și am adus un creștin. Apoi se așezau la masă și petreceau, la cumetrie, nașii, părinții, rudele, vecinii și moașele. Între fini și nași se statorniceau legături trainice care durau toată viața. Trei zile la rând, nașa mergea cu “buba” (mâncare). Dacă nașii erau înstăriți dăruiau finului un vițel sau o vită mare. Unii nași botezau și cununau până la 80 de fini chiar și mai mulți și peste ani și ani avea loc “datul colacilor” de botez sau cununie. Când avea loc acest obicei, finii mergeau cu colacii în traistă, cu câte o cofă în care era asezat un pom ( copăcel) încărcat cu bunătăți: biscuiți, colăcei, bomboane, mere sau alte fructe și toate erau așezate pe masa pregătită de nași în așteptarea finilor. Fiecare fin ducea câte o glajă de vin. Întâlnirea din casa nașilor era un bun prilej pentru finii necăsătoriți să se prindă frați de cruce.
Nunta – obiceiul cel mai spectaculos și plin de strălucire dintre obiceiurile familiale. Timpul nunților în calendarul tradițional, nescris al satului românesc era “câslegile”, perioada de șase săptămani cuprinsă între Bobotează și lăsatul secului, înainte de începutul Postului Paștelui. Spre deosebire de alte zone, în Toplița, mireasa era dusă la casa mirelui de joi, astfel că în joia premergătoare nunții, care avea loc duminica, mireasa era dusă împreună cu zestrea, la socrii, ceremonial care se încheia cu o mică petrecere la casa mirelui. În zilele rămase până la nuntă, mirele își punea vornicii și mireasa să hotărască “druștele”, care erau alese dintre prietenii și prietenele mirilor, în număr de 12 perechi. Aceștia aveau rolul de a face invitațiile la nuntă, împreună cu “tarostea” care era pus tot de miri. Duminică, în ziua nunții, se adunau toți la casa mirelui, iar înainte de a pleca la cununie se juca câte un rand de ștraiere și învârtite. Drumul până la biserică și înapoi era presărat cu chiuituri și diferite obiceiuri cu ar fi legatul drumului, apoi primirea în casă a nurorii, de către soacră, datul miresei de către drușcuțe, mirelui, apoi începea nunta care ținea până luni dimineața.
Înmormântarea – ultimul dintre obiceiurile familiale, nu diferă în Toplița foarte mult față de alte ceremoniale de trecere, sau obiceiuri funerare obișnuite în alte zone ale țării. După ce mortul era spălat și îmbrăcat era întins pe o “laiță” acoperită cu un “lipideu”. Pe picioare i se așeza o seceră pentru a nu înțepenii de tot, până era așezat în “copârsău”( sicriu). Cel dispărul era bocit trei zile de către cei din familie, sau de către bocitoare, afară în dreptul ferestrelor și în urma carului când era dus la groapă. Cu o seară înainte de înmormântare avea loc “cina mortului” și cei din familie cu o lingură de lemn în mână, plină cu zamă de “buretiță” chemau la cina de pe urmă pe cel mort; mama, tata, sora, frate, fiu…decedat: Hai mamă( tată..) cu noi la cină/ Asta-i cina de apoi/ Mai mult nu-i cina cu noi. Tot la priveghi se mânca și se bea, se purtau discuții și se juca jocul măștii care reprezenta ultimul joc pentru cel decedat. Măștile care erau folosite în cadrul ceremonialului de la priveghi, erau în Toplița cele de moarte, de cal, și maimuță. Băiatul care reprezenta moartea se deghiza în femeie, se îmbraca cu camașă lungă, se îmbrobodea cu o bucată de pânză, se mânjea pe față cu făină și își punea dinții mari tăiați din cartofi. Se înarma cu o seceră și ținea în mână o cană de apă foarte sărată, trecea de la om la om și îl îmbrățișa cu secera pe la ceafă. Apa sărată ajungea și la gura celor îmbrățișați și se stârnea mare haz. Copiii erau cei care priveau cu mare interes și spaimă această ceremonie. Celelalte măști erau mai putin înspăimântătoare, erau chiar vesele. Obiceiurile funerare au suferit schimbări majore, practicile cu caracter magico-religioase au dispărut complet.
Cântece specifice : ștraierul și învârtită.
Costum popular – Compoziție: cămașă națională, cu motive florale sau geometrice, preponderent culoarea neagră, poale, brâu, brâneață, prigitoare, opinci și pe cap năframă neagră.
Fig. 31 Port popular românesc din Toplița (sursa: Ilie Șandru, Felicia Man, Costel Cristian Lazar- Toplița repere monografice, editura Nico, 2010 p. 27)
LISTA EVENIMENTELOR CU DATĂ FIXĂ ÎN MUNICIPIUL TOPLIȚA
Concurs de schi tură, organizat de Salvamont Toplița, Sfârșitul lunii ianuarie;
Campionatul Național de Schi Alpin „Cupa Călimanilor”, organizat de Clubul Sportiv Școlar. Luna februarie;
Concurs de rafting pe traseul Toplița-Deda, organizat de “Outdoor Experiece”, luna martie-aprilie, în funcție de debitul Mureșului;
“Ziua Eroilor”, combinată cu tradiționalul “Mălai Toplițean”, organizată de Primăria Toplița, în ziua de Înălțare a Domnului (40 de zile după Paști);
Concurs de orientare turistică, organizat de Salvamont Toplița, la sfârșitul lunii iunie ;
Zilele Toplițene și Zilele “Miron Cristea”, organizate de Asociația Miron Cristea, anual, data de 20 iulie;
Festivalul Concurs Internațional al cântecului păstoresc „Mioria”, organizat de Primăria Toplița, luna august;
Festival concurs al cântecului păstoresc „Miorița Copiilor”, organizat de Centrul Cultural Toplița, se ține odată la doi ani, luna august;
Tabără de Folclor „Glasul Muzicii – Calea spre Celălalt”, organizat de Centrul Cultural Toplița, luna august;
Toamna Toplițeană, organizată de Primăria Toplița, Târg de Toamnă, primul week-end din luna octombrie;
Concurs de zbor cu parapanta (zona Vf. Tarnița), organizat de Salvamont Toplița și Asociația The Raven, luna septembrie;
Alesul Oilor, organizat de Primăria Toplița, luna noiembrie;
Tabere de Escaladă și Drumeție, în Munții Călimani, organizate de Cj Harghita- Serviciul Salvamont si Salvaspeo, din 2010, de două ori pe an, în Vacanța de Vară;
Tabere de vară și de iarnă, organizate de Școala de Schi H2M, Cabana Schiorilor Toplița, tot timpul anului;
Școala de Schi „Bulgărașul”, organizată de Asociația Monitorilor de Schi Atestați, de trei sezoane, în sezonul de iarnă;
Școala de Schi Farkas, organizată de Cabana Farkas, de două sezoane, în sezonul de iarnă;
Festivalul de Colinde “Florile Dalbe”, organizat de Centrul Cultural Toplița, Primăria Toplița, Liceul Teoretic O.C. Tăslăuanu, 19 Decembrie.
3. STRATEGII DE PROMOVARE A ZONEI TOPLIȚA
Turismul în Municipiul Toplița reprezintă un principal contribuabil la stabilitatea și competitivitatea economiei locale și regionale, în special datorită efectului multiplicator pozitiv. Procesul de planificare strategică pentru Strategia de Dezvoltare și Promovare a Turismului are în vedere utilizarea durabilă și eficientă a resurselor disponibile și implementarea unor mecanisme noi de management al destinației, astfel încât aceasta să își atingă potențialul de destinație turistică „flagship” la nivel macro-regional, fără însă a afecta calitatea locuirii pentru rezidenți.
Planificarea strategică în sine însă nu poate garanta succesul destinației turistice; etapa de implementare a strategiei, politicilor, programelor și proiectelor aferente este de o importanță esențială pentru succesul acțiunii în ansamblu, iar fără aceasta, întregul proces își poate pierde scopul și finalitatea.
Unul dintre principalele riscuri în procesul de planificare a destinațiilor de turism este reprezentat de eșecul sau formalismul cooperării între administrația publică și părțile interesate de la nivel local, regional sau național. De aceea, una dintre prioritățile strategiei este asigurarea consultării și implicării părților interesate atât în elaborare, cât și în procesul de implementare, unde cooperarea este o condiție esențială pentru obținerea unui avantaj competitiv durabil.
Înțelegea și valorificarea capitalului teritorial și a potențialului local necesită o cartare clară a tuturor stakeholderilor din turism: autoritatea publică locală, nivelurile administrative superioare, instituțiile publice, organizațiile, întreprinderile și a tuturor acelor entități care joacă un rol în modelarea experienței vizitatorilor. Sectorul, prin natura sa, nu este ușor de identificat, fiind mai degrabă un „sector de sectoare” (industria ospitalității, cultură, gastronomie, ș.a.). Prin urmărirea colectivă a unei viziuni și a unor obiective comune, și prin partajarea responsabilității politicii turistice în locul unei abordări unilaterale sau ad-hoc, Strategia de Dezvoltare și Promovare a Turismului pentru Municipiul Toplița poate produce un impact pozitiv structural la nivel local.
3.1 STRATEGIA DE PROMOVARE. ETAPE
Activitatea de promovare are un impact hotărâtor asupra eficienței activitații unei organizații, respectiv asupra rezultatelor activitații sale. Specialiștii vorbesc de mai multe accepțiuni cu privire la acest concept. În sens restrâns, prin promovare se înțelege efortul făcut de o organizație pentru a-și prezenta oferta într-o lumină favorabilă astfel încat să vândă cât mai mult și mai repede.
Această abordare este simplistă, poate fi interpretată chiar si peiorativ și nu reliefează adevărata putere a promovării, aceea de a crea o anumită imagine cu privire la un produs / serviciu / eveniment / idee /organizație, de a schimba opinii si atitudini în rândul unor categorii din cele mai diverse ale publicului, de a determina audiența să acționeze într-o anumita direcție. Datorită acestei puteri, tehnicile specifice activității de promovare nu se aplica numai în domeniul economic, unde s-au născut și s-au consacrat, ci și în domenii nelucrative, cum ar fi social, cultural sau chiar politic. Mai mult, anumite concepte și practici, cum este situația relațiilor publice, care în mod tradițional au fost considerate parte a promovării, au căpătat o amploare deosebită, caracterizându-se viziuni și practici autonome față de teoriile tradiționale.
În sens foarte larg, promovarea poate fi echivalentă cu întreaga strategie și activitate de comunicare a unei organizații. Această viziune este justificată de faptul că orice activitate de promovare vizează transmiterea de mesaje către un anumit public, sau chiar către un public larg, urmărindu-se de la acesta obținerea unui răspuns. Acest răspuns este de cele mai multe ori o reacție imediată – cum ar fi achiziția unui produs, realizarea unei rezervări sau interogarea cu privire la oferta unei organizații, dar poate fi și un mesaj direct către organizatie, sau schimbarea unei convingeri sau chiar a comportamentului publicului țintă.
Sub aspect semantic, promovarea reprezintă acțiunea de „a susține, a sprijini făcând să progreseze, să se dezvolte”. Această semnificație arată caracterul pozitiv, cel puțin din punct de vedere lingvistic, al termenului. Rezultă că promovarea este o acțiune utilă și necesară în ultima instanță. Transferarea conceptului în plan economic a generat și căpătarea unei conotații negative, considerându- se că necesitatea realizării unor acțiuni de promovare se datorează numai slăbiciunii elementului promovat și are menirea de a ascunde anumite defecte ale acestuia, în detrimentul clienților. Definițiile date promovarii în literatura de specialitate sunt destul de generale și pun accentul pe aspectele funcționale ale conceptului. Astfel, promovarea este definită ca un program dirijat care include metode și tehnici de comunicare, realizat cu scopul de a prezenta consumatorilor potențiali, organizația și produsele sale, de a comunica atributele importante ale produselor, de a facilita vânzarea acestora și astfel de a contribui la maximizarea efectelor pe termen lung. O altă definiție arată că promovarea este un ansamblu de activități cu obiective și mijloace de acțiune extrem de variate, presupunând o informare atentă a consumatorilor potențiali și a intermediarilor, acțiuni specifice de influențare a comportamentelor de cumpărare și de consum, de sprijinire a procesului de vânzare. Cea mai recenta definiție a promovării asimilează promovarea cu coordonarea tuturor eforturilor vânzătorului pentru a înființa canale de informare și persuasiune pentru a vinde bunuri și servicii sau pentru a promova o idee.
Observațiile anterioare arată că promovarea are o contribuție importantă la succesul organizației. Din această cauză, strategia de promovare a fost inculusă în mixul de marketing, fiind una dintre cele mai importante direcții de acțiune a marketingului. În mod tradițional, mixul de marketing include 4 componente: produs, preț, distribuție și promovare. Niciuna din cele patru componente nu poate fi eficientă fără a fi susținută de celalalte.
La rândul său promovarea trebuie să fie susținută de celelalte componente ale mixului de marketing. De exemplu, produsul trebuie să corespundă mesajelor promoționale. Dacă există o discrepanță între mesajele transmise prin intermediul campaniilor de promovare și realitatea percepută de public, acesta își va pierde încrederea în oarganizatie, iar efectele promovării vor fi inverse celor dorite.
Pentru a genera efecte benefice pe termen lung, activitatea de promovare trebuie să fie o preocupare constantă și consistentă a unei organizații. Strategia de promovare integrează mai multe campanii de promovare, contextualizate situației unei companii și pieței acesteia la un moment dat. Deoarece trebuie să țină cont de foarte mulți factori și se aplică în situații complexe, într-un anumit context se pot adopta mai multe strategii care să ducă la atingerea obiectivelor. Nu se poate vorbi de o rețetă de proiectare a strategiei optime. Sunt foarte mulți factori care pot varia în cadrul unei strategii: atitudinea față de publicul țintă, modul de raportare la politica de promovare a concurenței, obiectul mesajului promovat etc. Deși strategia de promovare a unei organizații are în vedere în special clienții acesteia, ea nu se limitează la această categorie de public.
Uneori se dezvoltă strategii care vizează alte categorii de public, cum ar fi distribuitorii sau reprezentanții media. De asemenea, trebuie să se țină cont de faptul că strategia aleasă nu influențează numai audiența vizată direct de către această, ci și alte categorii de public.
Activitatea de promovare este vitală pentru dezvoltarea unei organizații și impunerea acesteia pe piață. Succesul comercial al unei firme depinde de politica de promovare adoptată și de consecvența cu care aceasta este aplicată. La atingerea obiectivelor promoționale ale firmei pot contribui toate tehnicile de promovare prezentate anterior, asamblate într-un mix de promovare coerent. Modul în care sunt combinate aceste tehnici și alegerea celei mai potrivite strategii depinde de numeroși factori, atât de natură subiectivă cât și obiectivă, printre care menționăm:
conjunctura pieței, resursele organzației, experiența celor care se ocupă cu promovarea, publicul țintă- caracteristici, nevoi, mediul social etc., sau concurența.
Strategia de promovare reprezintă principal direcție în care se mobilizează pe termen lung eforturile financiare, umane și materiale ale organizației în vederea atingerii în mod optim a obiectivelor sale de promovare. Această strategie se concretizează în campanii de promovare care cuprind diferite tehnici de promovare, cele mai adecvate în situația respectivă.
Planificarea de management are drept obiectiv stabilirea de strategii de management, care să asigure atingerea planurilor ei organizaționale. Importanța alegerii strategiilor de management în turism este impusă de particularitățile produselor turistice și a pieței turistice, și își pun amprenta asupra complexității produsului turistic Toplița, dar pe de altă parte și diversitatea cererii, determină divizarea sa în componente cât mai omogene, iar prin combinare, obținerea unei varietăți a produsului turistic (pachete de servicii) care să satisfacă necesitățile și dorințele fiecărei piețe-țintă chiar mai mult, ale fiecărui consumator.
Principala etapă a planificării de management este stabilirea obiectivelor, adică ceea ce pentru fiecare manager sau instituție reprezintă ținta ce trebuie atinsă, avându-se în vedere situația externă și internă a produsului turistic și a zonei.
Acestea derivă din misiunea de bază a firmei și urmăresc atingerea obiectivelor pe termen scurt, mediu și lung. Următoarele etape ale planificării de management sunt fie pregătitoare, fie de stabilire a căilor de urmat în vederea atingerii obiectivelor, fie de evaluare și control al gradului lor de realizare. Obiectivele de management au ca scop general păstrarea echilibrului între produsele turistice existente și piețele lor, iar în particular putând fi și obiective de personal, de promovare etc.
În vederea urmăririi stadiului de realizare a obiectivelor propuse, orice firma trebuie să-și stabilească standarde de performanță care să cuprindă atât nivelul cuantificat al obiectivului, cât și valorile pe care trebuie să le atingă în anumite etape. Neatingerea valorilor din aceste etape impune corectarea obiectivelor și a strategiilor stabilite după o nouă evaluare a mediului intern și a celui extern ale firmei. După stabilirea obiectivelor de management (care trebuie să fie realiste, precise, cuantificabile și specifice firmei de turism), următorul pas în planificare îl constituie alegerea căilor ce trebuie urmate în vederea atingerii lor, adică stabilirea strategiilor de management.
Aplicarea strategiei este realizată prin diferite metode, care, la rândul lor reprezintă acțiuni practice prin care firma, instituție își valorifică în modul cel mai eficient potențialul, adaptându-se condițiilor impuse de piață și orientându-se în același timp spre atingerea obiectivelor strategice.
Pentru ca toate strategiile de management să-și poată îndeplini funcția (realizarea obiectivelor) trebuie avute în vedere următoarele:
oferirea pașilor pentru îndeplinirea obiectivelor, iar cele strategice pot fi avantajele competitive, asigurarea rolului conducător în ce privește prețul sau calitatea unui produs turistic, segmentarea pieței și altele;
stabilirea de priorități în alegerea și prospectarea segmentelor de piață pe baza resurselor proprii;
posibilitatea executării în timp a situației realizării obiectivelor (control strategic);
prezentarea unui raport cu concluziile rezultate din aplicarea strategiei de piață;
prezentarea în scris, sub formă de documente strategice, de cele mai multe ori cu caracter obligatoriu, a deciziilor de management.
Complexitatea managementului impune o gamă largă de strategii ce trebuie aplicate în cadrul politicii de management, dar cea mai cuprinzătoare și importantă strategie fiind strategia de piață, denumită și „nucleul politicii de management”, celelalte având un câmp relativ limitat.
Datorită complexității ei, există o multitudine de opțiuni strategice pe care managementul trebuie să le aibă în vedere și care pot fi grupate, în funcție de poziția firmei, de principalele dimensiuni, precum și trăsături ale pieței, în:
strategia de creștere, respectiv de dezvoltare a activității de piață;
strategia menținerii activității de piață, caracteristică firmelor cu potențial limitat pe piețele turistice saturate;
strategia restrângerii activității de piață, caracteristică firmelor din turism care trebuie să-și reorienteze profilul de activitate pentru că piața este în regres.
După poziția firmei față de structurile pieței turistice sunt cunoscute strategia nediferențiată (sau insuficient diferențiată), strategia diferențiată și strategia concentrată.
Strategia nediferențiată este acea strategie adoptată de firme în cazul în care se adresează pieței în mod global, fără a ține seama de segmentarea ei. Ea este adoptată de firmele care oarecum dețin monopolul pe piață, în cazul în care oferta este mult mai mică decât cererea.
Această strategie se întâlnește destul de rar, în turism, datorită complexității produselor turistice și a necesității segmentării pieței, dar și ca urmare a diverselor moduri în care consumatorii își exprimă dorințele.
Strategia diferențiată este utilizată de firme pentru țintirea mai multor segmente de piață cărora le oferă produse sau servicii specifice. Variația poate fi obținută prin preț, modalități de distribuție, instrumente promoționale, etc .
În industria turistică există chiar firme ce operează sub diferite mărci sau nume comerciale, în funcție de segmentul de piață căruia i se adresează. Această strategie este mai mult utilizată decât strategia nediferențiată, deși cheltuielile de management sunt mult mai mari, dar, datorită creșterii vânzărilor mare parte din aceste costuri suplimentare vor fi recuperate. Strategia concentrată este folosită în cazul în care firmele își concentrează atenția asupra unui segment de piață pe care îl servesc și căruia îi cunosc foarte bine necesitățile, având o reputație privind modul de satisfacere a acestuia.
Datorită concentrării pe un singur segment sau pe un număr limitat de segmente de piață, firma se poate specializa atât pe promovarea, cât și pe dezvoltarea managementului, aceasta aducând în final profituri mai mari, dar uneori aceste strategii implică riscuri mai mari decât celelalte, datorită segmentelor restrânse de piață cărora se adresează, iar în turism clienții pot să-și modifice mai ușor preferințele.
Există și alte specializări în turism, respectiv agenții de turism care își concentrează atenția pe pachete de vacanță, adesea cu destinații în puțin obișnuite.
În alegerea strategiei trebuie ținut cont și de strategiile competitorilor, fiind în acest caz nerecomandată folosirea strategiei nediferențiate, în cazul în care competitorii utilizează strategia diferențiată sau concentrată. În funcție de poziția firmei față de schimbările pieței, în literatura de specialitate sunt recunoscute ca opțiuni strategice sau alternative de comportament, strategia activă, strategia adaptivă și strategia pasivă.
Strategia activă este specifică pentru firmele moderne preocupate permanent de perfecționare, care anticipează schimbările pieței turistice și intervin efectiv în influențarea acestor schimbări în scopul folosirii lor pentru creșterea profitului. Această strategie presupune și cunoașterea permanentă a modificărilor în perspectivă ale mediului extern, depistarea oportunităților și influențarea evoluției acestuia printr-un proces continuu de inovare.
Strategia adaptivă presupune menținerea firmei pe o anumită piață prin efectuarea de schimbări în activitatea sa, o dată cu schimbările pieței. Este „necesară” totuși anticiparea schimbărilor pieței, iar schimbările din interiorul întreprinderii sunt de realizat în domeniul tehnologiilor, în domeniul structurii de produse, organizatoric.
Strategia pasivă este caracteristică firmelor cu posibilități reduse care își modifică activitățile ca urmare a schimbărilor intervenite pe piață. După poziția firmei față de exigențele pieței, opțiunile strategice ale acesteia pot lua forma strategiei exigenței ridicate, strategiei exigenței medii sau a strategiei exigenței reduse.
Strategiei exigenței ridicate presupune acordarea unei atenții deosebite calității produselor și serviciilor turistice pentru ca acestea să satisfacă în mod corespunzător cererea turistului. Este preferată de marile lanțuri hoteliere sau de restaurante cu unități reprezentative în mai multe orașe. Strategia exigenței medii presupune oferirea de produse diferențiate consumatorilor și este caracteristică firmelor cu un potențial mai modest. Strategia exigenței reduse este mai puțin utilizată, folosindu-se în cazul unei piețe mai sărace, unde nivelul concurenței este foarte scăzut.
În funcție de poziția firmei, instituției față de nivelul competiției, ca opțiune strategică se poate adopta o strategie ofensivă sau o strategie defensivă.
Strategia ofensivă este adoptată în cazul în care firma, având un potențial puternic și o marcă de renume, dorește să-și crească ponderea pe o piață și să devină lider.
Strategia defensivă este utilizată de întreprinderile cu potențial mediu și mic care doresc să-și mențină cota de piață sau chiar să și-o restrângă.
Chiar dacă, tipologia strategiilor este atât de variată, în această lucrare optăm pentru strategia de promovare a unei zone turistice, și anume stațiunea Toplița deoarece dorim să scoatem în evidență frumusețea și unicitatea atât a atracțiilor turistice cât și a activităților pe care grupul nostru țintă, adică tinerii, pot să le practice în sezonul de vară și iarnă.
În cele ce urmează, vă prezentăm strategia de promovare și dezvoltare deja existent a zonei Toplița și a județului Harghita, de către Primăria Toplița și Consiliul Județean Harghita, pentru perioada 2015- 2020.
3.2 STRATEGII DE PROMOVARE EXISTENTE (ÎN DESFĂȘURARE)
Elaborarea Strategiei de Dezvoltare Generală a Județului Harghita 2015 – 2020 este un
proiect implementat de Consiliul Județean Harghita în parteneriat cu societățile comerciale Regional Consulting & Management S.A. și RomActiv Business Consulting S.R.L. în perioada decembrie 2015– mai 2016.
Prezentul document este structurat pornind de la cerințele Consiliului Județean Harghita
exprimate în Caietul de sarcini aferent proiectului, fiecare capitol abordând atât tematica minimală
sugerată cât și alte aspecte identificate a fi importante pe parcursul elaborării materialelor.
În ceea ce privește activitățile care au fost realizate pentru elaborarea acestui document,
conform cerințelor caietului de sarcini, acestea au vizat următoarele etape și activități:
Etapa I:
Culegerea de informații, clasificarea și catalogarea coerentă a acestora în vederea
întocmirii unei baze de date utile pentru realizarea de analize pentru toate domeniile luate în studiu pentru elaborarea strategiei;
Prelucrarea informațiilor și a datelor;
Pregătirea strategiei și a fișelor de proiecte (varinta draft).
Etapa II:
Organizarea de consultări publice, forumuri și evenimente de informare publică, prin:
postarea pe site-ul Consiliului Județean Harghita a textului variantei draft a
strategiei pentru consultare publică;
elaborarea unui sumar al strategiei și transmiterea acestuia instituțiilor locale,
organizațiilor non-guvernamentale, agenților economici, precum și altor actori locali interesați;
organizarea a 4 forumuri de consultări zonale;
oferirea de asistență tehnică și consultanță pentru Autoritatea Contractantă
privind organizarea unor întâlniri de analiză a strategiei, în vederea receptării comentariilor, opiniilor și sugestiilor participanților (reprezentanți autorități publice locale, instituții publice locale, sector non-guvernamental, mediu de afaceri) cu privire la nevoile identificate și recomandările formulate;
folosirea de instrumente de comunicare on-line (ex. forum de discuții) care nu
presupun achiziționarea de licențe software de către Autoritatea Contractantă.
Etapa III:
Finalizarea documentului strategic, conform comentariilor, opiniilor și sugestiilor
recepționate în urma consultării publice
În procesul de elaborare a analizei au fost folosite următoarele instrumente metodologice:
Cercetare cantitativă, constând în cercetare de birou și analiza de date statistice colectate în urma transmiterii de solicitări de informații către instituții județene și naționale. Au fost utilizate următoarele seturi de date:
date statistice colectate de la Institutul Național de Statistică;
date ale Oficiului Județean al Registrul Comerțului, ale Camerei de Comerț și Industrie Harghita, date privind agenții economici contribuabili din evidența ANAF și/sau listați în baza de date listafirme.ro, www.risco.ro;
date furnizate de Consiliul Județean Harghita, prin compartimentele și direcțiile de
specialitate;
alte date puse la dispoziție de instituții precum Inspectoratul Școlar Județean, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, Direcția pentru Asistență Socială, Direcția de Sănătate Publică, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Direcția pentru Agricultură, Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Agenția pentru Protecția Mediului ș.a.
Cercetare calitativă prin: o analiza materialelor documentare din diferite surse (ex. strategii sectoriale de dezvoltare);
interviuri detaliate, discuții focusate, întâlniri de consultare și vizite pe teren;
În perioada de elaborare a analizei, în cadrul etapei de culegere a datelor au avut loc cinci întâlniri de consultare și 10 întâlniri individuale, întâlniri la care au participat mai mult de 70 persoane. De asemenea, în procesul de analiză au fost consultați 7 specialiști externi din diferite domenii. Discuțiile focusate au surprins aspecte precum competitivitate economică, domeniul social la nivel județean, patrimoniul natural, aspecte legate de mediul înconjurător și capacitate administrativă. În plus, întâlnirile individuale cu reprezentanți ai unor instituții / organizații publice și private din cadrul județului au permis identificarea și detalierea unor nevoi și aspecte punctuale și racordarea obiectivelor și proiectelor propuse în cadrul strategiei la acestea.
Consiliul Județean Harghita și echipa de consultanți implicată în proiectul de elaborare a
Strategiei mulțumește tuturor instituțiilor, organizațiilor și persoanelor care au contribuit la acest
proces punând la dispoziție materiale și date, participând la discuții de consultare sau transmițând
observații și recomandări.
PATRIMONIUL ISTORIC ȘI CULTURAL
În județul Harghita în anul 2014 existau 23 de muzee și colecții publice, cele mai multe (4) fiind situate în Municipiul Odorheiul Secuiesc.
Infrastructura de turism:
• Unități de cazare: 35747 structuri de primire turistică la nivelul anului 2015;
• Instalații de tratament: 6 baze de tratament;
• Pârtii de schi (și instalații de transport pe cablu): în județ există 23 pârtii de schi omologate din care 19 sunt administrate de societăți comerciale, 1 pârtie este administrată de o persoană fizică și 2 sunt administrate de asociații (Asociația de Turism Băile Tușnad și Asociația de Schi Miercurea Ciuc);
• Traseele turistice montane omologate din județul Harghita sunt în totalitate administrate de CJ Harghita (există 26 trasee turistice montane omologate)
La nivelul județului există 1749 Centre de Informare Turistică, amplasate în localități precum: Gheorgheni, Dealu, Satu Mare, Odorheiu Secuiesc, Miercurea Ciuc, Ghimeș, Ditrău, Merești, Toplița, Remetea, Harghita-Băi, Ciumani, Izvoru Mureșului, Sântimbru-Băi, Siculeni, Cozmeni și Lăzărești, Lupeni, realizate prin programele de finanțare sau POR. Conform datelor din evidența MADR și ANT există centre de informare turistică în principalele centre de interes turistic Miercurea Ciuc, Băile Tușnad, Odorheiu Secuiesc și Toplița.
Promovarea zonei din punct de vedere turistic este asigurată în mod integrat sub coordonarea ADI Harghita prin intermediul platformei multifuncționale www.visitinharghita.ro și prin intermediul unor operatori locali cu afaceri în domeniul turismului, asociații și agenții de transport și turism: Asociația Turistica a Ținutului Sării, Cazare în Secuime, Turul, Hedon Express, Molnar Tour, Calibra Travel Center, Fenyő Travel, Europa Tours, ADI Munții Harghita, ADI “Ciomad- Balvanyos” etc.
Potențialul turistic natural al județului Harghita este ilustrat prin peisajele spectaculoase, configurația variată a reliefului, condițiile climatice favorabile și valoarea terapeutică (exemple: Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș, Cheile Bicazului, relief carstic în masivul Hășmaș). Lacul Roșu din județul Harghita este unic prin modul de geneză, acesta datează din 1837 și este un lac de baraj natural. În județ există și o parte din Parcul Național Călimani cu rezervații naturale, ca Lacul Sfânta Ana, singurul lac vulcanic din Europa de Est format într-un crater vulcanic. Turismul din zona Ciucului de jos (zona Băile Tușnad), se bazeză în special pe exploatarea izvoarelor de apă minerală în scop balneoclimateric.
Potențialul turistic antropic. În categoria patrimoniului cultural imobil sunt incluse 740 de monumente 53 istorice. Pe teritoriului județului Harghita sunt trei castele: Castelul Lázár din Lăzarea aparținând Fundației St. Francis din Deva, Castelul Apafi din Tomești și Castelul Mikó din Miercurea Ciuc, însă acestea nu sunt incluse în circuitul turistic nefiind deschide publicului. Alături de acestea există și o cetate numită Rapsonné în localitatea Praid.
INFRASTRUCTURA DE CAZARE
În ultimii ani, s-a înregistrat o îmbunătățire a infrastructurii de cazare turistică concretizată prin creșterea numărului structurilor de primire turistică cu aproximativ 10% în anul 2015, când se înregistrau 357 de structuri, față de anul 2014, însă dinamic s-a înregistrat o scădere a ponderii regionale, de la 23,65% (2010) la 16,94% (2015).
Oferta locală de cazare este dominată majoritar (79%) de cazare în unități de tipul pensiunilor turistice și agroturistice, însă oferta specializată pentru tineret și pentru călătorii ce tranzitează zona nu este generoasă – 1% tabere pentru elevi și preșcolari. Numărul structurilor de primire turistică este mai mare în mediul rural, decât în mediul urban. În anul 2015, cele mai multe unități de cazare se află în comuna Praid (58 unități), urmată de municipiul Gheorghieni (33 unități) și Miercurea Ciuc (30 unități).
Indicele de utilizare a capacității de cazare în funcțiune este scăzut, date INS indică o valoare de 16,5% pentru anul 2015, mai ridicată în mediul urban (20%), față de mediul rural (9,5%), în descreștere în perioada analizată și cu mult sub nivelul utilizării a minim 1/3.
TURIȘTI ROMÂNI ȘI STRĂINI
Cei mai mulți vizitatori din județul Harghita sunt turiști români, aceștia fiind mult mai
mulțumiți de calitatea serviciilor comparativ cu turiștii străini. Majoritatea turiștilor străini provin din Ungaria și aleg ca destinație turistică județul Harghita datorită etniei comune cu majoritatea locuitorilor. Pe parcursul perioadei 2010-2014, evoluția sosirilor turiștilor în județ indică modificări majore de la an la an, comparativ cu anul de bază al analizei, în 2014 numărul turiștilor străini a crescut cu 57% (aproximativ 11.000 persoane), ajungând la 124.224 persoane. În anul 2014 comparativ cu anul de bază, numărul turiștilor români indică o creștere de 63,11%, (cu 36.296 persoane). Numărul turiștilor români care au vizitat județul Harghita este de mai mult de 3 ori mai mare decât cel al turiștilor străini, iar ritmul de creștere este superior.
STAȚIUNI TURISTICE
În județul Harghita există 7 stațiuni atestate, dintre care o stațiune de interes național și 6 de interes local: Băile Tușnad – stațiune de interes național balneoclimaterică, Borsec, Băile Homorod, Harghita-Băi, Izvoru Mureșului, Lacu Roșu, Praid. Aceste stațiuni dețin baze de tratament recomandate pentru afecțiuni cardiovasculare, reumatice și ale aparatului respirator, iar atestarea lor este importantă deoarece beneficiază de priorități pentru: realizarea infrastructurii generale necesare dezvoltării turismului; acordarea de asistență tehnică de specialitate de către ANT pentru dezvoltarea funcției turistice și promovarea produsului turistic propriu, etc.
TURISMUL MONTAN (activ, sportiv, aventurier)
Județul Harghita are context favorabil pentru practicarea sporturilor în aer liber: ciclism
montan, ciclism cross-country, nordik walking, speologie, drumeții, sporturi cu ski, escaladă, tiroliene, hipism, river-rafting, canoying, enduro, moto-cross etc.
În județ există mai multe localități cu pârtii de schi omologate (numărul total al pârtiilor de schi este de 2357 și în totalitate au o lungime de 13.583 m, cea mai lungă pârtie de schi are 1.149 m și se găsește la Pasul Bucin): Șumuleu-Ciuc, Homorod-Băi, Toplița, Harghita-Băi, Harghita Mădăraș, Izvorul Mureșului, Valea Rece, Sânmartin, Ciumani, Toplița.
Atractivitatea zonei în timpului sezonului de iarnă este dată și de tarifele practicate de operatorii locali pentru serviciile și sporturile de iarnă (skipass-uri, urcări teleschi, închiriere echipamente, cazare, etc), tarife situate sub media altor zone de schi concurente din țară iar posibilitățile de divertisment sunt generoase. Numeroase trasee turistice oferă posibilitatea drumețiilor (ex. Traseul Maria) cât și a circuitelor cu bicicleta sau turism ecvestru: Munții Giurgeu – 6 trasee, Munții Hășmaș – 14 trasee, Munții Harghita – 10 trasee, Munții Gurghiu – 3 trasee.
Pentru turiștii care preferă activitățile de tip sport-extrem, aceștia au la dispoziție parcuri
de aventură și distracții: Harghita Băi – Parcul de aventură ”Balu Park”, Club Adventura Park din Salina Praid, care a fost primul parc de aventură subterană din Europa deschis în anul 2012, parcuri de aventură din Ciumani dotate cu tobogane de apă, Club Aventura Park din Băile Tușnad.
În județul Harghita există mai mult de 20 de centre de echitație și hipism atât în Miercurea Ciuc, Gheorgheni și Odorheiu Secuiesc cât și în alte localități cum ar fi Homorod Băi, Subcetate, Iacobeni și Toplița. Cheile Bicazului și Lacul Roșu oferă condiții pentru practicarea mai multor activități de la alpinism până la plimbarea cu barca. În Valea Seacă se poate practica canyoningul și pot fi făcute ture de off-road cu mașinile de teren, motocross sau enduro.
TURISMUL BALNEAR (de tratament și de wellness)
Acest tip de turism oferă o gamă variată de opțiuni și se adresează persoanelor de toate
vârstele. Județul Harghita este renumit pentru stațiunea Praid cunoscută pentru salina existentă; în aceeași zonă se găsește și ștrandul Băile Sărate Praid, care se află în apropierea salinei. Turiștii sunt atrași de județul Harghita și datorită tratamentelor balneare efectuate în stațiuni precum: Băile Homorod, Băile Tușnad, Praid care dispune de un centru wellness dezvoltat cu sprijinul CJ Harghita, Borsec (este în curs de amenajare și construire un centru balnear), tratamente care ajută la tratarea diferitelor afecțiuni (reumatism, afecțiuni cardiovasculare și afecțiuni ale aparatului respirator).
Până în anul 2013 în total au existat 16 localități și stațiuni balneare și balneoclimaterice, din care doar 6 au avut bază de tratament (Băile Jigodin, Băile Miercurea-Ciuc, Băile Tușnad – pentru afecțiunile cardiovasculare, Borsec, Praid, Băile „Mureșul” Remetea). Fără bază de tratament sunt Băile Cașin, Băile Homorod, Băile Pucioasa-Sântimbru, Băile Sărate, Băile Seiche, Bilbor, Harghita Băi, Izvorul de apă minerală din Șumuleu, Sâncrăieni, Toplița.
Turismul balnear are mari șanse să se dezvolte în anii următori datorită atuurilor sale, iar băile existente sunt în concurență cu băile termale bine amenajate din Ungaria. În aceste potențiale stațiuni nu există încă îngrijire medicală sau balneo-terapeutică specială, asistența medicală asigurându-se în taberele școlare acolo unde există sau la cabinetul medical al localității. Aceste stațiuni dispun în general de bazine deschise în stare degradată.
RECOMANDĂRI
Valorificarea potențialului turistic prin modernizarea infrastructurii turistice:
Creșterea numărului structurilor de primire turistică (inclusiv a taberelor școlare, a
campingurilor, etc) precum și modernizarea acestora;
Înființarea traseelor turistice tematice;
Dezvoltarea căilor de acces la atracțiile turistice, reabilitarea traseelor și acceselor (inclusiv a pistelor de bicicliști transnaționale, etc);
Dezvoltarea serviciilor turistice:
Creșterea calității serviciilor turistice (inclusiv formarea profesională a personalului din turism);
Reducerea caracterului sezonier al activităților turistice și mărirea duratei medii de ședere, diversificarea ofertei turistice locale;
Valorificarea patrimoniului cultural-tradițional:
Reabilitarea monumentelor istorice;
Organizarea evenimentelor culturale care atrag turiști;
Păstrarea și promovarea patrimoniului cultural tradițional, tradițiilor locale (produse
ecoturistice locale);
Promovarea potențialului turistic:
Realizarea unei strategii de dezvoltare al unui brand turistic regional pentru turismul balnear;
Realizarea unui plan de management privind exploatarea resurselor de ape minerale;
Îmbunătățirea activităților de marketing turistic, inclusiv dezvoltarea zonelor care nu atrag turiști;
Adoptarea unei strategii de creștere a atractivității zonei prin dezvoltarea marketingului întregului Ținut Secuiesc.
CULTURĂ ȘI CULTE
Dezvoltarea județului Harghita, se bazează pe un pilon indispensabil – cultura, mizând pe un patrimoniu cultural bogat care oferă, dispunând de aproximativ 40098 de instituții (în limba maghiară) care desfășoară activități culturale. Instituțiile cu activități culturale subordonate CJ Harghita sunt: Biblioteca județeană ”Kájoni János”, Editura Hargita Népe, Editura Harghita, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Harghita, Centrul Cultural și de Arte Lăzarea, Școala Populară de Artă și Meserii a Județului Harghita, Centrul Cultural Județean Harghita.
Prin evaluarea obiceiurilor de vizitare a instituțiilor culturale din județ este evident că acestea sunt dependente de nivelul de informare al populației și este cunoscut un interes pentru cultură mai accentuat în mediul urban decât în mediul rural, explicat printr-o limitare a timpului alocat activităților recreative în favoarea activităților productive și un nivel de informare și educație culturală inferior populației din mediul urban.
Cele 4 biblioteci centrale din județul Harghita (1 bibliotecă județeană în Miercurea Ciuc și 3 biblioteci municipale amplasate în Gheorgheni, Odorheiu-Secuiesc și Toplița) sunt parte a proiectului “BIBLIONET”100 inițiat de ANBPR în parteneriat cu IREX, prin care își propune să dezvolte un sistem modern de biblioteci publice prin facilitarea accesului la informație, pregătirea profesională și promovarea valorii bibliotecilor în rândul comunităților.
Numărul bibliotecilor (243 biblioteci) și a cititorilor (60.818 persoane – 19,62% din populația totală) din județ prezintă o ușoară scădere între anii 2010-2014, fie ca urmare a desființării unor unități, fie ca urmare a comasării acestora, valori care se situează peste media națională, dar sub cea regională.
ARTA MUZICALĂ
Arta muzicală este reprezentată cu succes de grupurile Codex Muzică Veche, Filarmonica din Secuime și Orchestra populară din Mădăraș Ciuc, Orchestra de cameră Csik, Filarmonica Copiilor, Corul din Gheorgheni, formația de muzică populară Csonkatorony din Tomești, Ansamblul Folcloric de Stat „Rapsodia Călimanului” – Toplița, Ansamblul Secuiesc de Stat „Harghita” – Miercurea Ciuc și corurile bisericești. Unul din evenimentele notabile este Festivalul de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc care există din 1980, la care s-a adăugat Universitatea de Vara de Muzica Veche.
MUZEE ȘI EXPOZIȚII
În județul Harghita există 5 muzee de drept public, cel mai important fiind Muzeul Secuiesc al Ciucului care deține numeroase colecții de la cele etnografice, până la colecții cu arme de foc. Muzeul Haáz Rezső din Odorheiu Secuiesc este deschis publicului din 1913, deține cea mai diversificată colecție ( i.e. istorie, etnografie, științe ale naturii, arhivistică) și organizează expoziții permanente și temporare dar și evenimente culturale. Muzeul Tarisznyás Márton situat în Gheorgheni, a fost fondat în anul 1950 și deține colecții de istorie, etnografie, științe ale naturii, arte plastice și altele.
Muzeul de Etnografie Toplița deține obiecte care ilustrează aspecte privind structura ocupațiilor tradiționale. Muzeul Orășenesc „Molnár István” din Cristuru Secuiesc a fost înființat în anul 1946 și expune arheologie preistorică și etnografie locală. Alte muzee sunt: Muzeului de apă minerală din Tușnad finanțat de Muzeul Secuiesc al Ciucului atrage atenția asupra valorii apelor minerale ale regiunii, asupra istoriei apei potabile și asupra culturii balneoclimaterice, Muzeul de Aragonit (Corund), Colecția muzeală sătească (Sândominic), Colecția muzeală sătească (Voșlăbeni), Casă etnografică ceangăiască (Păltiniș-Ciuc, Lunca de Sus).
În contradictoriu cu tendințele naționale și regionale, care prezintă o creștere semnificativă a numărului vizitatorilor muzeelor și a colecțiilor publice, în Județul Harghita acesta a scăzut cu aproape 30% în perioada 2010-2014, de unde se impune o promovare activă și o revigorare a acestui domeniu.
CONCEPTUL DE DEZVOLTARE STRATEGICĂ A JUDEȚULUI HARGHITA
LA NIVEL REGIONAL, au fost analizate și s-a urmărit corelarea strategiei de dezvoltare cu planul și strategia de dezvoltare regională, respectiv Strategia de dezvoltare durabilă a Regiunii Centru. Liniile directoare ale Strategiei de dezvoltare durabilă a Regiunii Centru sunt structurate pe 6 domenii strategice: dezvoltare urbană, dezvoltarea infrastructurii tehnice și sociale regionale; creșterea competitivității economice, stimularea inovării; protecția mediului înconjurător, creșterea eficienței energetice, stimularea utilizării surselor alternative de energie; dezvoltarea zonelor rurale, sprijinirea agriculturii și silviculturii; dezvoltarea turismului și dezvoltarea resurselor umane, creșterea incluziunii sociale.
LA NIVEL SECTORIAL, au fost analizate și s-a urmărit corelarea strategiei de dezvoltare cu documentele strategice sectoriale de la nivel județean, precum: Strategia de dezvoltare 2002-2013 a județului Harghita, ”Împreună pentru un viitor stabil”, Programul de Dezvoltare Economică a județului Harghita pe perioada 2012-2020, Strategia de dezvoltare a turismului din județul Harghita, Strategia de Dezvoltare Rurală a Județului Harghita pe perioada 2010-2020, Strategia de asistență socială a județului Harghita 2014 – 2018, Strategia de tineret 2015-2020, Plan Județean de Gestionare al Deșeurilor, Strategia de Dezvoltare Economică Durabilă, Inovativă și Orientată spre Atragerea de Fonduri Monetare Naționale și Europene al Județului Harghita, Strategia pentru Sport a județului Harghita 2010 – 2020, Strategia Culturală a Județului Harghita pe perioada 2013 – 2020.
Strategia de dezvoltare rurală a județului Harghita pe perioada 2014-2020 urmărește un set de obiective strategice, respectiv: creșterea eficienței sectoarelor agricol și forestier și dezvoltarea durabilă a producției; creșterea competitivității produselor obținute din sectoarele agricol și forestier, îmbunătățirea exportului și dezvoltarea pieței interne; creșterea nivelului de trai a populației din județ prin asigurarea veniturilor rezonabile și a alimentelor sănătoase; producție agricolă în armonie cu mediul natural și social, menținerea tradițiilor și a biodiversității; intensificarea funcțiilor agricole care nu se rezumă numai la producția de alimente: producția de energie, agroturism și alte activități alternative; gestionarea eficientă, în mod nepoluant a ariilor naturale protejate.
Aceeași strategie punctează o serie de obiective de urmărit în vederea promovării produselor locale, respectiv înființarea asociațiilor de valorificare a produselor, stimularea consumării produselor locale, deschiderea de noi canale de valorificare.
Viziunea pe termen lung a turismului din județul Harghita, conform Strategiei de dezvoltare a turismului din județul Harghita este o destinație turistică competitivă, bazată pe atractivitatea specificității turismului alternativ cu profil ecoturistic cu nuanțe de turism activ, la care se asociază turismul balnear, turismul cultural și turismul (de agrement) rural.
Această strategie vizează și o serie de obiective punctuale, menite să valorifice potențialul
turistic al zonei, prin valorificarea potențialului de resurse naturale existente și promovarea
obiectivelor naturale; identificarea și valorificarea potențialului terapeutic și balnear existent în
județ cu scopul organizării turismului de sănătate; sprijinirea turismului rural practicat în județ și totodată stimularea dezvoltării agroturismului cu scopul promovării conceptului de dezvoltare durabilă; valorificarea potențialului turistic montan prin crearea condițiilor necesare pentru organizarea și dezvoltarea turismului activ; salvarea și revigorarea tradițiilor culturale, religioase, folclorice și restaurarea siturilor istorice și includerea lor în circuitul turistic urmărind astfel creșterea atracțiilor turistice.
Strategia pentru Sport a județului Harghita 2010-2020 îmbină într-o viziune generală 3 paliere specifice ale sportului – sportul de performanță, sportul de agrement și sportul școlar, urmărind o serie de obiective precum îmbunătățirea stării generale de sănătate și creșterea nivelului de trai a populației din județ, ocrotirea tradițiilor sportive prin intensificarea identității și dezvoltarea vieții sportive din județ, valorificarea economică a potențialului sportive din județ, promovarea renumelui județului prin sprijinirea sportului de performanță și prin participarea la competiții naționale și internaționale.
Scopul Strategiei Culturale a Județului Harghita pe perioada 2013-2020 constă în „integrarea elementelor sistemului cultural județean în procesul complex a politicii de dezvoltare și în procesul de autodefinire regională”.
Strategia de Dezvoltare a județului, prin obiectivele și măsurile propuse, se încadrează în
liniile directoare trasate de documentele strategice existente, contribuind astfel în mod proactiv la
atingerea țintelor asumate de România prin identificarea, prioritizarea și realizarea acelor inițiative care pot genera cea mai mare valoare adăugată la nivelul județului, fără a neglija efectele amplificatoare la nivel regional, sectorial, național și european.
Fig. 32 Schema logică privind elaborarea conceptului de dezvoltare strategică a județului Harghita (sursa: ”Strategiei de Dezvoltare Generală a județului Harghita pentru perioada 2015 – 2020” )
Fig. 33 Obiectivele prioritare ale strategiei de dezvoltare (sursa: ”Strategiei de Dezvoltare Generală a județului Harghita pentru perioada 2015 – 2020)”
Dezvoltarea economică a județului trebuie fundamentată pe caracteristicile teritoriale și
particularitățile privind structura și stadiul activităților economice specifice județului Harghita.
Plasarea teritoriului în centrul țării, tipologia teritorială, structura actuală a activităților economice, accesul la servicii logistice și resurse specializate ale mediului de afaceri, sunt factori care conduc la abordarea modalităților de creștere economică din două perspective: cea a domeniilor prioritare (înțelese din perspectiva forței de a dezvolta economia locală) și cea a legitimității și capacității de suport sau intervenție a sectorului public în zona de activitate economică.
Abordarea din perspectiva unei dezvoltări economice susținute presupune definirea acțiunilor (proiecte, măsuri, intervenții) propuse pentru realizarea obiectivelor, având în vedere
imprimarea unui ritm de dezvoltare care să permită resimțirea efectelor directe în rândul beneficiarilor, a locuitorilor, într-o perspectivă medie sau scurtă de timp – de doi până la patru ani. Un alt criteriu utilizat în selectarea diferitelor tipurilor de acțiuni, este cel al efectelor multiplicative pe care acestea le produc, la nivelul sectoarelor conexe sau a altor domenii și contribuie la sustenabilitatea dezvoltării și menținerea echilibrului și a unui ritm susținut de progres.
Fig. 34 Obiectivele prioritare ale direcției de dezvoltare (sursa: ”Strategiei de Dezvoltare Generală a județului Harghita pentru perioada 2015 – 2020)”
Caracteristicile naturale ale teritoriului acoperit de județul Harghita, relieful montan și
submontan, abundența izvoarelor de ape minerale și a zonelor cu potențial terapeutic balneoclimateric, la care se adaugă particularitățile etnico-culturale, tradițiile și infrastructura deja existentă, subliniate în ”Analiza situației existente”, argumentează o dezvoltare a turismului specializată pe patru sectoare distincte:
turism balneo-climateric și terapeutic;
turism de aventură (sportiv, de vânătoare, speologic, montan);
turism de relaxare și petrecere a timpului liber (cultural, religios, rural autentic, tradițional);
turism de business și de eveniment, preponderent urban și periurban.
Elementele menționate anterior precum și posibilitatea dezvoltării turismului pe mai multe
sectoare reprezintă atu-uri care creează bune premise pentru atingerea acestui obiectiv propus.
Dezvoltarea turismului presupune abordarea directă a problemelor de tipul infrastructurii precare a structurilor de primire turistică și de acces în zonele turistice, atractivității scăzute a zonelor turistice (vizibilă prin număr scăzut de înnoptări, numărul scăzut al turiștilor străini), slabei calități a serviciilor turistice. Dincolo de efectul direct asupra problemelor legate de turism ca domeniu de activitate, dezvoltarea acestui sector se adresează și problemelor legate de rata ridicată a șomajului în anumite zone ale județului sau de ritmul scăzut de dezvoltare economică prin comparație cu cel al regiunii Centru, valorificând potențialul la nivel județean.
Abordarea turismului ca fiind o componentă semnificativă a dezvoltării economice, ne obligă să identificăm proiectele, măsurile, intervențiile din perspectiva creșterii veniturilor și a impactului acestui domeniu în economia județului. Astfel, frumusețea peisajelor, diversitatea resurselor terapeutice de la sulf, ape minerale, zone saline, numărul foarte mare al stațiunilor și localităților turistice cu tradiție nu sunt de ajuns, trebuind realizate investiții, dezvoltate legături, practici, câștigate competențe, dezvoltate standarde, astfel încât clienții și beneficiarii atrași să aducă venituri care să dezvolte întreaga structură turistică și a serviciilor conexe (furnizori de produse, servicii, resurse umane și compețențe specifice). Demersurile necesare pentru dezvoltarea turismului în județul Harghita sunt trasate într-o abordare constructivă și vizează, pe de o parte, dezvoltarea infrastructurii și a serviciilor turistice și pe de altă parte, promovarea potențialului turistic.
Această abordare se încadrează în cel de-al cincilea domeniu strategic de dezvoltare a Regiunii Centru, care vizează Creșterea atractivității turistice regionale, sprijinirea activităților culturale și recreative și răspunde Strategiei de dezvoltare a turismului în județul Harghita care definește viziunea turismului pe termen lung astfel: ”turism competitiv și durabil în județul Harghita.”
Fig. 35 Axa specifica obiectivului prioritar 1.1 Dezvoltarea turismului(sursa: ”Strategiei de Dezvoltare Generală a județului Harghita pentru perioada 2015 – 2020)”
Axa specifică 1.1.1 își propune să contribuie la valorificarea patrimoniului natural și antropic prin dezvoltarea și modernizarea infrastructurii turistice atât din stațiunile turistice și balneoclimaterice, cât și din localitățile cu potențial turistic insuficient valorificat, mergând până la introducerea structurilor și obiectivelor turistice în circuitul regional și național. Totodată, prin dezvoltarea infrastructurii turistice și de agrement, atât în stațiunile turistice de interes local sau național cât și în localitățile cu potențial turistic, județul Harghita poate să devină una dintre cele mai atrăgătoare ținte turistice de iarnă, iar potențialul balneo-terapeutic sprijină acest scop, ca și tradițiile naționale și apartenența etnică și biodiversitatea aparte a zonei.
Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii vizează atât structurile de primire turistică și infrastructura de agrement, dar și infrastructura de acces (căi de acces și locuri de vizitare) fără de care valorificarea potențialului turistic ar fi dificil de realizat.
Axa specifică 1.1.2 își propune reducerea sezonalității și creșterea duratei de sejur prin crearea unei oferte turistice complexe și competitive pe piața națională și internațională. Totodată se va pune accent pe dezvoltarea rolului de promotor al centrelor de informare turistică din județ respectiv în organizarea acestora la nivelul județului într-o rețea funcțională bazată pe cooperare și transfer de cunoștințe. Serviciile trebuie să susțină dezvoltarea infrastructurii turistice, prin diversificarea activităților și a ofertelor turistice și nu în ultimul rând prin perfecționarea resurselor umane din domeniu.
Axa specifică 1.1.3 își propune valorificarea resurselor turistice naturale și antropice locale, promovarea acestora pe plan național și internațional. Necesitatea acestei axei specifice derivă din faptul că județul Harghita are un potențial turistic semnificativ care, valorificat corespunzător, ar putea să creeze premisele unei dezvoltări a acestui sector de activitate care va susține creșterea economică dorită.
Această axă își are la bază și este în strictă coerență cu axele specifice 1.1.1 și 1.1.2, având în vedere necesitatea abordării integrate a dezvoltării turismului județului. Dacă primele două axe se concentrează pe identificarea unor produse turistice și a canalelor de distribuție adecvate, cea de-a treia axă este cea care concentrează eforturile spre influențarea comportamentului de cumpărare și de consum ale potențialilor clienți, respectiv spre promovarea turismului.
Implementarea strategiei de dezvoltare a județului Harghita presupune implicarea activă a tuturor entităților interesate din județ, atât din sectorul public, cât și din sectorul privat. Documentul strategic este gândit ca fiind un document definitoriu pentru activitatea asumată de CJ Harghita și un document de orientare strategică a celorlalți actori publici și privați din județ.
Atingerea țintelor asumate prin direcțiile strategice va fi posibilă printr-un efort comun, fiind încurajate proiectele care presupun o abordare în partaneriat a problematicilor identificate la nivelul județului, având în vedere că soluționarea problemelor identificate nu poate fi generată de o singură entitate, ci implică o serie de măsuri succesive și complementare, orientate către un scop comun. Astfel, deși coordonarea proiectelor și atingerea țintelor asumate intră în responsabilitatea Consiliului Județean, metodele, posibilitățile și instrumentele de intervenție ale acestuia au un caracter limitat, fiind necesară implicarea altor parteneri pentru un scop comun, acela de dezvoltare generală a județului.
4. PROPUNERE DE IMPLEMENTARE A UNEI NOI STRATEGII TURISTICE PENTRU ZONA TOPLIȚA
Dezvoltarea zonelor identificate cu potențial turistic în capitolul 2, poate fi separată de programe și proiecte, pot fi definite diferite faze în funcție de amortizarea diferitelor cadențe. La proiectarea dezvoltării stațiunii Toplița, în colaborare cu Strategia de Dezvoltare a Turismului a județului Harghita și cu principiile dezvoltării sustenabile, este recomandat să luăm în considerare următoarele aspecte și direcții generale, cu privire la dezvoltarea și promovarea regiunii.
Investițiile dezvoltării și promovării trebuie să creeze atractivitate turistică a regiunii prin lansarea, conectarea activităților complementare, care iau în considerare turismul la scara ambientului natural, ceea ce a fost identificat ca fiind cea mai mare resursă.
Din punct de vedere economic și al durabilității, turismul de patru anotimpuri este esențial, ceea ce presupune dezvoltarea echilibrată a turismului de iarnă, bazat pe mai multe activități și a turismului de vară cu mai multe componente.
4.1 ANALIZA SWOT
PUNCTE TARI
Numărul structurilor de cazare în creștere;
Capacitate de cazare turistică importantă, în bună parte construită recent sau modernizată;
Dezvoltarea turismului rural;
Diversitate de obiective și posibilități de petrecere a timpului pentru toate tipurile de turiști;
Infrastructură sportivă de agrement, instalații de agrement, trasee turistice și wellness;
Dificultăți în ce privește asigurarea unei forțe calificate de muncă;
Apartenența la o regiune de marcă- Ținutul Secuiesc;
Potențial turistic complex: turism activ (montan), balnear, cultural, autentic;
Servicii turistice aferente sporturilor de iarnă avantajoase;
Infrastructura Centrelor de Informare Turistică este bine pusă la punct;
Trasee turistice marcate corespunzător;
Centru de echitație și cursuri de călărie;
Peisaje rar întâlnite;
Potențial agricol și silvic semnificativ;
Apa potabilă de calitate deosebită și o mare varietate de ape minerale;
Poluare inexistentă sau foarte redusă în zonă și în împrejurimi;
Diversitatea resurselor turistice naturale și antropice usor accesibile și armonios repartizate;
Varietatea folclorului și a tradițiilor moștenite bine păstrate;
Fertilitatea ridicată a solului, condiții naturale propice dezvoltării agriculturii.
PUNCTE SLABE
Numărul înnoptărilor este scăzut;
Ilegalitatea funcționării unor unități de cazare;
Tendința de escaladare a prevederilor legale/fiscalității;
Lipsa pregătirii lingvistice a personalului de turism;
Slabă calitate a serviciilor turistice;
Numărul turiștilor străini este scăzut față de potențial;
Indicele de utilizare a capacității de cazare arată un procent redus;
Sezonalitatea stațiunilor turistice;
Potențialul turistic nu este valorificat suficient;
Număr scăzut al angajaților în domeniul turistic;
Ponderea slabă a turismului în economia județului;
Gradul scăzut de cunoaștere al resurselor naturale;
Gradul ridicat de uzură a bazelor de cazare și tratament;
Lipsa totală a fântânilor cu apă potabilă în locurile publice;
Lipsa infrastructurii la nivel cat mai apropiat de cel european;
Numărul mare de populație de etnie romă;
Lipsa gazului, care ar ușura traiul locuitorilor;
Stare necorespunzătoare a infrastructurii feroviare;
Rata scăzută de reciclare a deșeurilor municipale;
Transportul în comun slab dezvoltat;
Standardele de calitate în domeniul turismului nu sunt cunoscute și respectate de către toți furnizorii de servicii turistice;
Percepția slabă a unei „dezvoltări durabile” a turismului și implicit a importanței protecției mediulu;
Slabă mecanizare, ponderea mică a tehnologiilor moderne în agricultură.
OPORTUNITĂȚI
Pe baza evaluării situației este evident faptul că, pe lângă conectarea resurselor existente, cu ajutorul unor investiții concentrate și intervenții minore, dezvoltarea turistică a zonei poate fi adusă la un nivel care corespunde principiilor primare, precum și proiectării unui turism care nu influențează semnificativ natura.
Locații de prezentare în natură (ex. Turn sau foișor pentru observarea păsărilor);
Construcția de facilități sanitare;
Puncte de observare, observatoare;
Dezvoltarea pachetelor complexe de servicii pentru diferite grupuri țintă;
Puncte de închiriere și service echipamente (remorci pentru transportat copii la bicicletă, scaune pentru bicicletă);
Dezvoltarea cazărilor și în alte locații rurale conform nevoilor;
Asigurarea vizitelor organizate cu ghid;
Popularizarea și comercializarea cadourilor, alimentelor, produselor de meșteșugărit pregătite în zonă.
Toplița dispune de un potențial balnear important, care însă nu este valorificat suficient. Conform Strategiei de Dezvoltare a Turismului din județului Harghita prin valorificarea corespunzătoare a resurselor balneare județul are posibilitatea dezvoltării unei activități turistice de sănătate calitative (terapeutic și wellness) și foarte atractive. Obiectivul principal al strategiei este ca județul Harghita să devină unul dintre cele mai cunoscute județe cu oferte variate de servicii balneare și de tratament combinate sau complete cu servicii wellness.
Identificarea, amenajarea și valorificarea surselor de apă minerală;
Amenajarea căilor de acces la resursele minerale a traseelor, a spațiilor de recreere și popas, a facilităților de utilizare izvoarelor minerale;
Amenajarea și dezvoltarea centrelor de turism (Băile Banffy);
Construirea serviciilor turistice conexe, diferite căi de legătură între zone sau atracții turistice, Stațiunea Borsec și Toplița (Băile Banffy) cu Mocănița.
Dezvoltarea programelor , serviciilor recomandate pentru utilizarea pe tot parcursul anului a infrastructurii dezvoltate în mediul stațiunilor de schi (telescaune, piste de săniuș, pistă de snowmobil, piste pentru colac, facilități de servire, etc.) și parcuri de distracții de vară (piste de îndemânare între copaci pentru diferite tipuri de vârste, parc mountain bike, pistă de bob de vară, piste pentru sporturi extreme și asigurarea oportunităților de ture de aventuri, în primul rând în teritoriile care nu sunt protejate .
AMENINȚĂRI
Infrastructura de transport neadaptată la standardele comunitare;
Infrastructura de utilități (apă, canalizare, management al deșeurilor) slab dezvoltată în zonă ;
Imaginea deficitară a României poate afecta alegerea zonei ca destinație turistică;
Continuarea procesului de migrare a forței de muncă calificată;
Condiții meteo nefavorabile (inundații, alunecări de teren, temperaturi foarte scăzute);
Agresivitatea animalelor sălbatice din zonă (ursul);
Menținerea întârzierilor în ce privește modernizarea și extinderea infrastructurii regionale de transport;
Defrișările ilegale și exploatarea pădurilor într-o manieră nesustenabilă;
Dificultăți în ce privește asigurarea unei forțe calificate de muncă;
Lipsa de organizare și cooperare a micilor producători agricoli;
Excluderea turismului din rândul priorităților;
Criza economică la nivel național și mondial.
Având în vedere cele menționate anterior, doresc să scot în evidență cele mai importante servicii turistice recomandate în zona Topliței, pentru grupul țintă ales si anume tinerii:
Călăria și plimbarea cu trăsura;
Orientare pe schiuri și orientare turistică;
Alpinism;
Parcuri de agrement montan;
Trasee de cicloturism;
Scăldat și wellness;
Domeniu schiabil, pârtii de schi și sanie;
Motocross;
ATV, raliuri de mașini.
4.2 STRATEGIA DE PROMOVARE TURISTICĂ
Promovarea în turism constă într-un ansamblu de demersuri de comunicare ce vizează transmiterea permanentă, pe diverse căi, a unor mesaje destinate informării atât a clienților poențiali cât și a operatorilor de turism asupra caracteristicilor produselor și serviciilor turistice oferite spre comercializare, cu scopul de a consolida o imagine pozitivă și de a cultiva o atitudine favorabila față de acestea, respectiv de a determina, în mentalitatea și obiceiurile de cumpărare și consum a turiștilor, modificări convenabile intreprinderii ofertante.
Promovarea turistică parcurge un proces de perfecționare și adaptare, fiind nevoită să acționeze adecvandu-și strategiile în virtutea poziționări între un produs cu caracteristici complexe și în necontenită evoluție.
Dezvoltarea turismului în perioada actuală și atribuirea rolului de sector economic prioritar în contextul alinierii sale la nivelul cerințelor internaționale reprezintă un deziderat. Una dintre cele mai încleștate și rafinate bătălii în materie de promovare, pe care o poartă toate zonele lumii, se duce în domeniul turismului, deoarece atragerea de turiști constituie cea mai avantajoasă afacere a acestui început de mileniu.
Potențialul montan al zonei Toplița, nu este încă valorificat pe măsura resurselor sale și a variatelor categorii de turiști care pot fi atrași, si anume: amatori de sporturi de iarna, drumeții, alpinism, vânătoare și pescuit, de practicare a cicloturismului, escaladă, para-pantă, rafting, deltaplan etc. Chiar și Parcurile Naționale și Rezervațiile din zona montană reprezintă un potențial turistic încă insuficient valorificat. Dar practicarea turismului în limitele acestor zone protejate implică și organizarea de acțiuni de protejare a resurselor. Pentru realizarea acestui obiectiv, precum și a celor pe termen mediu și lung stabilite prin strategia de promovare sunt necesare o serie de acțiuni specifice care să aibă ca scop promovarea de formule noi de petrecere a unor vacanțe active, care să urmarească:
atragerea unor segmente ale populației pentru care activitățile practicate în aer liber reprezintă un hobby;
stimularea tuturor categoriilor de tineri care ar putea fi interesați în practicarea unor activități sportive, cu caracter general.
Una dintre cele mai importante viitoare surse de venituri în economia locală și națională este turismul. De aceea, punerea în aplicare a acestor programe cu finanțare internă sau externă, participarea la acțiuni de promovare în țară și străinătate, valorificarea potențialului natural și antropic sunt câteva din direcțiile de acțiune în vederea dezvoltării turismului harghitean și toplițean și transformarea zonei Toplița într-o destinație turistică atractivă.
Succesul unei campanii de marketing constă în măsurarea rezultatelor și testarea unor modalități diferite de promovare, până ajungi la cea care îți aduce cele mai bune rezultate.
Se formulează Strategia de promovare pe baza punctelor slabe întâlnite în analiza Swot.
VIZIUNEA– conceptul” vacanța dorită în locația potrivită.”
Viziunea și scopul acestei strategii este de a transforma zona Topliței într-o destinație și stațiune turistică de calitate pe baza patrimoniului său natural și cultural, care să corespundă standardelor Uniunii Europene și internaționale privind îmbunătățirea furnizării produselor și serviciilor turistice, pentru atragerea turiștilor într-un număr tot mai mare în vederea realizării unei dezvoltări durabile și sustenabile. În concordanță cu Strategia de dezvoltare locală și bugetul alocat acestui obiectiv strategic, dezvoltarea turismului și valorificarea patrimoniului cultural include două domenii de analiză: turism și cultură și trebuie gândit în strictă concordantă cu celelalte două obiective strategice. Valorificarea potențialului turistic existent și dezvoltarea unor noi infrastructuri de agrement poate face din municipiul Toplița un jucător important în domeniul turismului în această zonă.
Turismul poate reprezenta un catalizator al economiei locale și un important generator de locuri de muncă. Reabilitarea unor clădiri de patrimoniu din municipiu și crearea muzeului orașului poate duce la îmbunătățirea serviciilor culturale pentru cetățenii municipiului.
Se dorește ca turismul să devină cadru al dezvoltării locale, factor esențial pentru creșterea standardului de viață a populației din județul Harghita zona Toplița și pol al dezvoltării, creșterii și al integrării europene. Turism proactiv, bazat pe atuurile arealului geografic, istoric și cultural local, practicat cu transparență maximă între actorii din piața turistică românească, folosind profesioniști în comunicare/promovare/relații publice, generând contacte diversificate cu partenerii internaționali, cu dialog constant între asociațiile de breaslă din România, utilizând expertiza oferită de Centrele de Informare din Turism, cu implicarea permanentă a primăriei și a Ministerului Turismului.
SCOPUL CAMPANIEI
Baza Strategiei turismului în județul Harghita zona Topliței este reprezentată de conceptul de dezvoltare durabilă, principiu care stă la baza întregii creșteri economice și sociale prevăzute în Strategia dezvoltării naționale și județene. Acest concept implică asigurarea unui echilibru optim între creșterea economică și conservarea, reconstrucția cadrului natural, menit să asigure o dezvoltare armonioasă, capabilă să satisfacă atât cerințele actuale, cât și cele de perspectivă, având ca obiectiv final armonizarea dintre beneficiile pe termen scurt ale mediului de afaceri și beneficiul pe termen lung al întregului mediu economico-social. Totodată, s-a pornit de la necesitatea creării unei mărci turistice „ ZONĂ DE PURITATE” , în speță zona Toplița- Bilbor-Borsec, care să fie promovată printr-un Program Regional de Marketing și Promovare al județului Harghita, așa cum reiese din strategiile de dezvoltare la nivel național.
Scopul acestei strategii este:
de elaborare a unui document al cărui conținut să cuprindă acțiuni care să fie incluse în Strategia națională, județeană și locală de dezvoltare și promovare a turismului;
de a construi argumente pentru ca decidenții politici locali (primari, președintele Consiliului județean, consilierii județeni și locali), parlamentarii județeni, să analizeze și să implementeze acțiunile cuprinse în strategie, fie să întreprindă acțiuni privind inițiativele sau modificările legislative ce se impun;
de a pune în valoare resursele regionale și locale generate de un potențial moștenit natural și cultural autentic;
de a dezvolta o industrie turistică de piață, competitivă, unică în diversitatea ofertelor naționale și europene, originală și profitabilă, care să aibă un impact scăzut asupra mediului;
de a crește numărul de locuri de muncă și gradul de profesionalism în industria turistică;
de a stabili direcții clare de acțiune a turismului pentru următorii ani prin alocarea de resurse în forme de turism fezabile și profitabile;
de a reprezenta și a sprijini interesele unui segment mare de cetățeni, oameni de afaceri, asociații și fundații etc. care sunt implicați direct sau indirect, în dezvoltarea turismului în județ.
OBIECTIVELE PROPUSE PENTRU NOUA STRAEGIE DE PROMOVARE A ZONEI
Crearea unei oferte turistice diversificată și competitivă prin susținerea dezvoltării investițiilor locale, naționale și internaționale, care să conducă la creșterea volumului activității turistice și respectiv, a circulației turistice – număr de turiști;
Stimularea dezvoltării ofertei turistice de calitate ce permite creșterea încasărilor , a contribuției sectorului turistic în Produsul Intern Brut și a veniturilor nete ale populației precum și sporirea gradului de absorbție a forței de muncă, prin creșterea locurilor de muncă și creșterea nivelului de trai;
Crearea condițiilor de integrare a turismului din Toplița-Harghita în tendințele de dezvoltare naționale și europene;
Promovarea prin turism a imaginii autentice, a unui brand puternic ale județului și zonei Toplița;
Îmbunătățirea condițiilor de viață, prin îmbunătățirea serviciilor legate de turism, a serviciilor publice, ameliorarea calității mediului, înfrumusețarea localităților, oferirea unor noi posibilități de agrement și refacere pentru locuitorii zonei Toplița și pentru turiștii atrași;
Îmbunătățirea infrastructurii turistice în zona Topliței, cooptarea într-un parteneriat amplu și corelarea tuturor inițiativelor actorilor implicați în această strategie privind prezentul și viitorul turismului aceastei zone;
Dinamizarea circulației turiștilor, creșterea numărului de turiști și a veniturilor directe și indirecte;
Creșterea fluxului de turiști în zona Toplița prin diversificarea și dezvoltarea diferitelor forme de turism și oferte integrate, cu accent pe:
– turismul montan și subcarpatic (climateric, înființarea de pârtii domoale de sanie pentru începători și copii, trasee de snowmobil și ATV, drumeții pe traseele existențe);
– turismul cultural, istoric, religios;
– turismul balnear și de refacere a sănătății;
– turismul de agrement, picnic, parcuri de distracții, festivaluri;
– alte forme de turism (turismul sportiv, turismul de tranzit, turismul extrem);
Diversificarea și creșterea calității serviciilor oferite turiștilor prin creșterea calității forței de muncă, pregătire continuă și coordonarea eforturilor de investiții moderne ale numeroșilor dezvoltatori ai turismului, ale investitorilor publici sau privați de la toate nivelurile;
Promovarea unor proiecte turistice cu finanțare externă, sprijinirea mediului de afaceri – sursă de oportunități pentru dezvoltarea turismului local;
Atragerea investitorilor autohtoni și străini, publici și privați prin cesionarea terenurilor, clădirilor;
Celor interesați și cu experiență în dezvoltarea turismului local.
PERIOADA
Perioada desfășurării Strategiei de promovare este de doi de zile începând cu anul 2020, având în vedere situația pandemiei din acest an. Am ales perioada de doi ani de zile deoarece acest interval de timp este necesar dar și suficient pentru răspândirea informației, procesarea acesteia de către potențialii turiști, ofertanții serviciilor turistice locale, agențiile de turism dar și pentru decidenții politici locali (primari, președintele Consiliului județean, consilierii județeni și locali), parlamentarii județeni, să analizeze și să implementeze acțiunile cuprinse în strategie, fie să întreprindă acțiuni privind inițiativele sau modificările legislative ce se impun.
LOCAȚIA
Toplița este o așezare cu frumuseți naturale deosebite care în ciuda iernilor lungi și geroase are perspectiva de a intra tot mai mult în circuitul turistic intern și internațional. Nu numai frumusețea peisajului înconjurător, a apelor mezotermale fac din Toplița o localitate cunoscută, ci și participarea înaintașilor noștri la principalele evenimente ale istoriei neamului. Prin alegerea locației ne propunem să prezentăm și să promovăm potențialul turistic al orașului Toplița și a împrejurimilor sale, recomandând locurile pentru frumusețea lor, pentru vacanțele reconfortante și instructive, pentru cura de aer pe care o oferă tuturor vârstelor și pentru băile în apă mezotermală a izvoarelor existente în regiune.
Localitatea de pe cursul superior al Mureșului sub raportul condițiilor naturale dominante și al celor mai reprezentative obiective turistice ,trebuie să fie evidențiată cu ajutorul mijloacelor de promovare turistică prin intermediul unei Strategiei de promovare 2020-2021.
PUBLICUL ȚINTĂ
Conform definiției date de către Națiunile Unite „tineretul” este cel mai bine înțeles ca fiind o perioada de tranziție de la dependența din copilărie la independența ca și adult și la conștientizarea interdependenței între oameni ca membrii ai societății. Tineretul este un concept mai amplu decât o grupă de vârstă stabilită. Cu toate acestea, vârsta este cel mai la îndemână criteriu pentru a defini acest grup.
Turismul de tineret este definit ca fiind totalitatea acelor călătorii care, sunt efectuate de către persoane cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani, cu o durată mai mică decât un an. La baza deciziei de călătorie ale acestora se află dorința de a experimenta alte culturi, de a construi experiențe de viață, și/sau de a beneficia de oportunități de învățare formale sau non-formale, în afara mediului obișnuit.
În ultimele decenii, turismul de tineret a devenit o parte din ce în ce mai importantă a industriei turistice, datorită faptului că mulți tineri au început să călătorească mai des, și pe distanțe mai mari. Organizația Mondiala a Turismului (UNWTO) împreună cu Confederația Mondială a Turismului educațional și de tineret a estimat că 20% din cei 940 de milioane de turiști care au călătorit în lume în anul 2010, au fost persoane tinere. Tinerii călători sunt recunoscuți astăzi, ca fiind, vizitatori valoroși, care contribuie la dezvoltarea unei destinații, din punct de vedere economic, social și cultural.
Analiza acestui subiect are o importanță majoră, deoarece acești turiști tineri vor deveni în curând adulți, și membrii ai societății cu drepturi depline. Statisticile, arată că, atunci când tinerii devin adulți, au tendința să urmeze aceleași tipare legate de turism, pe care le-au dezvoltat în tinerețe.
Pe lângă categoria tinerilor ca public țintă principal există și public țintă secundar care va fi descoperit urmărind fiecare obiectiv propus și cui i se adresează acesta. Ca public țintă secundar se regăsesc reprezentanți ai autorităților locale, localnici, reprezentanți ai altor instituții sau asociații din zonă cu care urmează să colaborăm pentru a pune în practică strategia, deoarece pe parcursul derulării proiectului se creează o interdependență respectiv pentru implementarea proiectului este necesară și implicarea lor totodată ei depinzând de strategia de promovare.
RESURSE
Estimarea corectă a resurselor este un moment de importanță majoră în orice campanie. Determinarea și alocarea lor corectă și eficientă va asigura, ulterior, o implementare adecvată a planului de comunicare, evitându-se în acest fel anumite pierderi sau consumul inutil de resurse. Resursele indispensabile desfășurării unei campanii sunt, în mare parte, aceleași tipuri de resurse necesare demarării oricărui proiect și anume:
1. Resurse umane. Cine din echipă se va implica în campanie: se stabilește cine va fi coordonatorul campaniei și ce responsabilități sau sarcini vor reveni altor membri din echipă, se identifică persoane voluntare care sunt dispuse să-și dedice timpul și experiența și să sprijine campania.
2. Resurse financiare. Chiar dacă se va opta pentru o campanie modestă, oricum va fi nevoie de un buget. În cazul în care se va decide desfășurarea unei campanii mai ample, se va evalua mărimea resurselor financiare necesare pentru activitățile campaniei (exemple de costuri: designul și imprimarea materialelor de creație, producerea și difuzarea spotului la TV/radio, diverse plăți către agențiile de publicitate etc).
3. Resurse informaționale.
4. Resurse de timp.
MESAJUL CAMPANIEI
” Vacanța dorită în locația potrivită !”
Atributul principal al mesajului este acela de a „stârni” dorința publicului țintă de a călători și a cunoaște zona.
Pe lângă mesajul central al strategiei există și mesaje secundare, transmise tuturor categoriilor de public implicat respectiv parteneri, colaboratori, localnici și autorități locale, mesaje pe care cei care fac parte din resursa umană a strategiei de promovare le transmit prin acțiunile lor cum ar fi încredere, colaborare, deschidere, comunicare, transparență, eficiență, flexibilitate, totul pentru a crea o relație de lungă durată bazată pe încredere între toți cei implicați.
MIJLOACE DE PROMOVARE
Campaniile de promovare pot viza subiecte mult mai variate decât publicitatea pentru un produs sau brand. Există campanii de promovare pentru mesaje umanitare, ecologice, politice, culturale. Lista mijloacelor de comunicare din arsenalul acestor campanii poate fi mult extinsă.
Canalele de comunicare la care poate apela o campanie publicitară (Advertising Channels) reprezintă mediile prin care mesajul publicitar poate fi transmis către publicul țintă.
Pentru îndeplinirea obiectivelor campaniei pot fi folosite următoarele canale :
Televiziune – spațiu publicitar contra cost (spoturi, telesoping, plasare de produse, emisiuni sponsorizate). Pentru Romania, utilizarea televiziunii asigură în continuare o audiență masivă. Principala întrebare este însă legată de segmentarea obținută. Televiziunea rămâne un mijloc de relaxare ieftin care atinge din ce în ce mai puțin segmentele cu putere de cumpărare ridicată. Persoanele cu venituri ridicate se află în business time la birou sau în drum spre întâlnirile de afaceri. Timpul liber este însă repartizat foarte diferit: întâlniri cu prietenii, week-enduri în afara orașului, cluburi, evenimente, etc. Peste acest comportament se suprapun canalele TV de nișă (Eurosport, Fine Living, Discovery, Viasat Nature, National Geographic, Mezzo). În acest context, o campanie TV eficienta depinde de calitatea planificării (media planning).
Televiziune – aparitii în cadrul emisiunilor (stiri, dezbateri, culturale, etc).
Presa scrisă – aparitii în articole (advertoriale), inserturi publicitare, cupoane, spatiu publicitar. După o perioadă de glorie, presa scrisă (ziare, reviste) a pierdut mult teren în varianta tiparită. Informația a migrat spre publicațiile online și zona de bloguri și social media, cu toate avantajele dar și dezavantajele acestei metamorfoze aflate încă în plin proces.
Radio (spoturi publicitare, emisiuni sponsorizate, invitați în emisiuni, știri ). Cele mai multe persoane aflate în trafic (mai ales în traficul urban) ascultă un post de radio pentru știri și muzică. A doua opțiune este audiția propriilor înregistrări (muzica, audiobook) sau convorbirile telefonice. Telefonul Smart este din păcate și el folosit în mașină pentru verificarea mesajelor (mail, WhatsApp, SMS, etc) dar de cele mai multe ori acest lucru se întâmplă când mașinile sunt oprite la semafor. Pentru șoferi, radioul rămâne însă un canal de comunicare foarte eficient, alături de panourile publicitare vizibile din trafic.
Direct mail (scrisori expediate personal sau distributie de pliante publicitare, database e-mail).
Afișajul publicitar (Out Of Home). Expunerea outdoor media a fost întotdeauna un canal publicitar simplu și foarte eficient. Panourile publicitare bine plasate sunt pur și simplu văzute. Diferența dintre campanii este dată de mesajul în sine și de structura traficului din zonă (tranzit, pietonal, auto, urban, extraurban). Deși oferă un impact puternic, panourile outdoor trebuie să se rezume la mesaje foarte concise și clare, eventual serii de mesaje diferite și complementare ale aceleiași campanii publicitare. Mesajul este exclusiv vizual și de cele mai multe ori static. Din acest motiv, alegerea graficii devine un punct esențial în organizarea campaniilor. Panourile publicitare digitale oferă avantajul imaginii în mișcare dar implică aspecte legate de derularea spoturilor, durata acestora, intervalul la care merită să fie repetate, capacitatea participanților la trafic de a urmări un spot. Tot în categoria Out Of Home intră și expunerea în clădirile de birouri (holuri, lifturi, spații de parcare), magazine, benzinarii. Tranzitul implică expunerea în mijloacele de transport în comun, metrou, autobuze, taxi, pe exteriorul acestora și în stațiile de așteptare.
Prezentări de oferte prin intermediul agențiilor;
Sport Advertising (sponsorizarea evenimentelor sportive, spatii publicitare pe stadioane sau alte evenimente);
Publicitate online (Adwords, Facebook, Linkein, site-uri specializate);
Campanii Virale;
Social networks (Facebook, Snapchat, Pinterest, Linkedin, etc);
Promovare prin intermediul evenimentelor culturale;
Târguri si expozitii.
Dintre toate canalele prezentate mai sus se va folosi cu prioritate internetul cu ajutorul rețelelor de socializare deoarece cea mai mare parte a publicului țintă utilizează frecvent aceste platforme. Mesajul va fi prezentat în secțiunea publicitate împreună cu o fotografie reprezentativă a zonei astfel stârnindu-le curiozitatea despre zonă și specificul ei. Mesajul va fi distribuit în prima săptămână a fiecărei luni începând cu luna ianuarie până în luna mai, aceasta fiind perioada în care publicul țintă principal își planifică viitoarele vacanțe.
COSTURI
O campanie de marketing necesită o anumită perioadă de timp pentru derularea sa eficientă. Se impune efectuarea câtorva teste pentru evaluarea costurilor campaniei. În mod normal, se poate investi oricât de puțin într-o campanie de marketing dar valoarea investiției depinde de nivelul rezultatelor propuse. O campanie de promovare poate obține doar rezultate limitate. Dacă produsele sau serviciile nu sunt performante, o campanie poate crește numărul cumpărătorilor, dar nu poate transforma o campanie de valoare medie într-un lider de piață. De aceea, o campanie de marketing trebuie planificată în funcție de situația reală și în funcție de resursele disponibile. Campaniile de marketing trebuie susținute de produse și servicii de calitate, și optimizarea procesului de cumpărare printr-o interactivitate mai mare cu clienții.
POSIBILITATEA DE EVALUARE A SUCCESULUI CAMPANIEI
În orice material care este supus analizei despre cum se realizează o campanie de promovare, ultimul pas și unul de o importanță majoră este evaluarea. Pe bună dreptate, deși proiectul se încheie și au fost obținute rezultate, este absolut necesar să fie reluat pentru a vedea cum a funcționat pas cu pas. Motivul este simplu: astfel se va putea vedea ce a mers bine, ce a mers mai puțin bine și se va putea știi, la viitoare proiecte, ce trebuie pus în aplicare și la ce rezultate să te aștepți.
Când se realizează evaluarea? De obicei, atunci când se dă startul unui proiect și începe implementarea acestuia, evaluarea este planificată pentru finalul lui. Nu este greșit, pentru că atunci există o privire de ansamblu cuprinzătoare a tuturor factorilor implicați în proiect. Totuși, evaluarea este cea mai benefică atunci când se întâmplă constant. Pe parcursul derulării proiectului sunt necesare verificări și evaluări continue urmărind rezultatele. Astfel se va ști în permanență ce funcționează și ce nu.
Unul dintre beneficiile unei campanii de promovare este faptul că rezultatele se văd la scurt timp după ce campania a fost activată, dar pentru a determina cu exactitatea ce anume funcționează și ce nu, este nevoie de o perioadă mai lungă de monitorizare și testare.
CONCLUZII
Turismul, ca activitate umană în continuă evoluție, s-a format și dezvoltat în interacțiune cu mediul natural, care a exercitat permanent o influență directă în dezvoltarea societății, în ansamblul său. Ca rezultat al acțiunii modelatoare asupra mediului ambiant a factorilor naturali, pe de o parte, și a celor antropici, pe de altă parte, potențialul turistic al unui teritoriu reprezintă o manifestare spațial-funcțională a capacității habitatului respectiv de a susține activități specifice turismului. Fenomen social-economic extrem de complex, ce implică multe variabile, turismul se dezvoltă sub o multitudine de forme și tipuri.
Conform unor aprecieri referitoare la formarea imaginii în turism am concluzionat că un turist mulțumit, satisfăcut de locul unde și-a petrecut vacanța, prin transmiterea informațiilor, a valorii lor, poate influența alți cinci turiști potențiali pentru a-și petrece, în viitor, vacanța la locul respectiv de sejur, în timp ce un turist nemulțumit de calitatea serviciilor mai ales de personalul din turism, influențează zece turiști potențiali. În acest context, activitatea de promovare pe baza unei strategii bine strucurată și implementată este hotărâtoare în crearea unei imagini pozitive privind destinația turistică.
Pentru dezvoltarea turismului în zona Toplița sunt necesare o serie strategii pentru atragerea turiștilor care vor să își petreacă cât mai plăcut timpul liber și care vor aduce venituri atât pentru populația zonei cât și pentru economie în ansamblu.
Noutatea lucrării constă în politicile și strategiile de marketing care sunt dezvoltate cu scopul de a promova turismul de tineret prin intermediul platformelor social media. De asemenea, sunt redate principalele contribuții proprii, corespunzător tematicii abordate și conceptelor specifice.
Există desigur numeroase publicații științifice, care abordează elementele teoretice ale marketingului turistic, dar care tratează turismul la modul general. În această lucrare au fost alese și dezvoltate acele componente ale marketingului turistic care se referă în mare parte la elementul promoțional al mixului de marketing, și adaptate la profilul tinerilor turiști. S-au specificat și anumite aspecte referitoare la aceste concepte și legătura acestora cu promovarea în mediul online, prin intermediul social media.
Cercetarea din această lucrare este potrivită pentru punerea bazelor unei Strategii de promovare a turismului de tineret, cu toate acestea, pentru a dezvolta o strategie și mai concretă, completă și complexă, este necesară realizarea unor cercetări de o anvergură mai mare.
Politicile și strategiile de marketing prezentate în cadrul lucrării vor contribui la dezvoltarea pe termen lung a zonei Toplița, din punct de vedere turistic, economic, social și cultural, precum și la promovarea imaginii acesteia atât pe plan național, cât și internațional.
Prezenta lucrare a încercat să abordeze pe baza ultimelor date o scurtă inventariere a resurselor turistice existente, să arate nivelul actual de valorificare, să prezinte cerințele actuale de dezvoltare și restricțiile datorate calității mediului ambiant. Totodată, în urma implementării Strategiei de promovare inițiată se va realiza armonizarea activităților turistice cu alte cerințe economice, va arăta acțiunile care sunt necesare pentru ca zona Toplița să devină o destinație turistică cu servicii de calitate și mai bine cunoscută .
În concluzie, politicile și strategiile de marketing menite să promoveze turismul de tineret, trebuie să se axeze pe nevoia constantă a tinerilor de a descoperi ceva nou, de a se dezvolta și de a se recrea. Mesajele promoționale transmise prin rețelele social media, ajung cel mai ușor la publicul vizat, și au o eficiență ridicată în cazul în care acestea oferă soluții concrete la întrebările și problemele întâmpinate de către tineri. Succesul pe aceste platforme constă în implicarea turiștilor în procesul comunicațional și prin acordarea unei atenții sporite mesajelor transmise de către aceștia.
BIBLIOGRAFIE
Cristureanu C, Zadig R, Baron P (1982)- Curs de economia turismului, Academia de Studii Economice, București,
Croitoru, M (2011) – Economie teoretică și aplicată, volumul XV III no.9(562)
Delia Cristina Balaban (2009)- Publicitatea. De la implementarea strategic la implementarea media, Editura Polirom, Cluj-Napoca
Gabriela Stanciulescu (2004)- Managementul turismului durabil în centrele urbane, Ed. Economica, Bucuresti
George Erdeli (1996) – Potentialul turistic al Romaniei. Editura Universitatii din Bucuresti , București 1996
Ghinea, Dan (2000) – Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, București
Ilie Șandru, Felicia Man, Costel Cristian Lazar (2010) – Toplița repere monografice, Editura Nico
J. Ch. Halloway, C. Hum, R. Davidson (2009)- The Business of Tourism, eighthedition, PrenticeHall, Harlow
KNAFOU, R., BRUSTON, M., DEPREST, F., GAY, J-C., DUHAMEL, P., SACAREAU, I. (1997) Uneapprochegéographique du tourisme, în L'Espacegéographique. Paris: Belin- Reclus, 3/(no.26)
Lazar Costel – Cristian (2018) – Toplița si Marea Unire, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorge
Maria Csatlor Blaga, Angela Sigmirean, Delia Todorut, Gabriel A. Daroși, Daniel L. Tun (2009)- Monografia Topliței, Editura Nico, Târgu Mureș
Mâlcomete, P., Vorzsake, M (1976) – Strategii de marketing, Editura Junimea; Iași
MUNTELE, I., IAȚU, C (2006) – Geografia turismului: concepte, metodeșiforme de manifestare spațio-temporală. Editura Sedcom Libris, Iași
Natalia Seremet (2018) – Cum să desfășori eficient o campanie pentru organizația ta-Ghid practic, Chișinău
Nicolae Sfetcu (2015) – Promovarea afacerilor prin campanii de marketing online Publicat de Nicolae Sfetcu, Editura Copyright
Rudolf Pufulete, Cornel M. Dumitrescu (1987) -Toplița, editura Sport Turism, București
Stăncioiu, A.F. (2000) – Strategii de marketing în turism, Editura Economică, București
Traian Dușa (2006)- Toplița română Vatră de istorie, vatră de ortodoxie, Editura Ansid, Târgu Mureș
Vasile D Stan, Angelica Mărioara Stan (2005) – Bilbor oameni și locuri. Monohrafie, Cluj-Napoca
W. Hunziker, (1940) -Individual undSozial Turisme in WestereuropäischeRaun, Berne
Asociația de dezvoltare intercomunitară călimanigiurgeu, Develo Grup Consulting SRL- Studiu pentru Munții Călimani, Miercurea Ciuc , decembrie 2017
Analiza ADR Centru “Turismul balnear – domeniu economic cu potențial de dezvoltare în Regiunea Centru”
Date furnizate de Institutul Național al Patrimoniului (anul 2010) DIN Strategia de Dezvoltare Generală a județului Harghita pentru perioada 2015 – 2020
DJS Harghita, indicator INSSE – TUR101C ,consultat în 20.04.2016 și Website-ul Autorității Naționale pentru Turism
Potrivit art. 38 a Ordonanței Guvernului nr. 58/1998, cu modificări și completări ulterioare
http://www.toplita.info/despre-toplita/despre-toplita-pe-scurt
http://saad-backup.net/domain-toplita.ro/doc_display.php?docALIAS=scurtistoric
https://info-toplita.ro/istoria-municipiului-toplita/
http://elemzo.hargitamegye.ro/wp-content/uploads/2016/02/analiza-regionala-Haghita.pdf
http://www.toplita.info/imprejurimi/depresiunea-toplitei
http://www.rowater.ro/daolt/sgaharghita/default.aspx
https://www.meteoblue.com/ro/vreme/historyclimate/climatemodelle
https://www.meteoblue.com/ro/vreme/
https://www.centruturistic.ro/toplita/spa-wellnes-banffy-toplita-id642.html
https://judetulharghita.ro/_user/browser/File/CTATU/RAPORT%20DE%20MEDIU%20pentru%20Planul%20de%20Amenajare%20a%20Teritoriului%20Jude%C8%9Bului%20Harghita_jo2.pdf
http://www.bistritaturistica.ro/ro/resurse-turistice/obiective-turistice-din imprejurimi/turism-montan/parcul-national-muntii-calimani&page=1
https://www.carpati.org/ghid_montan/muntii/harghita-22/fauna/
https://www.academia.edu/6081807/Marketing_Turistic https://www.academia.edu/7677255/3._Forme_de_turism_at_BULLET_clasificare_dup%C4%83_criterii
https://www.scritub.com/geografie/turism/STATIUNEA-TURISTICA83455.php
http://turism.gov.ro/web/atestare-statiune-turistica/
https://www.academia.edu/39348297/UNIVERSITATEA_BUCURE%C5%9ETI_FACULTATEA_DE_GEOGRAFIE
https://www.scritub.com/geografie/turism/ATRACTIILE-TURISTICE13667.php
http://file.ucdc.ro/cursuri/T_2_n21_Economia_turismului.pdf.pdf
https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-toplita-67989.html
http://www.salvamontharghita.ro/salvamont-harghita/ro
http://urmanczy.ro/
http://urmanczy.ro/galeria/bazinele/
https://www.vatra-dornei.info/obiective-turistice/parcul-national-calimani.html
https://muntii-nostri.ro/ro/routeinfo/gura-voivodesei-lacul-iezer
https://statiuneaborsec.ro/ro/Prezentare-26
http://www.uvisitromania.com/ro/tourist-attractions/harghita/mountain-resort–bilbor-id395
https://www.castelintransilvania.ro/castelul-lazar-lazarea-.html
http://www.skigyimes.ro/ro/
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Lacul_Ro%C5%9Fu
https://www.academia.edu/38800481/Semnificat_ia_conceptului_de_promovare
https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/84989
http://saad-backup.net/domain-toplita.ro/doc_display.php?docALIAS=homepage&sourceunit=
www.ant.ro
http://www.adrcentru.ro/Document_Files/ADStudiiRegionale/00001261/o6o1y_Turism%20%20studiu%20final.pdf
http://judetulharghita.ro/consiliul-judetean-harghita/informatii-publice/institutii-subordonate.html
https://ro.scribd.com/doc/91806894/Analiza-Swot-in-Turism-Romania
http://www.adrcentru.ro/wp-content/uploads/2019/11/Analiza-SWOT-Regiunea-Centru-1.pdf
https://administrare.info/economie/5222-strategii-de-promovare-a-turismului-rural-pe-piata-mondiala
https://www.academia.edu/36682912/Promovarea_turismului_romanesc
file:///C:/Users/User1/Desktop/Facultate/Lucrare%20licență%20Oana(proiect)/Studiu%20si%20strategie%20turism%20%20Campina_1454495197.pdf
http://old.unitbv.ro/Portals/31/Sustineri%20de%20doctorat/Rezumate2015/DemeterTimea.pdf
http://www.apollo-blog.com/2016/04/tarnita-toplita.html
https://www.publicitateintegrata.ro/_V3/content/Canale_de_comunicare_in_Publicitate/?fbclid=IwAR1LkpwUTOZaLQUvaAr8BAkj1XGR9hWB5UbDvwU8z0Wo-dG2og_Mz1kSX50
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: LISTA FIGURILOR………………………………………………………………………2 INTRODUCERE………………………………………………………………………….4 Caracterizarea generală a municipiului Toplița…………………………………….6… [307917] (ID: 307917)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.