Lista figurilor [620764]

C U P R I N S

Lista figurilor
Lista tabelelor
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 6
CAPITOLUL I
Stadiul actual al cercetărilor privind cultura speciei Dahlia variabilis ( Willd.) Desf ……..7
1.1. Încadrarea sistematică a speciei ………………………….. ………………………….. ………… 7
1.2. Origini le și areal ul de răspandire ………………………….. ………………………….. ……….. 8
1.3. Particularități biologice ………………………….. ………………………….. ……………………. 8
1.4. Cultivaruri și varietă ți ………………………….. ………………………….. ……………………… 9
1.5 Particularități ecologice ………………………….. ………………………….. ………………….. 11
1.6. Bolile și dăunători i daliei ………………………….. ………………………….. ……………….. 13
1.7. Importanț a culturii daliei ………………………….. ………………………….. ………………… 16
CAP ITOLUL II
Metode le de înmulț ire la Dahlia variabilis (Willd.) Desf. ………………………….. ……………. 18
2.1. Înmulț irea sexuată ………………………….. ………………………….. ………………………… 18
2.2. Înmul țirea asexuată ………………………….. ………………………….. ……………………….. 19
2.2.1. Înmulț irea prin buta și ………………………….. ………………………….. …………….. 19
2.2.2. Înmul țirea prin altoire ………………………….. ………………………….. …………….. 21
2.2.3. Înmulț irea prin diviziune a rădăcinilor tuberizate ………………………….. ……… 22
CAPITOLUL III
Descrierea cadrului natural al Grădinii Botanice “Anastasie Fătu” Iași ……………………… 24
3.1. Date gene rale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 24
3.2. Așezare geografică ………………………….. ………………………….. ……………………….. 24
3.3. Date privind structura geologică și tipurile de sol ………………………….. ……………. 25
3.4. Relieful ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 26
3.5. Clima ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 26

3.5.1. Circulația atmosferică ………………………….. ………………………….. …………….. 26
3.5.2. Regimul termic ………………………….. ………………………….. ……………………… 27
3.5.3. Regimul pluviometric ………………………….. ………………………….. …………….. 27
3.5.4. Umiditatea aerului , nebulozitatea atmosfer ică și durata de strălucire a
soarelui ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 28
3.5.5. Regimul eolian ………………………….. ………………………….. ……………………… 28
3.6. Hidrografia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 29
3.7. Funcțiile și structura Grădinii Botanice “Anastasie Fătu” Iași ……………………….. 29
3.8. Sectorul Ornamental “Anastasie Fătu” Iași ………………………….. ………………………….. 29
CAPITOLUL IV
Scopul ș i obiectivele lucrării. Materialul și metode le de cercetare ………………………….. … 32
4.1. Scopul și obiectivele lucrării ………………………………………………………………………. 32
4.2. Materialul de cercetare ………………………….. ………………………….. …………………. 323
4.3. Metode le de lucru ………………………….. ………………………….. …………………………. 36
4.3.1. Confecționarea b utașilor cu călcâi ………………………….. ……………………….. 38
4.3.2. Confecționarea butașilor simpli ………………………….. ………………………….. .. 40
CAPITOLUL V
Rezultate și discuț ii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 41
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 48
Bibliografie…………………………………………………………… ………………… …………………………49

LISTA FIGURILOR

Fig.4 .1 Dalia variabilis (Willd.) Desf . – soiul „Cameo” (original) ……… …………….. ………………..33
Fig.4. 2 Dalia variabilis (Willd. ) Desf. – soiul „Leonta Mace” (original) ……….. …………… ………..34
Fig.4 .3 Dalia variabilis (Willd.) Desf. – soiul „Figurine” (original) ….………… …………………..34
Fig.4 .4 Dalia variabilis (Willd.) Desf. – soiul „Witemans Best” (original) ………….. ………………35
Fig.4.5 Variantele de substrat folosit pentru înrădăcinarea butașilor cu călcâi (original) ……….38
Fig.4.6 Dalia variabilis ( Willd.) Desf. – rădăcini tuberizate scoase de la păstratre (original) ……39
Fig.4.7 Dalia variabilis (Willd.) Desf. –rădăcini tuberizate puse la forțat (original) ………………39
Fig.4.8 Butași cu călcâi (la cultivarul „Le onta mace”) ………………. ……………………….. …………….39
Fig.4.9 Dalia variabilis (Willd.) Desf. – Recoltarea materialului pentru butași simpl i ………. ….40
Fig.4. 10 Dalia variabilis (Willd.) Desf. – Pregătirea butașilor pentru înrădăcinare (original) …..40
Fig.5 .1 Procentul de înrădăcinare a butașilor cu călcâi sub influența substratului de
înrădăcinare ……………………………… ……………………………………………………………………………… ..42
Fig.5.2 Procentul de înrădăcinare a butașilor cu călcâi sub influența cultivarului ……….. ……… ..45
Fig. 5.3. „Cameo” varianta V1 (original) …………………………………………………………………. ……45
Fig. 5.4. „Figurine” – tulpinile subterane la 4 săptămâni de la înrădăcinare (original) …………45
Fig.5. 5 Procentul de înrădăcinare a butașilor simpli ……………………………………………….. ………..46
Fig. 5.6. Buta și simpli înrădăc inați V1 ………………………….. ………………………………………. …….47
Fig. 5.7. Buta și simpli înrădăcinați V2 …………………………………………………………………….. …..47

LISTA TABELELOR
Tabelul 2.1 Încadrarea sistematică a speciei Dahlia variabilis (Willd.) Desf. ………… …………7
Tabelul 4.1 Schema experimentală I ………………………………………………………………………. ………..37
Tabelul 4.2 Schema experimentală II ……………………………………………………………………… ……….37
Tabelul 5.1 Procentul de înrădăcinare a butașilor cu călcâi (%) …………………………………… ……..41
Tabelul 5 .2. Influența substratului asupra înrădăcin ării butașilor cu călcâi la cultivarul
“Cameo ” ………………………………. …………………………………………………………………………… ………. 43
Tabelul 5.3 Influența substratului a supra înrădăcinării butașilor cu călcâi la cultivarul
“Leona Mace” …………………………………………………………………………………………………………. ….43
Tabelul 5.4. Influența substratului asupra înrădăcinării butașilor cu călcâi la cultivarul
“Figurine ” ……………………………………………………………………………………………………………. …….44
Tabelul 5.5. Influența substratului asupra înrădăcinării butașilor cu călcâi la cultivarul
“Witemans Best ” ………………………………………………………………………………………………….. …….44

-6-

Introducere

The Dahlia you brought to our isle
Your praises forever shall speak
'Mid gardens as sweet as your smile
And color as bright as your cheek.
–Lord Holland (1773 –1840)

Dalia sa u gherghina cum mai e ste denumită în popor, este una dintre plantele nelipsite în
parcuri și grădini,excelând în frumusețea și bogăț ia coloritului florilor.
Pe parcursul anilor, pasiunea ș i interesul omului a variat de la o formă la alta, existând
anumite epoci de glorie a di verselor tipuri de dalie.
Dalia este una dint re florile cele mai populare în România . Este răspândită pretutindeni ,
strălucind în zonele de deal ș i submontane.
În colecț ia Grădin ii Botanice „Anastasie Fătu” Iaș i, daliile ocupă un loc deosebit
înfrumuse țând pe tot parcursul verii aleile Secț iei Ornamentale.
Dalia este originara di n America centrala si de Nord. Î n 1872 o cutie cu rădăcini de dalie a
fost trimis ă din Mexic in Olanda. O singura planta a supravie țuit călătoriei , si a făcut niște flori
splendide roșii. Europenii s -au îndrăgostit de minunata planta, care acum este cultivata de mii de
pasiona ți. Se folose ște in spatiile verzi pentru rabate, borduri, grupuri sau izolate pe peluze ca si
flori tăiate .
Prezenț a daliei în decorul spațiilor verzi este dat orată ușurinței cu care se cultivă, creș terii
sale viguroase, posibilităț ii de a se păstra de la un an la altul, precum și abunden ței și frumuse ții
florilor sale.

-7-

CAPITOLUL I
STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND
CULTURA SPECIEI DAHLIA VARIABILIS (WILLD.) DESF.

1.1. Încadrarea sistematică a speciei

Dahlia variabilis (Willd.) Desf. face parte din : Regnul Plantae – Încrengătura Magnoliophita .
Subîncrengătura Magnoliophytina – Clasa Magnoliopsida – Ordinul Asterles – Familia
Asteraceae – Genul Dahl ia – Specia Dahlia variabilis (Willd.) Desf.
Tabelul 2.1
Încadrarea sistematică a speciei Dahlia variabilis (Willd.) Desf .
Încrengatura Magnoliophyta
(Angyospermae) Angiospermele sunt cele mai evoluate
plante, care au cucerit medii de via ță variate
datorit a caracterelor lor de superioritate. Ele au
sămân ța protejată de fruct, structura florii
complexă, apărând înveli șurile flora le și ovarul;
adesea floarea este hermafrodită.
Țesuturile sunt de asemenea perfec ționate.
Ele se grupează în Dycoiledonate si
Mono cotyledonate.
Clasa Magnoliopsida(Dycotiledonate) Plantele prezintă seminț e formate din
doua cotiledoane. Rădăcina este de lungă durată,
provine din dezvoltarea radiculei embrionului
dând na ștere rădăcinii principale pe care se
diferen țiază rădăcinile sec undare.
Tulpina ierboasă sau lemnoa să, frunzele
au forme diferite ș i prezintă o nerva țiune
ramificată de tip palmat sau penat.
Înveli șul floral este bine diferen țiat
formate din caliciu și corolă cu sepale și petale
libere sau unite între ele.

-8- Ordinul Asterales Este unul dintre cele mai evoluate ordine
din cadrul plantelor dicotildonate. Ordinul
Asterales cuprinde plante ierboase cu flori
bisexuate sau unisexuate, actinomorfe sau (cele
evoluate) zigomorfe, cu antere concrescute și
gineceu bicarpelar, inf erior.
Familia Asteraceae Este una dintre cele mai mari familii de
plante cu flori, cuprinzând peste 1.500 genuri și
circa 23.000 specii răspândite pe tot globul.
Genul Dahlia Specii erbacee, perene, geofite, cultivate
în scopuri ornamentale, foarte pre tuite.
Dahlia variabilis (Willd.) Desf . Se caracterizează prin următoarele: plante
perene de talie mare. Au rădăcini tuberizate.
Frunzele sunt opuse, penat -sectate. Calatidiile
sunt de mărimi variabile (8 -20 cm). Florile
radiare sunt mari, ligulate false și de culori
diferite.
(Eid S. și colab., 2009, 2011; Ștefan N., Oprea A., 2007 )
1.2. Origini le și areal ul de răspandire

Dalia sau gherghina cum i se mai spune in unele zone, este o planta perena originara din
Mexic, primele exemplare ajungand in Europa in 1789 la gradinile regale din Madrid. Este
răspândită îndeosebi în America Centrală. Denumirea stiintifica, cea de Dahlia variabilis (Willd.)
Desf. , a primit -o dupa numele botanistului suedez Anders (Andreas) Dahl ., profesor de botanică la
Ambo (Finland a) care, in 1970, a adus aceste plante din America în Europa.
Daliile au fost cultivate mai întai în Spania, de unde au trecut în Angl ia, Germania, iar,
mai târziu, Ș i în alte Șări. Până la începutul secolului al XIX -lea, daliile nu au trezit un intere s prea
mare amatorilor de flori, ele folosindu -se în hrana, ca o plantă comestibilă, la fel ca și cartoful
(Kiselev G.E., 1956). Prima expozitie de dalii s -a organizat în Europa, în anul 1836, suscitand un
interes deosebit.
În România, ca și în alte ț ări din E uropa, se cultiva prin parcuri și grădini, în numeroase
varietăț i.
1.3. Particularități biologice

Dahlia este cunoscută ca o plantă ierboasă, cu tulpini goale, fragile și cu rădăcini perene
sub formă de tuberculi, denumite gre șit tuberculi.
Rădacina este tuberizată, cărnoasă, fusiformă, fasciculată. Tulpină înaltă, peste 1m,
fistuloasa, ramificata, aspect de tufă, la baza lemnificată.

-9- Frunzele sunt penat -lobate, cu lobii inegali și dinți. După variația formelor ș i bogă ția
nuan țelor florilor , daliile ocupă unul dintre primele locuri printre plantele perene.
Inflorescen ța compusă a d aliilor constă dintr -un mare număr de flori separate, tubuloase și
ligulate. Florile tubuloase se gasesc la mijlocu l inflorescenț ei.
Florile ligulate, la formele cu flori involte , ocupă aproape toată inflorescenț a, iar la cele
simple, ocupă 1 -2 rânduri pe marginea inflorescen ței. Florile unora din numeroasele dalii, prin
forma lo r se apropie de tufănele, cactuș i, tran dafiri, bujori, nuferi ș i alte plante cu flori.
Daliile înflores c abundent ș i prelungit, începând din iulie și mai ales din august , până la
îngheț uri, când multe flori spre toamnă se trec. Cu cât tufele se taie mai mult, cu atât înfloresc mai
abundent.
În stare sălbatică, daliile cresc în America de Sud, în condi ții de zi scurtă ș i nop ți reci.
Aceasta explică, înflorirea lor abundentă, în august -septembrie, când ziua se scurtează, iar nop țile
devin mai reci.
Fructele sunt comprimate, făra papus – achene ( Pârvu C., 2002; Pârvu M., 2010; Preda
M., 1976; Kiselev G.E., 195 6; Șelaru Elena, Mucescu Elena, 1976) .

1.4. Cultivaruri și varietăț i

Clasificarea daliilor sau reparti ția lor pe clase sau grupe, pe baza structurii florii, ne dă
posibilitatea să ne orientăm în marea diversitate de soiuri existente, care se măreș te din an în an.
Soiurile cultivate în prezent provindin speciile: D. variabilis Des., D. coccinea Cav., D.
juarezii Hort., D. rosea Cav., D. imperialis R. și pot fi grupate după forma ligulelor și a
inflorescenț elor în următoarele grupe: dalii simple, dalii semi învolte ( daliile cu guleraș, cele duble
și cele asemănătoare cu Anemone) și dalii învolte (globoidale, decorative nimfoidale, cu flori ca la
cactus, cu flori ca la tufănele și pompon) ( Kiselev, 1956).
Societatea Naț ională pentru Dahlii S.U.A. a realizat o listă de clasificare a daliilor, unde
hibrizii moderni sunt împărțiți în 10 clase ș i subclase. O sinteză a acestei liste a realizat -o Milea
Preda (1989), pe care o prezentăm exact:
,,Clasa I – Dalii cu inflorescen țe simple: cu capitule formate din flori tu bularede culoare
galbenă și flori ligulate pe margini, de culori diferite. Kokette – flori bicolor – roșu și alb; Domingo,
flori orange – roșcate.

-10- Clasa a II -a – Dalii cu inflorescen țe ca la Anemone: formate dintr -o serie t riplă de flori
pseudoligulate aș ezate în jurul discului formate din flori tubuloase. Comet , roșu-închis, mijlocul
galben -portocaliu.
Clasa a III -a – Dalii cu gulera ș: florile pseudoligulateale inflorescen ței sunt a șezate într -un
singur rând, în jurul discului format din flori tubulare. Înt re disc și florile pseudoligulate există o
serie de flori tranzitorii, de la pseudoligulate la tubul oase, dând aspectul unui guleraș . Cocarde
spagnole, roșu sângeriu cu puncte galbene; Fashi Monger, discul central galben pal; Librette, roșu
închis cu alb.
Clasa a IV -a – Inflorescen țele ca la bujor; Bishop of Landaff, flori carmin, foliaj arămiu;
Grenadier , flori roș ii-aprins;
Clasa a V -a A – Flori gigantice, decorative, cu diametrul peste 254mm: Lavengro ,
liliachii -purpurii; Night Editor , purpurii;
Clasa a V-a B – Flori mari, decorative, peste 203 mm diametru: Blithe Spirit, bicolor ro șu
și alb.
Clasa a V -a C – Flori medii, decorative, cu diametrul peste 152mm: Pattern, bicolor –
lavand cu alb; Terpo, roșii.
Clasa a V -a D – Flori mici, dec orative cu diametrul între 102 ș i 150 mm: Vigor, galbene.
Clasa a V -a E – Flori miniatur, deco rative, cu diametrul ce nu depășeș te 102 mm: David
Howard, orange -bronz.
Clasa a VI -a B – Inflorescenț e miniatur, în formă de sferă sau globoidale, cu diametrul de
102 mm, formate din tr-un mare număr de flori pseudoligulate, a șezate în cercuri conc entrice. În
centrul inflorescenț ei se află un mic număr de flori tubuloase care poartă organele de înmul țire
femele și mascule. Rothesay Superb, roșii.
Clasa a VI I-a – Dalii Pompon, inflores cențe mici, 51 mm, globuloase, formate din ligule
dispuse dens și ordonat: Andrew Lockwood, albe; Willo`s Violet, violete -închis.
Daliile cu flori asemănatoare cu cele de cactus, inflorescenț ă formată dintr -un număr mare
de floripseudoligulate, răsucite, î ndoite, lungi. În centrul capitulului se află un mic număr de flori
tubuloase care poartă organele de înmul țire, acestea sunt vizibile după ce floarea s -a trecut.
Clasa a VIII -a A – Dalii cu flori asemănătoare celor de cactus -uriașe, cu diametrul peste
254 mm: Poetic, roz închis cu crem, fimbriate.
Clasa a VIII -a B – Dalii cu flori asemănătoare celor de cactus mari, peste 203mm:
Drakenburg, bronz -purpuriu.
Clasa a VIII -a C – Dalii cu flori asemănătoare celor de cactus – medii, 152 mm: Authority,
orange cu b ronz.

-11- Clasa a VIII -a D – Dalii cu flori asemănatoare cu cele de cactus – mici 102 mm: Doris
Day, roșu-cardinal; Klankstad Kerk -rade, galben ca sulful.
Clasa a IX -a A – Flori mari, semicactus, cu diametrul peste 259 mm: Bestevaer, roșu.
Clasa a IX -a B – Flori mari, semicactus, cu diametrul peste 203 mm: Nantenan, galben;
Royal Sceptre, galben cu portocaliu.
Clasa a IX -a C – Flori medii, semicactus, de 152 mm: Apache, roșu fimbriat ; Fleur de
Hollande, roșu.
Clasa a IX -a D – Floare mică, semicactus, cu diame trul peste 102 mm: Goya`s Venus,
Bronz cu violet; Marilyn, roz-inchis. ”
Amestec:
Giraffe flori ca de orhidee, oranj cu pete carmin.
Pink Giraffe , roz cu pete ro șii. (Preda M., 1989)

1.5 Particularită ți ecologice

Condi țiile ecologice în care s -au format s peciile de dalia sunt: altitudinea ridicată (peste
2000 de m) a masivelor muntoase me xicane, zile puternic însorite și foarte calde , nopț i răcoroase
(temperaturi în jur de 0° C), soluri u șoare, nisipoase.
Născută, deci, într -un mediu plin de contraste, da lia va pretinde câte ceva din acestea
atunci când se încearcă cultura ei în alte zone geografice. Tocmai datorită acestui fapt, dalia
prezintă un grad mare de adaptabilitate, strălucind aproape în egală măsură în regiuni destu l de
diferite în ceea ce priv ește condi țiile naturale de mediu, daca cel ce o cultivă cunoa ște preten țiile ei
față de climă și sol și reușeș te să-i ofere măcar un nivel minim din necesarul optim solicitat.
Lumina
Dalia este o plantă căreia îi place sa se scalde în lumină. Locurile des chise, însorite, o
ajută să înflorească din belș ug pe parcursul întregii veri. Plantele sunt viguroase, tufele armonios
alcătuite din lăstari și frumos îmbrăcate cu frunze și flori. Întreaga prezen ță a plantei impune prin
raportul perfect între părț ile ei constructive.
Crescute la umbră, plantele devin alungite, tulpinile și lastarii cu internodurile prea lungi,
datorită cărui fapt sunt laxe și se men țin foarte greu în pozi ție verticală. Frunziș ul este rar, iar
foliolele de un verde palid. Florile (inflores cențele) sunt și ele pu ține la număr, uneori pot să nu
apară deloc, culoarea î și pier de mult din intensitate; calitățile lor, în ansamblu, scad simț itor.

-12- Cultivând dalia în locuri cu diferite expozi ții, s-a constatat că cele mai frumoase rezultate
se ob țin pe pantele sud -vestice, atu nci când soarele străluceș te cu putere în orele de după -amiază.
Legat de raportul plantă -lumină, reținem atenția asupra interrelaț iei factorilor de mediu, în
special , limină -temperatură -umiditate, ce va trebui asigurată în cazul daliei, ca de altfel la toate
plantele decorative (Șelaru Elena, 2008; Preda M., 1976; Toma Fl. 2009) .
Temperatura
Dalia se înscrie în rândul plantelor ce pretind un climat temperat. Dar, arealul său de
răspândire este mult mai mare, extinzându -se mai a les spre regiunile nordice. Este o plantă căreia
îi place căldura în cursul zilei și mai puț in noaptea. Nu suportă gerurile, nici chiar cele mai usoare
(sub – 2°C), drept care, odată cu scăderea temperaturilor, toamna, și căderea brumelor, î și pierde
mai î ntâi florile și frunziș ul, apoi tulpinile, iar dacă rădăcinile tuberizate nu sunt scoase la timp pot
fi afectate și acestea, dar îndeosebi coletul, zona cea mai vuln erabilă în care se află amplasaț i
mugurii ce vor reconstitui plantele în anul următor.
Deci , dalia este o plantă destul de sensibilă la temperaturi scăzute. Cunoscut fiind acest
lucru, se recomandă o u șoară muș uroire a plantei odată cu sosirea toamnei, pentru a nu avea
surpriza neplăcută ca în urma unui îngheț neprevăzut, să pierdem unele dintre soiurile mai sensibile
la temperaturi sub 0°C. Cât priveș te apărarea florilor, mai ales de brume, aceasta se poate realiza
prin acoperirea lor, seara, cu folie de polietilenă, hârtie, tifon sau alte materiale care ne sunt la
îndemână.
Deși daliei îi prieș te căldura ș i îi cauzează frigul, totu și ea vegetează și înfloreș te mult mai
frumos la începutul toamnei. În ace st anotimp se amplifică diferenț ele de temperatură dintre zi și
noapte, ceea ce o a propie mai mult de zonele de origine , de mediul în care s -a format.
Așadar, în anii cu toamne lungi ne putem bucura din plin de frumuse țea acestei flori.
Crearea de soiuri mai rezistente la temperaturi scăzute va duce la prelungirea perioadei de decor cu
această plantă și pentru toamnele timpurii ș i scurte. Toamna l ungă este necesară nu numai apari ției
și dezvoltării celor mai frumoase flori, dar și dezvoltării depline (îngro șării) a rădăcinilor tuberizate
cu rol în perpetuarea și înmulț irea majorită ții soiurilor cultivate astăzi (Șelaru Elena, 2008; Toma
Fl. 2009) .
Umiditatea
Umiditatea sol ului are un rol deosebit în reuș ita culturilor de dalia. De la început,
subliniem că această plantă necesită umezeală mare în sol, dar nu stagnantă. Deci ne vom feri de a
planta dalia în locuri cu un sol care men ține umezeala. Ace astă condi ție va fi respectată cu strictețe,
mai ales, atunci când intenț ionăm să ob ținem plante cu multe rădăcini îngro șate, în vederea
extinderii materialului săditor de înmul țire. Plantată pe un sol u șor, bine drenat, dalia se udă din

-13- abundență pentru a -si putea menț ine mereu proaspete frunzele și florile. În afară de udarea solului,
în regiunile cu climat secetos (cele de șes) este necesară și pulverizarea plantelor, lucrarea
executându -se în orele de dimineaț ă sau seara după ce apune soarele.
În condi țiile unei cantită ți insuficiente de apă, planta reac ționează, manifestându -se prin
reducerea habitusului, mic șorarea frunzelor și inflorescenț elor, decolorarea acestora etc. (Șelaru
Elena, 2008; Preda M., 1976; Toma Fl. 2009).
Solul
Terenurile bune pentru dalia sunt cele cu textură medie, bogate în substanț e organice, nu
prea umede . Dintre diversele tipuri de soluri, cele mai favorab ile sunt cele argilo -nisipoase și
nisipo -lutoase, cu posibilităț i mari de aerisire și drenare.
Cu privire la conț inutul de el emente fertilizante, precizăm că în momentul plantării, dalia
trebuie să găsească un teren bine fertilizat cu îngrăș ăminte organice, dacă este posibil administrate
la cultura premergătoare, deci cu un an înainte. Nu se vor neglija fertilizările minerale, a tât la
plant are, cât și pe parcursul vegetaț iei (Șelaru Elena, 2008; Preda M., 1976; Toma Fl. 2009) .
În concluzie, daliei i se vor oferi soluri cu o bună aerisire, c u rezerve suficiente de
substanțe nutritive ș i posibilită ți largi de prelucrare.

1.6. Boli le și dăunători i daliei

Bolile și combaterea lor
În culturile de dalii pot apărea următoarele boli:
Erwinia cytolitica chester – Putregaiul umed al daliei
Tulpinile plantelor bolnave se înnegresc la bază, se umezesc ș i se dezvoltă un putregai
umed, care se întinde spre rădăcini ș i în susul tulpinii. La locul bolnav, în interiorul tulpinii, este o
masa mucilaginoasă. Tuberculii bolnavi mai întâi se macerează, apoi putrezesc. Toată planta are un
miros neplăcut. Boala se dezvoltă bine când temperatura este d e 22 -30°C, iar la 18 -20°C se
oprește. De asemenea este favorizată de umiditate excesivă.
Combatere: dezinfecț ia terenului înaint e de plantare, respectarea rotaț iei culturii,
îndepărtarea plantelor bolnave din cultură ș i prăfuirea locului cu var, condi ții bune de păstrare a
tuberculilor.
Sclerotinia sclerotiorum – Putregaiul tulpinilor ș i tuberculilor

-14- Tulpinile plantelor prezintă în apropierea solului un mucegai dens, de culoare albicioasă.
La plantele a tacate, frunzele se îngălbensc ș i se usucă. Pe boboci a pare un mucegai cenu șiu.
Tuberculii bolnavi încep să putrezescă, iar la suprafa ța lor, apare un mucegai albicios.
În pâsla de mucegai se observă ni ște fragmente de mărimi diferite (sclero ți), care la
început sunt albe, apoi se închid la culoare, devenind n egre. Prin putrezirea plantei, sclero ții ajung
din nou în sol . Ei pot rămâne viabili mai mulț i ani. Boala este u șor transmisibilă de la o plantă la
alta. Condiții favorabile îndeplineș te pe t erenurile umede și puternic îngră șate cu azot.
Combatere: adunare a și arderea plantelor bolnave, mic șorarea umidită ții solulu i,
respectarea dozelor de îngrăș ăminte, neplantarea pe acela și loc al daliilor mai mul ți ani, magaziile
pentru depozitarea materialului săditor dezinfectate și cură țate. Materialul săditor se va d ezinfecta
înainte de plantare cu produse organomercurice.
Agrobacterium tumefaciens – Cancerul bacterian
Planta bolnava prezintă în regiunea coletului sau pe rădăcini tumori de diferite mărimi.
Aceste tumori duc la îngreunarea circula ției substanț elor hrăn itoare, ceea ce stârne ște cre șterea
plantei.
Combatere: rortaț ia culturilor și evitarea terenurilor in festate, dezinfectarea solului ș i a
tuberculilor cu formalină 2,5 % sau Germisan 0,5%.
Verticillium albo -atrum ; Fusarium sp. – Ofilirea daliilor
În plină perioadă de vegeta ție, plantele se ve ștejesc. Vasele lemnoase ale plantei atacate
prezintă brunificări, tuberculii putrezesc. Pe timp umed se pot observa la locurile atacate
fuctificațiile ciupercii. Aceste ciuperci iernează pe plantle atacate.
Combater e: utilizarea unui material săditor sănătos, dezinfectarea solului înainte de
plantare cu formalină 2,5%, 10 l/m2 sau cu Bas amit, evitarea solurilor umede ș i grele, arderea
plantelor bolnave, respectarea asolamentului.
Entyloma Dahlia Syd. – Pătarea frunze lor de dalie
Frunzele atacate prezintă pete circulare, cu aspect grăsos, de culoare galben -închisă, iar pe
măsură ce se măresc devin cenușii brune ș i mărginite de o zonă verde gălbuie. La început petele au
un diametru mai mic de 2 -12 mm, apoi ele cresc, s e unesc și iau o formă neregulată. În interiorul
acestor pete țesuturile frunzei se usucă și cad. Boala este influen țată de exces de umiditate.
Combatere: cultura să fie amplasată în locuri bine aerisite, cu o respectare a
asolamentelor, cultivarea de soi uri rezistente în cursul vegetaț iei, stropiri cu fungicide (zeamă
bordeleză 0,75%, Captan 0,2%, Zineb 0,3%).
Botrytis cinerea – Mucegaiul cenuș iu

-15- Planta atacată prezintă pe suprafa ța organelor bolnav e o pâslă deasă de culoare cenuș ie,
care este miceliul ci upercii. În aceste zone ț esuturile se brunifică, se înmoaie ș i putrezesc.
Boala apare la umidita te mare a aerului ș i la temperaturi de 15 -22° C.
Combatere: aerisire bun ă a plantelor, evitarea umidităț ii exagerate, plantele să nu rămână
umede peste noapte, înlăturarea focarelor de infecț ie, stropiri cu: Captan 0,2%, Ditan 50 M 0,2 %.
Dahlia virus unu smith – Mozaicul daliei
În general creș terea plante i este stânjenită. Inflorescenț e mici pe pedunculi scur ți, fără a spect
decorativ. Frunzele încreț ite, îngroș ate, de culoare verde -gălbui și mai ales de -a lungul nervurilor.
Combatere: utilizarea unui material săditor sănătos, eliminarea plantelor bolnave,
combaterea insectelor care pot transmite boala de la o plantă la alta (Iacob Viorica, 2006; Draghia
Lucia, C helariu Elena Liliana, 2001, 2011; Șelaru Elena, 2008) .
Dăunătorii și combaterea lor
Mai frecvent daliile pot fi atacate de următorii dăunători:
Marcosphim sp – Păduchele verde
Plantele atacate au lăstarii deforma ți, uneori frunzele puternic atacate se usu că.
Combatere: stropiri repetate cu unul dintre produsele: Carbetox 0,1 – 0,3 %, Ecatox 50 în
concentra ție de 0,04 – 0,06%, sau alte insecticide. Seva da atenț ie acestor substan țe întrucât sunt foarte
toxice pentru om. Se mai pot fac e stropiri cu emulsie d e săpun și nicotină în concentraț ie de 0,15%.
Tetranychus althaea – Păianjenul ro șu
Atacul se manifestă prin în țeparea ș i sugerea sucului celular îndeosebi la frunze. Aceste
frunze a tacate se decolorează, se încreț esc pe margine, iar cu timpul se usucă. Ie rnează în pământ,
iar atacul se transmite prin vânt sau prin păsări.
Combatere: Stropiri repetate cu unul dintre produsele: Acaricidol 0,3 -0,4%, Caratan 0,06 –
0,09%, Metasistox 0,05 -0,1 %, Sulf muiabil 0,1 etc.
Phyllotreta undulata; Phyllotreta atra – puric ii de pământ
Aceștia atacă sub formă de larve ș i sub formă de adul ți. Sub formă de larvă pătrund sub
epiderma rădăcinilor consumând ț esutul acestora, iar sub formă de adul și atacă frunzele distrugând
țesuturile. Plantele pu ternic atacate stagnează în creș tere ș i pot chiar să se usuce.
Combatere: prăfuiri cu Detox sau stropiri cu Ecatox.
Limax sp – Melcii fără cochilie
Atacul se manifestă prin roaderea frunzelo r, ceea ce duce la găurirea parț ială sau totală a
limbului frunzei. Pot ataca și vârful plantelor, când acestea sunt mici. Melcii atacă numai noaptea.
Combatere: Prăfuirea terenului infestat cu var sau cu momeli fo rmate din cartofi rași
amestecaț i cu Ecatox, in propor ție de 4kg cartofi ș i 1 kg Ecatox. În lipsa Ecatoxului se poate folosi

-16- oricare alt nem atocit. Momelile se pun seara. Se mai obișnuiește strângerea ș i distrugerea lor. În
acest scop se fac grămezi de frunze uscate, sub care melcii se adună.
Meloidogyne sp – Viermele rădăcinilor
Daliile atacate de aceș ti viermi î și schimbă culoarea datorită f runzelor care încep să se
îngălbenească. Rădăcinile au niș te umflături în interiorul cărora se dezvoltă larvele. Viermele are
dimensiuni foarte mici 1,2 -1,5 mm.
Combatere: respectarea rotaț iei culturilor, arderea plantelor bolnave. Dacă este posibil este
foarte indicat să se inlociască pământul i nfestat. Se poate face dezinfecț ie a solului cu Nemagon,
350 kg la ha, cu 2 săptămâni înainte de plantare. Aten ție mare deoarece Nemagonul este foarte
toxic.
Gryllotalpa gryllotalpa – Coropi șnița
Plantele atacate po t fi dezrădăcinate, iar cel mai adesea apar retezate la colet. Condi ții
foarte bune de dezvol tare găsește în terenuri umede ș i bine fertilizate cu gunoi de grajd.
Combatere: Întrucât insecta sapă galerii se pot urmări și distruge cuiburile. Se mai pot
îngropa în pământ cutii de conservă, borcane în care să cadă coropiș nițele. Se folosesc ș i momeli
preparate astfel: la 10g de grâu fiert se adaugă ½ kg Aldrin sau Detox sau Heclotox și 100g ulei , se
amestecă și se împră știe pe teren, socotind cam 10 -15g/m2. Aten ție deoarece produsele sunt foarte
toxice (Draghia Lucia, Chelariu Elena Liliana, 2001, 2011; Șelaru Elena, 2008, Toma Fl., 2009) .

1.7. Importan ța cult urii daliei

Dalia face farte din rândul florilor care îsi pot etala frumuse țea atât în compani a altor
plante ornamentale cât ș i singure.
Impresionează prin ținuta zveltă, forma și mărimea inflorescenț elor, coloritul florilor.
Se întâlnesc astăzi în cultură soiuri foarte difetite ca talie, de la 20 -30 cm până la 300 cm
înălțime. Faptul că de pe tulpinile princi pale se dezvoltă multe ramificaț ii, planta capătă aspectul de
tufă, bine garnisită cu lăstari, frunze și flori, câș tigând astfel din punct de vedere estetic.
Particularitatea de a ramifica bogat recomandă dalia pitică, ca una dintre florile de mare efect la
alcătuirea de rabate, ronduri sau forme cu contur neregulat (Șelaru Elena, 2008; Toma Fl., 2009) .
Dar, principalul punct de atracț ie rămâne floarea. La daliile simple și semiinvolte
predomină florile tubuloase, frecvent de culoare galbenă, care oc upă partea centrală a calatidiului.
Flori le ligulate sunt plane, mult lățite ș i le înconjoară pe primele, parcă pentru a le feri de anumite

-17- capricii ale vremii ori de ochii vreunui duș man sau dimpotrivă, coloritul lor viu cheamă insectele
spre a le vizita, ajutându -le astfel în procesul de polenizare.
Și mai interesante sunt daliile involte, alcătuite în întregime din flori ligulate. Forma
ligulelor este mai variată în acest caz. Ele pot fi: lațite – în pozi ție plană acoperindu -se imbricat
(parțial); tubulo ase – ca urmare a petrecerii celor două margini pe toată lungmea, formându -se
astfel un tub îngust; auriculate – când marginile corolei sunt închise în partea inferioara, iar la
capătul superior ligula are o deschidere largă, rotundă (dalii pompon) și ascuțite – cu marginile
răsucite pe lungime, dispuse radiar, amintind de florile de cactus ( Kiselev G.E., 1956; Preda M.,
1976; Șelaru Elena, Mucescu Elena, 1976) .
Dacă se urmăreș te construc ția inflorescenț ei, aspectul ei de ansamblu , sau mai bine zis,
dispun erea ș i tipul florilor din cadrul inflorescenț ei, unele soiuri de dalie pot fi asemănate cu florile
de anemne, altele cu cele de crizantemă, bujori, cârciumărese.
Culoarea constitui e, de asemenea, un element esenț ial de întregire a elemntelor decorative.
Dalia prime ază în acest sens datorită nuanț elor strălucitoare sau discrete ale tuturor culorilor. Omul
în căutarea lui permanentă de inedit a reuș it să ob țină soiuri unicolore, în cele mai pure nuanțe
(tonuri) ș i bicolore, la care culoarea se cundară apare s ub formă de pete , puncte sau numai ușoare
irizaț ii pe fondul ligulelor. De asemenea, coloritul frunzelor variază ca tonalitate de verde,
ajungându -se în unele cazuri la nuan țe de brun -roșcat până la roș u-închs.
Dalia se recomandă deci prin tot ce -i apar ține (bogă ția lăstarilor, frunzi șul abundent și
voluminos, frumuseț ea deosebită a florilor), de aceea nu trebuie neglijată în amenajarea parcurilor
și grădinilor, a jardinierelor și chiar la decorarea apartamentelor ca floare tăiată.
O singură condiț ie se pun e: să se leagă soiul potrivit pentru scopul urmărit.

-18-

CAPITOLUL II
Metode le de înmul țire la Dahlia variabilis (Willd.) Desf.

Răspândirea rapidă și me nținerea daliei în sortimentul de flori se datorează nu numai
frumus eții deosebite a floril or, bogăț iei acestora pe plantă și duratei mari de înflorire, ci și culturii
ușoare și mai ales, înmulț irii fără dificultă ți prin diverse metode. Astfel, dalia poate fi înmulțită
ușor pe cale vegetativă, prin despăr țirea rădăcinilor tubeizate, prin buta și erbacei de lăstari și prin
altoire.
Înmul țirea prin seminț e se practică la daliile cu flori simple, iar în cazul celorlalte tipuri
numai în lucrările de ameliorare ș i creare de noi soiuri.

2.1. Înmulț irea sexuată

Semințele sunt folosite la înmulț irea cur entă a daliilor pitice cu flori simple. În cazul
celorlalte tipuri de dalie, înmulț irea sexuată se aplică în munca de sel ecție. Hibridarea între specii ș i
între soiuri cons tituie metoda de bază pentru obț inerea de soiuri noi.
Datorită înmulțirii prin semin țe, daliile pitice au un mare avantaj de a fi rezistente la
viroze.
Din seminț e rezultă plante mai sănătoase, capabile să înflorească sus ținut toată vara,
începând cu luna iunie, până toamna târziu.
Seminț ele se dezinfectează înainte de semănat. În acest s coppoate fi utilizată o solu ție de
formalină 40% (10 ml la 1 litru de apă), în care semin țele se menț in 5-10 minute. Apoi se zvân tă
între două coli de sugativa ș i se seamănă.
Semănatul în răsadnițe, către sfârș itul lunii martie, dă rezultate foarte bune. P entru
semănat mai pot fi folosite ghivecele și lădi țele.

-19- Substratul în care se seamănă poate fi alcătu it din: pământ de frunze (3 părț i), turbă ( 2
părți) sau mrani ță (1 parte) ș i nisip (1 parte).
Se impune dezinfecția ș i în cazul pământurilor. Dintre proce dee men ționăm:
– Cu apă sau aburi fierbin și la cel pu țin 80°C ș i coperirea cu prelate;
– Cu solu ție de formalină 1%, 20 -30 l soluț ie la 1m3 pământ, lopătându -se în timpul
administrării, apoi se apropie cu prelate timp de 2 -3 zile; dezinfec ția cu formalină trebuie să se facă
cu cca 3 săptămâni înainte de semănat.
La semănat se caută să se asigure distan ța între semi nțe de 1 -2 cm. În cazul răsadniț elor se
preferă semăn atul în rânduri la 5 cm distanț ă. Temperatura optimă de germinare este de 18 -20°C.
Se evită scăderea temperaturilor sub 15° C. Răsărirea are loc în 6 -8 zile.
Răsadurile trebuie să dispună de mu ltă lumină, aerisire abundentă și umezeală ș i
suficientă.
Repicarea sau plantarea răsadurilor în ghivece nu sunt necesare dacă semănătura nu s -a
făcut pre a deasă . Aceste operaț ii se execută numai la plantele provenite din semin țe hibride în
cadrul lucrărilor de ameliorare. În acest caz, cel mai des se aplica repicarea în lădițe, aș ezând
răsadurile la 4 -5 cm distanț ă între rânduri și pe rând.
Semănatul se po ate face ș i direct în grădină, dar nu mai devreme de 15 -20 aprilie.
Înflorirea va avea loc, bineînț eles, mult mai târziu decât în cazul cultivării prin răsad (Șelaru Elena,
2008; Toma Fl., 2009) .

2.2. Înmulirea asexuată

2.2.1. Înmul țirea prin buta și

Înmulțirea prin butaș i este metoda cea mai eficientă . Ea prezintă unele avantaje faț ă de
înmul țirea prin despăr țirea rădăcinilor tuberizate ca: obț inerea unui număr mai mare de plante; florile,
de regulă sunt mai decorative; rădăcinile noi c are se formează pr ezintă calităț i superioare etc.
Înflorirea, la plantele obț inute din buta și, are loc, adesea, cu 10 -12 zile mai târziu,
comparativ cu plantele ob ținute prin despăr țirea rădăcinilor tuberizate. Pentru înmulțirea prin
butaș i sunt absolut necesare spa ții încă lzite de tipul serelor, răsadni țelor.
Materialul ini țial folosit, și la acest fel de înmulț ire, îl constituie tot rădăcinile tuberizate
puse la păstrare peste iarnă în depozite corespunzătoare. După ce acestea î și petrec perioada de
repaus (noiembrie -decembrie -ianuarie),pot fi puse în condi ții care să le permită intrarea în
vegeta ție. În acest scop, se aleg rădăcini sănătoase, neatacate de viru și sau bacterii. Pentru a le

-20- asigura o și mai bună sănătate se dezinfectează cu o solu ție slabă de permanganat de potasiu sau
formalină 1% sau Benlate 0,2%. Timpul de tratare este de 2 -0-30 minute.
Rădăcinile astfel pregătite se plantea ză pe parapete în seră, în lădiț e, în ghivece sau într -o
rasadniț ă încălzită. Amestecul de pământ folosit poate fi alcătuit din mrani ță, pământ de frunze și
nisip în proporț ie de 1:2:1. Adâncimea se stabile ște în a șa fel încât rădăcinile să se acopere pe
jumătate din lungimea lor cu pământ sau cel mult până la baza coletului. Este bine ca zona în care
sunt amplasa și mugurii să rămână des coperită.
Plantarea rădăcinilor în vederea obț inerii buta șilor se face în cursul lunii februarie.
Pentru început (primele câteva zile), temperatura poate fi mai ridicată, 20 -23°C, iar
umiditatea moderată (se udă de cca 2 ori pe săptămână). Din moment ce mu gurii ating înăl țimea de
1-2 cm, temperature optima va fi de 15°C. De a semenea, se intensifică udatul ș i se are grijă ca
locul să fie cât mai bine luminat.
În decurs de 2 -3 săptămâni, lăstarii cresc pânâ la 6 -8 cm lungime. Dacă au dispus de
lumină su ficien tă au internodii scurte ș i constituie un bun material pentru buta și.
Recoltarea ș i fasonarea buta șilor se practica prin doua metode:
– executarea de butaș i cu călcâi, caz în care lăstarii se iau de p e planta mama
împreună cu o porț iune de rădăcină tuberiz ată. Aceș tia au avantajul unei înrădăc inări
rapide, dar vor fi mai puț ini la număr;

– fasonarea de buta și simpli, când la recoltarea butaș ilor tăietura se aplică
deasupra primei perechi de Frunze, dându -se astfel plantei mama posibilitatea de a
forma noi lăstari ce vor putea fi folosi ți la butăș ire mai târziu. După recoltare, s e repeat
tăietura bazală a butaș ului, trecându -se cu lama briceagului prin zona nodului. S -a
constatat că dacă tăietura se apl ică prin internod, butaș ii înrădăcinează greu, iar mai
târziu nu vor forma rădăcini tuberiz ate. Înrădăcinarea acestor butaș i durează foarte
mult.
Pentru înrădăcinarea buta șilor sunt necesare, de asemenea, spa ții încălzite, care să ofere
temperature de 18 -20°C. Butaș ii se plantează pe parapet, în lădițe sau în r ăsadniț e, într -un substrat
de nisip de râu sau într -un amestec de, pă mânt de frunză cu nisip (1:1). Grosimea stratului trebuie
să fie de 10 -12 cm. Adâncimea de plan tare este de 3 -4 cm, iar distanț ele între buta și de 5 cm. Este
foarte important să se dezinf ecteze pământul și nisipul folosit. Unul dintre procedeele eficace este
udarea cu solu ție fierbinte de permanganat de potasiu. De asemenea, pentru o mai bună
înrădăcinare se mai pot trata buta șii cu diverse substan țe chimice stimulatoare.

-21- După plantare se udă abundent. Timp de 3 -4 zile se umbresc cu hârtie, tifon, sau folie de
polietilenă cenu șie. Apoi se descoperă, se intervine cu aerisirea, lumina intense și se continua
udarea ș i pulverizarea pentru ca butaș ii să se men țină cât mai turgesce nți. Rezultate foarte bune se
obțin dacă lumina este suplimentată prin iluminat artificial în lunile februarie și martie.
Aten ție deosebită se acordă temperaturii la nivelul substratului, care nu trebuie să scadă
sub 18°C.
Înrădăcinarea durează mai mult, 3 -4 săptămâni, î n lunile februarie, martie și numai 8 -10
zile în aprilie, mai.
Dacă din mugurii de la baza buta șului apar lăstari, în perioada de înrădăcinare, ace știa se
îndepărtează deoarece procesul de pornire al rădăcinilor va decurge foarte greu. Asemenea
fenomen se întâmplă mai ales când buta șii sunt lua ți de la rădăcini ținute într -un mediu uscat și
într-un substrat cu umezeală insuficientă.
După ce buta șii s-au înrădăcinat, se plantează în ghivece cu diametrul de 8 -10 cm, într -un
amestecde , pământ de frunze sau tu rbă și mrani ță. Ghivecele cu plante se a șează în răsadni țe,
îngropâ ndu-se pană la ½ sau ¾ din înălț ime. În astfel de condi ții, plantele se dezvoltă foarte bine.
Până la plantarea în teren, buta șii se ciupesc o data sau de două ori.
Dintre lucrările de îngr ijire men ționăm: udatul cu regulaitate, aerisirea și călirea treptată,
plivirea buruienilor (Preda M., 1976; Sonea și colab., 1979; Pârvu C., 2002; Șelaru Elena, 2008;
Toma Fl., 2009) .

2.2.2. Înmul țirea prin altoire

Daliile se mai înmul țesc și prin altoi re în anumite scopuri ca:
– în lucrările de ameliorare și creare de soiuri noi;
– la înmulț irea s oiurilor valoroase a căror butaș i au capacitate redusă de
înrădăcinare;
– atunci când dorim să cultivăm dalia în ghivece, în vederea ornamentării
teraselor, balcoanelor, pieț elor asfaltate, deoarece s -a observant că plantele ob ținute
prin altoire emit rădăcini care se îngroa șă mai pu țin sau uneor i deloc, ceea ce convine
vegetaț iei în ghivece. Astfel, printr -o cultură obi țnuită se formează rădăcini tuberizate
mari, care umplu rapid ghiveciul ș i stânjenesc vegeta ția plantei în continuare.

Altoirea prezintă astfel interes în perspectiva extinderii cultivării daliei în vase.

-22- În scopul altoirii, rădăcinile de dalie sunt puse să vegeteze exact ca pentru ob ținerea
butașilor, la sfârș itul lunii ianuarie – începutul lunii februarie. Tinerii lăstari, în loc de a fi făcu ți
butași, se folosesc ca altoaie. Pentru portaltoi se folosesc rădăcini t uberizate întregi sau chiar
porțiuni, care nu au fost puse la for țat. La acestea s e îndepărtează capătul dinspre colet cu scopul de
a elimina to ți mugurii care ar putea să pornească în vegeta ție. Apoi, lateral, se face o secț iune în
formă de v (triangula ție), eliminând țesutul din dreptul tăieturii. Lăstarul altoi trebuie să fie de
aproximativ 8 -10 cm lungime, cu o porț iune de 3 -4 cm sub nod. Se apl ică două tăieturi astfel ca
porțiunea rămasă să aibă acela și unghi ca portal toiul (să arate ca lama unui cuțit). Se îmbină cele
două părți ș i se leagă cu rafie. După aceea se plantează în ghiv ece corespunzătoare ca mărime, în
așa fel ca punctual de altoire să fie acoperit cu un strat de pământ gros de 1 cm.
În afară de acest mod de altoire, se poate face ș i altoirea în despicătură, când se altoie ște
pe un lăstar dat din portaltoi, iar altoiul s e fasonează în formă de pană dublă.
Indiferent care este metoda folosită, plantele altoite se țin în spații calde (20 25°C) ș i
umezeală constantă. În primele zile au nevoie de umbra, apoi se obi șnuiesc treptat cu lumina.
Calusarea durează 20 -30 de zile, i ar timpul optim de altoire corespunde lunilor martie -aprilie
(Preda M., 1976; Sonea și colab., 1979; Pârvu C., 2002; Șelaru Elena, 2008; Toma Fl., 2009).

2.2.3. Înmulț irea prin diviziunea rădăcinilor tuberizate

Înmulț irea prin rădăc ini tuberizate constă în despărțirea (divizarea) acestora, în aș a fel
încât la 1 -3 rădăcini îngroș ate să revină o tulpină sau porț iune de tulpină cu zona coletului intactă.
Opera țiunea se execută primăvara, în luna aprilie simultan cu lucrarea de plantare în teren.
Important es te ca mugurii de la colet să nu fie distru și (tăiaț i) de lama briceagului cu care ne
ajutămla efectuarea divizării. Mai mult, se recomandă ca în vedere executării înmul țirii, rădăcinile
de dalie să se sco ată din depozitele de păstrare și să se planteze în lădițe sau pe parapet în sera într –
un pământ u șor (pământ de frunze + nisip), astfel ca tulpina împreună cu coletul să rămână
neîngropate. Se țin așa la temperature de 15 -18°C ș i la umiditate ridicată. În decurs de câteva zile,
mugurii de la colet se umfl ă, devin vizibili ș i când ating 1 -2 cm, iar de pe rădăcinile tuberizate
pornesc tinere rădăcini sub țiri, se poate trece la efectuarea lucrării de înmulț ire prin divizare,
ferindu -se cu grijă mugurii.
Este mai bine ca tăieturile pe tulpină să se aplice cât mai departe de muguri, deoarece s -a
constatat că atunci cănd se taie prea aproape de muguri, lăstarii care iau naștere au un ritm lent de
creștere și rămân de vigoare slabă. Se are grijă ca uneltele cu care se lucrează să se dezinfecteze
după fiecare sec ționare, iar rănile de pe plante să se prăfuiască cu pulbere de carbune vegetal.

-23- Despărț irea rădăcinilor tuberizate la pla nte este bine să se facă chiar și atunci când nu
dorim o înmulț ire propriu -zisă a materialului.
Divizarea sau fragmentarea rădăcinilor î ngroș ate constituie și o metodă de regenerare
(reîntinerire) a plantelor, deoarece s -a observat că atunci când nu se execută această lucrare,
înflorirea este mai slabă, florile de calitate infer ioară, iar cu timpul soiurile își pierd mult din
însuș irile ca racteristice. Se recomandă chiar scurtarea rădăcinilor, reducerea cu 1/3 -1/2 a volumului
acestora, din cadrul fiecărei diviziuni în parte.
Pentru a obț ine plante înflorite mai de timpuriu, se practică metoda plantării rădăcinilor
după divizare în ghivece s au direct în răsadni țe (în luna martie). Temperatura se reglează la 15 –
18°C. La început se udă moderat, iar pe măsura creș terii plantelor se intensifică. Astfel, la
începutul lunii mai pot fi scoase și plantate afară, ele aflându -se într -un stadiu avansat de vegeta ție
(Preda M., 1976; Sonea și colab., 1979; Pârvu C., 2002; Șelaru Elena, 2008; Toma Fl., 2009,
Draghia Lucia, Chelariu Elena Liliana, 2001, 2011) .
.

-24-

CAPITOLUL I II
DESCRIEREA CADRULUI NATURAL AL GRĂDINII BOTANICE
“ANASTASIE FĂTU” IAȘI

3.1. Date generale

Deși la început grădinile botanice erau create în scop estetic și educativ, cu timpul au
devenit și un loc deconectant în fața obositoarei atmosfere a orașului și un loc de reculegere în
intimitatea unui covor vegetal arhit ectural și ecologic aranjând numai un sanctuar de reflecții
privind viața plantelor în importanța lor științifică, economică, culturală, etc., ci, ele sunt "tribune
vii" care adâncesc și amplifică emoțiile date de frumos, de viu, de natură.
În anul 1856, l a inițiativa medicului, naturalistului și marelui filantrop Anastasie Fătu
(1816 -1886), ia înființării la Iași prima grădin a botanică din România.
Cu ocazia Centenarului Universității, celebrat î n anul 1960, în urma analizei si tuației
ultimei grădini bota nice, s -a ajuns la concluzia ca ea nu mai corespunde cerințelor teoretice și
practice pe care le ridică învățământul biologic de toate gradele din Iași și din aceast ă zonă a
României , și s-a propus înființarea unei noi grădini botanice.
După trei ani de st udii și tatonări efectuate în cartierele: Ciric, Bucium și Copou, s -a ales
terenul pentru viitoarea grădină botanică în cartierul Copou.

3.2. Așezare a geografică

Grădina botanică "Anastasie Fătu", este situată în cartierul Copou, pe versanții cuprinși
între cartierul Păcurari, Parcul Expoziției, ferma didactică "V .Adamachi" și Munteni, pe un teren
foarte variat și bogat în izvoare de apă, pe o suprafață de 100 ha.
Aici se poate ajunge prin Parcul Expoziției, direct din strada Dumbrava Roșie, grădina
legându-se direct de centrul orașului, dar și o altă intrare, dinspre cartierul Păcurari spre Șoseaua

-25- Munteni. Această ultimă intrare, lată de 13 m, cuprinde în totalitate întregul amfiteatru al bazinului
hidrografic "Podgorie Copou" (sau Bădărău), având ca fu ndal Biserica "Atanasie și Chiril", ctitorie
a domnitorului Vasile Lupu (1638).
Aceste două intrări, sunt în același timp axele principale de compoziție peisagistică a
grădinii care intersectează toate sectoarele.
Teritoriul grădinii face parte din terasa superioară a Bahluiului, indicii geografici sumari
fiind 47° 11' latitudine N' și 27° 33' longitudine E.
La această latitudine, razele solare formează cu suprafețele orizontale ale reliefului din
perimetrul urban și împrejurimi, unghiuri de incidență a căr or mărime variază, la amiaza între 19
23' (la solstițiul de iarnă) și 66 17' (la solstițiul de vară), înregistrând, deci, o variație de aproape 47.
Această importantă diferență de mărime a unghiului de incidență al raze lor solare cu suprafețele
orizontale este prima cauză a diferențelor mari de temperatură a aerului între iarnă și vară.
Altitudinea maximă a Grădinii Botanice este de 150 m .

3.3. Structura geologică și tipurile de sol
Teritoriul Grădinii Botanice este situat în partea central estică a Plat formei Moldovenești
și reflectă ansamblul cultural în care se integrează.
Formațiunile geologice străbătute până la 1391 m aparțin în baza precambrianului, apoi
ordovicianului și silurianului (Paleozoic), cretacicului (Mezozoic), precum și bodenianului,
sarmatianului și cuaternarului (Kainozoic).
Referitor la tipurile de sol se poate spune că pe colinele joase predomină molisolurile –
reprezentate prin cemoziom, cemoziom cambic și cemoziom argiloiluvial care s -au format în
condițiile climatice ale stepei și silvostepei de aici, pe luturile loessoide (local pe mame).
Un rol importan t în distribuția molisolurilor l -a avut etajarea bioclimatică.
Astfel , pe versantul vestic al dealului Copou domină cemoziomurile cambice și
cemoziomurile argilo -iluviale; pe versa nții văii Podgoriei Copou se găsesc regosoluri, erodisoluri
și unele enclave de soluri halomorfe (sărături) iar pe firul văii sunt soluri hidromorfe, aluviale,
coluviale și aluvio -coluviale.
Cemoziomul cambic (slab până la mijlociu levigat) este solul spec ific silvostepei Iașului și
cel mai raspandit dintre molisoluri. Caracterele fizice, chimice și biologice sunt apropiate de a
cemoziomului tipic, dar se deosebește de acestă printr -o levigare mai adâncă a carbonatilor, reacție
slab acidă, până la neutru (p H = 6,5 – 7) și grad de saturație în baze mai scăzut (85 – 90%).

-26- Cemoziomul argilo -iluvial (putemic levigat), în partea din amonte a dealului Copou, apare
sub formă unor benzi înguste și face tranziția de la cemoziomul cambic la solul cenușiu argilo –
iluvia l și prezintă proprietăți intermediare între aceste două tipuri de sol.
Regosolurile și erodisolurile sunt soluri slab evoluate, localizate pe versanți. Însă, erodisolurile
sunt mai frecvente pe pante mai putemic înclinate ori afectate de alunecări, sau pe pante defrișate –
desțelenite pentru cultura unor plante neindicate și cu o agrotehnică neadecvată fapt ce a declanșat o
eroziune accelerată, a cărei intensitate depășește puterea de regenerare a solului.
Solul de tip cemoziom decarbonatat, slab alcalin se găsește în rozariu. Este slab aprovizionat
cu humus și azot fiind apreciat ca un sol mijlociu de favorabil (Lupașcu Gh. Și colab., 1998) .

3.4. Relieful
Formele de relief sunt foarte accentuate și aceasta datorită formei pe care o are bazinul
hidrografi c al pârâului "Podgoria Copou", iar pe de altă parte proceselor de alunecare și prăbușire a
terenului de pe versanți, fenomene care au avut loc în ultimul secol, culminând cu cele din 1970.
Din punct de vedere orografic și hidrografic, terenul solului și s ubsolului este foarte variat
pretându -se amplasării și cultivării unui sortiment foarte bogat și variat de plante indigene și exotice.
Colinele sunt acoperite cu luturi eluviale provenite din loessoidizarea mamoargilelor
constituente. Proprietățile fizico -mecanice dobândite prin acest proces de către rocile respective, Ie
fac apte pentru o stabilitate naturală accentuată, fiind supuse doar unor tasări ușoare, iar în zonele
marginale, înclinate ușor, semnalându -se numai spălări și rigolări slabe.
Versanții v ăilor, prin dimensiunile, morfologia și dinamica specifică se prezintă într -o
diversitate apreciabilă care atestă varietatea condițiilor geneticooevolutive naturale ca și efectele
utilizării antropice îndelungate a terenurilor.
Cele mai frecvente asemenea proce se sunt eroziunea areolară (spăl area), eroziunea liniară
(torențială), surpările și mai ales alunecările de teren (Lupașcu Gh. Și colab., 1998) .

3.5. Clima
3.5.1. Circulația atmosferică
Climatul Grădinii Botanice corespunde sectorului climatic rezide nțial, încadrându -se în
clima generală a municipiului Iași, o climă temperat -continentală de nuanță excesivă generată
îndeosebi de poziția latitudinală, de radiația solară, de acțiunea principalilor centri barici
euroasiatici, precum și de proprietățile su prafeței subiacente.

-27- În amănunt, însa, clima de aici prezintă o serie de particulărități determinate de factorii
geografici și antropici, în care amintim: caracteristicile locale ale reliefului, cu diferențe de
altitudine, fragmentare, orientare față de ra zele solare, de masele de aer umed ori uscat, natura
suprafeței subiacente (clădită, neclădită, acoperită de vegetație, apă, zăpadă), poluarea atmosferei.
Poluarea aerului cu gaze, fum, praf, zgură fină, ca efect al activității industriale, feroviare
și de transport urban, reduce gradul de transparența a aerului urban și deci scade intensitatea
radiației solare globale, cât și regimul dium, lunar și anual.
La latitudinea Grădinii Botanice și în condițiile ansamblului de factori climatogeni locali
și regiona li, a gradului de nebulozitate (urmare a influenței factorilor naturali și antropici), radiația
solară globală are o valoare medie anuală de 111,76 cal/cm/an.

3.5.2. Regimul termic
Temperatura medie anuală a aerului este de 9,3°C cu medii lunare cuprinse între -4°C și
21 °C. Temperatura maximă absolută a urcat la + 40°C în interiorul orașului la 27.VII.1909 și
temperatura minimă absolută a coborât în noaptea de 1.II.1937 la – 35°C. Asemenea situații au
făcut ca la Iași să se înregistreze o amplitudine maxi mă, absolută de 75°C.
Numărul mediu anual al zilelor cu înghet se apropie de 110, iar numărul de zile de iamă
cu temperaturi maxime mai mici sau egale cu 0°C se apropie de 40/an. Numărul mediu al zilelor de
vară este de aproximativ 85,4/an, iar numărul zil elor tropicale ajunge la 23/an. Intervalul cu
temperaturii medii zilnice mari sau egale cu 15°C este de 136 zile, cu suma de 2601,1 °C.
Din analiza valorilor medii lunare ale temperaturii aerului se constată că temperatura
crește lent în lunile aprilie și mai, tinzând către maximum în iunie, după care temperatura scade la
început puțin și apoi către sfârșitul anului tot mai mult dar cea mai mică variație se produce între
media lunilor iunie și iulie iar în perioada rece între perioada lunilor ianuarie și f ebruarie (Regia
Autonomă Apele Române și Atlasul climatologic al României).

3.5.3. Regimul pluviometric
Teritoriul municipiului Iași, amplasat în partea extrem sud -estică a Câmpiei Moldovei, primește
cantități medii anuale de precipitații cu valori modera te, media multianuală fiind de 533,7 mm.
Cele mai mici cantități de precipitații au căzut în anul 1896 (285,8 mm) și în anul 1945
(294,0 mm), ani în care a existat o frecvență mai mare a ariilor anticiclonale ce a determinat
transportul de aer cald și usca t de origine tropical continentală.
Ploile torențiale, caracterizate printr -o mare abundență, sunt câteva aspecte negative ale climei
din zona municipiului Iași, prin aceea că determină inundații, alunecări de teren etc.

-28- Iarna , cea mai mare parte din pr ecipitațiile atmosferice sunt sub formă de ninsoare. La
Iași, există în medie 40 de zile cu ninsoare (Regia Autonomă Apele Române și Atlasul
climatologic al României).

3.5.4. Umiditatea aerului, nebulozitatea atmosferică și durata de strălucire a soarelui
Variațiile umidității aerului sunt în strânsă corelație cu influența factorilor de circulație
generală și locală a atmosferei, cu variațiile în timp și spatiu ale temperaturii suprafeței subiacente
și a aerului de deasupra, ca și unel e elemente ale cadru lui natural.
Umiditatea atmosferică sub forma tensiunii vaporilor de apă, variază direct proporțional
cu temperatura aerului și are deci același regim diurn și anual. La Iași este caracterizată printr -un
maxim în luna iulie (17,0 mb) și un minim în ianuari e (4,4 mb).
Valorile medii ale nebulozității la Iași în 2008 sunt cuprinse între 5,7 (VII) și 7,3 (I). Acest
regim anual al nebulozității cu valori ridicate la sfârșitul și începutul iemii și scăzute la sfârșitul
verii și începutul toamnei, își găsește exp licația în activitatea ciclonică frontală dinspre Marea
Mediterană, în timpul iemii, respectiv, a celei anticiclonice din lunile august -septembrie.
Urmările variațiilor periodice și neperiodice de nebulozitate se răsfrâng primul rând
asupra insolației redu când din intensitatea și durata acesteia (Regia Autonomă Apele Române și
Atlasul climatologic al României).

3.5.5. Regimul eolian
Din cauza orientării de la NV spre SE a reliefului se constată că circulația aerului se
axează în principal în acest sens. Î n ordinea frecvenței vânturile de NV (23,1 -24%) ocupă primul
loc, după care urmează vânturile de SE și E. Dominanța mare a vânturilor de NV este consecința
persistenței anticiclonului scandinav și a celui central european în timpul iernii (februarie) și a
anticiclonului azoric în timpul verii (iulie).
Frecvența zilelor cu vânt la lași este de aproximativ 44 zile/an, fiind mai mare primăvara
și la începutul verii. Iarna, pe lângă vântul de NV este caracteristic și vântul de E (20,2) care -și are
obarșia în d islocarea aerului dinspre maximul de presiune euroasiatic. Vara circulația nord -vestică
se menține dominantă (31%) după care urmează, în ordine circulația dinspre V (12,9). Primăvara
frecvența vânturilor sporește pe majoritatea direcțiilor ceea ce face ca procentul de calm să fie cel
mai scăzut din tot timpul anului. Toamna, când în estul României începe să se simtă influența
anticiclonului siberian, frecvența vânturilor de NV înregistrează o evidentă scădere.
Regimul diurn al vitezei prezintă un maxim în timpul amiezii (14 -15 ore) și un minim
noaptea (Regia Autonomă Apele Române și Atlasul climatologic al României).

-29- 3.6. Hidrografia

Teritoriul Grădinii Botanice situat în bazinul râului Bahlui, la contactul a două mari
subunități geografice ale Podișului M oldovei, Câmpia Colinară a Moldovei și Podișul Central
Moldovenesc prezintă un potențial hidric variat constituit din ape subterane (minerale sau dulci) și
din ape de suprafață (sub formă de râuri și lacuri).
Apele subterane din Grădina Botanică se găsesc în depozitele sarmațiene.
Apele freatice din glacisurile coluvio -proluviale și din conurile de dejecție ale pârâului
Bădărău pe versantul stâng au adâncimi mici (sub 3m) dar cu variații pe verticală.
Astfel, adâncimea maximă de 3 m se înregistrează la s fârșitul verii și iarna iar primăvara
și la începutul verii nivelul freatic urcă la 1 -2 m sub suprafața solului (Regia Autonomă Apele
Române).

3.7. Funcțiile și structura Grădinii Botanice “Anastasie Fătu” Iași

Grădin a botanică din Iași este structurată pe 12 compartimente și anume: complexul de
sere, sectorul taxonomic, biologic, dendrologic, ornamental, vegetația României, flora globului,
plante utilitare, sectorul didactico -experimental, de recreere și odihnă, sectorul plantelor memoriale
și rosariul g rădinii.
Întreaga tematică a sectoarelor s -a elaborat având în vedere îndeplinirea următoarelor
funcții: didactică, științifică, de conservare a unui bogat fond genetic de plante, recreativ – culturală
și igienico -sanitară.
Amplasarea tematicii și scopuril e propuse ca și suprafața mare permit abordarea unor
probleme complexe de amenajare.

3.8. Sectorul Ornamental “Anastasie Fătu” Iași

Sectorul Ornamental pune la dispozi ția vizitatorilor o gam ă variat ă de plante ornamentale,
ierboase și lemnoase, care prin modul de amplasare și grupare și prin succesiunea î nfloririi, se
constituie într-o expozi ție cu caracter permanent, destinat ă nu numai recreerii și odihnei , ci și
instructiei si educaț iei.

-30- La circa 40 de metri de la intrarea in Grădina Botanică , aleea cen trala se intersecteaza cu o
alee care pe partea dreapta duce la pavilionul administrativ.
In continuare, se afla parterul centr al al Gradinii, care se continua ș i in Sectia Biologic ă.
Acest parter este decorat cu garduri vii de cimisir ( Buxus sempervirens ), platbande cu trandafiri si
arabescuri realizate din Buxus si Taxus baccata .
În fata pavilionului se afla piateta "Dr. A. Fatu" in mijlocul careia se afla bustul primului
director al Gradinii Botanice, creatie a artistului emerit Eftimie Birleanu . Pe parc ursul anului acest
spațiu este ocupat de interesante specii și soiuri de plante anuale decorative prin flori, frunze sau port.
Pe terenurile din jur se g ăseste colecț ia de magnolii cu flori albe și roz . Începând din
primavara pâ nă toamna apar ghiocei, vior ele, toporași, brânduș e, crucea voinicului, mușcate, bujori,
macul californian, tufanele sau plante originare din China si din Japonia. In ti mpul iernii, se pot admira
rășinoasele si unele foioase decorative prin fructe ( Viburnum rhytidophyllum și Rhus typ hina).
La intrarea î n pavilion, pe partea dreapt ă, o st âncarie artificială adaposte ște plante
decorative. Pe aleea care separa Secț ia Ornamental ă de cea a Florei Globului sunt cultivate gladiole
și bujori.
În serele sec ției se află colec ția de crizanteme, cea mai valoroasa din tar ă la ora actuala,
care include douăsprezece specii de crizanteme care apartin la 215 taxoni.
Târziu toamna , pe aleea principal ă, în fața sectorului administrativ ș i in Complexul
expozitional, cu ocazia organizarii expozitiilor anua le, sunt prezentate cultivare de crizanteme
cultivate în forma de cascada, piramidă, pom.

-31-

PARTEA A II -A

CONTRIBUȚII PROPRII

-32-

CAPITOLUL IV
SCOPUL ȘI OBIECTIVELE LUCRĂRII.
MATERIAL Ul ȘI METODE LE DE CERCETARE

4.1 Scopul și obiectivele lucrării

La plantele floricole perene geofite, p roducerea materialului săditor reprezintă una din
problemele importante ale tehnologiei de cultură.
Dahlia variabilis (Willd.) Desf. se înmulțește frecvent prin intermediul organelor subterane,
și anume a rădădcinilor tuberizate. Pe scară restrânsă se practică înmulț irea prin semințe, prin
altoire, precum și înmulțirea prin butași.
Scopul lucrării este acela de a identifica tipul corespunzător de butași care poate fi utilizat
pentru înmulțirea sp eciei Dahlia variabilis (Willd.) Desf. . De asemenea, l ucrarea își propune să
facă o serie de determinări și observa ții cu privire la influența substratului asupra înrădădcinării
butașilor de dalia.

Obiectivele lucrării:
– documentarea privind tehnologia de producere a materialului săditor la specia Dahlia
variabilis.
– experimentarea posibilităților de înmulțire prin butași a daliilor.
– stabilirea tipurilor de butășii la Dahlia variabilis (Willd.) Desf. în vederea obținerii unui
număr cât mai mare de indi vizi.
– determinarea influenței substratului de cultură asupra înrădădcinării butașilor la Dahlia
variabilis (Willd.) Desf. .
– determinarea r andamentului de înrădăcinare a butașilor de Dahlia variabilis în funcție de
tipul de butași și substratul de înrăda cinare.

-33-

4.2. Materialul de cercetare

Material de cercetareeste reprezentat de patru cultivaruri de dalie provenite din colec ția
Gradinii Botanice „ Anastasie Fătu” Ia și.
Dalia variabilis (Willd.) Desf . crește la 60 -180 cm î nalțime, are r ădăcini tuberi zate,
tulpini fistuloase , cu sau f ără periș ori, ramificate. Frunzele sunt adânc -lobate, aș ezate opus pe
tulpin ă, iar florile sunt dispuse î n calatidii mai mari sau mai mici, simple sau duble, divers colorate.
În pre zentul studiu s -a urmărit evoluț ia buta șilor obț inuți de la următoarele cultivaruri de
dalie: „Cameo”, „Leonta Mace”, „Figurine” ș i „Witema ns Best ”. Aceste cultivaruri fac parte din
colecț ia Grădinii Botanice ”Anastasie Fătu” Ia și.
„Cameo” este un hibrid apărut ca formă de tranzi ție dintre t ipuri le de dalii cu inflorescenț ă
globuloasă și cele asemănătoare cu florile de cactus (fig.4.1) .
Calatidiul este complet ocupat cu flori ligulate mari,mai mult sau mai puțin late, adesea
ovale sau ascuțite la vârf. Diametrul inflorescen ței variază între soiurile de dalie decorativă sau de
tranzi ție; este un hibrid apărut ca formă de tranzi ție dintre tipurile de dalii cu inflorescen ță globuloasă
și cele asemănătoare cu florile de cactus. Calatidiul este complet ocupat cu flori ligulate mari,mai
mult sau mai p uțiin late, adesea ovale sau ascu țite la vârf. Diametrul inflorescen ței variază între 15 –
20cm. Înăl țimea poate ajunge în jur de 2,5 m (Șelaru Elena, Mucescu Elena, 1976 ; 2008 ).

Fig.4.1 Dalia variabilis (Willd.) Desf . – soiul „Cameo”
(original)

-34- „Leonta Mace” este un cultivar cu inflorescenț e mari, aproapre sferice, alcătuite din
numeroase flori ligulate așezate în cercuri concentrice ș i numai un număr restrâns de flori tubulare
dispuse central (fig.4.2) . Ligulele sunt răsucite spre interior și se îngust ează spre vărf. Soiul prezintă o
înflorire timpurie cu rezistenț ă sporită a florilor pe plantă, cât și o păstrare bună a rădăcinilor tuberizate
pest iarnă (Hessayon D. G., 2007 ; Șelaru Elena, Mucescu Elena, 1976 ; 2008 ).

Fig.4.2 Dalia variabilis (Willd. ) Desf. – soiul „Leonta Mace”
(original)

„Figurine ” este un cultivar din grup a daliilor stelate. Inflorescenț a prezintă centrul
aplatizat cu flori tubuloase scurte și 2 -3 rânduri de ligule răsucite dispuse marginal (Hessayon D.
G., 2007 ; Șelaru Elena, M ucescu Elena, 1976 ; 2008 )..
Dispoziț ia radiară a acestora contribuie la elevarea lor din rândul altor flori (fig.4.3) .

Fig.4.3 Dalia variabilis (Willd.) Desf. – soiul „Figurine”
(original)

-35- „Witeman B est” face parte din rându l daliilor cu flori de cact us. L igulele sunt răsucite în
lungime ajungân d până la tuburi aciculare. Sunt derepte, rigi de dispuse radiar cu vârful ascuț it.
Înălțimea plantei este cuprinsă între 1 -2 m (fig.4.4) (Hessayon D. G., 2007 ; Șelaru Elena, Mucescu
Elena, 1976 ; 2008 ).

Fig.4. 4 Dalia variabilis (Willd.) Desf. – soiul „Witemans Best”
(original)

La aceste specii s -au confecționat butași de tulpină simpli și cu călcâi.
Alte m ateriale utilizate au fost : briceag , foarfece , palete alveolare pentru înrădăcinarea
butaș ilor, g hivece c u diametrul de 20 cm , aparat foto digital , soluție de permanganat de potasiu
1:1000 .

Substraturile utilizate pentru înrădăcinarea butașilor
Dalia preferă în general substraturile cu o textuă medie, bogate în substanțe organice și nu
prea umede. Pentru înr ădăcinarea butaș ilor s-au utilizat mai multe variante de amestecuri care au avut
la bază turba, pământul de frunze, pământul de țelină și nisipul.
Turba neagră este un pământ natural care rezultă din escompunerea anaerobă a vegetației
acvatice și a nămolu lui de pe terenurile mlăștinoase. Este un substrat compact , cu o structură uș or
prăfoasă, de culoare foarte închisă, aproa pe neagră. Reacț ia este slab acidă, une ori alcalină (pH 5,5 –
7,5), iar capacitatea de reț inere a apei de 2 -4 ori greutatea (Cantor Mari a, 2009; Draghia Lucia,
Chelariu E lena Liliana, 2011; Șelaru Elena, 2008 ; Toma Fl., 2009 ).

-36- Pământul de frunze este un pământ horticol special utilizat în amestecurile ușoare. Acesta
rezult ă din descompunerea frunzelor de la specii foi oase sau conifere. Est e un pământ ușor, afânat ș i cu o
bună p ermeabilitate pentru apă. A re culoarea brună -negricioasă; pH -ul cuprins între 4,5 -7 (mai acid la cel
provenit din conifer e) și este sărac în elemente nutritive (conținutul în humus este1 -1,5%) . Are masa
volumetrică: 0 ,2-0,4 t/m3 și poate conține resturi de nervure sau frunze (Cantor Maria, 2009; Draghia
Lucia, Chelariu Elena Liliana, 2001, 2011; Șelaru Elena, 2008; Toma Fl., 2009) .
Pământul de ț elină este un pământ horticol folosit ca bază în amestecurile mijlocii și g rele.
Este un substrat greu cu permeabilitate și afânare reduse. Are o structură granulară și culoare a
brună -cafenie . Este un substrat relativ bogat în substanț e nutritive (conținutul în humus este 2,0 –
3,5% ), mai ales dacă provine de pe terenuri cultivate cu plante leguminoase; pH -ul variază între 6,5
și 8 Masa volumetrică este de 0,9 -1,1 t/m3. (Cantor Maria, 2009; Draghia Lucia, Chelariu Elena
Liliana , 2001, 2011; Șelaru Elena, 2007 ).
Nisipul este un substrat mineral natural utilizat în amestecuri de pămân t. Se utilizează ca
substrat de înrădăcinarea butașilor, suport pentru hidroculturi, acoperirea semănăturilor, material de
stratificare a semințelor și a organelor subterane. Este preferat nisipul de râu (fiind mai grosier),
spălat, fără materii organice ș i fără calcar. Are masa volumetrică: 1,5 -2 t/m3 și pH -ul 7,5 -8
(Draghia Lucia, Chelariu Elena Liliana, 2001, 2011) .

4.3. Metode le de lucru
Cercetările s -au desfășurat în cadrul Sectorului Ornamental din Grădina Botanică Iași, în
perioada februarie – aprilie 2014.
Pentru înființarea experiențelor s -u utilizat butași de tulpină de la fiecare cultivar de dalia
(butași cu călcâi și butași simpli).
S-au organizat două experiențe, astfel în experiența I s -a urmărit influența substratului
asupra înrădăcin ării butașilor de tulpină cu călcâi, iar în experiența a II -a s-a analizat influența
tratamentului cu permanganat de potasiu asupra înrădăcinării butașilor simpli de tulpină erbacee .
-Experiența I – la fiecare cultivar s -au utilizat butași cu călcâi și s -au organi zat trei
variante experimentale (V1,V2 și V3) reprezentate de câte un amestec de pământ cu proporții
diferite de: turbă neagră, pământ de frunze și pământ de țelină (tabelul 4.1, fig. 4.5 ).
-Experiența II – din plantele rezulatate în experiența I s -au con fecționat butași de tulpină
(erbacei, de vârf) simpli și s -au organizat două variante experimentale: V1 – butași netratați și V2 –
butași tratați cu permanganat de potasiu (tabelul 4.2).
La fiecare cultivar în cele două experiențe s -au utilizat câte 100 but ași/variantă

-37- Tabelul 4.1
Schema experimentală I
Cultivarul Materialul
biologic Varianta Substratul de înrădăcinare
„Cameo” butași cu
călcâi Vı 70% pământ de țelină + 20% pământ de frunze + 10%
nisip
V2 20% pământ de țelină + 70% pământ de frunze + 10 %
turbă
V3 10% pământ de țelină + 20% pământ de frunze + 70%
turbă
„Leonta
Mace” butași cu
călcâi Vı 70% pământ de țelină + 20% pământ de frunze + 10%
nisip
V2 20% pământ de țelină + 70% pământ de frunze + 10%
turbă
V3 10% pământ de țelină + 20% pământ de frunze + 70%
turbă
Figurine” butași cu
călcâi Vı 70% pământ de țelină + 20% pământ de frunze + 10%
nisip
V2 20% pământ de țelină + 70% pământ de frunze + 10%
turbă
V3 10% pământ de țelină + 20% pământ de frunze + 70%
turbă
„Witemans
Best” butași cu
călcâi Vı 70% pământ de țelină + 20% pământ de frunze + 10%
nisip
V2 20% pământ de țelină + 70% pământ de frunze + 10%
turbă
V3 10% pământ de țelină + 20% pământ de frunze + 70%
turbă

Tabelul 4.2
Schema experimentală II
Cultivarul Materi al
biologic Varianta Tratament
„Cameo” butași de
vârf Vı netratat (martor)
V2 soluție de permanganat de potasiu 1:1000
„Leonta Mace” butași de
vârf Vı netratat (martor)
V2 soluție de permanganat de potasiu 1:1000
Figurine” butași de
vârf Vı netratat (martor)
V2 soluție de permanganat de potasiu 1:1000
„Witemans Best” butași de
vârf Vı netratat (martor)
V2 soluție de permanganat de potasiu 1:1000

-38-
Fig.4.5 Variantele de substrat folosit pentru înrădăcinarea butașilor cu călcâi (original)

4.3.1. Confecționarea b utășilor de tulpină cu călcâi

Dalia prezintă ca organ subteran rădăcini tuberizate, formate ca urmare a depozitării
substan țelor nutritive de către plante (fig.4.6 ). Ele reprezintă adevărate rezervoare de substanțe
organice care au rol de a asigura rezistenț a plantelor la condi ții nefavorabile, dar totodată asigură și
perpetuarea speciei prin alimentarea cu hrană, în primele faze, a tinerelor plante pornite din
mugurii afla ți în zona colet ului.
În prezentul studiu cele patru cultivaruri de dalie au fost puse la forț at în pământ, în cursul
lunii februarie 2014 , la o temperatură de aproximativ 22°C. Din momentul în care lăstarii au atins
aproximativ 10 cm lungime, s -au recoltat buta și având la bază o mică porț iune de rădăcină tuberi zată
(fig.4.7) .

-39-

Fig.4.6 Dalia variabilis ( Willd.) Desf. – rădăcini tuberizate scoase de la păstratre (original)

Fig.4.7 Dalia variabilis (Willd.) Desf. –rădăcini tuberizate puse la forțat (original)

Fig. 4.8 Butași cu călcâi (la cultivarul „Le onta mace” – original)

-40- 4.3.2. Confecționarea butașilor de tulpină simpli

Materialul folosit pentru bută șirea simplă îl constituie lăstarii ob ținuți în urma fasonării
plantelor rezultate din butașii cu călcâi. S -au ales lăstarii viguro și, cu internodii scurte la ca re s-au
utilizat porțiunile din vârf . Fasonarea s -a executat deasu pra primei perechi de frunze, dându -i
posibilitatea plantei mamă de a forma noi lăstari (fig.4. 9).

Fig.4. 9 Dalia variabilis (Willd.) Desf. – Recoltarea materialului pentru butași simpl i (original)

După recoltare, tăietura din zona nodului se repetă, eliminân d astfel și frunzele bazale, apoi
butaș ii astfel ob ținuți au fost tratați prin înmuiere în soluț ie de permanganat de potasiu (fig.4. 10).

Fig.4. 10 Dalia variabilis (Willd.) Desf. – Pregătirea butașilor pentru înrădăcinare (original)
Pentru înră dăcinare butașii obținuți au fost plantați în alveole și li s -au asigurat condi iile
optime de mediu. Timp de două luni s -au făcut observații și determinări biometrice.

-41-

CAPITOLUL V
REZULT ATE ȘI DISCUȚ II

Experiența I – Influența substratului asupra înrădăcinării butașilor de tulpină , cu călcâi

În urma observațiilor și determinărilor efectuate, pe parcursul perioadei de cercetare, s -a
constatat că pentru Dalia variabilis (Willd.) Desf. înmulțirea vegetativă prin butași cu călcâi poate
fi influențată atât de substratul de înrădăcinare, cât și de cultivarul utilizat (tabelul 5.1).

Tabelul 5.1
Procentul de înrădăcinare a butașilor cu călcâi (%)
Cultivar Varianta de substrat Media /cultivar V1 V2 V3
„Cameo ” 100 70 80 83
„Leonta Mace ” 90 40 50 60
„Figurine ” 100 50 80 77
„Witemans Best ” 90 40 60 63
Media / variantă 95 50 68

În ceea ce privește procentul de înrădăcinare a butașilor la soiul „Cameo” s -a constatat că
valorile sunt de 100 % în varianta V1, 70 % în V2 și 80 % în V3 .La cultivarul „Leonta Mace ”
valorile procentului de înrădăcinare au fost de 90 % în V1, 40% în V2 și 50% în V3. Cultivarul
„Figurine ” a avut un procent de înrădăcinare de 100 % în V1, 50 % în V2 și de 80 % în V3.
Procentul de înrădăcinare la cultivarul „Witemans Best”a avut valori de 90 % în V1, 40 % în V2 și
60 % în V3.
Din reprezentarea grafică a rezultatelor privind influența substratului asupra înrădăcinării
butașilor cu călcâi (fig. 5.1), se poate observa că soiurile „Cameo ” și „Figurine ” prezintă un
procent de înrădăcinare de 100% în varianta V 1. Sub influența aceluiași substrat, c ultivarurile
„Witemans Best ” și „Leonta Mace ”, prezintă ș i ele un procentaj destul de ridicat (90%) , însă
inferior celorlalte două soiuri.

-42- Cele mai slabe rezultate privind înrădăcinarea butașilor la toate cultivarurilor s -au
înregistrat la varianta V2, procentul de înrădăcinare fiind de 70 % la cultivarul „Cameo”, 50 % la
„Figurine” și 40 % la „Leonta Mace” și „Witemans Best”.
Rezulta te intermediare s -au înregistrat la varianta V3, astfel procentul de înrădăcinare
variind între 50 % și 80 %.

100
90100
90
70
4050
4080
5080
60
0102030405060708090100%
V1 V2 V3Cameo
Leonta Mace
Figurine
Witemans Best

Fig.5 .1 Procentul de înrădăcinare a butașilor cu călcâi sub influența substratului de înrădăcinare
La cultivarul „Cameo”, î n urma interpretării statistice (tabelul 5.2), se constată că
diferențele față de medie sunt pozitive foarte semnificativ e la varianta V 1 și negative foarte
semnificative la V2 , ceea ce demonstrează faptul că acest cultivar necesită un susbstrat de
înrădăcinare mai compact .
La varianta V3 diferențele înregistrate, în ceea ce privește procentul de înrădăcinare, au fost
nesemnificative.

-43- Tabelul 5 .2.

Influența substratului asupra înrădăcin ării butașilor cu călcâi la cultivarul “Cameo ”

Varianta Butași înrădăcinați
(buc.) % față de
medie Diferența
(±d) Semnificația
V1 100 120,05 +16,7 ***
V2 70 84,03 -13,3 000
V3 80 94,04 -3.3 –
X 83,3 100,00 0,0 martor
DL 5% = 3,8 buc
DL 1% = 6,3buc
DL 0,1% = 11,8buc

La cultivarul “Leona Mace” , sub influența substratului de înrădăcinare s -a observat că
diferențele față de media variantelor au fost pozitive foarte semnificative la varianta V1 și negative
foarte semnificative la variantele V2 și V3 (tabelul 5.3).

Tabelul 5.3

Influența substratului a supra înrădăcinării butașilor cu călcâi la cultivarul “Leona Mace”

Varianta Butași înrădăcinați
(buc.) % față de
medie Diferența
(±d) Semnificația
V1 90 150,00 +30,0 ***
V2 40 66,67 -20,0 000
V3 50 83,33 -10,0 000
X 60 100,00 0,0 martor
DL 5% = 3,1 buc
DL 1% = 5,1 buc
DL 0,1% = 9,5 buc

-44- Cultivarul “Figurine ” a înregistrat valori diferite ale procentului de înrădăcinare al
butașilor cu călcâi, în funcție de substratul utilizat. Astfel, diferențele față de medie au fost pozitive
foarte semnific ative în cazul variantei V1, pozitive distinct semnificative la V3 și negative foarte
semnificative la V2 (tabelul 5.4) .
Tabelul 5.4.

Influența substratului asupra înrădăcinării butașilor cu călcâi la cultivarul “Figurine ”

Varianta Butași înrădăcinați
(buc.) % față de
medie Diferența
(±d) Semnificația
V1 100 130,38 +23,3 ***
V2 50 65,19 -26,7 000
V3 80 104,3 +3,3 **
X 76,7 100,00 0,0 martor
DL 5% = 1 ,6 buc
DL 1% = 2,7 buc
DL 0,1% = 5,0 buc

În cazul cultivarului “Witemans Best ”, diferențele înregistrate față de media variantelor au
fost pozitive foarte semnificative la varianta V1, negative foarte semnificative la varinata V2 și
nesemnificative la V3 (tabelul 5.5).
Tabelul 5.5.

Influența substratului asupra înrădăcinării butașilor cu călcâi la cultivarul “Witemans Best ”

Varianta Butași înrădăcinați
(buc.) % față de
medie Diferența
(±d) Semnificația
V1 90 142,18 +26,7 ***
V2 40 63,19 -23,3 000
V3 60 94,79 -3,3 –
X 63,3 100,00 0,0 martor
DL 5% = 3,5 buc
DL 1% = 5,7 buc
DL 0,1% = 10,7 buc

-45-
100
708090
4050100
508090
4060
0102030405060708090100%
Cameo Leonta Mace Figurine Witemans BestV1
V2
V3
Fig.5.2 Procentul de înrădăcinare a butașilor cu călcâi sub influența cultivarului

Conform reprezentării grafice a rezulatelor privind influența cultivarului asupra
procentului de înrădăcinare a butașilor cu călcâi (fig. 5.2 ), putem preciza faptul că cele mai bune
rezultate, în toate variantele luate în studiu, le -a prezentat soiul „Cameo ” (fig. 5.3) . Cu rezultat e
destul de bune s -a prezentat ș i soiul „Figurine ” (fig. 5.4) .
Cultivarurile „Witemans Best ” și „Leonta M ace” prezintă la toate cele trei varian te de
amestecuri , un grad de înră dăcinare mai scăzut comparativ cu celelalte două cultivaruri .
În concluzie, se poate afirma că a mestecu l de pământ din v arianta V1 este ce l mai
reprezentativ pentru înrădăcinarea buta șilor cu călcâi la Dalia variabilis (Willd.) Desf., cu ușoare
influențe din partea soiurilor utilizate.

Fig. 5.3. „Cameo” varianta V1 (original) Fig. 5.4. „Figurine” – tulpinile subterane la 4
săptămâni de la înrădăcinare (original)

-46- Experiența a II -a – Influența tratamentului cu perma nganat de potasiu asupra înrădăcinării
butașilor simpli de tulpină

Bută șirea simplă s -a efectuat la aceleași soiuri, cu lăstari ob ținuți de la plantele
înrădăcinate în variantele experienței I, alegându -se plantele mamă cu carcateristici
corespunzătoare (lăstari viguroși, bine dezvoltați). S-au confecționat butași simpli de vârf. Aceștia
au fost plantați pentru înrădăcinare, în substratul care a determinat obținerea celor mai bune
rezultate în experiența I, și anume amest ecul format din 70 % pământ de țelină + 20 % pământ de
frunze + 10 nisip. Au fost organizate două varinate experiemntale: martor netratat și butași tratați
cu soluție de permanganat de potasiu 1:1000 .
În urma observațiilor efectuate s -a constatat că procen tul de înrădăcinare a înregistrat
valori mai ridicate la butașii tratați (V2) comparatv cu martorul, la toate cultivarurile luate în studiu
(fig. 5.5).
Astfel, la „Cameo” procentul de înrădăcinare al butașilor simpli a fost de 90 % în cazul
variantei V2, cu 10 % mai mult decât V1.
La „Leonta Mace” procentul de înrădăcinare a fost de 75 % în varianta tratată, comparativ
cu martorul netratat (70 %).
8090
707590100
7078
0102030405060708090100%
Cameo Leonta Mace Figurine Witemans BestV1
V2

Fig.5. 5 Procentul de înrădăcinare a butașilor simpli

-47- Cultivarul „Figurine” a înregistrat cel mai bun procent de înrădăcinare al butașilor simpli,
atât în varianta tratată (100%) cât și la martor, comparativ cu celelalte soiuri.
„Witemans Best” a obținut un procent de înrădăcinare cuprins între 70 % la varianta
martor și 79 % la var ianta tratată.
Din datele prezentate mai sus putem afirma că, toate cele patru cultivaruri prezintă o
înrădăcinare mai bună a buta șilor trataț i cu permanganat de potasiu (fig. 5.7) față de butașii
netratați (fig. 5.6).

Fig. 5.6. Butasi simpli înrădăc inați V1 Fig. 5.7. Butasi simpli înrădăcinați V2

-48-

CONCLUZII

La specia Dahlia variabilis (Willd.) Desf. , înmulțirea prin butași este o altă metodă
vegetativă de înmulțire, pe lângă înmulțirea prin organele subterane, care se practivă cel m ai
frecvent.
Cercetările realizate în perioada februarie -aprilie 2014, au scos în evidență o serie de
posibilităț i de înmulțire a daliilor , în vederea obținerii unui material de înmulțire, superior
cantitativ și calitativ .
Prin utilizarea b utășilor cu căl câi materialul săditor obținut obținut este de bună calitate,
superior celui obținut din butaș ii simpli, însă cu p roductivitate redusă cantitativ.
Bută șirea simplă este metoda de înmul țire vegetativă care are ca scop ob ținerea un ui
material vegetal, cantit ativ mult mai bun, însă înrădăcinarea se re alizează mult mai greu, la fel ș i
formarea rădăcinilor tuberizate.
Procentul de înrădăcinare a butașilor cu călcâi a fost cel mai mare , în toate variantele
experimentale, l a Cameo ” (70% și 100%), urmat de „Figurin e” (50 % și 100% ).
Cultivarurile „ Witemans Best ” și „Leonta Mace ” prezintă la toate cele trei varian te de
amestecuri, un grad de înră dăcinare mai scăzut comparativ cu celelalte două cultivaruri.
Amestecu l de pământ din v arianta V1 format din 70 % pământ d e țelină + 20 % pământ de
frunze + 10 nisip a fost cel mai bun pentru înrădăcinarea buta șilor cu călcâi la Dalia variabilis
(Willd.) Desf., și din acest motiv a fost selectat pentru înrădăcinarea butașilor simpli din experiența
a doua.
Butașii simpli de Dalia variabilis (Willd.) Desf., înrădăcinează mai bine dacă sunt trata ți
în prealabil cu solu ție de permanganat de potasiu , indiferent de cultivarul luat în studiu .

-49-

BIBLIOGRAFIE

1. Cantor Maria, 2009 – Floricultură generală. Ed. Todesco Cluj -Napoca;
2. Draghia Lucia, Chelariu Elena Liliana, 2001 – Floricultură, Ed. „Ion Ionescu de la Brad”, Iași.
3. Draghia Lucia, Chelariu Elena Liliana, 2011 – Floricultură, Ed. „Ion Ionescu de la Brad”, Iași.
4. Eid S., Heri L. Druffel, 2009 – Incidence of multiple and distinct species of
Caulinoviruses in Dahlia (Dahlia variabilis (Willd.) Desf.) ;
5. Eid S., C.V. Almeyda, D.E.Saor, K.L. Druffel, H.R. Papuu, 2011 – Genomic
characterization of pararetroviral sequences in wild Dahlia ssp in natural habitats;
6. Hessayon D. G., 2007 – Expert în cultivarea florilor – Ed. All, Bucureș ti;
7. Iacob Viorica, 2006 – Protecția plantelor ornamentale, Editura PIM, Iași.
8. Kiselev G. E., 1956 – Floricultură – Ed. d e Stat, Bucureș ti;
9. Lupașcu Gheorghe, Jigău Gheorghe, Vârlan M., 1998 – Pedologie generală , Ed.
Junimea, Iași.
10. Pârvu C. 2002 – Enciclopedia plantelor . Vol.2 – Ed. Tehnică, Bucure ști;
11. Pârvu M., 2010 – Ghid practic de fitoterapie . Ed. P resa Universitară Clujeană; Ediț ia a III -a;
12. Preda M., 1976 – Floricultură – Ed. Ceres; Bucureș ti;
13. Sonea V., Pa vel Afrodita, Ailincăi Natalia, Ș elaru Elena , 1979 – Floricultură – Ed.
Didactică și pedagogică , Bucureș ti;
14. Șelaru Elena, Mucescu Elena, 1976 – Daliile – Ed. Ceres, Bucureș ti;
15. Șelaru Elena, 2008 – Cultura florilor de grădină, Ed. Ceres, Bucure ști.
16. Ștefan N ., Oprea A ., 2007 – Botanică sistematică – Ed. Univ.„ Al. I. Cuza” Ia și;
17. Toma Fl., 2009 – Floricultură și Artă florală, vol. I -V. Ed. INVEL – Multimedia,
București.
18. ***, Atlasul climatologic al României.
19. ***, Regia Autonomă Apele Române Iași.
20. http://www.almanac.com/plant/dahlias
21. http://www.stanford.edu/group/dahlia_genetics/links.htm