Lista figurilor [303132]

Lista figurilor

Figura 1.1 Talia arborilor

Figura 1.2 Forme de arbori

Figura 1.3 Gazonul în amenajare

Figura 2.1 Peretele verde

Figura 3.1 Județul Neamț

Figura 5.1 Compoziția vegetală

Figura 5.2 Compoziția vegetală cu ierburi decorative

Figura 6.1 Zona spațiului verde

Figura 6.2 Locația spațiului verde

Figura 6.3 Locurile de stat din zona de relaxare și odihnă

Figura 6.4 Diferite tipuri de materiale

Figura 6.5 Coșul de gunoi lângă locurile de stat

Figura 6.6 Locul de joacă amenajat necorespunzător

Figura 6.7 Lipsa vegetației

Figura 7.1 Amenajare propusă

Figura 7.2 Zona de joacă pentru copii

Figura 7.3 Detalii zona de joacă pentru copii

Figura 7.4 Zona de relaxare și odihnă

Figura 7.5 Detalii zona de relaxare și odihnă

Figuta 7.6 Zona de skate

Figura 7.7 Detalii zona de skate

Figura 7.8 Alei de promenadă

Figura 7.9 Pavimente de cauciuc

Figura 7.10 Pavele de diferite nuanțe

Figura 7.11 Pavele

Figura 7.12 Dale înierbate

Figura 7.13 Locuri de stat

Figura 7.14 Bazin decorativ

Figura 7.15 Stâlp de iluminat

Figura 7.16 Spoturi

Figura 7.17 Zona pentru copii pe parcursul anotimpurilor

Figura 7.18 Zona de relaxare și odihnă pe parcursul anotimpurilor

Figura 7.19 Detaliu gazon și mușchi

Figura 7.20 Campanula carpatica

Figura 7.21 Phlox subulata

Figura 7.22 Chrysanthemum indicum

Figura 2.23 Yucca flaccida

Figura 7.24 Carex elata

Figura 7.25 Hosta plataginea

Figura 7.26 Mischantus sinensis 'gracillimus'

Figura 7.27 Hydrangea arborescens

Figura 7.28 Hydrangea macrophylla

Figura 7.29 Callicarpa dichotoma

Figura 7.30 Cornus mas

Figura 7.31 Cornus florida 'rubra'

Figura 7.32 Buddleja davidii

Figura 7.33 Weigela florida

Figura 7.34 Spiraea japonica

Figura 7.35 Corylus avellana 'contorta'

Figura 7.36 Hamamelis x intermedia

Figura 7.37 Detzia gracilis

Figura 7.38 Berberis thunbergii

Figura 7.39 Juniperus communis 'blue carpet'

Figura 7.40 Juniperus communis 'green carpet'

Figura 7.41 Euonymus alatus

Figura 7.42 Euonymus fortunei 'emerald 'n' gold'

Figura 7.43 Kerria japonica

Figura 7.44 Rhus typhina

Figura 7.45 Cercidiphyllum japonicum

Figura 7.46 Cercis canadensis

Figura 7.47 Prunus blireana

Figura 7.48 Laburnum anagyroides

Figura 7.49 Tilia cordata

Figura 7.50 Aesculus hippocastanum

Introducere

„Lumea se îndreaptă spre o fază în care designul peisajului poate fi recunoscut drept cel mai cuprinzător dintre arte. [anonimizat] o proiecție în natură a ideilor sale abstracte. Numai în secolul prezent peisajul colectiv a apărut ca o necesitate socială. Promovăm o artă peisagistică pe o scară ce nu a fost niciodată concepută în istorie.” (“The world is moving into a phase when landscape design may well be recognized as the most comprehensive of the arts. Man creates around him an environment that is a projection into nature of his abstract ideas. It is only in the present century that the collective landscape has emerged as a social necessity. We are promoting a landscape art on a scale never conceived of in history ([anonimizat]).”

„[anonimizat], tinzând să constituie un ansamblu complex și unitar.” (Ana-Felicia Iliescu, 2003)

Într-[anonimizat]. [anonimizat]i, grădini, aliniamente stradale, spații verzi în jurul instituțiilor publice, spații verzi din ansamblurile de locuințe, grădini zoologice, plantații aferente cimitirelor. În schimb, spațiile verzi ce se află în afara localităților cuprind zonele de agrement, plantațiile de-a lungul căilor de acces feroviar și rutier, dar și plantațiile de protecție.

Spațiile verzi proiectate pentru funcția de recreare, cum sunt parcurile, scuarurile, grădinile, zonele de agrement și pădurile-parc, au o abordare caracteristică prin care se prezintă principiile compoziționale ale arhitecturii peisajului. Astfel, se urmărește crearea armonioasă a unui ansamblu peisagistic, înglobând dotările și amenajările după anumite condiții și criterii.

Dintotdeauna, omul a vrut să modeleze natura, să armonizeze și să integreze în mediul artificial creat de el, elemente din natură: arbori, arbuști, roci, apă. În decursul istoriei, s-au trasat și dezvoltat modalități diferite de amenajare a spațiilor verzi, s-au creat stiluri și școli în concordanță cu noile cerințe.

Alcătuirea de spații organizate ale mediului natural, care să poată permite o integrare proporționată a activităților umane, reprezintă obiectivul esențial al arhitecturii peisagere.

Din punct de vedere estetic, plantele pot deveni o sculptură vie. Când sunt tunse și aranjate prin metoda artei topiare sau când sunt amplasate pe un zid sau pe o împrejmuire, acestea decorează în funcție de specie prin port, ramuri, frunze, flori și fructe.

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

Capitolul 1

ELEMENTELE COMPONENTE ALE AMENAJĂRILOR PEISAGERE

Rolul plantelor în crearea peisajelor nu trebuie subestimat. Le putem folosi pentru crearea covoarelor vegetale din plante floricole, cât și din arbuști și subarbuști târâtori, putem folosi arbori și arbuști pentru etajarea compoziției, pentru crearea de pereți verzi datorită speciilor cățărătoare.

Cap.1.1 Vegetația

Speciile lemnoase în spațiile verzi

Arborii și arbuștii se folosesc pentru a atenua și echilibra peisajul dintr-o amenajare prin talie, aspect și frunziș, iar mai apoi se iau în considerare și efectele decorative suplimentare prin flori, fructe și scoarță.

Arborii sunt elementele cele mai înalte dintr-o amenajare, fiind clasificați astfel: arbori de talia I ce depășesc 25 m înălțime, arbori de talia a II-a cu înălțimi între 15-25 m și arbori de talia a III-a cu înălțimi între 7-15 m.(fig. 1.1)

Fig.1.1 Talia arborilor (http://www.scrigroup.com/casa-masina/silvicultura/Rolul-speciilor-si-al-arborilo63986.php)

În funcție de talie, arborii se folosesc diferit în raport cu restul elementelor compoziției. Aceștia pot evidenția sau calma un peisaj pentru a defini și echilibra ansamblul compozițional.

Arbuștii și subarbuștii sunt utilizați pentru a diversifica unitatea compoziției, dar au și un rol deosebit datorită capacității de a înflori de la vârste destul de mici.

Formele sau siluetele arborilor rezultă din modul de creștere a trunchiului, a caracteristicilor ramificării și a formei de ansamblu a coroanei.

Arborii și arbuștii pot crea anumite efecte vizuale datorită modului de dispunere și asociere, formele acestora constituind compoziții cu caracteristici speciale.

Ca și în cazul taliei, habitusul suferă modificări o dată cu trecerea timpului, din cauza condițiilor de cultură sau chiar datorită unei caracteristici a speciei.

În funcție de doleanțele peisagistului, dar și de unele criterii ce țin de ordin funcțional, proiectantul poate folosi forme ovoide, piramidale, sferice, columnare, forme neregulate, forme prostrate sau forme urcătoare (fig. 1.2). Acestea din urmă oferă astfel o multitudine de posibilități de folosire a speciilor lemnoase arbustive între ele, în combinație cu speciile lemnoase arboricole, dar și în combinație cu speciile floricole.

Frunzișul speciilor lemnoase arboricole și arbustive aduc peisajului culoarea limitată la sezonul de vegetație în cazul speciilor cu frunze caduce și prezentă pe tot parcursul anului în cazul speciilor sempervirescente.

Frunzișul constituie un element dinamic al peisajului prin câteva caractere ornamentale: coloritul, mărimea, forma și luciul.

Florile sunt pentru multe dintre speciile arbustive, dar și pentru câteva din speciile arboricole, o trăsătură ornamentală importantă, deoarece impresionează prin efectul de masă. Aceștia se folosesc pentru însuflețirea amenajărilor cu efecte cromatice care uneori concurează cu efectele cromatice realizate de speciile floricole.

Fructele, conurile și scoarța speciilor lemnoase contribuie la intensificarea valorii ornamentale a peisajului.

Speciile lemnoase au câteva caracteristici, cum ar fi longevitatea, rapiditatea creșterii, capacitatea de drajonare și de lăstărire și capacitatea de stânjenire a altor specii din raza lor, de care trebuie să ținem cont atunci când le folosim într-o amenajare.

Doi factori primordiali în selecționarea speciilor pentru crearea unei amenajări durabile sunt reprezentați de cerințele față de climă și cerințele față de sol.

În cadrul amenajărilor peisagere, speciile lemnoase arboricole și arbustive sunt utilizate sub mai multe forme: masive, aliniamente, grupuri, garduri vii și exemple solitare.

Speciile floricole și gazonul în spațiile verzi

Speciile floricole decorează doar în sezonul de vegetație, prin habitus, frunze și flori. Acest aspect constituie elementul principal al unui spațiu verde amenajat.

Plantele floricole sunt elemente decorative ce pot fi folosite atât solitar, cât și în combinație cu aceeași specie sau cu specii diferite, formând compoziții vegetale ce pot decora fiecare sezon.

Când stabilim speciile se iau în considerare unele aspecte ce țin de înălțimea plantei, portul, forma, mărimea și culoarea frunzelor, forma și culoarea fructelor, cerințele față de sol și climă și nu în ultimul rând ciclul de viață.

Cele mai importante caracteristici ale unei plante în amenajare sunt culoarea, forma și textura. Dacă într-o compoziție se vor lua în considerare aceste aspecte, indubitabil amenajarea va avea un real succes.

După ciclul de viață, speciile floricole se împart în: plante anuale, plante bienale și perene.

Se ia în considerare ciclul de viață, perioada și durata de înflorire, înălțimea plantelor, mărimea, forma și culoarea florilor, dar și forma și culoarea frunzelor, atunci când asociem speciile floricole.

Gazonul reprezintă fondul principal al unui spațiu verde și pune în evidență caracteristicile speciilor arboricole, arbustive și floricole sau a stâncilor, clădirilor, elementelor arhitecturale și a luciului de apă.

Gazonul este delimitat în amenajare de borduri din materiale prelucrate sau de compoziții florale: borduri, arabescuri sau perdele florale ce au rolul de a crea un punct de interes sau de a masca unele obiecte sau vederi mai puțin decorative.(fig. 1.3)

Fig. 1.3 Gazonul în amenajare (http://jelandscapingco.com/)

Capitolul 2

DISTRIBUȚIA SPAȚIALĂ A VEGETAȚIEI ÎN AMENAJĂRILE PEISAGERE

Vegetația are rolul de a completa unele elemente arhitecturale, clădiri, stânci sau luciu de ape pentru crearea peisajului dorit. Amenajarea se delimitează cu ajutorul speciilor lemnoase arboricole și arbustive în spații de forme și mărimi diferite.

Spațiile modelate astfel prin vegetație pot servi pentru anumite funcții: locuri de joacă pentru copii, zone de odihnă, pentru a proteja fonic unele zone în aer liber, dar și pentru a masca vederile nedorite.

Cele mai utile elemente compoziționale folosite în design-ul peisager sunt: elemente de perspectivă; elemente de compunere a traseelor; succesiunea, gradația și ritmul; axele, centrul/centrele de greutate, echilibrul, simetria, asimetria, proporționalitatea. (Doina-Dascălu Mira, note curs)

Amenajările cu specii lemnoase pot fi: aliniamente, fâșii, grupuri, boschete, masive, perete verde (fig. 2.1), teatrul verde și labirintul.

Fig. 2.1 Perete verde

(http://inhabitat.com/a-milan-shopping-center-is-now-home-to-the-worlds-largest-living-wall/)

Amenajările florale sunt elementele ce subliniază caracteristicile unei anumite zone, acestea afirmându-se prin formele de ansamblu și prin colorit.

De-a lungul timpului, s-au experimentat câteva moduri de compoziție care și-au dovedit însușirile estetice: ronduri, rabate, platbande, mozaicuri, arabescuri, borduri florale, covoare florale, grupuri și masive florale, pete florale și fundaluri sau perdele florale.

Unitatea și armonia peisajului decurg și din echilibrarea volumelor vegetale între ele și a acestora cu spațiile în care se află sau pe care le definesc. (Ana-Felicia Iliescu, 2003)

Capitolul 3

CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL

Cap. 3.1 Amplasare geografică și relief

Județul Neamț se situează în partea central-estică a României, între paralelele 46°40' și 47°20' latitudine nordică și meridianele 25°43' și 27°15' longitudine estică. (fig.3.1) (http://www.ijsunt.ro/pub/doc/analiza%20riscurilor%20-%20extras.pdf)

Județul Neamț este alcătuit din 2 municipii, 3 orașe și 78 comune și are o suprafață de 585.616 ha, adică 2.5% din teritoriul țării. (http://www.ijsunt.ro/pub/doc/analiza%20riscurilor%20-%20extras.pdf)

Fig. 3.1 Județul Neamț

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Piatra_Neam%C8%9B)

Relieful județului este dispus în trepte ce coboară de la vest spre est incluzând unități muntoase, unități de podiș, unități subcarpatice și culoarele de vale ale Siretului și Moldovei.

Principalele unități muntoase sunt: Masivul Ceahlău, Munții Hășmaș, Munții Bistriței, Munții Tarcău și Munții Stânișoarei.

Unitatea subcarpatică se află la est de zona montană și cuprinde trei depresiuni: Neamț, Cracău-Bistrița și o parte din Tazlău.

La est de subcarpați întâlnim Podișul Central Moldovenesc ce se integrează prin elementele morfologice și de evoluție.

Culoarele de Vale ale Siretului și Moldovei reprezintă cea mai joasă formă de relief și ating o lățime maximă de aproximativ 5 km la nivelul luncilor, cu aspect de câmpie largă terasată.

Factorii climatici, antropici și de relief determină distribuirea în teritoriu a principalelor tipuri și subtipuri de sol. Pentru zona Subcarpaților Moldovei sunt specifice solurile brune tipice de pădure sau cu diverse feluri de podzolire.

În zona montană întâlnim soluri silvestre care, în general, sunt de grosimi mici și acoperite cu păduri și pajiști naturale.

Solurile podzolite sunt acide, iar cele brune podzolite sunt sărace în humus. Acestea sunt sărace și în azot, potaziu, fosfor, microelemente; de aceea, astfel de soluri sunt favorabile unui număr mic de plante ce necesită o fertilizare puternică cu gunoi de grajd în proporții mari cu turbă la 2-3 ani sau îngrășăminte verzi.

Cap. 3.2 Caracteristici climatice

În judetul Neamț întâlnim o climă temperat-continentală. Particularitățile circulației atmosferice, altitudinea, formele și fragmentarea reliefului, dar și suprafețele lacustre ale amenajării hidroenergetice a râului Bistrița, determină caracteristicile climei.

În estul județului întâlnim un caracter mai continental, cu aer uscat și vreme în general mai senină. Munții schimbă înaintarea spre vest a aerului rece, arctic continental, determinând astfel geruri intense. Astfel de situații dau naștere unor viscole violente, iar în cazul maselor de aer instabile, mișcarea de urcare a aerului umed pe versanții estici produce efectul de feon în Masivul Ceahlău către Valea Bistriței și în depresiunile Neamț și Cracău-Bistrița.

Cantitatea anuală de precipitații crește de la est la vest, de la 490 mm în Roman, la 742 mm la Toaca. În general, maximul de precipitații se înregistrează în luna iunie, iar minimul în lunile ianuarie-februarie.

Vara cad cele mai mari cantități de precipitații din totalul anual, 38% și 46%, iar iarna cad cele mai mici cantități de 9% și18%, din totalul anual. Numărul de zile de ploaie, anual, este cuprins între 90-107, exceptând zona de munte.

Temperatura medie anuală crește de la 0,7°C la Ceahlău – vârful Toaca, până la 8,8°C la Piatra Neamț.

Jumătatea de est a județului Neamț are valori termice cuprinse între 8,2 și 8,8°C, iar mai apoi temperatura descrește către zona montană.

Luna cea mai friguroasă este în ianuarie, iar cea mai călduroasă este în iulie.

O caracteristică a județului Neamț o reprezintă producerea precipitațiilor sub formă de ploaie în cantități mari în intervale scurte de timp. Rezultatul acestui fenomen este producerea de inundații ca urmare a creșterii bruște a debitelor pe torenți sau pe principalele cursuri de apă. Localităție din zona montană ce se află în jumătatea vestică a județului sunt cele mai expuse acestui fenomen.

PARTEA A II-A – CONTRIBUȚII PROPRII

Capitolul 4

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI, MATERIALUL ȘI METODOLOGIA

Cap. 4.1 Scopul și obiectivele studiului

”Nu subestimați valoarea terapeutică a grădinăritului. Este singura zonă în care putem folosi cu toții talentele noastre creative pentru a face o lucrare cu adevărat satisfăcătoare. Fiecare individ, cu gânduri, răbdare și o mare parte a ajutorului din natură, are în el dorința să creeze propriul lui paradis privat: cu adevărat un lucru de frumusețe și o bucurie pentru totdeauna.”(“Don’t underestimate the therapeutic value of gardening. It’s the one area where we can all use our nascent creative talents to make a truly satisfying work of art. Every individual, with thought, patience and a large portion of help from nature, has it in them to create their own private paradise: truly a thing of beauty and a joy for ever.”) (Geoff Hamilton, Paradise Gardens, 1997)

Scopul și obiectivul acestei lucrări este de a propune și de a realiza o amenajare într-un spațiu verde din Municipiul Roman, Județul Neamț.

Propunerea vine după ce a fost analizată în detaliu situația existentă a spațiului verde. Aceasta propunere de amenajare va avea rolul de a înfrumuseța zona și de a readuce ordinea și echilibrul spațiului verde aferent ansamblurilor de locuințe.

Amenajarea va avea ca temă ”skate-park”, deoarece cu ceva vreme în urmă, acest spațiu verde așa era cunoscut de către majoritatea adolescenților din oraș, aceasta fiind singura zonă de acest tip amenajată în tot orașul. Dar se vor regăsi și un spațiu de joacă pentru copii și o zonă de relaxare și odihnă.

Ca obiective regăsim următoarele:

Se va crea o bază generală de date

Se va face o documentare a situației existente

Se vor stabili câteva criterii ce țin de caracterul acestei amenajări

Se vor observa greșelile existente în amenajare

Se va prezenta o propunere de amenajare peisagistică

Cap. 4.2 Materialul și metodologia cercetării

Materialul de studiu este reprezentat de un spațiu verde dintr-o zonă de locuit din Municipiul Roman, spațiu care prezintă greșeli de proiectare și o întreținere defectuoasă. Inițial, zona a fost proiectată pe tema ”skate park” însă, o dată cu trecerea timpului, construcțiile au dispărut rămânând o mare parte din spațiu verde gol.

Această amenajare va fi studiată în detaliu, efectuându-se astel o analiză SWOT, prin care vor fi evidențiate lipsurile și greșelile amenajării, propunându-se în final o schimbare majoră ce va fi proiectată pentru a corecta și înfrumuseța spațiul verde deja existent.

Capitolul 5

STUDII DE CAZ

Contrastul cromatic/Cromatica într-o compoziție vegetală

Într-o amenajare peiagistică, constrastul cromatic pune în evidență contururi, alei, forme și spații de tranziție, atrăgând astfel privirea trecătorului și totodată, subliniind echilibrul în amenajare.

Fig. 5.1 Compoziție vegetală

https://ro.pinterest.com/pin/186899453257091021/

În această amenajare întâlnim plante cu diferite forme, culori și înălțimi. Aceste detalii pun în evidență întregul ansamblu compozițional și reflectă vivacitatea peisajului în cadrul natural.

Peisagistul folosește în această amenajare schema de plantare utilizând culori dominante. Culoarea dominantă este roz, adăugând pe alocuri grupuri mai mici de plante de diferite culori, accentuând astfel compoziția vegetală.

Culoarea roz reprezintă romantismul, iar unele studii arată că această culoare calmează și îmbunătățește sentimentele.

Galbenul folosit în această compoziție, în cantitate mică, creează senzația de strălucire, de căldură și echilibrează vizual amenajarea.

Albul este folosit pentru a întrerupe continuitatea culorii roz și de a da senzația de luminozitate.

În această compoziție vegetală, plantele folosite au înălțimi și forme diferite pentru a crea un peisaj cât mai apropiat de cel sălbatic. Covorul de vegetație realizează astfel o zonă de interes și de delimitare a spațiului încadrat în gazon.

Forma și textura într-o compoziție vegetală

În cadrul unei amenajări peisagere, forma și textura plantelor contribuie la echilibrarea compoziției vegetale și creează un punct de interes vizual. Forma este dată de portul plantei, iar textura de forma și desimea frunzișului.

Fig. 5.2 Compoziție vetelă cu ierburi decorative

https://www.gardenia.net/plant/miscanthus-sinensis-morning-light-maiden-grass

Peisagistul folosește o perdea florală pentru a delimita spațiul verde, prin combinarea a două specii extrem de decorative. Hydrangea macrophylla decorează prin forma globuloasă și florile intens colorate, iar Miscanthus sinensis decorează atât prin port, cât și prin textura frunzișului și forma florilor.

Miscanthus sinensis are o textură fină și prin simplitatea lui, reflectă lumina și are rolul de a echilibra compoziția alături de Hydrangea macrophylla, care are o textură mai grosieră. Aceste două plante pot realiza peisaje complexe în perioade diferite ale anului, dar și pe timp de ploaie sau soare.

Forma și textura unei plante într-o amenajare are un rol la fel de important ca și culoarea. Utilizarea plantelor după aceste trei caracteristici alcătuiesc un peisaj plin de viață, armonios și echilibrat.

Capitolul 6

ANALIZA SITUAȚIEI EXISTENTE

Având în vedere faptul că spațiul verde ce va fi amenajat se află într-o zonă centrală a orașului Roman, se vor lua în considerare mai mulți factori de care va depinde întregul spațiu verde amenajat.(fig. 6.1)

Fig. 6.1 Zona spațiului verde

(https://www.google.ro/maps/@46.9229251,26.9285843,19.5z?hl=en)

Acest spațiu verde se află în preajma unor culturi religioase (una de rit ortodox, una catolică și una armenească), în preajma Clubului Copiilor și a mai multor magazine și bănci ce se află pe Bulevardul Roman Mușat. (fig. 6.2)

Fig. 6.2 Locația zonei

(https://www.google.ro/maps/@46.9229251,26.9285843,19.5z?hl=en)

Inițial, acest spațiu amenajat a fost realizat pentru adolescenții care iubeau skateboard-ul, ulterior din cauza neîngrijirii spațiului, accesoriile s-au degradat și a fost necesară îndepărtarea lor.

Avantaje

Unul dintre principalele avantaje ale acestui spațiu verde amenajat este că se află într-o zonă centrală a orașului, intens populată.

Există o zonă de relaxare destinată persoanelor în vârstă, dar care din punct de vedere estetic nu mai îndeplinește toate funcțiile. (fig 6.3)

Fig. 6.3 Locurile de stat din zona de relaxare și odihnă

Dezavantaje

Pentru realizarea aleilor s-au folosit mai multe tipuri de materiale, care nu sunt estetice și efectul vizual provocat este respingător. (fig. 6.4)

Coșurile de gunoi sunt amplasate în mod greșit lângă locurile de stat, la fel cum întâlnim în majoritatea parcurilor și spațiilor verzi din România. (fig. 6.5)

Fig. 6.4 Diferitele tipuri de materiale Fig. 6.5 Coșul de gunoi langă locul de stat

Zona de joacă pentru copii nu este amenajată corespunzător. Lipsa materialului special în această zonă denotă un loc lipsit de siguranță. (fig. 6.6)

Lipsa zonelor umbrite din zona de joacă pentru copii este greu de suportat pe timp de vară. (fig. 6.7)

Fig. 6.6 Locul de joacă amenajat necorespunzător Fig. 6.7 Lipsa vegetației

Metode de rezolvare

Reorganizarea compoziției vegetale

Folosirea unui material special pentru locul de joacă

Folosirea unui singur tip de material atât pentru alei, cât și pentru locurile de stat

Capitolul 7

AMENAJAREA SPAȚIULUI VERDE DIN CADRUL UNUI ANSAMBLU DE LOCUINȚE

Această amenajare a fost realizată în stil mixt, cu compoziții vegetale ce au rolul de a înfrumuseța și echilibra peisajul urban. Varietatea de culori și forme alcătuiesc o oază de relaxare în contrast cu ariditatea orașului.

În cadrul acestei amenajări s-au actualizat spațiile de relaxare și odihnă, zona pentru copii și zona pentru skate.

Fig. 7.1 Amenajare propusă

Cap. 7.1 Propuneri funcționale

Zone de acces principal și secundar

Zona de joacă pentru copii

Zone de odihnă și relaxare

Zona de skate

Zone de promenadă

În acest proiect s-a păstrat modul de dispunere a aleilor și de zonificare a spațiilor de odihnă și relaxare și a spațiului de joacă pentru copii.

Cap. 7.2 Analiza spațiilor funcționale propuse

Zone de acces principal și secundar

Zonele de acces principal și secundar s-au reabilitat și s-au realizat conform standardelor urbanistice. S-a păstrat dispunerea aleilor deoarece acestea fac legătura cu mai multe străzi ce vin din diferite zone ale orașului.

Zona de joacă pentru copii

Acest spațiu a fost reorganizat și s-au amenajat trei zone pe categorii de vârstă (fig. 7.2): o zonă pentru copii sub 5 ani, compusă din ladă de nisip și un balansoar și două zone pentru copii mai mari compuse din ansambluri de joacă pentru copii între 4-12 ani și ansambluri de joacă pentru copii de peste 12 ani. Toate aceste trei zone sunt legate între ele de alei realizate din dale înierbate. (fig.7.3)

În această amenajare s-au folosit pavimente de cauciuc pentru protecția copiilor, dar și pentru a proteja zonele de joacă după ploaie.

Zona de joacă pentru copii a fost împrejmuită de un gard viu realizat din trei specii arbustive pentru a evita monotonia, mai ales că este vorba de un spațiu amenajat pentru copii.

Fig. 7.2 Zona de joacă pentru copii Fig. 7.3 Detalii zona de joacă pentru copii

Zone de odihnă și relaxare

Zonele de odihnă și relaxare sunt realizate în stil geometric, forme circulare și elipsoidale cu locuri de stat modulare ce accentuează formele geometrice ale acestor spații. Vegetația folosită în aceste zone umbrește și înfrumusețează spațiul oferindu-i privitorului, beneficiarului, o senzație de liniște și relaxare. (fig. 7.4)

În aceste zone amenajate se regăsesc fire de apă ce completează și oferă impresia de oază de relaxare, deoarece apa este liniștită, lipsită de zgomote puternice. Firele de apă sunt realizate în așa fel încât se poate trece peste ele, fiind de dimensiuni mici, strâmte și cu adâncimi mici, nefiind periculoase pentru copii, rolul lor fiind strict decorativ.

Plantele folosite oferă umbră și totodată fac spațiul răcoros pe timp de vară. Ca specii s-au folosit mai mult plante arbustive ce decorează pe parcursul tuturor anotimpurilor, realizându-se astfel o amenajare complexă. Plantele decorează succesiv din primăvară până în toamnă, inclusiv iarna datorită coniferelor și a ramurilor arbuștilor foioși.

Speciile folosite oferă atât culoare, cât și textură spațiului amenajat, astfel încât să nu existe monotonie. Formele plantelor realizează un perete vegetativ oferind intimitate pentru un plus de relaxare.

Locurile de stat sunt așezate cu atenție pentru a oferi beneficiarilor umbra necesară pe timp de vară. În această amenajare se găsesc locuri de stat tip banchetă, dar și module simple, aranjate radiar în jurul punctului central din amenajare, apa.

Ca zonă de relaxare și odihnă mai există și zona cu maxișah cu locuri de stat, ce a fost proiectată pentru persoanele mai în vârstă și nu numai. Trecerea de la aleea principală în această zonă se realizeză și aici cu ajutorul dalelor înierbate pentru a crea o continuitate în peluză. (fig. 7.5)

Fig. 7.4 Zonele de relaxare și odihnă

Fig. 7.5 Detalii zone de relaxare și odihnă

Zona de skate

Zona pentru skateboard este amenajată minimalist, accesoriile folosite fiind de dimensiuni mici, dar care completează și definesc întreg spațiul amenajat. (fig. 7.6) În cadrul acestei zone amenajate se regăsesc două locuri de stat, pe care de obicei adolescenții le folosesc pentru a se odihni sau chiar pentru a se aventura pe ele.(fig. 7.7)

Fig. 7.6 Zona de skate Fig. 7.7 Detalii zona de skate

Zone de promenadă

Se poate spune că întrg spațiul amenajt este o promenadă în sine. Oamenii se pot plimba și pot admira amenajarea realizată prin specii de arbuști și arbori ce decorează prin port, formă, culoare și textură. (fig. 7.8)

Fig. 7.8 Alei de promenadă

Cap. 7.3 Analiza elementelor morfologice peisagere

Accese și dalarea spațiilor amenajate

Pentru alei și zonele amenajate s-au folosit trei tipuri de materiale, dar de diferite culori pentru a realiza un contrast mai puternic. În zona amenajată pentru copii s-au folosit pavimente de cauciuc pentru protecție, în zona de skate și în zonele de odihnă și relaxare s-au folosit pavele din două nuanțe împreună cu dale înierbate.(fig. 7.9-7.12)

Fig. 7.9 Pavimente de cauciuc Fig. 7.10 Pavele de diferite nuanțe

Fig. 7.11 Pavele Fig. 7.12 Dale înierbate

Locurile de stat destinate relaxării și odihnei

În acest spațiu verde s-au folosit locuri de stat de tip module, pentru a crea un efect mai modern și o amenajare mai actualizată zilelor noastre.

Locurile de stat au fost concepute de două tipuri, pentru una sau mai multe persoane. Pentru realizarea acestor locuri de stat s-a folosit un singur tip de matrial și acela este betonul deoarece vara este mai răcoros și necesită o întreținere minimă.

Locurile de stat au fost așezate în mod simetric în amenajare, astfel contribuind la echilibrarea amenajării. (fig. 7.13)

Fig. 7.13 Locuri de stat

Bazinul decorativ

Într-o amenajare, apa este este un element decorativ ce poate decora fie prin simpla ei prezență, liniștită (luciu de apă), fie sub formă de căderi (cum sunt cascadele) sau sub formă de jocuri de apă (cum sunt fântânile arteziene).

Bazinul nu va avea bordură, ci va fi încadrat în dalaj și adâncimea va fi de 15 cm, iar firele de apă vor avea 10 cm.

În acestă amenajare, apa decorează prin cea mai simplă formă a ei, luciu de apă, ea reușind astfel să ofere amenajării un aer de relaxare.(fig. 7.14)

Fig. 7.14 Bazinul decorativ

Corpurile de iluminat

În această amenajare am folosit două tipuri de corpuri de iluminat: stâlpi de iluminat și iluminat încadrat în pavaje. (fig. 7.15-7.16)

Stâlpii de iluminat folosiți sunt realizați în stil modern, pentru a se potrivi cu locurile de stat și cu întregul ansamblu amenajat. Spoturile au rolul de a accentua siluetele compoziției vegetale și de a pune în evidență bazinul decorativ pe timp de noapte.

Fig. 7.15 Stâlp de iluminat Fig. 7.16 Spoturi

Cap 7.4 Amenajarea vegetației ambientale

În prezent, spațiul amenajat nu dispune de exemplare semnificative de vegetație, majoritatea plantelor regăsindu-se în afara zonei de amenajat. În cadrul spațiului amenajat se găsesc două exemplare de Aesculus hippocastanum și câțiva puieți de Tilia cordata.

Compoziția vegetală pe care am propus-o pentru înfrumusețarea acestei amenajări este simplă și complexă în același timp. S-au folosit în general specii arbustive și arboricole ce pun în evidență spațiul amenajat pe parcursul întregului an.

În cadrul spațiului amenajat pentru copii s-a dorit înlocuirea împrejmuirii din metal cu un gard viu ce decorează din primăvară până în iarnă. Speciile folosite sunt următoarele: Hamamelis x intermedia, Euonymus alatus, Buddleia davidii; pentru crearea zonelor umbrite s-au folosit două exemplare de Aesculus hippocastanum și un exemplar de Tilia cordata.

Hamamelis x intermedia decorează la sfârșitul iernii prin florile galbene și abundente; Euonymus alatus decorează primăvara prin lăstarii muchiați, de culoare arămie; Buddleia davidii sau liliacul de vară decorează pe timpul verii cu florile grupate în panicule terminale. Toate aceste trei specii sunt extrem de decorative toamna.

Castanul decorează primăvara prin florile mari, ce sunt dispuse în panicule mari de culoare albă, iar vara și toamna prin fructele mari.

Fig. 7.17 Zona pentru copii pe parcursul anotimpurilor

În cadrul zonelor de relaxare și odihnă s-au folosit mai multe specii arbustive decorative prin flori, frunze sau port, pentru un decor mai îndelungat. Vegetația folosită, datorită siluetelor și a înălțimilor, formează un perete vegetativ, rezultând astfel o zonă intimă pentru relaxare.

Plantele folosite în aceste zone sunt: Cercis canadensis, Prunus blireana, Laburnum anagyroides, Buddleia davidii, Deutzia gracilis, Hydrangea arborescens, Juniperus communis 'blue carpet' și Juniperus communis 'green carpet', Spiraea japonica, Weigela florida, Berberis thunbergii, Callicarpa dichotoma, Carex elata, Yucca flaccida și Hosta sp.

Fig. 7.18 Zona pentru relaxare și odihnă pe parcursul anotimpurilor

În restul amenajării s-au folosit grupări de plante care formează perdele de vegetație pentru a intimiza spațiul amenajat. Plantele folosite pentru delimitarea spațiului amenajat si pentru a înviora ambientul sunt: Cornus mas, Cercidiphyllum japonicum, Rhus typhina, Corylus avellana 'contorta', Hamamelis x intermedia, Weigela florida, Aesculus hippocastanum, Tilia cordata, Cercis canadensis, Buddleia davidii, Cornus florida 'rubra'. Ca plante floricole se regăsesc următoarele: Campanula carpatica, Phlox subulata, Chrysanthemum sp., Miscanthus sinensis 'gracillimus', Hydrangea macrophylla. În zonele de relaxare și odihnă s-au folosit pentru decor mușchi irlandez și o fâșie de gazon de culoare diferită pentru a accentua zona.

Fig. 7.19 Detaliu gazon și mușchi

Descrierea speciilor propuse:

Campanula carpatica –este o plantă floricolă perenă ce poate ajunge la 20 cm înălțime. Florile sunt albastre-violet sub formă de clopoțel. Înflorește abundent, asigurând decorul pe perioada primăverii. Este o plantă puțin pretențioasă (fig.7.20).

f

Phlox subulata –este o plantă perenă ce poate ajunge pâna 15 cm înălțime. Florile sunt de culoare roz. Înflorește abundent, asigurând decorul pe timp de vară (fig.7.21).

Chrysanthemum indicum –este o plantă perenă ce poate ajunge pană la 80 cm înălțime. Are aspect de tufă plină cu flori. Înflorește toamna. Este o plantă nepretențioasă(fig.7.22).

Yucca flaccida –este o plantă floricolă geofită rustică ce poate ajunge până la 60 cm înălțime. Înflorește vara, iar tija floriferă poate ajunge până la 150 cm. Florile sunt de culoare albă (fig.7.23).

Carex elata –este o iarbă decorativă ce poate ajunge până la 90 cm înălțime. Este decorativă prin port și textură. Este puțin pretențioasă la ger(fig.7.24).

Hosta plantaginea –este o plantă floficolă geofită rustică ce poate ajunge la 60 cm înălțime. Decorează prin port, dar și prin flori, înflorește vara târziu, florile sunt albe și ușor parfumate. Este plantă iubitoare de umbră(fig.7.25).

Mischanthus sinensis 'gracillimus' –este o iarbă decorativă ce poate ajunge până la 2 m înălțime. Este decorativă prin port și flori. Înflorește vara târziu. Este sensibilă la ger și la secetă(fig.7.26).

Hydrangea arborescens –este un subarbust de 0.8-1 m înălțime ce decorează prin flori și prin textura grosieră a frunzelor. Florile sunt inflorescențe de tip corimb și sunt de culoare albă. Este rezistentă la ger și suportă umbra ușoară. Înflorește începând cu luna iunie.(fig.7.27)

Hydrangea macrophylla –este un arbust de 3-4 m înălțime decorativ prin flori și port. Florile sunt roz, albastre și sunt inflorescențe de tip panicul umbeliform. Este sensibilă la ger și umbră. Înflorește în luna iunie. (fig.7.28)

Callicarpa dichotoma – este un arbust de 1-1,5 m înălțime ce decorează prin fructe și port. Florile sunt de culoare roz și sunt dispuse în cime. Fructele apar vara și sunt de culoare violet. (fig.7.29)

Cornus mas –este un arbust de 3-5 m decorativ prin lujeri, fructe și port. Florile sunt umbele mici de culoare galbenă. Fructele sunt roșii. (fig.7.30)

Cornus florida 'rubra' – este un arbust de 5-6 m decorativ prin ramuri și frunziș. Florile sunt de culoare roșii-rozii și apar în luna mai. (fig.7.31)

Buddlleja davidii –este un arbust de până la 5 m, decorativ prin port și flori. Florile sunt parfumate de culoare violet, grupate în panicule terminale. Înflorește din iulie până în septembrie. (fig.7.32)

Weigela florida –este un arbust de până la 3 m, decorativ prin flori și port. Florile sunt roz și înfloresc în mai. (fig.7.33)

Spiraea japonica –este un arbust de aproximativ 1,5 m decorativ prin flori și port. Florile sunt de culoare roz și sunt dispuse în inflorescențe corimbiforme. Înflorește în luna iunie.(fig.7.34)

Corylus avellana 'contorta' –este un arbust de 5 m înălțime, decorativ prin ramurile contorsionate și prin fructe. Fructele sunt achene globuloase. Este rezistentă la noxe. (fig.7.35)

Hamamelis x intermedia –este un arbust de 3-4 m înălțime ce decorează prin port și prin florile galbene ce apar iarna târziu. Este o specie rezistentă la ger.(fig.7.36)

Deutzia gracilis- este un arbust de 0.5-1m înălțime, decorativ prin flori și port. Florile sunt albe în panicule erecte. Înflorește în luna mai. Este o specie rezistentă la secetă și puțin sensibilă la ger.(fig.7.37)

Berberis thunbergii –este un arbust de până la 2.5 m decorativ prin flori, frunze și port. Florile sunt galbene, iar fructele sunt roșii.(fig.7.38)

Juniperus communis 'blue carpet' – este un arbust de aproximativ 0.5 m înălțime, decorativ prin fructe, portul târâtor și frunzișul albăstrui. Este rezistent la ger și secetă.(fig.7.39)

Juniperus communis 'green carpet' –este un arbust de aproximativ 0.5 înălțime ce decorează prin fructe, port și frunziș. Este rezistent la ger și arșiță.(fig.7.40)

Euonymus alatus –este un arbust de 4-5 m înălțime decorativ prin port, frunze și lăstari. Este o specie nepretențioasă.(fig.7.41)

Euonymus fortunei 'emerald 'n' gold' –este un arbust de 0.5-1 m înălțime decorativ prin port, frunziș și lăstari. Este o specie rezistentă la umbră și noxe.(fig.7.42)

Kerria japonica –este un subarbust de 1-1.5 m înălțime, decorativ prin flori și port. Înflorește în aprilie și uneori poate înflori și în toamnă. Vârfurile lăstarilor sunt sensibili la ger. (fig.7.43)

Rhus typhina –este un arbust de până la 10 m decorativ prin port și fructe. Fructul este o drupă de culoare roșie, păros. Este o specie heliofilă, dar suportă și semiumbra. Este o specie rezistentă la ger.(fig.7.44)

Cercidiphyllum japonicum –este un arbore de talie mică, ce poate ajunge până la 10 m, decorativ prin port și frunziș. Este o specie sensibilă la înghețurile târzii.(fig.7.45)

Cercis canadensis –este un arbore ce poate ajunge până la 12 m înălțime, decorativ prin flori și fructe. Este o specie rezistentă la ger.(fig.7.46)

Prunus blireana –este un arbust de aproximativ 6 m înălțime decorativ prin port și frunzișul intens colorat în purpuriu. Fructele sunt globuloase de culoare roșii-brumării.(fig.7.47)

Laburnum anagyroides –este un arbust de până la 7 m înălțime ce decorează prin port, flori și fructe. Este o specie rezistentă la ger, noxe și secetă.(fig.7.48)

Tilia cordata –este un arbore ce poate ajunge la 20 m cu un coronament piramidal. Decorează prin flori, fructe și are un miros specific. Este o specie sensibilă la secetă.(fig.7.49)

Aesculus hippocastanum –este un arbore ce poate ajunge până la 25 m înălțime. Decorează prin flori, fructe și port. Este o specie rezistentă la ger și sensibilă la secetă.

Concluzii

Bibliografie

Iliescu Ana Felicia, 2003, Arhitectură peisageră, Editura Ceres, București.

Drăghia Lucia, Chelariu Elena-Liliana, 2011 – Floricultură, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași

Dascălu Doina-Mira, note curs

Sampson Low, 1978, Planning your garden,

Sandu Tatiana, 2009, Arboricultură ornamentală, Editura Ion Ionescu de la brad, Iași

Sandu Tatiana, 2012, Arhitectura peisajului-Curs pentru licență, Editura PIM Iași

Dr. D.G. Hessayon, 1983, Editura Jarrold & Sons, Norwich

Jane Courtier, 2001, The year-round gardener, Marshall Publishing, London

***https://landarchs.com/11-famous-quotes-apply-landscape-architecture/

***https://www.google.ro/maps/@46.9229251,26.9285843,19.5z?hl=en

***https://ro.wikipedia.org/wiki/Piatra_Neam%C8%9B

***http://www.ijsunt.ro/pub/doc/analiza%20riscurilor%20-%20extras.pdf

***http://www.horticultorul.ro/arbori-arbusti-ornamentali-peisagistica/buddleia-davidii/

***http://blog.botanicatalog.com/ro/post/phlox-subulata/

***https://en.wikipedia.org/wiki/Yucca_flaccida

***https://es.wikipedia.org/wiki/Carex_elata

PIESE DESENATE

Planșa nr.1- Plan locația zonei

Planșa nr. 2 Propunere amenajare

Planșa nr. 3 Detalii