LISTA FIGURILO R ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 7 LISTA… [614612]

4 / 211

CUPRINS

LISTA FIGURILO R ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 7
LISTA TABELELOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 10
LISTA ANEXELOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 10
LISTA ABREVIERILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 11
REZUMAT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 12
SUMMARY ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 18
RÊSU ME ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 24
I. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND DEȘERTIFICAREA ………………………….. ………….. 30
I. GENERAL CONSIDERATIONS ON DESERTIFICATION ………………………….. ……………… 30
1.1 STUDIUL FENOMENULUI DE DEȘERTIFICARE LA NIVEL GLOBAL …………… 30
1.2 DEȘERTIFICAREA DIN PERSPECTIVA ROMÂNIEI ………………………….. ………….. 35
II. CARACTERISTICILE ZONELOR DEȘERTIFICATE ………………………….. …………………….. 41
II. CARACTERISTICS OF DESERTIFICATED AREAS ………………………….. …………………….. 41
2.1. FUNCȚIILE SOLULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 42
2.2 IMPACTUL DE GRADĂRII SOLURILOR ASUPRA ECOSISTEMELOR ………………. 47
III. CADRUL NATURAL AL ZONEI DE STUDIU ………………………….. ………………………… 52
III. NATURAL ENVIRONMENT OF THE STUDY AREA ………………………….. …………………. 52
3.1. AȘEZARE ȘI RELIEF ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 54
3.1.1. Câmpia Brăilei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 55
3.1.2. Câmpurile ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 55
3.1.3. Lacurile și depresiunile lacustre ………………………….. ………………………….. ……………… 56
3.1.4. Apele de suprafață și apele freatice ………………………….. ………………………….. …………. 57
3.2. CLIMA ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 58
3.2.1. Încadrare climatică prin analiza i ndicelui de ariditate ………………………….. ……………. 59
3.2.2. Temperatura ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 60
3.2.3. Temperatura la nivelul solului ………………………….. ………………………….. ………………… 61
3.2.4. Precipitați ile ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 62
3.2.5. Regimul eolian ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 64
3.2.6. Presiunea atmosferică ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 64
3.2.7. Calitatea aerului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 65
3.3. BIODIVERSITATEA ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 66
3.3.1. Flora ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 66
3.3.2. Fauna ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 67
3.3.3. Arii naturale protejate, de interes național și internațional ………………………….. ……… 67

5 / 211 3.4. SOLURILE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 68
3.5. CULTURILE AGRICOLE ………………………….. ………………………….. ………………………….. 73
3.6. SISTEMELE DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE ………………………….. ……………………. 75
3.7. FONDUL FORESTIER ȘI GRADUL DE ACOPERIRE CU PĂDURI ……………………… 77
IV. OBIECTIVELE STUDIULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. 79
IV. OBJECTIVES OF THE STUDY ………………………….. ………………………….. ………………………. 79
V. MATERIALE SI METODE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 82
V. MATHERIALS AND METHODS ………………………….. ………………………….. …………………….. 82
5.1. MATERIALE – BAZE DE DATE ………………………….. ………………………….. ……………….. 82
5.1.1. Baze de date climatice ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 82
5.1.2. Baze de date satelitare ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 82
5.1.2.1. Produse MODIS – MOD09A1, sinteză la 8 zile ………………………….. ………………… 83
5.1.2.2. Produse MODIS – MOD16A2, sinteză la 8 zile ………………………….. ………………… 85
5.1.2.4. Produse de tip CLC ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 88
5.1.3. Baza de date SIG (GIS) ………………………….. ………………………….. …………………………. 90
5.2. METODOLOGIA DE CALCUL ………………………….. ………………………….. ………………….. 94
5.2.1. Determinarea Indicelui de Ariditate – IAU ………………………….. ………………………….. .. 97
5.2.2. Determinarea indicelui de vegetație diferență normalizată pentru zona de studiu –
NDVI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 100
5.2.2.1 Determinarea indicelui de vegetație diferență normalizată, zilnic, pentru zona de
studi u – NDVI zilnic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 101
5.2.2.2. Determinarea indicelui de vegetație diferență normalizată, lunar, pentru zona de
studiu – NDVI lunar ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 103
5.2.2.3. Extragerea valorilor NDVI în format tabelar ………………………….. …………………… 104
5.2.3. Determinarea indicelui de apă diferență normalizată pentru zona de studiu – NDWI
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 105
5.2.3.1. Determinarea indicelui de apă diferență normalizată, zilnic, pentru zona de studiu
– NDWI zilnic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 106
5.2.3.2. Determinarea indicelui de apă diferență norm alizată, lunar, pentru zona de studiu
– NDWI lunar ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 108
5.2.3.3. Extragerea valorilor NDWI în format tabelar ………………………….. ………………….. 108
5.2.4. Determina rea indicelui privind stadiul vegetației, pentru zona de studiu – VCI …… 110
5.2.5. Determinarea indicelui de deșertificare diferență normalizată pentru zona de studiu –
NDDI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 112
5.2.5.1. Determinarea indicelui de secetă diferență normalizată, zilnic, pentru zona de
studiu – NDDI zilnic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 113
5.2.5.2. Determinarea indicelui de secetă diferență normalizată, lunar, pentru zona de
studiu – NDDI lunar ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 113
5.2.5.3. Extragerea valorilor NDDI în format tabelar ………………………….. …………………… 114
5.2.6. Procesarea imaginilor de tip CLC ………………………….. ………………………….. …………. 116
VI. REZULTATE ȘI INTERPRETĂRI ………………………….. ………………………….. …………………. 118

6 / 211 VI. RESULTS AND INTERPRETATIONS ………………………….. ………………………….. ………….. 118
6.1. INDICELE DE ARIDITATE ………………………….. ………………………….. ……………………… 119
6.2. INDICELE DE VEGETAȚIE DIFERENȚĂ NORMALIZATĂ – NDVI …………………. 137
6.3. INDICELE DE APĂ DIFERENȚĂ NORMALIZATĂ – NDWI ȘI VCI – INDICELE
PRIVIND STAREA DE DEZVOLTARE A VEGETAȚIEI ………………………….. ……………… 152
6.4. INDICELE DE SECETĂ DIFERENȚĂ NORMALIZATĂ – NDDI ȘI FENOLOGIA
PLANTELOR DE CULTURĂ ………………………….. ………………………….. …………………………. 170
6.5. VARIAȚIA FOLOSINȚEI TERENURILOR DIN ANALIZA IMAGINILOR
SATELITARE DE TIP CLC ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 187
6.5.1 Terenuri arabile neirigate – cod 211 ………………………….. ………………………….. ………. 192
6.5.2 Terenuri cultivate cu orez – cod 213 ………………………….. ………………………….. ………. 193
6.5.3 Terenuri cultivate cu vi ță de vie – cod 221 ………………………….. ………………………….. 193
6.5.4 Terenuri destinate livezilor – cod 222 ………………………….. ………………………….. ……… 194
6.5.5 Terenuri destinate pășunilor secundare – cod 231 ………………………….. ………………… 195
6.5.6 Terenuri destinate culturilor complexe – cod 242 ………………………….. …………………. 195
6.5.7 Terenuri predominant agricole în amestec cu vegetație natura lă – cod 243 ………….. 196
VII. CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 197
VII. CONCLUSIONS ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 197
BIBLIOG RAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 207
REFERENCES ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 207

7 / 211 LISTA FIGURILOR
Figura 1 1: Mecanisme de degradare a solului induse ant ropic, în funcție de factorii determinanți,
la nivel mondial, dupa World Resource Institute, 1999 ………………………….. ………………………….. 32
Figura 1 2: Utilizarea resurselor de sol pe plan mondial, după World Resource Institute, 199 9 .. 33
Figura 1 3: Principalele folosințe ale terenurilor în România, FAO 2014 ………………………….. …. 36
Figura 1 4: Distribuția indicelui de ariditate R î n România,conform Programului Național de
Acțiune pentru prevenirea și controlul secetei,deșertificării și degradării solurilor (2001 -2020) 37
Figura 1 5: Clasificarea zonelor agro climatice di n România, in functie de mediile multi anuale
ale temperaturilor și precipitațiilor, conform cu Programul Național de Acțiune pentru prevenirea
și controlul secetei, deșertificării și degradării solurilor (2001 – 2020) ………………………….. …….. 38
Figura 1 6: Clasificarea zonelor secetoase din România, pe baza coeficientului de ariditate
(Palfay index), proprietățile solurilor, caracteristicile reliefului și nivelului apelor, ICPA ………. 39

Figura 2 1: Principalele interacțiuni între pedosferă (sol), atmosferă (aer), hidrosferă (apă),
litosferă (rocă) și biosferă (plante și animale) (Dent, 2005) ………………………….. ……………………. 44
Figura 2 2: Pricipalii factori care determina apariția fenomenului de deșertificare (Lal R., 1989)
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 46
Figura 2 4: Relațiile duale dintre sistemul sol -teren și sistemul cl imatic, (Munteanu, 2000) ……. 46
Figura 2 5: Indicele sensibilității ecosistemelor la deșertificare, între 1961 – 1990 (Sursa ICPA)
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 51

Figura 3 1: Harta unităților fizico – geografice ale județului Brăila ………………………….. …………. 54
Figura 3 2: Principalele ape de suprafață din județul Brăila ………………………….. ……………………. 57
Figura 3 3: Variația indicelui de ariditate pentru intervalul 1961 – 2013, în județul Brăila ……… 59
Figura 3 4 : Variația temperaturii aerului pentru intervalul 1961 – 2016, îm județul Brăila ……… 60
Figura 3 5: Variația temperaturii la nivelul solului în intervalul 1961 – 2016, în județul Brăila .. 61
Figura 3 6: Variația precipitațiilor în intervalul 1961 – 2016, în județul Brăila ……………………… 62
Figura 3 7: Variația presiunii atmosferice în intervalul 1961 – 2013, în județul Brăila …………… 65
Figura 3 8: Limitele ariilor protejate, în județul Brăila ………………………….. ………………………….. . 68
Figura 3 9: Clasificarea solurilor din județul Brăila, în funcție de pretabilitat ea la folosința
agricolă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 69
Figura 3 10: Harta solurilor în județul Brăila, elaborată de ICPA, 2014 ………………………….. …… 72
Figura 3 11: Distribuția UA T-urilor în funcție de suprafața agricolă, în județul Brăila …………… 75
Figura 3 12: Suprafețele agricole (ha) din județul Brăila amenajate cu lucrări de îmbunătățiri
funciare, conform Institutului Naț ional de Statistică ………………………….. ………………………….. …. 76
Figura 3 13: Ponderea suprafețelor ocupate de păduri la nivel de UAT, în județul Brăila ……….. 78
Figura 4 1: Schema de lucru pentru indeplinirea obiectivelor studiului ………………………….. ……. 80

Figura 5 1: Descărcarea datelor satelitare de tip MOD09A1 ………………………….. …………………… 85
Figura 5 2: Descărcarea datelor MOD16A2 ………………………….. ………………………….. …………….. 86
Figura 5 3: Categoriile de folosință a terenurilor în județul Brăila ………………………….. …………… 91
Figura 5 4: Organizarea administrativ – teritorială a județului Brăila ………………………….. ………. 92
Figura 5 5: Distribuția principalelor artere hidrografice din județul Brăila ………………………….. .. 92
Figura 5 6: Distribuția corpurilor de pădure din județul Brăila ………………………….. ………………… 93
Figura 5 7: Dispunerea rețelelor de transport din județul Brăila ………………………….. ………………. 93
Figura 5 8 : Selectarea reflectanțelor Rb1 și Rb2 pentru calculul NDVI (sinteză la 8 zile) …….. 102
Figura 5 9: Decuparea Rb1 și Rb2 pe cont urul județului Brăila din imaginile extrase …………… 102
Figura 5 10: Calculul NDVI din cele 2 benzi spectrale, pe conturul județului Brăila ……………. 103
Figura 5 11: Determinarea valorilor lunare ale NDVI ………………………….. ………………………….. 103

8 / 211 Figura 5 12: Organizarea valorilor NDVI lunare in format tabelar ………………………….. ………… 104
Figura 5 13: Unirea atributelor celor două tabele: valori NDVI și valori specifice fiecărui UAT
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 104
Figura 5 14: Extragerea valorilor lunare ale NDVI în format tabelar ………………………….. ……… 105
Figura 5 15: Selectarea reflectanțelor Rb2 și Rb6 pentru calculul NDWI ………………………….. .. 106
Figura 5 16: Fragmentarea Rb2 și Rb6 pe conturul județului Brăila, a imaginilor extrase …….. 107
Figura 5 17: Calculul NDWI din cele 2 benzi spectrale, pe conturul județului Brăila …………… 107
Figura 5 18: Determinarea valorii lunare a le NDWI ………………………….. ………………………….. … 108
Figura 5 19: Organizarea valorilor NDWI lunare in format tabelar ………………………….. ……….. 109
Figura 5 20: Unirea atributelor celor două tabele : valori NDWI și valori specifice UAT -urilor 109
Figura 5 21: Extragerea valorilor lunare ale NDWI în format tabelar ………………………….. …….. 110
Figura 5 22: Calculul NDDI pe baza valorilor NDVI și NDWI, pentru județul Brăila ………….. 113
Figura 5 23: Determinarea valorilor lunare ale NDDI ………………………….. ………………………….. 114
Figura 5 24: Organizarea valorilor NDDI lunare din format raster în format tabelar …………….. 114
Figura 5 25: Unirea atributelor celor două tabele: valori NDDI și valori specifice UAT -urilor 115
Figura 5 26: Extragerea valorilor lunare ale NDDI în format tabelar ………………………….. ……… 115
Figura 5 27: Determinarea valorilor lunare ale VCI ………………………….. ………………………….. . 111
Figura 5 28: Structurarea valorilor VCI în format tabelar, aferent fiecărui UAT ……………….. 111
Figura 5 29: Determinarea valorilor lunare ale VCI aferente fiecărui UAT din județul Brăila .. 112
Figura 5 30: Selectarea seturilor de date aferente evapotranspirației potențiale ……………………… 98
Figura 5 31: Extragerea valorilor evapotranspirației potențiale aferent e județului Brăila ………… 99
Figura 5 32: Determinarea valorilor reale ale evapotranspirației ………………………….. ……………… 99
Figura 5 33: Extragerea valorilor evap otranspirației potențiale sub formă tabelară ………………. 100
Figura 5 34: Proiectarea imaginilor CLC în coordonatele naționale Stereo 1970 …………………. 116
Figura 5 35: Decuparea imaginii CLC pe conturul județului Brăila ………………………….. ……….. 116
Figura 5 36: Corelarea tabelelor de atribute ale imaginilor CLC si UAT din zona de studiu ….. 117
Figura 5 37: Tabelul centralizator al categoriilor de folosință și suprafețelor aferente ………….. 117

Figura 6 1: Variația mediilor anuale ale Indicelui de Ariditate în intervalul 2000 – 2016 ……… 119
Figura 6 2: Variația Indicelui de Ariditate pentru perioada de vegetație între 2000 -2016 ……… 122
Figura 6 3: Valorile indicelui de ariditate pentru comuna Vădeni, între 2000 -2016 ……………… 124
Figura 6 4: Valorile indicelui de ariditate pentru comuna Cazasu, între 2000 – 2016 ……………. 125
Figura 6 5: Valorile indicelui de ariditate pentru comunele Gradiștea(a), Chiscani(b), Mărașu(c),
Galbenu(d), Movila Miresei(e) și Gropeni(f), în intervalul 2000 -2016 ………………………….. …… 127
Figura 6 6: Valorile indicelui de ariditate pentru comunele Berteștii de Jos (g), Stăncuța (h),
Tichilești (i), Zăvoaia (j), Dudești (k) și Ciocile (l) în intervalul 2000 -2016 ……………………….. 129
Figura 6 7: Valorile indicelui de ariditate pentru comunele Victoria (m), Roșiori (n), Ulmu (o),
Cireșu (p), Râmnicelu (r) și Romanu (s), în intervalul 2000 -2016 ………………………….. …………. 131
Figura 6 8: Valorile indicelui de ariditate pentru orașele Brăila (1), Făurei (2), Ianca (3) și
Însurăței (4) în intervalul 2000 -2016 ………………………….. ………………………….. …………………….. 133
Figura 6 9: Valorile indicelui de ariditate medie anu ală și în sezonul cald, între 2000 -2016 ….. 134
Figura 6 10: Valorile NDVI pentru comuna Vădeni, în intervalul 2000 – 2016 …………………… 137
Figura 6 11: Variația NDVI pentru comuna Vădeni, județ Brăila, în intervalul 1989 – 2016 139
Figura 6 12: Valorile NDVI pentru comuna Cazasu, în intervalul 2000 – 2016 …………………… 140
Figura 6 13: Variația NDVI pentru comuna Cazasu, județ Brăila, între 1989 – 2016 …………. 141
Figura 6 14: Valorile NDVI pentru comuna Grădiștea, județ Brăila, între 2 000 – 2016 …….. 142
Figura 6 15: Variația NDVI pentru comuna Grădiștea, județ Brăila, între 1989 – 2016 ……… 143
Figura 6 16: Valorile NDVI pentru comuna Chișcani, județ Brăila, între 200 – 2016 ………… 144
Figura 6 17: Variația NDVI pentru comuna Chișcani, județ Brăila, între 1989 – 2016 ………. 145
Figura 6 18: Valorile NDVI pentru comuna Mărașu, județ Brăila, în intervalul 2000 – 2016 146
Figura 6 19: Valorile NDVI pentru comuna Frecăței, județ Brăila, între 2000 – 2016 ……….. 146
Figura 6 20: Variația NDVI în comunele Mărașu -Frecăței, județ Brăila, între 1989 – 2016 .. 147

9 / 211 Figura 6 21: Valorile NDVI pentru c omunele Bărăganul (a), Bereteștii de Jos (b) și Bordei
Verde (c) județ Brăila, în intervalul 1989 – 2016 ………………………….. ………………………….. ….. 148
Figura 6 22: Variația NDVI în comuna Bărăganul, județ Brăila, între 1989 – 2016 …………… 149
Figura 6 23: Variația NDVI în comuna Bereteștii de Jos, județ Brăila, între 2000 – 2016 ….. 150
Figura 6 24: Variația NDVI în comuna B ordei Verde, județ Brăila, între 2000 – 2016 ……… 151
Figura 6 25: Valorile NDWI & VCI între 2000 -2016, în comuna Vădeni, județ Brăila ……… 153
Figura 6 26: Variația NDWI între 2000 – 2016, în comuna Vădeni, județ Brăila …………………. 155
Figura 6 27: Valorile NDWI & VCI între 2000 – 2016, în comuna Cazasu, județ Brăila …… 156
Figura 6 28: Variația NDWI în intervalul 2000 – 2016, în comuna Cazasu, județ Brăila ………. 157
Figura 6 29: V alorile NDWI & VCI între 2000 – 2016, în comuna Grădiștea, județ Brăila … 158
Figura 6 30: Variația NDWI între 2000 – 2016, în comuna Grădiștea, județ Brăila ……………… 159
Figura 6 31: Valor ile NDWI & VCI între 2000 – 2016, în comuna Chișcani, județ Brăila …. 160
Figura 6 32: Valorile NDWI & VCI între 2000 – 2016, în comuna Mărașu, județ Brăila ……… 161
Figura 6 33: Valorile NDWI & VCI între 2000 – 2016, în comuna Frecăței, județ Brăila ……… 162
Figura 6 34: Valorile NDWI & VCI între 2000 – 2016, în Movila Miresei, județ Brăila ………. 163
Figura 6 35: Valorile NDWI & VCI între 2000 – 2016, în Comuna Gropeni, județ Brăila ……. 164
Figura 6 36: Valorile NDWI & V CI între 2000 – 2016, în Comuna Stăncuța, județ Brăila ……. 165
Figura 6 37: Variația NDWI în lunile Aprilie și Mai, 2000 -2005 -2010 -2016, în județul Brăila 166
Figura 6 38: Variația NDWI în lunile Iunie și Iulie, 2000 -2005 -2010 -2016, în județul Brăila .. 167
Figura 6 39: Variația NDWI în August -Septembrie, 2000 -2005 -2010 -2016,în județul Brăila .. 168
Figura 6 40: Variația NDWI în luna Octombrie, 2000 -2005 -2010 -2016, în județul Brăila ……. 169
Figura 6 41: Valorile NDDI în luna Aprilie, între 2000 – 2016, în județ Brăila ……………………. 171
Figura 6 42:Valorile NDDI în luna Mai, între 2000 – 2016, în județul Brăila ………………………. 173
Figura 6 43: Variația NDDI în lunile Aprilie și Mai, 2000 -2005 -2010 -2016, în județul Brăila . 175
Figura 6 44: Valorile NDDI în luna Iunie, în perioada 2000 – 2016, în județul Brăila …………… 176
Figura 6 45: Valorile NDDI în luna Iulie, în perioada 2000 – 2016, în județul Brăila ……………. 178
Figura 6 46: Variația NDDI în lunile I unie și Iulie, 2000 -2005 -2010 -2016, în județul Brăila … 180
Figura 6 47: Valorile NDDI în luna August, în perioada 2000 – 2016, în județul Brăila ……….. 181
Figura 6 48: Valorile NDDI în luna Septembrie, în perioada 2000 – 2016, în județul Brăila ….. 183
Figura 6 49: Variația NDDI în August și Septembrie, 2000 -2005 -2010 -2016, în județ ul Brăila
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 184
Figura 6 50: V alorile NDDI în luna Octombrie, în perioada 2000 – 2016, în județul Brăila …… 185
Figura 6 51: Variația N DDI în luna Octombrie, 2000 -2005 -2010 -2016, în județul Brăila …….. 186
Figura 6 52: Variația folosințelor terenurilor conform CLC 1990 (a) și CLC 2000 (b) în județul
Brăila ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 190
Figura 6 53: Variația folosințelor terenurilor conform CLC 2006 (c) și CLC 2012 (d) în județul
Brăila ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 191
Figura 6 54: Variația folosinței cod 211 – Terenuri arabile neirigate, din județul Brăila ……….. 192
Figura 6 55: Variația folosinței cod 213 – Terenuri cultivate cu orez, din județul Brăila ………. 193
Figura 6 56: Variația folosinței cod 221 – Terenuri cultivate cu vie, din județul Brăila ………… 194
Figura 6 57: Variația folosinței cod 222 – Terenuri destinate livezilor, din județul Br ăila …….. 194
Figura 6 58: Variația folosinței cod 231 – Pășuni secundare, din județul Brăila …………………… 195
Figura 6 59: Variația folosinței cod 242 – Zone de culturi complexe, din județul Brăila ……….. 196
Figura 6 60: Variația folosinței cod 243 – Terenuri predominant agricole în amestec cu vegetație
naturală, din județul Brăila ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 196

10 / 211 LISTA TABEL ELOR
Tabelul 3 1: Anii secetoși și ploioși din România, în perioada 1901 – 2016 ………………………….. 53
Tabelul 3 2:S uprafețele cultivate în profil de exploatare, cu principalele culturi din județul Brăila
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 74
Tabelul 3 3: Structura terenurilor agricole pe tipuri de amenajări de îmbunătățiri funciare ……… 77
Tabelul 5 1: Seturile de date incluse în arhiva corespunzătoare produselor MOD09A1 ………….. 84
Tabelul 5 2: Evoluția proiectelor Corine Land Cover ………………………….. ………………………….. … 89
Tabelul 5 3: Clasificarea suprafețelor în funcție de indicele de ariditate ………………………….. …… 98
Tabelul 6 1: Indicele de ariditate, medie anuală, pentru suprafețele din județul Brăila din
categoria arid și semi – arid ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 123
Tabelul 6 2: Indicele de ariditate, medie în perioada de vegetație, pentru suprafețele din județul
Brăila din categoria arid și semi – arid ………………………….. ………………………….. …………………… 123
Tabel 6 3: Suprafețele aride din județul Brăila, conform valorilor IAu pentru intervalul 2000 –
2016 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 135
Tabel 6 4: Suprafețele semi – aride din județul Brăila, conform valorilor IAu între 2000 – 2016
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 136
Tabel 6 5: Clasificarea intervalelor de referință ale NDWI ………………………….. …………………. 152
Tabel 6 6: Clasificarea intervalelor de referință ale VCI ………………………….. …………………….. 152
Tabel 6 7: Suprafețele folosințelor terenurilor, conform edițiilor CLC din 1990, 2000, 2006 și
2012, pentru județul Brăila ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 188

LISTA ANEXELOR
Anexa 1: Valori medii ale precipitațiilor inregistrate în intervalul 1961 – 2013 la stația
meteorologică Brăila (mm) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 201
Anexa 2: Valori medii ale temperaturii aerului înregistrate în intervalul 1961 – 2013 la stația
meteorologică Brăila (0C) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 203
Anexa 3: Valori medii ale temperaturii la nivelul solului înregistrate la stația meteorologică
Brăila (0C) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 205

11 / 211 LISTA ABREVIERILOR
APIA – Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură
CLC – Imagini satelitare produse în cadrul programului Corine Land Cover
EEA – Agenția Europeană de Protecția Mediului
ESAI – Indicele privind zonele sensibile pentru mediu
ETP – Evapotranspirația potențială
FAO – Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură
FAO -LCCS – Sistemul de clasificare a acoperirii terenurilor, utilizat de FAO
I.N.M.H – Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie
IAr – Indicele de ariditate, determinat pe baza formulei De Martonne
IAu – Indicele de arititate, determinat pe baza formulei UNEP
ICPA – Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția
Mediului
MODIS – Spectroradiometru de imagini satelitare de rezoluție moderată
NASA – Agenția Spațială a Statelor Unite
NDDI – Indicele de secetă diferență normalizată
NDVI – Indicele de vegetație diferență normalizată
NDWI – Indicele privind conținutul de apă din vegetație, diferență normalizată
P – Media anuală a precipitațiilor
PAI – Indicele de ariditate, definit de Palfay
PATJ – Planul de amenajare a teritoriului județean
R – Indice de ariditate
RAMSAR – Registru interguvernamental, sub egida UNESCO , a zonelor umede în care trebuie
protejată biodiversitatea zonelor umede
SIG – Sistemele informaționale geografice (Geo Information Systems – GIS)
UAT – Unitate administrativ teritorială, subdiviziune a județului
UNCCD – Convenției Națiunilor Unite privind Combatere a Deșertificării
UNCOD – Conferința Națiunilor Unite privind Deșertificarea
UNEP – Programul Națiunilor Unite pentru Mediu
UNESCO – Organi zația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură
USGS – Serviciul de prospectare geologică al Statelor Unite
VCI – Indicele privind starea de dezvoltare / degradare a vegetației
WMO – Organizația Mondială de Meteorologie

12 / 211 REZUMAT
Cuvinte ch eie: agricultură, deșertificare, folosința terenurilor, imagini satelitare, indici de
vegetație .

Deșertificarea terenurilor agricole pe fondul accentuării proceselor de degradare
reprezintă o preocupare de actualitate a societății științifice , deși prezen ța acestui fenomen este
atestată istoric în ultimele secole, atât la nivel planetar cât mai ales la nivelul continentului
european , cu impact asupra 20% din populația globului .
Deșertificarea este considerată un fenomen de vulnerabilitate, care se instale ază lent și de
cele mai multe ori iremediabil, condiționat de fenomenele naturale și cele antropice. Impactul
deșertificării se resimte asupra 2/5 din suprafața terestră, generând dezechilibre sociale,
economice si de mediu.
În România, zona de sud, cu ce l mai mare potențial agricol, este cea mai afectată de
deșertificare, ca și consecință a acțiunii sinergice a factorilor naturali și antropici. Încă din 1997,
prin aprobarea Legii 629 pentru ratificarea Convenției Națiunilor Unite privind Combatere a
Deșert ificării – UNCCD, au fost stabilite la nivel național obiective, ținte și măsuri care să
conducă la diminuarea și minimizarea riscurilor de deșertificare.
Scopul principal al acestui studiu vizează tocmai indeplinirea acestui obiectiv, de
identificare a suprafețelor expuse deșertificării sau a celor afectate de acest fenomen, prin
utilizarea imaginilor satelitare . Zona de studiu este județul Brăila, cu una dintre cele mai mari
suprafețe amenajate funciar din țară, iar imaginile selectate au permis determin area celor mai
uzitați indici de vegetație în clasificarea suprafețelor aride sau semi -aride. Alegerea județului
Brăila ca și zonă de studiu importă prin capacitatea agricolă a acestui perimetru, fiind dintre cele
mai productive zone de cereale și plante u leioase și care, tocmai datorită exploatării agricole
intensive și extensive, coroborat cu factorii edafici și cei climatici, însumează peste 2 000 ha
terenuri deșertificate și cel puțin alte 2 000 ha expuse deșertificării.
Deși semnalată din anii 1975, i nstalarea deșertificării s -a realizat intens la nivelul
județului Brăila, după anii 1990 – 2000, când sistemele de îmbunătățiri funciare au funcționat din
ce în ce mai puțin și pe a locuri chiar au dispărut, datorită fracționării exploatațiilor agricole și a
variațiilor de producție, apărute odată cu modificările socio – economice.
În primul capitol al studiului am prezentat principalii vectori pentru studiul fenomenului
de deșertificare și evoluția abordării acest uia la nivel global și național. Evaluarea deșertificării
avea în trecut o mai mare importanță în zonele aride și semiaride dar, având în vedere statisticile
UNCCD, conform cărora anual cca 40.000 hm2 de noi terenuri se pierd, deșertificarea a devenit

13 / 211 cel de -al treilea aspect esențial de protecția mediului, după diminuarea rezervei de apă dulce și
schimbările climatice.
La nivel European, a nexa V la UNCCD definește principalii factori caracteristici Europei
de Sud -Est, care determină apariția deșertificării, fiind clasificați în: (a) Condiții clim atice semi –
aride și arid sub -umede care afectează zone vaste, secete periodice, variabilitate pluvială foarte
ridicată și ploi bruste și cu intensitate mare; (b) Soluri sărace și puternic erodabile, predispuse la
formarea crustei de suprafață; (c) Pierderi extensive de păduri din cauza focurilor frecvente; (d)
Condiții de criză agricolă, asociate cu abandon de teren și deteriorarea structurilor de conservare
a solului și apei; (e) Exploatarea necontrolată a resurselor de apă conducând la daune ambientale
grave, incluzând salinizarea și epuizarea acviferelor.
La nivel național, c onform datelor publicate în Strategia și Programul Național de
Acțiune pentru Prevenirea și Controlul Deșertificării din 2012 , se estimează că aproape toată
suprafața agricolă a țări i este afectată de secetă iar 1/3 din suprafața agricolă prezintă diferite
grade de degradare a solului, cel mai important factor fiind eroziunea prin apă și alunecările de
teren, care afectează aproximativ 7 milioane de hectare la nivel național.
Din punc t de vedere al sensibilității la secetă, care poate determina instalarea
deșertificării, s -a stabilit pe baza valorilor determinate pentru coeficientul de ariditate , că în
România există 3 zone , respectiv: Zona 1, în care valorile anuale ale PAI (coeficien tul de
ariditate Palfay) variază în intervalul 6 și 12, cu o frecvență a anilor secetoși de: 63% la Calafat,
60% la Tulcea, 57% la Adamclisi, 51% pentru Valu lui Traian, 49% pentru Grivița și Tecuci,
46% la Craiova și 40% la Galați. Zona 2 în care valorile anuale ale PAI variază între 4 și 6, cu o
frecvență a anilor secetoși în in tervalul 5% – 34% la Alexandria, de exemplu, și Zona 3 în care
valorile anuale ale PAI variază între 2 și 4, cu o frecvență a anilor secetoși în intervalul 6% la
Pitești și 11% la Suceava. Județul Brăila, analizat în cadrul prezentei lucrări, are terenuri pentru
care PAI se situează între 4 și 10, fiind la limita dintre zonele 1 și 2 de sensibilitate, cu variație
de la secetă moderată ( PAI variază între 4 – 6) până la secetă puterni că (PAI variază între 8 – 10).
În capitolul al -II-lea al lucrării am analizat caracteristicile terenurilor deșertificate, în
vederea identificării factorilor care au condus la declanșarea proceselor de degradare și instalarea
fenomenului d e deșertificare în arealul studiat, respectiv în județul Brăila. Principalele procese
identificate ca fiind premergătoare deșertificării sunt deteriorarea însușirilor fizice, chimice și
biologice ale solului, concomitent cu degradarea sau distrugerea covorului vegetal și d iminuarea
semnificativă a resurselor de apă disponibile în sol.
Conform datelor publicate în cadrul Programului Național de Acțiune pentru prevenirea și
controlul secetei, deșertificării și deg radării solurilor (2001 – 2020) în România se disting patru zo ne
climatice principale, clasificate în funcție de valoarea determinată pentru indicele de ariditate R.

14 / 211 Pentru județul Brăila , vizat de acest studiu, R variază în intervalul [0,50 – 0, 65] caracteristic zonelor
umede și sub – umede, în care agricultura se practică pe suprafețe întinse, în zone cu precipitații.
Este importantă această clasificare, având în vedere că, în cadrul studiului a fost recalculat
indicele de ariditate R, pe baza acel eiași formule, respectiv ca raport dintre precipitații și
evapotrans pirația potențială, dar aici valorile ETP au fost e xtrase din imaginile satelitare. D rept
urmare, valorile indicelui de ariditate astfel determinat au fost mai mici, plasând județul Brăila în
zona terenurilor aride și semi -aride. De altfel, din punct de ve dere istoric, județul Brăila s -a situat
în zonele calde spre secetoase ale țării, iar indicele sensibilității ecosistemelor la deșertificare
pentru această zonă, calculat de ICPA pentru intervalul 1961 – 1990 îl situează în gradele critic
2-3 de sensibilit ate, având în vedere fondul edafic și acțiunea conglomerată a factorilor climatici
și antropici, analizați.
În capitolul al -III-lea am prezentat cadrul natural al zonei de studiu, începând cu analiza
condițiilor meteorologice care au favorizat deșertifica rea terenurilor în timp, de la 1894 până în
prezent, definind pe intervale de secetă perioadele cu deficit de precipitații, dintre care 2007 se
remarcă cu cele mai ridicate temperaturi din timpul verii dar mai ales din timpul iernii, fiind cea
mai caldă ia rnă din istoria înregistrărilor meteo din România.
Din punct de vedere geografic, Brăila este un județ în regiunea de dezvoltare Sud – Est, a
României, cu o su prafață de peste 4.700 km2 și populație în scădere, puțin peste 300.000 de
locuitori, fiind un j udeț de mărime medie, cu doar 4 orașe. Poziționarea geografică precum și
vecinătățile au permis valorificarea suprafețelor agricole ale județului, parte componentă a
Câmpiei Bărăganului, atât în condiții naturale cât și în regim de exploatare prin amenajăr ile de
îmbunătățiri funciare. Dintre unitățile fizico – geografice analizate, menționez Câmpia Brăilei
per ansamblu, caracteristicile câmpurilor, lacurile și depresiunile lacustre, apele de suprafață și
apele freatice; principalele caracteristici climatice , respectiv precipitațiile și temperatura la
umbră, temperatura la n ivelul solului, regimul eolian și presiunea atmosferică, anali zând valorile
înregistrate în intervalul 1961 – 2016.
De asemenea, am prezentat principalele caracteristici ale florei și fau nei specifice județului
Brăila, precum și regimul și amplasarea suprafețelor clasificate ca și arii naturale protejate, de interes
național și internațional, fiind elemente esențiale în procesul de deșertificare a terenurilor. Din același
considerent, am a nalizat compoziția și calitatea solurilor din județul Brăila, preponderent ă fiind, din punct
de vedere al pretabilității la folosința arabilă clasa a -II-a, bună , respectiv terenuri cu limitări reduse,
textură grosieră, sărăturată, neuniformă și cu adâncime mică a apei freatice precum și clasa a -III-a
mijlocie , respectiv terenuri cu limitări moderate, nisipoase, cu textură lutoasă, apă freatică situată la 1 -2m
adâncime. Din prisma transformărilor determinate de lucrările de îmbunătățiri funciare și a exploat ărilor
agricole în diferite contexte sociale, reținem că din 1990 până în 2016 suprafața amenajată de peste
380.000 ha s -a redus dramatic, fiind desființate și dezafectate numeroase stații de pompare și canale de

15 / 211 irigare; de menționat este și influența fon dului forestier și a gradului de acoperire cu păduri în limitarea
efectelor secetelor și instalarea deșertificării în zonele cu sensibilitate crescută, pragul de numai 5%
păduri la nivel județean fiind dintre cele mai mici din țară, corespunzând suprafețel or afectate de
deșertificare.
În capitolul IV am detaliat obiectivele acestui studiu, prin construirea unei scheme de lucru,
pentru:
– Determinarea indicelui de ariditate aferent unităților administrativ – teritoriale din zona
analizată aplicând formula ad optată de UNEP la 1992, valorile ETP fiind extrase imagini
satelitare de tip MODIS.
– Determinarea indicelui de vegetație diferență normalizată, NDVI, a indicelui privind
conținutul de apă din vegetației, diferență normalizată, NDWI, a indicelui privind sta rea
de dezvoltare / degradare a vegetației – VCI, a indicelui de secetă diferență normalizată,
NDDI, pentru fiecare dintre unitățile administrativ – teritoriale ale județului Brăila, în
intervalul 2000 – 2016 și analiza impactului variației acestora asupra fenologiei plantelor
de cultură specifice zonei de studiu.
– Analiza evoluției categoriilor de folosință a terenurilor din imaginile satelitare, produse
de tip CLC, pentru determinarea variației folosinței terenurilor, identificarea suprafețelor
exploatate în scop agricol și non -agricol și corelarea acestor informații cu rezultatele
calculelor indicilor de vegetație.
În capitolul V am detaliat materialele și metodele utilizate pentru realizarea obiectivelor mai
sus definite, structurate în baze de date: (1 ) climatice, rezultate din înregistrările stației
meteorologice de la Brăila. (2) Baze de date satelitare, produse de tip MODIS sinteze la 8 zile,
pentru determinarea indicilor de vegetație NDVI, NDWI, VCI și NDDI, disponibile și descărcate
gratuit de pe p agina de web http://glovis.usgs.gov/ precum și produse de tip CLC (Corine Land
Cover) respectiv CLC 1990, CLC 2000, CLC 2006 și CLC 2012, fiind date de referință privind
modul de acoperire al terenului la nivel europ ean, la scara 1:100 000, disponibile și descărcate
gratuit de pe platforma land.copernicus.eu/pan -european/corine -land-cover . (3) Baze de date SIG
(GIS) cuprinzând hărțile cu utilizar ea terenului pentru spațiul urban și spațiul rural, organizarea
administrativ – teritorială, rețeaua hidrografică, corpuri de pădure, rețeaua de comunicații,
formată din căi ferate, drumuri europene, naționale și județene, la nivelul județului Brăila. De
asemenea, am prezentat etapizat modul de procesare a imaginilor satelitare pentru determinarea
indicelui de ariditate și a fiecăruia dintre indicii de vegetație menționați, respectiv NDVI, NDWI,
VCI și NDDI, prin utili zarea aplicației software ArcGIS pentru perioada 2000 – 2016.
De asemenea, am detaliat modalitatea de prelucrare a imaginilor de tip CLC, cu a ceeași aplicație
software ArcGIS și centralizarea variațiilor categoriilor de folosință a terenurilor.

16 / 211 În capitolul al-VI-lea am analizat rezultatele o bținute din imaginile satelitare pentru
intervalul de analiză a evoluției deșe rtificării din județul Brăila, di n perioada 2000 – 2016. Am
avut în vedere faptul că e voluția fenologică a vegetației dintr -un areal preponderent agricol cum
este cazul zonei de studiu, este dependentă de capacitatea solurilor de înmagazinare și eliberare a
apei și a nutrienților pentru plante și din acest considerent, am evaluat intensitatea și extinderea
deșertificării prin analiza multidimensională și corelară a indicilor de ve getație specifici.
Din analiza indicelui de ariditate ca medie anuală și medie în perioada de vegetație, rezultă că
unitățile administrativ teritoriale Brăila, Vădeni, Cazasu, Grădiștea, Chiscani se pot clasifica ca
și terenuri aride, în vreme ce Mărașu, Galbenu, Movila Miresei, Gropeni, Stăncuța, Frecăței,
Ciocile, sunt în plafoanele stabilite pentru terenurile semi -aride, restul localităților din cele 44 de
unități administrativ – teritoriale analizate fiind clasificabile ca terenuri semi – aride, după
indicele de ariditate medie din perioada de vegetație. Rezultate similare am obținut prin
determinarea indicelui de vegetație diferență normalizată, m ajoritatea valorilor NDVI
determinate pentru UAT -urile din județul Brăila situându -se între 0,01 și 0,4 cea mai mare
valoare a mediei multianuale pentru intervalul analizat, 2000 – 2016, fiind determinată la
Berteștii de Jos, de 0,40 confirmând slaba acoperire cu vegetație a terenurilor. Trebuie avut în
vedere că valorile mici ale NDVI de sub 0,14 indică supraf ețe cu vegetație foarte uscată sau chiar
deloc în vreme ce valori ale NDVI de peste 0,70 confirmă prezența unei vegetații bogate. În ceea
ce privește rezultatele obținute pentru NDWI, interpretate corelar cu VCI întrucât sunt
interdependente, m ediile multi anuale ale NDWI indică zonele cu vegetație mediu spre rară,
UAT Mărașu fiind cel mai puțin acoperit de vegetație , urmat de Frecăței, Chișcani, Gropeni,
Stăncuța, Vădeni, Berteștii de Jos, Brăila, Tichilești și Măxineni . În ceea ce privește
rezultatele medi ilor multianuale ale VCI, din cele 44 de UAT -uri analizate în acest studiu,
doar 7 pot fi considerate zone afectate de secetă moderată și severă, restul de 38 UAT -uri
fiind încadrabile în categoria terenurilor cu secetă extremă, pentru care valorile VCI su nt
subunitare, de la 0,99 la Cazasu până la minima de 0,43 la Vădeni. Având în vedere că
valorile mari ale NDDI, de peste 0,5 sunt considerate a fi indicatori ai zonelor afectate de
secetă în mod constant, analiza rezultatelor multianuale obținute pentru z ona de studiu,
confirmă pentru 31 din cele 44 de UAT -uri ale județului Brăila valori relativ mari, pornind de
la 0,52 înregistrat la Romanu până la 3,03 la Măxineni, peste 3,1 la Surdila Găiseanca și
Traian, 3,3 la Stăncuța și maxima de 4,6 la Zăvoaia. Val idarea zonelor afectate de
deșertificare, pe baza determinărilor indicilor de vegetație din imaginile satelitare de tip
MODIS a reconfirmat, prin NDDI, existența, virulența și extinderea fenomenului de
deșertificare în zona de studiu.

17 / 211 Sumarizând, din anali za indicilor de veg etație, peste 30 din cele 44 UAT -uri analizate
în județul Brăila sunt afectate de secetă severă și chiar extremă, iar dintre acestea, în Brăila,
Vădeni, Cazasu, Grădiștea, Chiscani importante suprafețe agricole sunt aride, în vreme ce la
Mărașu, Galbenu, Movila Miresei, Grope ni, Stăncuța, Frecăței, Ciocile terenurile sunt în
proporție de peste 50% semi -aride.
Prin analiza comparată între edițiile CLC din 1990, 2000, 2006 și 2012 privind variația
categoriilor de folosință a terenurilor s -a urmărit validarea concluziilor generate de valorile
indicilor de vegetație. Cele 4 ediții ale inventarelor folosințelor terenurilor confirmă o diminuare
a suprafețelor destinate agriculturii, cu peste 16.000 ha, simultan cu extinderea spectaculoasă a
pășunilor secundare cu peste 22.000 ha. Terenurile cultivate cu vie scad în perioada de analiză cu
peste 3580 ha în vreme ce livezile cresc cu peste 780 ha. În ceea ce privește va riația suprafețelor
împădurite, dacă în 1990 erau 18.845 ha reprezentând 3,96% d in suprafața județului, ulterior
aceasta a crescut la 4,35% în 2000, respectiv 4,77% în 2006 și 4,75% în 2012 , reprezentând
primii pași către minimizarea și limitarea extinderii suprafețelor deșertificate în județul Brăila.
Concluzia generală a studiului este că, utilizarea indicilor de vegetație determinați prin
procesarea imaginilor satelitare poate fi un instrument precis și standardizat, automatizabil și
actualizabil în mod gratuit, util autorităților, administratorilor de exploatații agricole sau alto r
părți interesate, în vederea determinării cu exactitate a dimensiunii suprafețelor afectate de
deșertificare precum și a intensității fenomenului în funcție de pragurile de severitate atinse de
acești indici . Mamagementul durabil al zonelor agricole va t rebui să integreze măsuri de
ameliorare a terenurilor limitrofe celor productive, afectate de deșertificare, prin înființarea de
perdele de protecție și soluții ameliorative, în funcție de specificul pedonurilor, pentru potențarea
agricolă a fiecărei zone în parte.

18 / 211 SUMMARY
Key words: agriculture, desertification, land use , satellite images, vegetation index .
Land degradation leading to desertification is one of the most important concerns of
nowadays scientists, despite the historic presence of this ph enomenon for the last decades, both
at the global and European level, affecting more than 20% of the global population.
Desertification is considered a vulnerability phenomenon, with a step by step instalment
and irremediable most of the times, due to na tural or anthropic actions; globally 2/5 of the dry
land is affected by desertification causing social, economic and environmental imbalances.
In Romania, the south part of the country has the highest agricultural potential but at the
same time is intense ly affected by desertification, as direct consequence of the natural and
anthropic factors. In 1997, through the approval of Romanian Law 629, ratifying the United
Nations Convention to Combat Desertification – UNCCD, national objectives, targets and
measu res have been established in order to diminish and minimize the desertification risks.
The main purpose of this study is to help achieve the objectives of the UNCCD
Convention, through the identification of the desertification exposed or affected areas, b y using
the satellite images. The focus is on Braila County, with second the most extensive land
reclamation system in the country. The satellite images were downloaded from free data bases
and used to compute 4 vegetation indexes largely used by scientist s, for desertification
evaluation. Braila county selection is based on the high agricultural capacity of this perimeter,
mainly for grains and sun flower, intensively and extensively exploited. Here, due to climatic
and edaphic factors, along with human in teractions, more than 2000 hectares transformed in
desertification sectors and at least another 2000 are on the verge of desertification. Despite the
fact that since 1975 desertification has been foreseen through research studies in Braila county ,
from 199 0 – 2000 the phenomena grew in intensity along with the undoing of the land
reclamation systems, partially due to the agricultural holdings fracture, production variations and
social and economic modifications.
The first chapter I have presented the main approaches to study the desertification
phenomenon and the evolution of this issue nationally and internationally. If the evaluation of
desertification made sens, traditionally , in the arid and semi -arid areas, because of the UNCCD
statistics stating that each year about 40.000 hm2 are being lost , desertification became the third
worldwide environmental issue, after fresh water dimi nish and climate change .

19 / 211 At the European level, Annex V of the UNCCD Convention defines the main factors for
land desertifica tion in South – East of Europe, classified in: (a) Climatic conditions in semi -arid
and arid sub -humid broad areas, periodical draughts, high rain variability and sharply, very
intense precipitations; (b) Lean soils and strongly erodible, predisposed to su rface encrustment;
(c) Extensive forest lost due to frequent fires; (d) Agricultural crises, associated to land
desertion, busting of soil and water conservation structures; (e) Uncontrolled water resources
exploitation, generating ambient severe losses, i ncluding salinization and depletion of aquifers.
At the Romanian national level, the National Strategy and Action Plan for the Control
and Prevention of Desertification in Romania, issued in 2012, confirms that most of the
agricultural surfaces are affect ed by draught, estimating that 1/3 of it is in different stages of soil
degradation where the most important factor is water erosion and landslides, affecting over 7
million hectares in the country. Upshots, 3 areas of draught sensibility have been establi shed in
Romania, which could cause desertification, based on Palfay’s aridity index (PAI) evaluation ,
namely: Area 1, where annual values of PAI vary between 6 and 12, with the draught years
frequency of: 63% in Calafat, 60% in Tulcea, 57% at Adamclisi, 51 % at Valu lui Traian, 49% at
Grivița and Tecuci, 46% at Craiova and 40% at Galați. Area 2, where annual values of PAI vary
between 4 and 6, with a frequency of draught years between 5% – 34%, at Alexandria for
example , and Area 3 where annual values of PAI vary between 2 and 4, with the draught years
frequency between 6% at Pitești and 11% at Suceava. Braila county, the subject of this study, has
the agricultural landstaf across 2 areas of draught sensibility, varying from moderate drought
(where PAI is bet ween 4 – 6) and strong drought (where PAY is between 8 – 10).
In the second chapter of the thesis I have analysed the main ch aracteristics of
desertification areas, in order to identify for the study county, Braila, triggering factors for the
soil degradat ion and desertification instalment . Thus, the main processes prior to desertification
rely on the deterioration of the physical, chemical and biological soil components, along with the
green cover ravage and important mitigation of soil water reserve.
The National Action Plan for the prevention and control of draught, desertification and
land degradation (2001 – 2020) establishes in Romania 4 main climatic areas, classified
according to the aridity index R. For Braila county, here analysed , R is between [0 ,50 – 0, 65]
suggesting a humid sub -humid area, where agriculture is based on precipitations. It is important
to mention this classification as, during the study, values of aridity index R have been
recalculated as fraction of precipitations from potential evapotranspiration, extracted from
satellite images. The computed values of the aridity index R resulted much lower than the above
classification, leading Braila County to the arid and semi -arid area rating.

20 / 211 Actually, Braila county has been historically one of the hottest and draughtiest areas of
the country, as shown by the ecosystems sensibility to desertification index, computed by ICPA
for the 1961 – 1990 interval, placing to a critic 2 – 3 sensibility level, considering the edaphic
fundament and clim atic and anthropic factors combined actions.
In chapter three I have presented the natural resources of the study area, starting from the
analysis of the meteorological conditions triggering land desertification, from 1894 to 2016,
splited in draught inte rvals and seasons with rain deficit, out of which, 2007 points out with high
summer degrees and especially winter temperatures, in the history of meteorological recordings.
Geographically , Braila county is situated in the South -Est Region of Romania, with a
4.700 km2 area and little over 300.000 inhabitants; a medium sized county with only 4 urban
zones. It is a component of the Baraganu Plain, with intense and extended agricultural use, both
natural and artificial, due to the land rehabilitation works.
The main physical and geographical units analysed are Braila Plain, as a hole,
characteristics of plains, lakes and lacustrian hollow s, surface and phreatic waters; main climatic
characteristics, namely precipitations, shadow temperatures, soil level temper atures, winds,
atmospheric pressure, were interpreted, for the values recorded between 1961 -2016. Alike, I
have presented the main characteristics of the flora and fauna specific to Braila County along
with the natural protected areas of national and inter national interest, as key elements in the land
desertification process.
For the same reason, I have reviewed the quality and composition of soils, from the
agricultural use suitability, with the predominance of the second class out of five, good , defining
low limitation fields, brutish texture, salty, ununiformed and near surface phreatic water, as well
as the third class, intermediate , defining moderate limitation fields, sandy, clay textures and
phreatic waters situated at 1 -2 m depth.
The transformatio ns in agricultural holdings due to the land reclamation works and social
context, were analysed from 1990 to 2016 and the total 380.000 hectares of irrigation and
drainage systems decreased dramatically, with the dissolving of numerous pumping stations and
irrigation channels; for the desertification study purpose I looked over the forestry areas
evolution, which has been growing very little during 1990 – 2016, up to 5% of the county area,
one of the smallest percentage in the country.

21 / 211 In chapter four I have presented the objectives of the study, by designing a working
scheme, for:
– Computing the aridity index for the territorial and administrative units of Braila county,
through the UNEP formula, adopted in 1992, extracting the potential evapotranspira tion values
from MODIS satellite images.
– Computing the normalised difference vegetation index, NDVI, the normalised difference
water index, NDWI, the vegetation condition index , VCI and the normalised difference draught
index, NDDI, for each of the ter ritorial units of Braila county, during 2000 – 2016 and analysing
the impact of these variations on plants phenology specific to the area.
– Analysing the land usage categories resulted from satellite images, CLC type, for the
determination of the land us e variation, identification of changes in agricultural areas and
correlation with the vegetation indexes values.
In chapter five I presented the materials and methods used for the achievement of the
aforementioned objectives, classified in data bases: (1) climatic, resulted from the recording at
the meteorological station in Braila. (2) satellite, consisting in MODIS satellite images, 8 days
synthesis, for the determination of vegetation indexes, NDVI, NDWI, VCI and NDDI, available
and downloaded from http://glovis.usgs.gov/ as well as CLC satellite images, resulted from the
Corine Land Cover European Project, namely CLC 1990, CLC 2000, CLC 2006 and CLC 2012,
as reference data for land usage variation at continental l evel, available and downloaded from
land.copernicus.eu/pan -european/corine -land-cover. (3) GIS data base, comprising of maps with
urban and rural land use in Braila county, territorial and administrative organisation and
partitioning, hydrographic netw ork, travelling network and forests.
Consequ ently I have presented step by step the satellite images processing development,
for the determination of the aridity and vegetation indexes, with ArcGIS software, for the
interval 2000 – 2016. Similar, I have deta iled the CLC processing development, with the same
ArcGIS software and the centralisation of the land use variation, by timed category .
In chapter six I have analysed the results computed from the satellite images, in order to
determine whether desertific ation has evolved in Braila county during 2000 – 2016. I have taken
into account that the phenologic al evolution of vegetation in an agricultural area such as, is
dependent on the soil capacity to retain and deliver water and nutrients for plants and, from this
regard, I have evaluated the intensity and extension of desertification through the
multidimensional and correlar analysis of the specific vegetation indexes.

22 / 211 The aridity index, as annu al and vegetation mean, indicated that Brăila, Vădeni, Cazasu,
Grădiștea, Chiscani can be concluded as arid territories, while Mărașu, Galbenu, Movila Miresei,
Gropeni, Stă ncuța, Frecăței, Ciocile have a ridity ind exes corresponding to semi -arid areas, alon g
with the rest of th e county. Similar results of the computed values of NDVI, with a variation
from 0,01 to 0,4, the highest values of the multi annual mean between 2000 – 2016, being
determined at Berteștii de Jos, of 0,40, which confirms a lack of veget ation cover in the area.
General considerations ascribe low values of NDVI, under 0,14 to lack of vegetation or very
dried, while high values of NDVI, above 0,70 confirm healthy and dense vegetation.
The computed values of NDWI have been analysed along wi th the VCI. The multi annual
means of NDWI indicates a medium towards rare vegetation at Marasu, Frecăței, Chișcani,
Gropeni, Stăncuța, Vădeni, Berteștii de Jos, Brăila, Tichilești and Măxineni. The resulted values
of VCI state that out of the 44 localitie s analysed , only 7 can be considered affected by moderate
and severe draught while the rest of 38 can be classified as extreme d raught affected areas, with
unique values of VCI varying from 0,99 at Cazasu to 0,43 at Vadeni.
General considerations ascribe high values of NDDI, above 0,5 as indicators for the
constantly draught affected areas and through the analysis of the multi annual means in Braila
county, for 31 out of 44 localities, the NDDI values were high , from 0,52 in Romanu to highest
of 3,03 at Măxineni, 3,1 at Surdila Găiseanca and Traian, 3,3 at Stăncuța and the maximum of
4,6 at Zăvoaia. The validation of the desertification affected areas determined through previous
vegetation indexes was reconfirmed by the NDDI values, in the study area.
Summarizing, from the vegetation indexes analysis, 30 out of 44 localities in Braila
county are affected by severe and extreme draught and out of these, Brăila, Vădeni, Cazasu,
Grădiștea, Chiscani have important ari d former agricultural areas, while at Mărașu, Galbenu,
Movila Miresei, Gropeni, Stăncuța, Frecăței, Ciocile, total areas are more than 50% semi -arid.
The comparison between the CLC editions from 1990, 2000, 2006 and 2012, aimed to
validate the results co mputed from MODIS satellite images . Thus, it was confirmed a diminish
of the agricultural areas, with more than 16.000 hectares, simultane ously with the spectacular
extension of secondary pastures, with over 22.000 hectares. The vineyards are diminishing with
over 3580 hectares while the orchard areas extend with 780 hectares. As far as the forestry areas,
in 1990 there were 18.845 hectares accounting for 3,96% of the county area, growing to 4,35%
in 2000, 4,77% in 2006 and 4,75% in 2012, representing the v ery little steps in mi nimising and
limiting the desertification areas in Braila county.

23 / 211 The general conclusion of the study is that using vegetation indexes computed from satellite
images, can be a precise and standardised tool, automated and updated free ly, to be used by the
authorities, agricultural holdings managers and all other stakeholders, in order to determine the
exact position and dimension of deserti fication affected or exposed to areas, as well as the
intensity of the phenomena via the severity levels of these indexes.
The sustainable manag ement of the agriculture in Braila will have to integrate reconstruction
measures for the desertification affected areas, in order to limit the extension over the productive
fields, by establishing protection forest curtains and amelioration solutions according to the
specific soil entities, in order to protect each agricultural sector.

24 / 211 RÊSU ME
La désertification des terrains agricoles, considérant les numéros processus de dégradation,
est un topic d’actuali té pour notre soci été, bien que la pr ésence de ce ph énomen soie certifi é
pendant les d érniers siecles, tant que au niveau planetaire notamment au continent europ éene.
La d ésertification est consid éré un hasard, une vulnerabilit é, qui s’installe lentment et , souvent,
irremediable, etant condition ée par le ph énomene naturelle et antropique. L’impact de la
desertification est resenti sur 2/5 de la surface terrestre, engendrant des echilibres sociales,
économiques et de l’environment.
En Roumanie, les départem ents du sud, qui ont le plus grand potentiel agricole, sont, au
même temps, les plus affectées de la désertification, à la conséquence des actions synergiques
des facteurs naturelles et anthropiques. Depuis 1997, suite à l’approbation de la Loi 629, qui
ratifie la Convention des Nations Unies sur la lutte contre la désertification (UNCCD), ont a
établi des objectives et des mesures nationales qui devront diminuer et minimiser les risques de
la désertification.
Le but de cette étude est d’envisager l’object ive d’UNCCD, celui d’identifier pour le
département de Braila des zones exposées à la désertification ou aux celles qu’ont déjà été
affecté par ce phénomène, par l’utilisation des images satellitaires. Celui -ci a une des plus grands
aménagements fonciers d u pays. Les images satellitaires ont été déchargées de bases de dates
libres, qui ont permis à déterminer les plus utilisés indiques de végétation, pour la classification
des zones arides ou semi -arides.
En choisissant le département de Braila pour cette étude, j’ai pris en considération
l’importance de la capacité agricole de cette zone, comme une des plus productives du pays en
matière des grains et oléagineux. Suive a productions agricoles intensives et extensives
corroborées avec les facteurs édaphiqu es et climatiques, ont favorises l’apparition des plus de
2.000 hectares des terrains désertifiés et au moins d’outre 2.000 hectares qui présentent le risque
de désertification.
La désertification a été signalée depuis 1975 et a avancé rapidement pendant 1990 –
2000, quand les systèmes foncier d’irrigation et du drainage ce sont supprimés progressivement,
et même disparus par endroits. C’est à cause de la fraction des exploitations agricoles et de la
grande variété des productions, émergées tout le long de s changements socio – économiques.
Le premier chapitre présente les principaux vecteurs d’étudier le phénomène de
désertification et l’évolution de ce concept aux niveaux global et national. La désertification a été
initialement plus importante dans les z ones arides et semi -arides mais on doit considérer aussi qu
au niveau globaux on perd 40.000 km2 du terrain nouveau, chaque année, à cause de la

25 / 211 désertification, selon les statistiques d’UNCCD. En ce contexte, la désertification est devenue,
pour plus de 1 00 pays affectées, parmi lesquelles la Romanie, le troisième problème
d’environnement après la pénurie d’eau fraiche et le changement climatique, affectant plus de
20% de la population mondiale. Annexe V d’UNCCD établie les principales facteurs
caractérist iques pour les terrains de Sud -Est de l’Europe qui sont responsables pour l’apparition
de la désertification, classifies en: (a) des conditions climatiques semi -arides et arides
subhumides, qui affectent des zones vastes, des sècheresses périodiques, varia bilité pluvial très
fort et des pluies chute et très intensifs. (b) des terres pauvres et fort érodés, qui sont prédisposés
à former de croute de surface. (c) des forets détruite à cause des fréquents incendies. (d)
conditions de crise agricole, associées à l’abandon de terrains et la détérioration des structures de
conservation du sol et de l’eau; (e) l’usage non contrôlé des ressources de l'eau, engendrant des
graves préjudices pour l’ambient, comprenant salinité élevée du sol et l’épuisement des
aquifère s.
Dans la Stratégie Nationale et dans le Plan D’Actions pour la Prévention et le Control de
la Désertification du 2012, on a estimé que presque tous les terrains agricoles de la Romanie sont
affectés par la sécheresse. En même temps, 1/3 des zones agrico les ont différents stades de
dégradation des sols, dont le plus important facteur est l’érosion par l’eau et les glissements,
affectant environ de 7 millions hectares du pays. Sur la base des valeurs de coefficient de
sécheresse, on a établi que dans la Ro umanie il y a 3 zones avec diffèrent sensibilités a la
sécheresse, qui peut indiquer la désertification, à savoir: Zone 1, ou les valeurs annales de PAI
(le coefficient de sécheresse Palfay) peut varier entre 6 et 12, et la fréquence des années secs est
de 63% a Calafat, 60% a Tulcea, 57% a Adamclisi, 51% pour Valu lui Traian, 49% pour Grivița
et Tecuci, 46% a Craiova et 40% a Galați. Zone 2, ou les valeurs de PAI peut varier entre 4 et 6
et la frequence des annees secs est entre 5% et 34%, a Alexandria, pa r exemple. Zone 3, ou les
valeurs de PAI peut varier entre 2 et 4 et la frequevence des annees seches est 6% a Pitesti et
11% a Suceava. Le department de Braila, ici analis é, a des terrains ou PAI varie entre 4 et 10,
soiant a la limite des zones 1 et 2 en ce que r égard la s énsibilit é de la secheresse mod éré (4 – 6)
jusque a fort (8 – 10).
Le deuxième chapitre présent les caractéristiques des terrains désertifies, pour distinguer
les facteurs qui ont déterminé le déclanchement pour la zone étudié des proce ssus de dégradation
du sol et l’installation de la désertification. Les principaux processus identifies qui précédent la
désertification, sont l’altération des attributs physiques, chimiques et biologiques du sol,
simultanément à la dégradation de végétati on et la minimisation des réserves de l’eau en sol.
Selon les informations publiées dans le Programme National d’Actions pour la prévention et le
control de sècheresse, la désertification et dégradation du sol (2001 – 2020) dans la Roumanie,

26 / 211 on peut distin guer quatre zones climatiques principales, classifiées en vertu des valeurs
déterminées pour l’indice d’aridité, R. Pour le département de Braila, R varie entre [0,50 – 0,
65], valeurs caractéristiques aux zones humide et subhumide, ou l’agriculture s’exer ce dans des
vastes régions, en raison de précipitations naturelle. Cette classification est importante, parce
que, dans cette étude on a recalculé les valeurs d’indice d’aridité R, de la même formule, par le
rapport des précipitations vers l’évapotranspira tion potentielle, ETP. Ainsi, on a déterminé qu’à
l’aide des valeurs d’ETP des images satellitaires, on a eu des valeurs inferieurs pour R, qui ont
permis de considérer le département de Braila ayant des sols arides et semi -arides.
Quand même, le départeme nt de Braila a été depuis longtemps considéré une zone chaude et sec
du pays. On doit considérer aussi l’indice de sensibilité à la désertification des écosystèmes,
déterminé par ICPA pour 1961 – 1990, qui délimite les grades de sensibilité critiques 2 -3, par le
fond édaphique et par les actions conglomérées des facteurs climatiques et anthropiques
analysées.
Dans le troisième chapitre j’ai analysé le cadre naturel pour la zone étudiée, en
commençant avec les conditions météo qui ont favorisées la désertif ication des terrains, depuis
1894 au présent. J’ai défini les intervalles de sécheresse, dont l’année 2007 est le plus chaud
pendant l’été et spécialement pendant l’hiver, quand on a eu les plus grandes températures de la
saison froide depuis qu’on a eu de s enregistrements météorologiques officiels.
Par sa position geographiqu é, Braila est un department dans la region du development Sud – Est
de Roumanie, ayant une surface de 4.700 km2 et la population d’aproximativ 300.000 habitants,
etant consid éré un d epartment moien, avec 4 ville. Cette position geographiqu é ainsi que les
voisinages ont permis la valorisation des surfaces agricoles de la champ de Baragan, aussi bien
en conditions naturelles parmi que l’exploatation foncier. Hors des unites phiziques et
georgraphiques analis ées, on mentionne le champ de Braila, par ensemble, les characteristiques
des plaines, des lacs et des depr ésions lacustres, des eaux de surface et des eaux fr éatiques; les
characteristiques principales de la clime, notamment les prec ipitations et les temperatures a
l’ombre, les temperatures du niveau du sol, le regime des vents, la pression atmospherique, tous
pour les valeurs enregistr ées pendant 1961 – 2016. En meme temps, j’ai present é les principales
characteristiques de la flore et de la faune specifiques au department du Braila, ainsi que le
régime et l’amplasement des zone clasifi ées comme des superficies naturelles proteg ées,
d’int éres national et international, tout étant des elements esentiales pour la d ésertification des
terrains. Pour la meme raison j’ai analis é la composition et la qualit é des sols du Braila, étant
preponderant, du point de vue de la pr étabilit é agricole, également dans la deuxieme classe,
bonne, correspondant aux terrains avec peu limitations, texture gros siere, sal é, né-uniforme, ou la
profondeur de l’eau fr éatique est petite, aussi que dans la troisiemme classe, moien ,

27 / 211 correspondant aux terrains des limitations mod érés, sableaux, des textures argileaux, et dont
l’eau freatique est situ ée a 1 -2 m étres prof ondeur. Du point de vue des transformation
determin ées par les travaux foncier et les exploatations agricoles pendant different contexte
sociales, on mentionne que, depuis 1990 justque a 2016, les 380.000 hectares se sont diminu és
dramatiquement, par la de struction des stations des pompes et des chanells d’irrigations.
Egalement, le fond forestiere et les d égres de recouvrir la terre sont importants pour limiter les
effets de la secheresse et de l’instalation de la d ésertification dans des zones sensibles, le plafon
de 5% du for ét pour l’entier department étant le plus bas du pays, corr éspondant aux zones
affectees par la desertification.
Le quatri ème chapitre, j’ai present é en detail les objectifs du cet étude, en construisant un
plan de travail, pour:
– Calculer l’indice d’aridit é pour les 44 unit és administratifs – territoriales du department
de Braila, en utilizant la formule adopt é par UNEP en 1992, les valeurs de
evapotranspiration potentiale étant retir ées des images satellitaires du type MODIS.
– Calcu ler l’indice de v égétation, diff érence normalis é, NDVI, l’indice de l’eau de la
vegetation, difference normalise, NDWI, l’indice de la condition de vegetation, VCI et
l’indice de secheresse, difference normalis é, NDDI, pour chaque localit é du department,
pour l’interval 2000 – 2016 et analisant l’impact de leur variation sur la phenologie des
plants agricoles.
– L’analise de l’evolution des cathegories d’usage du terrain, parmi les images satellitaires
du type CLC, pour d étérminer la variation d’utilization du terrain, l’identification des
surfaces exploatees pour l’agriculture ou pour autre buts et pour correler ces informations
avec les resultats des indices de vegetation.
Dans le cinqu ème chapitre on a detaill é les resourc és et les methodes utilis ées pour accomplir
les objectives, structurees dans des bases de donn ées: (1) climatiques, produits par la station
metheorologique du department de Braila; (2) donn ées sat éllitaire, du type MODIS, synthese de
8 jours, utilis ées pour determin ér les indices de veget ation, NDVI, NDWI, VCI et NDDI,
disponibles et decharg ées gratuitment des web http://glovis.usgs.gov/ ainsi que le type CLC
(Corine Land Cover) notamment CLC 1990, CLC 2000, CLC 2006 et CLC 2012, comme la
refférince pour le moyen de r écouvrir la terre, d écharg ées gratuitment de plateforme
land.copernicus.eu/pan -european/corine -land-cover . (3) donn ées du systeme de g éoinformation
(GIS), comprenant les cartes d’utilisation de terrain dans l’environment urban et rural,
l’organisation administrative – territorialle, le reseuax hydrographique, les forets, le reseau de
communication terrestre, pour le department de Braila.

28 / 211 Alors j’ai present é les etape s de traitement des images satellitaires pour d étérminer les indices de
secheresse et de vegetation, mentionn é – dessous , en utilisant la solution software ArcGIS pour
les images de 2000 – 2016. Comme, j’ai presente en detail le moyen de prelucrer les imag es
satellitaires de type CLC, en utilisant la meme solution software ArcGIS et en centraliser les
categories d’utilisation des terrains, par interval.
Les r ésultats obtenus sont presentes dans le chapitre six ème. En comprenant les valeurs
des indices et l eur signification, on a tenu compte que l’evolution phenologique des plantes
specifiques pour un department agricole comme la zone étudiée, est dependente de la capacite
des sols de retenir et de rendre de l’eau et des nutrients pour les plantes. Donc on a evalu é
l’intensit é et l’éxtension de la d ésertification par l’analyse complexe a travers des annees et les
variations des indices de vegetation sp écifiques.
De l’analise d’indice de secheresse, moyenne annuale et pendant la p ériode de vegetation (Avril
– Octobre), on a conclu que les localites Brăila, Vădeni, Cazasu, Grădiștea, Chiscani ont des
terrains arides, tandis que l’indice de sechesse pour l’interval de vegetation pour Mărașu,
Galbenu, Movila Miresei, Gropeni, Stăncuța, Frecăței, Ciocile, est au m illieu d’interval pour des
terrains semi – arides, ainsi que pour le reste des localites du department.
On a obtenu des r ésultats comparable par l’analise de l’indice de vegetation, difference
normalis é, NDVI, les plus numbreux valeurs de NDVI étant dans l’interval 0,01 – 0,4 et le plus
grand des moyennes multiannuales pendant 2000 – 2016, etant obtenu chez Bertestii de Jos, de
0,40, tous confirmant l’absence de vegetation. Il fault mentioner que les valeurs de NDVI plus
bas de 0,14 indiquent des surfaces qui manque la vegetation ou qui sont tres sec, tandis que les
valeurs de NDVI plus de 0,70 att éstent une vegetation fort et diversifi é.
En ce que concern les resultats obtenus pour NDWI, analises en meme temps avec les valeurs de
VCI, car ils sont interde pendents, les moyennes multiannuales de NDWI indiquent des zones
avec une vegetation int érmediaire vers rare, Marasu étant le premier, suivi par Frecăței,
Chișcani, Gropeni, Stăncuța, Vădeni, Berteștii de Jos, Brăila, Tichilești et Măxineni. En meme
temp, les valeurs de VCI pour les 44 unit é administratif – territoriales analis ées dans cette
étude, sont seulement pour 7 localites moderes ou severes , le rest de 38 localites ayant des
valeurs correspondant au terrains affect és par de secheresse extreme. La bas les valeurs de
VCI sont sub -unitaires, a partir de 0,99 a Cazasu jusqua le minimum de 0,43 a Vadeni. Il faut
mentioner que les valeurs de NDDI de plus de 0,5 sont specifiques aux t érrains affectees par
la secheresse constante. Comme, l’analise des rezultats multiannuales obtenus pour la zone
d’etude, confirment des valeurs relative grand, pour 31 d’un total de 44 localit ées du
department de Brail a, a partir de 0,52 determin ée a Romanu, jusqua 3,03 a Maxineni, plus de
3,1 à Surdila Găiseanca et Traian, 3,3 à Stăncuța et le maximum de 4,6 à Zăvoaia.

29 / 211 En validant certain zones affect ées par la desertification, a fin des resultats pour les indices de
vegetation, calcul ées des images satellitaires du type MODIS, ont a reconfirm é, par NDDI,
l’existence, la virulence et l’extension du phenomen de desertification dans la zone d’ étude.
Résumant, par l’analyse des indices de végétation, plus de 30 de total d e 44 localités, sont
affectées par la sécheresse sévère et même extrême, et, de celle -ci, dans Brăila, Vădeni,
Cazasu, Grădiștea, et Chiscani il y a certainment des vastes zones qui sont arides; comme, a
Mărașu, Galbenu, Movila Miresei, Gropeni, Stăncuța, Frecăței, Ciocile les terrains sont plus de
50% semi -arides.
Par l’analyse analogue entre l’éd ition de CLC de 1990, 2000, 2006 et 2012, en ce qui concern
les cathegories d’utilisation des terrains, on a envisag é de reconfirmer les resultats obtenus des
indices de vegetation. Le resultats est que les zones agricoles ont ete minimisees avec 16.000
hectares, en meme temps que les paturage secondaires sont enlargi es spectaculaire avec plus de
22.000 hectares. Les vignobles se sont reduies pendant la periode d’analise, 2000 – 2016, de plus
de 3580 hectares, tandi que les vergers ont agradisses de plus de 780 hectares. Selon la carte
CLC de 1990, les for és represent 3,96% du department de Braila, a savoir 18.845 hectares, et ils
ont enlargis a 4,35% en 2000, 4,77% en 2006 et 4,75% en 2012, representant de tres petites pas
pour la minimisation et limitation d’expansion des zones affectees par la desertification en
Braila.
La conclusion generale de cette etude est que, l’utilisation des indices de vegetation
determin és a l’aide des images satellitaires, peut etre un instrument precis et standardis é,
automati sable et mis a jour gratuitment, utile pour les autorit és, les managers d’ éxploatations
agricoles et pour tout les acteurs socials, en vue d’id éntifier éxactement les dimensions des zones
affectees par la d ésertification tandis que l’intensit é du phenomen, suivant les plafons de
sévéritite des indices. Sur le long terme, la gestion durable des zones agricoles devra integrer des
mesures d’amelioration pour les terrains affect és de d ésertification et de ceux qui sont
limotrophes, selon le specifique du sol, p our agrandir la capacit é agricole de chaque sector.

30 / 211
I. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND
DEȘERTIFICAREA
I. GENERAL CONSIDERATIONS ON DESERTIFICATION
1.1 STUDIUL FENOMENULUI DE DEȘERTIFICARE LA NIVEL
GLOBAL

Dezvoltarea tehnologică și industrială a societății la nivel global, preponderent în ultimele 5
decenii, a generat exploatarea resurselor naturale, epu izabile dar în egală măsură și a resurselor
regenerabile, ca o consecință firească a preocupărilor societății umane de a diminua ritmul de
consum și pentru conservarea biodiverității, protecția mediului înconjurător și a săn ătății și
existenței oamenilor. In cadrul acestor preocupări, s unt vizate 4 sisteme care interacționează și se
potențează reciproc: (Berca, 2000)
(1) Sistemul econ omic, care generează bunuri de consum;
(2) Factorul uman, ca obiectiv central al tuturor acțiunilor și preocupărilor;
(3) Mediul înconjurător, definit la nivel optimal al parametrilor;
(4) Sistemul tehnologic, care influențează evoluția celorlalte trei.
În acest c ontext, națiunile au elaborat convenții de aplicare a unor măsuri unitare la nivel global,
astfel încât efortul comun să conducă la refacerea echilibrului și a capacității de regenerare a
mediului înconjurător, prin promovarea și implementarea conceptului de dezvoltare durabilă, de
exploatare și conservare a resurselor, cu responsabilitate față de generațiile viitoare.
Organizația Națiunilor Unite a elaborat și lansat spre semnare încă din anul 1994, CONVENȚIA
NAȚIUNILOR UNITE PRIVIND COMBATEREA DEȘERTIFIC ĂRII – UNCCD, la care
România a aderat, prin ratificarea Legii 629, în anul 1997. (CONVENȚIA NAȚIUNILOR
UNITE PRIVIND COMBATEREA DEȘERTIFICĂRII – UNCCD, 1997) . Scopul Convenției
constă î n ,,combaterea dețertificării ș i diminuar ea efectelor secetei î n țările cu probeleme
serioase de secetă și/sau deșertificare (…) prin măsuri eficiente la toate nivelurile, sprijinite de
cooperare internațională și aranjamente de parteneriat în cadrul unei abordări care este de acord
cu Agenda 2 1 (a reuniunii de la Rio de Janeiro) cu scopul de a contribui la o dezvoltare durabilă
în regiunile afectate ”.
Conform Convenției, deșertificarea este ,, procesul de degradare a terenurilor din regiunile
aride, semiaride și subumede, rezultând din diferite cauze, inclusiv climatice și activități
umane” . Degradarea terenurilor până la deșertificare se poate realiza, conform Convenției
UNCCD, in orice zona climatică, în ciuda faptului că, în general, se consideră că deșertificarea

31 / 211 este specifică zonelor aride, semi -aride și uscate. Deșertificarea este considerată un fenomen de
vulnerabilitate, care se instalează lent și de cele mai multe ori iremediabil, condiționat de
fenomenele naturale și cele antropice.
Obiectivul 15 al Convenției UNCCD, îndeamnă statele s emna tare la ,, protejare, reconstrucție și
promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre, administrarea sustenabilă a pădurilor,
combaterea deșertificării, stoparea degradării solurilor și a biodiversității și aplicarea de
măsuri de remediere ”.
Principalii vectori î n declanșarea și instalarea fenomenului de deșertificare sunt factorii climatici ,
dintre care seceta prelungită, aportul de apă redus și regimul termic ridicat.
Menținerea unui echilibru optim intre procesele ecosistemelor, funcțiile și serviciile acestora,
inclusiv activitatea umană, este esențial ă pentru evitarea degradăriii terenurilor, conceptualizând
deșertificarea ca un rezultat al degradării biosferei de la suprafaț a sau de sub scoarța terestră,
încorporând solul, terenul, apa de s uprafață, apa subterană, plantele și animalele, activitatea
umană și rezultatele impactului antro pologic asupra zonei respective (Reed, 2016) .
Începând cu anii 80, fenomenul de deșertificare a fost definit ca fiind procesul pri n care solul își
pierde capacitatea de a susține regenerarea ecosistemelor sale; ulterior, definiția termenului a fost
revizuită și completată, având în vedere complexitatea în timp și spațiu a fenomenului, pornind
de la variabilitatea mare a cantității de precipitații, predominând perioadele de secetă, reducerea
suprafețelor cu vegetație, degradarea solului prin eroziune și prin reducerea cantității de nutrienți
din sol, salinizarea si alcalizarea.
Statistic, conform secretariatului UNCCD și Organizației Meteorologice Mondiale, se estimează
că anual, circa 40.000 de km2 de terenuri noi pot fi încadrate în categoria suprafețelor afectate de
deșertificare.
Deșertificarea este și o consecință a schimbărilor climatice, în regiunile afectate de secete
prelungi te, fiind fenomene duale acționate biofizic și antropic , interacționând în sistemele eco –
sociale ale tuturor populații lor din lume . (Reed, 2016)
În literatura de specialitate, se consideră că aproximativ 50% din suprafața Pamâ ntului se va
confrunta cu fenomenul de secetă până la sfârșitul secolului 21, determinând reducerea
productivității biomasei, a cantităților de masă lemnoasă, a suprafețelor acoperite de plante
perene, a cantităților de apă reținute în sol, precum și degra darea solurilor prin deșertificare și
destabilizarea ordinii sociale . (Ali, 1992)
La nivel global, peste 100 de țări se confruntă cu prob lema deșertificării terenurilor. P rocesele
combinate de eroziune hidrică si eoliană, distruge rea vegetației și reducerea suprafețelor
acoperite, distrugerea și/sau consumul resurselor de apă, salinizarea solurilor, sunt per ansamblu,

32 / 211 accelerate prin activitatea antropică, determinând intensificarea si creșterea vitezei de
deșertificare în anumite regiuni.

Figura 1 1: Mecanisme de degradare a solului induse antropic, în funcție de factorii determinanți,
la nivel mondial, dupa World Resource Institute, 1999
Figure 1.1: World anthropic soil degradation mechanism, by determing factors, according to
World Resource Institute, 1999
Din 199 4, odată cu prima conferință internațională (UNCOD), deșertificarea este considerată o
problemă globală, drept pentru care toate statele trebuie să depună eforturi pentru i mplementarea
planurilor de acțiune și a măsurilor asumate; c omunitățile științifice și organizaționale
internaționale consideră deșertificarea o problemă majoră a mediului înconjurător și în egală
măsură un dezastru antropic.
Preocupările privind diminuar ea surselor de apă dulce și schimbările climatice sunt completate
de fenomenul de deșertificare, considerat pe locul 3 dintre cele mai importante aspecte de mediu
ale secolului 21 . Trebuie menționat faptul că deșertificarea generată de variabilitatea condi țiilor
meteorologice (influențate de schimbările climatice) , afectează aproximativ două cincimi din
suprafața uscatului, cu impact asupra unui procent de 20% din populația totală a globului.
Studierea cauzelor care determină instalarea deșertificării prec um și a soluțiilor de a combate,
reduce și minimiza suprafețele de teren afectate de acest fenomen, datează la nivel global de la
începutul anilor 70, în urma unei perioade continue de 6 ani de secetă, din regiunea sub –
sahariană Sahel, în urma căreia peste 200.000 de persoane și milioane de animale au pierit.
Drept urmare, la nivel mondial au fost organizate o serie de reuniuni la nivel înalt, pentru
stabilirea de măsuri concrete pentru combaterea deșertificării, pe care le prezint mai jos,
cronologic.
În 1992 s -a desfășurat Summit -ul de la Rio, supranumit și summit -ul Pamântului în cadrul căr uia
a fost emisă Agenda 21, al cărei capitol 12 abordează degradarea terenurilor din zonele aride,
semi -aride și subumede uscate. Îndepărtarea vegetației
naturale/despăduriri (mil ha)
Supraexploatare (mil ha)
Suprapășunat (mil ha)
Activități agricole (mil ha)
Activități industriale și
bioindustriale (mil ha)

33 / 211 Conferința de la Rio este un punct de referință în implementarea conceptului de dezvoltare
durabilă ca și modus vivendi al tuturor comunităților, ca și subsistem al ecosferei, dependent de
stabilitatea și capacitatea de autoreglare, prin menținerea unui echilibru rațional între dezvoltarea
economică și integritatea mediului natural, în acord cu cea de -a 11-a poruncă enunțată de Walter
Clay Lawdermilk (1953, citat de Yaalon și Arnold, 2000) prin care omul a primit de la
Dumnezeu pământul ca să -l muncească și să -i păstreze productivitatea din generație în generație,
prin dezvoltare durabilă .
În 1994 s -a desfășurat Convenția Cadru a Națiunilor Unite asupra S chimbă rilor C limatice, care
reglementează măsuri pentru combaterea schimbărilor climatice, repectiv modificările mediului
fizic sau ale fii nțelor vii, efectele nocive semnificative asupra compoziției, stabilității sau
productivității ecos istemelor naturale și amenajate. Convenția a vizat implicit combaterea și
limitarea efectelor deșertificării, pentru protejarea funcționării sistemelor socio -economice, a
sănătății și a bunăstării omului.
În anul 1997 a fost adoptat Protocolul de la Kyoto, care reprezintă prima măsură globală de
diminuare a efectelor schimbărilor climatice prin reducerea gazelor cu efect de seră, asumată atât
de statele puter nic industrializate cât și de România, din anul 2004. Protocolul reconfirmă
angajamentul pentru o dezvoltare durabilă uniformă și protecția unitară a calității mediului
înconjurător, implicit prin minimi zarea suprafeț elor afectate de deșertificare și extin derea
terenurilor agricole, corelate cu creșterea cererii și a consumului, la nivel modial.

Figura 1 2: Utilizarea resurselor de sol pe plan mondial, după World Resource Institute, 1999
Figure 1.2: World soil resources use, ac cording to World Resource Institute, 1999
În 2002 s -a desfășurat la Johannesburg în Africa de Sud Summit -ul Mondial pentru Dezvoltare
Sustenabilă (WSSD) la care țările participante și -au reafirmat angajamentul pentru alocarea
resurselor pentru protejarea ș i dezvoltarea sustenabilă a ecosistemelor terestre la nivel planetar.
În anul 2015, au fost adoptate de către statele semnatare ale Convenției, 17 obiective globale
pentru dezvoltarea sust enabilă pentru următorii 15 ani.
0500010000Terenuri cultivatePășuni permanente Terenuri împăduriteTotal
Folosința (mil. ha)

34 / 211 Dintre acestea , ținta 15.3 este d e departe cea mai ambițioasă:,, până în anul 2030, se va realiza:
combaterea deșertificării, refacerea terenurilor și a solurilor degradate, inclusiv a celor afectate
de deșertificare, secetă și inundații și se vor depune toate eforturile pentru a neutrali za efectele
degradării solurilor la nivel global ”. (UNCCD, Land Degradation Neutrality:The Target Setting
Programme, 2016)
La nivelul Comunității Europene, deșertificarea este considerată un fenoment transfrontalier și
trans –sectorial de importanță majoră. Majoritatea țărilor din comunitate sunt semnatare a
convențiilor internaționale mai sus menționate și au implementate planuri naționale de acțiuni
pentru combaterea efectelor și reducerea suprafețelor afectate de deșertificar e.
Comisia Europeană a adoptat în Septembrie 2006 Strategia Tematică pentru Protecția Solului,
admițând prin aceasta importanța și gravitatea proceselor de degradare a solurilor și a terenurilor
agricole la nivel comunitar.
Preocupările de integrare a i nformațiilor despre mediul înconjurător, pentru o imagine completă
și complexă, transnațională, au rezultat în creearea de platforme de tipul www.copernicus.eu sau
www.un -spider.org (ONU ) care să permită monitorizarea integrată a interacțiunii fenomenelor
climatice și a activități lor antropice asupra mediului înconjurator; acestea înglobează date uriașe
și informații în algoritmi complexi de predictibilitate a dezastrelor și f enomenelor naturale,
pentru protecția și securitatea sănătății oamenilor și a mediului înconjurător.
Comisia Europeană asigură constant finanțare pentru proiecte le de cercetare care să conducă la
identificarea cauzelor și a soluțiilor de limitare a deșert ificării. Obiectivul general este de realiza
o cercetare multidisciplinară concentrată asupra soluțiilor fezabile și actuale de combatere a
deșertificării, generarea de scenarii și elabor area de politici specifice zonelor de implementare,
fiind vizate area le din zonele europene cele mai afectate de deșertificare.
Cercetările din ultimele decenii confirmă faptul că importante suprafețe de teren arabil au fost
afectate de procese de degradare, care vor continua să se acutizeze dacă nu sunt luate măsuri de
limitare, mai ales în situațiile în care activitatea umană este factor determinant . Trebuie
menționate și efectele schimbărilor climatice , care generează tot mai multe evenimente extreme,
cu implicații asupra calității culturilor și a solurilor pretabile agr iculturii.
Cum a gricultura reprezintă cea mai veche formă de utilizare a terenurilor, evoluând odată cu
dezvoltarea societății omenești, e xtinderea suprefețelor exploatate agricol, industrializarea și
tehnologizarea lucrărilor agricole , au determinat îmbun ătățirea producțiilor agricole dar, în unele
zone, au generat și efecte negative, conducând la distr ugerea stratului de sol fertil. (Stan V. ,
2005) .

35 / 211 Principalele motive de îngrijorarea a comunității oamenilor de știință și a ecologiștilor, legate de
diminuarea suprafețelor agricole și extinderea zonelor cu terenuri degradate sau chiar afectate de
deșertificare, rezultă din efectele ,,revoluției verzi ” cauzate de:
– Consumul de combustibili fosili și emisiile atmosferice generat e de procesele de producție
agricolă;
– Daunele provocate solurilor prin utilizarea energiei, poluarea apelor prin procesele de
producție sau de levigare a fertilizanților utilizați în agricultură;
– Consumul de apă dulce, diminuarea rezervelor de apă subtera nă și salinizarea apelor de
suprafață;
– Eroziunea și salinizarea secundară a suprafețelor arabile;
– Contaminarea produselor agricole cu pesticide și spălarea pesticidelor de la suprafața solului.
Cuantificarea efectelor agriculturii asupra calității soluril or rămâne o preocupare de actualitate,
având în vedere zonele de impact, vulnerabilitățile solurilor, intensitatea și viteza de degradare a
proprietăților fizice, chimice și biotice, afectând calitatea apelor de suprafață și a a cviferelor, a
aerului, a bio diversității și a sănătății umane.

1.2 DEȘERT IFICAREA DIN PERSPECTIVA ROMÂNIEI

Deșertificarea este unul dintre cele mai complexe fenomene de risc, cu expansiune mare în
teritoriu, având cauze de origine naturală și antropică, fiind, în sens restrâns, un pro ces de
extindere a deșerturilor. Deșertificarea se instalează în zonele semi -aride, în care ecosistemele își
pierd capacitatea de autoregenerare, vegetația dispare iar solul trece printr -un proces de sărăcire
în elemente nutritive și de reducere a capacită ții de reținere și eliminare pentru p lante a apei și a
nutrienților și erodare sub influența f actorilor naturali și antropici (Grecu, 2006) .
România și -a validat aderarea la principiile și obiectivele Convenției UNCCD, prin Legea nr.
111/1998 pentru aderarea României la Convenția Națiunilor Unite pentru combaterea
deșertificării în țările afectate grav de secetă și/sau de deșertificare, în special în Africa, adoptată
la Paris la 17 iunie 1994 .
Ca membru al Convenției Națiunilo r Unite pentru Combaterea Deșertificării, și România
celebrează ziua de 17 Iunie pentru a marca angajamentul națiunilor de a lupta și combate efectele
deșertificării și ale secetei¸ în contextul efectelor schimbărilor climatice resimțite tot mai acut.
În Anexa V a Convenției sunt stabilite măsurile de implementare specifice pentru țările central și
est europene, care corespund obiectivului general al UNCCD, pentru abordarea sistematică a
problemelor legate de prevenirea și combaterea degradării terenurilor, evitarea efectelor
secetelor și combaterea fenomenului de deșertificare, pentru ridicarea standardului de viață al

36 / 211 comunităților umane din zone aflate sub risc de această natură. (UNCCD & Convenția
Națiunilor Unite, http://www2.u nccd.int/convention/about -convention)
Deșertificarea pe teritoriul României corespunde unui conglomerat de factori și efecte ale
acestora, așa cum au fost definite in Anexa V la UNCCD, caracteristici Europei de Sud -Est,
respectiv:
(a) C ondiții climatice semi -aride și arid sub -umede care afectează zone vaste, secete periodice,
variabilitate pluvială foarte ridicată și ploi bruste și cu intensitate mare;
(b) S oluri sărace și puternic erodabile, predispuse la formarea crustei de suprafață;
(c) P ierderi ex tensive de păduri din cauza focurilor frecvente;
(d) C ondiții de criză agricolă, asociate cu abandon de teren și deteriorarea structurilor de
conservare a solului și apei;
(e) Exploatarea necontrolată a resurselor de apă conducând la daune ambientale gra ve, incluzând
salinizarea și epuizarea acviferelor.
La nivel național, din cele 23 de milioane hectare, conform statisticilor publicate de FAO in
2014, 60,7 % din suprafață este folosită pentru agricultură, 28,7% acoperită de păduri iar
diferența de 10,5% este pentru alte folosințe. (FAO, FAO STATISTICAL YEARBOOK, Europe
and Central Asia Food&Agriculture, 2014) , prezentate în fi gura de mai jos .

Figura 1 3: Principalele folosințe ale terenurilor în România, FAO 2014
Figure 1. 3: Main use of l and in Romania, FAO 2014
Dintre cele mai importante cauze antropice care au determinat instalarea și extind erea
suprafețelor deșertificate, inclusiv în zona de studiu, județul Brăila, menționez: d espăduririle,
care au condus la modificarea verigilor circuitului hidric, creșterea intensității torenților pluviali
și a scurgerii apei, sporirea riscului la inundații și băltiri pe termen lung care au condus la
salin izarea secundară a terenurilor, precum și lucrările de îmbunătățiri funciare și exploatare a
necorespunzătoare a acestora.
13,83 6,79 2,38 Suprafața totală de teren a României
23 mil ha
Agricultură
Păduri
Alte folosințe

37 / 211 În România, managementul folosințelor terenurilor agricole a fost îmbunătățit odată cu aplicarea
Legii 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, deși o evaluare uniformă la niv el
național a fenomenelor care afectează terenuri le agricole nu a fost realizată.
Nițu și col, 2000 au elaborat o situație orientativă asupra solurilor afectate de diferite tipuri de
eroziune, privind distribuția pe județe a terenurilor ocupate de soluri e rodate, în care, în județul
Brăila, analizat în acest studiu , sunt inventariate 1.000 ha teren arabil afectate de eroziune .
Refacerea solurilor afectate de deșertificare și introducerea acestora în c ircuitul agricol se
impune ca măsură de combatere a extin derii acestor suprafețe, ținând cont și de timpul necesar
refacerii suprafețelor de sol, precum și de costurile care sunt direct proporționale cu intensi tatea
fenomenului și gradul de răspândire.
În literatura științifică sunt considerate a fi în pericol de deșertificare regiunile în care R, indicele
de ariditate, definit ca raport dintre precipitații și evapotranspirație (P/ETP = R) este cu prins în
intervalul 0,05 – 0,65. Zonele în care R >0,65 sunt considerate a fi regiuni umede, în timp ce
acolo unde R<0 ,05 sunt considerate a fi regiuni hiperaride. La nivel global, aproximativ 7,5%
din suprafața uscatului uscatului poate fi încadrată în categoria zonelor hiperaride.
Prin Programul Național de Acțiune pentru prevenirea și controlul secetei, deșertificării și
degradării solurilor (2001 – 2020) sunt stabilite patru zone climatice principale în România,
clasificate în funcție de valoarea determinată pentru indicele de ariditate R :

Figura 1 4: Distribuția indicelui d e ariditate R în România,conform Programului Național de
Acțiune pentru prevenirea și controlul secetei,deșertificării și degradării solurilor (2001 -2020)
Figure 1 4: Arridity index distribution in Romania, R, according to National Action Plan for the
Prevention and Con trol of the Draugh, Desertification and Soil Degradation (2001 -2020)

38 / 211 În România, conform datelor climatice înregistrate în ultimii 100 de ani de către cele 17 stații
meteo amplasate în sud – estul țării, respectiv Dobrogea, Estul Munteniei și Sudul Moldo vei,
confirmă că aceste zone sunt puternic afectate de deșertificare; peste 3 milioane de hectare,
dintre care 2,8 milioane hectare sunt teren arabil, insumând 20% din suprafață.
Zonele cele mai afectate de degradarea solurilor sunt platoul Moldovei, deal urile sub -carpatice
între Trotuș și Olt, platoul Transilvaniei și Piemontul Getic, în care se estimează că pierderea
anuală de sol, prin eroziune , este de 123 milioane tone.
Variabilitatea factori lor climatici conduce la delimitarea teritoriului agricol a l României, în trei
mari zone agroclimatice, respectiv: I – zona calda/secetoasă, II – zona moderată/subumedă și III
– zonă răcoroasă/umedă, a căror distribuție spațială este prezentată în figura de mai jos.

Figura 1 5: Clasi ficarea zonelor agro climatice din România, in functie de mediile multi anuale
ale temperaturilor și precipitațiilor, conform cu Programul Național de Acțiune pentru prevenirea
și controlul secetei, deșertificării și degradării solurilor (2001 – 2020)
Figure 1 5: Classifi cation of agro-climatic areas in Romania, based on multi annual means of
temperatures and precipitations, according to the National Action Plan for the Prevention and
Control of the Draugh, Desertification and Soil Degradation (2001 – 2020)

În fapt, aproape toată suprafața agricolă a țării este afectată de secetă iar 1/3 din suprafața
agricolă prezintă diferite grade de degradare a solului, cel mai important factor fiind eroziunea
prin apă și alunecările de teren, care afectează aproximativ 7 milioane de hectare la nivel
național. (Strategia și Programul Național de Acțiune pentru Prevenirea și Controlul
Deșertificării, 2012)

39 / 211 Clima temperat – continentală a României, caracterizată de creșterea anuală a temperaturii
aerului și implicit a temperaturilor înregistrate la nivelul solului, în intervalul Mai – August,
favorizează tendința de deșertificare din zonele extracapatice, din sudul Moldovei, Dobrogea,
sudul Olteniei și Câmpia Bărăganului, perioadă ce se suprapune cu sezonul tradițional deficit ar
în precipitații și caracterizat de secete moderate sau severe .
Conform determinărilor realizate la nivel național, (Stan V. , 2005) în România există 3 zone cu
sensibilitate diferită la secetă care poate conduce către deșertificare, pe baza valorilor
determinate pentru coeficientul de ariditate, respectiv:
Zona 1 – Valorile anuale ale PAI variază în intervalul 6 și 12, cu o frecvență a anilor
secetoși de: 63% la Calafat, 60% la Tulcea, 57% la A damclisi, 51% pentru Valu lui Traian, 49%
pentru Grivița și Tecuci, 46% la Craiova și 40% la Galați.
Zona 2 – Valorile anuale ale PAI variază între 4 și 6, cu o frecvență a anilor secetoși în
intervalul 5% – 34% – Alexandria.
Zona 3 – Valorile anuale ale PAI variază între 2 și 4, cu o frecvență a anilor secetoși în
intervalul 6% – Pitești și 11% – Suceava.

Figura 1 6: Clasificarea zonelor secetoase din România, pe baza coeficientului de ariditate
(Palfay index), proprietățile solurilor, caracteristicile reliefului și nivelul ui apelor, ICPA
Figure 1 6: Classification of draugh areas in Romania, based on arridity index (Palfay), soil
properties, land and water levels, by ICPA
Consecutiv Strategiei și Programului Național de Acț iune pentru Prevenirea și Con trolul
Deșertificării, elaborate în prima etapă în 2002, a fost adoptată Hotărârea 474/ 2004, prin care s-a
constituit COMITETUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA SECETEI, A DEGRADĂRII
TERENURILOR ȘI A DEȘERTIFICĂRII.

40 / 211 COMITETUL are în componență reprezentanți din Ministerului Mediului și a celor mai
importante instituții din țară cu activitate re levantă, institute de cercetare, universități și facultăți
cu specialiști în domeniul deșertificării , prin tre care și Facultatea de Îmbunătățir i Funciare și
Ingineria Mediului din cadrul USAMV București.
Rolul principal al COMITETULUI este de a coordona activitățile necesare pentru punerea în
aplicare a prevederilor Convenției Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării în țările
afectate grav de secetă și/sau de deșertificare, în special în Africa, adoptată la Paris la 17 iunie
1994, la care România a aderat prin Legea nr. 111/1998.
De asemenea, la nivel național, COMITETUL coord onează elaborarea și aplicarea Strategiei
Naționale de Comba tere a Fenomenelor de Degradare a Terenurilor, de S ecetă și D eșertificare,
asigurând corelarea acesteia cu obiectivele Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă ,
analizează necesitatea și oportunitatea programelor și proiectelor de cercetare – dezvoltare în
probleme privind fenomenele de degradare a terenurilor, de secetă și deșertificare; analizează
necesitatea și oportunitatea elaborării programelor de acțiune subregionale și/sau regionale și
cooperează cu celelalte țări la elaborarea acestor programe, asigurând armoni zarea lor cu
programul național. (HOTĂRÂRE nr.474/ 2004) .

41 / 211 II. CARACTERISTICILE ZONELOR DEȘERTIFICATE
II. CARACTERISTICS OF DESERTIFICAT ED AREAS
Principalele caracteristici ce confirmă apariția fenomenului de d eșertificare sunt: pierderea
capacității de producție a solului, reducerea vegetației perene sub 5% și concentrarea acesteia de –
a lungul rețelei hidrografice, extinderea și intensificarea salinizării în zonele slab drenate și/sau
irigate, eroziunea, reduce rea resurselor și a cantităților de apă de suprafață și subterane,
schimbarea intensității radiației solare (a albedo -ului), schimbarea caracteristicilor florei și
faunei, prin apariția unor specii adaptate la lipsa de apă și la condițiile de deșert (Dumitru, 2005) .
Studiul solurilor afectate de deșertificare implică analize complexe, cu caracter teoretic și
aplicativ, pornind de la analiza structurii parentale a solului, coroborată cu modul în care se
prezintă suprafața solulu i precum și cu gradul de acoperire cu vegetație, cu impact asupra vitezei
cu care se degradează solul. (Moțoc, 1975, p. 48).
Indiferent de nivelul de dezvoltare al unei țări sau regiuni, preocuparea pentru protejarea,
întreținerea și exploatarea moderată a solului trebuie să ocupe un loc central, mai ales în
condițiile în care solul rămâ ne principalul mijloc de producție al agriculturii și a resurselor
alimentare pentru omenire. (Apostol, 2011, p. 16).
Dacă anterior România era considerată grânarul Europe i, în prezent capacitatea de producție
agricolă este estimată la aproximativ 40% față de media europeană, cauzele fiind atât de natur ă
economică cât și de management inte grat al exploatațiilor agricole .
Ignorarea proceselor inițiale car e conduc la degrada rea solului până la deșertificare, poate genera
efecte pe termen lung, solul av ând un ciclu lent de regenerare. S e consideră că 1 cm de sol se
formează în aproximativ 12 ani pe o rocă afânată, în aproximativ 40 de ani, în condiții de practici
agricole norm ale și în minim 200 de ani pe roci compacte.
Profilul de sol sau pedonul, este elementul de bază pentru studierea și caracterizarea morfologică
și fizico -chimică a solului, prin analizarea succesiunilor de orizonturi ceea ce permite clasificarea
solurilor. V.V. Dukoceaev (1846 -1903) a defi nit solul ca fiind un corp natural de sine stătător,
situat la suprafața scoarței terestre, cu morfologie specifică rezultată ca urmare a acțiunilor
combinate ale rocii parentale, reliefului, climei, vegetației și faunei.
Solul există în natură ca și corp solid, tridimensional, cu un anumit volum, arie și pantă. P e
hărțile pedologice, reprezentarea se realizează prin poligoane, bidimensional, caracter istica
tridimensională rezultă din analizele de laborator și este redată prin denumirea solului, care
sintetizează elementele structurale ale acestuia.

42 / 211 În procesul de formare a solului, sunt definite principalele caracteristici ale solului, mai ales din
punct de vedere al utilizării în agricultură, respectiv: structura, porozi tatea, permeabilitatea
pentru aer și apă sau capacitatea de a reține și a ceda apă și aer plantelor, capacitatea fertilizantă,
sub influența factorilor pedogenetici, definiți prin ecuația factorilor de formare a solului a lui
Dukoceaev, Jenny și Kovda:
S = f (cl, o, p, r) t, unde:
S = solul, cl = clima, o = organismele și micro -organismele de la suprafață și din sol, p = roca
parentală, r = relieful, t = timp, în funcție de care variază toate celelalte elemente.
Distribuția spațială a tipurilor de sol este determinată așadar de ansamblul pedogeografic și direct
influențată de factorii de mediu, determinați natural sau antropic și identificați la momentul de
analiză. (Florea, Solul, partener de existență, 2013)
2.1. FUNCȚIILE SOL ULUI
Analiza impactului deșertificării trebuie să țină cont de multitudinea funcțiilor pe care solul le
îndeplinește, atât din punct de vedere ecologic cât și din punct de vedere economic (Florea,
Solul, partener de existență, 2013, pg. 34 -37) respectiv :
i) Funcții ecologice
1. Contribuția la producția de biomasă vegetală, pentru asigurarea alimentelor, a furajelor, de
materii prime si energie;
2. Recircularea elementelor chimice, prin filtrare, tamponare și transformare, între atmosferă,
apa freatică și covorul vegetal, protejând mediul înconjurător, prin circuitul C, CO2, O2,
săruri;
3. Geodermă, habitat biologic și rezervă de gene, în ceea ce privește fauna și flora din sol, ca
parte esențială a biodiversității;
4. Autocurăț area sau epurarea solului, prin distrugerea substanțelor o rganice străine, filtrarea
poluanților și reducerea dispersiei acestora prin apa freatică,
ii) Funcții tehnice, industriale și socio – economice
5. Bază spațială pentru structurile tehnice, sociale, econo mice și industriale, respectiv: așezări
umane, industriale, transport, etc.
6. Funcția bioproductivă, solul fiind sursă de energie și materii prime pentru industrie;
7. Moștenire culturală, arheologică, paleontologică și geogenică, prin conservarea vestigiilor
și/sau memorarea evoluțiilor istorice.
iii) Funcții energetice

43 / 211 8. Acumularea de energie chimică (funcție bioenergetică) prin convertirea energiei solare în
substanțe organice, în cadrul procesului de fotosinteză și transformarea acesteia în humus;
9. Absorb ția de căldură (din radiația solară) și transfer de căldură în atmosferă;
10. Intermedierea schimbului de diferite forme de energie între biosfere.
Deșertificarea nu este imediat sesizabilă, în special în zonele subumede, în care perioadele
secetoase alternea ză cu ani ploioși sau cu execesiv de umiditate, fiind un proces pe termen lung,
influențat de mai multe tipuri de factori: (Dumitru, 2005)
– factori de natură meteorologică, respectiv secetă, evenimente climatice extreme cu
tempe raturi ridicate, concentrații ridicate de CO₂ variații mari de temperatură iter -anuale și
multianuale;
– factori de natură ecologică, caracterizați prin dezvoltarea deficitară a plantelor, dereglarea
circuitului de nutrienți, sărăcirea covorului vegetal, re generarea și mutabilitatea microbiană,
ce pot fi atât o consecință cât și o cauză de degradare a solurilor;
– factori determinați de diminuare a rezistenței terenurilor față de variațiile climatice anuale și
multianuale;
– factori ce țin de capacitatea de pr oducție a solului, insemnând structura și compoziția
biochimică a solului, adâncimea stratului de sol fertil si gradul de eroziune și/sau degradare a
acestuia, nivelul freatic și gradul de salinizare al solului;
– factori de natură socio -economică și civică , cum ar fi apariția de războaie, a foametei, a
dezordinii sociale.
– factori de natură antropică, determinați de suprapopularea anumitor zone, aplicarea
insuficientă sau deficitară a politicilor agricole, de protecție a mediului, sociale și economice,
utilizarea greșită și/sau irațională a terenurilor, suprapășunatul, irigarea necontrolată sau în
condiții de drenaj necorespunzător.
În Romania, principalii factori antropici care au determinat apariția suprafețelor deșertificate
sunt:
– reducerea suprafețelo r acoperite cu vegetație forestrieră și exploatarea necontrolată a masei
lemnoase:
– eroziunea solului ca și consecință directă a defrișărilor masive;
– suprapășunatul și sărăcirea solului în materie organică și macronutrienți;
– aplicarea necontrolată a ingr ășămintelor chimice pe suprafețele arabile;
– salinizarea și poluarea chimică.
Deși solul se adaptează relativ rapid schimbărilor radicale de mediu (dete rminate de presiunile
naturale sau cele antropice) (Răducu, 2016, p. 46 ) el este în același timp habitat și sursă de hrană

44 / 211 pentru u n număr copleșitor de organisme. Pierderea componentei biologice a solului, a
echilibrului natural dintre cele 16 elemente fundamentale care determ ină calitatea materiei
organice , conduce la deg radarea tuturor celor 3 faze constituente: solidă, lichidă și gazoasă, care
trebuie completate în mod evident cu cea biotică , a cărei existență determină diferența
fundamentală dintre sol și litosferă.
Evoluția calității solului este în mod direct influen țată de clima zonală, coroborată cu acțiunea
temperaturilor și a precipitațiilor, putând fi determinantă în procesele de degradare până la
deșertificare a solurilor, prin efectele directe asupra acestuia , respectiv :
– Acumularea sărurilor la suprafața solul ui, din cauza lipsei precipitațiilor pe fondul unor
temperaturi ridicate;
– Alterarea, levigarea și eroziunea de suprafață a solului, în condițiile reducerii suprafețelor
acoperite de covorul vegetal.
– Modificarea temperaturii solului, ca și consecință a ef ectului de seră.
Topografia zonei reprezintă un factor determinant pentru formarea și transf ormarea proprietăților
solului. D e-a lungul timpului, prin alternarea regimurilor hidrice, hidrologice și termice ale
solurilor, chiar dacă au fost formate pe acel ași material parent al. Formarea lentă a solului,
constituirea caracteristicilor fizice, fizico -chimice, biologice și de fertilitate naturală sunt
condiționate de climă, vegetație , relief și substrat litologic.

Figura 2 1: Principalele interacțiuni între pedosferă (sol), atmosferă (aer), hidrosferă (apă),
litosferă (rocă) și biosferă (plante și animale) (Dent, 2005)
Figure 2 1: Main inter -actions between pedosphere (soil), atmosphere (air), hidrosph ere (water),
litosphere (parental rock) and biosphere (plants and animals) (Dent, 2005)

45 / 211 Ințelegem deci, că solul este un sistem complex, natural creat, polidispers, heterogen, aflat la
suprafața crustei terestre și rezultat î n urma interacțiunii dintre pedosferă, atmosferă, litosferă și
biosferă.
Chiar dacă trecerea de la o unitate de sol la alta nu este distinct diferențiată, ca și în cazul florei și
faunei de exemplu , totuși, învelișul de sol poate fi caracterizat atât prin continuitate cât și prin
discontinuitate (Fridland, 1976), prin diverse modele , variații care se repetă din loc în loc și care
rezultă în urma proceselor complexe determinate de factorii de mediu și fluxurile de substanțe și
energie. (Florea, Solul, partener de existență, 2013)
Diminuarea resurselor de apă și degradarea calității acesteia, constituie una dintre problemele
majore cu care societatea noastră se confruntă la începutul mileniului trei. Cauzele sunt
complexe și țin în primul rând de schimbarea climei, mai ales in sudul Europei, unde există o
tendință, déjà confirmată prin măsurători de diminuare a precipitațiilor.
Modelele climatice existente arată că această stare se va agrava în viitor, sudul și sud -estul
Euro pei, inclusiv România , urmând a fi afectat ă de un deficit de precipitații ce va fi din ce în ce
mai accentuat, odată cu accentuarea fenomenul de încălzire globală. Pe timpul verii, modelele
arată că și pentru Europa Centrală vor fi probleme legate de secet e și, în general, secetele vor fi
mai intense și mai frecvente în anii ce vin dacă se continuă procesul de încălzire globală.
Variabilitatea mare a cantităților anuale de precipitații se reflectă atât prin anii deficitari
(secetoși), cât și prin anii ploio și (excedentari sub aspectul regimului pluviometric anual).
Începând din anul 1901 și până în prezent, în România, în fiecare deceniu au fost 1 până la 4 ani
extremi secetoși sau ploioși, creșterea frecvenței secetelor fiind din ce în ce mai evidentă după
anul 1981, cei mai mulți ani extrem de secetoși înregistrându -se începând cu anul 2000 (7 ani).
În conte xtul celor analizate mai sus, zona de studiu aleasă pentru determinarea suprafețelor
deșertificate prin utilizarea imaginilor satelitare este județul B răila, situat în partea de sud – est a
României, traditional regiune predominnat agricolă pentru culturile cerealiere.
Concordanța dintre seceta atmosferică și seceta pedologică, confirmată de înregistrările
meteorologice din ultimul deceniu, a determinat ca aproape 50% din suprafața arabilă a
României să se confrunte cu degradarea solului, la care se adaugă 20% terenuri cu tendințe
evidente de deșertificare.
Interacțiunea factorilor direcți, a căror origine poate fi naturală și antropică, precum și a
factorilor indirecți, care au contribuit la degradarea solurilor până la instalarea deșertificării în
anumite zone ale țării, este prezentată schematic în figura de mai jos.

46 / 211
Figura 2 2: Pricipalii factori care determina apariția f enomenului de deșertificare (Lal R., 1989)
Figure 2 2: Main factors to determine the desertification phenomena (Lal R., 1989)

Relația de tip dual dintre sistemul sol – teren și variațiile climatice este determinantă în analiza
condițiilor premergătoare deșertificării, prezentată schimatic în figura de mai jos.

Figura 2 3: Relațiile duale dintre sistemul sol -teren și sistemul climatic, (Munteanu, 20 00)
Figure 2 4: Dual relations between the soil -land system and climate system (Munteanu, 2000)
Solul, ca parte componentă a oricărui ecosistem, este considerat cea mai valoroasă resursă
naturală a omenirii, determinând evolu ția societății umane, fiind atât furnizor de substanțe și
energie, cu funcție de regulator și ameliorator al mediului înconjurător.

47 / 211 2.2 IMPACTUL DE GRADĂRII SOLURILOR ASUPRA ECOSISTEMELOR
Degradarea ecosistemelor formate prin interacțiunea dintre orga nisme și soluri în cadrul
biosferei , determină dezechilibre ale funcțiilor complementare care permit existența vieții și
circularitatea lanțurilor trofice, într -un ciclu global biologic al substanțelor (Apostol, 2011).
Flora și fauna influențează viteza d e degradare până la deșertificare a solului, prin procesele de
descompunere și procesare a materiei organice.
Dezvoltarea cu orice preț a industriilor, a agriculturii și a transporturilor a condus la dereglarea
funcționalității normale a sistemului sol – plante – animale, cu efecte grave asupra capacității de
producție a solului, respectiv:
1. Distrugerea covorului vegetal
Efecte:
– Intensificarea scurgerii pe suprafață
– Creșterea albedo -ului
– Intensificarea vitezei vântului și evapotranspirația
– Reducerea c antităților de zăp adă acumulate în timpul iernii
– Procese de amplificare determinate de secetă: Condiții dificile de refacere a vegetației
2. Defrișarea sau supraexploatarea pădurilor și distrugerea perdelelor forestiere,
boschetelor și tufărișurilor din z ona stepei și silvostepei
Efecte:
– Intensificarea scurgerii de suprafață și reducerea cantității de apă înmagazinată în sol
– Reducerea gradientului termic în atmosferă și implicit scăderea probabilității de
producere a ploilor
Mecanisme de amplificare: Creearea de condiții dificile de refacere, regenerare sau replantare
3. Eroziunea prin apă
Efecte:
– Intensificarea scurgerii de suprafață
– Reducerea capacității de înmagazinare a apei ca urmare a distrugerii totale sau parțiale a
profilului de sol
– Reducerea sau distrugerea capacității solului de a asigura o dezvoltare normală a
covorului vegetal
– Creșterea albedo -ului și intensificarea evapotranspirației
– Colmatarea emisarilor naturali și creșterea riscului de inundații

48 / 211 Procese determinante:
– Uscarea puternică a suprafeței sol ului, scăderea conținutului de h umus, reducerea
coeziunii între particulele primare și a rezistenței la impactul picăturilor de ploaie
– Reducerea densității sau distrugerea covorului vegetal și expunerea directă a suprafe ței
solului uscat acțiunii picăturilor de ploaie
– Creșterea torențialității ploilor
– Uscarea profundă a solului și dezvoltarea crăpăturilor care favorizează erozi unea de
adâncime și apariția pră bușirilor / alunecărilor
4. Eroziunea prin vânt
Efecte:
– Reducerea capacității solului de a înmagazina apa ca urmare a sără cirii în materie
organică și fri cțiune fină a orizonturilor superioare sau distrugerea acestora.
– Ridicarea substratului nisipos și formarea de dune mobile de nisip conferind peisajului
caracteristici deșertice.
– Creșterea albedo -ului și intensificarea insolației și evapotranspirației.
– Colmatarea rețelei de canale de irigație și/sau desecare sau acoperirea cu nisip a
terenurilor cultivate.
Mecanisme acceleratoare ale deșertificării:
– Degradarea și sărăcirea covorului vegetal.
– Uscarea excesivă a suprafeței solului, pulverizarea structurii și scăderea coeziunii dintre
particulele de sol.
5. Destructurarea solului
Efecte:
– Reducerea capacității solului pentru apă
– Intensificar ea scurgerii de suprafață
– Creșterea riscului de eroziune hidrică și eoliană
– Creșterea albedo -ului și intensificarea evapotranspirației
Procese de accelerare:
– Alternanța per ioadelor de uscare excesivă / umezire (aerul din porii solului determină
explozia agregatelor)
– Intensificarea mineralizării și reducerea conținutului de humus
– Ultra -uscarea care determină prinderea în masă la solurile argiloase și pulverizarea
agregatelor la solurile prăfoase.

49 / 211 6. Compactarea
Efecte:
– Reducerea porozități i determinată de diminuarea permeabilității solului și a capacității
pentru apă
– Scăderea permeabilițății și creșterea scurgerii de suprafață generând eroziunea hidrică
– Dificultăți privind înrădăcinarea plantelor din cauza creșterii microporozității și a
porozității capilare
Procese determinante:
– Instalarea cimentării la solurile nisipo -prăfoase
– Accentuarea împachetării particulelor primare la solurile argiloase
7. Formarea crustei și obturarea porilor
Efecte:
– Reducerea permeabilității de supr afață și implicit infiltrarea apei în sol
– Creșterea puternică a evapotranspirației și m ărirea valorilor insolației și a albedo -ului
Procese rezultate: Dispersia masivă a agregatelor în timpul ploilor, fără protecția covorului
vegetal.
8. Sărăturarea
Efecte:
– Creșterea presiunii osmotice a soluției de sol și accentuarea secetei fiziologice a solului
– Efect toxic pentru culturile de plante
– Formarea crustelor din cauza intensificării evapotranspirației și creșterea albedo -ului
– Reducerea coeficien ților de permeabilitate
Rezultate: Crește debitul capilar ascendent, prin intensificarea evapotranspirației, determinând
concentrarea sărurilor în profilul de sol.
Cercetările în domeniul agricol au concluzionat că, pentru a se dezvolta, plantele au nevo ie de 16
elemente fundamentale proceselor vitale: carbon, oxigen, hidrogen, fosfor , potasiu, azot, sulf ,
calciu, fier, magneziu, bor, mangan, cupru, zinc, molibden și clor, care sunt absorbite din sol,
prin rădăcini.
Solul, respectiv materia organică din sol, este furnizorul principal al tuturor acestor elemente
nutritive drept pentru care preocuparea privind calitatea solului pentru agricultură se reflectă și
prin calitatea producțiilor agricole; totodată, calitatea solului și conținutul echilibrat al cel or 16
elemente fundamentale, influențează în mod direct calitatea și existența surselor de apă, de
suprafață și subterane.

50 / 211 Calitatea solului este esențială la determinarea bonității terenurilor, fiind influențată de o serie de
factori cum ar fi: temperatu ra aerului, precipitații atmosferice, gleizare, pseudogleizare, textura
solului, porozitatea, conținutul în carbonat de calciu, rezerva de humus, gradul de poluare al
terenului, panta și expoziția terenului, istoricul alunecărilor de teren, prezența și adâ ncimea
pânzei freatice, excesul de umiditate, riscul de inundabilitate al terenului. (Apostol, 2011, p. 17)
Necesitatea inventarierii suprafețelor afectate de deșertificare la nivel național, se impune în
condițiile în care, la nivel mondial fiecărui locui tor îi revine aproximativ 1,1 ha din care 0,3 ha
teren arabil.
În România, unui locuitor îi revine aproximativ 0,67 ha, din care 0,44 teren arabil, dar
transformarea terenurilor și includerea acestora în circuitul agricol fiind foarte dificilă din cauza
costurilor ridicate. (Voinescu, 2005)
Din punct de vedere economic, ne interesează în mod deosebit sensibilitatea la deșertif icare a
ecosistemelor agricole, fiind estimate la nivel național, efectele cumulate a mai multor factori, pe
baza criteriilor de cal cul a indicelui privind zonele sensibile pentru mediu (ESAI).
ESAI este un indicator complex, utilizat pe scară largă la nivelul Uniunii Europene și este
calculat utilizând o metoda de mediere a indicatorilor care caracterizează diferiții factori care
intervin în apariția riscului de deșertificare (ICPA).
Conform acestei metodologii sunt atribuite ponderi pentru fiecare dintre indicatorii care
caracterizează topografia (pantă, expoziție), solul (textura, volum edafic util, material parental,
drenaj, schel et), clima, vegetația/utilizarea terenului și intensitatea managementului agricol.
În funcție de valorile obținute, se disting 3 stadii de degradare a ecosistemelor aflate in zone cu
risc de deșertificare:
 Critic : zonele care sunt deja degradate ca urmare a utilizării defectuoase din trecut.
Aceste suprafețe reprezintă un pericol pentru regiunile învecinate. Exemple pot fi zonele cu
eroziune puternică în care scurgerile și pierder ile de sol pot fi considerabile.
 Fragil : suprafețele în care orice modificăre în echilibrul delicat dintre procesele naturale
și cele induse antropic poate determina instalarea deșertificării. În aceste zone secetele pot
conduce la procese de deșertificare în cazul unui management necorespunzător al terenului.
De exemplu, ca o con secință a schimbărilor climatice și a variabilității fenomeneleor
meteorologice este posibilă reducerea potențialului de creștere a biomasei în mod deosebit în
zonele sensibile la secetă cu implicații asupra intensificării eroziunii solului; în consecință,
zonele respective pot fi reîncadrate în categoria terenurilor ,,critice”. În mod similar modificarea
folosinței terenului sau a structurii de culturi poate conduce la creșterea scurgerilor și a eroziunii
cu consecințe directe asupra conținutul ui de fertil izanți pe pa nte.

51 / 211  Potențial : suprafețe amenințate de deșertificare în cazul unor schimbări climatice
semnificative și/sau în cazul unor structuri specifice a folosinței terenului. În această categorie
pot fi incluse și terenurile abandonate sau cele care nu sunt gestionate corespunzător. Pentru
aceste suprafețe este necesară o planificare corespunzătoare a activităților agricole.
Determinările efectuate de către Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Pedologie,
Agrochimie și Protecția Mediului – ICPA București, au permis realizarea unei hărți a distribuției
indicelui ESAI calculat pentru condițiile climatice ale României aferent perioadei 1961 -1990.

Figura 2 4: Indicele sensibilității ecosistemelor la deșertifica re, între 1961 – 1990 (Sursa ICPA)
Figure 2 5 : Ecosystems sensibility to desertification index, between 1961 – 1990, by ICPA

Informațiile topografice sunt furnizate într-un grid cu pasul de 100 m pe baza informații lor de sol
prelucrate din hărțile digital e la scara 1:1.000.000 și 1:200.000, informații privind vegetația
furnizate de CORINE – Landcover, informații de management prelucrate din stratul de utilizare a
terenului bazat pe metodologia FAO -LCCS.
Conform acestui indice, zona de est a României precum și câmpia din sudul țării, zonele colinare
ale Moldovei, Podișul Transilvaniei și câmpia din vestul țării sunt zonele cele mai critice.
Județul Brăila este încadrat în gradele critic 2 și 3 de sensibilitate a ecosistemelor la deșertificare,
având în veder e fondul edafic și acțiunea factorilor climatici și antropici asupra terenurilor
agricole.

52 / 211 III. CADRUL NATURAL AL ZONEI DE STUDIU
III. NATURAL ENVIRONMENT OF THE STUDY AREA
Cadrul natural reprezintă totalitatea ecosistemelor de scări diferite – de la nivel local, la nivel
regional, național și global , însumând variabilitatea dinamică de plante, animale și activități
antropice . Dezvoltarea și funcționarea ecosistemelor naturale sau generate antropic, depinde de o
utilizare rațională a resurselor natur ale și de minimizarea sau eliminarea oricăror impacte adverse
asupra mediului prin îmbunătățirea planificării, proiectării și implementării proiectelor.
Utilizarea terenurilor agricole din județul Brăila, analizat prin acest studiu, trebuie sa fie
durabilă , ceea ce înseamnă că productivitatea, respectiv fertilitatea acestora trebuie protejată
astfel încât, în timp, aceasta să nu fie diminua tă în detrimentul bunăstării umane.
Condițiile climatice și fondul edafic specifice județului Brăila constituie elemen te premergătoare
deșertificării, un fenomen total atipic până în secolele XX – XXI zonelor agricole de câmpie din
România. De altfel, în toată zona de sud a Europei există o tendință de d iminuare a
precipitațiilor, a rezervelor de apă din sol și de intensi ficare a perioadelor de secetă prelungită .
Experimentele cu modelele climatice arată că această stare se va agrava în viitor, determinând, î n
sudul și sud -estul Europei, un deficit de precipitații din ce în ce mai accentuat, simultan cu
fenomenul de încălz ire globală. Cele mai afectate sunt s uprafețele agricole , care la nivelul
României însumează cca. 7 mil ioane de hectare , lipsa resurselor de apă reprezentând factorul cel
mai limitativ în cultura plantelor pe mari supraf ețe.
Pe baza înregistrărilor meteor ologice, pentru 14 zile consecutive de temperaturi atipice perioadei
de referință, pentru sezonul rece, respectiv Decembrie – Martie și 10 zile consecutive pentru
sezonul cald, respectiv Aprilie – Septembrie, în România se diferențiază patru int ervale de
secetă, cu o importanță deosebită pentru instalarea deșertificării în zona de studiu, clasificate
astfel:
(1) primul interval, între 1894 – 1905, cel mai secetos an fiind 1897;
(2) cel de -al doilea interval, între 1942 – 1953, cel mai secetos an fiind 194 4;
(3) cel de -al treilea interval, între 1992 – 2000, cei mai secetoși ani fiind primul și ultimul an al
intervalului de analiză;

53 / 211 (4) cel de -al patrulea interval , definit în intervalul 2006 – 2008, cel mai secetos an fiind 2007, în
care s -au înregistrat cele mai ridicate temperaturi din timpul verii dar mai ales din timpul iernii,
fiind cea mai caldă iarnă din istoria înregistrărilor meteo din România.
În condițiile de mai sus, distribuția neuniformă a precipitațiilor la nivel national a determinat
menți nerea și chiar accentuarea deficitului de apă din sol, în special în lunile de consum maxim
al plantelor (Mai – August), frecvența secetelor pedologice înregistrând în această perioadă
valorile cele mai ridicate, respectiv: Dobrogea (90 – 97 %), Muntenia ( 70 – 80 %), Moldova (55
– 85 %), Oltenia (45 – 50 %), Banat -Crișana (50 – 75 %) și Transilvania -Maramureș (27 – 50
%).
Cantitățile mici de precipitații înregistrate în anii foarte secetoși au condus la extinderea
fenomenului de secetă la nivelul întregii ț ări, așa cum s -a întâmplat în anii mai recenți, 2000,
2003 și 2007. În urma măsurătorilor și analizând statisticile din 1860 și până în prezent, deficite
pluviometrice mari s -au produs în anii 1907, 1924, 1928, 1934, 1945, 1946, 1948, 1953, 1982,
1983, în anii 1992, 1993 și mai recent, în ultimii ani, respectiv 2000, 2001, 2002, 2003, 2007,
2009, 2012, 2013, 2015 și 2016, conform datelor de mai jos:

Deceniu Secolul XX
Ani extrem de secetoși Ani excesiv de ploioși
1901 -1910 1907 -1908 1910
1911 -1920 1917-1918 1911, 1912, 1915, 1919
1921 -1930 1923 -1924, 1927 -1928 1929
1931 -1940 1934 -1935 1937, 1939, 1940
1941 -1950 1945 -1946, 1947 -1948, 1949 -1950 1941, 1944, 1947
1951 -1960 1952 -1953 1954, 1955, 1957, 1960
1961 -1970 1962 -1963, 1964 -1965 1969, 1970
1971-1980 1973 -1974, 1975 -1976 1972, 1974, 1975, 1976
1981 -1990 1982 -1983, 1985 -1986, 1987 -1988 1981, 1990
1991 -2000 1992 -1993, 1997 -1998, 1999 -2000 1991, 1997
Secolul XXI
2001 -2010 2000 -2001 , 2001 -2002 , 2002 -2003 ,
2006 -2007, 2008 -2009 2005, 2006, 2008 , 2010
2011 -2020 2011 -2012, 2015, 2016 2013, 2014
Tabelul 3 1: Anii secetoși și ploioși di n România, în perioada 1901 – 2016
Table 3 1: Drought and rainy years in Romania, during 1901 – 2016

54 / 211 3.1. AȘEZARE ȘI RELIEF
Brăila e ste un județ în regiunea de dezvoltare Sud – Est a României , cu o suprafață de peste
4.700 km2 și populație în scădere, puțin peste 300.000 de locuitori. Istoric, județul este menționat
pentru prima oară în 1481 într -un hrisov al lui Ștefan cel Mare, fiind înglobat în Țara
Românească, după desființarea Ra ialei turcești Brăila, la 1829 și semnarea tratatului de Pace de
la Adrianopol.
Fiind un județ de mărime medie, Brăila are 4 orașe, respectiv, reședința de județ m unicipiul
Brăila, Făurei, Însurăței și Ian ca.
Poziționarea geografică precum și vecinătățile au permis valorificarea suprafețelor agricole ale
județului, parte componentă a Câmpiei Bărăganului, atât în condiții naturale cât și în regim de
exploatare prin amenajările de îmbunătățiri funciare.

Figura 3 1: Harta unităților fizico – geografice ale județului Brăila
Figure 3 1: Map of the g eographic elements, in Braila county

Unitățile teritoriale co mponente ale județului Brăila, reliefate în imaginea de mai sus, sunt:
Câm pia Brăilei, Bărăganul de Mijloc și Câmpia Siretului Inferior, pe o fâșie îngustă din partea de
nord – nord-est a județului. Sunt caracteristice formele de relief specifice câmpiilor aluvionare,
respectiv câmpuri , depresiuni lacustre, crovuri și văi.

55 / 211 3.1.1. Câmpia Brăilei
Câmpia Brăilei este situată în nord – estul Câmpiei Bărăganului, ca parte componentă a Câmpiei
Române. Din punct de vedere geomorfologic, Câmpia Brăilei delimitează terasa joasă a Dunării,
de 10 – 15 metri și se suprapune în cea mai mar e parte peste terasa a doua a Dunării în est, peste
conurile fluvio – lacustre acoperite de loess în vest, în vreme ce la nord se individualizează prin
relieful eolian, de dune. Altitudinea variază între 15 – 25 de metri, de la nord la sud, respectiv
între 10 – 20 de metri, de la vest spre nord – est, creșterea altitudinii din partea de nord și nord –
est fiind datorată supra – aluvionării râurilor și a acumulărilor eoliene.
O caracteristică aparte a Câmpiei Brăilei este apariția în partea de nord – vest, în tre localitățile
Sutești și Râmnicelu, a reliefului eolian, de dune de nisip, cu altitudinea variind de la vest la est.
(Institutul național de cercetare – dezvoltare pentru pedologie, agrochimie și protecția mediului –
ICPA Bucur ești, 2010) . Câmpia Brăilei se individualizează și prin procesele de sufoziune, de
antrenare mecanică a particulelor mici de sol, prin curgerea apei infiltrate, facilitând fenomenul
de tasare, fiind intensificată de grosimea învelișului de loess, cu acți une mai puternică acolo
unde orizontul de loess înregistrează o grosime mai mare de 4 metri.
Evoluția proceselor eoliene este mai evidentă în câmpul Gemenele, unde , prin acumulările de
nisip din lunca râului dar și ca urmare a procesului de deflație, care se produce intens mai ales
primăvara, toamna și în perioade le de secetă prelungită și în lipsa covorului vegetal, s-au
înregistrat acumulări de nisip de până la 10 – 20 de metri peste nivelul luncii Buzăului.
3.1.2. Câmpurile
Câmpurile sunt formațiuni ușor ondulate, cu altitudine de până la 35 – 40 metri în partea vestică
și de 20 – 25 metri în partea estică, presărate cu multe crovuri. Către luncile Buzăului și Siretului
se observă dune de nisip, între Șuț ești și Râmnicelu, în vreme ce la nord , câmpuri le sunt relativ
netede, ca de exemplu la nord de comuna Cazasu, Tudor Vladimirescu și Scorțaru Vechi precum
și în Valea Ianca.
Principalul material parental constă în depozite loessoide fără denivelări evidente, cu un drenaj
puternic al apei freatice dato rită apropierii de fluviul Dunărea, construind un relief relativ
uniform.
În partea dreaptă a văii Buzăului, în Câmpul Gemenele, se evidențiază procese eoliene, prin
acumulări de nisip și prin deflație, care se constituie în formațiuni ce ating 10 – 20 me tri peste

56 / 211 înălțimea Luncii Buzăului, fenomene care se intensifică mai ales primăvara și toamna precum și
în perioada secetelor prelungite, în lipsa covorului vegetal.
În schimb, în zona câmpului la sud de Scorțaru Vechi, altitudinea relativ joasă de 10 – 15 metri,
coroborată cu apropierea de Valea Ianca, determină un relif cu soluri automorfe, umezite și bine
drenate.
Valea Ianca, orientată de la sud la nord, are o lățime între 0,5 și 2,5 km către vărsarea în lunca
Siretului; de la nord de localitatea Tra ianu și până la 2 km spre sud de localitatea Romanu
caracteristicile morfologice ale văii sunt bine individualizate.
La nord, din cauza acumulărilor eoliene, Valea Ianca dispare, dupa Gh. Vîlsan (1916), fiind
considerată un vechi braț al Dunării care a cu rs peste terasa Brăilei. Fundul văii este plat, cu
înmlăștiniri și deși există un canal de drenaj care asigură scurgerea apei, exploatarea din punct de
vedere agricol este limitată. În partea nordică a văii se remarcă un grind nisipos, pe direcția nord
– sud, cu apă freatică la adâncimi relativ mari de peste 1,0 m, datorită permeabilității nisipului și
a unui curs de apă temporar, din zona satului Romanu.
3.1.3. Lacurile și depresiunile lacustre
La nivelul județului se întâlnesc atât lacuri de stepă cât ș i de luncă, care ocupă suprafețe
importante; cele mai importante sunt cele de la Ianca, cu 332 hectare, Plopu cu 300 de hectare,
Lutul Alb cu 357 hectare , cantonate în marile depresiuni de tasare în loess sau crovuri.
(www.prefect urabraila.ro, 2017)
La acestea se adaugă lacurile de la Lacul Sărat, în apr opiere de reședința de județ, Câ ineni și
Movila Miresei, a căror apă are proprietăți terapeutice și lacurile amenajate pentru piscicultură,
precum cele de la Lupul Alb, Plopu și Ianca. Nivelul apei din aceste lacuri variază anual în
funcție de nivelul pluviometric precum și de alimentarea asigurată de pânza subterană , foarte
aproape de suprafață.
Cele mai problematice suprafețe, din punct de vedere al utilizării în agricultură, s unt depresiunile
care se transformă în lacuri, din partea centrală a județului, dintre Ianca și Comăneasca, din
localitățile Esna, Plopu, Ianca, Lutu Alb, Seaca, Iazu, care colectează apele pluviale, asigurând
totuși un mecanism natural de echilib ru al rap ortului hidrogeologic și un drenaj natural local, în
perioadele secetoase.
În jurul localităților Nazâru și Mărăc ești din comuna Siliștea , se individualizează crovurile cu o
frecvență redusă , ca și zone depresionare mici, completate de dunele de nisip fix ate, de la nord,

57 / 211 nod-est de Găvanu și Romanu, care determină schimbări în învelișul de sol, din punct de vedere
litologic și al nivelului freatic.
3.1.4. Apele de suprafață și apele freatice
Rețeaua hidrografică a județului este definită de prezența fluv iului Dunărea precum și a celor
două brațe principale: Brațul Măcin (Dunărea Veche) către Dobrogea și Brațul Cremenea către
Câmpia Brăilei, care delimitează Balta Brăilei; în lunca Dunării se conturează lacurile de
meandr u, respectiv Blasova, de 400 ha și Japsa Plopilor de 76 de ha.
În partea de nord a județului Brăila, la granița cu județul Galați curge râul Siret, pe o lungime de
50 km, primind ca afluent râul Buzău, care traversează județul Brăila pe o lungime de 126 km.
De asemenea, pe o lungime de 8 4 de km județul este traversat de râul Călmățui, amenajat pentru
irigații. Pe terasa Călmățuiului s -au format lacurile Sărat Batogu și Bentu Batagu. Lacurile de
acumulare precum Galbenu, Sătuc, de pe Valea Boului și Mircea Vodă pe Buzoel Nord, sunt de
asem enea surse de apă pentru irigații.
Apele de suprafață sunt reprezentate și prin crovurile de adâncimi mici precum Ianca, Plopu,
Iazu – Movila Miresei, Lutu Alb, Lacul Sărat precum și Valea Ianca. De asemenea, sunt prezente
cuvete lacustre de tipul limanu rilor fluviatile, precum cele de la Jirlău, de 1086 hec tare, Căineni
de 74 de hectare și Ciulnița de 92 de hectare.

Figura 3 2: Principalele ape de suprafață din județul Brăila
Figure 3 2: Main water streams in Braila county

58 / 211 Monitorizarea apelor de suprafață se realizează pe fluviul Dunărea, pe 3 secțiuni de urmărire a
nivelului și debitului fluvial și pe râul Buzău care este monitorizat în 2 secțiuni al e tronsonul ui
care traversează județul Brăila, putând fi încadrate în intervalul aferent clasei II de calitate. Din
păcate, până în anul 2016, apa uzată menajeră a orașului a fost deversată direct în Dunăre, dar,
având în vedere volumul și viteza de curgere a fluviului, cantitatea mare de poluanți rezultată din
activitatea u rbană nu a influențat semnificativ calitatea apelor fluviale. Construirea unei stații de
tratare și epurare a apei și darea acesteia în folosință în 2016, va permite în timp refacerea
ecosistemelor acvatice și terestre afectate istoric de poluarea cu apă u zată.
Apele freatice au o viteză mică de circulație între 5 – 10 metr/zi și sunt cantonate în straturi de
grosime variabil ă de la 3 la 15 metri, la adâncimi de la 0,5 metri la 17 – 18 metri, în funcție de
relief. Apa freatică se găsește și sub 2 metri, în zona Valea Ianca. L a adâncimi mai mari de 5
metri se înregistrează în partea estică, aceasta fiind și direcția generală de drenare a stratului
freatic, către Lunca Dunării. La nord, cu o intensitate mult redusă, apele freatice se drenează
către Lunca Buză ului.
Monitorizarea calității apelor subterane se realizează în 4 corpuri de apă, însumând 49 de foraje,
conform Agenției de Protecția Mediului, Brăila, cele mai mari depășiri fiind înregistrate pentru
materie organică, fier, nitrogen, cloruri și sulfuri, rezultate din poluarea de natură antropică.
Mineralizarea apelor freatice se manifestă prin prezența unui reziduu mineral de 1,8 g/l și nu
afectează sectoarele mai înalte ale teraselor , care nu sunt influențate de pânza freatică. Pe
depozitele loessoide a pele freatice pot fi clasificate în sălcii și foarte sălcii, cu o mineralizare
sulfato – bicarbonto – clorurică.
În vestul zonei Movila Miresei, precum și în zonele larg depresionare, acolo unde variația
depozitului textural trece de la nisip la lut greu, apele freatice variază de la concentrație redusă în
săruri, cu mineralizare de tip cloruro sulfatică. Depresiunile lacustre se caracterizează prin nivel
ridicat de sărăturare, ca de exemplu zona Comăneasca și Lacul Sărat, tipul de mineralizare fiind
de tip cloruric.
3.2. CLIMA
Analiza variabilității climatice a județului Brăila în intervalul de studiu 1961 – 2016 , este
esențială în înțelegerea proceselor care au determinat transformarea a peste 2000 de hectare de
teren agricol în zone deșertificate. Acțiu nea factorilor meteorologici a sporit efectele
nefavorabile induse de activitatea antropică și de fondul pedologic al zonei, cu influențe negative
asupra speciilor vegetale, producțiilor agricole și asupra economiei locale.

59 / 211 Județul Brăila se caracterizeaz ă printr -o climă temperat continentală, cu nuanțe variab ile în vest
și spre moderat în l unca Siretului și Insula Mare a Brăilei, înregistrând temperaturi cu până la 1,5
grade Celsius mai ridicate față de restul câmpiei. Fiind încadrat în provincia climatic ă BS
(Koppen) clima uscată a județului definește veri secetoase și ierni reci, în care cantitatea de apă
pierdută prin evapotranspirație este mai mare decât aportul din precipitații , cu maxime
înregistrate la începutul verii. Conform unui studiu derulat d e I.N.M.H. (1982) județul Brăila
este statuat agroclimatic în limitele climatului cald – secetos, subzona 2, cu valori termice
ridicate, resurse hidrice modeste, umiditate accesibilă din sol redusă și indici de stres termici și
hidrici ridicați. Stările de vreme sunt relativ asemănătoare pe toată suprafața județului dar se
înregistrează și variații neperiodice care afectează producția agricolă prin fenomene
meteorologice de tipul ploilor convective, furtuni cu grindină sau briză de câmp. Radiația solară
este de cca 125 kcal/cm2, durata medie anuală de strălucire a Soarelui de cca 2200 ore de
insolație iar temperatura medie anuală a aerului variază între 10,50C în vest și 110C în est iar la
sol, în jur de 12,50C.
3.2.1. Încadrare climatică prin analiza i ndicelui de ariditate
Încadrarea din punct de vedere climatic a zonei d e studiu se poate realiza pe baza calculul ui
indicelui de ariditate, a cărui valoare, mai mică de 22, confirmă re gimul de ariditate al unei zone.
Valoarea indicelui de ariditate cuprinsă î n intervalul 22 – 24, indică o zonă temperat –
continentală, cu influențe de ariditate și vegetație predominant de stepă. Calculul valorilor
indicelui de ariditate (IAr) a fost determinat folosind fo rmula lui De Martonne , utilizând valorile
temperaturilor și ale precipitațiilor înregistrate la stația meteorologică Brăila.
IAr = 𝑃𝑟𝑒𝑐𝑖𝑝𝑖𝑡𝑎 ț𝑖𝑖 (𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 𝑎𝑛𝑢𝑎𝑙 ă)
𝑇𝑒𝑚𝑝𝑒𝑟𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎 (𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 𝑎𝑛𝑢𝑎𝑙 ă)+10 (1)

Figura 3 3: Variația indicelui de ariditate pentru intervalul 1961 – 2016 , în județul Brăila
Figure 3 3: Aridity index variation between 1961 – 2016 , in Braila county
0510152025303540
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003
2005
2007
2009
2011
2013
2015Indicele de
ariditate
anual
Indicele de
ariditate
din
perioada
de
vegetație

60 / 211 Din calcul ul multianu al al indicelui de ariditate perimetrul studiat poate fi încadrat într -un climat
cu grad mare de continentalis m, cu influențe de excesivitate care reflectă cantitățile mici de
precipitații anuale, sub 450 mm , conform graficului de mai jos, cu dominanță în perioada de
vegetație a plantelor.
3.2.2. Temperatura
În România, temperatura medie anuală a aerului a crescu t în ultimii 33 de ani cu 0,5°C (1981 –
2014 = 9,3°C) față de întreaga perioadă analizată (1961 – 1980 = 8.8°C), valoare care se situează
sub încalzirea medie globală de 0,85°C din ultimii 100 de ani (1850 – 2012) conform Raportului
5 privind Schimbările Cli matice (IPCC, 2013) . Maximele absolute lunare înregistrate vara sunt:
Iunie: 42,0°C , în data de 29.06.1938, la Oravița; Iulie: 44, 3°C în data de 24.07.2007, la Calafa t,
August: 44,5°C în data de 10. 08.1951, la Ion Sion , în jude țul Brăila .
Temperaturile medii anuale variază de la (-20 C), (-30 C) în luna Ianuarie în aer la aproximativ
(-40 C) la nivelul solului. Media temperaturilor din luna Iulie este de aproximativ 220C în aer cu
o creștere de până la 270C la nivelul solului , determinând o amplitudine termică anuală de circa
250C în aer si de peste 320C la nivelul solului. Cele mai scăzute temperaturi au fost de până la
(-290 C), valoare înregistrată în 25 Ianuarie 1942, în comuna Râmnicelu, localitatea Ion Sion ,
unde anterior funcționa o stație meteorologică, în vreme ce valoarea maximă a temperaturilor de
vară au fost înregistrate la aceeași stație, în 10 August 1951, de 44,50C.

Figura 3 4: Variația temperaturi i aerului pentru interva lul 1961 – 2016, îm județul Brăila
Figure 3 4: Air temperature variation between 1961 – 2016 , in Braila county
Din analiza valorilor maxime ale mediilor lunare a temperaturilor din perioada de analiză , 1961 –
2016 , cele mai ridicate valori au fost inregis trate în luna Iulie 2012, cu o maximă lunară de
26,820C.
0,002,004,006,008,0010,0012,0014,0016,0018,0020,00
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003
2005
2007
2009
2011
2013
2015T (0C)
Temperaturi
medii anuale
Temperaturi
medii în
perioada de
vegetație

61 / 211 Valoarea minimă a mediilor lunare a temperaturilor din aceeași perioadă de referință a atins
pragul de (-9,060C) în luna Februarie 1985 , valori foarte scăzute fiind înregistrate și în lunile
Febru arie 2012 , de (-7,270C) și Ianuarie 1985 de ( -6.590C).
Variația mediilor lunare a temperaturilor din sezonul de vegetație , definit în intervalul Aprilie –
Octombrie, este prezentată în figura de mai sus. Analizând valorile temperaturilor din intervalul
de 1961 – 2016 pe baza înregistrărilor de la stațiile meteorologice din județ , se constată că 2007 a
fost cel mai fierbinte an, cu o medie anuală de 12,700C iar cel mai rece an a fost 1984 , cu o
medie a temperaturilor de 9,390C, reprezentate în graficul de v ariație a temperaturilor multi –
anuale și în perioada de vegetație. Tendinț a de creștere arată o diferență de 3 grade pentru
temperaturile medii în perioada de vegetație, aferente intervalului analizat. .
3.2.3. Temperatura la nivelul solului
În ceea ce pr ivește evoluția temperaturilor înregistrate la nivelul solului, tendința generală a fost
de creștere sau de menținere la un nivel superior valorii temperaturii medii multianuale la nivelul
solului de 12,950C, pentru intervalul de 53 de ani analizați, cu ex cepția anului 1963, când s -au
înregistrat valori minime de ( -9,180C) în luna Ianuarie și maxima de 30, 250C în luna Iulie.
De altfel, recordurile lunilor Iulie a temperaturilor înregistrate la nivelul solului, în intervalul
analizat, confirmă tendința gene rală de încălzire a climatului regional, cu medii de 30,330C în
1996, 30,760C în 1999, 30,940C în 2001, 32,750C în 2007 și 33,110C în 2012, reprezentate în
graficul de mai jos.

Figura 3 5: Variația temperaturii la nivelul sol ului în intervalul 1961 – 2016 , în județul Brăila
Figure 3 5: The variation of soil level temperature s, between 1961 – 2016 , in Braila county
Tendința multianuală de creștere a temperaturilor de la nivelul solului a condus la intensificarea
ritmului de e vaporare a rezervei de apă din sol și implicit la crearea și menținerea unui stres
hidric la nivel radicular, dăunător evoluției edafice a culturilor agricole. 0,005,0010,0015,0020,0025,00
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003
2005
2007
2009
2011
2013
2015Media
anuală
Media din
perioada de
vegetatieT(0C)

62 / 211 Cele mai ridicate valori sunt din perioadele caniculare ale anului, respectiv Iulie – August, în
care maximele ajung la valori de peste 300C, respectiv 32,760C în Iulie 2007 sau 30,950C în Iulie
2001. Cele mai mici valori, de până la ( -9,190C) , (-6,060C) sau ( -5,21 0C) sunt specifice lunilor
Ianuarie , din 1963 respectiv 1964 și Decembrie , 1998, în intervalul 1961 – 2016, cele mai mici
valori fiind înregistrate în Ianuarie 2000, ( -4,840C) și Decembrie 2001 ( -4,490C) respectiv
(-4,930C) în Decembrie 2002.
3.2.4. Precipitațiile
Analiza cantităților de precipitații din perioada 1961 – 2016, prezintă o tendință generală de
scădere a aportului pluvial, fragmentând perioad a de analiză în două etape principale, respectiv
1961 – 1990 și 1991 – 2016, care se corelează cu activitatea economică a zonei de studiu. În
județul Brăila , amplasat la perif eria ariei de influență a anticiclonului asiatic și a ciclonilor
oceanici și mediteraneeni, sunt caracteristic e precipitațiile de tip frontal, definind un climat
excesiv continental, determinat și de interferența maselor de aer de origine continentală, arc tică
și oceanică, coroborată cu uniformitatea relativă a suprafeței active , care poate determina
producerea de hazarde climatice și dezastre naturale. (Bogdan, 2007) .

Figura 3 6: Variația precipita țiilor în intervalul 1961 – 2016 , în județul Brăila
Figure 3 6: Precipitations variation between 1961 – 2016 , in Braila county
Instalarea deșertificării pe sufrafețele de teren agricol, a fost posibilă în condițiile în care
precipitațiile au fost reduse pentru perioade lungi de timp, în ani consecutivi, cu o distribuție
temporală neuniformă, cu intervale de secetă îndelungată alternate de perioade excesiv de
ploioase. Mediile anuale ale precipitațiilor se plasează în general în jurul valorii de 445 mm,
fiind cele mai mici din tot Bărăganul, cu un maxim anual în lunile Iulie – August cuprins între
40mm – 70 mm. 0,00100,00200,00300,00400,00500,00600,00700,00
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003
2005
2007
2009
2011
2013
2015Media anuală
a
precipitațiilor
Media
precipitațiilor
din perioada
de vegetație Pp (mm)

63 / 211 Valorile anuale reprezentate în figură, însumează cantitățile de precipitații din fiecare lună a
șirului de ani din analiză, respectiv 1961 – 2016 precum și media anuală și multianuală a
precipitațiilor din sezonul de vegetație (Aprilie – Octombrie).
Se observă că cele mai importante precipitații s -au înregistrat în lunile Iunie – Iulie – August , iar
cele mai mici precipitații au fost în lunile Decembrie – Ianuarie – Februarie . De asemenea,
urmărind valorile anuale comparativ cu media multianuală lunară, constatăm că cei mai bogați
ani în precipitații sunt 2005, 2006, 2008, 2010 și 2013, cu peste 550 mm , iar la polul opus, cei
mai săraci ani în pre cipitații sunt 2000, 2001, 2002, 2007, cu valori de 336 mm și 1972 cu 330
mm, în restul anilor fiind înregistrate cantități de precipitații în jurul mediei multianuale. În
sezonul cald, Aprilie – Octombrie, propice vegetației plantelor, cantitățile de prec ipitații variază
între 250 – 350 mm iar din Noiembrie până în Martie mult mai puțin (125 – 175 mm), ajungând în
luna Mai la cel mult 60 mm (40 – 60 mm) și 65 mm în luna Septembrie.
Valorile reduse ale precipitațiilor pe fondul unui regim termic cu temperat uri ridicate, în ani
consecutivi, au condus la d iminuarea rezervelor de apă accesibile plantelor , din sol, în intervalul
0 – 20 cm adâncime, conducând la micșorarea gradului de acoperire cu vegetație a solului,
determinând un potențial de degradare până la deșertificare a terenurilor . Valorile prezentate în
grafic ele de mai sus, au fost furnizate de către Administrația Națională de Meteorologie, conform
înregistrărilor de la stațiile de meteorologie din județul Brăila.
Până în anul 1990, la nivel ul județ ului au exista t 3 stații de înregistrare a parametrilor
meteorologici, la Braila, Făurei și Viziru, care pe rmiteau evaluarea corectă a variațiilor agro –
climatice pe întreg teritoriul județului. Din anul 1990, cele două stații din județ , de la Făurei și
Vizir u, nu au mai funcționat, înregistrările fiind realizate doar la nivelu l stației din apropierea
municipiul ui Brăila. Totuși valoarea acestor înregistrări nu permite efectuarea unor determinări
fidele a variațiilor din zonele afectate de deșertificare, având în vedere coordonatele stației
meteorologice, respectiv: latitudine: 45,20 lon gitudine 27,92 și elevație 12,1, amplasată în
extremitatea de est – nord-est a teritoriului analizat.
Prognozele emise de Administrația Națională de Meteorologie (Mateescu, 2014) pentru
intervalul 2021 – 2050, reflectă o scădere a aportului pluvial pentru zona de sud – est a României
și implicit extinderea suprafețelor agricole cu deficit de precipitații, încadrabile în clasa
terenurilor excesiv sece toase (cu sub 350 l/mp precipitații) sau secetoase (cu 351 – 450 l/mp) și
intensificarea fenomenului de secetă pedologică extremă și puternică.
Cele mai afectate culturi sunt cele specifice zonei de studiu, respectiv: porumb, grâu, grâul de
toamnă, secară, orz și orzoaică, floarea – soarelui, sfeclă de zahăr, cartofi. A daptarea și

64 / 211 minimizarea efectelor negative generate de cantități le reduse de precipitații sistemelor de cultură ,
pot recomanda aplicarea de mă suri tehnologice , cum ar fi (Mateescu, 2014) : extinderea
suprafețelor irigate, utilizarea unor genotipuri cu rezistenta sporită la temperaturi ridicate și/sau
secetă, modificarea datei de semă nat și a practicilor de lucrare a terenurilor ; schimbarea rotaț iei
culturilor .
3.2.5 . Regimul eolian
Apariția suprafețelor vaste de terenuri deșertificate în județul Brăila a fost favorizată și de
evoluția regimului eolian, prin dispariția Băltărețului, un vânt de tip zefir, cu acțiune de la sud și
care determina topirea etapizată a zăpe zilor primăvara iar vara acționa ca o briză. Locul acestuia
a fost luat de Crivăț, un vânt foarte puternic și agresiv, provocat de anticiclonul siberian și
determinând producerea fenomenului de deflație eoliană, devenind un vânt anual dominant și
reprezent ând principala verigă din lanțul condițiilor de uscăciun e ce se manifestă în prezent pe
teritoriul județului Brăila, în Câmpia Bărăganului Nordic și în nord -estul Dobrogei (Vișinescu et
al., 2003).
Principala frecvență a vânturilor este nordică și nord – estică, completate de cele din sud și sud –
est. Munții Măcinului reprezentă un baraj natural în calea vâ nturilor din est și determină
fenomenul de fohnizare, cu mase mari de aer cald si uscat, în sezonul de vegetație.
Vânturile reprezintă un ele ment clim atic de mare importanță pentru această zon ă, înregistrând
viteze medii de 3m/sec , cu excepția vâ ntului din directia N ord care poate ajunge la maxime de
peste 100 km/ ora. In oraș se înregistrează o perioadă medie de calm eolian de 12% anual, cu
frecvență ma i ridicată î n lunile se ptembrie – octombrie, ianuarie ș i iulie.
3.2.6. Presiunea atmosferică
Variația presiunii atmosferice, prezentată în graficul de mai jos , în corelație cu media anuală a
presiunii atmosferice înregistrează în sezonul de vegetație o me die multi -anuală pentru intervalul
analizat 1961 – 2013, sensibil apropiată de mediile anuale. Analiza variației lunare și anuale a
presiunii atmosferice confirmă o stabilitate atmosferică constantă, a cărei influență nu putea
conduce la fenomene atmosferi ce extraodinare de natură să genereze dezastre naturale .
Stratul de zăpadă durează în medie 38 – 50 zile pe an, cu prima zi de îngheț înregistrată între
21 – 26 Octombrie iar ultima zi între 11 și 21 Aprilie. Astfel, Județul Brăila înregistrează c ele
mai timpurii și cele mai întârziate zile cu brumă din Bărăgan, cu prima zi în jurul datei de 21
Octombrie și ultima zi după 1 Aprilie.

65 / 211
Figura 3 7: Variația presiunii atmosferice în intervalul 1961 – 2013 , în județul Brăil a
Figure 3 7: Air pressure variation between 1961 – 2013 , in Braila county
3.2.7. Calitatea aerului
Poluarea atmosferică cu s ubstanțe ch imice pericolase, în intervalul de timp analizat, a reprezentat
o constantă pentru municipiul Brăila, în perioada de funcționare a Combinatului Chimic, din
apropierea orașului. Însă dupa 1990, funcționarea acestuia, ca și a majorității centrelor industriale
de producție, a fost etapizat redusă până la închidere, principalii poluanți atmosferici rezultând,
în intervalul 2 000 – 2016, din procesele de ardere ale: industriei energetice, industriei de
producție și procesare, instalații de ardere non industriale, la care contribuie traficul auto și
activitatea agricolă, conform rapoartelor publicate de Agenția Județeană de Prot ecția Mediului.
Din datele de monitorizare a calității aerului în ultimele 2 decenii, nu au existat depașiri ale
concentrațiilor maxime admisibile de natură să afecteze sănătatea umană sau calitatea
producțiilor agricole.
Cumulativ, factorii climatici pr ezentați anterior generează fenomene de uscăciune și secetă în tot
cursul anului, cu intensificări în zona de est către Brăila, Urleasca, Ianca dar și Însurăței,
Râmnicelu, Movila Miresei, Făurei, unde ploile pot lipsi 2 -3 luni consecutiv. Pierderile de
elemente fertilizante ale solurilo r care conduc la deșertificare, sunt intensificate și de eroziune a
eolienă și hidrică, deoarece cantități mari de substanțe nutritive se pierd odată cu materialul solid
transportat de agenții erozivi (Mocanu, 2011) .
9951000100510101015102010251030
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003
2005
2007
2009
2011
2013Presiunea
atmosferică,
valori medii
anualeP(mb )

66 / 211 3.3. BIODIVERSITATEA
3.3.1. Flora
Vegetația natural ă a județului Br ăila este tipică zonei de câmpie, reprezentată în 95% din culturi
agricole și suprafețe restrânse de pajiști, vegetația arborescentă fiind puțin reprezentată. Preze nța
fluviului Dunărea conduce în general la creșterea nivelului freatic și pe suprafețe restrânse a
umidității (Neamu Gh., 1970) . Flora județului, influențată în mod direct de specificul sărăturat al
solurilor se completează cu vegetația halofilă, reprezentative fiind rogozul de sărătură, sărățica și
ghiriul. (Moisei, 2000).
Vegetația naturală a județului Brăila, se încadrează în unitățile zonale ale stepei și silvostepei,
plantele caracteristice fiind întâlnite în pașunile natu rale, de -a lungul digurilor și al canalelor de
irigație și drenaj, pe marginea drumurilor, pe malurile lacurilor și ale bălților precum și pe
suprafețele ne -exploatate agricol de foarte mult timp. Apariția și menținerea acestor plante
specifice zone i de st epă și silvostepă, a fost posibilă datorită altitudinii mici a județului Brăila
precum și a temperaturilor ridicate coroborate cu cantități reduse de precipitații, care au condus,
pe suprafețe de teren vulnerabile la fenomenul de sărăturare secundară, la a pariția formațiunilor
azonale de tipul dunelor de nisip, lunci , zăvoaie și sărături.
Activitatea antropică a intensificat procesele de sărăturare secundară a terenurilor, deși scopul
inițial al lucrărilor de îmbunătățiri funciare a fost tocmai de a amelio ra și minimiza riscul de
pierdere a fertilității solurilor și evitarea salinizării. Extinderea suprafețelor agricole, realizarea
sistemelor de irigație și desecări, înființarea și întreținerea culturilor agricole, cu utilaje agricole
foarte grele și execuț ia de lucrări în tere n umed precum și fertilizarea sau distrugerea
dăunătorilor, au condus la înlocuirea în proporție de 95% a vegetației spontane cu plante de
cultură și instalarea vegetației segetale.
Aceasta variază în funcție de cultura prășitoare sau neprășitoare a terenurilor, contând în:
– Buruieni timpurii, de primăvară, cu periodă de vegetație lungă, de tipul ovăz salbatec ( Avena
fatua), muștar de câmp (Sinapis arvensis), troscot (Poligonum aviculare);
– Buruieni acvatice, de tipul trestiei (Phragmit es australis) și stufului (Typha latifolia) ;
– Buruieni perene cu rizomi: pir gros (Cynodon dactylon), costrei (Sorgum halepense),
pălămidă (Cirsium arvense), susai (Sanchus arvensis) sau volbură (Canvoluulus arvensis) .

67 / 211 În zonele în care sunt concentrate să ruri, depresionare, pe malurile lacurilor dar și pe terenurile
cu exces de umiditate (inundabile) crește spontan o vegetație halofilă, care se menține până
toamna, reprezentative fiind: brânca (Salicornia herbaceea), ghirin (Suaeda maritima), sărăcica
(Salsaola soda). Pe marginea suprafețelor sărăturate sau pe terenurile inundabile, crește în mod
spontan singura plantă lemnoasă din flora României, care suportă sărăturile albe, Tamarix
ramosissima, respectiv cătina albă (Costache, 1996). Pe dune fixate sau s emifixate sunt prezente
diverse tipuri de plante psamofile , de tipul Polygonum arenarium, Plantago indica, Centaurea
arenaria, Digitalis pillosa, Vulpia myurus, Jasione dentata, etc.
3.3.2. Fauna
Fauna este reprezentativă zonelor de câmpie, prin rozătoa re de câmp, precum popândăul,
hârciogul sau șoarecele de câmp, prin iepuri, fiind cei mai numeroși în zonă, căprioare precum și
păsări caracteristice Dunării, cum ar fi: turturica, cârstreiul, prepelițele, potârnichile și ciocârliile.
Din Insula Mare și Mi că a Brăilei menționez: rațe, cocori, gârlite, lișite sau fazani, care caută
hrană prin culturile din apropierea orașului . Zona acvatică este bine reprezentată prin: somn,
crap, biban , știucă, caras sau șală ul. Preocuparea pentru protecția mediului și a sp eciilor pe cale
de dispariție a condus la inventarierea a 90 de specii de nevertebrate în județ, de interes
comunitar, pentru care există zone de protecție acvifaunistică. La nivel de județ au fost
inventariate un număr de 305 specii de vertebrate dintre c are 39 de specii de interes național și
35 de specii vulnerabile (Agenția de Protecția Mediului Brăila, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013,
2014) .
3.3.3. Arii naturale protejate , de interes național și internațional
La nivelul județ ului Brăila au fost definite 3 zone de interes național, ca și arie naturală protejată,
respectiv Balta Mică a Brăilei – 22555 ha, ca și parc natural și două rezervații naturale, respectiv
Lacul Jirlău Vișani, cu o suprafață de 838.66 ha și Pădur ea Camnița , cu o suprafață de 1, 2 ha,
însumând aproximativ 5% din suprafața totală a județului.
Din anul 2001, Balta Mică a Brăilei, cu o suprafată de 17586 ha a fost declarată site RAMSAR
(poziția 1074) sub numele de Insula Mică a Brăilei (The small Island of Brai la) în cadrul căreia
trăiesc 207 specii de păsări, dintre care mai mult de jumătate sunt reprezentative pentru păsările
migratoare din România și 169 sunt protejate prin convențiile internaționale la care România este
semnatară. Din anul 2012, pe teritoriu l județului au fost stabilite alte 9 zone de protecție
acvifaunistică, însumând 59.788, 37 ha adică 12,5% din totalul județului, respectiv: Balta Albă –
Amara -Jirlău cu 1.213, 8 ha; Balta Mică a Brăilei cu 24 .821, 6 ha; Balta Tătaru cu 8 .583, 66 ha;

68 / 211 Dunărea Vec he – Brațul Măcin cu 6 .228, 05 ha; Ianca – Plopu Sărat cu 1 .982 ha; Lunca Siretului
Inferior cu 1 .824, 6 ha; Măxineni cu 1 .504 ha; Berteștii de Sus – Gura Ialomiței cu 2 .962, 7 ha și
Valea Călmățuiului cu 10 .667, 8 ha. (Agenția de Pro tecția Mediului Brăila, 2017)

Figura 3 8: Limite le ariilor protejate , în județu l Brăila
Sursa http://atlas.anpm.ro/atlas
Figure 3 8: Limits of p rotected areas in Braila County; Sour ce http://atlas.anpm.ro/atlas
3.4. SOLURILE
Solul este o entitate bazată pe o structură minerală, formată din fragmente de rocă și
monominerale rezultate din alterarea rocilor parentale sau depuse în urma transp ortului eolian
sau fluviolacustru, în care trăiește și se dezvoltă viața, oferind resurse și elemente nutritive chiar
în condiții de deșertificare și sărăturare. (Răducu, 2016, p. 10)
În România, datorită variației mari a factorilor pedogenetici, învelișul de sol este foarte
diversificat. Cele mai bine reprezentate clase de soluri sunt Cernisolurile (36,0 %), urmate de
Luvisoluri (21,2 %), Protisoluri (19,1%) și Cambisoluri (15,2 %). La nivel de tip de sol,
ponderea cea mai ridicată revine siturilor amplasate pe Cernoziomuri (29,1 %), urmate de
Preluvosoluri (11,8%), Aluviosoluri (11,6%), Eutricambisoluri (11,2%). (Institutul național de
cercetare – dezvoltare pentru pedologie, agrochimie și protec ția mediului , 2011) În ceea ce
privește calitatea solurilor, un număr restrâns de factori determină variația acesteia, la nivel
național, respectiv:
– precipitații scăzute și foarte scăzute (301 -500 mm), care caracterizează și județul Brăila ;
– temperaturi medii multia nuale extrem de ridicate (> 110C) și respectiv, scăzute și mijlocii
(2,1-60C) în mică parte;

69 / 211 – proces e de gleizare și pseudogleizare, respectiv procese de salinizare și/sau alcalizare ;
– eroziune în suprafață prin apă ;
– adâncimea apei freatice ce influențează calitatea solurilor ;
– caracteristici fizice constând în textură grosieră sau mijlocie fină și fină , tasarea puternică și
moderată;
– caracteristici chimice nefavo rabile (reacția solului acidă, rezerva de humus mică sau
conținutul mare de carbo nați).

Figura 3 9: Clasificarea solurilor din județul Brăila, în funcție de pretabilitatea la folosința
agricolă
Figure 3 9: Soil classification in Brăila county, by agricultural suitability

Județul Brăila este tradițional agr icol, dispunând de un potențial funciar deosebit prin resurse
funciare agricole și arabile, de bonitare medie și ridicată, prin ponderea ridicată a propri etății
private asupra terenurilor agricole. Județul are suprafețe extinse amenajate pentru irigații,
desecare și drenaj prezentate în capitolul anterior precum și prin importante resurse piscicole
(Institutul național de cercetare – dezvoltare pentru urbanism și amenajarea teritoriului, 2009) .
Structur a fondului funciar constă în terenuri agricole acoperind 81,4% di n suprafața totală a
județului . Există soluri productive, de tip cernoziom dar și suprafețe care necesită refacerea
lucrărilor hidro -ameliorative, respectiv: soluri sărăturate, soluri afectate de exces de umiditate,
soluri nisipoase, soluri compactate.

70 / 211 Prin studiul ”Stabilirea claselor de pretabilitate pentru arabil din zonele cele mai favorabile
pentru agricultura„ elaborat de Institutul de Cercetari Pedologice si Agrochimice – ICPA
București, a fost elaborată soluri lor prin care s-au delimitat spațial clasele de terenuri pentru care
se impune realizarea de lucrări hidroameliorative.
Terenurile cu bonitate foarte bună din punct de vedere agricol, acoperă doar 10,2% respectiv
48.615 ha, fiind incluse în clasa a -I-a, foarte bună, fără limitări în cazul utilizării ca arabil, fiind
lipsite de degradare și factori restrictivi, cu excepția factorilor climatici respectiv deficit de
umiditate în perioadele de secetă. Aceste terenuri sunt amplasate în zona bine drenată a câmpi ei
și terasei pe rama nordică a Bărăganului nordic și de o parte și de alta a Văii Călmățuiului, cu un
relief plan, orizontal, format pe lo ess și depozite loessoide. Rezerva f reatică este situată între 5m
și 0 m uneori între 3 m și 5 m. Un procent importan t, de 38,6% din suprafața agricolă a
ajudețului, respectiv 184.024 ha teren sunt incluse în clasa a -II-a de calitate, bună , implicând
menținerea sau eli minarea excesului de umiditate.
Clasa a -III-a de terenuri , de calitate mijlocie, o reprezintă 39,7% res pectiv 198.805 ha cu limitări
moderate de utilizare în agricultură, pentru care se impune realizarea de lucrări ameliorative mai
complexe, ținând cont de microrelieful zonal și de cerința cu caracter comun de menținere a
nivelului freatic sub 1,2 m – 1,5m. Având în vedere complexitatea și costurile implicate de
realizarea acestor lucrări, conform Planului Județean de Amenajare a Teritoriului pentru județul
Brăila, definit în 2009, recomandarea specialiștilor era de a ceda aceste terenuri pentru
împădurire, î n scopul limitării extinderii și minimizării intensității de degradare a terenurilor
agricole. Un procent relativ mic, de numai 7,2% adică 34.497 ha îl reprezintă terenurile cu
limitări severe pentru utilizarea în agricultură, pentru care, conform aceluiaș i document, este mai
rentabilă împădurirea decât efectuarea de lucrări hidroameliorative.
Clasa a -IV-a de terenuri, de calitate slabă, ocupă 4,3% respectiv 20.634 ha identificate ca fiind în
totalitate solonceacuri și solonețuri, cu un nivel de salinizare respectiv alcalinizare extrem, sunt
foarte greu sau chiar imposibil de ameliorat având în vedere costurile implicate de aceste lu crări.
Producția de pe acest tip de soluri constă în masă verde slab calitativă și cantitativă, chiar și
pentru pășunat. Limit ările acestor terenuri sunt date de adâncime extrem de mică a apei freatice
sau de textura grosieră pentru unele suprafețe precum și de pericolul de inundabilitate.
Ultima categorie de terenuri, respectiv clasa a -V-a de calitate foarte slabă, o reprezintă
terenurile cu limitări extrem de severe care nu pot fi folosite ca arabil și care însumează 20.634
ha adică 4,3% din suprafața agricolă a județului; acestea sunt situate în luncă, pe depozite
fluviatile, cu textură variind de la lutoasă la argiloasă; apa freatică se găsește între 1 m și 3 m

71 / 211 adâncime iar învelișul de sol are în compoziția lui, aproape în exclusivitate, solonceacuri și
solonețuri, deci soluri cu salinizare și alcalizare extremă.
Din punct de vedere istoric, primele măsuri de ameliorare a ter enurilor agricole, pentru creșterea
producțiilor au fost aplicate începând cu anii 1970, odată cu dezvoltarea studiilor inginerești de
îmbunătățiri funciare, a practicilor de management agricol și a analizelor integrate de mediu,
derulate de către Institut ul Național de Cercetare și Dezvoltare Agricolă, C himică și de Mediu,
actual ICPA (Dumitru M., 2003) .
S-a stabilit astfel că, c ernoziomurile tipice și calcarice reprezintă aproximativ 50% din fondul
edafic al județului. P rocese le de gleizare sunt prezente atât la nivelul cernoziomurilor tipice cât și
la cele calcarice, datorită nivelului ridicat al pânzei freatice. Variația nivelului freatic determină
diferențieri în distribuția carbonaților în orizonturile solului, prin migrare a ascendentă sau
descendentă a acestora. Drept urmare, în intervalul lung de timp analizat, s -au produs modificări
morfologice notabile a jumătății inferioare a profilelor de sol, consecință a proceselor de gleizare
și carbonatare.
Un alt tip de sol, cara cteristic județului Brăila având în vedere existența lacuril or sărate, sunt
solonceacurile de luncă sau crustă, (Chirita & Contantin, 1965, p. 169) fiind soluri humifere
gleice cu crustă de săruri solubile și acumulări sa line pe întreg profilul, formate în luncile de
stepă unde apa freatică mineralizată este la mică adâncime, sub 1 metru.
Folosința obligatorie a acestor soluri este pășunea având în vedere nivelul ridicat de salinizare,
de aceea, irigarea, fertilizarea și includerea acestor soluri în circuitul agricol a determinat la
degradarea în timp și transformarea acestora în terenuri deșertificate.
În zonele depresionare lacustre, de tipul celor de la Lacu Sărat, Ianca, Esna, Lutul Alb, Plopu,
unde nivelul freatic es te la adâncimi mici și foarte mici, între 0 – 1 metri, au evoluat în timp
procesele de salinizare, alcalinizare și î nmlăștinire a solului, conducând la formarea de
cernoziomuri gleizate salinizate, cernoziomuri gleizate solonetizate, lăcoviști mlăștinoase
salinizate sau asociații ale acestor tipuri de soluri, funcție de variația și evoluția pedo -climatică a
microregiunii, înglobând aproximativ 8% din suprafața județului. (Institutul național de cercetare
– dezvoltare pentru pedolo gie, agrochimie și protecția mediului , 2010)
Pe un relief de dune vechi, alcătuit din sedimente nisipoase, în sud -estul localității Râmnicelu, se
întâlnesc cernoziomuri levigate nisipoase care nu sunt degrate textural dar care sunt asociate cu
cernoziom uri levigate nisipoase, freatic umede și cernoziomuri levigate nisipoase gleizate,
rezultate în urma variației nivelului freatic.

72 / 211 În estul și vestul localităților Râmnicelu, se regăsesc cernoziomuri aluviale, gleizate sau
solonetizate, formate datorită na turii stratificației și compoziției granulometrice a depozitelor
aluviale, corelate cu oscilația nivelului freatic și microrelieful luncii.
Caracteristica suprafețelor irigate din județul Brăila constă în tasarea orizonturilor de suprafață
(Am) pe primele două adăncimi, determinând înlocuirea structurii granulare cu bulgări masivi pe
alocuri, funcție de adâncimea de realizare a lucrărilor agricole. Majoritatea solurilor au o textură
de lut mediu, cu excepția zonelor cu substrat nisipos, ca de exemplu în pe rimetrul Romanu –
Oancea – Gemenele, unde textura solului este luto -nisipoasă.
Modificarea în timp a regimului climatic, din lipsa precipitațiilor și creșterea valorilor
temperaturilor, a intensificat procesul de diminuare a conținutului în humus, peste 7 0% dintre
soluri având conținut mic și foarte mic de humus și 30% conținut mijlociu de humus.
Analizele efectuate de ICPA pe profile de sol din Câmpia Brăilei, confirmă scăderi de până la
1%, a conținutului de humus față de măsurătorile anterioare, din st udiile efectuate la începutul
explotărilor agricole din județul Brăila.
Diminuarea fracției de humus în sol este rezultatul accentuării proceselor de mineralizare a
materiei organice datorită intensificării perioadelor de secetă precum și a intervalelor d e timp în
care aceasta acționează. Condițiile pedologice, descrierea morfologică a solurilor și încadrarea la
nivel de tip și subtip s -a făcut conform Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS),
(Florea N., 2003)

Figur a 3 10: Harta solurilor în ju dețul Brăila, elaborată de ICPA, 2014
Figure 3 10: Soil map of Braila county, by ICPA , 2014

73 / 211 Problematica salinizării secundare a terenurilor din Terasa Brăilei reprezintă o provocare istorică
pentru agricultori. Încă din 1973, în urma derulării unui studiu privind Caracterizarea și
raionarea ameliorativă a solurilor din sistemul de irigație Terasa Brăilei , realizat de Institutul
de Studii si Cercetari Pedologice, pentru Ministerul Agriculturii, Indust riei Alimentare si Apelor,
se semnala un grad ridicat de mineralizare a apelor freatice cu influențe directe asupra salinizării
secundare a solurilor din județul Brăila .
Complementar, executarea lucrărilor agricole cu mașini mari în condiții de umiditate ridicată, a
determinat distrugerea părții superioare a solului, care era, la nivelul anului 1973 sub formă de
bulgări masivi de mărimi diferite, uneori ajungându -se la un hardpan de 20 – 30 de centimetri.
Simultan, studiul menționează ridicarea nivelului f reatic cu 1 metru – 3 metri, datorat atât
cantităților mari de precipitații cât și funcționării sistemelor de irigație; ridicându -se, stratul
freatic a afectat partea inferioară a solului, cu efecte preponderent în zonele depresionare,
respectiv la sud și vest de comuna Movila Miresei, la sud de comuna Mihail Kogălniceanu, la
sud de comuna Gemenele, la vest de Ianca. În urma studiilor efectuate în anul 1977, sub
influența funcționării la capacitate maximă a sistemelor de irigație și desecare, suprafețe agri cole
ale județului Brăila, respectiv Plopu, Ianca, Movila Miresei (sat Esna), prezentau deja
caracteri stici de crovuri în diferite grade de salinizare secundară, penru care erau propuse măsuri
pedo -ameliorative. 44 de ani mai taîrziu, având p remisele de ma i sus și în condițiile în care
măsuri le de îmbunărtățiri funciare și de protecție și ameliorare a solurilor nu au fost aplicate ,
suprafețele din aceste zone s -au degradat și au devenit pe alocuri neutilizabile în agricultură .
În concluzie, prin relieful specific și condițiile climatice, rezultă o omogenitate a materialului
edafic uniform ă pe suprafața întregulu i județ. N ivelul pânzei freatice variază într -un interval larg
de la 0 metri la 5 metri, ceea ce determină o evoluție diferită a solurilor, atât di n punct de vedere
al hidromorfismului cât și din punct de vedere al salinizării și implicit al utilizării în agricultură.
3.5. CULTURILE AGRICOLE
Agricultura practicată în scopul dezvoltării durabil e în contextul schimbărilor climatice
reprezintă singura soluție pentru asigurarea și atingerea securității alimentare, la nivel gloval.
Eficientizarea utilizării resurselor prin protejarea și conservarea mediului înconjurător, sunt
aspecte abordate în documentul RIO+20, prin care se confirmă importanța dezvolt ării economiei
verzi prin îmbunătățirea eficacității utilizării resurselor naturale și a rezilienței agriculturii (FAO,
Climate -Smart Agriculture. Sourcebook, Food and Agriculture Organization of the United
Nations, Rome, 2013) .

74 / 211 Intensificarea și extinderea proceselor de degradare a solurilor și creșterea vulnerabilității
resurselor de mediu la impactul factorilor agresivi, a fost determinată de creșterea ritmului de
industrializare și tehnologizare a agriculturii, pentru sporir ea productivității și a aportului
agricu lturii în dezvoltarea economică (Robescu, 2008) . O cauză majo ră a premiselor
deșertificării terenurilor în România și în particular în județul Brăila , constă în distrugerea
conștientă a tere nurilor arabile, în special a stratului pro tector de sol fertil, prin aplicarea
necontrolată a soluțiilor și tehnologiilor de creștere a producției agricole.
Principalele culturi practi cate în județul Brăila, au fost, din punct de vedere istoric, cerereal ele
pentru boabe, plantele uleioase porumbul, grâul și secara, orz și orzoiacă, legumele, cartofii și
sfecla de zahăr.
Conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică, cea mai mare pondere în cadrul
culturilor agricole au avut -o cerealele p entru boabe și plantele uleioase, pentru intervalul de timp
analizat, conform formularului statistic AGR -2A 2009, extras din Raportul anual privind starea
mediului în județul Brăila, 2009.
Nr.crt Culturile Suprafața (ha)
1 Cereale pentru boabe 200756
2 Leguminoase pentru boabe 2003
3 Plante uleioase total 94480
4 Plante pentru alte industrializări total 95
5 Plante medicinale total 96
6 Cartofi total 348
7 Legume de câmp și în solarii 3013
8 Pepeni verzi 3077
9 Pepeni galbeni 403
10 Plante de nut reț total 23016
11 Plante pentru producerea de semințe 12127
12 Câmpuri experimentale 14
13 Căpșunerii 1
14 Sere 11
15 Rămas neînsămânțat 9744
Tabelul 3 2:Suprafe țele cultivate în profil de exploat are, cu principalele cult uri din județul Brăila
Table 3 2: Main agri -cultures in exploitation in Brăila county

Dinamica și intensitatea efectuării lucrărilor agricole, pentru raportarea de producții record la
hectar, a condus la producerea de procese de degradare a proprietăților fizice ale solului. Dintre
acestea, compactarea solului cauzată de utilajele grele de lucru , este menționată ca factor

75 / 211 precursor încă din 1977, conform rapoartelor privind monitorizarea factorilor de mediu, elaborat
de ICPA București.
În lipsa unor măsur i limitative, procesele de compactare a solului au afectat în timp dinamica
apei în sol, rezistența solului la eroziune precum și circuitele carbonului și ale azotului în sol,
ambele elemente esențiale pentru exi stența și dezvoltarea plantelor .

Figura 3 11: Distribuția UAT -urilor în funcție de suprafața agricolă , în județul Brăila
Figure 3 11: Parishes distribution by agricultural area , in Braila county

3.6. SISTEMELE DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE
Eficientizarea soluțiilor de utilizăre a terenurilor agricole și de maximizare a producțiilor prin
managementul integrat al nexus -ului teren -apă-climă -energie a impus dezvoltarea sistemelor de
îmbunătățiri funciare . S – a permis astfel funcționalitatea serviciilor ecosistemelor, resp ectiv
acumularea materiei organice în sol, fixarea carbonului, reciclarea nutrienților solului, crearea de
habitate, susținerea diversității florei și faunei dar și reîncărcarea acviferelor inclusiv retenția
inundațiilor.
Deficitul de apă din perioadele d e secetă climatică și pedologică sau din contră, stagnarea apei la
suprafața terenului în anotimpurile ploioase, constituie premisele pentru degradarea și
minimizarea producțiilor agricole, al căror impact poate fi redus prin exploatarea și intreținerea
lucrărilor de îmbunătățiri funciare , respectiv: irigații, drenaj de suprafață, drenaj de adâncime,
combaterea eroziunii solului (Halbac -Cotoara -Zamfir, 2016) . Odată cu creșterea populației la
nivel global și urbanizarea masivă, in clusiv la nivelul țării noastre, presiunea asupra agriculturii a
crescut, prin prisma abordării calitative a producțiilor și a utilizării terenurilor, a căror
fundamentare se bazează pe relațiile complexe dintre apă, hrană și energie (Ragab R., 2002) .

76 / 211 La nivelul României cele mai importante lucrări de îmbunătățiri funciare s -au dezvoltat în anii
1960, sistemele fiind funcționale până în 1990. Cea mai mare suprafață agricolă a fost amenajată
în județul Constanța, cu peste 400.00 0 ha, zona de studiu, județul Brăila fiind pe locul 2 la nivel
național, cu o suprafață agricolă de peste 380.000 ha amenajată cu lucrări de îmbunătățiri
funciare. Neoficial, specialiștii consideră că la nivelul județului Brăila a funcționat cea mai mare
amenajare funciară din țară, care s -a diminuat în prezent la aproximativ 175.000 ha irigabile.

Figura 3 12: Suprafețe le agricole (ha) din județul Br ăila amenajate cu lucrări de îmbunătățiri
funciare, conform Insti tutului Națion al de Statistică
Figure 3 12: Land rehabilitated areas (ha) variation in Bră ila county, accordin g to National
Statistics Institute
Importanța funcționării sistemelor de irigații și/sau drenaj este crucială în activitatea agricolă,
întrucât ajută la depășir ea unor episoade nefavor abile prin reglarea deficitului sau a excedentului
natural. Prin analiza imaginilor satelitare pe o perioadă de 17 ani consecutiv, se pot observa
diferențe majore între zonele productive agricol și cele afectate de lipsa covorului v egetal, pe
baza interpretării indicilor de vegetație extrași, corelar cu funcționalitatea sistemelor de
îmbunătățiri funciare, acolo unde acestea au existat sau au rămas pe amplasament.
În contextul impactului schimbărilor climatice asupra agriculturii, s istemele de îmbunătățiri
funciare se redefinesc în literatura de specialitate din Vestul Europei și din Statele Unite , printr –
un concept de corectare a proprietăților hidrice a solurilor – Water Management System (Sistem
de Management al Apei) respect iv al nivelului freatic al apei, ținând cont de nevoia de
economisire a resurselor de apă. Integrarea soluțiilor de irigare, subirigarea, desecare, drenaj sau
drenaj controlat se poate eficientiza prin utilizarea de programele specializate de calcul pentru
planificarea sistemelor de îmbunătățiri funciare considerând importanța acestora din punct de
vedere al sustenabilității, problemelor de mediu și a situației socio -economice locale.
Din păcate și în județul Brăila s -a menținut tendința generală de reducerea a suprafețelor cu
lucrări de îmbunătățiri funciare ce a caracterizat întreaga țară în intervalul de după 1990 .
3750003760003770003780003790003800001997200020032006200920122015
Suprafața totală din județul
Brăila, amenajată cu lucrări de
îmbunătățiri funciare (ha)

77 / 211 Conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică, la nivelul anului 2007, structura
terenurilor agricole pe tipuri de amenajări de î mbunătățiri funciare era de tip complex, respectiv
irigații și desecare, care funcționează simultan sau alternativ primavara, vara sau toamna în
funcție de necesitățile zonei.
Specificare Hectare Pondere (%)
Total suprafață agricolă 387470 100
Amenajăr i pentru irigații 358938 92,6
Suprafață efectiv irigată 111776 31,1
Amenajări pentru desecare 247934 64,0
Amenajări pentru combaterea eroziunii solului 20808 5,4
Amenajări pentru drenaj 21923 5,7
Tabelul 3 3: Structura terenurilor agricole pe tipuri de amenajări de îmbunătățiri funciare
Table 3 4: Structure of the agricultural areas by type of the rehabilitation system

3.7. FONDUL FORESTIER ȘI GRADUL DE ACOPERIRE CU PĂDURI
Conform Ordinului nr.130/2005 pentru aprobare a zonelor deficitare în păduri, toată suprafața
județului Brăila este considerată deficitară. Datele Direcției Silvice Brăila confirmă că din totalul
suprafeței fondului forestier al județului, 621 ha reprezintă terenuri cu deficit de vegetație
forestieră. S-au înregistrat și încercări de compensare a acestui deficit , în perioada de analiză,
prin proiectele de reconstrucție ecologică și prin împăduriri pe terenuri degradate preluate din
sectorul agricol, un exemplu fiind cele 629 ha regenerate la nivelul an ului 2007, din care 55 ha
prin regenerări artificiale și 574 prin alte forme de regenerare.
Conform datelor publicate de către Direcția Silvică Brăila din cadrul Regiei Naționale a
Pădurilor – Romsilva, pe site -ul http://braila.rosilva.ro/ , suprafața fondului forestier acoperă
aproximativ 5,7% din teritoriul județului, ceea ce situează județul în coada clasamentului privind
gradul minim de împădurire. Din cele 25.037 ha cu pădure (inventariate în 2013) 89% sunt în
proprietatea statului, diferența fiind reprezentată de mici proprietăți private, acoperind
aproximativ 960 ha, amplasate în proporție de 80% în lunca inundabilă a Dunării și a râurilor
Buzău și Siret iar 20% în zonele de terasă din Câmpia Bărăganului de Nor d. Din punct de vedere
al repartizării teritoriale a pădurilor, există patru comune care totalizează peste 10% din suprafața
forestieră totală , respectiv: Chiscani, Stăncuța, Berțeștii de Jos și Vișani precum și un număr de
13 comune care nu dețin păduri. Acestea sunt localizate cu precădere în partea centrală și de sud
a județului (Institutul național de cercetare – dezvoltare pentru urbanism și amenajarea
teritoriului, 2009)

78 / 211

Figura 3 13: Ponderea suprafețelor ocupate de păduri la nivel de UAT , în județul Brăila
Figure 3 13 : Procentage of the forest area related to each parish in Brăila county
Principalele specii sunt foioasele, pe o suprafață de cca 20.000 ha, dintre care peste 15.000 sunt
acoperit e cu diferite specii cu lemn moale, de tipul salciei, plopului indigen sau euroamerican
precum și căteva specii tari care acoperă o su prafață de aproximativ 4.000 ha. E xistă și specii de
rășinoase, respectiv pin negru, pe o suprafață simbolică de 11 ha.
În județ există două pepiniere de stat, a căror producție este destinată împaduririi suprafețelor
destinate fondului forestier, asigurând 70% din necesarul anual, 30% realizandu -se prin
împădurire naturală. Principalele specii cultivate în pepiniere sunt: p lopul euroamerican, salcia,
plopul alb și negru, ulmul de turkestan, salcâmul, cătina roșie, sălcioara și frasinul.
Consecutiv adoptării Legii 213/15.11.2011, prin coordonarea Ministerului Mediului, Romsilva a
demarat procedurile de înființare și refacere a perdelelor forestiere de protecție, respectiv din
2012, înființarea Sistemului Național al Perdelelor Forestiere de Protecție, ca acțiune de utilitate
publică și de interes național, pentru protejarea terenurilor agricole contra acțiunii factorilor
climatici, cu rol antierozional, pentru protejarea căilor de comunicații și de transport, cu
precădere împortiva înzăpezirilor. Pe suprafețele administrate de Direcția Silvică Brăila,
perdelele de protecție forestieră înființate ca urmare a acestor acțiuni au însumat 12 ha.
În administrarea Direcției Silvice Brăila se află și Balta Mică a Brăilei, zonă umedă de interes
internaț ional ( fiind declarată sit RAMSAR), fiind ultimul vestigiu rămas în regim natural de
inundație pe cursul inferior al Dunării, după desecarea fostei Delte Interioar e (Bal ta Brăilei și
Balta Ialomiței). A ceasta conservă în prez ent com plexe de ecosisteme acvatice și terestre într -o
formă apropiată de cea inițială, având o suprafață de cca. 24.500 ha, inclusiv brațele Dunării și
zonele dig -mal, fiind declarată Parcul Natural Balta Mică a Brăilei.

79 / 211 IV. OBIECTIVELE STUDIULUI
IV. OBJECTIVES OF THE STUDY
Principalul obiectiv al acestui studiu vizează identificarea și cuantificarea suprafețelor
deșertificate din județul Brăila, România, prin utili zarea imaginilor satelitare, din intervalul 2000
– 2016 și corelarea cu datele climatice înregistrate la stația agrometeorologică Brăila, în
intervalul 1974 – 2016 precum și analiza modificărilor folosințelor de teren, prin prelucrarea
produsele satelitare de tip CLC, edițiile 1990, 2000, 2006 și 2012.
În acest sens, am urmărit realizarea următoarelor obiective specifice:
1. Determinarea indicelui de ariditate aferent unităților administrativ – teritoriale din zona
analizată aplicând formula adoptată de UNEP la 1992, prin extragerea valorilor
evapotranspirației potențiale din imagini satelitare de tip MODIS și raportarea acestora la
mediile lunare ale precipitațiilor.
2. Determinarea indicelui de vegetație diferență normalizată, NDVI, pentru fiecare dintre
unită țile administrativ – teritoriale ale județului Brăila, în intervalul 2000 – 2016 și interpretarea
valorilor obținute.
3. Determinarea indicelui privind conținutul de apă din vegetației , diferență normalizată ,
NDWI, pentru fiecare dintre unitățile administrat iv – teritoriale ale județului Brăila, în intervalul
2000 – 2016 precum și a indicelui privind starea de dezvoltare / degradare a vegetației – VCI și
interpretarea corelară a valorilor obținute .
4. Determinarea indicelui de secetă diferență normalizată, NDDI, pentru fiecare dintre
unitățile administrativ – teritoriale ale județului Brăila, în intervalul 2000 – 2016 și analiza
impactului asupra fenologiei plantelor de cultură specifice zonei de studiu.
5. Analiza evoluției categoriilor de folosință a terenurilor din imaginile satelitare, produse
de tip CLC , pentru determinarea variației folosinței terenurilor, conform definițiilor stabilite de
către Agenția Europeană de Protecția Mediului, în cadrul proiectului Corine Land Cover.
Această analiză urmărește identifi carea suprafețelor exploatate în scop agricol din județul Brăila
precum și a terenurilor ne-utilizate în scop agricol și corelarea acestor informații cu rezultatele
calculelor indicilor de vegetație.

80 / 211 Practic, analiza variației categoriilor de folosință a terenurilor precum și a suprafețelor agricole
din județul Brăila, reprezintă validarea rezultatelor procesării imaginilor satelitare pentru
determinarea indicilor de vegetație care indică suprafețele deșertificate din zona de studiu (lipsite
de acoperire a cu covor vegetal în perioade temporale consecutive și multiple).
Schema de lucru pentru atingerea obiectivelor specifice, este sintetizată în figura următoare .
Figura 4 1: Schema de lucru pentru indeplinirea obiectivelor studiului
Figure 4 1: Working scheme to acheive the objectives of the study

Ȋn prezent există diferite metodologii pentru caract erizarea fenomenului de deșertificare, cele
mai utilizate fiind cele care folosesc diferiți indici de vegetație pentru a evidenți a existența,
durata și intensitatea secetei și/sau lipsa covorului vegetal respectiv gradul de acoperire vegetală
sau de degradare a solului.
Ȋn mod obișnuit, indicii de vegetație sunt clasificați în funcție de impactul fernomenului căruia
sunt asociați sa u în funcție de variabilele și datele pe care le relaționează (Niemeyer, 2008). Cele
trei categorii de indici de vegetație sunt: indici meteorologici, hidrologici, respectiv
agrometeorologici.
Neymeyer (2008) adaugă o a patra categorie, și anume indicii d e secetă obținuți din date de
teledetecție, cum ar fi indicele de vegetație diferență normalizată (NDVI).
Indicii de vegetație sunt calculați prin asimilarea indicatorilor de deșertificare într -o singură
valoare numerică utilă și ușor de utilizat de către factorii de decizie , înglobând un număr foarte
mare de date meteorologice și hi drologice ce descriu diferite fenomene specific teritoriului
analizat: precipitațiile, temperatura aerului/solului, umiditatea solului, ecuația de bilanț a apei,
date de debit, acoperirea cu zăpada, sau alți indicatori legați de aprovizionarea cu apă.

81 / 211 Nu se poate spune că există un anumit indice de vegetație care este mai potrivit decât altul pentru
a evidenția tendința sau existența fenomenului de deșertificare, întrucât utilit atea indicilor de
vegetație diferă de la o regiune la alta, funcție de condițiile specifice.
Prin procesarea imaginilor satelitare au fost dezvoltați mai mult de 150 de indici de vegetație
(Niemeyer, 2008) și indici suplimenta ri (Cai, 2011) , (Karamouz, 2009) , (Rhee, 2010)
(Vasiliades, 2011) dintre care NDVI din serii temporale s -a dovedit a fi cel mai fidel indice
privind activitatea fotosintetică și stadiul de dezvoltare sau degradare a vegetației (Peters, 2002) .
Variația în timp a NDVI s -a demonstrat (Kogan, 1990) a fi variabilă în funcție de resursele
natural e și apa disponibilă pen tru existența covorului vegetal, care determină valorile minime ale
indicelui, în vreme ce valorile maxime și intermediare sunt funcție de variația condițiilor
climatice.
De aici și soluția , de a determina prin acest studiu și indicele privind stadiul veg etației respective
de cuantificare a stresului resimțit de vegetație , VCI, care reprezintă NDVI normalizat pentru
fiecare pixel pe baza variației maximale pentru o perioadă de timp.
Burgan și Hartford au introdus în 1993 conceptul de ,,verde relativ” care reprezintă procentual
gradul de acoperire cu vegetație a un ui pixel, într -un anumit moment.
Media acoperirilor cu vegetație pentru zona de analiză, î ntr-un interval de timp definit, reprezintă
o cuantificare similar ă calculelor valorilor indicilor de veg etație prezentați în acest studiu.
Determinarea indicilor de vegetație și a indicelui de deșertificare și inter pretarea acestora prin
raportarea la variația climatică și a folosinței terenurilor , permite din punct de vedere operațional,
demararea unor acț iuni la nivel decizional al județului:
 Conștientizarea suprafețelor afectate de deșertificare și monitorizarea lor în timp real;
 Corelarea impactul ui socio – economic al deșertificării la diferite scări spațiale și
temporale;
 Declararea terenurilor ca fii nd zone deșertificate și instaurarea măsurilor de răspuns și
remediere corespunzătoare și necesare;
 Facilitar ea comunicării situațiilor specifice și a soluțiilor de limitare a suprafețelor
deșertificat e, între diferite entități.

82 / 211 V. MATERIALE SI METODE
V. MATHERIALS AND METHODS
5.1. MATERIALE – BAZE DE DATE
Deșertificarea terenurilor agricole are un impact deosebit asupra economiei locale, mai ales în
zonele de câmpie în care agricultura reprezintă principalul mijloc de subzistență. De aceea, se
impune e valuarea cauzelor care au condus la degradarea terenurilor până la deșertificare și la
pierderea rezervelor de umiditate din sol. Pentru determinarea efectelor cumulative ale secetelor
multianuale prelungite din județul Brăila , coroborate cu condițiile ped ologice și acțiunea
antropică, s-au utilizat informații structurate în mai multe categorii de baze de date.
5.1.1. Baze de date climatice
Datele de date climatice utilizate în cadrul prezentului studiu, au rolul de a susține valida rea
înregistrărilor extrase din imaginile satelitare, procesate în scopul determinării suprafețelor
deșertificate din județul Brăila precum și a tendințelor viitoare de deșertificare, în lipsa unor
măsuri de ameliorare și de prevenire a acestui fenomen.
Datele au fost furnizate de către Administrația Națională de Meteorologie, în baza protocolului
existent între instituție și Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din
București.
Datele climatice înglobează principalii parametrii ai factorilor de mediu, respec tiv aer, apă, sol,
determinanți în apariția și instalarea fenomenului de deșertificare, ca medii luna re pentru
intervalul 1961 – 2016 , fiind p rezentate în Anexele 1 – 3 și conțin valorile lunare ale
precipitațiilor, temperaturii aerului și temperaturii de la nivelul solului în intervalul 1961 – 2016.
5.1.2. Baze de date satelitare
Utilizarea produselor satelitare în identificarea, evaluarea și monitorizarea evoluției zonelor
deșertificate este consacrată de comunitatea științifică internațională. Radiația electromagnetică
reflectată sau emisă de către suprafața solului sau ,,obiectele” aflate pe aceasta, înregistrată de
către senzori amplasați pe sateliții Terrei, permit diferențierea proporțională a energiei reflectată,
absorbită sau transmisă prin diferit e lungimi de undă sau benzi spectrale . Prezentul studiu se
bazează pe analiza reflectanțelor vegetației, a solurilor fără acoperire și a apei, din conținutul
folial sau de la suprafața terenului.

83 / 211 Datele de teledetecție obținute prin acest studiu oferă inf ormații spectrale care și -au dovedit
eficiența în multe aplicații cele mai recente, de exemplu, fiind din domen iul managementului
dezastrelor. Cum în general rețelele de monitorizare de pe teren sunt insuficiente prin densitatea
scăzută a punctelor de obse rvații și în particular pentru județul Brăila, unde există o singură stație
de înregistrare a datelor meteorologice, informațiile din imaginile satelitare au permis o acoperire
spațială a întregii zone de studiu, fără limitări de acces.
Produsele satelita re procesate în cadrul prezentului studiu au fost preluate din bazele de date
libere, în format raster, imagine și vectorial. Pentru identificarea zonelor deșertificate din județul
Brăila precum și a suprafețelor expuse deșertificării, s -au folosit imagini satelitare de tip MODIS
– Moderate Resolution Imaging Spectroradiometer.
Datele în format raster sunt structurate în grid – celulă, prin care zona geografică de studiu este
divizată în celule identificate prin rând și coloană. Mărimea unei celule de rast er variază în
funcție de precizia și rezoluția datelor utilizate în analiză. Cele mai utilizate formate de date de
tip raster sunt Geotiff și World Image, care conțin informații cu privire la referința spațială, astfel
încât imaginile să poată fi plasate î n coordonatele reale.
Datele în format imagine sunt structurate bi – dimensional raster; celula elementară este pixelul
iar pentru acest studiu au fost utilizate imagini satelitare, ca și reprezentări ale realității reliefului
la momentul captării acestora .
Datele în format vectorial sunt date numerice, determinate de reprezentări geometrice
elementare, respectiv punct, linie și poligon.
5.1.2.1. Produse MODIS – MOD09A1 , sinteză la 8 zile
Pentru studiul de fata s -au folosit date satelitare din p rodusele d e reflectanță MOD09A1 (sinteze
la 8 zile) , versiunea 04.005, foaia de hartă h19, care acoperă în întreg ime zona de studiu, cu
următoarele caracteristici: r ezoluție spațială: 500 m, r ezoluție temporală: produse de sinteză, la 8
zile, p erioada de acoperire: din Aprilie 2000 până în Decembrie 2016 .
Imaginile au t ip de p roiecție sinusoidală, la 1 0° rezoluție pentru o grilă latitudine / longitudine ,
globul pământesc fiind împărțit în 36 foi de hartă de -a lungul axe i E-V și 18 foi de hartă de -a
lungul axei N -S, fiecare din tre ele având dimensiunea 2400×2400 km.
Limitările produselor de tip MODIS rezultă din e stimarea reflectanței care necesită corecții
atmosferice, topografice și de variații diurne, valorile acestor parametri modificându -se de -a

84 / 211 lungul unui sezo n ca urmare a evoluției fenologice. Estimarea reflectanței se poate realiza din
imagini satelitare clare, fără nori, de aceea produsul MOD09A1 este un produs compozit la 8
zile.
În cazul suprafețe lor acoperite în mod constant de nori, pentru estimarea par ametrilor biofizici se
pot utiliza radarul sau lidarul. Format ul fișier elor prelucrate sunt de tipul HDF -EOS, un produs
derivat din Hierarchical Data Format (HDF) inițiat de Centrul Național pentru Aplicații Software
(NCSA) al Universității din Illino is, Statele Unite ale Americii, dimensiunea unui fișier fiind de
aproximativ 64 MB (arhivă). Fiecare fișier corespunzător produselor MOD09GA include 6 seturi
de date prezentate în tabelul de mai jos .
Set de date Unitate de
masură Tip de
date Valoare Interval d e
valori valid Factor de
multiplicare
Reflectanța – B1
(620-670 nm) reflectanța Intregi
(16 biti) -28672 -100-16000 0.0001
Reflectanța – B2
(841-876 nm) reflectanța Intregi
(16 biti) -28672 -100-16000 0.0001
Reflectanța – B3
(459-479 nm) reflectanța Intregi
(16 biti) -28672 -100-16000 0.0001
Reflectanța – B4
(545-565 nm) reflectanța Intregi
(16 biti) -28672 -100-16000 0.0001
Reflectanța – B5
(1230 -1250 nm) reflectanța Intregi
(16 biti) -28672 -100-16000 0.0001
Reflectanța – B6
(1628 -1652 nm) reflectan ța Intregi
(16 biti) -28672 -100-16000 0.0001
Reflectanța – B7
(2105 -2155 nm) reflectanța Intregi
(16 biti) -28672 -100-16000 0.0001
Parametrul de
calitate QB biti Intregi
(32 biti) 429496729
5 0-
4294966531 na
Unghiul solar
zenital grade Intregi
(16 biti ) 0 0-18000 0.01
Unghiul de
vizualizare zenital grade Intregi
(16 biti) 0 0-18000 0.01
Unghiul
azimuthal relativ grade Intregi
(16 biti) 0 -18000 –
18000 0.01
Indicatorul de
stare biti Intregi
(16 biti) 65535 0-57343 na
Ziua din an Zi Iuliană Intregi
(16 biti) 65535 1-366 na
Tabelul 5 1: Seturile de date incluse în arhiva corespunzătoare produselor MOD09A1
Table 5 1: Data sets included in the arch ive of MOD09A1 products

85 / 211 Produsele de tip MODIS au fost prelucrate pentru determi narea valorilor lunare ale indicilor
normalizați de vegetatie – NDVI și al conținutului de apă – NDWI, al indicelui normalizat de
secetă – NDDI precum și a indicelui privind stadiul vegetației – VCI; pentru fiecare din cei 17
ani au fost procesate aproxima tiv 46 de imagini. Datele MODIS au fost descărcate cu ajutorul
instrumentului Glovis (USG S Global Visualization Viewer) .

Figura 5 1: Descărcarea datelor satelitare de tip MOD09A1
Sursa: http://glovis.usgs.gov/
Figure 5 1: Dow nload of satellite data MOD09A1 from http://glovis.usgs.gov/
Pentru determinarea suprafețelor deșertificate din județul Brăila, analizate în cadrul prezentului
studiu, a fost realizată o bază de date satelitare comp lexă, inclu zând produse MODIS de
reflectanț ă, sinteze pe 8 zile MOD09A1, pentru perioada Aprilie 2000 – Decembrie 2016.
Din produsele satelitare de tip MOD09A1, au fost extrași cei 4 indici de vegetație care
furniz ează informații cu privire la stadiul vegetației, distribuți a spațială și acoperirea cu sol.
Aceștia indică suprafețele afectate de deșertificare și deci lipsite de strat vegetal , respectiv:
indicele de vegetație diferență normalizată, indicele de apă diferență normalizată, indicele de
secetă diferență normalizată și indicele privind stadiul vegetației, respectiv: NDVI, NDWI,
NDDI și VCI.

5.1.2.2. Produse MODIS – MOD16A2, sinteză la 8 zile
Pentru determinarea indicelui de ariditate aferent zonei de studiu , respectiv județul Brăila, prin
raportarea precipitațiilor medii lunare la evapotranspirația specifică, s -au utilizat două surse de
date: precipitațiile medii lunare înregistrate la stația meteorologică Brăila și prezentate în Anexa
I a acestui studiu, pr ecum și valoarea evapotranspirației extrasă din pro dusele satelitare de tip
MOD16A2 , sinteze la 8 zile, ve rsiunea v006 , pentru foaia de hartă h19, care acoperă în întregime

86 / 211 zona de studiu . Imaginile satelitare de tip MOD16A2 au următoarele caracteristici: rezoluție
spațială: 500 m, r ezoluție temporală: sinteză, la 8 zile, p erioada de acoperire: din Ianuarie 2001
până în Decembrie 2016.
Datele utilizate în acest studiu au fost descărcate de pe portalul REVERB ECHO pus la
dispoziția utilizatorilor în mod gra tuit de către NASA.

Figura 5 2: Descărcarea datelor MOD16A2
Sursa: https://reverb.echo.nasa.gov
Figure 5 2: Download of satellite data MOD16A2 from https://reverb.echo.nasa.gov

Algorimul de determinare a ev apotranspirației se bazează pe formula Penman – Monteith
(Monteith, 1965) , conform căreia reflectanța suprafeței terestre este un indicator eficient al
evapotranspirației foliale și a celei de la suprafața solului.
Evapotranspirația terestră determinabilă din produsele de tip MOD16A2 include
evapotranspirația din solurile umede și/sau cu băltiri, din precipitațiile care ajung pe plante
înainte de a se scurg e pe sol. Conductanța învelișului vegetal pentru determinarea transpirației
este calculată prin utilizarea indicelui suprafeței foliale – LAI (University of Montana, 2017) .
Evapotranspirația este, după precipitații, cel de -al doilea principal component al circuitului apei
la nivel global (Mu Qiaozhen, 2011) , având în vedere că prin evapotransp irație peste 60% din
apa de pe suprafața terestră se transformă în vapori atmosferici (Korzoun, 1978) influențând
cantitatea de apă disponibilă de la suprafața solului.

87 / 211 Complementar, evapotranspirația este o componentă importantă a fluxurilor de energie terestră,
întrucât utilizează mai mult de 50% din energia absorbită de suprafața t erestră (Trenberth, 2009) .
Pentru majoritatea culturilor , în timpul perioade i de vegetație conductanța stomatelor este
determinată de diferența de presiune a vaporilor de apă – VPD și de temperatura minimă a zilei,
Tmin (Mu, 2007) .
Temperaturile ridicate determină valori mari ale VPD care conduc la închiderea parțială sau
totală a stomatelor și deci la declanșarea stresului hidric pentru plante (Mu Qiaozhen, 2011) .
De ac eea, determinarea evapotranspirației se impune ca și element principal în managementul
resurselor de apă dulce, din ce în ce mai limitate, pentru evaluarea necesarului de irigare pentru
culturi dar și pentru modelări ale circuitului hidrologic global în scenarii ale modificărilor
climatice (Teuling, 2009) .
Cea mai fidelă sursă de date privind evapotranspirația din ultimul deceniu este teledecția, prin
care se pot determina valorile evapotranspirației distribuite spațial, în spe cial datele furnizate de
sateliții amplasați pe orbitele polare ale Terrei, care transmit informații continue (Mu Qiaozhen,
2011) cu privire la dezvoltarea vegetaț iei; acestea sunt deosebit de valoroase în monitorizarea și
măsu rarea variabilelor biofizice ale suprafeței terestre, care pot influența evapotranspirația,
incluzând aici albedo -ul, tipul biomului și indicii suprafeței foliale (Los, 2000) .
Au fost dezvoltate 3 metode pentru estimarea eva potranspirației din datele satelitare:
(1) metoda empirică / statistică, care corelează evapotranspirația măsurată sau estimată la scară
largă cu indicii de vegetație calculați prin teledetecție (Jung, 2010) .
(2) modele fizice prin care evapotranspirația este determinată ca și componentă reziduală a
schimbului de energie de la suprafața solului, prin intermediul informațiilor termale infraroșii
furnizate prin teledetecție (Kustas, 2009) .
(3) alte modele fizice, cum ar fi utilizarea formulei Penman – Monteith (Monteith, 1965) și a
logicii de calcul, pentru determinarea evapotransp irației (Cleugh, 2007)
În acest studiu, valoarea evapotranspir ației a fost extrasă din datele satelitare tip MOD16A2 și
utilizate în calculul indicelului de ariditate, aplicând factorul de multiplicare 0,1 pentru
identificarea suprafețelor aride din județul Brăila.
Valorile evapotranspirației extrase din impaginile satelitare de tip MOD16A2, sunt sinteze la 8
zile adică reprezintă suma valorilor evapotranspirației di n perioada de 8 zile de sinteză, 45 zile

88 / 211 pentru anii cu 365 de zile din 2001, 2002, 2003, 2005, 2006, 2007, 2009 , 2010 , 2011, 2013, 2014
și 2015 respecti v 46 zile pentru anii bisecți cu 366 de zile din 2000, 2004, 2008 , 2012 și 2016 .
Pentru luna Februarie, în anii bisecți s -au contorizat cele 29 de zile iar în anii normali 28 de zile.
Valoarea anuală a evapotranspirației reprezintă suma valorilor lunare a le evapotranspirației
(University of Montana, 2017) .

5.1.2.4 . Produse de tip CLC
Imaginile satelitare de tip CLC au rezultat în urma implementării proiectului Corine Land Cover
(Coordination of Information on the Environment Land Cover ), care a fost finanțat de Uniunea
Europeană și implementat de un consorțiu format din mai multe instituții europene , din 1995.
Necesitatea unui astfel de proiect a rezultat în urma intensificării anumitor fenomene relativ
atipice pentru contin entul European, ca de exemplu: deșertificarea graduală a anumitor zone,
despăduririle masive și dispariția pădurilor pe suprafețe uriașe, degradarea terenurilor agricole,
uscarea zonelor umede, dezvoltarea așezărilor urbane de -a lungul coastelor, etc.
Acest proiect a fost i nițiat ca un prototip, prin care să poată fi furnizate informații pentru
protecția mediului, în diferite direcții de acțiune, cum ar fi: starea mediului la nivelul țărilor
europene, distribuția spațială și statusul zonelor naturale, dist ribuția geografică și zonele de
concentrare a florei și faunei naturale, calitatea și cantitatea resurselor de apă, distribuția,
structura și calitatea solurilor, cantitatea și tipurile de poluanți emiși în mediul înconjurător,
tipurile și frecvența de apa riție a dezastrelor naturale, etc.
Datele rezultate și o parte a programelor de procesare a acestora au fost ulterior preluate de către
Agenția Europeană de Protecția Mediului (EEA, 2017) furnizând informații despre majoritatea
zonelor de interes din Europa. Corine Land Cover (CLC 1990, CLC 2000, CLC 2006 și CLC
2012 ) este setul de date de referință privind modul de acoperire al terenului la nivel european, la
scara 1:100 000.
Sistemul de clasificare CLC cuprinde 44 de clase di stincte, grupate pe 3 nivele ierarhice: (1)
primul nivel (cu 5 componente) indică principalele categorii de acoperire a terenului la nivel
global; (2) cel de -al doilea nivel (cu 15 componente) conține informații ce pot fi utilizate la scara
1:500 000 și 1: 1 000 000; (3) cel de al treilea ni vel (cu 44 de componente) folosit în cadrul

89 / 211 proiectului, cu imagini la scara 1: 100 000. În România, produsele CLC au fost elaborate în
colaborare cu Institutul Național de Cercetare -Dezvoltare „Delta Dunării” Tulcea.
Deși adesea confundate, acoperirea terenurilor și utilizarea terenurilor sunt două noțiuni
fundamental distincte, așa cum reiese din definițiile de mai jos:
 acoperirea terenurilo r este acoperirea observată fizic, așa cum se vede de la sol sau prin
teledetec ție, inclusiv vegetația naturală sau cea plantată precum și construcțiile sau
instalațiile (cladiri, drumuri , etc), care acoperă suprafața pământului . Suprafețele de apă ,
gheață , roci goale sau nisip sunt considerate ca acoperire a terenului.
 utilizarea t erenurilor se bazează pe funcția, scopul pe ntru care terenul este utilizat;
utilizarea terenurilor este definită ca o serie de activități întreprinse pentru a produce unul
sau mai multe produse sau servicii . O utilizare a terenului poate avea loc pe una sa u mai
multe suprafețe , și mai multe utilizări ale terenurilor pot să apară pe aceeași suprafață de
sol.
Datele privind acoperirea terenului sunt esențiale pentru politicile de mediu, precum și pentru
alte factori de decizie . În tabelul următor este prezent ată o evoluție a înregistrărilor din cadrul
proiectului CLC, pentru cele 4 etape temporale analizate în acest studiu.
Detalii de proiect CLC 1990 CLC 2000 CLC 2006 CLC 2012
Imagini satelitare
utilizate LANDSAT – 5
MSS / TM LANDSAT -7
ETM SPOT -4/5 și IRS
P6 LISS III IRS P6 LISS
III și
RapidEye
Rezoluția spațială a
imaginilor satelitare ≤ 50 m ≤ 25 m ≤ 25 m ≤ 25 m
Unitatea minimă de
cartografiere 25 ha /100 m 25 ha / 100 m 25 ha / 100 m 25 ha / 100 m
Timpul de realizarea /
prelucrare 10 ani 4 ani 3 ani 2 ani
Documentații Metadate
incomplete Metadate
standard Metadate standard Metadate
standard
Accesul la date Politica de
dismeinare este
neclara Acces liber Acces liber Acces liber
Numărul țărilor
implicate 27 35 38 39
Tabelul 5 2: Evoluția proiectelor Corine Land Cover
Table 5 2: Evolution of Corine Land Cover projects

90 / 211 Începând cu 1990, în România s – a intensificat dinamica vieții sociale și politice, care a condus
inițial la un context favorabil schimărilor privind acoperir ea terenurilor, mai ales prin
fragmentarea suprafețelor agricole, ca urmare a re – împroprietăririlor .
Analiza comparată în cele 4 etape temporale incluse în studiu, prezintă o evoluție interesantă a
modului de exploatare a suprafețelor agricole, pri n comasarea acestora în ferme de dimensiuni
crescânde, pentru un mai bun și eficient management al lucrărilor și resurselor agricole.
Compararea și identificarea suprafețelor care și -au schimbat tipul de acoperire, a fost posibilă
prin imaginile satelitare evolutive, la momente diferite , urmărind istoric variația edițiile ,
respectiv 1990 – 2000 , 2000 – 2006 și 2006 – 2012 .
Imaginile de tip CLC aferente prelucrărilor din 1990, 2000, 2006 și 2012 au fost descărcate de pe
platforma land.copernicus.eu/pan -european/corine -land-cover .

5.1.3. Baza de date SIG (GIS)
Sistemele informaționale geografice (Geo Information Systems – GIS) sunt definite ca și sisteme
care permit ca, plecând de la di verse surse, să asambleze, organizeze, analizeze și combine
informații care au o localizare geografică, contribuind în acest fel la gestionarea mediului
înconjurător ( Societatea Franceză de Fotogram metrie și Teledetecție, 1989). Informația
geografică defin ește orice informație privind un punct sau un ansamblu de puncte localizate în
raport cu un sistem de referință de pe suprafața Pământului. Obiectele cu localizare geografică
pot fi descrise cu ajutorul a 3 clase de proprietăți: relații spațiale cu alte ob iecte (distanță și
vecinătăți) poziția și caracteristicile geometrice și atribute / caracteristici (Săndoiu, 2004) .
Sisteme le Informatice Geografice (SIG) sunt sisteme informatice de gestiune și prelucrare a
informațiilor georef erențiate, care sunt manipulate de un sistem ce conferă o mai bună analiză a
informațiilor prin integrarea dinamicii fenomenelor analizate. SIG operează în principal cu
obiecte geografice care prin definiție posedă proprietăți legate de formă, localizare î ntr-un sistem
de referință, informație semantică (exprimată sub formă tematică sau numerică).
SIG permite considerarea colecțiilor de obiecte: fiecare ansamblu de obiecte formează un plan de
informație, care conține proprietățile obiectelor izolate, precu m și relațiile acestora unele în
raport cu altele, ceea ce implică utilizarea noțiunii de topologie. Topologia permite descrierea
relațiilor spațiale dintre diferitele elemente ale unui plan de informație. Astfel, se vor putea
realiza rapid operații de ana liză spațială care utilizează unul sau mai multe plane de date

91 / 211 (Climhydex, 2016) .
România, în calitate de membru al Comunității Europene, și -a luat angajamentul, conform cu
Directiva INSPIRE, aprobată la data de 14 martie 2007 de Parlamentul European și Consiliul
Europei , să-și realizeze propria infrastructură națională de date spațiale. Conform directivei,
datele inventariate urmează să fie clasificate în 34 de teme, cuprinzând informații diverse, de la
modele numerice altitudi nale și date despre geologie, până la date cu privire la utilități și
serviciile guvernamentale. Scopul acestei inițiative comune la nivelul Uniunii Europene constă
în crearea unui geo -portal care să asigure accesul autorităților publice dar și al societăț ii civile la
datele furnizate. Rezultă în acest context, importanța deosebită a implementării acestor
tehnol ogii ca mijloc de stocare, analiză, furnizare și afișare a datelor geospațiale de la nivel
național, regional sau local, permițând un management rig uros și actualizat al resurselor naturale
și materiale ale zonei. Baza de date SIG utilizată în cadrul acestui studiu, cuprinde următoarele
plane tematice, organizate sub formă de infoplanuri: topografia terenului – modelul numeric, limita
geospațială a ju dețului, organizarea administrativ – teritorială, rețeaua hidrografică, rețeaua de căi de
comunicație (drumuri și căi ferate), rețeaua stațiilor agro -meteorologice, acoperirea/utilizarea
terenului.
(1) Utilizarea terenului , cuprinzând spațiul urban și spațiul rural, zonele industriale și
comerciale, zone portuar e, de agrement, zone urbane verz i, terenuri cultivate, terenuri
agricole irigate sau cu vegetație naturală, acumulările și cursurile de apă, pajiștile naturale și
pășuni, prezentate în format Shapefile F eature Class, tip de geometrie: poligon, sistem de
proiecție în coordonate Stereo_70, unitate de măsură: kilometri, sistem de coordonate
geografice raportate la meridianul Greenwich.

Figura 5 3: Tipuri de acoperire a terenurilo r în județul Brăila
Figure 5 3: Land cover types in Braila c ounty

92 / 211 (2) Organizarea administrativ – teritorială a județului Brăila, de tip Shapefile Feature Class, tip
de geometrie: poligon, sistem de proiecție în coordonate Stereo_70, unitate de măsură: metr i,
sistem de coordonate geografice raportate la meridianul Greenwich.

Figura 5 4: Organ izarea administrativ – teritorială a județului Brăila
Figure 5 4: County Brăila administrative and territorial demarcation

(3) Rețeaua hidrog rafică din județul Brăila, formată din râuri și fluviul Dunărea, ambele de tip
Shapefile Feature Class, tip de geometrie: poligon, sistem de proiecție în coordonate
Stereo_70, unitate de măsură: kilometri, sistem de coordonate geografice raportate la
merid ianul Greenwich.

Figura 5 5: Distribuția principalelor artere hidrografice din județul Brăila
Figure 5 5: Distribution of hydrographic network in Braila County

93 / 211 (4) Corpuri de pădure, distribuite la nivelul județului Brăila, de tip Shapefile Feature Class, tip
de geometrie: poligon, sistem de proiecție în coordonate Stereo_70, unitate de măsură:
kilometri, sistem de coordonate geografice raportate la meridianul Greenwich.

Figura 5 6: Distribuția corpu rilor de pădure în județul Brăila
Figure 5 6: Distribution of forests in Braila County

(5) Rețeaua de comunicații terestre formată din căi ferate, drumuri europene, naționale și
județene din județul Brăila, de tip Shapefile Feature Class, tip de geometrie: poligon, sistem
de proiecție în coordonate Stereo_70, unitate de măsură: kilometri, sistem de coordonate
geografice raportate la meridianul Greenwich.

Figura 5 7: Dispunerea rețelelor de transport din județul Brăila
Figure 5 7: Traffic network in Braila c ounty

94 / 211 Utilizarea datelor prin structurarea în informații de tipul sistemelor informaționale geografice în
cadrul administrației județene este în prezent limitată, dar se preconizează că va deveni o soluție
pentru deservirea mai multor servicii județene de administrare de tipul urbanism, patrimoniu,
gospodărire comun ală, taxe și impozite, cadastru.
Imaginile satelitare permit accesarea de date și informații relaționate spațial care pot fi ac cesate
și actualizate permanent, dup ă modelul hărților permanent actualizate ale APIA (Agenției de
Plăți și Intervenție în Agricultură), în scopul atingerii țintelor asumate de România prin Directiva
INSPIRE (2007) al cărei termen de realizare este 2020 .

5.2. METODOLOGIA DE CALCUL
Monitorizarea și identificarea tendințelor de deșertificare a anumitor zone, se poate realiza prin
determinarea indicatorilor de deșertificare (Reining, 1978) care pot fi clasificați astfel: indicatori
fizici (corespunzători măsu rătorilor), ind icatori ai bio -masei (de vegetaț ie și indicatori sociali
(caracteristici zonei). Deșertificarea este un fenomen care afectează deja numeroase țări de pe
continentul european, atât din zonele umede și mai ales din zonele secetoase continental e.
Impactul complex al acestor schimbări se răsfrânge atât asupra ecosistemelor locale cât și asupra
calității vieții oamenilor (Renza D. M., 2010) .
Seceta în sine nu este considerată un dezastru, dar seceta prelungită care co nduce la deșertificare
poate fi dezastruoasă prin impactul asupra ecosistemelor locale, asupra mediului și a economiei
precum și prin modul de reacție al oamenilor pentru a combate efectele acesteia (WMO, 2006) .
În cadrul prezen tei lucrări au fost determinați pe baza datelor extrase din imaginile de tip
MOD09A14 indicatori ai tendințelor de deșertificare a zonei de studiu, în speță a terenurilor
agricole din județul Brăila, respectiv indicele de vegetație diferență normalizată – NDVI
(normalised difference vegetation index), indicele de apă diferență normalizată – NDWI
(normalised difference water index), indicele de secetă diferență normalizată – NDDI
(normalised difference draught index) și indicele privind stadiul vegetație i – VCI (vegetation
condition index).
Produsele MODIS de reflectanță a suprafeței terestre permit e stimarea numerică a reflectanței
spectrale similar înregistrărilor de la sol, în condiții de vizibilitate maximă (absența norilor și a
altor factori pertubanți).

95 / 211 Datele au fost corectate de către NASA, pentru eliminarea erorilor generate de gazele
atmosfe rice sau aerosoli, pentru studiul de față fiind folosită versiunea 4 ,5 sau 6, a produselor
satelitare.
Imaginile MOD09A1 conțin informații structurate in benzi spectrale de la 1 la 7, cu o rezoluție
de 500 de metri, preluate la intervale de 8 zile, în pr oiecțe sinusoidală. Fiecare pixel al imaginilor
MOD09A1 conține cea mai bună varia ntă posibi lă înregistrată în lipsa norilor sau umbrelor de
nori, aerosoli, precum și valorile reflectanțelor spectrale aferente benzilor 1 -7 (NASA , 2017) .
Rolul determinărilor valorilor zilnice și lunare a indicilor de secetă este de a transforma datele
disponibile în imaginile satelitare, pentru a putea fi corelate cu datele meteorologice privind
precipitațiile temperaturile, radiația solară. Aceste informații confirmate de realitatea din teren,
reprezintă justificarea științifică a măsurilor care se impun, în județul Brăila, pentru limitarea
extinderii suprafețelor deșertificate și cuantificate la peste 2.000 de hectare, de către autorități.
Pentru scopul acestui studiu, i ndicii de vegetație reprezintă un mijloc foarte eficient de
supraveghere și evaluare a fenomenelor de deșertificare la scara imaginilor datorită posibilităților
de discriminare precisă a vegetației, precum și a corela țiilor cu parametri i biofizici care
determină starea de vegetație și de turgescență.
Fiecare dintre indicii de vegetație determinați în prezenta lucrare confirmă circumstanțe ale
degradării acoperirii solurilor din zonele vulnerabile ale județului Brăila, cauzată d e lipsa
resurselor de apă și a temperaturilor ridicate, care au condus la expunerea solului fertil și
degradarea acestuia sub diferite forme.
Deși informațiile extrase din imaginile satelitare sunt influențate de topografia terenului,
acoperirea cu nori d in momentul captării imaginii, prezența și concentrația aerosolurilor și/sau a
artefactelor din imagini, cantitatea de apă absorbită de plante, variabilitatea scării și a
disponibilității celei mai bune versiuni a imaginilor satelitare, indicii de vegetați e funizează date
care pot fi corelate și comparate cu variațiile climatice care au determinat deșertificarea (Magno,
2006) .
Noțiunea de indice de vegetație a rezultat din necesitatea de a identifica și de a delimita pe
imaginile multispectrale vegetația. A cest demers se bazează pe caracteristicile răspunsurilor
spectrale ale vegetației în raport cu alte corpuri aflate pe suprafața Pământului. Indicii de
vegetație (IV) sunt un subset al categoriei de indici spectrali (IS) și re prezintă una dintre cele mai
folosite abordări pentru analiza datelor satelitare din domeniul optic, pentru diferite aplicații.

96 / 211 Indicii de vegetație se bazează exclusiv pe interpretarea răspunsurilor spectr ale ale obiectelor
care interacționează cu radiaț ia solară incidentă.
Cele mai utile domenii spectrale pentru supravegherea vegetației prin teledetecție sunt situate
între 600 – 700 nm și 750 – 1350 nm. Indicii de vegetație construiți cu ajutorul valorilor de
radianță sau reflectanță din cele două canale , au aplicații în supravegherea dinamicii vegetației,
determinării radiației fotosintetic e active, a conductanț ei vegetației nestresate și a capacității
fotosintetice. De asemenea , indicii de vegetație se folosesc pentru estimarea efectul ui vegetației
asupra variațiilor sezoniere ale bioxidului de carbon atmosferic precum și pentru cuantificarea
efectului CO2 și a variațiilor de temperatură asupra vegetației.
Indicii de vegetație sunt bine corelați cu diferiți parametri ai vegetației: cantitatea de biomasă ,
ariile acoperite cu vegetație verde, productivitatea, activitatea fotosintetic ă (Asrar, 1984) și
reprezintă un caz special de cla sificare a acoperii terenului. Din punct de vedere matematic,
indicii de vegetație se definesc ca funcții care asociază un număr real fiecărui vector n –
dimensional asociat hiperspațiului spectral în care operează un anumit senzor de teledetecție.
Pentru ca un indice de vegetație să fie sensibil la modificările proprietăților unui obiect țintă este
necesar ca izoliniile acestui indice să intersecteze vectorii de deplasare (corespunzători
modificărilor respective) în spațiul spectral; maximul de sensibilitate va fi atinsă atunci când
aceste izolinii sunt perpendiculare pe vectorii de deplasare.
În ac est sens, elaborarea indicilor de vegetație constă în primul rând în stabilirea modului în care
proprietățile radiative de interes ale unei variabile (ce caracterizează un obiect) afectează
reflectanț ele spectrale măsurate într -un domeniu spectral și apoi în stabilirea formulei astfel încât
izoliniile indicelui de vegetație să fie ortogonale pe vectorii de deplasare din acea regiune
spectrală. De exemplu, elaborarea unui indice de vegetație care să permită cuantificarea cantității
de vegetație verde dintr -o anumită zonă, se bazează pe proprietățile optice ale plantelor verzi,
sănătoase și care acoperă în proporție de 100% solul, de a absorbi radiația din roș u și de reflecta
radiația din IR a.
Creșterea cantității de vegetație (prin creșterea acoperirii în p lan orizontal și dezvoltarea în plan
vertcial) conduce la o scădere a reflectantelor în canalul din roșu și la o creștere a a cestora în
canalul din IR a; astfel pentru orice condiții inițiale ale suprafeței, deplasările în spațiul spectral
(R – IRa), asocia te creșterii cantității de vegetație, sunt date de vectori orientați spre punctul de
coordonate (0, 1). În acest caz regiunea spectrală de interes este regiu nea în care reflectantele din
IRa sunt mai mari decât cele din roșu exprimând o vegetație bine dezv oltată atât în plan orizontal

97 / 211 cât și vertical; de aici, intervalele de variație a indicilor de vegetație determinați pentru județul
Brăila indică, cu precădere pentru perioada de vegetație, lipsa acoperirii vegetale a solului în
mod constant de -a lungul in tervalului temporal de analiză, pentru anumite unități administrativ –
teritoriale.
Intensitatea degradărilor de sol în urma secetelor multiple și instalarea deșertificării s -a
determinat și prin indicele de ariditate, care exprimă o funcție dintre evapot ranspirația potențială
și precipitații, utilizat în mod uzual pentru cuantificarea deficitului de aport pluvial față de
necesitățile zonei (Zoomer, 2008) . Variația indicelui de ariditate pe baza valorilor
evapotranspirației pot ențiale extrasă din imaginile satelitare este importantă pentru determinarea
zonelor afectate de secetele istorice, prin tendința constant pozitivă de creștere a valorilor
evapotranspirației potențiale, atât în condiții de regim pluvial normal cât și în pe rioadele de
deficit (Zarch, 2017) . Cercet ările ultimului deceniu confirmă tendința de încălzire a zonei de
Sud-Est a Europei, pe fondul creșterii precipitațiilor în zonele de nord și diminuării în arealele
din sudul continentului . Un studiu recent, confirmă o stagnare a indicelu i de ariditate la nivel
global, pentru perioada 1961 – 2050 (Cheval, 2017) , în timp ce vor apărea noi zone aride în
Câmpia Panoniei, în apropierea Mării Negre (unde poate fi inclusî și zona de analiză, județ ul
Brăila) și în estul Peninsulei Balcanice.

5.2.1. Determinarea Indicelui de Ariditate – IAU
Indicele de ariditate este un indicator numeric al grad ului de uscăciune dintr -o anumită zona, cu
deficit mare de apă pentru creșterea plantelor și a animalelor (wikipedia.org) . Cel mai cunoscut
și utilizat pe scară largă a fost indicele propus de Thornthwaite în 1948, prin care se poate
determina pe baza raportului dintre deficitul de apă, d, (definit ca suma lunară a diferențelor
dintre precipitații și evapotranspirația potențială, pentru lunile cu precipitații mai mici decât
evapotranspirația) și n (definit ca sumă a valorilor lu nare a evapotranspirației potențiale, pentru
lunile cu deficit) care a fost ulterior folosită de către Meigs, în 1961, la delimitarea zonelor aride
ale lumii, pentru programul de cercetare al UNESCO privind aridizarea.
Începând cu 1992, Programul Națiunil or Unite pentru Mediu (UNEP) a folosit o altă formulă de
calcul a indicelui de ariditate, care se determină prin raportul dintre precipitații (P, mm) și
evapotranspirația potențială (ETP, mm) , conform formulei (2):
AIU = 𝑃
𝐸𝑇𝑃(2)

98 / 211 În funcție de valo rile obținute, suprafețele pentru care s -a determinat indicele de ariditate pot fi
clasificate în cele 4 clase, respectiv:
Categoria de teren Valoarea indicelui de ariditate
Hiper -arid IAu < 0.05
Arid 0.05 < IAu < 0.20
Semi -arid 0.20 < IAu < 0.50
Usca t, sub -umed 0.50 < IAu < 0.65
Tabelul 5 3: Clasificarea suprafețelor în funcție de indicele de ariditate
Table 5 3: Land classification according to the aridity index
Pentru determinarea indicelui de ariditate pentru zona de st udiu, valor ile evapotranspirației
potențiale au fost extrase din imaginile satelitare de tip MOD16A2 și aplicate în formula de
calcul (5). Valorile lunare ale evapotranspirației potențiale au fost descărcate de pe portalul
dezvoltat de Universitatea din Mo ntana, SUA, http://www.ntsg.umt.edu/project/mod16 pentru
intervalul 2000 – 2014. Pentru determinarea valorilor lunare ale evapotranspirației, pentru
intervalul 2015 – 2016, s -a procedat la decărcarea și procesarea imaginilor zilnice, sinteze la 8
zile.
După descărcarea foilor de hartă aferente zonei de studiu – h19v04, acestea au fost î ncărcate în
aplicația soft ArcGIS, prin selectarea sub -setului de date 2, conținând valorile evapotranspirației
potenți ale (PET), sinteză lunară sau la 8 zile (însemnâ nd suma valorilor înregistrate în intervalul
lunar sau de 8 zile) și definite conform calendarul ui Iulian.

Figura 5 8: Selectarea seturilor de date aferente evapotranspirației potențiale
Figure 5 30: Selection of potential evapotranspiration data subsets
Foaia de hartă h19 care acoperă în intregime județul Brăila a fost apoi tăiată folosind comanda
Tools – Spatial Analyst – Extract by Mask, care permite o decupare a informații lor din imaginea
satelitară, fidelă, pe conturul de lucru, datele fiind apoi salvate in fieșiere tip tiff.

99 / 211
Figura 5 9: Extragerea valorilor evapotranspirației potențiale aferente județului Brăila
Figure 5 31: Extracting val ues of potential evapotranspiration for Braila county
Pentru determinarea valorilor reale ale evapotranspirației potențiale , imaginilor satelitare li s -a
aplicat factorul de multiplicare 0,1 , conform cu indicațiile furnizorului de date, Universitatea din
Montana, SUA în scopul determinării indicelui de ariditate publicat de UNEP, prin funcția
Raster Calculator a aplicațeiei soft ArcGIS.

Figura 5 10: Determinarea valorilor reale ale evapotranspirației
Figure 5 32: Computing the real values of evapotranspiration
Cum scopul acestui studiu constă în determinarea indicelui de ariditate aferent fiecărui UAT,
prin funcția Zonal Statistics as Table s-au creat tabelele de date aferente fiecărei imagini
satelitare, corelate cu delimitar ea unităților administrativ – teritoriale.
Ulterior acestea au fost unite prin funcția Join cu fișierul de tip shapefile Braila_UAT.sph din
care s -a putut extrage in format tabelar, de tip dbf valoarea medie pe UAT a evapotranspirației.

100 / 211
Figura 5 11: Extragerea valorilor evapotranspirației potențiale sub formă tabelar ă
Figure 5 33: Extracting potential evapotranspiration values as table

Datele astfel extrase au fost organizate tabelar urmând a fi utilizate la determinarea ind icelui de
ariditate aferent unităților administrativ teritoriale din județul Brăila. Calculul s -a realizat prin
aplicarea formulei (6) la valorile evapotranspirației specifice fiecărui UAT dar folosind valoarea
medie a precipitațiilor pentru județul Brăila , conform înregistrăr ilor de la stația meteorologică a
județului.

5.2.2. Determinarea indicelui de vegetație diferență normalizată pentru zona de studiu –
NDVI
Indicele de vegetație, definit pe baza combinației aritmetice a două sau mai multe benzi spe cifice
caracteristicilor spectrale ale vegetației, este în mod curent utilizat pentru clasificarea vegetației
și a derivațiilor biofizice ale parametrilor structurali și radiometrici ai vegetației.
Unul dintre cei mai utilizați indici de vegetație este NDVI (Normalised Difference Vegetation
Index) datorită proprietăților ,,rației ” acestui indice, care permite ca prin calculul NDVI să poată
fi anulate o serie de erori generate de variația unghiului de preluare a imaginii, de topografia
terenului, de nori sa u umbre din imagini și de modificările atmosferice (Matsushita, 2007) .
Utilizarea NDVI datează din anul 1973, fiind introdusă de către Dr. John Rouse, pentru
clasificarea zonelor și a tipurilor de vegetație, a gradului de evolu ție a vegetației precum și a
utilizării terenurilor.
Prima formulă a avut în vedere evidențierea signaturilor spectrale ale vegetației în infraroșul
apropiat (zonă spectrală în care reflectanța clorofilei este cea mai mare), în raport cu cea din

101 / 211 zona roșu lui (în care clorof ila absoarbe radiații luminoase și prin care impune culoarea verde
vegetației sănătoase, aflată în plin sezon de dezvoltare ) (Iosub, 2012) .
Valorile NDVI variază în funcție de radiația solară absorbită de clo rofilă, în zona spectrală roșu
și reflectanța ei în infraroșu apropiat.
Datele satelitare din produsele de tip MODIS (Moderate Resolution Imagining
Spectroradiometer) permit o analiză detaliată a acoperirii solului, mai ales din punct de vedere al
vegetaț iei, în zona de studi u, pentru intervalul 2000 – 2016 , datorită combinației de rezoluție
spațială, spectrală și temporală și nu în ultimul rând datorită liberului acces la date permis de
NASA (Wardlow, 2008) .
După Kogan et. al . (Kogan F. G., 2003) NDVI funizează informații despre două elemente de
mediu: (1) despre ecosistemul zonei de studiu, prin reacția pe termen lung a vegetației la
modificările climatice, ale solului, ale topografiei și (2) despr e variațiile climatice pe termen
scurt, care explică atât variațiile din timpul anului cât și pe cele multi anuale ale fiecărui tip de
ecosistem, ca răspuns la fluctuațiile climatice.
Din acest considerent, componenta climatică are o pondere mai mică în c omparație cu
componenta ecosistemică dar, algoritmul de calcul al NDVI a fost dezvoltat prin utilizarea
preponderentă a componentei climatice (Zambrano, 2016) .
Procesarea datelor satelitare s -a efectuat cu aplicația software Ar cGis. Determinarea valorilor
indicelui NDVI, din imaginile satelitare proce sate pentru perioada 2000 – 2016, s -a realizat în
doi pași consecutivi, respectiv:
5.2.2.1 Determinarea indicelui de vegetație diferență normalizată, zilnic, pentru zona de
studiu – NDVI zilnic
Datele de tip MODIS au fost descărcate și p rocesate prin aplicarea mai multor etape consecutive,
menținând indicativul din denumirea inițială a imaginilor satelitare, conform cu calendarul
Iulian, după care au fost definite aceste imagini.
Pentru determinarea NDVI aferent imaginilor preluate la 8 zile de către satelit, s -au parcurs 3
etape consecutive :
(1) Selectarea benzilor spectrale din datele satelitare pentru perioada de analiză și încărcarea în
Table of Contents a aplicației de procesare, a informațiilor aferente celor 2 benzi (B1 și B2)
utilizate în calculul NDVI pentru fragmentarea acestora pe conturul sectorului analizat,
respectiv al județul ui Brăila.

102 / 211
Figura 5 12: Selectarea reflectanțelor Rb1 și Rb2 pentru calculul NDVI (sinteză la 8 zile)
Figure 5 8: Rb1 and Rb2 reflectances selection for NDVI determination
(2) Fragmentarea imaginilor, pe conturul analizat, prin utilizarea funcției ArcToolbox – Data
Management Tools – Raster – Raster Processing – Clip – Batch , utilizând imaginea cu
conturul județului Brăila, de tip Shapefile Feature Class , din baza de date GIS. Am definit
Rb1 ca fiind reflectanța în spectrul vizibil (VIS) și Rb2 reflecta nța în infraroșu apropiat (Ira).

Figura 5 13: Decuparea Rb1 și Rb2 pe conturul județului Brăila din imaginile extrase
Figure 5 9: Rb1 and Rb2 clip, by Braila c ounty shapefile

(3) Calculul indicelui de vegetație diferență normalizată (NDVI) din imaginile satelitare MODIS
s-a realizat în funcție de cele două benzi spectral e extrase anterior (B_1 și B_2) , aplicând
factorul de multip licare caracteristic produsului pentru fiecare banda de 0,0001 prin
accesarea comenzii Raster Calculator – Map Algebra Expression și procesarea ecuației:
NDVI = (B_2∗0,0001 – B_1∗0,0001 )
(B2∗0,0001 + B1∗0,0001 ) (3)

103 / 211
Figura 5 14: Calculul NDVI din cele 2 benzi spectrale, pe conturul județului Brăila
Figure 5 10: NDVI determination through the 2 spectral bands, for Braila County area
Valorile determinate ale NDVI variază între ( -1) și 1, cele mai ridicate fiind în general asociate
pădurilor, cu vegetație consistentă, indicate prin tonuri deschise, spre alb, a imaginilor rezultate.
Tonurile închise, specifice valorilor subunitare, apropiate de ( -1) indică lipsa vegetației de orice
tip și a clorofilei precum și gradul de expunere la radiația solară a solul ui sau a rocii parentale,
care absorb mai multă radiație din spectrul infraroșu apropiat.
5.2.2.2. Determinarea indicelui de vegetație diferență normalizată , lunar, pentru zona de
studiu – NDVI lunar
Determinarea valorilor lunare ale NDVI s -a realizat prin calcularea mediei aritmetice a valorilor
zilnice ale NDVI din intervalul de referință. Având în vedere numerotarea datelor de tip
MOD09A1 con form cu calendarul Iulian, valoarea medie a lunii Ianuarie, spre exemplu, s -a
realizat prin fracționarea la 4 a sumelor valorilor zilnice NDVI calculate pentru zilele 001, 009,
017 și 025.

Figura 5 15: Determinarea valorilor l unare ale NDV I
Figure 5 11: Computing monthly values for NDVI
Similar s -a procedat pentru cele 12 luni ale anilor din intervalul de analiză 2000 – 2016, utilizând
în ArcGis funcția Raster Calculator – Map Algebra Expression .