LISTA ABREVIERILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 3… [609449]

1

2
CUPRINS

LISTA ABREVIERILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 3
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 4
I. Aspecte introductive ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 9
1.1. Noțiuni introductive privind pedeapsa cu moartea și detențiunea pe viață ……………………… 9
1.2. Analiza reglementărilor internaționale în domeniu ………………………….. ……………………….. 14
1.3. Concluzie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 23
II. Pedeapsa cu moartea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 27
2.1. Concepții privind pedeapsa cu moartea ………………………….. ………………………….. …………… 27
2.2. Aplicarea pedepsei cu moartea în prezent ………………………….. ………………………….. ……….. 31
2.3. Studiu de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 37
2.4. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 40
III. Detenția pe viață ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 44
3.1. Concepții privind detenția pe viață ………………………….. ………………………….. …………………. 44
3.2. Executarea pedepsei detenției pe viață în RM ………………………….. ………………………….. ….. 48
3.3. Practica judiciară privind detenția pe viață ………………………….. ………………………….. ………. 52
3.4. Aspecte de drept penal comparat ………………………….. ………………………….. ……………………. 62
3.5. Studiu de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 68
3.6. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 72
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 75
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 81
Acte legislative: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 81
Manuale și publicații: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 83
Surse wep: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 85

3
LISTA ABREVIERILOR

CEDO – Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale;
CtEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului;
OSCE – Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa;
ONG – Organizație non – guvernamentală;
CPP – Codul de procedură penală;
CP- Codul Penal;
CCA – Codul Contravențional;
CE- Codul de executare;
CSJ – Curtea Supremă de Justiție;
PCSJ – Plenului Curții Supreme de Justiție;
Art. – Articolul;
Alin. – Aliniatul;
Secț. – Secția;
Pct. – Punctul;
Lit. – Litera;
Nr. – Numărul;
p. – Pagina

4
INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei investigate . Problema investigată are o mare importanță în
societatea noastra, dar și internațional a. Așa cum odată cu punerea în aplicare a actualului Cod pen al
Republicii Moldova în 2002, au fost revizuite și implementate mai multe reglementări penale
actuale societății și statului de drept de astăzi , fiind astfel abolită pedeapsa cu moartea, iar pedeapsa
cu detenți a pe viață , devenind cea mai severă din legislați a penală .
Studiul realizat are la baza, drepturile omului, și mai ales dreptul la viață. Prin urmare , dreptul
la viață este un drept inerent ființei umane, alături de alte drepturi fundamentale ce -i sunt
recunoscute omului din momentul în care se naște. Aceste drepturi inalienabile și imuabile ale
individului au stat în atenția gânditorilor tuturor timpurilor, începând cu juri știi și filosofii Greciei și
Romei Antice. Apoi, gânditorii din perioada Renașterii au situat omul într -o poziție centrală în
cadrul preocupărilor vremii, accentuându -se ideea de apărare a drepturilor sale.
Primele documente care garantează drepturile omu lui au apărut în Anglia, urmărindu -se, în
acest fel, limitarea puterii absolute a monarhului, „Magna Charta Libertatum” edictată la 15 iunie
1215, „Petiția Drepturilor” din 7 iunie 1628, „Habeas Corpus Act” din 26 mai 1679, și „Bill of
Rights” din 13 febru arie 1689.
Toate aceste documente au stat la baza adoptarii Declarației Universale a Drepturilor Omului
adoptata la 10 decembrie 1948; a Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice,
intrat în vigoare în 1976; celui de – al doilea Prot ocol facultativ al Pactului Internațional privind
drepturile civile și politice vizând abolirea pedepsei cu moartea, adoptat printr -o rezoluție a Adunării
Generale a ONU la 15 decembrie 1989; Carta Drepturilor Fundamentale, care interzice pedeapsa cu
moart ea; Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, precum și altele.
Ansamblul de documente privind drepturile omului, precum și păreri le gânditor ilor din
timpurile trecute, au încep ut tendința de abolire a pedepsei cu moartea din întreaga lume. Astfel,
majoritatea statelor lumii au abolit această pedeapsă crudă , din cadrul Europei doar Republica
Belorus mai prevede și pune în aplicare această pedeapsă și în prezent , celelalte sau au abolit această
pedeapsă sau nu se mai pune în practică mai mult de 10 ani. Pe continentul Asiei, Africii și Americii
multe state încă se mai practică această pedeapsă , cu parere de ră u. Însa conform organizați ei
Amnesty Inter național , care are drept scop respectarea drepturilor omului pentru toți din lume.

5
Aceasta m ișcarea este independentă de orice guvern, de orice tendință politică, de orice interes
economic și de orice credință religioasă. Nu profită de nici o subvenție din partea statelor, partidelor
politice sau companiilor și este finanțat, în principal, datorită sprijinului membrilor și donatorilor ,
fiind independenți, acționează liber în întreaga lume.
Amnesty Inter național , realizând statistici și privind executarea pedepsei cu moartea, au
enumerat realizarea a cel puțin 690 de execuții în 20 de țări în 2018, ceea ce reprezintă o scădere
de 31% față de anul 2017, în care au executat cel puțin 993 de persoane . Majoritatea execuțiilor
având loc, în China , Iran, Arabia Saudită , Vietnam și Irak.
Până la sfârșitul anului 2018, 106 de țări din întreaga lume au desființat pedeapsa cu moartea
pentru toate infracțiunile din legislația lor, iar 142 erau abolitioniste în drept sau în practică.
Scăderea numărului de execuții la nivel mondial arată că chiar și țăr ile aparent cele mai
reticente încep să se schimbe și își dau seama că pedeapsa cu moartea nu este soluția.
Astfel, în majoritatea statelor care , au abolit pedeapsa cu moartea, au stabilit pedeapsa cu
detenți a pe viață , ca fiind cea mai aspră din legislați a în vigoare aplica bilă persoanelor fizice.
Aceasta are drept scop, în primul rând, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către condamnați și
restabilirea echității sociale, iar în al doilea rând, prevenirea săvârșirii de infracțiuni de către alte
persoane, adică prevenția generală.
Detențiunea pe viață , conform reglementări lor național e, poate fi stabilită persoanelor fizice,
numai pentru comiterea unei in fracțiuni excepțional de grave și prin analizarea circumstanțe lor în
care a fost săvârși ta infracțiunea, excepți e facând doar femeile și minorii, tinând cont de principiul
umanismului și în scopul respectării convențiilor internaționale, precum este Convenția
Internați onală cu privire la Drepturile Omului1.
Pedeapsa detențiunii pe viață este aplicată în cazul tuturor infracțiunilor , pentru care se
prevedeau pedeapsa cu moartea , precum:
– Infracțiunea de omor intenți onat deosebit de grav alin. (2) art. 145 CP al RM;

1 Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, semnata pe 4
noiembrie 1950 la Roma și intrata în vigoare pe 3 septembrie 1953 ;

6
– Violul săvârși t potrivit alin. ( 3) art.171 CP al RM, acțiuni violente cu ca racter sexual
conform alin. ( 3) art. 172 CP al RM;
– Traficul de copii săvârși t prin acțiu nile alin. ( 3) art. 206 CP al RM;
– Infracțiuni contra păcii și omenirii, precum genocidul art.135 CP al RM; ducerea războ iului
alin. (2 ), art. 139 CP al RM; omorul persoanei care beneficiază de protecție internațională alin. (3)
art. 142 CP al RM; s.a. 2
Deasemenea pentru executarea pedepsei date, sunt asigurate, în prim plan, prevederile din
Codul de executare al RM. Codul regle mentează detențiunea pe viață, ca izolarea condamnaților de
ceilalți condamnați, într -un sector specializat al penitenciarelor de tip închis, în condițiile stabilite
Cod și de Statutul executării pedepsei de către condamnați. În Republica Moldova, există un singur
penitenciar, Penitenciarul Nr. 17 cu sediul în orașul Rezina , ce primește condamnații pe viață, care
are un bloc separat doar pentru cei pedepsiți cu detențiune pe viață.
Important este și asigurarea de către legiuitor, ca pedeapsa detențiunii pe viață să se execute în
trei regimuri de deținere: inițial, comun și înlesnit, care se diferențiază unul de celălalt prin modul și
condițiile în care se execută pedeapsa, modul de antrenare la munci și posibilitatea de a avea
întrevederi de lungă durată, totuși, ți nând cont de particularitățile acestor deținuți, cu unele deosebiri
față de alte persoane condamnate la privațiune de libertate.
Prin urmare , primii zece ani, de regulă , se ispășesc în regim inițial, ce prevede: întrevederi de
scurta durată, de 72 ore, 4 vizite scurte a câte 4 ore și repartizarea a câte două persoane într -o
cameră. În acest regim, sunt permise activitățile doar în cameră și 2 ore de plimbare în aer liber în
afara camerei, într -un loc special amenajat. Prin decizia directorului general al D epartamentului
Instituțiilor Penitenciare, perioada de 10 ani a regimului inițial poate fi redusă, cu condiția ca acest
lucru să fie cerut de personalitatea, gradul de periculozitate și comportamentul deținutului3.
După ce a ispășit primii 10 ani după regimul inițial, deținutul va fi mutat în regimul comun
pentru a ispăși următorii 15 ani. Aici, deținutul va avea, de asemenea, dreptul la întrevederi de lungă
durată cu familia sa, în aceleași condiții ca și deținuții condamnați obișnuiți. De asemenea, în ac est

2 Cod Penal al Republicii Moldova din 18. 04. 2002, Publicat : 14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 72 -74, art Nr:
195;
3 Codul de Executare al Republicii Moldova, Legea nr. 443 -XV din 24.12.2004, Monitorul O ficial al Republicii
Moldova nr. 34 -35/112 din 03.03.2005;

7
regim deținuții pot fi până la patru persoane într -o cameră. Activitățile trebuie efectuate numai în
interiorul sectorului, care nu necesită ieșire din sectorul de deținere sau în ateliere special amenajate
în acest scop. Timpul pentru plimbare în aer liber creste de la 2 la 3 ore.
Iar al treilea tip de regim se aplică numai după ce a fost îndeplinit termenul minim prevăzut de
lege ca , fiind eligibil pentru depunerea cererii de liberare condiționată. Având în vedere că acest
termen specific a fost exti ns de la 25 la 30 de ani în 2014, rezultă că diferiți deținuți se vor califica
pentru acest transfer în perioade diferite, unii după 25 de ani și alții după 30 de ani petrecuți în
penitenciar. În acest regim, deținuții au, de asemenea, dreptul la asistență nelimitată din partea
serviciului de probațiune, care își desfășoară activitatea în raza teritorială a instituției penitenciare și
beneficiază de dreptul la o întrevedere de lungă durată pe trimestru.
Astfel, baza studiului realizat a u fost reglementări le pedepsei cu moartea și reglementări le
pedepsei cu detenți una pe viață , acestea fiind considerate pedepse excepți onale.
Scopul tezei . Scopul lucrării constă în efectuarea unei cercetări complexe și detaliate a temei,
de a oferi o cale cât mai bună de aplic are a cunoștințelor privind pedepsele excepți onale, și anume
pedeapsa cu moartea și pedeapsa detenți unii pe viață .
Pentru realizarea scopului evidențiat se propun următoarele obiective :
 de a analiza noțiunile și concepți ile generale privind pedeapsa cu moartea și detenția pe
viață ;
 de a examina reglementări le internațional e în domeniu l pedepsei cu moartea și detențiunii
pe viață ;
 de a examina prevederile privind aplicarea pedepsei cu moartea în prezent ;
 de a efectua un ele studi i de caz privind detenți a pe viață , cât și asupra pedepsei cu moartea.
Avem ca exemplu să examinăm cazul lui Willie Francis “Francis v. Resweber” și cazul lui Jack
McCullough;
 de a analiza concepți ile privind detenți a pe viață și executarea pedepsei detenți ei pe viață
în Republica Moldova;
 de a prezenta și de a analiza practica judiciară privind detenți a pe viață , precum și aspecte
de drept penal comparat privind detenți a pe viață ;
 de a relata concluziile și recomandă rile asupra acestor subiecte;
Suportul metodologic a lucrării . Urmărînd ca cercetarea să întrunească un contur cât mai
complex al obiectului investigat, în calitate de bază metodologică a studiului au servit modele

8
general recunoscute: analiza competenței, analiza sistematică structural -funcțională, dialectică,
anali za și sinteza logică, juridică, alte metode științifice utilizate în materia pedepselor excepți onale.
Utilizarea acestor metode a facut posibilă studierea și analiza fenomenului juridic, studiul
cadrului normativ universal și actele jurisdicționale necesar e pentru cunoașterea sferei de cuprindere
a managementului în general și a metodelor de conducere în special.
Despre importanță și suportul de bază în cercetare am studiat o multitudine de lucrări în
domeniu juridic care au tratat tema pusă în discuție. A fost consultată o bogată bază bibliografică
formată din lucrări, documente, monografii, acte din cadrul legislației naționale și internaționale,
tratate și Convenții, articole științifice ale specialiștilor: Botnaru S., Grama M., Brinza S., Stati
V.,Poale lumgi M., Dolea I., Vîzdoagă T.; din literatura de specialitate a Român iei: Poenaru I.,
Anghel N., Angelescu C., Ungureanu A.,Bodrodac A.;, dar și din Federatia Rusa: Башкатов Л. Н.,
Ветрова Г. Н., Донценко А. Д.,. Кудрявцева В.Н., Наумова А.В. și alte lucrări.
Structura lucrării . Lucrarea cuprinde introducere, trei capitole care cuprind cîteva paragrafe,
concluzii și recomandări, bibliografie .
În capitolul I “Aspecte introductive” am prezentat noțiunile introductive privind pedeapsa cu
moartea și detenția pe viață , unde am analizat istoria pedepsei cu moartea și metodele ei de
executare , am analizat reglementări le asupra pedepsei cu moartea și detenția pe viață, și am formulat
concluzii asupra acestui subiect ;
În capitolul II “ Pedeapsa cu moartea” am examinat concepți ile privind pedeapsa cu moartea,
aplicarea pedepsei cu moartea în prezent, la fel, am efectuat un studiu asupra cazului cazul lui Willie
Francis “Francis vs. Resweber” și am formulat concluziile respective subiectului;
În ca pitolul III “Detenți a pe viață ” am prezentat concepți i privind detenți a pe viață și
executarea pedepsei detenți ei pe viață în Republica Moldova, am mai analizat practica judiciară
privind detenți a pe viață , la fel am introdus tot aici aspecte de drept penal comparat asupra
subiectului, am efectuat un studiul asupra cazului lui Jack McCullough si, în fine, am adus
concluziile asupra detenți ei pe viață , cât și concluzii și recomandă ri asupra întregului studiu pe care
l- am efectuat.
Cuvinte cheie : viață, moarte, p edeapsă capitală , dreptate, echitate, justiție, contradicție.

9
I. Aspecte introductive

1.1. Noțiuni introductive privind pedeapsa cu moartea și detențiunea pe viață
Pedepsele , conform reglementărilor legislative și a literaturii de specialitate, sunt sancțiuni
proprii dreptului penal și reprezintă cea mai importantă categorie a dreptului penal , dar în același
timp și măsuri de constrângere cele mai severe, ce se aplică infractorilor pentru savarsirea
infractiunilor . Ea poate fi aplicată numai dac ă este prevăzută de legea penală in vigoare , numai unui
infractor și numai de către instanțele de judecată.4
Având în vedere că , viața reprezintă valoarea socială fundamentală a oricărei fii nțe umane,
Constituția Republicii Moldova din 1994, p roclamă prin art. 24, dreptul la viață și la integritate
fizică și psihică . Statul , este cel ce garantează fiecărui om dreptul la viață și la integritate fizică și
psihică , la fel n imeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori
degradante. Iar p edeapsa cu moartea este abolită si interzisă , o data cu adoptarea acestei Constitu ții,
fiind înlocuit ă cu deten țiunea pe via ță5.
Daca să începem cu o noțiune a pedepsei cu moartea, aceasta ar desemna pedeapsa penală
prevazut ă de lege, prin lipsirea de viața a unui om care, a fost g ăsit vinovat în săvârșirea unei
infracțiuni deosebit de grave . Astfel, executarea acestei pedepse penale, de regulă, este precedată de
un proce s judiciar, care se termină cu o sentință cu moartea .
Analizând istoria dreptului, în literatura de specialitate, se aduc dovezi că, în orânduirea
comunei primitive n -au existat clase sociale, și nici stat și drept, astfel, nici reglementări juridice în
aceasta orânduire. Multa vreme, instinctele, superstitii le și bunul plac au fost singurii factori ce
hotărau asupra reprimării acțiunilor sociale considerate neconvenabile de către colectivitatile
primitive.6
Cutuma a dominat viața primelor forme ale comunităț ii omenești, fie că aceasta a fost
hoarda, ginta sa u tribul. Iar vendetta, ce reprezenta răzbunarea sângelui, are un caracter privat, iar

4 Barbu G. S. , Șerban A., Drept execuțional penal, Ed. C.H. Beck, ed. a II – a, București 2007;
5 Constituția Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1 din
12.08.1994;
6 Angelescu, C., Pedeapsa cu moartea la români în veacul al XIX -lea, București, 1927;

10
forma ei de manifestare și realizare implica uneori procedee dintre cele mai crude. Spre sfârșitul
orânduirii comunei primitive apar elemente aparținând altei orânduiri sociale, promovate de un nou
mod de producție care își clădeste o, așa numită, supra – structură proprie, în urma căreia, cei prinși
în războaie nu mai sunt omorâți, ci devin sclavi.
În Roma antic ă deja încep să apăr ă tendințe din partea persoanelor cum ar fi: Carrara și Civoli,
ce au scop de a „îndulci” pedepsele.
Deasemenea, gânditorul umanist Thomas Morus, a sesizat inegalitatea pedepselor în raport cu
gravitatea infracțiunilor săvârsite. Apoi Montesquieu în lucrarea „ Despre spiritul legilor” s -a
pronunt at pentru restrângerea cazurilor de aplicare a pedepsei capitale. Iar Voltaire s -a expus ideia
că, ar fi de mai mult folos și preferabil ca să fie aplicată pedeapsa privativă de libertate însoțită de
munca forțată. Așa cum ”un om spânzurat nu este bun la n imic”. Pe când, Rousseau a fost cel ce a
menționat că „suveranul depășește limitele puterii sale, în special atunci când ia viața unuia dintre
supușii săi”.7
Și doar în 1746, iluministului austriac Joseph von Sonnenfels, care s – a declarat împotriva
pedepsei cu moartea, aducând poate pentru prima dată un argument juridic în susținerea tezei sale și
reluat de Beccaria, punând în mod ascuțit chestiunea legitimit ății acestei pedepse, a făcut o
concluzie prin care, pedeapsa cu moartea se află în contrazicere cu scopul final al pedepselor.
O dată cu promovarea școlii clasice penale,considerate de către Beccaria, cei care abordează
problema pedepsei cu moartea s -au împărțit în „legitimști” și „nelegitimiști”. Aceasta era pentru
desființarea pedepselor excepționale, precum și pentru îndulcirea tuturor sancțiunilor, pentru
asigurarea unor garanții infractorului, atât în timpul judecarii procesului, cât și în timpul exe cutarii
ei. Unii teoreticieni ai școlii clasice penale, chiar din acceste timpuri deja considerau că, ar trebui să
pună în plan abolirea pedepsei cu moartea, în timp ce alții au afirmat o pozitie mai moderată, iar în
unele țari chiar legitimistă.8
În Ital ia, școala clasică penală a ajuns la apogeu cu Fr. Carrara care, a impus în teoria și
practica dreptului penal cerința ca pedeapsa să fie strict gradată în raport cu gravitatea infracțiunii.

7 Angelescu, C., Pedeapsa cu moartea la români în veacul al XIX -lea, București, 1927;
8 Anghel N. Dreptul Executării Sancțiunilor Penale. București: Universitatea Titu Maiorescu, 2002;

11
Iar în Franta, Brrisot de Warville a susținut în Teoria legilor p enale abolirea pedepsei cu moartea
fără nici o excepție.
În a doua jumatate a secolului XIX -lea, a luat nastere școala penală pozitivistă italiană, ca o
reactie împotriva beccarianismului și a școlii penale clasice, că ar fi periclitat apărarea socială.
Aceștia vedeau în infracțiune un fenomen biologic, iar în infractor o ființa anormală, un criminal
înnăscut, ceea ce justifica, în interesul apărarii sociale, măsurile represive cele mai eficace, inclusiv
pedeapsa cu moartea, pentru a -l face inofensiv, sau u nele măsuri de izolare, chiar dacă nu s -a
săvârsit încă vreo infracțiune.
Unele opinii, după literatura de specialitate, erau formulate ca reacții împotriva școlii clasice
penale și școlii pozitiviste italiene sau ca încercari de conciliere a acestora, au aparut concepții
eclectice. De exemplu Ortolan considera moartea drept „ termenul fatal al existentei noastre pe care
nu ne este permis a -l grabi nici pentru noi insine, nici pentru semenii nostri”. Iar R. Garraud, nu
obiecta împotriva pedepsei cu moartea dacă, ea satisfăcea dubla condiție: de a fi justă, de a fi
necesară, adică numai ea să fie proprie de a garanta apărarea societății .9
Pozitia lui K. Marx fata de pedeapsa cu moartea nu poate fi desprinsă de analiza condițiilor
economice, sociale și poli tice ale timpului și societății în care ea a fost afirmată. Accesta dezvăluie
caracterul barbar al sistemului capitalist de a recurge la pedepse crude și de a critica toriile filozofice
și juridice burgheze care, apăra și justifica acest sistem. Deasemenea K. Marx arăta, ca mijlocul
radical de luptă împotriva criminalitatii nu constă în cruzimea pedepselor aplicate, ci în lichidarea
societății burgheze însăși, aceasta fiind cea care generează în mod inevitabil crimele.
În acest mod, apărând concluzia potri vit căreia, concepția lui K. Marx privind desființarea
pedepsei cu moartea, este o componentă a problemei esențiale și prealabile reprezentând schimbarea
orânduirii sociale capitaliste insăși.
În literatura de specialitate10 se găseste că, ideile cuprinse î n opera lui Beccaria, „Despre
infracțiuni și pedepse”, au declanșat transformări rapide și radicale în sistemele penale ale unor state
europene.

9 Udrea M., Drepturile omului și pedeapsa capitală, Ed. Lumina Lex, București, 2004;
10 Anghelescu C. , Pedeapsa cu moartea la români în veacul al XIX -lea, București, 1927;

12
Principiile umaniste formulate în cuprinsul tratatului au stat la baza redactării unor articole
importante din “Declarația drepturilor omului și cetățeanului” din 1789. Beccaria, în tratatul său,
demolează un întreg sistem juridico -penal existent până la acel moment, cu rădăcini adânci.
Există în lume o tendință dominantă prezentă în documente juridice, politice, sociologice de
înlăturare a pedepsei cu moartea, ea fiind considerată o cruzime care, foarte rar s -a dovedit dreaptă,
dar niciodată eficientă, având în vedere faptul că, au existat în istorie erori judiciare grave.
Deasemenea, se prevede ca, un stat poate să prevadă pedeapsa cu moartea pentru acte săvârșite
în timp de război sau de pericol iminent de război, conform dispozițiilor sale, nefiind admise
derogări de la acest protocol.
Nu se încalcă drepturile omului în situația în care, moartea „rezultă dintr -o recurgere absolut
necesară la forță”, ca în anumite situații, de exemplu, pentru a asigura apărarea oricărei persoane
împotriva violenței ilegale, pentru a face o arestare legală sau pentru a împiedica evadarea unui
deținut, pentru a reprima în mod legal tulburări violente sau o insurecție. Comisia Europeană
consideră că „recurgerea absolut necesară la forță” se poate realiza când, minim una din aceste trei
condiții este îndeplinită.
Astfel, deja până în anul 2017, 142 de țări au abolit pedeapsa cu moart ea prin lege sau în
practică. în aceasta perioadă au fost înregistrate cel puțin 993 de execuții în 23 de țări și 20.000 de
persoane condamnate la moarte, cu excepția Chinei, care are datele secrete, unde se presupune că ar
fi avut loc mii de execuții.
Ca parte a angajamentului său de apărător al drepturilor omului, Uniunea Europeană este cel
mai mare donator în lupta împotriva pedepsei cu moartea în lume. Toate țările UE au abolit
pedeapsa cu moartea în conformitate cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului .
UE luptă pentru abolirea pedepsei cu moartea în mai multe moduri.11
Astfel UE interzice comerțul cu bunuri care, pot fi folosite pentru tortură și executare,
folosește politica comercială pentru a încuraja respectarea drepturilor omului, sprijină organizațiile
societății civile din țările care cresc gradul de conștientizare, la fel monitorizează și documentează
situația. Iar în calitate de observator permanent în cadrul ONU, UE este un susținător vocal al
tuturor acțiunilor de abolire a pedepsei cu moartea.

11https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/world/20190212STO25910/informatii -esentiale –
privind -pedeapsa -cu-moarte -in-europa -si-in-lume , viz itat la 24. 02. 2020;

13
Deasemenea, Parlamentul adoptă rezoluții și găzduiește dezbateri c are, condamnă acțiunile
țărilor ce mai aplică încă pedeapsa capitală. Rezoluția Parlamentului European din 8 octombrie 2015
referitoare la pedeapsa cu moartea12, a condamnat folosirea acesteia pentru a suprima opoziția sau
din motive de credință religioasă, homosexualitate sau adulter.
În prezent, în Europa, pedeapsa capitală a fost abolită în majoritatea statelor, mai puțin în
Belarus, unul din motivele pentru care, Belarus nu este membră a Consiliului Europei fiind aplicarea
pedepsei cu moartea.
Autorităț ile publice refuză, însă, să desființeze pedeapsa dată, pe motiv că societatea nu este
pregătită să renunțe la ea, ca dovadă invocând Referendumul din 24 noiembrie 199613, în care
80,44% din populație au votat în favoarea păstrării pedepsei cu moartea.
Prin urmare, detențiunea pe viață permite realizarea tuturor funcțiilor oricărei pedepse și
anume: funcția de constrângere, funcția de reeducare și funcția de exemplaritate, pe când pedeapsa
cu moartea înfăptuiește numai ultima funcție. Și nu în ultimul râ nd, pedeapsa detențiunii pe viață
prezintă avantajul că, în caz de o posibilă eroare judiciară poate fi înlăturată, ceea ce nu mai este
posibil în cazul pedepsei cu moartea.
Detențiunea pe viață, din punct de vedere uman și al conținutului ei juridic, este superioară
pedepsei cu moartea, fiindcă nu durează totdeauna până la decesul condamnatului.
La moment, prin legea în vigoare, pedeapsa detențiunii pe viață este cea mai gravă pedeapsă
principală înlocuind pedeapsa cu moartea. Toate infracțiunile care, era u sancționate cu pedeapsa cu
moartea, sunt pedepsite în prezent cu detențiunea pe viață, sau cu pedeapsa alternativă a închisorii
de la 15 până la 25 de ani, uneori p ână la 30 de ani.
Conform litaraturii de specialitate, detențiunea pe viață este o pedeap să principală si absolut
determinată, ce constă în lipsirera de libertate și izolarea condamnatului într – un spațiu penitenciar
special, pentru tot restul vieții sale.

12Rezoluția Parlamentului European din 8 octombrie 2015 referitoare la pedeapsa cu moartea,
https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA -8-2015 -0348_RO.html , vizitat la 25.02. 2020;
13Referendumul din 24 noiembrie 1996
https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%A0%D0%B5%D1%84%D0%B5%D1%80%D0%B5%D0%BD%D0%B4%D
1%83%D0%BC_%D0%B2_%D0%91%D0%B5%D0%BB%D0%BE%D1%80%D1%83%D1%81%D1%81%D0%B
8%D0%B8_(1996) , vizitat la 25.02. 2020;

14
Spre deosebire de pedeapsa cu moartea, detențiunea pe viață prezintă avantajul că este
remisibilă, adică poate fi schimbată sau revocată în caz de eroare judiciară, prin exercitarea căilor de
atac corespuntătoare împotriva hotărârii penale definitive care, a aplicat -o sau prin grațierea
individuală.14
Menționez că, Codul Penal al RSSM din 196 115,care prevedea pedeapsa capital ă, potrivit
Legii Nr. 677 din 08 -12-1995 , a substituit textele ce prevedeau “pedeapsa capitală" prin textul "
pedeapsa cu detențiune pe viață".16
Astfel, Republica Moldova a abolit pedeapsa cu moartea și a consfințit aceasta prin normele
Constituției17 încă în anul 1994. La fel, Republica Moldova a semnat Declarația comună pentru
abolirea pedepsei cu moartea în Europa și în întreaga lume.
Pentru statele în care constituțiile reglementează pedeapsa cu moartea, reglementările
europene, cum ar fi și Convenția CEDO18 în art.2, prezinta că, acolo unde pedeapsa cu moartea nu a
fost abolită, să se pronunțe o sentință de condamnare doar pentru crimele cele mai grave, în
conformitate cu legea în vigoare la momentul săvârșirii crimei.
1.2. Analiza reglementări lor inter național e în domeniu
Dreptul la viață este un drept inerent ființei umane, alături de alte drepturi fundamentale ce -i
sunt recunoscute omului din momentul în care se naște. Aceste drepturi inalienabile și imuabile ale
individului au stat în atenția gânditorilor tuturor timpurilor, începând cu juriștii și filosofii Greciei și
Romei Antice. Reluând tradiția antică, gânditorii din perioada Renașterii au situat omul într -o
poziți e centrală în cadrul preocupărilor vremii, accentuându -se ideea de apărare a drepturilor sale.
Primele documente care , garantează drepturile omului au apărut în Anglia, urmărindu -se
limitarea puterii absolute a monarhului: „Magna Charta Libertatum” edictată de Ioan fără de Țară la

14 M. Basa rab, V. Pașca, Gh. Mateuț, C. Butiuc, Codul penal comentat. Vol I – Partea generală, Ed. Hamangiu,
București 2007;
15 Codul penal, aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961 (Veștile Sovietului Suprem al R.S.S.
Moldovenești, 1961), ( abrogat) ;
16 Legea Nr. 677 din 08 -12-1995 privind modificarea și completarea Codului penal, Codului de procedură penală
și a Codului de executare a sancțiunilor de drept penal;
17 Constituția Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1 din
12.08.1994;
18 Convenția CEDO https://www.echr.coe.int/Documents/Convențion_RON.pdf , vizitat la 25.02.2020;

15
15 iunie 1215, „Petiția Drepturilor” din 7 iunie 1628, „Habeas Corpus Act” din 26 mai 1679, „Bill
of Rights” din 13 februarie 1689.
O cotitură esențială în evoluția conceptului de „drepturi și libertăți fundamentale ale omului” o
constituie, la sfârșitul secolului al XVIII – lea, proclamarea independenței coloniilor engleze din
America de Nord ș i Revoluția franceză.
Aceste evenimente au fost urmate de adoptarea „Declarației de independență a Statelor Unite
ale Americii” la 4 iulie 177619 și a „Declarației drepturilor omului și cetățeanului” din anul 178920,
prin care, au fost puse bazele democrației moderne .
Pedeapsa capitală a fost și mai este reglementată în mai multe documente inter național e. și
mai cu seam ă, la momentul de faț ă este o baz ă larga a reglementări lor privind abolirea acestei
pedepse.
Astfel, un prim act im portant pentru , societatea întregii lumi , este Declarația Universală a
Drepturilor Omului21, Așa cum , despre dreptul la viață se vorbește în anul 1948, când, la 10
decembrie, prin adoptarea Declara ției, pentru prima dată în istoria umanității sunt proclamate
solemn drepturi și libertăți fundamentale pentru toți „ca ideal comun spre care trebuie să tindă toate
popoare le și toate națiunile, pentru că toate persoanele și toate organele societății să se străd uiască,
având această declarație permanent în minte, că prin învățătură și educație să dezvolte respectul
pentru aceste drepturi și libertăți și să asigure prin măsuri progresive, de ordin național și
internațional, recunoașterea și aplicarea lor uni versală și efectivă…” . Primul dintre drepturile
consfințite de Declarație a fost dreptul la viață: „Orice ființă umană are dreptul la viață, la libertate
și la securitatea persoanei sale.”
Prin Declarația Universală a Drepturilor Omului, se consideră că „recunoașterea demnității
inerente tuturor membrilor familiei umane și a drepturilor lor egale și inalienabile constituie
fundamentul libertății, dreptății și păcii în lume”, astfel „toate ființele umane se nasc libere și egale
în demnitate și în drepturi”.
Demnitatea umană poate fi concepută, înțeleasă și valorizată doar cu condiția existenței
dreptului la viață, ca drept natural al ființei umane, ce provine prin abordarea domeniului drepturilor

19https://ro.wikipedia.org/wiki/Declara%C8%9Bia_de_independen%C8%9B%C4%83_a_Statelor_Unite_ale_Ame
ricii , vizitat la 26.02.2020;
20https://ro.wikipedia.org/wiki/Declara%C8%9Bia_drepturilor_omului_%C8%99i_ale_cet%C4%83%C8%9Bean
ului , vizitat la 26.02.2020;
21 Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptată la 16 decembrie 1948 , prin Rezoluția 217
Ahttps://www.ohchr.org/EN/UDHR/Documents/UDHR_Translations/rum.pdf , vizitat la 26.02.2020;

16
și libertăților fundamentale ale omului. Acest d rept a fost cu greu câștigat abia în ultimele decenii de
existență a umanității și doar pe anumite arii, precum Europa, care a devenit astfel un model de
excelență pentru celelalte spații continentale.
Declarația Universală a Drepturilor Omului este urmat ă de adoptarea Pactului Internațional cu
privire la drepturile civile și politice22, care stipulează în art. 6 că „dreptul la viață este inerent
persoanei umane”. în așa mod, a cest pact nu interzice pedeapsa cu moartea, dar stabilește o serie de
condiții și limitări din art. 6, care se aplică în statele în care pedeapsa cu moartea nu a fost abolită și
el nu poate fi invocat pentru a împiedica sau întârzia abolirea pedepsei capitale.
Pentru a se pronunța pedeapsa cu moartea trebuie în deplinite mai multe condiții, print re care:
faptele pentru care se pronunță pedeapsa cu moartea să fie cele mai grave; condamnarea să se facă
cu respectarea legislației în vigoare în momentul săvârșirii crimei; legislația în cauză să nu
contravi nă dispozițiilor Pactului și celor ale Convenției pentru prevenirea și reprimarea crimei de
genocid; pedeapsa să fie pronunțată printr -o hotărâre a unei instanțe judecătorești competente;
persoana împotriva căreia se pronunță condamnarea să nu fi avut vârs ta sub 18 ani la data săvârșirii
crimei. S -au stabilit, de asemenea, condiții cumulative privi nd executarea pedepsei capitale, fiind
important ca, hotărârea judecătorească de condamnare să fie definitiv ă; sentința capitală să nu poată
fi executată împotriv a femeilor însărcinate; orice condamnat la moarte are dreptul de a solicita
grațierea sau comutarea pedepsei; amnistia, grațierea sau comutarea pedepsei cu moartea pot fi
acordate în orice caz. Dacă o persoană a fost condamnată la pedeapsa capitală și nu e îndeplinită o
condiție cu privire la executarea acestei pedepse, ea nu va putea fi pusă în aplicare.
De asemenea, condițiile cerute pentru executarea sentinței capitale vor trebui corelate și cu
celelalte drepturi consacrate în Pact – dreptul la un proce s echitabil, dreptul la legalitatea
incriminării și a pedepsei penale23.
Tot prin Pactul Interna țional cu privire la drepturile civile și politice, reg ăsim anumite
reglement ări generale privind deten țiunea prin care, art. 9 ne spune c ă, orice individ are dreptul la
libertate și la securitatea persoanei sale, si nimeni nu poate fi arestat sau deținut în mod arbitrar si nu
poate fi privat de libertatea sa decât pentru motivele legale și în conformitate cu procedura prevăzută
de lege.

22 Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, adoptat de Adunarea Generală a Națiunilor
Unite prin Rezoluția⁠ 2200A (XXI) din 16 dec embrie 1966 , intrat în vigoare la 23 martie 1976 ;
23 Popescu , Corneliu, Liviu, Primul Congres Mondial împotriva pedepsei cu moartea, în „Revista Română de
Drepturile Omului” nr. 21/2001 ;

17
La fe l, orice individ arestat va fi informat, în momentul arestării sale, despre motivele acestei
arestări și va fi înștiințat, în cel mai scurt timp, de orice învinuire care i se aduce,va fi adus, în
termenul cel mai scurt, în fața unui judecător sau a unei al te autorități împuternicite prin lege să
exercite funcțiuni judiciare și va trebui să fie judecat într -un interval rezonabil sau să fie eliberat.
Detențiunea persoanelor care urmează a fi trimise în judecată nu trebuie să constituie regulă,
dar punerea în libertate poate fi subordonată unor garanții asigurând înfățișarea lor la ședințele de
judecată, pentru toate celelalte acte de procedură și, dacă este cazul, pentru executarea hotărârii.
Bine ânțeles c ă, acest act reglement ează și anumite principii genera le aplicabile persoanelor
deținute, prin art. 1024, orice persoană privată de libertate va fi tratată cu umanitate și cu respectarea
demnității inerente persoanei umane. Aceste persoane aflate în prevenție vor fi, în afară de
circumstanțe excepționale, sepa rate de condamnați și vor fi supuse unui regim distinct, potrivit
condiției lor de persoane necondamnate. Iar tinerii, adica minorii aflați în prevenție vor fi separați de
adulți și se va hotărî în legătură cu cazul lor cât mai repede cu putință, fiind sup uși unui regim
potrivit vârstei și statutului lor legal. La fel, se prevede ca regimul penitenciar trebuie sa cuprinda un
tratament al condamnaților având drept scop esențial îndreptarea lor și reabilitarea lor socială.
Deasemenea, important este cel de – al doilea Protocol facultativ al Pactului Internațional
privind drepturile civile și politice25, ce prevede că abolirea pedepsei cu moartea „contribuie la
promovarea demnității și dezvoltării progresive a drepturilor omului”26, fiind în conformitate cu
preve derile internaționale anterioare în materie. Se stabilește, astfel, că „nici o persoană aflată sub
jurisdicția unui stat parte la prezentul Protocol facultativ nu va fi executată și fiecare stat parte va lua
toate măsurile necesare pentru abolirea pedepsei cu moartea pe teritoriul aflat sub jurisdicția sa”.
Referiri generale și de principiu cu privire la drepturile omului, mai sunt cuprinse și în Carta
Organizați ei Națiunilor Unite adoptată la 24 octombrie 194527, care nu prevede un mecanism
internațional de garantare a lor. în Preambulul Cartei O.N.U. se afirmă "credința în drepturile
fundamentale ale omului, în demnitatea și valoarea persoanei umane, în egalitatea în drepturi a
bârbaților și femeilor, precum și națiuni lor mari și mici". Carta precizează prin art.l, pct.c. că “unul
din scopurile O.N.U. este încurajarea și promovarea respectului față de drepturile omului și

24 Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, adoptat de Adunarea Generală a Națiunilor
Unite prin Rezoluția⁠ 2200A (XXI) din 16 decembrie 1966 , intrat în vigoare la 23 martie 1976 ;
25 Al II – lea Protocol facultativ al Pactului Internațional privind drepturile civile și politice vizând abolirea
pedepsei cu moartea, adoptat printr -o rezoluție a Adunării Generale a ONU la 15 decembrie 1989
26 Niciu Marțian, Marcu Viorel, Diaconu Nicoleta, Purdă Nicolae, Macarovschi Laura, Culegere de documente de
drept internațional public, vol. II, Ed. Lumina Lex, București, 1997;
27 Carta Organizatiei Națiunilor Unite adoptată la 24 octombrie 1945,
https://ro.wikipedia.org/wiki/Carta_Organiza%C8%9Biei_Na%C8%9Biunilor_Unite , vizitat la 26.02.2020;

18
libertățile fundamentale pentru toți oamenii, fără deose bire de sex, limbă sau religie"28. Deasemenea
se mai precizează în art.76, pct.c. că unul dintre obiectivele fundamentale ale regimului de tutelă
este "de a încuraja respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru toți, fară
deosebire de rasă, sex, limbă sau religie și de a dezvolta conștiința independenței popoarelor
lumii" .29
În Cartă se precizează că , Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite estre organul
principal cu competență în domeniul drepturilor omului. Acesta are capacitatea de a iniția studii și a
face recomandări cu scopul promovării cooperării internaționale pentru simplificarea tuturor să se
bucure de dreptur ile și libertățile fundamentale.
De obicei, pedeapsa cu moartea prevăzută de legislația în vigoare a unor state, poate fi
înlocuită cu o pedeapsă privativă de libertate sau, atunci când este instituită ca pedeapsă obligatorie
unică, ea poate fi influențată de o serie de elemente care , vizează persoana infractorului sau de unele
considerente de fapt. Printre infracțiunile contra siguranței i nterne și externe a statului , pentru care
se aplică pedeapsa cu moartea, cele mai cunoscute sunt trădarea și spionajul săvârșite fie în timp de
război, fie pe timp de pace.
Desființarea sau abolirea pedepsei cu moartea apare , atât în Carta Drepturilor Fun damentale
ale Uniunii Europene30, cât și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului adoptată de Consiliul
Europei în 195031. Dintre toate țările europene moderne, San Marino, în 1865, a fost printre primele
care, au desființat pedeapsa cu moartea. Letonia ș i Kazahstan au abolit pedeapsa capitală pentru
infracțiunile obișnuite, dar nu și pentru crime le săvârși te pe timp de război. Tot Consiliul Europei
este acela care , a adoptat „Ziua europeană împotriva pedepsei cu moartea” la data de 10 octombrie
2002. Acesta poate reprezenta un prim demers într -o luptă în care principalul obiectiv este
suprimarea pedepsei cu moartea la nivel global.
Astfel, concepți ile și ideile asu pra pedeaspsei cu moartea încă se mai dezvoltă și până în
prezent . Un raport al organizației Amnesty Inter național arata că, chiar și în 2011, 58 de țări din

28 Carta Organizatiei Națiunilor Unite adoptată la 24 octombrie 1945,
https://ro.wikipedia.org/wiki/Carta_Organiza%C8%9Biei_Na%C8%9Biunilor_Unite , vizitat la 26.02.2020;
29 Ibidem art. 76, vizitat la 26.02.2020;
30 Carta drepturilor funda mentale a Uniunii Europene proclamată la 7 decembrie 2000,
https://ro.wikipedia.org/wiki/Carta_Drepturilor_Fundamentale_a_Uniunii_Europene , vizitat la 26.02.202 0;
31 Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, semnata pe 4
noiembrie 1950 la Roma și intrata în vigoare pe 3 septembrie 1953 ;

19
întreaga lume folosesc încă pedeapsa cu moartea, 96 au abolit -o, în nouă state, este permisă în
circumstanțe extraordinare, iar, în 34 de state, nu a mai fost folosită de peste zece ani.32
Urmatorul act inter național prin care , se regle mentează dreptul la viață este Convenți a CEDO .
Potrivit acestei C onvenți i, moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenționat, decât în executarea
unei sentințe capitale pronunțate de un tribunal când , infracțiunea este sancționa tă cu această
pedeapsă prin legislați a în vigoare . Totodată, Convenția reglementează aspecte relevant e ale
persoanelor aflate în detenție, cum ar fi: dreptul la viață, interzicerea torturii, interzicerea sclaviei și
muncii forțate, dreptul la libertate și siguranță, dreptul la un proces echitabil, dreptul la respectarea
vieții private, etc.
Deasemenea Protocolul nr. 6 la Convenția CEDO , privind abolirea pedepsei cu moartea , ne
spune în art. 1 că, pedeapsa cu moartea este abolită33. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea
pedeapsă și nici executat.
La fel, ca drept absolut, prin reglementări le legii, adică Protocoalele nr. 6 și 1334 la Convenția
CEDO , se prezint ă dreptul de a nu fi supus pedepsei cu moartea prin care, nimeni nu poate fi
condamnat la pedeapsă cu moartea și nu poate fi executat.
Prevazut C onvenți ei35 și Protocoalelor adiț ionale , dreptul la viață reprezint ă interzicerea
suprimării vieții umane.
Convenția relativă la drepturile copilului din 198936, prevede prin art. 37 , că pedeapsa capitală
nu trebuie să fie pronunțată pentru infracțiunile săvârșite de persoane în vârstă de mai puțin de 18
ani. în cadrul primului Congres mondial împotriva pedepsei cu moartea din 2001, s -a precizat că
„pedeapsa cu moartea semnifică triumful răzbunării asupra justiției și v iolează primul drept al
fiecărei ființe umane, dreptul de a trăi”. Tot atunci s – a solicitat abolirea universală a pedepsei cu
moartea; ratificarea convențiilor și tratatelor internaționale și regi onale în favoarea abolirii și
suprimarea pedepsei cu m oarte a din legislația națională, interzicerea pronunța rii condamnarii la
moarte a per soanelor cu deficiență mintală și a persoanelor minore l a momentul săvârșirii faptelor,

32https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/world/20190212STO25910/informatii -esentiale –
privind -pedeapsa -cu-moart e-in-europa -si-in-lume , vizitat la 27.02.2020;
33 Protocolul nr. 6 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, privind
abolirea pedepsei cu moartea, semnat la Strasbourg, 28.04.1983;
34 Protocolul nr. 13 la Convenția pentr u apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind
abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanțele, semnat la Vilnius, 03.05.2002;
35 Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, semnata pe 4
noiembrie 1950 la Roma și intrata în vigoare pe 3 septembrie 1953 ;
36 Convenți a cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la
20 noie mbrie 1989, in vigoare din 1990;

20
precum și interzicerea extrădări i persoanelor către țări care aplică pedeapsa cu moart ea atunci când
există riscul ei.
Este important dea a evidenți a ca, protecția drepturilor omului este realizată la nivel european
prin trei sisteme instituționale distincte: Uniunea Europeană, Consiliul Europei și Organizația pentru
Securitate și Cooperare în Europa.
La nivelul Uniunii Europene, Tratatul instituind Comunit atea Europeană37, nu face referire
expresă la dreptul la viață, ci prevede doar în art. 2 că , unul din scopurile Comunității este acela de a
promova creșterea nivelului și calității vieții. Nici Tratatul asupra Uniunii Europene38 nu
reglementează, în mod exp res, dreptul la viață, însă dispune că „Uniunea respectă drepturile
fundamentale, așa cum sunt garantate de Convenția europeană de apărare a drepturilor omului și a
libertăților fundamentale, semna tă la Roma la 4 noiembrie 1950, așa cum acestea rezultă din
tradițiile constituționale comune statelor membre, ca principii generale de drept comunitar”.
Însa, spre deosebire de aceste două tratate de bază ale Uniunii Europene, Carta Drepturilor
Fundamentale39 interzice prin art. 2, paragraf ul 2, pedeapsa cu moart ea, fără nici un fel de excepție:
„nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea, nici executat; precum și prin reglementarea
art. 19, paragraf ul 2, prin care „nimeni nu poate fi îndepărtat de pe un teritoriu, expulzat sau extrădat
spre un stat unde există un risc serios de fi supus pedepsei cu moartea”.
În cadrul OSCE40 s-au adoptat o serie de documente ce au legătură cu pedeapsa cu moartea.
Astfel, în Documentul Reuniunii de la Viena din 198941 se constată că unele state europene au abolit
pedeapsa cu moartea și că , în statele ce mai mențin pedeapsa capitală, aceasta se poate pronunța doar
cu respectarea unor condiții cumulative: să fie aplicate doar pentru crimele cele mai grave; pedeapsa
să fie pronunțată potrivit legislației în vigoare la m omentul săvârșirii infracțiunii și să fie respectate
angajamentele internaționale ale statului.
Statele se angajează să coopereze în acest domeniu în cadrul organizațiilor competente.
Documentul Reuniunii d e la Copenhaga a Confer inței asupra dimensiunii umane din 199042 și

37 Tratatul instituind Comunitatea Europeană (versiunea consolidată) fost publicat în J.O. nr. C325 din 24
decembrie 2002;
38 Tratatul asupra Uniunii Europene (versiunea consolidată) fost publicat în J.O. nr. C325 din 24 decembrie 2002;
39 Carta Drepturilor Fundamentale a fost inclusă, ca parte constitutivă, în “ Tratatul de Reformă a Uniunii
Europene” adoptat în decembrie 2007;
40 Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa;
41 Document Final Nr. 202 di n 04 -11-1986 al reuniunii de la Viena a reprezentantilor statelor participante la
CSCE, Publicat : 30 -12-1998 în Tratate Internationale Nr. 1 art. 202;
42 https://www.legis.md/cau tare/getResults?doc_id=115578&lang=ro , vizitat la 25. 02.2020;

21
Documentul Reuniunii de la Moscova a Confer inței asupra dimensiunii umane din 199143 iau în
discuție toate actele adoptate la nivel european în ceea ce privește pedeapsa cu moartea, măsurile
adoptate de diferitele state în vederea abolirii pedepsei cu moartea și activitățile inițiate de unele
ONG -uri.
Pe continentul american, în baza Convenției americane a drepturilor omului din 196944, au
fost constituite Comisia interamericană a drepturilor omului45 și Curtea interamericană a drepturilor
omului46. Cu privire la pedeapsa cu moartea, s -au elaborat Convenția americană relativă la drepturile
omului47 prin care se consacră și garantează dreptul la viață și prevede anumite condiții cumulative
privind aplicarea și executarea pedepsei cu moartea.
La fel, menț ionez și Carta arabă a drepturilor omului care, nu interzice pedeapsa cu moartea,
dar prevede îndeplinirea simultană a mai multor condiții în cazul pron unțării și executării acesteia,
precum pedeap sa cu moartea poate fi pronunțată doar pentru infracțiunile grave de drept comun; nu
poate fi pronunțată pentru o crimă politică; nu poate fi aplicată persoanelor în vârstă de mai puțin de
18 ani, femeilor însărcinate până în momentul nașterii și mamelor c are alăptează până la expirarea a
doi ani de la nașterea copilului, deasemenea orice condamnat la moarte are dreptul să solicite
grațierea sau comutarea pedepsei.
În ceea ce privește pedeapsa cu închisoarea , Convenția Organizației Națiunilor Unite
împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante48 și Protocolul
opțional la Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane
sau degradante49 a instituit un sistem de vizite în locuril e de detenție. În conformitate cu prevederile
art. 11 al Protocolului opțional, Subcomitetul ONU de prevenire a torturii are următoarele
competențe ce vizitează locurile de detenție și face recomandări statelor părți cu privire la protecția
persoanelor pri vate de libertate împotriva torturilor și altor forme de tratament sau pedepselor crude,
inumane sau degradante; întreține contacte directe, în caz de necesitate confidențiale, cu
mecanismele de prevenire naționale și le propune asistență în domeniul pregă tirii profesionale și

43 Document al Reuniunii de la Moscova, a Conferinței asupra dimensiunii umane a OSCE din 4. 10. 1991,
https://www.osce.org/odihr/elections/14310 , vizitat la 25.02.2020;
44 Convenția Americană a Drepturilor Omului a fost deschisă spre semnare statelor membre ale OSA la 22
noiembrie 1969, la San José, Costa Rica;
45 Comi sie interamericană pentru drepturile omu lui (CIADO), înființată în 1959;
46 Curte interamericană a drepturilor omului, creată în 1979;
47 Convenția americană relativă la drepturile omului adoptată în 1969 și intrată în vigoare în 1978;
48 Adoptată prin Rezoluția 39/46 din 10 decembrie 1984 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite,
intrată în vigoare la 26 iunie 1987, Republica Moldova a aderat la Convenție prin Hotărârea Parlamentului R.
Moldova, nr. 473 din 31 mai 1995. În vigoare pentru Republica Moldova la 28 decembrie 1995;
49 Adoptat de Adunarea Generală a ONU la 18 decembrie 2002, semnat de R. Moldova la 16 septembrie 2005 și
ratificată prin Legea nr. 66 din 30 martie 2006, intrat în vigoare pentru Republica Moldova la 24 iulie 2006;

22
suport tehnic pentru a -și consolida potențialul; și prezintă recomandări și observații statelor părți în
scopul întăririi posibilităților și a mandatului mecanismelor naționale de prevenire pentru
împiedicarea actelor de tortură și al tor forme de tratament sau pedepselor crude, inumane sau
degradante; etc.
Deasemenea, Convenția europeană pentru prevenirea torturii și a tratamentelor sau pedepselor
inumane ori degradante50, care „nu este un organ de control, furnizează un instrument prev entiv
nejudiciar pentru protejarea persoanelor private de libertate împotriva torturii sau a altor forme de
rele tratamente, completand astfel activitatea judiciară a Curții Europene pentru Drepturile Omului”
. CPT își exercită atribuțiile de prevenire a î ncălcării dreptului de a nu fi supus torturii și relelor
tratamente, prin intermediul vizitelor de monitorizare periodice și ad -hoc.
Asupra respectării drepturilor persoanelor aflate în detenție, se mai prezinta, recomandări
privind necesitatea instituirii unor forme de control guvernamental sau civil, ce se referă la
principiile și regulile de detenție sau standarde de funcționare a instituțiilor care asigură detenția
persoanelor.
Printre astfel de instrumente, se menționeaza Protocolul opțional la Conven ția ONU
împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, ce indică la
art. 3 că toate statele părți la Convenție trebuie să înființeze la nivel național un organism care să
efectueze controale regulate în locurile de d etenție pentru prevenirea torturii și a pedepselor ori
tratamentelor inumane sau degradante51.
Ansamblului de reguli minime pentru tratamentul deținuților52, prevede prin pct. 55, ce
stabilește necesitatea creării unui serviciu de inspectori „calificați și experimentați, care vor fi numiți
de o autoritate competentă” cu sarcina de a efectua inspectarea regulată a locurilor de deținere și
serviciilor penitenciare, pentru a monitoriza „asupra faptului ca acestea să fie administrate conform
legilor și reglement ărilor în vigoare și în scopul atingerii obiectivelor serviciilor penitenciare
(penale) și corecționale”.
Prin Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor supuse unei forme oarecare
de detenție sau încarcerare, acestea fiind preconizate pe ntru persoanele sub orice formă de detenție

50 Ratificată de Republica Moldova prin Hot ărârea Parlamentului nr. 1238 -XIII din 9 iulie 1997 și intrată în
vigoare pentru Republica Moldova la 1 februarie 1998.
51 http://old.parlament.md/lawprocess/laws/july2007/2 00-XVI-26.07.2007 , vizitat la 05.03.2020;
52 Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deținuților, adoptate prin Rezoluția Consiliului Economic și
Social al ONU din 30 august 1955, la Primul Congres al Națiunilor Unite pentru prevenirea crimei și trata mentul
delicvenților, completate la 13 iulie 1977;

23
sau închisoare 53, se indică obligațiile statului privind aprobarea reglementărilor la nivel național
„care interzic toate actele ce violează drepturile și îndatoririle enunțate în prezentele principia, să
prevadă sancțiuni adecvate autorilor acestor acte și să ancheteze în mod imparțial în caz de plângere.

1.3. Concluzie
Anal izând radacinile pedepsei cu moartea și evolutia practicarii în istoria inter național ă,
observăm că, chiar de la încep utul o menirii, sau a societăți i, această pedeapsă a avut loc, dar și se
mai practică și în prezent , în multe state ale lumii .
Putem admite faptul c ă, în orânduirea comunei primitive toți se conduceau după instincte ,
supersti ții cu care , decideau asupra reprim ării acțiu nilor sociale considerate neconvenabile de către
colectivit ătile primitive, prin metode primitive, cum ar fi răzbuna rea sâ ngelui, sclavia, arderea pe
rug de vii a învinui ților, str ăpungerea, decapitarea, tragerea pe roată cu care , se frângea oasele
condamnatului, dar și aruncarea învinuit ului sub picioarele unui elefant . Putem să admitem această
pedeapsă și aceste metode pentru perioadele trecute, așa cum nu exista un stat de drept și nu exista
lege.
Însa, cum putem să acceptăm faptul că, chiar și în prezent , pedeapsa cu moartea încă mai este
practicată în anumite state asupra in fracți unilor având , o arie de folosire mai restrinsă , cum ar fi:
crima, spionajul sau tră darea de patrie, dar și pentru viol, adulter, incest , homosexualitate sau trafic
de stupefiante , desi exista stat de drept și legea este la un nivel înalt, după cum sunt prezentate de
legiuitori.
Legile adoptate la nivel inter național importante pentru societatea întregii lumi precum
Declarația Universală a Drepturilor Omului54, prin care pentru prima dată în istoria umanității sunt
proclamate solemn drepturi și libertăți fundamentale pentru toți și primul dintre drepturile
consfințite de Declarație a fost dreptul la viață: „Orice ființă umană are dreptul la viață, la libertate
și la securitatea persoanei sale.”

53 Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor supuse unei forme oarecare de detenție sau
încarcerare, aprobate prin Rezoluția Adunării Generale a ONU la 9 decembrie 1988;
54 Declaratia Univ ersala a Drepturilor Omului adoptată la 16 decembrie 1948 , prin Rezoluția 217
Ahttps://www.ohchr.org/EN/UDHR/Documents/UDHR_Translations/rum.pdf , vizitat la 26.02.2020;

24
Deși, anume pentru dreptul la viață sau expus majorilatea gânditor ilor și savanț ilor lumii, ca
despre un drept interent, acest drept a fost cu greu câștigat abia în ultimele decenii de existență a
umanității și doar pe anumite arii, precum Europa, care a devenit astfel un model de excelență
pentru celelalte spații continentale.
Pe lângă Declarația dată , Carta Organizați ei Națiunilor Unite ne spune că , “unul din scopurile
O.N.U. este încurajarea și promovarea respectului față de drepturile omului și libertățile
fundamentale pentru toți oamenii, fără deosebire de sex, limbă sau religie"55. La fel, Adunarea
Generală a Organizației Națiunilor Unite estre or ganul principal cu competență în domeniul
drepturilor omului, care poate iniția studii și a face recomandări cu scopul promovării cooperării
internaționale pentru simplificarea tuturor să se bucure de drepturile și libertățile fundamentale.
Deasemenea, ana lizând Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice56 care,
stipulează în că „dreptul la viață este inerent persoanei umane”, acest pact, nu interzice pedeapsa cu
moartea, dar stabilește o serie de condiții și limitări, care se aplică în statele în care pedeapsa cu
moartea nu a fost abolită, nici în prezent și el nu poate fi invocat pentru a împiedica sau întârzia
abolirea pedepsei capitale.
Iar cel de – al doilea Protocol facultativ al Pactului Internațional privind drepturile civile și
politice57 prevede că , abolirea pedepsei cu moartea „contribuie la promovarea demnității și
dezvoltării progresive a drepturilor omului”58. Prin reglementări le acestui Protocol „nici o persoană
aflată sub jurisdicția unui stat parte la prezentul Protocol facu ltativ nu va fi executată și fiecare stat
parte va lua toate măsurile necesare pentru abolirea pedepsei cu moartea pe teritoriul aflat sub
jurisdicția sa”.
Se evidenți ază că, pedeapsa cu moartea prevăzută de legislația în vigoare a unor state, poate fi
înlocuită cu o pedea psă privativă de libertate sau poate fi influențată de o serie de elemente care
vizează persoana infractorului sau d e unele considerente de fapt.

55 Carta Organizatiei Națiunilor Unite adoptată la 24 octombrie 1945,
https://ro.wikipedia.org/wiki/Carta_Organiza%C8%9Biei_Na%C8%9Biunilor_Unite , vizitat la 26.02.2020;
56 Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, adoptat de Adunarea Generală a Națiunilor
Unite prin Rezoluția⁠ 2200A (XXI) din 16 decembrie 1966 , intrat în vigoare la 23 martie 1976 ;
57 Al II – lea Protocol facultativ al Pactului Internațional privind drepturile civile și politice vizând abolirea
pedepsei cu moartea, adoptat printr -o rezoluție a Adunării Generale a ONU la 15 decembrie 1989
58 Niciu Marțian, Marcu Viorel, Diaconu Nicoleta , Purd ă Nicolae, Macarovschi Laura, Culegere de documente de
drept internațional public, vol. II, Ed. Lumina Lex, București, 1997;

25
Desființarea sau abolirea pedepsei cu moartea în legislați e apare abia în anii 1865, în Carta
Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene59, cât și în Convenția Europeană a Drepturilor
Omului adoptată de Consiliul Europei în 195060. Dintre toate țările europene moderne, San Marino,
în 1865, a fost una din primele care au desființat pedeapsa cu moartea. Letonia și Kazahstan au
abolit pedeapsa capitală pentru infracțiunile obișnuite, dar nu și pentru crimele săvârși te pe timp de
război. Acesta poate reprezenta un prim demers într -o luptă în care , principalul obiectiv este
suprimarea pedepsei cu moartea la nivel global.
Putem să spunem, că multitudinea de acte inter național e, Declarații, Pacte, Protocoale,
Constituț ii, ce ne regle mentează drepturile omului, dreptul la viață ca un drept inerent, nu sunt
destule pentru a fi abolită pedeapsa cu moartea pe întreg teritoriul al umaniță tii. De unde rezultă că,
cum pedeapsa cu moartea se consideră și impune abolirea acestei pedepse de majoritatea actelor
normative la nivel inter național , oricum legile special e, care se reprezintă ca suplimentare, anexe,
aditionale oricum , mai menț in această pedeapsă în vigoare, pentru multe state.
La fel observăm ca, concepți ile și ideile asupra pedeaspsei cu moartea încă se mai dezvoltă și
până în prezent , iar abolirea pedepsei cu moartea nu este pe prim plan pentru majoritatea statelor,
care încă o mai aplica.
Se prezinta o concluzia conform careia , oricâtă teamă ar impune oamenilor obișnuiți pedeapsa
cu moartea, ea nu pare să aibă același efect asupra criminalilor. Conform datelor statistice , rata
criminalității în statele care au prevăzută în constituție pedeapsa capitală este mult mai mare față de
cea a statelor care au abolit -o.
Astfel, se constată ineficiența existentă la moment ul de față a unei astfel de sancțiuni, deși, cel
puțin la nivel teoretic, instituirea ei ar trebui să reducă numărul omuciderilor, făcându -i pe cei ce
intenționează să încalce legea să se gândească de două ori înainte de a face acest lucru.
Iar d acă, analizăm reglementările internaționale și regionale care, stabilesc standarde în
domeniul detenției persoanei, observăm că acestea doar prevăd, în mare parte, doar monitorizarea
activității autorităților guvernamentale, legate de metodele de deten ție, izolarea persoanei și lipsirea
acesteia de libertate, adic ă monitorizarea respectării drepturilor omului, și în particular a celor ce
vizează activitatea autorităților care, asigură detenția persoanelor.

59 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene proclamată la 7 decembrie 2000,
https://ro.wikipedia.org/wiki/Carta_Drepturilor_Fundamentale_a_Uniunii_Europene , vizitat la 26.02.2020;
60 Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libert ăților Fundamentale, semnata pe 4
noiembrie 1950 la Roma și intrata în vigoare pe 3 septembrie 1953 ;

26
Prin urmare, reglementări special privind anume detenția pe viață le regăsim doar în legislația
națională, prin Codul penal, Codul de procedură penală, Codul de executare și legile ce prevad
această pedeapsă.
Aceaste acte, au ca bază de reglementare actel e internaționale, așa cum acestea prevăd
principiile de baza a pedepsei cu privarea de libertate, realizarea acestui process în limitele
drepturilor și libertăților persoanei, at ât la nivel procesual penal, dar și la nivel de executare a
pedepsei. Printre actele internaționale sunt Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva
torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante; Protocolul opțional la
Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, in umane sau
degradante; Convenția europeană pentru prevenirea torturii și a tratamentelor sau pedepselor
inumane ori degradante; Protocolul opțional la Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse
ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante; Ansam blul de reguli minime pentru tratamentul
deținuților, Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor supuse unei forme oarecare
de detenție sau încarcerare, dar și altele.

27
II. Pedeapsa cu moartea

2.1. Concepți i privind pedeapsa cu moartea
Din Evul Mediu timpuriu până în ultima perioadă a acesteia, execuția celor condamnați la
moarte consta, prin arderea lor de vii pe rug, de regulă, astfel erau executați cei învinuiți de
vrăjitorie sau erezie , ceea ce înseamna o practică, deobicei r eligioasă, care contravine dogmelor
bisericii oficiale .
O altă metodă de tortură foarte sadică reprezenta trasul în țeapă , prin care condamnații la o
astfel de pedeapsă erau străpunși cu țepe și apoi agățați de obicei pe zidurile cetăților, pentru a crea o
stare de teamă și a impune autoritatea domnului. Deși era foarte dură, aceasta metoda a dat roade în
timpul domniei lui Vlad Țepeș , atacurile turcești , respectiv tâlhăriile se diminua – se. În Evul Mediu ,
deasemenea, se considera că decapitarea era rezervată nobilimii , Așa cum spre deosebire
de spânzurare , nu era o metodă de execuție dezonorantă.
O altă metod ă, care nu mai are loc în zilele noastre, era tragerea pe roată , practicată cu o roată
grea folosită de călău cu care frângea oasele condamnatului. Cu această metodă erau executați hoții
de drumul mare, răsculații și criminalii. Precum și execuția cu ajutorul unui elefant , adic ă aruncare
învinuitului sub picioarele unui elefant .
Deja în Epoca Moderna, majoritatea țărilor au început să treacă la metode mai puțin dureroase.
De exemplu, Franța a inventat ghilotina, un mecanism gravitațional prevăzut cu un cuțit masiv
construit în scopul decapitării rapide a condamnatului la moarte, iar alte popoare au înlocuit
spânzurarea clasică cu spânzurarea prin aruncare de la înălțime, care rupea gâtul condamnatului.
O metodă barbară din aceast ă perioad ă, reprezenta lapidarea , adică omorârea cu pietre , care
este și azi aplicată în unele țări islamice din Africa , dar și unele țări din Asia, ca Afghanistan și Iran.
Tot din evul mediu vine și scaunul electric, iar prima execuție publică cu scaunul electric a avut loc
la 6 august 1890 la New York , care s – a sfârșit cu faptul c ă delincventul a fost prăjit de viu în fața
publicului.
Chiar daca în istoria națională se poate discut ă despre pedeapsa cu moartea, doar la nivel
teoretic, așa cum sa semnat un tratat în acord cu Uniunea Europeană ce prevede eliminarea aplicării
pedepsei capitale consider că , este un subiect destul de delicat ce merită dezbătut.

28
Astfel, una din obligaț iunile generale și speciale pentru aderarea la Consiliul Europei a fo st
semnarea și Protocolului 6 la CEDO privind abolirea pedepsei cu moartea.
Analizind acest proces de aderare, observăm ca acesta, formal, pornește de la statutul de
invitat special acordat legislativ ului național. Delegația Parlamentului moldovean a obțin ut această
calitate la 5 februarie 1993, iar câteva luni mai târziu, la 20 aprilie 1993 a fost depusă cererea de
aderare la Consiliul Europei. Este de menționat, că deja la etapa de pre -aderare o serie de reforme au
fost inițiate sau efectuate cu contribuț ia esențială a Consiliului Europei, de exemplu elaborarea
Constituției, a legii cu privire la statutul juridic special al Găgăuziei61, a legislației privind
organizarea judecătorească și a celei referitoare la minoritățile naționale.
În așa fel, după ratif icarea formală de către Parlamentul național, instrumentul de ratificare a
Statutului Consiliului Europei a fost depus la data de 13 iulie 1995 prin care , au fost asumate formal
o serie de obligațiuni62 de ordin general și special , printre care, în mare par te presupun aderarea,
adică semnarea și ratificarea, la convenții gestionate de Co nsiliul Europei , abținerea de la unele
acțiuni internaționale, precum și respectarea unor principii universale de drept ,adică semnarea la
momentul aderării a Convenției europ ene a drepturilor omului; ratificarea, într -un an de la aderare, a
Convenției europene și a Protocoalelor adiționale nr. 1, 2, 4, 7, 11; semnarea și ratificarea
Protocolului 6 la CEDO privind abolirea pedepsei cu moartea pe timp de pace, în 3 ani de la ade rare
și menținerea moratoriului la aplicarea pedepsei capitale până la abolirea completă și alte
obligaț iuni.
Prin urmare, Constituț ia Republicii Moldova, în capitoul II. Drepturile și libertățile
fundamentale este reglementat art.24 despre dreptul la viață și la integritate fizică și psihică. Astfel,
prin acest articol alin. (1 ) , statul garantează fiecărui om dreptul la viață și la integritate fizică și
psihică; alin. (2 ) nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori
degradante, iar alin. (3 ) ne spune ca pedeapsa cu moartea este abolită și nimeni nu poate fi
condamnat la o asemenea pedeapsă și nici executat.63

61 Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz -Yeri) Nr.344 -XIII din 23.12.94;
62 Calea spre aderare și angajamentele asumate de legislativul național se conțin în Avizul APCE nr. 188 (1995)
din 27.07.1995 cu privire la cererea de aderare a Mo ldovei la Consiliul Europei, care a recomandat Comitetului de
Miniștri „să invite Moldova să devină membru al Consiliului Europei”, concomitent atribuindu -i delegației
naționale 5 locuri în cadrul APCE. Ulterior, Biroul APCE a aprobat la 20.10.1995 studiul de compatibilitate a
legislației moldovenești cu principiile Consiliului Europei.
63 Constituția Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1 din
12.08.1994;

29
Deasemenea observăm că, Codul Penal al RM din 200264, nu prevede reglementări privind
aplicarea pedepsei cu moartea.
Însa, Codul Penal al RSS M din 196165, prevedea pedeapsa capital ă care, potrivit Legii Nr. 677
din 08 -12-1995 privind modificarea și completarea Codului penal, Codului de procedură penală și a
Codului de executare a sancțiunilor de drept penal, textele ce prevedeau “pedeapsa capitală" s – a
substituit prin textul " pedeapsa cu detențiune pe viață".66
Este important de menționat, că la data de 11 octombrie 2013 Republica Moldova susține
abolirea pedepsei cap itale, această decizie fiind întărită prin semnarea Declarației comune pentru
eliminarea pedepsei cu moartea în Europa. În condițiile în care, în același an, Amnesty Inter național
a lansat un semnal de alarmă vizând tendința de reintroducere a pedepsei cap itale în mai multe țări
ale lumii, conceptul potrivit căruia „o execuție nu reprezintă o soluție”, avea nevoie de susținere,
mai mult ca oricând. Constituția țării noastre, precum și legislația națională, au fost sintonizate la
standardele internaționale î n acest context, pedeapsa cu moartea fiind abolită în Republica Moldova,
din 2006.
Prin legea din 29 iunie 2006 privind modificarea art.24 al Constituției R. Moldova, pedeapsa
cu moartea a fost abolită complet.67 Deputații din Parlamentul Republicii Moldova au aprobat
Protocolul Nr. 13 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților
fundamentale, privind abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanțele68.
În aceeași zi, Republica Moldova a aderat la cel de -al doilea Protocol facultativ al Pactului
internațional cu privire la drepturile civile și politice privind abolirea pedepsei cu moartea,
document al cărui art. 1 prevede că nici o persoana, aflată sub ju risdicția unui stat -parte la Protocol,
nu va fi executată și că vor fi luate măsuri pentru abolirea completă a pedepsei cu moartea69.
Prin semnarea Declarației comune pentru abolirea pedepsei cu moartea în Europa și în lumea
întreagă, Republica Moldova s -a înscris în rândurile țărilor care acordă o atenție deosebită protecției

64 Cod Penal al Republicii Moldova din 18. 04. 2002, Publicat : 14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 72 -74, art Nr:
195;
65 Codul penal, aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961 (Veștile Sovietului Suprem al R.S.S.
Moldovenești, 1961), ( abrog at);
66 Legea Nr. 677 din 08 -12-1995 privind modificarea și completarea Codului penal, Codului de procedură penală
și a Codului de executare a sancțiunilor de drept penal;
67 Legea privind modificarea art.24 al Constituției Republicii Moldova din 29 iunie 20 06;
68 https://jurisprudentacedo.com/C onvenți a-CEDO/Protocolul -13.html , vizitat 27. 02. 2020;
69 Al II – lea Protocol facultativ al Pactului Internațional privind drepturile civil e și politice vizând abolirea
pedepsei cu moartea, adoptat printr -o rezoluție a Adunării Generale a ONU la 15 decembrie 1989

30
drepturilor omului și libertăților fundamentale, susținând concomitent, rezoluțiile tematice ale
Adunării Generale ONU.
În România, pedeapsa capitală, abolită de Constituția din 1866 și de cea din 1923, a fost
reintrodusă de Constituția din 1938, fiind menținută, prin lege specială, și după 23 august 1944.
Ultima execuție a avut loc la 25 decembrie 1989. Acuzația de genocid sub care , au fost trimiși în
judecata și condamnați Nicolae ș i Elena Ceaușescu este cea mai gravă din istoria regimului
comunist. Sentința a fost dusă la îndeplinire imediat, de către un pluton de execuție improvizat, într –
o cazarmă din Târgoviște. În timpul regimului Ceaușescu, au fost pronunțate multe sentințe de
condamnare la moarte pentru omor deosebit de grav, dar și pentru prejudicii aduse statului, punerea
în pericol a siguranței naționale și trădare. În total, 104 sentințe au fost puse în aplicare.
În preambulul decretului -lege nr.6 din 199070 se motivează ab olirea pedepsei cu moartea prin
interesul de a se sublinia caracterul profund umanist al regimului politic instaurat în România în
urma Revoluției din 1989. Acest act era necesar și în vederea integrării țării în structurile Europei
Occidentale. Interzicer ea pedepsei cu moartea este și consecința unei obligații internaționale. Pe de
altă parte, Constituția României intrată în vigoare la 8 decembrie 1991, prevede, în art.22 alin. (3),
în deplin acord cu dispoziția art.1 din Protocolul nr.6 al Convenției Euro pene a Drepturilor Omului,
că, „p edeapsa cu moartea este abolită și n imeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă și
nici executat”.
Având în vedere că , viața reprezintă valoarea socială fundamentală a oricărei ființe umane,
Constituția României în a rt. 22 alin. (2) și alin. (3) proclamă că dreptul la viață este garantat iar
pedeapsa cu moartea este interzisă71, iar în reglementările actuale ale Codului penal al Român iei, nu
prevede pedeasa cu moartea , aceasta fiind abolită și înlocuită cu pedeapsa detențiunii pe viață72.
Această abolire era necesară întrucât ființa umană se naște în urma unor procese biologice,
natural, iar moartea trebuie să survină în același mod. Legislația în vigoare nu permite omorarea
unei persoane prin nici o metodă, nici chi ar la cererea expresă a acesteia și nici eutanasierea, adică

70 Decret -Lege nr.6 din 7 ianuarie 1990, pentru abolirea pedepsei cu moartea, pentru modificarea și abrogarea
unor prevederi din Codul penal și alte acte normative
71 Constitutia Romaniei din 31. 10. 2003, Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 767 din 31/10/2003;
72 Cod Penal al Romaniei adoptat în 2009 prin Legea 286/2009 și intrat în vigoare la 01. 02. 2014;

31
uciderea săvârșită sub impulsul unui sentiment de milă pentru a curma chinurile fizice ale unei
persoane, care suferă de o boală incurabilă, a cărei moarte este, din această cauză, inevitabilă. 73
În art. 53 alin. (1) al Codului Penal Român , se prevede ca indiferent de duritatea in fracți unii,
fiecare pedeapsă este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar
scopul acesteia este prevenirea săvârșirii de noi infracți uni74.
Constrângerea pe care o implică pedeapsa nu este opusă caracterului educativ al acesteia, ci
este un mijloc sau un instrument de continuare, în condiții speciale, a procesului educativ. Cel care
săvârșește o infracțiune, oricât de gravă ar fi aceasta, nu este și nu poate fi considerat în genere ca
nerecuperabil și situat în afara procesului educativ, ci, d împotri vă, trebuie implicat cu mai multă
amploare în acest proces.
Din acest punct de vedere, detențiunea pe viață permite realizarea tuturor funcțiilor oricărei
pedepse și anume: funcția de constrângere, funcția de reeduca re și funcția de exemplaritate ce
presupune fermitate, promptitudine și intransigență maximă la sancționarea în fracți unii comise , pe
când pedeapsa cu moartea înfăptuiește numai ultima f uncție. Și nu în ul timul rând, pedeapsa
detențiuni i pe viață prezintă avantajul că , în caz de o posibilă eroare judiciară poate fi înlăturată,
ceea ce nu mai este posibi l în cazul pedepsei cu moartea.
2.2. Aplicarea pedepsei cu moartea în prezent
În fiecare z i, oamenii sunt executați și condamnați la moarte de către stat ca pedeapsă pentru o
varietate de infracțiuni, chiar și pentru fapte care , nu ar fi trebuit incriminate. În unele țări, aceasta
poate fi pentru infracțiuni legate de droguri, în altele este re zervată pentru fapte legate de terorism și
crimă. Unele țări execută minori, cu vârsta sub 18 ani , altele folosesc pedeapsa cu moartea împotriva
perso anelor cu dizabilități mintale și intelectuale, iar alte câteva ță ri aplică pedeapsa cu moartea în
urma unor procese nedrepte.
Conform statisticii75, pe continentul European, 47 din cele 49 de state independente care sunt
membre ale ONU sau au statut de Observator al ONU, au abolit pedeapsa cu moartea complet.
Rusia este cea care menține pedeapsa cu moartea, dar are un moratoriu și doar Belarus încă o mai

73 Niculeanu C., Reflecții privitoare la pedeapsa detențiunii pe viață, Curierul judiciar nr. 3/2006, Ed. C.H. Beck, p.
74
74 Cod Penal al Romaniei adoptat în 2009 prin Legea 286/2009 și intrat în vigoare la 01. 02. 2014;
75https://www.europarl.europa.eu/resources/library/images/201902 15PHT26617/20190215PHT26617_origi
nal.jpg , vizitat la 24. 02. 2020;

32
menține ș i, cu parere de rău , se execută . Ultima oară pedeapsa cu moartea a fost abolită în 2012 de
către Letonia.
În Republica Moldova, a fost abolită pedeapsa cu moartea prin normele Constituției în vigoare
din anul 1994. La fel, a fost semnata Declarația comună pentru abolirea pede psei cu moartea în
Europa și în întreaga lume.
Deasemenea, este important de a se evidenți a, că în afară de reglementarea Constitutiei RM76
cețtine de abolirea pedepsei cu moartea, deasemenea prin reglementarea alin. (2) al art. 13 din Codul
Penal al Repub licii Moldova, prevede c ă cetățenii străini și apatrizii care , au săvârși t infracțiuni în
afara teritoriului Republicii Moldova, dar se află pe teritoriul țării pot fi extrădați numai în baza unui
tratat internațional la care Republica Moldova este parte s au în condiții de reciprocitate în temeiul
hotărâr ii instanței de judecată, doar dacă nu există motive serioase de a crede că aceștia riscă să fie
supuși pedepsei cu moartea, torturii sau altor tratamente inumane sau degradante77.
În Republica Belarus execu țiile au loc prin împușcare în cap, iar cea mai recentă execuție a
avut loc în luna ianuarie 2019. Legile în vigoare prevad pedeapsa capitală prin Constitutia
Republicii Belaruse, în art. 24, prin care “pedeapsa cu moartea poate fi aplicată în conformitate cu
legea, ca măsură excepțională a pedepsei pentru infracțiuni deosebit de grave și numai în
conformitate cu o sentință judecătorească. " Pedeapsa cu moartea nu poate fi aplicată femeilor,
persoanelor care , au comis infracțiuni sub vârsta de optsprezece ani și bărbaților care , au împlinit
vârsta de șaizeci și cinci până în ziua pedepsei”.78
Deasemenea, pedea psa cu moartea este reprezentată ca o pedeapsa excepți onală, aplicată de
instanțele țării pentru anumite infracțiuni deosebit de grave, care impl ică privarea deliberată de viață
unei persoane în circumstanțe agravante. Aceasta poate fi atribuită bărbaților care , au comis o crimă
după vârsta de 18 ani și nu au împlinit vârsta de 65 de ani până la pronunțarea verdictului, și se
executa prin împușcare.

76 Constituția Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1 din
12.08.1994;
77 Cod Penal al Republicii Moldova din 18. 04. 2002, Publicat : 14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 72 -74, art Nr:
195;
78Constitutia Republicii Belarus intrata in vigoare din 30.03.1994,
https://www.wipo.int/edocs/lexdocs/laws/en/by/by016en.pdf , vizitat la 28.02.2020;

33
Republica Belarus este singura țară din Europa și CSI în care , se aplică pedeapsa cu moartea,
dar din 2000, numărul pedepselor de moarte impuse de instanțele din Belarus a fost redus treptat.
Utilizarea pedepsei cu moartea este criticată în mod regulat de Uniunea Europeană și alte organizații
internaționale.
Conform Codului Penal al Republicii Belarus din 199979, persoanele găsite vinovate pot fi
condamnate la moarte pentru următoarele infracțiuni:
• dezlănțuirea sau desfășurarea unui război agresiv (art. 122, partea 2);
• uciderea unui reprezentant al unui stat străin sau al unei organizații internaționale cu scopul
de a provoca complicații internaționale sau război (art. 124, partea 2);
• terorismul internațional (art. 126);
• genocid (art.127);
• infracțiuni împotriva securității omenirii (deportare, închisoare ilegală, înrobire, executare în
masă sau sistematică a execuțiilor fără proces, răpire urmată de dispariția lor, tortură sau acte de
cruzime comise în legătură cu originea rasială, națională, etnică, convingerile politice ș i religia
populației civile) (art. 128);
• utilizarea armelor de distrugere în masă (art.134);
• uciderea deliberată a persoanelor care au predat arme sau care nu au echipament de protecție,
răniți, bolnavi, naufragiați, personal medical, sanitar și spirit ual, prizonieri de război, civili pe
teritoriul ocupat sau în zona operațiunilor militare, alte persoane care se bucură de protecție
internațională în timpul operațiunilor militare (art. 135, partea 3);
• uciderea a două sau mai multe persoane; a unui mino r, a unei persoane în etate sau a unei
persoane aflată într -o stare neajutorată; precum și a unei femei însărcinate; însoțite de agravantele
cum ar fi: răpirea sau luarea de ostatici; comise într -un mod în general periculos; comise cu o
cruzime extremă; as ociate cu violuri sau acte violente de natură sexuală; pentru a ascunde o altă

79 Codul Penal al Republicii Belarus, http://www.pravo.by/document/?guid=3871&p0=hk9900275 , vizitat la 24.
02. 2020;

34
crimă sau pentru a facilita săvârșirea ei; pentru a obține un transplant sau a utiliza părți ale unui
cadavru; sau altele.80
Tot prin reglementări le Codul ui Penal al Belarus iei81 alin. (1 ) art. 48, pedeapsa cu moartea
este una dintre tipurile de pedepse penale, pe l ânga amend ă, arestare, munca neremunerata, restricții
privind serviciul militar; închisoare și închisoare pe viață.
Deasemenea, art. 59 din Codul Penal al Republicii Belarus , denumit “Pedeapsa cu moartea”
prevede ca măsură excepțională a pedepsei, pedeapsa cu moartea este permisă spre executare pentru
unele infracțiuni deosebit de grave care , implică privarea deliberată de viața unei pers oane în
circumstanțe agravante, până la abolirea acestei pedepse cu moartea . Mai este prevazut faptul că,
pedeapsa cu moartea poate fi înlocuită cu închisoare pe viață prin grațiere.
Se prezintă date statistice precum că, dacă în primii ani de independență din Belarus au fost
pronunțate până la 47 de condamnări la moarte anual, atunci din 2000 numărul acestora a scăzut
brusc, iar în anii 2000 nu mai mult de 10 persoane au fost condamnate la moarte în fiecare an. În
2010, nu mai mult de 5 condamnări la moarte au fost impuse anual. Numărul exact al condamnaților
nu este cunoscut. În mare parte se spune ca apărătorii drepturilor omului află despre executarea
pedepselor de la rudele deținuților.
Conform Ministerului Justiției al Republicii Belarus, numărul de pedepse cu moartea care au
intrat în vigoare în 1990 -2011 este în semnificativă scadere. (Tabelul 1. ).

80 Codul Penal al Republicii Belarus, http://www.pravo.by/document/?guid=3871&p0=hk9900275 , vizitat la 24.
02. 2020;
81 Ibidem , vizitat la 24. 02. 2020;

35
Tabelul 1. Numărul de pedepse cu moartea între 1990 -2019.
Anul Nr. Anul Nr. Anul Nr. Anul Nr. Anul Nr. Anul Nr.
1990 20 1995 37 2000 4 2005 2 2010 2 2015 2
1991 21 1996 29 2001 7 2006 9 2011 3 2016 4
1992 24 1997 46 2002 4 2007 4 2012 0 2017 Între
3-5
1993 20 1998 47 2003 4 2008 2 2013 4 2018 4
1994 24 1999 13 2004 2 2009 2 2014 0 2019 3

După cum observăm , mai multe execuții au fost inregistrate p âna în anul 2000, după care
nurmăr ul a scăzut. Mai vedem că , Belarusul nu a executat pe nimeni în 2012. După datele pe care le
prezinta Amnesty Inter național82, a fost prima dată când Belarusul a trecut un an fără să execute pe
nimeni. În iunie 2013, liderul Bisericii Ortodoxe din Belarus a cerut chiar abolirea pedepsei cu
moartea. Acestea au fost evoluții pozitive într -o țară care , a continuat să utilizeze o pedeapsă pe care
restul continentului a consemna t-o istoriei. Dar vedem ca executare a acestei pedepse a fost reluată .
Dacă analiz ăm diferite țări, în care se prevăd e pedeapsa capitală, observăm ca traficul de
droguri și trădarea sunt două dintre crimele pentru care infractorul riscă să ajungă la execuție.
Pedeapsa cu moartea mai este pusă în aplicare în cazul trădării în Australia , Canada, Filipine,
Ghana, Indonezia, India, Iran, Irak, Pakistan, Polonia, Egipt, Rep ublica Sud -Africană, Sri Lanka,
precum și în 23 de state federate ale S. U.A.
Iranul este pe primul loc , după China, în ceea ce privește numărul de execuții pe care le
execută în fiecare an. Deasemenea, sunt realizate și execuț ii publice. Legislați a în vigoare preve de
pedeapsa cu moartea pentru crimă, jaf armat, trafic de droguri, răpire, viol, furt, molestare a copiilor,
pedofilie, sodomie, homosexualitate, relații incestuoase, relații sexuale interzise, abateri sexuale,

82 https://www.amnesty.org/en/what -we-do/death -penalty/death -penalty -your -questions -answered/ , vizitat la
28.02.2020;

36
prostituție și multe altele. Iar ca metode de e xecutare sunt actuale lapidare a, spânzurare a
sau împușcare a.
În S.U.A. conform datelor Amnesty Inter național83 ultima executare a avut loc în 2019. Printre
metodele de execuț ie se includ injecția letală, spânzurare , pluton de execuție , scaunul electric și
camera de gazde deosebesc, în funcție de politica de stat, federală și militară. Legea federală prevede
pedeapsa cu moartea pentru numeroase infracțiuni legate de omucideri, spionaj, trădare, terorism,
omor, jaf și traf ic de droguri. Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite ale Americii a limitat aspru
crimele pentru care , pedeapsa cu moartea poate fi pedepsită. De asemenea, a eliminat pedeapsa cu
moartea pentru infracțiunile comise de o persoană cu vârsta sub 18 ani. Sentințele de moarte pot fi
pronunțate de un juriu sau de un judecător.
În America Centrală și de Sud, pedeapsa cu moartea mai există în Belize, Guatemala, Guyana
și țările din Caraibe. În alte state precum Brazilia, Chile sau Peru, ea este în vigoare doar pentru
crime de război.
Altă țară în care, au fost inregistrate execu ții curente în 2018, este Siria. Legislați a în vigoare
prevede pedeapsa cu moartea pentru trădare, spionaj, omor, incendiu care , are ca urmare moartea,
încercarea unei infracțiuni eligibile pentru moarte, recidiva pentru o infracțiune pedepsită cu muncă
forțată pe viață, terorism, acte politice și infracțiuni militare, cum ar fi purtarea de arme împotriva
Siriei în rândurile inamicului, insubordinația, rebeliunea, dezertarea forțelor armate față de inamic și
actele de incitare în temeiul legii marțiale sau în timp de război, jaf violent, supunând unei persoane
torturii sau tratamentului barbar în timpul comiterii de tâlhărie, de viol s.a. La fel ca și Iran- ul, Siria
efectuează execuții publice.84
Deasemenea, este important de mențion at, că anumite infracțiuni sunt considerate ca fiind cele
care merită o pedeapsă automată cu condamnarea la moarte, print re care: apartenența la Frăția
Musulmană , aderarea la Statul Islamic , traficul de droguri, disidența politică și falsificarea probelor
materiale care , au condus la o terță parte condamnată pentru un drog.
Nu se prevede aplicarea pedepsei cu moartea pentru femeile cu copii mici, femeile însărcinate,
bolnavii mintali, persoanele cu dizabilități intelectuale și persoanele care au comis crima sub vârsta
de 18 ani la acea vreme.

83 https://www.amnesty.org/en/what -we-do/death -penalty/death -penalty -your -questions -answered/ , vizitat la
28.02.2020;
84 https://www.hrw.org/news/2012/04/09/syria -extrajudicial -executions , vizitat la 28.02.2020;

37
Ca metode de executare sunt practicate spânzurare a pentru execuții normale și împușcarea
pentru personalul militar.
O altă țară din Asia, care mai practic ă în prezent executara cu moartea, este Taiwan. Aici, sunt
pedepsiti la moarte, pentru crimele de omor agravat, omor, alte infracțiuni care duc la moarte, trafic
de droguri, deținere de droguri, trădare, infracțiuni militare, crime de război, crimă împortiva umane
și genocid.85 Printre metodele de executare sunt împuș carea din arma către inimă la distanță
apropiată și injecția letală. Este importan t de remarcat că , daca persoana condamnată decide să fie
donator de organe, iar împuș carea este metoda de executare a acestuia, atunci împușcarea este
îndreptată spre partea din spate a capului la tulpina creierului.
2.3. Studiu de caz
În studiul de caz asupra temei cu pedeapsa la moartea, voi analiza cazul “ Francis v.
Resweber”.86
După analiza acestui caz, adolescentul minor, Willie Francis este reprezentat de către Statul
Louisiana împotri va lui Resweber. Prin urmare , W. Francis, fiind cetatean din Louisiana a fost
condamnat în mod corespunzător pentru omor și, în septembrie 1945, la pedeapsa cu moartea, cu
ajutorul scaunului electric.
Potrivit unui mandat de moarte corespunzător, W. Francis a fost pregătit pentru executare, iar
pe 3 mai 1946, în conformitate cu mandatul, a fost plasat pe scaunul electric al statului Louisiana, în
prezența martorilor autoriza ți. Insa, din cauza unor dificultăți mecanice, fiind configurat în mod
necorespunzător , moartea nu a rezultat, doar a început pur și simplu să tresară violent pe scaun. Mai
apoi acesta a fost scos de pe scaun și întors în camera de închisoare. Iar un nou m andat de deces a
fost emis de guvernatorul Louisiana, fixând execuția pentru 9 mai 1946.
Avocatul lui W. Francis, a depus o petiție la Comisia de Stat a Clemenței, afirmând ca
pedeapsa cu moartea să fie înl ocuit cu pedeapsa cu moartea, c ăci ofițerii de închisoare care ,
executau pedeapsa erau beți și îl amenințau pe Willy.
Comisia Clemency nu a găsit acest motiv suficient pentru a înlocui execuția. După care,
avocatul a făcut apel la Curtea Supremă a SUA, invocând deasemenea c ă, reexecutarea lui Francis
constituie dublul pericol sau pedeapsă crudă și neobișnuită, potrivit Amendamentelor V și VIII.

85 https://www.amnesty.org/en/what -we-do/death -penalty/death -penalty -your -questions -answered/ , vizitat la
28.02.2020;
86 Cazul “ Francis v. Resweber”, https://en.wikipedia.org/wiki/Louisiana_ex_rel._Francis_v._Resweber , vizitat la
01.03.2020;

38
Curtea Suprema de Justitie a S.U.A. s – a expus daca este executarea repetată a pedepsei cu
moartea, dacă nu a fost posibil prima dată, nu prezinta o încălcare a Constituției S.U.A. și respectiv
a clauzei din al V -lea Amendament87 și a celei din al VIII – lea Amendament88. Cu toate acestea,
Curtea Supremă nu a avut puterea de a anula sentințele instanțelor de stat și a rămas în vigoare. W.
Francis fiind executat, la 9 mai 1947.
Astfel, intr -un aviz al judecătorului Stanley Forman Reed , la care s-au alăturat alți trei,
judecătorul șef Vinson și judecătorii asociați Hugo Black , Robert H. Jackson , și cu care a fost
de acord cu judecătorul Felix Frankfurter , Curtea a considerat că reexecutarea lui Francis nu
constituie dublul pericol sau pedeapsă crudă și neobișnuită.
Astfel, observăm ca, instanța de stat, Curtea Supremă din Louisiana s – a expus că , nu există
nicio încălcare a legii statului sau naționale în diferite cereri, faptul că niciun „curent de intensitate
suficientă pentru a provoca moartea” nu a trecut prin corpul petiționaru lui. S-a referit în mod special
la faptul că cererile petiționarului au invocat dispozițiile Constituției Louisiana împotriva pedepselor
crude și inumane și punerea acestuia în pericol de viață sau libertate de două ori pentru aceeași
infracțiune.
Întruc ât nimic nu a fost adus în atenția noastră pentru a sugera contrariul, trebuie să
presupunem că oficialii statului și -au îndeplinit sarcinile sub mandatul de moarte într -o manieră
atentă și după principiul umanitatii. Deasemenea se ad mite c ă, se întâmplă a ccidente pentru care nic i
o persoana nu este vinovat ă.
Deoarece , este vorba de o urmărire penală în conformitate cu dreptul statului, în ceea ce
privește dublul pericol, este decisiv. Căci nu se observ ă nicio diferență, din punct de vedere
constituțional, între un nou proces pentru eroare de drept la instanța de stat, care are ca rezultat o
condamnare la moarte în loc de închisoare pe viață și o execuție care , urmează o defecțiune a
echipamentului.
Putem să spunem c ă, atunci când un accident, împiedică cons umul unei pedepse, cursul
ulterior al statului în administrarea dreptului său penal nu este afectat în acest sens de vreo cerință a
procesului potrivit în cadrul celui de – al 14 – lea Amendament. Nu găsim aici nici o dublă amenințare
care, să poată spune că este o negare a procesului federal datorat în execuția propusă.

87 Amendamentul V prevede ca nici o persoană nu este supusă aceleiași infracțiuni de a fi de două ori pusă în
pericol de viață sau libertatea acestuia;
88 Amendamentul VIII, prevede reglementari privind aplicarea pedepselor crude și neobișnuite;

39
La fel, nu găsim dovezi în ceea ce s -a petrecut care, să constituie o pedeapsă crudă și
neobișnuită în sensul constituțional. Umanitatea tradițională a dreptului anglo -american modern
interzice infiltrarea durerii inutile în executarea pedepsei cu moartea. Interzicerea împotriva infuziei
de durere a venit în lege din Bill of Rights din 168889.
Daca analiz ăm invocarea avocatului putem să identificam că, odată ce a suferit o trauma
psiholo gică de pregătire pentru electrocutare, acum pentru a cere ca acesta să fie supus acestei
pregatiri din nou, rezultă că acesta este supus din nou la o pedeapsă persistentă sau crudă și
neobișnuită.
Desi petiționarul a fost deja supus unui curent de energi e electrică nu face ca execuția să
ulterioară să fie mai crudă în sensul constituțional decât orice altă execuție. Cruzimea împotriva
căreia Constituția protejează o persoana condamnata este cruzimea inerentă metodei pedepsei, nu
suferința necesară implica tă în orice metodă folosită pentru a stinge viața umana.
Consider c ă, faptul că un accident neprevăzut a împiedicat pronunțarea promptă a sentinței nu
poate, să adauge un element de cruzime la o execuție ulterioară, adică prin lege, aceasta nu are
scopul de a provoca dureri inutile implicată în execuția propusă. Situația nefericitei victime a acestui
accident este la fel ca și cum ar fi suferit aceeași cantitate de angoasă mentală și durere fizică în
orice altă apariție, cum ar fi, de exemplu, un incendiu în blocul celular.
De asemenea, Curtea Supremă din Louisiana a respins afirmația petiționarului potrivit căreia
moartea cauzată după suferințele sale anterioare i -ar fi refuzat protecția egală a legilor.
Această sugestie, în măsura în care diferă de argum entul procesului cuvenit, se bazează pe
ideea că executarea, după încercarea de executare ce a eșuat, ar fi o pedeapsă mai severă decât cea
impusă altora vinovată de o infracțiune similară. Adică, deoarece alții nu trec prin efortul de
pregătire pentru exe cuție pentru a doua oară sau nu au experimentat un curent nonletal într -o
încercare prealabilă de execuție, așa cum a făcut petiționarul, să oblige petiționarul să se supună
executării după ce aceste experiențe anterioare îi refuză protecție egală.

89 Declarația Drepturilor” din 1689 prin care Anglia devenea o monarhie constituțională, puterile regelui fiind
limitate. Prin aceasta, erau garantate drepturile cetățenilor și erau separate trei puteri în stat: executivă,
legislativă si judecătorească;

40
Însa, atâta timp cât legea se aplică tuturor, sunt îndeplinite cerințele unei protecții egale. Nu
avem dreptul să presupunem că reprezentantii statului Louisiana l – au selectat pe Francis pentru un
alt tratament decât cel care , a fost sau ar fi în general apli cat.
Putem să mai aducem ca o sugestie, că procesul inițial în sine a fost atât de nedrept pentru
petiționar , încât acesta să justifice inversarea hotărârii de condamnare și a unui nou
proces. Susținerea petiționarului din scurtul său document este că aces ta a fost reprezentat inadecvat
de avocat. Înregistrar ea procesului inițial prezentat, a prezentat mandatul de arestare, rechizitoriul,
numirea unui avocat și înscrierea procesului, selecția juriului, verdictul și sentința. Niciuna dintre
aceste lucrări nu prezinta nicio încălcare a drepturilor constituționale ale petiționarului.
Totuși, bazâ ndu-ne pe normele sociale, morale și principiile umane, nu putem să
admitem aceasta suveranitate a statului de drept, să pedepsească un acuzat de două ori pentru aceeași
infracțiune. Dar, în cazul în care , acuzatul solicită cu succes examinarea unei c ondamnări, nu există
niciun dubl u pericol pentru un nou proces.
Se putea lipsi de acest proces și de o dubla executarea, dac ă din start ar fi fost să înainteze
Curtii Supreme de Jusție , faptele ca W. Francis a săvârși t fapta la momentul ce avea 16 ani, adică
avea statutul de minor, săvârși nd in fracți unea de omor intenți onat far ă a avea careva antecedente
penale, putea cere revizuirea cauzei și posibilitatea inlocuirii pedepsei cu moartea în favoarea un ei
pedepse mai blinde.
2.4. Concluzii
În acest capitol am analizat concepți ile privind pedeapsa cu moartea dea lungul istoriei până în
prezent, aducâ nd exemple de metodele practicate și evoluaț ia acestei pedepse. Al doi lea paragraf
este dedicat aplică rii pedepsei cu moartea în prezent, depsre tendința abolirii pedepsei în toată
lumea, am adus exemple de state în care, se mai practică executarea pedepsei cutare, cum este
Republica Belorus, S.U.A., Iran, Taiwan, s.a. ., despre metodele ei de executare, precum și am
analizat dinamica acestei pedepse în Republica Belorus încep ând cu anul 1990 până în prezent.
Într- un alt p aragraf din acestui capitol am î nacadrat analiza unui studiu de caz privind
pedeapsa cu moartea, cazul “Francis vs. Resweber”, prin care W. Francis a fost condamnat în mod
corespunzător pentru omor în septembrie 1945, la pedeapsa cu moartea, cu ajutorul scaunului
electric. La 3 mai 1946, în conformitate cu mandatul, fiind plasat pe scaunul electric, din cauza unor

41
dificultăți mecanice moartea nu a rezultat. Mai apoi printr – un nou mandat emis de guvernatorul
Louisiana, a fost fixate o altă execuție pentru 9 mai 1946.
Aici am analizat petiția avocatului lui Francis către Comisia de Stat a Clemenței, afirmând că,
pedeapsa cu moartea să fie înlocuit cu pedeapsa cu moartea , apoi a făcut apel la C urtea Supremă a
SUA, invocând că reexecutarea lui Francis , constituie dublul pericol sau pedeapsă crudă și
neobișnuită, potrivit legii. și hotărirea Curtii Suprem e de Justitie a S.U.A. , ce s- a expus ca nu
prezinta o încălcare a Constituției S.U.A. și nu constituie dublul pericol sau pedeapsă crudă și
neobișnuită. Astfel, W. Francis fiind executat .
După studiul realizat asupra temei pedepsei cu moartea, putem să spunem ca, această pedeapsă
este una crudă, inumană și degradantă . Aceasta încalcă drepturile omului protejate de Declarația
universală a drepturilor omului, adoptată de ONU în 194890, cum ar fi dreptul la viață și dreptul de a
trăi liber de tortură sau de pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.
De-a lungul timpului, comunitatea internațională a adoptat mai multe acte ce , regle mentează
interzicerea utiliză rii pedepsei cu moartea care, pot fi denumite ca și instrumente care , interzic
această pedeapsă .
Conform analizei realizate în acest capitol, am evidenți at:
 al II- lea P rotocol opțional la Pactul Internațional pentru drepturile civile și politice, care
vizează abo lirea pedepsei cu moartea;
 Protocolul nr. 6 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind abolirea pedepsei cu
moartea ;
 Protocolul nr. 13 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind abolirea pedepsei cu
moartea în toate circumstanțele;
 Protocolul la Convenția americană privind drepturile omului p entru eliminarea pedepsei cu
moartea.
Dintre metodele de execuție folosite pentru pedeapsa cu moarte, am evidenți at: decapitarea
(Arabia Saudită), electrocutarea (SUA), spânzurarea (Bangladesh, Botswana, Egipt, Iran, Irak,
Japonia, Malaezia, Coreea de Nord , Singapore, Sudan, Siria), injecția letală (SUA, China),

90 Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată la 16.12. 1948 , prin Rezoluția 217 A în cadrul celei de -a
treia ses iuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite ;

42
împușcarea (Bahrain, Belarus, China, Guineea Ecuatorială, Corea de Nord, Autoritatea Palestiniană,
Somalia, Taiwan, SUA, Vietnam, Yemen) și lapidarea pentru unele.
Anal izând statistica Amnesty Inter național91, observăm că spre sfârșit ul anului 2018, în 106
țări a des ființa ta pedeapsa cu moartea complet. Iar în 103 țări din lume pedeapsa cu moartea es te
menținută însa se susține moratoriul ca Federația Rusă și în alte țări este aplicată, print re care și
marile puteri ca SUA și China92.
Istoria arată că, în secolele anterioare nu existau multe metode de constrângere împotriva celor
ce comiteau crime destul de odioase, pedeapsa capitală era considerată soluția optimă , așa cum cei
ce erau omorâți în public erau considerați un exemplu negativ, și astfel se încerca să îi sperie pe toți
cei ce încercau să mai comită infracțiuni.
De atunci statul de drept, sistemul j udiciar a evoluat mult pentru aș i permite să aplice metode
mai um ane de pedepse, asupra infractorilor, ce au comis acte crimimanale grave. Însă , observăm că,
nu toate statele lumii sunt gata să abolească aceast tip de pedeapsă .
De aceea, ar fi important de a prezenta și unele motive pentru abolirea pedepsei cu moartea .
Astfel, principalul motiv pentru eliminarea pedep sei cu moartea, il consider că executarea
fiind pedeapsa finală, irevocabilă, așa cum nu poate fi niciodată eliminat riscul de a executa o
persoană nevinovată, este ireversibila. Din 1973, de exemplu, mai mult de 160 de prizonieri trimiși
în paragină în SUA au fost ulterior exonați sau eliberați de la moarte pe motive de inocență. Alții au
fost executați în ciuda îndoielilor grave cu privire la vinovăția lor.
Deseori, pedeapsa cu moartea este folosita ca , instrument politic, autoritățile din unele țări, de
exemplu Iranul și Sudanul, folosesc în așa fel pedeapsa cu moartea pentru a pedepsi adversarii
politici.
Un alt motiv pentru a elimina această pedeapsă este neeficienț a, în mare parte , a reducerii
criminalității, așa cum unele țări consideră pedeapsa cu moartea ca o modalitate de a descuraja
oamenii să comită infracțiuni.

91 https://www.amnesty.org/en/what -we-do/death -penalty/ , vizitat la 28.02.2020;
92 Bulai C., Drept penal roman, Partea general, Vol.I, București, 1992;

43
Mai este și motivul discriminarii prin care , pede apsa cu moartea este aplicată disproporționat
de cei cu medii socio -economice mai puțin avantajoase sau aparținând unei minorități rasiale, etnice
sau religioase.
Deși pedeapsa cu moartea cunoaște o scădere în întreaga lume, cazurile în care se aplică rămân
prea numeroase. Acolo unde se recurge în continuare la pedeapsa capitală, există probleme grave
legate de respectarea normelor și standardelor internaționale, în special în ce privește limitarea
pedepsei cu moartea n umai la cele mai grave infracțiuni, excluderea minorilor de la aplicarea
acesteia, precum și garantarea unui proces echitabil.
Sunt împotriva pedepsei cu moartea în primul rind, pentru că îngrădește drepturile omului și
anume dreptul la viață, iar procesul prin care are loc această executare are loc în instanța de
judecată , în care se pot comite erori , fiind prezent factorul uman. Este înaltă posibilitatea de a se
produc e o eroare ireparabilă și anume de a condamna la moarte oameni nevinovați.
De asemenea, consider o greseală că statul, ca instituție să fie imputernicit asupra poporului,
asupra societăți i, cu drept ul de a decide asupra vieții și a mortii asupra individului, pentru ca rolul
statului în societate este doar de a ajuta, de a indrum a și educa individul, indiferent de greșeală pe
care a comis -o împotri va statului sau a altor oameni. Iar pentru in fracți unile grave sau deosebit de
grave, ț inând cont de circumstanțe le infracți unii, cea mai gava pedeapsa să fie detenți a pe viață .

44
III. Detenți a pe viață

3.1. Concepți i privind detenți a pe viață
În cadrul sancți unilor de drept penal un loc important oc upă pedeapsa care , e singura sancți une
penală ce are drept scop, asigure a restabilirii ordinii de drept încălcată prin săvâr sirea de in fracți uni.
Pedeapsa reprezintă o măsur a de constra ngere și un mijloc de reeducare , prevazută de lege a în
vigoare , aplicată de instanta judecatorească infractorului în scopul preven irii săvâr sirii de in fracți uni.
Conform literaturii de specialitate, p edepsele su nt reprezentate ca singurele sancțiuni
represive, destinate să curme activitatea infracțională și să determine schimbarea mentalității sociale
a infractorului, printr -o acțiune modelatoare CErcitivă și educativă pe care , o exercită asupra
acestuia. Pedeapsa constituie un instrument al realizării procesului educativ și de reintegrare socială,
însă, numai după ce s -a comis infracțiunea, transpunând în fapt dezaprobarea membrilor societății
față de cei care , aduc atingere va lorilor apărate de legea penală, cum ar fi: siguranța statului,
patrimoniul, ordinea publică etc . Aceasta poate fi aplicată numai dacă , este prevăzută de legea
penală în vigoare , numai unui infractor și numai de către instanțele de judecată.93
La moment, pedeapsa închisorii constă în privarea de libertate a condamnatului și este baza
sistemului penal modern, în trecut la baza sistemului sancționator penal a stat pedeapsa corporal ă
sau pedeapsa cu moartea, fiind cea mai grav ă pedeaps ă. Înlocuirea acestora cu pedepsele privative
de libertate a însemnat un progres în domeniul dreptului penal atât național cât și internațional .
Pedeapsa închisorii, este reprezentată ca o seamă de caractere sau trăsături comune cu celelalte
pedepse și anume: este o măsură de c onstrângere și un mijloc de reeducare ce , se aplică
condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Totodată, pedeapsa închisorii
întrunește o seamă de trăsături specifice care , o caracterizează și o individualizează de celelalte
pedepse și sancțiuni penale94.

93 Barbu G. S. , Șerban A., Drept execuțional penal, Ed. C.H. Beck, ed. a II – a, București 2007, p. 33 -34;
94 Fodor I., Închisoarea în „ Explicații teoretice ale Codului penal român ”, vol.II, Ed.Academiei, București, 1970,
p.31

45
În dreptul penal al Republicii Moldova, pedeapsa închisor ii este reglementat ă în alin. (1 ) al
art. 70 al CP al RM95 prin care , se spune c ă închis oarea constă în privarea de libertate a persoanei
vinovate de săvârși rea unei infracțiuni prin izolarea impusă a acesteia de mediul normal de viață și
plasarea ei, în baza h otărâr ii instanței de judecată, pe un anumit termen, într -un penitenciar.
Dacă analiză m natura juridico – penală a acestei reglementări , identificam obiectul p edepsei
privative de libertate care, este libertatea condamnatului . Acesta constituie unul din cele mai
valoroase drepturi ale individului. Valoarea acestui drept este generală, adică este aceeași pentru toți
indivizii fără a face diferențiere după anumite criterii.
Astfel, prin detențiunea pe viață se urmare ște, în primul rând , prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni de către condamnați și restabilirea echității sociale, iar în mod complementar, prevenirea
săvârșirii de infracțiuni de către alte per soane, adică prevenția generală. În cazul arestul ui sau al
amenzii, pe prim -plan, este necesar de a se pune corectarea condamnatului, celelalte scopuri fiind
adiționale.
Detențiunea pe viață reprezintă , conform C odului Penal al Republicii Moldova în vigoar e, cea
mai severă pedeapsă din întregul sistem de pedepse aplicabile persoanelor fizice. În 1995 ea a fost
introdusă în sistemul pedepselor din CP al R SSM din 196196 odată cu abolirea pedepsei cu moartea,
luându -i locul și devenind cea mai aspră pedeaps ă, astfel fiind păstrată și în C odul penal din 2002.
Această pedeapsă constă în privarea de libertate a condamnatului pe viață97. Detențiunea pe viață
poate fi stabilită numai pentru comiterea unei i nfracțiuni excepțional de grave, dar și prin analizarea
circumstanțe lor în care, a fost săvârși ta infracți unea.
Prin alin. (3 ) al art. 71 din CP al RM, legea penală, exclude femeile și minorii din categoria de
persoane cărora le poate fi stabilită această pedeapsă, ti nând cont de principiul umanismului și în
scopul respectă rii conve nțiilor internaționale, precum este Convenția Internați onală cu privire la
Drepturile Omului98

95 Cod Penal al Republicii Moldova din 18. 04. 2002, Publicat : 14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 72 -74, art Nr:
195;
96 Codul penal, aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961 (Veștile Sovietului Suprem al R.S.S.
Moldovenești, 1961), ( abrogat);
97 Grama M., Botnaru S., Șavga A., Grosu V., Drept penal. Partea generală , vol. I , Chișinău: Cartier juridic, 2005;
98 Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, semnata pe 4
noiembrie 1950 la Roma și intrata în vigoare pe 3 septembrie 1953 ;

46
Deasemenea, este prevazut prin alin. (5) al art. 91 din CP al RM , ca persoana care execută
pedeapsa detențiunii pe viață poate fi liberată condiționat de pedeapsă înainte de termen dacă ,
instanța de judecată va considera că , nu mai există necesitatea executării de mai departe a pedepsei
și dacă , această persoană a executat efectiv cel puțin 30 de ani de închisoare, fără a se lua în calcul
compensarea privilegiată a zilelor de muncă.
Aici mai poate fi alaturat și alin. (6) al art. 60 din CP al RM, ce conține o specificare
referitoare la aplicarea termenului de prescripție. Prin urmare , aplicarea prescripției față de persoana
care, a săvârși t o infracțiune excepțional de gravă se decide de către instanța de judecată. Dacă
instanța nu va găsi posibilă aplicarea prescripției și liberarea de răspundere penală, detențiunea pe
viață se va înlocui cu închisoare pe 30 de ani. La fel și în cazul înlo cuirii pedepsei detențiunii pe
viață cu o pedeapsă mai blîndă, cu titlu de grațiere, conform al. (5) art. 70 CP al RM, se
aplică închisoarea pe un termen de 30 de ani.
Este important de analizat alin. (1) al art. 78 din CP al RM, potrivit caruia, în cazul în care
instanța de judecată constată circumstanțe atenuante la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa principală se
reduce ori se schimbă. Reducerea ori schimbarea are loc în funcție de pedeapsa prevăzută de lege
pentru infracțiunea săvârșită.
Astfel:
a) dac ă minimul pedepsei cu închisoare prevăzut la articolul corespunzător din Partea specială
a Codului penal este mai mic de 10 ani, pedeapsa poate fi redusă până la acest minim;
b) dacă se aplică amenda, aceasta se poate coborî până la limita de jos; și
c) dacă pentru infracțiunea săvârșită se prevede detențiunea pe viață, aceasta se înlocuiește cu
închisoare de la 15 la 25 de ani.99
În ceea ce priveste pedeapsa cu închis oarea pe viață , de-a lungul timpului, aceasta s -a exprimat
prin diferite noțiuni, expresi i, termeni care, în esență, cuprind în conținutul lor privarea de libertate
pe toată durata vieții condamnatului. Atât în literatura de specialitate , cât și în legislați e, intâlnim:

99 Cod Penal al Repub licii Moldova din 18. 04. 2002, Publicat : 14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 72 -74, art Nr:
195;

47
închisoarea pe viață, închisoarea pe timp nemărginit, detențiunea pe viață, închisoare ori detențiune
pe timp nedeterminat, pedeapsă perpetuă.100
Literatura de specialitate ne mai aduce o caracteristică distinctivă a detențiunii pe viață,
decurgând din însăși natura ei, aceea fiind o pedeapsă absolut determinată, nu poate fi adaptabilă
unor cuantumuri judecătorești diferențiate , ca în cazul celorlalte pedepse . Spre deosebire de
pedeapsa cu moartea, detențiunea pe viață prezintă avantajul că poate fi schimbată sau retrasă în caz
de eroare judiciară prin exercitarea căilor de atac corespunzătoare împotriva hotărâri penale
definitiv e care , a aplicat -o sau prin grațierea individuală . Detențiune a pe viață este o pedeapsă
principală constând în lipsirera de libertate și izolarea condamnatului într – un spațiu penitenciar
special, pentru tot restul vieții sale, fiind în prezent cea mai aspră dinre san cțiunile legale din
legislația național a101.
Pedeap sa detențiunii pe viață este aplicată în cazul tuturor infracțiunilor care prevedeau
pedeapsa cu moartea 102 precum :
– Infracțiunea de omor intenți onat deosebit de grav alin. (2) art. 145 CP al RM;
– Violul săvârși t potrivit alin. ( 3) art.171 CP al RM, acțiuni violente cu caracter sexual
conform alin. ( 3) art. 172 CP al RM;
– Traficul de copii săvârși t prin acțiu nile alin. ( 3) art. 206 CP al RM;
– Infracțiuni contra păcii și omenirii, precum genocidul art.135 CP al RM; ducerea războ iului
alin. (2 ) , art. 139 CP al RM; omorul persoanei care beneficiază de protecție internațională alin. (3)
art. 142 CP al RM; s.a. 103
Alin. (2) art. 101 al CP al RM, mai prevede că dacă, după rămâ nerea definitiv ă a h otărâr ii de
condamn are la detențiune pe viață și pâ nă la executarea ei, a intervenit o lege care prevede pentru
aceeași faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul
pedepsei închisorii, prevăzută de legea nouă pentru acea infracțiune.

100 Anghelescu C., Pedeapsa cu moartea la români în veacul al XIX -lea, București, 1927, p.283;
101 Bulai C., Bulai B. N. , Manual de drept penal. Partea generala. Editura: Universul Juridic , Anul aparitiei: 2007;
102 Basarab M., Pașca V., Mateuț Gh., Butiuc C., Codul penal comentat. Vol I – Partea generală, Ed. Hamangiu,
București 2007, p. 341;
103 Cod Penal al Republicii Moldova din 18. 04. 2002, Publicat : 14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 72 -74, art Nr:
195;

48
Deasemenea este important de mențion at, ca pentru pregătirea de infracțiune și tentativa de
infracțiune, potrivit Codului Penal al RM în alin. (4) art. 81, detențiunea pe viață nu se aplică. Art.
84 în alin. ( 5) din CP al RM, mai prevede, că în cazul unui concurs de infracțiuni, câ nd s-a stabilit o
pedeapsă cu detențiune pe viață și una sau mai multe pedepse cu închisoare ori alte categorii de
pedepse, se aplică ca pedeapsă definitiv ă detențiunea pe viață. Aceeași regulă este prevazută și la
cumularea pedepselor.
3.2. Executarea pedepsei detenți ei pe viață în RM
Legislați a Republicii Moldova prevede ca scop al legii execuțional -penale „protecția
drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanei, precum și acordarea de ajutor
condamnaților pentru adaptare socială”.
La baza ex ecutării tuturor hotărâr ilor cu caracter penal, conform legislați i în vigoare, a
Codului de executare al RM104, se efectuează în baza principiilor legalității, democratismului,
umanismului, respectării drepturilor, libertăților și demnității umane, egalității condamnaților în fața
legii, diferențierii, individualizării și planificării executării pedepselor penale, aplicării raționale a
mijloacelor de corijare a condamnaților și stimulării comportamentului respectuos față de lege.
Potrivit legiuitorul ui național , Hotărârea Nr. 583 din 26 -05-2006 cu privire la aprobarea
Statutului executării pedepsei de către condamnați105, art. 9 ne spune ca pedeapsa, închisorii și
detențiuni i pe viață stabilită prin hotăr ârea instanței de judecată se execută, în condițiile prevăzute de
art. 72 din Codul penal al RM106, în pe nitenciare de tip deschis, semi ânchis, închis, penitenciare
pentru minori și penitenciare pentru femei, iar în caz de necesitate, pentru perioada acordării
asistenței medicale specializate de sta ționar, și în spitale penitenciare.
Executarea pedepsei închisor ii este reglementată în Codul de executare al Republicii Moldova
din 2004, în Capitolul  XXII. Astfel, prin art. 196, executarea pedepsei încep e o data cu t rimiterea
hotărâr ii judecătorești de condamnare spre executare la închisoare și dispoziția de executare
administrației locului de deținere a condamnatului. La fel, după alin. (2) art. 172 CE al RM,

104 Codu l de Executare al Republicii Moldova, Legea nr. 443 -XV din 24.12.2004, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 34 -35/112 din 03.03.2005;
105 HOTĂRÎRE Nr. 583 din 26 -05-2006 cu privire la aprobarea Statutului executării pedepsei de către condamnați,
Publi cat : 16 -06-2006 în Monitorul Oficial Nr. 91 -94 art. 676;
106 Cod Penal al Republicii Moldova din 18. 04. 2002, Publicat : 14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 72 -74, art Nr:
195;

49
hotărâr ea privind pedeapsa închisorii sau detențiunii pe viață în privința persoanei care, până la
rămînerea ei definitiv ă, nu se afla în stare de arest preventiv se trimite organului afacerilor interne în
a cărui rază teritorială se află domiciliul condamnatului pentru escortarea lui la locul de deținere.
Executarea pedepsei închisorii și detenț iunii pe viață se asigură de către penitenciare.
Administrația locului de deținere, în termen de 15 zile de la primirea dispoziției de executare,
trimite condamnatul în penitenciar. La stabilirea penitenciarului se va da prioritate penitenciarului
situat m ai aproape de localitatea de domiciliu sau reședință a condamnatului ori de altă localitate
solicitată în scris de acesta. Solicitarea respectivă se anexează la dosarul personal al condamnatului.
Deasemenea, prin alin. (3) art. 196 Cod de executare al RM107, hotărâr ea privind condamnarea
la închisoare în privința persoanei care, până la rămînerea definitiv ă a h otărâr ii, nu s -a aflat în stare
de arest preventiv sau h otărâr ea privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în
conformitate cu art.64 alin.(5) din CP al RM108 și dispoziția de executare se trimit organului
afacerilor interne în a cărui rază teritorială își are domiciliul condamnatul pentru escortarea lui la
locul de deținere cel mai apropiat.
Dacă, la punerea în executare a h otărâr ii, s-a constatat că condamnatul care , nu s-a aflat în
stare de arest preventiv a părăsit domiciliul și locul aflării lui nu este cunoscut, organul afacerilor
interne trimite instanței de judecată un raport și materialele necesare pentru darea în căutare a
condam natului. Încheierea instanței de judecată privind căutarea condamnatului se execută de către
organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul condamnatului.
Art. 257 al Codului de executare al RM, regle mentează detențiunea pe viață, ce reprezintă
izolarea condamnaților de ceilalți condamnați, într -un sector specializat al penitenciarelor de tip
închis, în condițiile stabilite Cod și de Statutul executării pedepsei de către condamnați. În
Republica Moldova, există un singur penitenciar, Penitenciarul Nr. 17 cu sediul în orașul Rezina , ce
primește condamnații pe viață, care are un bloc separat doar pentru cei care au pedepse pe viață.
Se specifică că, pedeapsa detențiunii pe viață se execută în trei regimuri de deți nere: inițial,
comun și înlesnit , care se diferențiază unul de celălalt prin modul și condițiile în care se execută
pedeapsa, modul de antrenare la munci și posibilitatea de a avea întrevederi de lungă durată, totuși,

107 Codul de Executare al Republicii Moldova, Legea nr. 443 -XV din 24.12.2004, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 34 -35/112 din 03.03.2005;
108 Cod Penal al Republicii Moldova din 18. 04. 2002, Publicat : 14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 72 -74, art Nr:
195;

50
ținând cont de particularitățile acest or deținuți, cu unele deosebiri față de alte persoane condamnate
la privațiune de libertate.
Prin urmare , primii zece ani, de regulă , se ispășesc în regim inițial, ce prevede: întrevederi de
scurta durată, de 72 ore, 4 vizite scurte a câte 4 ore și repartizarea a câte două persoane într -o
cameră. În acest regim, sunt permise activitățile doar în cameră și 2 ore de plimbare în aer liber în
afara camerei, într -un loc special amenajat. Prin decizia directorului general al Departamentului
Instituțiilor P enitenciare, perioada de 10 ani a regimului inițial poate fi redusă, cu condiția că, acest
lucru să fie cerut de personalitatea, gradul de periculozitate și comportamentul deținutului109.
După ce a ispășit primii 10 ani după regimul inițial, deținutul va fi mutat în regimul comun
pentru a ispăși următorii 15 ani. Aici, deținutul va avea, de asemenea, dreptul la întrevederi de lungă
durată cu familia sa, în aceleași condiții ca și deținuții condamnați obișnuiți. De asemenea, în acest
regim deținuții pot fi pâ nă la patru persoane într -o cameră. Activitățile trebuie efectuate numai în
interiorul sectorului, care nu necesită ieșire din sectorul de deținere sau în ateliere special amenajate
în acest scop. Timpul pentru plimbare în aer liber creste de la 2 la 3 ore .
Iar al treilea tip de regim se aplică numai după ce a fost îndeplinit termenul minim prevăzut de
lege ca fiind eligibil pentru depunerea cererii de liberare condiționată. Având în vedere că , acest
termen specific a fost extins de la 25 la 30 de ani în 2 014 rezultă că, diferiți deținuți se vor califica
pentru acest transfer în perioade diferite, unii după 25 de ani și alții după 30 de ani petrecuți în
penitenciar. În acest regim, deținuții au, de asemenea, dreptul la asistență nelimitată din parte a
servic iului de probațiune care, își desfășoară activitatea în raza teritorială a instituției penitenciare și
beneficiază de dreptul la o întrevedere de lungă durată pe trimestru.
Primirea condamnatului în penitenciar, potrivit Codului de executare al RM, se efec tuează de
către administrația penitenciarului, după ce i se stabilește identitatea, pe baza dispoziției de
executare, a h otărâr ii de condamnare, a actelor de identitate, a altor documente, în modul prevăzut
de Statutul executării pedepsei de către condamnați, întocmindu – se dosar personal.
După primire, condamnatului i se permite în mod gratuit să comunice în scris sau telefonic
familiei, avocatului sau altei persoane locul unde este deținut și schimbarea acestuia. Comunicarea
data se consemnează în tr-un proces -verbal.

109 Codul de Executare al Republicii Moldova, Legea nr. 443 -XV din 24.12.2004, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 34 -35/112 din 03.03.2005;

51
Deasemenea, administrația penitenciarului, în termen de 15 zile de la primirea condamnatului,
înștiințează instanța de judecată despre acest fapt, comunică soțului, uneia din rudele condamnatului
sau unei alte persoane, indicate de el, locul de executare a pedepsei. După primirea în penitenciar,
condamnatul se plasează în încăperea de carantină pe o perioadă de până la 15 zile, în decursul
căreia el este supus examenului medical în vederea determinării stării sănătății și capacității de
muncă și prescrierii, după necesitate, a tratamentului individual.
O data cu primirea condamnatului, administrația penitenciarului asigură ținerea inventarului
bunurilor deținute de condamnat, bunurilor ridicate de la condamnat și păstrate până la stinger ea
executării pedepsei sau ridicate și nimicite, ceea ce se contrasemnează de condamnat.
Deasemenea, conform C E al RM, c ondamnații la detențiune pe viață, pe parcursul executării
pedepsei, poartă haine de model stabilit. În cazurile în care condamnatul urm ează a ieși din instituția
penitenciară, în legătură cu transferarea sau escortarea în altă instituție penitenciară, în instanța de
judecată ori în alte cazuri prevăzute de legislație, acestuia i se permite să poarte îmbrăcăminte
personală sau alte haine c are nu atrag atenția.
Potrivit, a rt. 2571 al CE al RM, condamnații execută pedeapsa detențiunii pe viață în încăperi
izolate, sub o supraveghere vizuală și/sau electronic ă permanentă . La solicitarea condamnatului sau
în alte situații necesare la apariția pericolului pentru securitatea personală a condamnatului ori în
scopul prevenirii unor noi infracțiuni sau conform indicațiilor medicale, prin decizia motivată a
șefului penitenciarulu i, condamnatul poate fi deținut în cameră de unul singur.
De specificat că, în cazul în care, condamnatul transferat în regim comun sau în regim înlesnit,
încalcă regimul de deținere, acesta poate fi transferat în regim inițial sau, după caz, comun în
condițiile prevăzute de legislați a în vigoare.
Prin Codul de executare al RM, trim iterea condamnaților la locul executării pedepsei și
transferarea lor într -un alt penitenciar au loc sub escortă, cu respectarea regulilor de deținere
separată a femeilor de bărbați, a minorilor de adulți, a condamnaților la pedeapsa detențiunii pe viață
de alte categorii de deținuți. Potrivit hotăr irii cu privire la aprobarea Statutului executării pedepsei
de către condamnați 110, toate deplasările condamnaților la detențiune pe viață se execută cu

110 HOTĂRÎRE Nr. 583 din 26 -05-2006 cu privire la aprobarea Statutului executării pedepsei de către condamnați,
Publicat : 16 -06-2006 în Monitorul Oficial Nr. 91 -94 art. 676;

52
aplicarea cătușelor sub escorta a doi colaboratori și a ofiț erului de serviciu sau adjunctului acestuia.
Înainte de a fi deplasat condamnatul la detențiune pe viață urmează a fi percheziționat complet.
Deasemenea, în izolatoarele de urmărire penală, în regimul inițial de deținere a penitenciarelor
de tip închis și semiînchis, în celulele de detenție ale condamnaților la detențiune pe viață, în
staționarul secției medicale, precum și în celulele izolatorului disciplinar, controlul se efectuează
nominal și numeral, cu intrarea în fiecare celulă, conform tabelului de p ost. Controlul prezenței
condamnaților la detențiune pe viață este efectuat de ofițerul de serviciu, însoțit de doi colaboratori
ai serviciului regim și supraveghere.
Deasemenea, este îmbucurator faptul că, legea prevede munca educativă și instruire
profesională a condamnaților . Munca educativ ă se efectuează în încăperi speciale, sub
supravegherea reprezentanților personalului penitenciar. La regim inițial și comun în penitenciare de
tip închis, la regim inițial în penitenciarele de tip semiînchis, ce lulele în care , se dețin condamnații la
detențiune pe viață, precum și în celulele izolatorului disciplinar, munca educativă este efectuată și
nemijlocit în celule.
Chiar și condamnații la detențiune pe viață, pot să urmeze învățămîntul secundar general l a
dorință. Pentru asta, condamnați i mai au și acces nelimitat la literatura din biblioteca instituției.
Schimbarea cărților la regim inițial și comun în penitenciare de tip închis, la regim inițial în
penitenciarele de tip semiînchis, în izolatoarele de ur mărire penală, în celulele izolatorului
disciplinar, precum și deținuților pe viață se efectuează cel puțin o dată la 10 zile.
3.3. Practica judiciară privind detenți a pe viață
Pentru a efectua analiza detaliată a cauzelor penale pornite în materia detențiunii pe viață , ca
bază am selectat o hotărâr e și o decitie a Curtii Supreme de Justiție a Republicii Moldova, în care
instanțele noastre au decis asupra pedeapsei detențiunii pe viață.
Prin hotărâr ea CSJ RM din 29 .03. 2010 , a fost judecat în ședință publică, recursul în anulare
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 05 .09. 2000, deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel a Republicii Moldova din 13 .06. 2000 și sentinței Tribunalului
Chișinău din 10 .04.2000 declarat de avocat în interesele condamnatului P.V.111

111Hotararea CSJ, din 29.03.2010, file:///C:/Users/Pc/Desktop/pedeapsa%20cu%20m/Hot%20CSJ%2020.pdf ,
vizitat la 03.03.2020;

53
Prin Decizia CSJ RM din 16 .05. 2018, s- a analizat admisibilitatea în principiu a recursului
ordinar declarat , de către avocat în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței Jud .
Strășeni, 05 .10. 2017 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 .02.2018, în
cauza penală privindu -l pe R.Z112.
După analiza hotărâr ii CSJ RM din 29.03.2010, P .V. nascut la 24.04.1979, în ianuarie 1997, a
confecționat un pistol mascat sub stil ou de calibrul 5,6 mm , ce l-a păstrat ilegal la sora sa. La
29.03.1997, prin înțelegere prealabilă cu M . A., aplicînd forța fizică față de N.C ., în mod deschis iau
sustras bunuri, cauzând u-i o pagubă materială în mărime de 706 lei. La 25.12.1997, prin înțelegere
prealabilă, împreună cu trei persoane înarmâ ndu-se cu bucăți de țevi metalice, mascâ ndu-se, au
pătruns în casa familiei Enache, în care se aflau E . A., G . E. și B . I. împreună cu fiul său, în vîrs tă de
2 ani și 6 luni, și, atacâ ndu-le, le -au aplicat lovit uri cu țevi matalice în diferite părți ale corpului,
cauzând u-le lui E . A. și B . I., leziuni corporale grave periculoase pen tru viață, și lui G. E., leziuni
corporale mai puțin grave, cu dereglarea sănătății de lungă durată, însușindu -și bunuri materiale,
cauzând u-i lui B . I. o pagubă materială în mărime de 3105 lei , lui E . A. și G . E., în mărime de 15497
lei. Cu scopul de omor, din interes ac apăra tor, pentru a înlesni săvâ rșirea tâlhăriei și profitâ nd de
starea de neputință a victimei de a se apăra, le -au aplicat lui B . I. și E . A. lovituri în diferite părți ale
corpului cu o bucată de țeavă metalică, cauzând u-le leziuni corporale grave periculoase pentru viață,
în urma cărora B . I. a decedat pe loc, iar E . A. a decedat la 27.12.1997.
În aceleași circumsta nțe, i -a aplicat lui G . E. lovituri în diferite părți ale corpului cu o bucată
de țeavă metalică, i -a legat mâinile și un lanț la gâ t din ață sintetică, i -a pricinuit arsuri termice cu
fierul de călcat, cauzând u-i leziuni corporale mai puțin grave, cu dere glarea sănătății de lungă
durată, în rezultat și -a pierdut cunoștința, iar P . V., considerâ nd că aceasta decedase, și -a continuat
acțiunile .
Astfel, în drept, prin sentința Colegiului penal al Tribunalului Chișinău din 02.12.1998, faptele
comise de P . V. au fost încadrate și a fost condamnat corespunzator în baza:
 art.120 alin.2 CP din an. 1961 – la 8 ani de închis oare;
 art.227 alin.2 CP din an. 1961 – la 3 ani de închis oare;

112 Decizia CSJ din 16.05.2018, file:///C:/Users/Pc/Desktop/pedeapsa%20cu%20m/decizie%20csj.pdf , vizitat la
03.03.2020;

54
 art.121 alin.2 pct.1,2,3,6,7 CP din an. 1961 – la 20 de ani închis oare, cu confiscarea
averii;
 art.15,88 pct.1,9 CP din an. 1961 – la 25 de ani de închis oare;
 art.88 pct.1,4,6,9 CP din an. 1961 – la detențiune pe viață.
În baza art.39 CP din an. 1961 , pentru concurs de infracțiuni, i s -a stabilit pedeapsa detențiunii
pe vi ață, cu confiscarea averii și prin cumul de sentințe art.40 CP din an. 1961 la a detențiun e pe
viață, cu confiscarea averii. S -a dispus încasarea de la P. V. a pagubei materiale în beneficiul lui E .
E. în mărime de 11687 lei și în beneficiul lui R . L. în mărime de 3105 lei.113
Sentința a fost atacată cu apel de către P. V. , solici tând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi h otărâr i prin care , să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, nerecunos când u- și
vina în săvârși rea infracțiunilor prevăzute de art.88 și 15,88 CP, considerân d că, i-a fost aplicată o
pedeapsă prea aspră.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel a RM din 23.06. 1999, apelul a fost respins ca
nefondat . Decizia fiind atacată cu recursuri ordina re de către avocat și de condamnat, ce au solicitat
casarea h otărâr ilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi h otărâr i prin care , să-i
fie aplicată o pedeapsă mai blândă motivând că, la momentul săvârși rii jafului, condamnatul era
minor , stabilindu -i o pedeapsă prea aspră; deasemenea, condamnatul nu este vinovat de săvârși rea
infracțiunilor prevăzute de art.15,88 și 88 pct.1,4,6,7 CP ; la fel, instanța și -a întemeiat sentința în
baza probelor de la ancheta preliminară dar, trebuia să o bazeze pe cele cercetate în ședința de
judecată, iar pe tot parcursul anchetei preliminare a fost încălcat dreptul inculpatului la apărare.
Prin urmare , Colegiul penal al CSJ din 27.07. 1999, a casat hotărâr ile judecătorești atacate, și
au dispus rejudec area cauzei în Tribunalul Chișinău. Iar p rin sentința Colegiului penal al
Tribunalului Chișinău din 10 .04. 2000, prin care P. V. a fost condamnat în baza:
 art.120 alin.2 CP din an. 1961 – la 8 ani închis oare, fără confiscarea averii;
 art.227 alin.2 CP din an. 1961 – la 3 ani închis oare;
 art.121 alin.2 pct.1,2,3,6,7 CP din an. 1961 – la 20 de ani închis oare, fără confiscarea averii;
 art.15,88 pct.1,7,9 CP din an. 1961 – la 24 de ani închis oare;
 art.88 pct.1,4,6,7,9 CP din an. 1961 – la 25 de ani închis oare.

113 Codul penal, aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961 (Veștile Sovietului Suprem al R.S.S.
Moldovenești, 1961), ( abrogat);

55
În baza art.39 CP din an. 1961 , pentru concurs de infracțiuni, prin absorbirea pedepsei mai
ușoare de pedeapsa mai gravă, i s -a stabilit pedeapsa de 25 de ani privațiune de libertate, fără
confiscarea averii. În baza art.40 CP din an. 1961 , prin cumul de sentințe, i s -a stabilit pedeapsa
definitiv ă de 25 de ani privațiune de libertate, fără confiscarea averii, în colonie de corectar e prin
muncă cu regim înăsprit și s-a dispus încasarea de la P. V. a pagubelor materiale în beneficiul lui E .
A. și G . E. în mărime de 11687 lei și în beneficiul lui R . L. în mărime de 3105 lei. 114
La fel și Decizia data a fost atacată cu ape l cerând casarea sentinței în partea aplicării
pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi h otărâr i, prin care să -i fie aplicată in culpatului o
pedeapsă mai aspră motivând u-se că , instanța nu a luat în considerație faptul că , inculpatul nu
lucrează, la locul de trai se caracterizează negativ, a comis infracțiunile incriminate în termenul de
probă.
Colegiul penal al Cur ții de Apel a RM din 13.06. 2000, au r espins apelurile ca nefondate după
care, au fost atacate cu recursuri de către procuror, partea vătămată, avocat și condamnat prin care,
procurorul a solicitat casarea h otărâr ilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâr i prin care , să-i fie aplicată condamnatului pedeapsa detențiunii pe viață, motivând u-se că
instanța, la stabilirea pedepsei, nu a luat în considerație caracterul și gradul social al infracțiunii
săvârși te, persoana celui vinova t și circumstanțele cauzei care agravează răspunderea. Partea
vătămata a solicitat casarea h otărâr ilor, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi h otărâr i, prin care
să-i fie aplicată condamnatului pedeapsa detențiunii pe viață . Iar avocatul a solicitat casarea
hotărâr ilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi h otărâr i, prin care acestuia să -i
fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, motivând u-se că inculpatul nu este vinovat de săvârși rea
infracțiunilor prevăzute de art.15,88 și 88 pct.1,4 ,6,7 CP; la fel, și că P. V. este dintr -o familie cu t rei
copii, mama să fiind bolnavă .
După respingerea recursurilor ca fiind nefondate din 05.09. 2000, la 14.09.2009, avocatul a
declarat recurs în anulare, prin care solicită casarea h otărâr ilor judecătorești în partea condamnării,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi h otărâr i, cu ap licarea unei pedepse mai blînde motivând
că, a intervenit o situație favorabilă pentru condamnat și acesta beneficiază de efectul retroactiv al
legii penale. La fel, se solicită liberarea condamnatului de ispășirea pedepsei, conform raportului de

114 Codul penal, aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961 (Veștile Sovietului Suprem al R.S.S.
Mold ovenești, 1961), ( abrogat);

56
expertiză nr.110 din 16.04.2008, condamnatul s -a îmbolnăvit de o boală ce constituie temei pentru
liberarea lui de ispășirea pedepsei conform legii .
Plenul admite recursul în anulare, casează h otărâr ile judecătorești în partea condamnării și în
partea aplicării pedepsei definitiv e, rejudecă cauza și pronunță o nouă h otărâr e în părțile respective,
prin care s tarea de fapt reținută și de drept apreciată de prima instanță concordă cu circumstanțele
stabilite și probele administrate în cadrul ședinței de judecată. De aici, i nstanța de judecată, de apel
și de recurs s- au expus corect asupra cauzei. Iar m otivul invocat în recursul în anulare privind
elibera rea condamnatului de ispășirea pedepsei în legătură cu faptul că , este grav bolnav se respinge
ca neîntemeiat, deoarece chestiunile privind executarea h otărâr ilor prevăzute la art.469 alin.(1)
pct.3) CPP al RM, se soluționează de către instanța de judecată din raza de activitate a organului sau
a instituției care , execută pedeapsa. 115
Instanța de recurs în anulare, judecînd cauza, constată existența unei situații favorabile
condamnatului care , a apărut după irevocabilitatea h otărâr ilor atacate , după art.452 alin.(2) CPP
RM.
Prin Legea nr.292 din 21.12.2007116, au fost modificate prevederile art.126 CP și, în redacția
nouă, se consideră proporții mari, valoarea bunurilor sustrase, care, la momentul săvârși rii
infracțiunii, depășește 2500 unități convenționale, adică 50 000 lei. Astfel, suma de 15497 lei, în
prezent, nu constituie proporții mari, ci proporții considerabile. Prin urmare , legea penală în vigoare
prevede a răspunderea:
– în baza art.188 alin.(3 ) lit.c) CP, închisoare de la 7 la 12 ani;
– în baza art.187 alin.(2) lit.b), e), f) CP, închisoare de la 3 la 6 ani;
– în baza art.27,145 alin.(2) lit.b),e),k) CP, î nchisoare de la 12 la 20 de ani sau cu detențiune pe
viață;

115 Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova nr. 122 –XV din 14.
03. 2003
116 LEGE Nr. 292 din 21 -12-2007 privind modificarea și completarea unor acte legislative, Publicat : 08 -02-2008
în Monitorul Oficial Nr. 28 -29 art. 82;

57
– în baza art.145 alin.(2) lit.b),e),g),j),k) CP, cu închisoare de la 12 la 20 de ani sau cu
detențiune pe viață.117
În confor mitate cu prevederile art.10 CP legea penală care , ușurează pedeapsa ori ameliorează
situația persoanei care , a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor
ce au săvârși t faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor
care execută deja pedeapsa.
În prezent, sancțiunile art.187 alin.(2) lit.b),e),f), art.188 alin.(3) lit.c), art.27,145 alin.(2)
lit.b),e),k) și art.145 alin.(2) lit.b),e),g),j),k) CP sînt mai blînde decît sancțiunile articolelor în a căror
bază a fost condamnat P.V. și, astfel, în părțile respective se impune intervenirea î n hotărâr ile
judecătorești prin prisma art.10 CP.
La stabilirea pedepsei condamnatului P. V. au fot luate în considerație prevederile art. 61, 75
CP și la aplicarea pedepsei în baza art. 187 alin.(2) lit.b),e),f) CP, au fost aplicate prevederile art.70
alin.(3) CP, deoarece, la data săvârși rii infracțiunii, condamnatul nu atinsese vîrsta de 18 ani.
Astfel, CSJ a admis recursu l în anulare declarat de avoca t, a casat decizia Colegiului penal al
CSJ din 05.09. 2000, decizia Coleg iului penal al Curții de Apel a RM din 13.06. 2000 și sentin ța
Tribunalului Chișinău din 10.04. 2000 în cauza penală privindu -l pe P. V. , rejude când cauza și
pronunț and o nouă h otărâr e, prin care faptele lui P. V. s- au recalificat din prevederile Codului penal
al RSSM din 1961, în prevederile legii actuale ale Codului penal RM din 2002.
– în baza art. 187 alin.(2) lit.b),e),f) CP, prin aplicarea art.70 CP la 3 ani închisoare;
– în baza art.188 alin.(3) lit.c) CP la 12 ani închisoare;
– în baza art. 27,14 5 alin.(2) lit.b),e),k) CP la 15 ani închisoare;
– în baza art. 145 alin.(2) lit.b),e),g),j),k) CP la 20 de ani închisoare.118
În baza art.39 CP din an. 1961 , pentru concurs de infracțiuni, prin absorbirea pedepsei mai
ușoare de pedeapsa mai gravă, i se stabilește pedeapsa de 20 de ani închisoare . După art.40 CP din
an. 1961 , la pedeapsa aplicată se adaugă parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința din
12.12.1996 și i se stabilește pedeapsa definitiv ă de 20 de ani închisoar e în penitenciar de tip închis.

117 CP al Republicii Moldova din 18. 04. 2002, Publicat : 14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 72 -74, art Nr: 195;

118 CP al Republicii Moldova din 18. 04. 2002, Publicat : 14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 72 -74, art Nr: 195;

58
Termenul executării pedepsei calculandu – se de la 29 .03. 2010, cu deducerea perioadei arestării și
aflării în detenție de la 15 .04.1998 până la ziua pronunțării prezentei h otărâr i.
Conform celui de al doilea caz pe care , mi- am propus să -l analizez, cazului penal din 16. 05.
2018, instanța de fond a constatat că, R.Z. la 11.04.2017 fiind în stare de ebrietate alcoolică, a intrat
în ograda cet. P.P., pent ru a scurta drumul spre casa sa care, este amplasată în nemijlocita apropiere.
Intrând în ograda respectivă, a văzut -o pe cet. Ț. N. Acesta, cu intenția de a întreține un raport
sexual, s -a furișat pe la spatele ei și a apucat -o de umeri, ultima s -a speriat, numindu -l cu cuvinte
necenzurate. Fiind înfuriat R.Z., i -a aplicat lovituri cu pumn ii și picioarele în cap, și peste diferite
părți ale corpului, ultima a căzut la pământ, profitând de imposibilitatea acesteia, prin constrângere
fizică a întreținut cu ultima un raport sexual. Tot atunci, cu scopul de a ascunde infracțiunea de viol
săvârș ită având intenția comiterii omorului intenționat, R.Z. i-a mai aplicat lovituri cu picioarele în
cap, drept urmare Ț.N. a suferit traumă cranio -cerebrală închisă, hemoragie intracerebrală, subdurală
parientooccipitală pe stânga, hemoragie subarahnoidiană, fractura mandibulei pe stânga, fractura
coastelor 3 -5 pe stânga, echimoze multiple ale feței, trunchiului și membrelor, ca urmare a
vătămărilor corporale suferite Ț. N. a decedat pe loc.
Astfel, prin acțiunile sale intenționate R.Z.a comis infracțiunea prevăzută de art. 171 alin. (2)
lit. f) CP, raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică a persoanei sau profitând de
imposibilitatea acesteia de a se apăra și a -și exprima voința, săvârșit cu deosebită cruzime și
infracțiunea prevăzută de art. 145 al in.(2) lit. k) CP, omorul intenționat a unei persoane săvârșit cu
scopul de a ascunde o altă infracțiune.
Prin sentința Jud. Strășeni, 05.10.2017, R.Z. a fost recunoscut vinovat conform art. 171 alin.
(2) lit. f) CP, cu închisoare de 8 ani, art. 145 alin. (2) lit. k) cu închisoare de 13 ani și art. 84 alin. (1)
CP, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s -a stabilit lui R.Z.
pedeapsa definitiv ă cu închisoare de 19 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. La
fel, s -a dispus încasarea din contul lui R.Z. în folosul statului cheltuieli de judecată pentru efectuarea
expertizelor în sumă de 55387 lei și în folosul succesorului părții vătămate prejudiciul moral, în
mărime de 10 000 lei.
Avocatul a atacat cu ap el în interesele inculpatului, solici tând casarea sentinței, cu pronunțarea
unei noi hotărâri, cu aplicarea unei pedepse mai blinde inculpatului R. Z motivand că, inculpatul a
recunoscut vina integral, se căiește de cele comise, contribuind activ la descoperirea infracțiunii.

59
Succesorul părții v ătămate Ț.I. a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței jud.Strășeni din
05.10.2017, cu pronunțarea unei noi hotărâri , de a se aprecia corect circumstanțele cauzei penale și
ai aplica inculpat ului pedeapsa adecvată celor săvârșite sub formă de închisoare: pentru art. 145 alin.
(2) lit. k) CP pe un termen de 30 ani; pentru art. 171 alin. (2) lit. f) CP pe un termen de 8 ani, și art.
84 CP cumul de pedepse. 119
La fel, partea civilă, a cerut casare a sentinței jud . Strășeni din 05.10.2017 cu pronunțarea unei
noi hotărâri de a admite acțiunea civilă , invo când alin. (8) art. 3641 CPP al RM , unde inculpatul c e a
recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza
probelor administrate la faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de
pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu în chisoare. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este
detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30 ani, Așa cum pedeapsa cu închisoare pe
termen de 13 ani nu ține cont de prevederile alin. (8) art. 3641 CPP și este exagerat de blândă vizavi
de gravit atea faptei săvârșite, circumstanțele și personalitatea făptuitorului120.
Deasemenea, s – a mențion at că, prima instanță a indicat eronat, că inculpatul a comis două
infracțiuni care, conform alin. (5) art. 16 CP se califică ca infracțiuni deosebit de grave. Infracț iunea
de omor incriminată lui R. Z., având sancțiunea cu detențiunea pe viață se încadrează în art. 16 alin.
(6) CP excepțional de grave. În rezultatul acestei erori de încadrare a infracțiunilor instanța a dedus,
că aplicarea pedepsei cu închisoar ea pe termen de 30 ani este prea aspră, urmând a fi aplicată doar în
cazuri extreme, întrucât presupune lipsirea de libertate pe tot restul vieții, neacordându -i
condamnatului șansa de reintegrare în societate.121
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 .02.2018, a fost respins, ca
nefondat, a pelul declarat de către avocat , împotriva sentinței Jud . Strășeni, din 05 .10.2017.
Apelul succesorului părții vătămate declarat împotriva sentinței Jud . Strășeni, 05 .10. 2017, a
fost admis și pronunțată o nouă hotărâre prin care , lui R.Z. a fost recunoscut vinovat în comiterea
infracțiunii prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. k) CP, stabilind pedeapsa cu închisoare pe 15 ani. În
temeiul art. 84 alin. (1) CP, pentru concurs de infracțiuni prin c umulul parțial al pedepselor i s -a

119 CP al Republicii Moldova din 18. 04. 2002, Publicat : 14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 72 -74, art Nr: 195;
120 Codul de procedură penală al Re publicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova nr. 122 –XV din 14.
03. 2003;
121 CP al Republicii Moldova din 18. 04. 2002, Publicat : 14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 72 -74, art Nr: 195;

60
stabilit lui R.Z. pedeapsa definitiv ă de 22 ani închisoare. S-a dispus încasarea din contul lui R.Z.în
beneficiul lui Ț .I. 80 000 lei cu titlul de prejudiciu moral.
Instanța de apel a constatat că , la pronunțarea sentinț ei, instanța de judecată corect a stabilit
circumstan țele de fapt și de drept și a ajuns la concluzia că, R.Z.a săvârșit infracțiunea prevăzută de
art. 171 alin. (2) lit. f) CP, raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică a persoanei sau profitând
de imposibilitatea acesteia de a se apăra și a -și exprima voința, săvârșit cu deosebită cruzime și
infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. k) CP, adică omorul unei persoane săvârșit cu scopul
de a ascunde o altă infracțiune. Vina inculpatului R.Z.în comiterea infracțiunii constatate în in stanța
de fond a fost dovedită prin declarațiile succesorului părții vătămate Ț. I.; declarațiile martorilor
D.C. , C. A.; procesul -verbal de cercetare la fața lo cului cu planșa c u imagini foto, raportul de
expertiză judiciară a cadavrului cet. Ț . N., rapoartele de expertiză medico -legală s.a.
Împotriva deciziei a declarat recurs ordinar avocatul în numele inculpatului, invocând art. 427
alin. (1) pct. 6) și 10) CPP, ce a solicitat casarea hotărârilor judecătorești și pronunțarea unei
hotărâri, prin care lui R.Z.să -i fie stabilită o pedeapsă mai blandă și menținerea soluției de încasare a
prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei. Ca motiv că, la stabilirea pedepsei lui R.Z. în ba za
infracțiunilor incriminate instanțele de jude cată au comis o eroare de drept, aplicând inculpatului o
pedeapsă mult prea severă în raport cu faptele comise și deși inculpatul a comis fapte de o gravitate
sporită instanțele de judecată urmau să dea o apr eciere corectă circumstanțelor atenuante , așa cum a
contribuit activ la descoperirea infracțiunii, recunoașterea vinovăției , căința activă, faptul că acesta
este la o vârstă fragedă, iar examinarea pricinii a avut loc în procedură simplificată potrivit
prevederilor art. 3641 CPP al RM .
În conformitate cu art. 431 alin. (1) pct. 11) CPP al RM , a depus referință procurorul și
succesorul părții vătămate, asupr a recursului ordinar declarat prin care , solicită respingerea acestuia,
cu menținerea hotărârii atacate, ca fiind legală și întemeiată. Instanța de apel a constatat și apreciat
circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă conformitate cu
prevederile art. 61, 75 CP și 3641 alin. (8) CPP al RM .122
Colegiul penal a concluzionat, ca fiind vădit neîntemeiat prin art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP al
RM. Recurentul invocă ca temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) CP al
RM, prin care hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

122 Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova nr. 122 –XV din 14.
03. 2003;

61
comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s -a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar sau
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței .123
Astfel, instanța de recurs remarcă art. 414 alin. (1), (5) CPP al RM , unde instanța de apel,
judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de
prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate
instanței de apel . Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) CPP al RM , decizia instanței de apel trebuie să
cuprindă temeiurile d e fapt și de drept care au dus la respingerea sau admiterea apelului, precum și
motivele adoptării soluției date.
Colegiul penal conchide că, la jud ecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat
prevederile legale, prescrise de art. 414 – 417 CPP al RM , iar argumentele invocate de recurent care
critică măsura de pedeapsă aplicată inculpatulu i sunt neîntemeiate, deoarece instanța de apel a
stabi lit inculpatului o pedeapsă în concordanță cu prevederile legii, iar prejudiciul moral dispus spre
încasare este unul echitabil și prin urmare , se impune inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Prin urmare potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, Colegiul penal al CSJ, a decis
inadmisibilitatea recursului ord inar declarat de către inculpat , împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel din 07.02. 2018, în cauza penală privindu -l pe R.Z. ca fiind vădit neîntemeiat.
După parerea mea, în asemenea spețe, când suntem în prezența unor persoane responsabile cu
un comportament monstruos sancțiunea cea mai oportună este privarea lor de libertate pe tot restul
vieții, izolarea totală din viața socială a celui condamnat.
Astfel, în cazurile în care , se comit infracțiuni de omor deosebit de grav e care, în conținutul
laturii obiective prezintă elemente ce evidențiază o comportare ieșită din comun a infractorilor,
instanțele ar trebui să se orienteze în aplicarea pedepsei spre detențiunea pe viață. Argumentele în
favoarea aplicării acestei pedepse în asemenea cazuri sunt multiple. în spetele analizate, cond amnații
la închisoare au săvârșit infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, în principiu omoruri
intenți onate, în anumite circumstanțe agravante și chiar cumul de in fracți uni în ambele cazuri.

123 Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova nr. 122 –XV din 14.
03. 2003;

62
Însă, conform legislați ei penale, este necesar de a res pecta toate materialele cauzei, de a
analiza intenți a subiectului, circumstanțe le în care, au fost săvârși te in fracți unile, personalitatea
învinuit ului, metodele și mijloacele, și nu în ultimul râ nd scopul in fracți unii. După cele analizate,
CSJ s – a expus corect asupra ambelor cauze, motivâ nd potrivit legislați ei și principiilor de drept
penal.
3.4. Aspecte de drept penal comparat
Pentru a face o comparare cu legislați a Republicii Moldova și pentru a ne îmbogati raza de
cuno șținte, am ca scop să aduc analize de drept comparat cu alte tari, privind detenți unea pe viață .
Dacă analiz ăm reglementări le legiuitorului româ n, detențiunea pe viață constă în lipsirea de
libertate a condamnatului pentru restul vieții lui. Ea este privativă de libertate dar, nu cu un caracter
temporar cum este închisoarea, ci cu un caracter perpetuu și se execută potrivit legii privind
executarea pedepselor.
Deasemenea, ca și în legislați a Republica Moldova, pedeapsa detențiunii pe viață a fost
înlocuită pedeapsa cu moartea, ce a fost abolită prin Decretul – Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990124
care, era la fel o condiți e necesară pentru integrarea Român iei în structurile Europei occidentale.
Pedeapsa detențiunii pe viață este prevăzută de către Codul Penal al Român iei125, pentru
infracțiunile cele mai grave, reglementate în partea specială a Codului, cum ar fi: infracțiuni contra
siguranței statului; infracțiunea de omor deosebit de grav; tortura care , a avut ca urmare moartea
victimei prin; nerespectarea regimului materiilor expl ozive care , a produs moartea uneia sau mai
multor personae etc.
Detențiunea pe viață este p edeapsa prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii de până la 25 de
ani pentru majoritatea infracțiunilor foarte grave , oferind largi posibilități de individualizare
judiciară prin recurgerea la pedeapsa cu detențiunea pe viață numai în cazuri extreme.
Se prevede , prin art. 57 CP al Ro că, pedeapsa detențiunii pe viață nu se aplică persoanei care,
la data pronunțării hotă rârii de condamnare, a împlinit v ârsta de 65 de ani. În acest caz, în locul
pedepsei detențiunii pe viață se aplică pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani și pedeapsa

124 DECRET -LEGE nr.6 din 7 ianuarie 1990 pentru abolirea pedepsei cu moartea, pen tru modificarea și abrogarea
unor prevederi din Codul penal și alte acte normative, publicat în M.Of. nr. 4/8 ian. 1990;
125 Codul penal al Romaniei din 17 iulie 2009, publicat în Monitorul Oficial al RO nr. 510 din 24 iulie 2009;

63
interzicerii unor drepturi pe durata ei maximă. . Nici față de infractorul minor, d etențiunea pe viață
nu se aplică, dar după alin. (2) art. 109 alin. CP al Ro, daca legea prevede pentru infracțiunea
săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață, minorului se aplică închisoarea de la 5 la 20 de ani126.
Detențiunea pe viață se execută în penitenciare anume destinate pentru aceasta sau în secții speciale
ale celorlalte penitenciare.
Pentru aplicarea pedepsei detențiunii pe viață, se prezinta anumite condiții, de exemplu ca
detențiunea pe viață să poată fi aplicată este necesar ca norma de incriminare a faptei săvârșite să o
prevadă ca pedeapsă principal ă; la data pronunțării hotărârii de condamnare , să nu fi împlinit vârsta
de 65 de ani, așa cum în locul pedepsei detențiunii pe viață se aplică pedeapsa închisorii pe timp de
25 de ani și pedeapsa interzic erii unor drepturi pe durata ei maximă. În alin. (2) al aceluiași articol se
prevede că , în cazul în care cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață a împlinit vârsta de 60 de
ani în timpul executării pedepsei, detențiunea pe viață se înlocuiește cu în chisoarea pe timp de 30 de
ani.
În cazul comutării sau înlocuirii pedepsei detențiunii pe viață cu pedeapsa închisorii, potrivit
legislați ei, perioada de detențiune executată se consideră ca parte executată din pedeapsa închisorii.
Detențiunea pe viață nu se aplică nici infractorului minor.
Dacă analiză m, executare a pedepsei detențiunii pe viață, aceasta are loc în penitenciare anume
destinate pentru sau în secții speciale ale celorlalte penitenciare în regim de maximă siguranță,
potrivit CP al Ro și Legii nr. 254/2013, privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de
libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal 127.
Conform art. 555 din CPP al Ro128, pedeapsa detențiunii pe viață se pune în executare prin
emiterea mandatului de executare, ce se emite de judecătorul delegat al instanței de executare în ziua
rămânerii definitiv e a hotărârii la instanța de fond sau, după caz, în ziua primirii extrasului cu datele
necesare punerii în executare de la instanța iera rhic superioară la car e a rămas definitiv ă hotărârea .
Mandatul de executare , se întocmește în trei exemplare și cuprinde: denumirea instanței de
executare, data emiterii, datele privit oare la persoana condamnatului , numărul și data hotărârii care
se execu tă și denumirea instanței care a pronunțat -o, pedeapsa pronunțată și textul de lege aplicat,
timpul reținerii și arestării preventive care s -a dedus din durata pedepsei, mențiunea dacă cel

126 Codul penal al Romaniei din 17 iulie 2009, publicat în Monitorul Oficial al RO nr. 510 din 24 iulie 2009;
127 Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, in vigoare de la 01 februar ie 2014;
128 Codul de procedura penala al Romaniei din 1 iulie 2010, Publicat în M. OF. nr. 486 din 15 iulie 2010;

64
condamnat este recidivist, ordinul de arestare și de deținere, semn ătura judecătorului delegat,
precum și ștampila instanței de executare.129
Pentru aducerea la îndeplinire a mandatului de executare, se trimit două exemplare după caz,
organului de poliție, când condamnatul este liber, comandantului locului de deținere, cân d
condamnatul este arestat . În cazul în care cel condamnat se află în stare de libertate, potrivit alin. ( 2)
art. 555 CPP al Ro , odată cu emiterea mandatului de executare a pedepsei detențiunii pe viață,
judecătorul delegat emite și un ordin prin care inte rzice condamnatului să părăsească țara.
Pentru aducerea la îndeplinire a ordinului de interzicere a părăsirii țării, se trimite de îndată
câte un exemplar organului competent să elibereze pașaportul și Inspectoratului Ge neral al Poliției
de Frontieră .
Regimul executării pedepsei detențiunii pe viață este reglementat în Legea nr. 254/2013,
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în
cursul procesului penal130 și CP al Ro . Regimurile de executare a pe depselor privative de libertate
trebuie să asigure respectarea și protejarea vieții, sănătății și demnității persoanelor private de
libertate, a drepturilor și libertăților acestora, fără să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească
persoana condamnat ă. Aceastea sunt: regimul de maximă siguranță, regimul închis, regimul
semideschis și regimul deschis.
Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate se diferențiază în raport cu gradul
de limitare a libertății de mișcare a persoanelor condam nate, modul de desfășurare a activităț ilor și
condițiile de detenție . Acestea sunt bazate pe sistemele progresiv și regresiv, persoanele condamnate
trecând dintr -un regim în altul, în condițiile prevăzute de Legea nr. 254/2013 .
Deasemenea, legiuitorul român prevede anumite situații de natură de a pune în pericol viața,
sănătatea sau interese majore ale condamnatului, dacă ar fi privat imediat de libertate, cum ar fi
constatarea, pe baza unei expertize medico -legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă, care
face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că , amânarea executării și lăsarea în
libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publica; deasemenea când o condamnată este
gravidă sau are un copil mai mic de un an.
După aceste situatii, legiuitorul poate amâna punerea imediată în executare a pedepsei
detențiunii pe viață până în momentul în care pericolul ar fi înlăturat sau diminuat.

129 Codul de procedura penala al Romaniei din 1 iulie 2010, Publicat în M. OF. nr. 486 din 15 iulie 2010;
130 Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, in vigoare de la 01 februarie 2014;

65
La fel e xecutarea pedepsei detențiunii pe viață poate fi întreruptă, în conformitate c u Cod ul de
procedură penală, în aceleași cazuri în care poate fi dispusă amânarea executării pedepsei. Totodată,
condițiile în care poate fi acordată întreruperea executării pedepsei sunt aceleași ca cele prevăzute
pentru amânarea executării pedepsei.131
Alte reglementări , care putem să aducem ca analiză comparativă , sânt reglementări le Cehiei în
materia detenți unii pe viață .
Astfel, Codul Penal al Republicii Cehe, prevede în secț. 54, p edeapsa excepțională cu
închisoarea , ce reprezintă pedeapsa cu închisoarea între 20 și 30 de ani și pedeapsa cu închisoarea pe
viață. Pedeapsa excepțională cu închisoarea poate fi impusă numai pentru un delict deosebit de grav,
în cazurile permise de Codul penal sau în cazul în care , posibilitat ea îndreptarea făptuitorului este
deosebit de dificilă.
În legislați a Cehiei, ca delict deosebit de grav este considerat: omorul , prevăzut de alin. (3) al
secț. 140, sau care, în cursul săvârșirii unei infracțiuni deosebit de grave constituind un pericol
public, conform alin. (3) al secț. 272, sau a infracțiu nii de trădare prevazut în secț. 309; deasemenea
atentat ul terorist din alin. (3) s ecț. 311 și terorism secț. 312, genocid ul prin secț. 400, infracțiuni
contra umanității, omorul cu premeditare, în condițiile în care :
a) o astfel de infracțiune este extrem de gravă în raport cu maniera condamnabilă a săvârșirii
faptei sau cu motivul condamnabil și consecința deosebi t de gravă și dificil de remediat și
b) este necesară impunerea unei astfel de pedepse în scopul protejării efective a societății sau
în cazul în care nu exisă speranța că făptuitorul s -ar putea îndrepta printr -o pedeapsă cu închisoarea
între douăzeci și treizeci de ani.
Deasemenea, în situaț ia în care , instanța impune pedeapsa cu închisoare pe viață, poate hotărî,
de asemenea, că perioada executării pedepsei într -o închisoare de maximă securitate nu va fi luată în
calcul în perioada de executare a pedepsei pentru liberarea condiționată.132
Se mai re glementează , prin CP, că instanța poate plasa persoana condamnată într -o închisoare
de alt tip decât cea în care ar trebui plasată conform prevederilor legii, atunci când instanța consideră
că, în raport cu gravitatea infracțiunii și cu persoana condamnatului, p lasarea să într-o închisoare de
alt tip l -ar determina mai bine să ducă o viață cinstită; însă persoana condamnată la pedeapsa
detențiunii pe viață va fi întotdeauna plasată într -o închisoare cu nivel sporit de securitate.

131 Codul de procedura penala al Romaniei din 1 iulie 2010, Publicat în M. OF. nr. 486 din 15 iulie 2010;
132 Codul penal al Republicii Cehe, adoptat prin Legea din 8 ianuarie 2009 și intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010;

66
În ceea ce priveste executarea pedepsei, din închisoarea cu nivel sporit de securitate nu poate
fi transferată persoana condamnată la pedeapsa detențiunii pe viață care , nu a executat cel puțin zece
ani din pedeapsă. Iar liberarea condiți onată asupra persoanei conda mnate la pedeapsa excepțională
cu închisoarea pe viață poate fi aplicata doar după executarea a cel puțin douăze ci și cinci de ani din
pedeapsă dacă, în raport cu circumstanțele faptei pentru care , a fost condamnată și cu natura
caracterului său nu există pericolul repetării delictului deosebit de grav comis sau a comiterii unui
alt delict asemănător.133
Dacă analiză m prevederile legii a Republicii Franceze , prin Codul Penal, regasim
“La perpétuité incompressible” ce reprezintă condamnare la închisoare pe viață, cu o perioadă de
securitate nelimitată care , împiedică orice ajustare a pedepsei. Cu toate acestea legea prevede că,
după 30 de ani de încarcerare, o instanță de condamnare poate pune capăt acestei perioade perpetue .
Prin urmare , o ajustare es te pos ibilă, dar în două etape.
Această pedeapsă se aplică numai pentru următoarele infracțiuni:
• omor cu viol, tortură sau act barbar al unei minore de 15 ani ;
• omorul săvârși t într-o bandă organizată a unei persoane responsabile de autoritatea publică
(poli ție, magistrat), cu ocazia sau ca urmare a atribuțiilor sale;
• asasinarea unei persoane care deține autoritate publică (poliție, magistrat), fie cu ocazia, fie
ca urmare a atribuțiilor sale;
• crima terorista.
Iar pentru toate celelalte infracțiuni, perioada maximă de detenți e este de 22 de ani.134
Prin lege, d urata perioadei de securitate este jumătate din pedeapsă sau, în cazul unei pedepse
pe viață, optsprezece ani. Cu toate acestea, prin decizie specială, Curt ea de asociere sau instanța de
judecată pot mări aceste durate la două treimi din pedeapsă sau, în cazul unei pedepse, cu închisoa re
pe viață, până la douăzeci.

133 Codul penal al Republicii Cehe, adoptat prin Legea din 8 ianuarie 2009 și intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010;
134 Codul penal al Republicii Franceze , adoptat la 22 iulie 1992, in vigoare din 1 martie 1994,
https://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do?cidTexte=LEGITEXT000006070719 , vizitat la 01.03.2020;

67
Deasemenea, este o novaț iune pentru noi, prevederile art. 221 -3 al CP al Republicii
Franceze135 prin care , daca victima este o persoana minoră sub vârsta de cincisprezece ani și
infracți unea este precedată sau însoțită de viol, tortură sau acte de barbarie sau când asasinarea a fost
comisă pe un magistrat, funcționar al poliției naționale, soldat al jandarmeriei, membru al
personalului administrației penitenciare sau orice altă persoană depoz itară a autorității publice, la
momentul exercitării sau din cauza funcțiilor sale, instanța de judecată pot, prin decizie specia lă, fie
să extindă perioada de detenție la treizeci de ani, fie, dacă se pronunță cu închisoarea penală pe
viață, poate decide că, nu poate fi acordată condamnatului niciuna dintre măsurile enumerate la
art.132-23 CP Fr, adică nu poate beneficia de dispoziții referitoare la suspendarea sau împărțirea
pedepsei; plimbare în aer liber, eliberare condiționată și alte posibilitati.
Deasemenea, este important de a analiza art. 720 -4 din CPP al Fr. care, autorizează sfârșitul
perioadei de condamna re după o pedeapsă de 30 de ani în cazul în care, persoana condamnată
manifestă angajamente grave de reabilitare social. Astfel, instanța de ex ecutare a pedepselor poate,
în mod excepțional și în condițiile prevăzute lege, să decidă incheierea termenului de condamnare
sau reducerea duratei acestuia.136
Pedeapsa cu detenți unea pe viață , în Elveția , este cea mai severă din legislați a sa. Aceasta
poate fi aplicata pentru unele tipuri de crime premeditate, cum ar fi: omor, genocid, luarea de
ostatici, participarea la războiul împotriva Elveției din partea puterilor străine s.a.
Închisoarea pe viață poate fi impusă și î n baza codului militar de pede apsă; pentru neascultarea
ordinelor, lașitate în luptă, rebeliune, trădare și spionaj. Condamnați i la închisoare pe viață trebuie să
fie reținuti în închisoare până cel puțin 15 ani, iar în cazuri speciale 10 ani.
Dease menea, este interesant faptul că , în legătură cu o serie de crime comise de infractori
recidivi în anii 1980 și 1990, Comitetul civil a strâns 194.390 de semnături pentru o propunere de
modificare a mandatului constituțional, sugerând introducerea închisorii pe viață pentru violatori și
ucigași. Această măsură a fost susținută cu 56% din voturi în timpul votului popular din 8 februarie
2004, deși a fost susținută de un singur partid al poporului elvețian. Măsura a fost contestată de către
alte partide pol itice majore, guvern și savanți care, susțin eau că închisoare pe viață încalcă

135 Codul penal al Republicii Franceze, adoptat la 22 iulie 1992, in vigoare din 1 martie 1994,
https://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do?c idTexte=LEGITEXT000006070719 , vizitat la 01.03.2020;
136Codul de procedura penala al Republicii Franceze,
https://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do?cidTexte=LEGITEXT000006071154 , vizitatla 01.03.2020;

68
prevederile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului137, însa aceasta propunere de lege a avut
drept să existe și modificarea legii a intrat în vigoare la 1 august 2008.

3.5. Studiu de caz
În studiul de caz asupra t emei cu pedeapsa cu detenți unea pe viață , voi analiza cazul din SUA
al lui Jack McCullough138
După materialele acestui caz, la 03. 12. 1957, Maria Ridulph de 7 ani și Kathy Sigman de 8
ani, au ieșind afară la joacă, au fost abordați de un bărbat, pe care Kathy l-a descris ulterior poliției
că, era înalt cu bărbia zveltă, părul ușor, un gol în dinți și purtând un pulover colorat, acesta
numindu – se "Johnny", le -a spus fetelor că are 24 de ani și că nu este căsătorit. Acesta s -a oferit sa
facă o plimbare cu mașina, după care Maria a dispărut.
Kathy a anuntat familia Ridulphs că, nu o poate găsi pe Maria. Aceștia anunțând poliția, într -o
oră au început o căutare a orașului, însă nu au reușit să o localizeze pe Maria sau pe bărbatul cu care
a fost văzută ultima dată.
FBI139, presup unând că Maria ar fi fost răpită , au ajuns în Sycamore în termen de două zile
pentru a ajuta poliți a locală și de stat în căutare. Pe baza intervi evărilor , martorilor care, le -au văzut
pe cele două fete jucând fără nicio altă persoană prezentă între orele 18 și 18:30 și membrii familiei
care, au văzut sau au vorbit cu Maria și Kathys, s – a stabilit că , barbatul s -ar fi apropiat de fete după
ora 18:30, iar FBI a ajuns la concluzia că Maria a fost răpită între orele 18:45 și 19:00.
Kathy Sigman a fost singurul martor care , l-a văzut pe „Johnny” , John Tessier care, fiind
condamnat pentru crimă cu 50 de ani mai târziu, a locuit în cartierul fetelor și s -a aflat pe lista
iniția lă a suspecților pe ba za unui st at, însă poliția nu a reușit să îl identifice pentru aceasta cauza,
după ce a prezentat un alibi pentru noaptea crimei.
La sfârșitul l ui 1957, Kathy l -a identificat pozitiv pe Thomas Joseph Rivard, descris în
documentele FBI ca un bărbat în vârstă de 35 de ani, cu părul ondulat blond închis. Cu toate acestea,

137 Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, semnata pe 4
noiembrie 1950 la Roma și intrata în vigoare pe 3 septembrie 1953 ;
138 Cazul lui Jack McCullough , https://en.wikipedia.org/wiki/Murder_of_Maria_Ridulph , vizitat la 03.03.2020;
139 Biroul Federal de Investigații (în engleză Federal Bureau of Investigation, FBI) este o agenție federală de
investigații a crimelor, aparținând Departamentului de Justiție al Statelor Unite .

69
Rivard avea un alibi, întrucât era în închisoare la momentul răpirii, poliția bănu ia pe altcineva din
linie ca fiind adevăratul vinovat și Rivard era doar folosit pentru a completa gama.
Pe 26 aprilie 1958, în apropiere de Woodbine, Illinois , doi t uriști au descoperit rămășițele
scheletice ale unui copil mic, purtând doar o cămașă și șos ete, sub un copac parțial căzut, c adavrul
fiind identificat ca Maria Ridulph pe baza unor înregistrări dentare.
Autopsia inițială nu a determinat o cauză de deces di n cauza stării de descompunere. În timpul
unei autopsii efectuate 50 de ani mai târziu, sa stabilit că Maria a fost probabil înjunghiată de mai
multe ori în gât.
Cazul a fost redeschis în 2008 pe baza unor noi informații de la Janet Tessier, sora lui
McCul lough. Potrivit lui Janet, mama lor, Eileen Tessier, fiind pe patul de moarte în 1994,
marturisi – se despre fetița care a dispărut, că John a făcut -o.
Janet a facut declarația în se nsul fratelui sau, de asemenea, ea auzise că Eileen a mințit
anchetatorilor că , el era acasă în noaptea crimei și că surorile sale mai mari îl bănuiseră pe John
Tessier despre crima de ani buni. La vremea respectivă, Eileen, o bolnavă de cancer, se afla
pe morfină și, potrivit medicului ei, era „dezorientată”.
Surorile Janetei, Katherine și Jeanne le -au spus anchetatorilor despre suspiciunile lor.
Anchetatorii poliției de stat au examinat dovezile și au elaborat o nouă linie temporală conform
căreia Tessier ar fi putut să o răpească pe Maria și să o conducă la Rockford la timp pentru a efectua
un telefon la 18:57 și a se întâlni cu ofițerii de recrutare la 19:15. În conformitate cu această nouă
cronologie, ei au stabilit că Maria ar fi fost răpită ce l târziu la ora 18:20. Căutarea poliției pentru
Maria era în desfășurare până la ora 19:00, potrivit Katherinei, care a spus că s -a întors acasă de la o
petrecere la 19:00 pentru a găsi căutarea în curs.
În speranța ca Kathy să analizeze o informație foto grafică, poliția a făcut cinci poze
din anuarul Scolar din 1957 , și a identificat tabloul lui Tessier.
Împreună cu imaginea dată , s- a mai gasit un bilet de tren neutilizat, emis de un militar, de la
Rockford la Chicago, datat în decembrie 1957. Anchetato rii au luat acest lucru pentru a sugera că,
Tessier nu luase trenul în călătoria să la Chicago în schimb, și -a condus mașina acolo, ceea ce
înseamnă că , ar fi putut conduce înapoi la Sycamore după prânz, pe 3 decembrie, a răpit -o pe Maria
și a condus -o la Rockford. Poliția a localizat un prieten de la liceu al lui Tessier care , și-a amintit că ,

70
a văzut mașina pictată distinct de Tessier în Sycamore în acea după -amiază și a spus că Tessier nu a
lăsat pe altcineva să -și conducă mașina.
În iulie 2011, Departamentul de Poliție din Seattl e, care s -a alăturat poliției de stat din Illinois
în anchetă, l -a adus pe McCullough pentru interogatoriu. La început, McCullough a vorbit calm și a
colaborat, dar când s -a confruntat cu întrebări despre uciderea Mariei și locul unde se află în noaptea
crimei, a devenit evaziv și agresiv. După ce McCullough a refuzat să mai răspundă la alte întrebări,
el a fost arestat pentru răpirea și uciderea Mariei Ridulph și extrădat în Illinois.
Trupul Mariei a fost exhumat în aceeași lună pentru a verifica dovezile ADN, dar nu a fost
găsit niciunul. Cu toate acestea, un antropolog a constatat că Maria a fost înj unghiat în gât de cel
puțin trei ori cu o lama lungă ascuțită. Deși înjunghierea a fost considerată o cauză probabilă de
deces, o instanță de apel a declarat ulterior că , constatările nu exclud alte posibile cauze de deces,
cum ar fi strangularea care, nu a putut fi investigată în mod adecvat din cauza descompunerii de
țesut moale. După ce a fost convins de familiile Ridulph și Tessier, l -au acuzat oficial pe
McCullough de răpirea și uciderea Mariei.
La procesul din septembrie 2012, urmărirea penală a susț inut că McCullough a răpit – o pe
Maria și a sfârșit să o omoare, prezentând noi rapoarte de autopsie care , sugerează că Maria a fost
înjunghiată până la moarte.
Apărarea a susținut că procurorii și poliția au fost presate de familiile Ridulph și Tessier
pentru a rezolva cazul și pentru a l implica pe McCullough, deși nu existau dovezi fizice, motive sau
indicii că McCullough se afla în zona când Maria a fost răpită. McCullough, însa nu a luat poziția în
propria apărare după sfatul avocaților săi.
Pe 14. 09 . 2012 McCullough a fost condamnat pentru răpirea și uciderea Mariei Ridulph și a
primit o condamnare pe viață, cu posib ilitatea de libertate condiți onată după 20 de ani, la momentul
condamnării având 73 de ani.
McCullo ugh a făcut apel pe 13.02. 2015 la Curtea de Apel din Illinois prin care, nu a fost
vinovat pentru răpirea unui copil ca fiind în afara statutului de trei ani privind limitele în vigoare
pentru acele crime din 1957. După ce petiția lui McCullough, solicitând că condamnarea sa la omor
să fie anulată, a fost respinsă i nițial de către instanță, apărătorul a cerut instanței să reexamineze
cazul. McCullough a depus o moțiune succesivă care , nu putea fi respinsă fără o audiere de la
Procuratura Statului.

71
Ca răspuns la moțiuni, avocatul statului a efectuat o revizuire amplă a d ovezilor, ceea ce a
determinat să concluzioneze că McCullough nu ar fi putut comite crima. Probele au fost păstrate în
afara procesului care , a stabilit clar locul unde se af la McCullough în seara răpirii Mariei și a
susținut alibiul său.
În special, înre gistrări telefonice de la Illinois ce arătau că, McCullough a făcut un apel la
mama sa în acea seară de la un telefon cu plată din centrul orașului Rockford , după cum se
presupu nea la procesul său. Având în vedere calendarul apelului telefonic, distanța de aproximativ
40 de mile dintre Sycamore și Rockford și condițiile de drum înghețate, Schmack a concluzionat că
McCullough nu ar fi putut fi în Sycamore în momentul dispariției M ariei Ridulph.
În urma unei ședințe judecătorești din martie 2016, pe 15 aprilie 2016, Curtea de Circuit din
Illinois a abandonat condamnarea și sentința inițială a lui McCullough și a dispus un nou
proces. McCullough, care a rămas acuzat de crimă, a fost eliberat în acea z i, în așteptarea noului
proces. O săptămână mai târziu, judecătorul a respins acuz ațiile împotriva lui McCullough cu toate
acestea, demiterea acuzației de omor a fost fără prejudiciu în sensul că , McCullough ar putea fi
judecat din nou pentru uciderea Mariei Ridulph în cazul în care , un procuror cere acest lucru.
McCullough a fost declarat n evinovat de crima pe 12 aprilie 2017 .
După examinarea acestui caz, sunt de parerea că, nu se putea exact de adus dovezi necesare în
ceea ce ț ine de fapta de in fracți une ca aparțin ând anume lui McCullough, fiind condamnat pe
nedrept la detenția pe viață.
Astfel, era nec esar de a fi analizate din start toate dovezile cauzei, aplicarea mai multor
mijloace de examinare a cazului, chiar și posibilitatea implicarii mai multor for țe pentru cercetarea
faptei, analizarea a tuturor mișcă rilor persoanelor prezente la moment în casa familiei Ridulph, a
martorilor, a vecinilor, deasemenea traseul parcurs și posibilita țile acestora de a se î ncadra în timp,
convorbirile telefonice și istoricul acestora nu doar al lui McCullough, dar și a celorlalte perso ane
enumerate , să cerceteze locul săvârșirii infracțiunii, s.a .
Prin urmare, observ ăm din cauza dat ă, că McCullough, av ând dovezi, deci alibi perecum c ă
acesta nu putea să săvârșească fapta infrac țional ă, dup ă cum a prezentat avocatul, a fost învinuit
pentru infrac țiunea pe care , nu a sav ârșit- o, cu pedeapsa la deten țiunea pe via ță, în asa mod av ând
loc o eroare de drept , nefiind respectat principiul nevinovăției . Cu ajutorul implic ării și reexamin ării
dovezilor de c ătre avocat, acesta a fost eliberat .

72
Dacă presupunem, conform studiului dat, c ă McCullough ar fi fost condamnat pentru aceea și
faptă la pedeapsa cu moartea, aceasta pedeapsa putea fi deja executat ă până la momentul în care ,
avocatul a r fi reexaminat dovezile , astfel fiind sav ârșită o eroare de drept, care nu mai putea fi
corecta tă. Astfel, detențiunea pe viață, pentru anumite cauze, este cea mai potrivit ă pedeaps ă din
legislația penală, așa cum poate sa fie reexaminată cauza și de a se prezenta alte materiale și dovezi
importante.
De aceea este important de a efectua o cercetare corect ă a cauzei chiar de la declanșarea
cercet ării penale și a urmăririi penale, ținând cont de toate circumstanțele infracțiunii, p ână ca
persoana s ă fie pus ă a sub acuzare.

3.6.Concluzii
Concluzio nând , la acest capitol, am studiat concepți ile privind detenți a pe viață , prin care am
evidenți at ca, această pedeapsă este cea mai severă din legislați a național ă, aplicată persoanelor
fizice , ce constă în privarea de libertate a condamnatului pe viață , luând u- i locul pedepsei cu
moartea după abolirea CP al RSSM din 1961. Am analizat prevederile legislați ei național e privind
pedeapsa cu moartea, dar și literatura de specialitate privind aceasta.
Apoi, am pus în discuț ie executarea pedepsei detenți ei pe viață în Republica Moldova, unde
am analizat prevederile legislați ei în vigoare, a Codului de executare, a hotărâr ii cu privire la
aprobarea Statutului executării pedepsei de către condamnați din 16 -06-2006, și literaturii de
specialitate în materia execută rii pedepsei detenți unii pe viață în Republica Moldova.
Ca urmare , am analizat două cazuri din practica judiciară național ă, privind detenți a pe viață
după care, am ajuns la concluzia că , reglementări le codului de procedura penală , constituie pentru
practica judiciară un ghid legal și obligatoriu, potrivit caruia trebuie să se desfasoare procesul penal
din momentul pornirii acestuia și pana la ajungerea la punctul sau final, asigu rând desfasurarea
ordonata a procesului penal și inlaturarea efectuarii erorilor procesuale, astfel infaptuindu – se justitia
penală .
Activitatea de executare a hotărâr ilor penale, reprezintă un loc important în cadrul
reglementări lor procesual penale, Așa cum doar etapa executarii hotărâr ilor penale are scopul de a
realiza justitia penală , prin aducerea la infaptuire a celor stabilite prin hotărâr ile penale definitiv e.

73
Astfel, anal izând aceste doua cazuri penale, observăm ca erori de ordin procesual se întâ lnesc
frecvent în legislați e, cum ar fi analizarea necompleta a materialelor cauzei, a circumstanțe lor în care
s- a săvârși t infracți unea, a personalitatii subiectului in fracți unii, a scopului, a motivului și alte
caracteristici ce stau la baza in fracți unii penale.
Tot în acest cap itol, am realizat un studiu ce tine de aspectele de drept penal comparat în
materia detenți unii pe viață . Unde am adus exemple de reglementări le altor țări ce ț in de această
pedeapsă , prevederile legislați ei Român iei, ale Republicii Cehe, ale Republicii Franceze și unele
prevederi ale Elveț iei.
Observăm că, în cadrul tuturor acestor legislați i, detenți unea pe viață , constituie pedeapsa cea
mai aspră aplica bilă asupra persoanelor fizice, după ce a fost abolită pedeapsa cu moartea.
Deasemenea, pedeapsa cu detenți unea pe viață este aplicata doar pentru in fracți uni deosebit de
grave, precum infracțiuni contra siguranței statului; infracțiunei de omor deosebit de grav; tortura
care a avut ca urmare moartea victimei; nerespectarea regimului materiilor explozive , care a produs
moartea uneia sau mai multor personae, terorism, genocid, infracțiuni contra umanității s.a.
Fiecare stat își are termenul maxim aplicabil pentru detenți unea pe viață , condu când u- se de
circumsantele cauzei, motivul și personalitatea infractorului. Pentru Român ia este aplicabil termenul
de 25 de ani, pentru Republica Franceza este un terment de 22 de ani, dar și pedeapsă de 30 de ani,
în cazul în care persoana condamnată manifestă angajamente grave de reabilitare sociala , iar în
legislați a Elvetiei este prevazut până cel puțin 15 ani, iar în cazuri speciale 10 ani.
La fel, pentru a m ări raza de cunostinț e în acest domentiu, am studiat un caz inter național , din
SUA ce ț ine de pedeapsa cu detenți a pe viață , cazul lui Jack McCullough și a Mariei Ridulph. Acest
caz a încep ut o data cu dispari ția Mariei, în virsta de 7 ani, în anul 1957 care, a fost rapit ă și gasit ă
după cateva luni omor âtă, principalul suspect a fost Jack McCullough. Însa în acea perioada nu s – a
putut dovedi faptele acestuia, așa cum prezentase un alibi.
Cazul a fost redeschis în anul 2008 prezen tând noi dovezi asupra faptului ca Jack McCullough
a fost cel vinovat în rapirea și decesul fetei. Acesta a fost condamnat la detenți unea pe viață , însă,
mai tirziu, alte probe ale avocatului învinuit ului au avut puterea de al declara nevinovat și de al
elibera din închis oare, astfel cazul s – a incheiat pe 12 aprilie 2017. Pana la urma nu s – a putut dovedi
exact din materialele c azului, daca Jack McCullough a fost sau nu vinovat de cele intimplate, mai
ales după 50 de ani de la săvâr sirea in fracți unii.

74
Concluzio nând , putem spune c ă detenți unea pe viață , pentru anumi te cauze, este cea mai
potrivit ă pedeaps ă din legislați a penală dar, este necesar de a califica co rect in fracți unea, ținâ nd cont
de toate circumstanțe le, obiectului in fracți unii, mijloacele, motivele, de scop și de subiecț ii
infracți unii. Desigur c ă, este necesar de a ne conduce și de principiile legii penale, de p rincipiul
umanismului, legalitaț ii, democratismului, caracterului personal al răspunderii penale ,
individualizării răspunderi penale și a pedepsei penale și a altele.
Si, nu în ultimul rind este important de a asigura realizarea procesului penal și a executarii
pedepsei penale, în conformitate cu legislați a, asigu rând respectarea drepturilor, libertăților și
demnității umane, legalitatea procesului penal, egalitatea în fața legii și a autorităților, prezumția
nevinovăției, inviolabilitatea persoanei, d omiciliului, vietii private, asigurarea dreptului la apărare și
altele care vor inlatura săvârși rea erorilor în cadrul procesului penal.

75
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂ RI

Ținând cont de caracterul general al tematicii supuse cercetării și luând în calcul cerințele
regulamentare referit oare la volumul tezei de licență , este imposibil a identifica, examina și prezenta
toate problemele cu caracter teoretic și practic pe care le poate genera în jurisprudenta națională dar
și în jurisprudența internațională în material detenți unii pe viață , cât și a pedepsei cu moarte a.
Este extrem de dificil să cuprinzi în câteva cuvinte , chiar și pagini complexitatea acestor teme
care, de-a lungul secolelor, începând din antichitate și până în prezent, și -a dovedit existenta.
În urma studiului întreprins asupra acestui subiect larg, privind pedeapsa detenți unii pe viață și
pedeapsa cu moartea care, se încadrează în categoria pedepselor excepți onale din dreptul penal, am
cunoscut și am studiat încep utul istoriei pedepselor, executarea a carora au loc încă inaintea apariț iei
statului de drept.
În lupta împotriva pedepsei cu moartea de-a lungul anilor s-au alăturat nume celebre, precum
filosoful italian Cesare Beccaria care, spunea că , este o absurditate că legea care, exprimă voința
comună și detestă omuciderea o pedepsește prin aceeiaș i metodă , în scopul de a împiedică cetățenii
de a săvârși o crimă, să com ande comiterea uneia în public. Aceste declarații ale lui Beccaria, au fost
incluse într -o lucrare, prin care a schimbat anumite sisteme juridico -penale .
El mai afirmă de asemenea că, pe măsură ce pedepsele sunt mai dure, persoanele se obișnuiesc
cu acest fapt. A supra persoanei, nu intensitatea pedepsei are cel mai mare efect, ci durata acesteia.
Chiar dacă Beccaria spunea toate acestea în secolul al XVIII -lea, ele se potrivesc de minune și ere i
noastre moderne în care trăim în care , criminalii se tem mai mult să nu fie prinși, decât să nu fie
omorâți .
După statistica inter național ă, se prezintă c ă, “deși rata omuciderilor în lume , în ansamblu, a
rămas constantă în ultimii ani, în 2004, pe teritoriul american, s -au produs 5.5 omucideri la sută de
mii de locuitori, aproape triplu față de Canada unde s – au produs 1.9 de omucideri și de cinci ori mai
mult decât în Germania – 1.0 de omucideri , în condițiile în care majoritatea țărilor europene care nu
accepta pedeapsa cu moartea, au o rată a crimelor de sub 2.5.140
În plus, se consideră prin anumite calculi că, un proces care , condamnă inculpatul la moarte
este mult mai costisitor, el fiind de două sau de trei ori mai scump decât un proces normal. Așa cum ,
procesul poate să dureze extrem de mult, se estimează că se poate ajunge chiar și la 13 ani, dar sâ nt
procese care dureaza mult mai mult, până ce toate metodele de atacare în instanță sunt consumate și

140 https://www.amnesty.org/en/wha t-we-do/death -penalty/death -penalty -your -questions -answered/ , vizitat
la 02.03.2020;

76
astfel există probabilitatea ca inculpatul să își piardă dorința de a se apăra, și să își accepte astfel
sentința, care poate fi nedreaptă.
Cel mai puternic argument care poate susține aplicarea acestei pedepese este faptul că unii
deținuți ce au săvârșit anumite infrac țiuni și care , nu sunt condamnați la moarte, pot scapă din
închisoare, fie prin eliberarea condiționată, deoarece se consideră că , au avut un comportament
adecvat în închisoare, sau pot pur și simplu să evadeze, astfel repreze tând un pericol în libertate.
În legătură cu drepturile omului, nu se consideră o încălcare a ace stora atunci când , moartea
rezultă dintr -o recur gere absolut necesară la forță , de exemplu în anumite situații prin care se
realizeaza apărarea unei persoane împotriva violenței ilegale, efectuarea unei arestări legale sau
împiedicarea evadării unui deținut, reprimarea în mod legal a tulburărilor violente sau o insurecție.
După analiza legislați ei și a literatu rii de specialitate, se prezintă argumente atâ t pentru
susțin erea pedepsei cu moartea, cât și contra acesteia. Aceste argument e au la bază anumi te
elemente ale dreptului penal care, prezintă lacune de drept în sistemul judiciar.
De exemplu, sistemul în sine, care are o structură a reglementări i destul de haotic și are
anumite puncte care , se contrazic una cu alta, astfel exis tând posibilitatea de a induce uneori în
eroare pe participantii la proces, cum ar fi jurați i, judecători i, procuror i, etc. Deasemenea, pedeapsa
minimă care, se acordă anumitor infracți uni, este destul de mică, ținând cont de faptul că în
societatea no astră nu suntem tratați egal, judecata fiind realizată după statusul fiecăruia.
Un alt element care , putem spune exact că, nu funcționează , este instituț ia închisoarii care,
probabil că , încă rămâne o dilema în ceea ce ea reprezintă, dacă această este o metoda de pedepsire a
criminalilor, sau o încercare de reformare a indivizilor condamnați .
De fapt, statul nostru are în vedere doar pedepsirea celor ce comit act e infracționale. Așa cum
se consideră că pedepsirea cât mai aspră sau îndelungată va avea un impact pozitiv asupra
condamnatului, pe când este important și necesar să se realizeze reintegrarea a cestora în societate,
prin acordarea ajutor ului psihologic sau psihiatric , sau alte forme de reabilitare, pentru ca individul
ce săvârseste chiar și cel mai simplu delict , este privit de către societate, ca fiind irecuperabil, sunt
priviți că niște monștri chiar daca fură, pentru că nu au de mâncare .
În legislați e, sunt prevazute no rme pentru reabilitarea detinuț ilor, cum ar fi munca în pușcă rie,
biblioteca care , este pusă la dispozitia fiecă ruia, oferirea anumitor studii de scolarizare medii și
profesional e, chiar și psihologul. Însă în realitate nu fiecare dintre condamnați se folosesc de aceste
favoruri.

77
De aceia ar fi necesar de a analiza încă o data prevederile legislați ei și de a introduce careva
novaț ii, pentru a ac apăra interesul persoanelor condamnate asupra acestor favoruri și posibilităț i, cu
scopul reabilită rii și reintegră rii în societate.
În concluzie, chiar în cele mai înalte legi Europene, pedeapsa cu moartea este un proces care ,
îngrădește dreptul omului la viață . Chiar dacă unele personae nu respectă acest lucru, săvâr sind
omoruri asupra semenilor sai , acestia nu ar trebui să fie pedepsiti prin aceiasi metoda de către un stat
ce are scopul de a asigura bunăst area individului.
Diferite statistici efectuate î n statul Arizona din S.U.A , în Suedia , Franța au arătat că , în urma
abolirii pedepsei cu detențiunea pe viaț ă a crescut numărul persoanelor condamnate pentru omor.
Alte cifre au demonstrat însă că , desființarea pedepsei cu moartea nu produc e o creștere a
criminalității , după cum introducerea ei nu contribuie în mod absolut și nici măcar relativ la
micșorarea acestui fenomen . Prin urmare , unii s -au afirmat că pedeapsa cu moartea constituia o
frână a creșterii numarului infracțiunilor, mai ales a infracțiuni lor celor mai grave , sancționate cu
această pedeapsă.
Este important de evidenți at că , justiția ar trebui să nu fie atât de indulgentă în ceea ce
privește tinerii care comit crime și, în loc să fie iertătoare, ar trebui să le acorde o atenție majoră , ar
trebui să se realizeze sesiuni cu psihologul sau psihiatrul, de a se studia cauzele faptelor acestuia,
motivele, și desigur de al indrepta, cu scopul reabilită rii dar și pentru a nu săvârși recidive.
Înca o afirmaț ie care , are loc în societatea noastra, vi ne din reglementări le legislați ei privind
dreptul la viață , ca fiind fundamental. și când opoza nții pedepsei cu moartea spun că , se încalcă
astfel un drept al persoanelor inc ulpate, ca raspuns sunt întrebaț i “cum rămâne cu dreptul la viață al
victimelor? Sau cu respectul pe care societatea este datoare să îl arate familiilor victimelor?”141 Prin
astfel de afirmaț ii susținătorii pedepsei cu moartea, sunt de parerea că, statul este nevoit de a arăta că
prețuiește viețile cetățenilor săi și că este capabil să p edepsească orice încălcare a acestui drept de o
manieră fermă și pe măsur ă.
După cum am mai spus, dezavantajele pedepsei cu moartea se vad pri n faptul că , se pot comite
erori de drept iremediabile. Au existat o mulțime de cazuri în istorie în care , tocmai după moartea
acuzaților, s -a descoperit că aceștia au fost nevinovați. La fel, s usținătorii religiei ne spun că, viața a
fost dată de la Dumnezeu și doar El poate să o ia.

141 Poenaru I., Pedeapsa cu moartea: „pro” sau „contra”?, Ed. Lumina Lex, București, 1994;

78
În concluzie, oricat nu vom relata acest subiect, p edeapsa cu moartea este prima pe deapsă pe
care a cunoscut -o omenirea. Poate din acest motiv este considerată a fi învechită, barbară și
neconformă cu vremurile moderne în care trăim.
În ceea ce priveste materia detențiunii pe viață, are o importanță deosebită, Așa cum la
momentul de fa ță, aceasta este adesea sancțiunea penală cea mai grea în majoritatea țărilor unde
pedeapsa cu moartea nu se aplică .
Condamnații pe viață, cei ce au comis infracțiuni foarte grave sunt considerati o categorie
aparte în sistemul justiției penale, trebuind să fie tratați ca atare. Acestia având necesități specifice
ca rezultat al duratei nedeterminate a condamnării lor și diferitelor motivații care , stau la baza
comportamentului lor infracțional, det ențiunea pe viață prevede situa ții deosebite pentru deținut cu m
ar fi: izolarea socială, sedentarismul, singurătatea și altele.
Detențiunea pe viață suscită reacții emoționale dată fiind natura gravă a infracțiunilor comise
de către cei condamnați. Opinia publică este adesea indulgentă față de detenția pe viață, ca ș i față de
pedeapsa capitală, deoarece sancțiunile penale sunt impresionante pentru populația obișnuită.
Problemele speciale pe care le ridică situația condamnaților pe viață nu interesează numai
condamnații ca indivizi, ci întregul sistem penitenciar. Din studii reiese că cei condamnați la
detențiune pe viață au adesea tulburări psihice sau de comportament așa încât, pentru evitarea
acestora, se impune a fi aplicate diferite forme de tratament, educație fizică, studii, muncă în
atelierele penitenciarelor, c ontacte mai strânse cu lumea exterioară.
După ce am studiat concepți ile, reglementări le național e, practica judiciară , aspe cte de drept
comparat cu alte țări în materia detenți unii pe viață , precum și analiza studiului de caz, putem spune
că, problematica complexă și lacunele pe care o pune detențiunea pe viață ne determină să
considerăm că , este necesar ca legislației noastre penale și practici judiciare să -i fie aduse unele
schimbari, introducerea unor noi prevederi și novatii, dar și evidenți erea celor care sunt prevazute la
moment, în prim plan.
Astfel, este important ca pedeapsa cu detențiunea pe viață să fie aplicată doar dacă este absolut
necesar, pentru a proteja societatea, și doar pentru infractori i care, au comis infracțiuni cu un grad
inalt de pericol social , asigu rând măsuri de securitate sporită pentru deținuții foarte periculoși pentru
societate.

79
Încarcerarea condamnaților la detențiune pe viață să se facă cu respectarea și asigurarea
principiilor dreptului penal, asigurarea demnității lor umane și a normelor privind tratamentul
deținuților. După încarcerare să se asigure evaluarea personalității și a necesităților fiecărui
condamnat la detențiune pe viață, pentru a i se stabili programele de educație, muncă remunerată,
încad rarea în activitățile religioase, culturale, sportive și altor activități instructive și tratament ce se
impun pentru reabilitarea condamnatului.
Așa cum una dintre situaț iile deosebite pentru deținut este pierderea simțului responsabilității
condamnațilo r pe viață, este necesara înlesnirea participării lor la toate activitățile din penitenciar,
precum și posibilitatea unor schimburi și contacte sociale cu lumea din exterior și, mai ales, de a fi
vizitați în mod regulat de către persoane le lor apropiate .
Din cele analizate în legislați a național ă, legislați a Român a, dar și în literatura de specialitate,
practicile înregistrate de sistemul penitenciar autohton și experiențele existente la nivel european,
putem concluziona că , sistemul penitenciar și societatea din Moldova a elaborat mai multe inițiative
menite să implementeze mecanismul individualizării executării pedepsei pentru persoanele
condamnate și exprimă un interes sporit pentru introducerea unui sistem bazat pe individ ualizarea
executării pedepsei.
La momentul actual este necesar de o revizuire a legislați ei penale, procesual penale, dar și
executionale, a mai multor priorități privind atît securitatea deținuților, dar și reintegrarea socială a
condamnaților.
Ar fi bi nevenite, dezvoltarrile programelor educaționale, de asistență psihologică și asistență
socială în cazul detenției, precum și a metodol ogiilor de lucru. La fel, de a se implementa și dezvolta
programele de reintegrare socio – profesională, adaptată după nevoile persoanelor private de libertate
și cerințelor pieței de muncă la momentul actual care, să permită accesul acestora la o ofertă
diversificată de p rograme de formare profesională . Iar după ce a fost incadrat în al doilea sau al
treilea regim de detenți e, a persoanelor condamnate pe viață , după transferul în penitenciare de tip
semi – închis sau deschis de a fi antrenat în activități social -utile precum și ocuparea unui loc de
muncă.
Deasemenea, aceste activităț i ale condamnați lor, pot fi realizate în asa mod că, ar putea aduce
beneficii de ordin economic atat penitenciarului, cât și individului.
Realizarea unor activităț i de recuperare destinate persoanelor private de libertate aflate în
sistemului penitenciar este necesară pentru facilitarea reintegrării sociale și prevenirea recidivei.

80
Deasemenea pentru instituția penitenciară, ar fi necesar prin modificarea cerințelor în cadrul
concursului la angajare sau promovare în funcția de șef de penitenciare, să fie introduse, pe linga
studiile juridice, experienț a în muncă , dar și aptitudini în domeniul managementului, tratamentului
deținuților s.a.
Înțelegem că, Ministerul Justiției și Departamentul Instituțiilor Penitenciare, va fi nevoit să
aloce suficiente resurse financ iare pentru a stimula angajarea în penitenciare, a specialiștilor
calificați în domeniul psihologiei, sociologiei, asistenței sociale și pedagogiei.
Însă, deficitul de personal cu care , se confruntă în prezent instituț iile din țara noastră împiedică
chiar desfășurarea celor mai element are programe educative și psihosociale din școli le primare,
medii și profesionale, Așa cum nu sunt motivaț i tinerii în studierea și în devenirea de specialist in tr-
un anumit domeniu pentru că, nu se alocă resurse financiare.
Deasemenea, pentru a fi stimulate, persoanele condamnate și pentru promovarea bunelor
practici, a informării publicului despre rezultatele obținute , este nevoie de realizarea activităților de
comunicare și colaborare cu massmedia.
Deasemenea se prezintă o idee, că în anumite activități de informare și comunicare ar putea fi
antrenați chiar și condamnații, de exemplu: editarea ziarelor, producerea unor emisiuni ra dio,
elaborarea unor publicații, ceea ce ar contribui la o percepție mai pozitivă a deținuților , ar putea
facilita reintegrarea lor socială și ar încuraja și personalul penitenciar să fie mai motivat atît în
asigurarea transparenței, precum și în promovarea unor practici de succes care , în ultimă instanță,
vor contribui la un climat pozitiv în întreaga societate și la o imagine umană a sistemului penitenciar
și al condamnaților.
Acest studiu realizat în mod științific , necesită de a fi dezvoltat în perspectivă prin realizarea
unor investigații suplimentare axate pe probleme ce țin de pedeapsa cu moartea și detenț iunea pe
viață , prin îmbogaț irea litaraturii de specialitate cu istoria acestor pedepse și concepți i, pr in
realizarea articolelor stiinț ifice, și analizând problemele și lacunele practicii judiciare atâ t național e
cât și internațional e, de a se revizui undele prevederi legislativ e și de a se implementa altele actuale,
înlăturând aceste lacune și erori de drept.

81
BIBLIOGRAFIE

Acte legislativ e:
1. Constituția Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994, Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 1 din 12.08.1994;
2. Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,
semnata pe 4 noiembrie 1950 la Roma și intrata în vigoare pe 3 septembrie 1953 ;
3. Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii
Moldova nr. 122 –XV din 14. 03. 2003;
4. Cod penal al Republicii Moldova din 18. 04. 2002, Publicat : 14.04.2009 în
Monitorul Oficial Nr. 72 -74, art Nr: 195;
5. Codul penal, aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961 (Veștile
Sovietului Suprem al R.S.S. Moldovenești, 1961), ( abrogat);
6. Codul de Executare al Republicii Moldoval, Legea nr. 443 -XV din 24.12.2004,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 34 -35/112 din 0 3.03.2005;
7. Ansamblul de Reguli Minime pentru tratamentul deținuților și recomandările
referitoare la acesta, Rezoluția Adunării Generale a ONU din 30 august 1955, Nr. 415;
8. Ansamblul Regulilor Minime ale Națiunilor Unite cu privire la administrarea justiției
pentru minori (Regulile de la Beijing), Rezoluția Adunării Generale a ONU din 29 noiembrie 1985,
Nr. 40/33;
9. Hotărarea Nr. 583 din 26 -05-2006 cu privire la aprobarea Statutului executării
pedepsei de către condamnați , Publicat : 16-06-2006 în Monitorul Oficial Nr. 91 -94 art. 676;
10. Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz -Yeri) Nr.344 -XIII din
23.12.94;
11. Al II – lea Protocol facultativ al Pactului Internațional privind drepturile civile și
politice vizând abolirea pedepsei cu moartea, adoptat printr -o rezoluție a Adunării Generale a ONU
la 15 decembrie 1989
12. Protocolul nr. 6 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
fundamentale, privind abolirea pedepsei cu moartea, semnat la Strasbourg, 28.0 4.1983;

82
13. Protocolul nr. 13 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale privind abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanțele, semnat la Vilnius,
03.05.2002;
14. Convenți a cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a
Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, în vigoare din 1990;
15. Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva torturii și altor pedepse ori
tratamente cu cruzime, inumane sau degradante adoptată prin Rezoluția 39/46 din 10 decembrie
1984 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, intrată în vigoare la 26 iunie 1987,
Republica Moldova a aderat la Convenție prin Hotărârea Parlamentului R. Moldova, nr. 473 din 31
mai 1995. În vigoare pentru Republica Moldova la 28 de cembrie 1995;
16. Protocolul opțional la Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori
tratamente cu cruzime, inumane sau degradante adoptat de Adunarea Generală a ONU la 18
decembrie 2002, semnat de R. Moldova la 16 septembrie 2005 și ratificată prin Legea nr. 66 din 30
martie 2006, intrat în vigoare pentru Republica Moldova la 24 iulie 2006;
17. Tratatul instituind Comunitatea Eu ropeană (versiunea consolidată) publicat în J.O. nr.
C325 din 24 decembrie 2002;
18. Tratatul asupra Uniunii Eu ropene (versiunea con solidată) publicat în J.O. nr. C325
din 24 decembrie 2002;
19. Document Final Nr. 202 din 04 -11-1986 al reuniunii de la Viena a reprezentantilor
statelor participante la CSCE, p ublicat la 30-12-1998 în Tratate Inter național e Nr. 1 art. 202;
20. Convenția americană relativă la drepturile omului adoptată în 1969 și intrată în
vigoare în 1978;
21. Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, adoptat de Adunarea
Generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția ⁠ 2200A (XXI) din 16 decembrie 1966 , intrat în vigoare la
23 martie 1976 ;
22. Document al Reuniunii de la Moscova, a Conferinței asupra dimensiunii umane a
OSCE din 04. 10 . 1991;
23. Legea Nr. 677 din 08 -12-1995 privind modificarea și completarea Codului penal,
Codului de procedură penală și a Codului de executare a sancțiunilor de drept penal;
24. Legea privind modificarea art.24 al Constituției Republicii Moldova din 29 iunie
2006;

83
25. Constitutia Român iei din 31. 10. 2003, Publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr.
767 din 31/10/2003;
26. Cod Penal al Român iei adoptat în 2009 prin Legea 286/2009 și intrat în vigoare la 01.
02. 2014;
27. Codul de procedura penală al Român iei din 1 iulie 2010, Publicat în M. OF. nr. 486
din 15 iulie 2010;
28. Legea Nr. 292 din 21 -12-2007 privind modificarea și completarea unor acte
legislativ e, Publicat : 08 -02-2008 în Monitorul Oficial Nr. 28 -29 art. 82;
29. Decret – Lege a Român iei nr.6 din 7 ianuarie 1990 pentru abolirea pedepsei cu
moartea, pentru modificarea și abrogarea unor prevederi din Codul penal și alte acte normative,
publicat în M.Of. nr. 4/8 ian. 1990;
30. Legea Român iei nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative
de libertate dispu se de organele judiciare în cursul procesului penal, în vigoare de la 01 februarie
2014;
31. Codul penal al Republicii Cehe, adoptat prin Legea din 8 ianuarie 2009 și intrat în
vigoare la 1 ianuarie 2010;
32. Codul penal al Republicii Franceze, adoptat la 22 iulie 1992, în vigoare din 1 martie
1994;
Manuale și publicații:
33. Anghel N. Dreptul Executării Sancțiunilor Penale. București: Universitatea Titu
Maiorescu, 2002;
34. Angelescu, C., Pedeapsa cu moartea la români în veacul al XIX -lea, București, 1927;
35. Antoniu, G., Aplicarea legii penale în timp. Partea generală, București, 1972;
36. Basarab M. Drept penal. Partea generală. Vol.I. Cluj -Napoca: Lumina Lex, 1997;
37. Basarab M., Pașca V., Mateuț Gh., Butiuc C., Codul penal comentat. Vol I – Partea
generală, Ed. Ha mangiu, București 2007, p. 341;
38. Barbu G. S., Șerban A., Drept execuțional penal, Ed. C.H. Beck, ed. a II – a,
București 2007;
39. Bîrsan C., Convenția europeană a drepturilor omului.Comentariu pe articole.Vol.1.
Drepturi și libertăți, Ed. All Beck, 2010;
40. Bodea, R., Pedeapsa închisorii și a detenției pe viată, Editura Anotimp, Oradea, 1998;

84
41. Bodrodac A., Gherman M., Maldea N., Aldea C.T., Costa M.M., Stiuj V. Manual de
drept penal. Partea generală. Chișinău: Tipografia Centrală, 2005;
42. Botnaru S., Grama M., Șavc a A., Grosu V. Drept penal. Partea generală. Vol.I.
Chișinău: Cartier juridic, 2005;
43. Brinza S., Stati V., Drept penal. Partea Specială, vol. I, Chișinău: Firma Editorial –
Poligrafică „Tipografia centrală", 2011;
44. Brînză S., Stati V., Drept penal. Partea specială, vol. II, Chișinău: Firma Editorial –
Poligrafică „Tipografia centrală", 2011;
45. Brînză S., Stati V., Manualul judecătorului pentru cauze penale, Chișinău: Firma
Editorial -Poligrafică „Tipografia centrală", 2013;
46. Brînză S., Stati V., Tratat de drept penal. Partea Specială, vol. I, Chișinău: Tipografia
Centrală, 2015;
47. Bulai C., Drept penal roman, Partea general, Vol.I, București, 1992;
48. Bulai C., Bulai B. N. , Manual de drept penal. Partea generala. Editura: Universul
Juridic , Anul aparitiei: 2007;
49. Ciobanu I. Criminologie. Vol.II. Chișinău: Cartdidact, 2004;
50. Dolea I., Român Dm., Vîzdoagă T., Rotaru V., Cerbu A., Ursu S., Botezatu R.,
Șterbeț V., Erjiu E.. Codul de procedură penală. Comentariu, Cartier juridic. 2005;
51. Grama M., Botnaru S., Șavga A., Grosu V., Drept penal. Partea generală, vol. I ,
Chișinău: Cartier juridic, 2005;
52. Fodor I., Închisoarea în „Explicații teoretice ale Codului penal român”, vol.II,
Ed.Academiei, București, 1970;
53. Niciu Marțian, Marcu Viorel, Diac onu Nicoleta, Purdă Nicolae, Macarovschi Laura,
Culegere de documente de drept internațional public, vol. II, Ed. Lumina Lex, București, 1997;
54. Niculeanu C., Reflecții privitoare la pedeapsa detențiunii pe viață, Curierul judiciar
nr. 3/2006, Ed. C.H. Beck, p. 74
55. Poenaru I., Pedeapsa cu moartea: „pro” sau „contra”?, Ed. Lumina Lex, București,
1994;
56. Popescu, Corneliu, Liviu, Primul Congres Mondial împotriva pedepsei cu moartea, în
„Revista Română de Drepturile Omului” nr. 21/2001;
57. Udrea M. , Drepturile omului și pedeapsa capitală, Ed. Lumina Lex, București, 2004;

85
58. Udroiu M,, Predescu O., Protecția europeană a drepturilor omului și procesul penal
român, Editura C. H. Beck, București, 2008;

Surse wep:
59. Rezoluția Parlamentului European din 8 octombrie 2015 referitoare la pedeapsa cu
moartea, https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA -8-2015 -0348_RO.html , vizitat la
25.02. 2020;
60. Referendumul din 24 noiembrie 1996 , https://r u.wikipedia.org/wiki/
%D0%A0%D0%B5%D1%84%D0%B5%D1%80%D0%B5%D0%BD%D0%B4%D1%83%D0%B
C_%D0%B2_%D0%91%D0%B5%D0%BB%D0%BE%D1%80%D1%83%D1%81%D1%81%D0
%B8%D0%B8_(1996) , vizitat la 25.02. 2020;
61. Convenția CEDO https://www.echr.coe.int/Documents/Convențion_RON.pdf , vizitat
la 25.02.2020;
62. Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptată la 16 decembrie 1948 , prin
Rezoluția 217 A https://www.ohchr.org/EN/UDHR/Documents/UDHR_Translations/rum.pdf , vizitat
la 26.02.2020;
63. Carta Organizatiei Națiunilor Unite adoptată la 24 octombrie 1945,
https://ro.wikipedia.org/wiki/Carta_Organiza%C8%9Biei_Na%C8%9Biunilor_Unite , vizitat la
26.02.2020;
64. Carta drepturil or fundamentale a Uniunii Europene proclamată la 7 decembrie 2000,
https://ro.wikipedia.org/wiki/Carta_Drepturilor_Fundamentale_a_Uniunii_Europene , vizitat la
26.02.2020;
65. Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptată la 16 decembrie 1948 , prin
Rezoluția 217 A https://www.ohchr.org/EN/UDHR/Documents/UDHR_Translations/rum.pdf , vizitat
la 26.02.2020;
66. Carta Organizatiei Națiunilor Unite adoptată la 24 octombrie 1945, https://ro.
wikipedia.org/wiki/Carta_Organiza%C8%9Biei_Na%C8%9Biunilor_Unite , vizitat la 26.02.2020;
67. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene proclamată la 7 decembrie 2000,
https://ro.wikipedia.org/wiki/Carta_Drepturilor_Fundamentale_a_Uniunii_Europene , vizitat la
26.02.2020;

86
68. Constitutia Republicii Belarus intrata in vigoare din 30.03.1994, https://www.wipo.
int/edocs/lexdocs/laws/en/by/by016en.pdf , vizitat la 28.02.2020;
69. Codul Penal al Republicii Belarus, http://www.pravo.by/document/?
guid=3871&p0=hk9900275 , vizitat la 24. 02. 2020;
70. Cazul “Francis v. Resweber”, https://en.wikipedia.org/wiki/Louisiana_ex_rel.
_Francis_v._Resweber , vizitat la 01.03.2020;
71. Codul penal al Republicii Franceze, adoptat la 22 iulie 1992, in vigoare din 1 martie
1994, https://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do?cidTexte=LEGITEXT000006070719 , vizitat la
01.03.2020;
72. Cazul lui Jack McCullough, https://en.wikipedia.org/wiki/Murder_
of_Maria_Ridulph , vizitat la 03.03.2020;
73. Codul de procedura penala al Republicii Franceze, https://www.legifrance.gouv.fr/
affichCode.do?cidTexte=LEGITEXT000006071154 , vizitat la 01.03.2020;
74. https://ro.wikipedia.org/wiki/Conven%C8%9Bia_European%C4%83 _a_Drepturilor_
Omului , vizitat la 26.02.2020;
75. https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/worl d/20190212STO25910/inform
atii-esentiale -privind -pedeapsa -cu-moarte -in-europa -si-in-lume , vizitat la 27.02.2020;
76. https://jurisprudentacedo.com/Convenția -CEDO/Protocolul -13.html , vizitat 27. 02.
2020;
77. https://www.europarl.europa.eu/resources/library/images/20190215PHT26617/20190
215PHT26617_original.jpg , vizitat la 24. 02. 2020;
78. https://www.amnesty.org/en/what -we-do/death -penalty/death -penalty -your-questions –
answered/ , vizitat la 28.02.2020;
79. https://www.hrw.org/news/2012/04/09/syria -extrajudicial -executions , vizitat la
28.02.2020;
80. https://www.amn esty.org/en/what -we-do/death -penalty/ , vizitat la 28.02.2020;
81. https://ro.wikipedia.org/wiki/Declara%C8%9Bia_de_independen%C8%9B%C4%83_
a_Statelor_Unite_ale_Americii , vizitat la 26.02.2020;
82. https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/ATAG/2019/635516/EPRS_ATA(20
19)635516_EN.pdf , vizitat la 24. 02. 2020;
83. http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/10015.ro08.pdf vizitat la
02.03.2020;