LIST Ă DE ABREVIERI ……………………………………………………….3 INTRODUCERE ……………………………………………………………….5 CAPITOLUL I. FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL 1.1. Constituirea… [616731]

2 CUPRINS

LIST Ă DE ABREVIERI ……………………………………………………….3

INTRODUCERE ……………………………………………………………….5

CAPITOLUL I. FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL

1.1. Constituirea Fondului Monetar Internațional ………………………….. ….. 8
1.2. Obiectivele Fondului Monetar Internațional ………………………….. …. 15
1.3. Finanțarea Fondului Monetar Internațional ………………………….. ….. 16
1.4. Structura Fondului Monetar Internațional ………………………….. …….. 27

CAPITOLUL II. BANCA MONDIALĂ

2.1. Constituirea și istoria Băncii Mondiale ………………………….. ………….. 35
2.2. Obiectivele Băncii Mondiale ………………………….. ………………………… 37
2.3. Structura Băncii Mondiale ………………………….. ………………………….. . 37
2.4. Finanțarea Băncii Mondiale ………………………….. ………………………… 40
2.5. Destinațiile împrumuturilor acordate de către Banca Mondială ……. 42
2.6. Instituțiile Băncii Mondiale ………………………….. ………………………….. 45
2.7. Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare ……………. 48
2.8. Corporația Financiară Internațională ………………………….. ……………. 53
2.9. Asociația Internațională de Dezvoltare ………………………….. …………. 57
2.10. Asociația de Garantare Multilaterală a Investițiilor ……………………. 59
2.11. Centru Internațional de Reglementare a Diferendelor din Domeniul
Investițiilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. 64

CONCLUZII ………………………………………………………………………………… 65

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………. ………………………….6 7

3 LIST Ă DE ABREVIERI

F.M.I. – Fondul Monetar Internațional;
B.M. – Banca Mondială;
I.T.O. – Organizația Internațională a Comerțului;
S.U.A. – Statele Unite ale Americii;
B.I.R.D. – Banca Internațională pentru Reconstrucție și
Dezvoltare;
A.I.D. / I.D.A. – Asociația Internațională de Dezvoltare;
I.F.C. / C.F.I. – Corporația Financiară Internațională;
M.I.G.A. / A.G.M.I. – Agenția de Garantare Multilaterală a
Investițiilor;
O.N.U. – Organizația Națiunilor Unite;
E.C.O.S.O.C. – Consiliul Economic și Social al Națiunilor
Unite;
D.S.T . – Special Drawing Right (drepturi speciale de
tragere);
FAS – Facilitatea de ajustare structurală;
FASE – Facilitatea de ajustare structurală extinsă;
FTS – Facilitatea pentru Transformare Sistematică;
W.T.O. – Organizația Mondială a Comerțului;
G.A.B. – General Arrangements to Borrow (Acordul
general de împrumut);
N.A.B. – New Arrangements to Borrow (Noile acorduri
de împrumut);
G20 – Grupul celor 20 de ministrii ai finanțelor și ai
guvernatorilor bă ncii centrale;
U.E. – Uniunea Europeană;
H.I.P.C. – Țări Sărace cu Datorii Mari;
C.A.S. – Strategii de Asistență pe Țară;
S.S.P. – Documente de Strategie pe Sectoare;

4 I.C.S.I.D. – Centru Internațional de Reglementare a Diferendelor
din Domeniul Investițiilor;
W.B.I. – Institutul Băncii Mondiale;
H.G. – Hotărâre de Guvern;
B.N.R . – Banca Națională Română;
F.S.A.P. – Financial Sector Assessment Program;
F.S.A. – Financial Sector Assessment;
B.E.R.D. – Banca Europeană pentru Recons trucție și
Dezvoltare;
B.E.I. – Banca Europeană de Investiții;
M.E.N.A. – Este un acronim din limba engleză care se
referă la Orientul Mijlociu și Africa de Nord, care
corespunde Orientului Mijlociu.

5 INTRODUCERE

Instituțiile financiare internaționale sunt organizații internaționale de
specialitate, cu un profil foarte bine determinat, fiind organizate nu după
principiul egalității suverane, ci în raport cu participarea financiară a
membrilor, la capitalul ori la bugetul acestora.
Acestea joacă un rol important în viața mondială, uneori extrem de
controversat, atât în direcția eforturilor țărilor membre de a participa la
decizii, cât și în obținerea unor f onduri, în anumite condiții, cât mai
favorabile.
Motivația înființării, organizării și funcționării unei instituții financiare
internațională este dată de cererea de produse și serv icii care se
manifestă pe piață .
Trebuie avut în vedere faptul că, indif erent de profilul instituțiilor
financiare internaționale, ace stea nu pot funcționa în lipsa informațiilor
eficiente și complexe asupra evoluției pieței, a ofertei existente în fiecare
moment, fără o fundamentare competentă și amănunțită.
Lucrarea Instituții financiare internaționale este structurată pe două
capitole.
În primul capitol sunt prezentate aspectele generale privind Fondul
Monetar Internațional, iar î n capitolul doi este prezentată Banca
Mondial ă cu instituțiil e acesteia.
Fondul Monetar In ternațional și Banca Mondială au o origine
comună, fiind create în iulie 1944, la Conferința de la Bretton Woods. La
negocieri au participat del egații din 45 de țări.
Creat pentru a veni în ajutorul unor țări cu dificultăți economice și
financiare, acest proiect comun s -a dorit a fi un mecanism de stabilitate a
schimburilor și convertibilității monetare, a evitării concurenței și a
conduitei politicilor unilaterale.

6 Fondul Monetar Interna țional exercit ă un interes constant în lumea
economiei, a finan țelor și a dezvolt ării. Universitarii studiaz ă rolul s âu în
istoria sistemului monetar interna țional. Guvernele se intereseaz ă de
contribu ția la marile probleme monetariste și financiare interna ționale ale
momentului. Presa urm ărește deciziile pe care le ia și observa țiile pe
care le formuleaz ă referitor la țările puternice. În sfârșit, conduc ătorii
țărilor în curs de dezvoltare examineaz ă ajutorul financiar pe care îl pot
primi, precum și politica propus ă.
Fondul Monetar International (F .M.I.) și Ban ca Mondial ă (B.M.) au
fost create in 1944, la Conferin ța de la Bretton Woods. Ele au fost
concepute s ă se completeze una pe cealalt ă în implementarea unei
economii liberale în lume.
La început, sistemul Bretton Woods a inclus Organiza ția
Interna țional ă a Comer țului (I .T.O.) care, împreun ă cu F .M.I. și B.M.,
trebuia s ă îndep ărteze economia mondial ă de politicile nes ănătoase care
au cauzat depresia din perioada interbelic ă: protec ționismul comercial,
devalorizarea competitiv ă a monedelor nationale și dezvoltarea
economic ă inegala.
Tandemul F .M.I./Banca Mondial ă a reac ționat deviindu -și politicile și
scopul către stoparea comunismului prin politici preferen țiale, în acela și
timp urm ărindu -și mandatul ini țial.
Sfârșitul R ăzboiului Rece a confirmat superioritatea economiilor de
piață, iar sistemului Bretton Woods i s -a acordat credit pentru cre șterile
importante ale prosperit ății modiale dup ă al doilea R ăzboi Mondial.
Elementele sistemului Bretton Woods: comer țul liber, stabilitate
monetar ă și dist ribuirea eficientă a resurselor au devenit formule
standard ale dezvolt ării. Aceste elemente, operative în economia global ă
din 1944, trebuie supuse testului realit ății, iar promotorii lor din timpul
Războiului Rece – F.M.I. și Banca Mondiala – trebuie s ă suporte o
ajustare a mandatului lor.

7 Obiectivul F.M.I. este de a oferi ajutorul statelor membre pentru a
depăși dificulțățile de orgine structurală ale balanțelor de plăți, care
necesită în general o perioadă de ajustare mai mare.
O viziune de ansamblu a supra activității instituțiilor financi are
internaționale în condițiile unei economii funcționale de piață, va fi
prezentă în lucrarea de față, cu atât mai mult cu cât obiectivul final al
acestor instituții îl constituie obținerea de profit maxim cu efort minim .
Lucrarea de față, prin cele analizate și exprimate, aduc e în prim -plan
conștientizarea rolului de mare importanță al instituțiilor financiare
internaționale.

8

CAPITOLUL I.
FONDUL MONETAR INTER NAȚIONAL

Figura 1 .1. Sigla F.M.I.
Sursa: International Monetary Fund
https://www.imf.org/external/index.htm

1.1. Constituirea Fondului Monetar I nternațional

După al doilea război mondia l, toate statele lumii au fost nevoite să
organizeze reuniuni internaționale care să găsească soluții în vederea
relansării economiei mondiale , în urma situațiilor dificile prin care au
trecut .
Desfășurată într e 1 și 22 iulie 1944, conferința de la Bretton Woods
a rămas în amintirea partipanților ca fiind una dintre cele mai strălucite
reuniuni internaționale.

9 În stațiunea Bretton, din statul New Hampshire (S.U.A.) s-a ținut
conferința participând la aceasta câteva mii de specialiști în probleme
economice, financiare, politice și, au fost invitați ca juriști, experți,
doctrinari, reprezentanți ai 44 de state.
Impunătorul hotel Mount Washington din Bretton Woods a găzduit,
pe durata a trei săptămâni, convorbir ile și lucrările care au avut ca scop
căutarea și prezentarea remediilor pentru combaterea dezordinii și
instabilității monetare cronice, soluții de înlăturare a barierelor vamale
excesive și a restricțiilor care nu s -au tarifat în comerțul internațional ș i
alte probleme monetare internaționale cu care se confruntau statele;
soluționarea acestor probleme viza un nou stil al vieții economice
internaționale, având la bază dezvoltarea tranzacțiilor, a schimburilor, și
mișcarea capitalului internațional în cont ext multilateral.
Planul Keynes1 (după numele autorului său – John Maynard
Keynes, recunoscut ca cel mai mare economist al lumii între cele două
războaie mondiale) preconiza înființarea unei Uniuni Internaționale de
Clearing, administrându -se un model de monedă internațională cu o
valoare fixă în raport cu aurul, denumită BANCOR. Moneda a fost emisă
într-un volum corespunzător nevoilor comerțului internațional și fiecare
țară era necesar să dețină obligatoriu o cotă necesară dezvoltării
schimburilor sale comerciale externe.
Planul White2 (planul a fost numit după ministrul de finanțe S.U.A. –
Hanry B. White) preconiza înființarea unui Fond Monetar Internațional,
constituit din monede naționale și aur, furnizându -se astfel țărilor
membre, valuta străină care era necesară pentru realizarea tranzacțiilor
comerciale externe și pentru stabilirea echilibrului balanțelor de plăți, în
schimbul monedei lor naționale.

1 Matei, I.V., Răduț, D. (2 005) Instituții financiar -bancare internaționale, Editura Sitech, Craiova, p.67.
2 Op. cit., p.69.

10 Conferința a adoptat în liniile sale principale Planul White. Conferința
monetară din 1944 a pre văzut prin acordurile încheiate, înființarea a
două instituții: Fondul Monetar Internațional (F.M.I.) și Banca
Internațională pentru Recon strucție și Dezvoltare ( B.I.R.D. ).
Fondul monetar Internațional3 și-a început activitatea oficială la data
de 1 mart ie 1947 și a avut în componența sa 39 de țări membre, astăzi
numărând 188 de state .
Scopul Fondului Monetar Internațional a fost promovarea u nei
sănătoase economii mondiale durabile, facilitarea comerțului
internațional, asigurarea stabilității sis temulu i monetar internațional și
remedierea problemelor monetare internaționale.4
Sistemul monetar internațional este format din instituțiile F.M.I.,
B.I.R.D, A.I.D., C.F.I . și A.I.G.M. (Figura 1. 2.). Mai multe detalii despre
fiecare ins tituție în parte vom ve dea în sub capitolele următoare.
Fiecare din tre aceste instituții au un rol bine determinat în ceea ce
privește acordarea de sprijin țărilor în curs de dezvoltare, în vederea
finanțării unor proiecte de creare și modernizare a infrastructurii
economice și sociale.

3 Jinga, V., (1981) Moneda și problemele ei contemporane, Volumul I., Editura Dacia, Cluj -Napoca,
p. 257;
Oprescu, D., (1981) Sistemul monetar internațio nal, Editura Acadamiei, București, p. 20;
Florescu, G., (1973) Statutul juridic al Fondului Monetar Internațional, ca instituție specializată a
O.N.U., în Revista română de drept 29, Nr. 9, p. 35 -42.
4 Celelalte scopuri ale Fondul Monetar Internațion al, care sunt prezentate detaliat în primul articol al
Prevederilor Acordului de Înființare sunt: « de a facilita extinderea și creșterea echilibrată a comerțului
internațional și de a contribui astfel la promovarea și menținerea unui nivel înalt al angajăr ilor și al
venitului real și de dezvolta resursele productive ale tuturor țărilor membre; de a promova stabilitatea
schimbului, de a menține disciplina în acordurile de schimb între membri și de a evita deprecierea
schimbului competitiv; de a asigura asist ență în stabilirea unui sistem multilateral de plăți pentru
tranzacțiile curente dintre membri și eliminarea restricțiilor în schimbul internațional care stânjenesc
dezvoltarea comerțului mondial; de a da încredere membrilor, prin disponibilizarea temporar ă a
resurselor generale ale fondului, în scopul folosirii lor de către țările membre, cu anumite măsuri de
precauție, astfel dându -le posibilitatea de a face în mod corect ajustările în balanțele de plăți, fără a
recurge la măsuri distructive pentru prospe ritatea națională sau internațională; de a micșora durata și
intensitatea dezechilibrului din balanțele de plăți internaționale ».

11

Figura 1. 2. Instituțiile Sistemului Monetar Internațional
Sursa: https://www.creeaza.com/afaceri/economie/Institutiile -Sistemului –
Moneta351. php.

La 15 noiembrie 1947, F.M.I. a primit statutul de instituție
specializată a O.N.U., după ce Adunarea Generală a O.N.U. a aprobat
înțelegerea încheiată de E.C.O.S.O.C. cu F.M.I., în conformitate cu
Articolele 57 și 63 din Cartea Națiunilor Unite.
O.N.U. coordonează acțiunile F.M.I. atât prin consultări, cât și prin
recomandări, însă nu poate interveni direct în activitatea acestuia.
În forma adoptată inițial, în anul 1944, Statutul a prevăzut
constituirea Fondului Monetar Internațional, sub aspectul naturii juridice,
ca un organism interstatal, fiecare stat membru având relații cu Fondul
prin intermediul Ministerelor Finanțelor, băncii centrale și a al tor Institu țiile Sistemul Monetar Internațional
B.I.R.D.
(Banca Internațională pentru Reconstrucție și
Dezvoltare)

A.I.D.
(Asociația Internațională de Dezvoltare)
C.F.I .
(Corporația Financiară Internațională) F.M.I.
(Fondul Monetar Internațional)
A.G.M.I.
(Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor)

12 organisme similare, iar Fondul, la rândul său, având legături cu membrii
săi tot prin aceste organe.
Statutul inițial al F.M.I., cuprins în acordurile de la Bretton Woods, a
fost modificat de două ori: în anul 1969, prin adăugarea prevederilor care
se referă la Drepturile Speciale de Tragere, fiind primul amendament al
statutului F.M.I. și 1978, prin ratificarea Acordurilor de la Kingston
(Jamaica), care au adus statutului inițial importante modificări de fond (al
doilea amendament).
Ulteior, statutu l F.M.I. a cuprins reglementări privind, în principal,
parități și cursuri valutare , structura financiară, utilizarea resurselor și
struc tura organizatorică a F.M.I. .
Fondul Monet ar Internațional a avut în vedere cooperarea monetară
internațională și a as igurat menținerea echilibrului extern al țărilor
membre.
Prima modificare a Statutului F.M.I. a fost adusă pe baza Rezoluției
nr. 23 -5 adoptată de Consiliul Guvernatorilor din 31 mai 1967 și a intrat
în vigoare la 28 iulie 1969, fiind vorba de introducer ea unui număr de
articole noi și de anexe privitoare numai la crearea drepturilor speciale
de tragere (Special Drawing Right) – D.S.T.5.
Aceste drepturi speciale de tragere au putut fi utilizate de către
băncile centrale ale țărilor membre ale F.M.I., în același mod ca și aurul
și valutele liber convertibile. În ceea ce privește natura lor juridică,
băncile centrale au constituit o linie de credit automată asupra F.M.I.,
dând posibilitatea țărilor membre la Fond cu balanță de plăți deficitară să
obțină dev ize libere de la țările membre care au balanțe de plăți
excedentare, prin intermediul F.M.I., pentru echilibrarea acestora.
Aceste din urmă țări membre la Fond au primit D.S.T. pentru
echivalentul sumelor în monedă națională pe care le pun la dispoziția
țărilor membre cu balanțe de plăți dificitare, iar băncile centrale putea

5 Șerbănescu, I. Drepturile speciale de tragere, în Lumea, nr. 13, 27 martie 1975, pp. 20 -21.

13 utiliza la rândul lor aceste sume de D.S.T. atunci când li s -ar fi ivit
necesitate a.
Noul activ de rezervă creat în cadrul F.M.I. a sporit posibilitățile
țărilor membre de tragere as upra Fondului. Acesta a fost numit drepturi
speciale de tragere, întrucât – spre deosebire de drepturile de tragere
obișnuite asupra F.M.I. – sumele care au fost utilizate în cadrul noilor
drepturi de tragere urmează să fie rambursate în proporție de 30%,
restul de 70 % fiind alocate cu titlul nerambursabil, iar folosire a D.S.T. s-a
făcut fără îndeplinirea formalităților și condițiilor care au guvernat
drepturile obișnuite de tragere.
Drepturile speciale de tragere au caracterul unei valute de cont,
exprim ată într -un conținut de aur egal cu cel al dolarului S.U.A. din anul
1944, nefiind însă convertibil în aur6.
Crearea drepturilor speciale de tragere, denumite și aur-hârtie a
însemnat introducerea unui nou instrument de rezervă și de plată, care
s-a alătu rat instrumentelor tradițional e (aurul și cele două valute – dolarul
S.U.A. și lira sterlină engleză), ca sursă suplimentară de finanțare a
deficitelor temporare ale balanțelor de plăți externe ale țările membre ale
F.M.I. .
A doua modificare a Statului F.M.I. a avut loc prin Revoluția nr. 31 -4,
adoptată de Consiliul Guvernatorilor la data 30 aprilie 1976 și a intrat în
vigoare la 1 aprilie 1978 . De data aceasta a fost vorba de modificări
multiple din mai multe domenii.
În domeniul cursurilor valutare , a fost prevăzută, referitor la
raporturile valorice dintre monede, libertatea țărilor membre de a opta
pentru unul sau altul dintre regimurile valutare existente, inclusiv pentru
flotarea cursurilor, de a adera fie la un regim valutar zonal sau general,
fie la un sistem de valori paritare.

6 Albu, C., (1973) Fondul Moneta r Internațional (F.M.I. Documentar), Editura Politică, București, p. 23.

14 Aceast ă libertate a fost valabilă numai cu respectarea de către
fiecare stat a unor obligații generale și cu supravegherea F.M.I. asupra
aplicării principiilor pe care s -a bazat Statutul, pentru ca politica valutară
dusă de o țară să nu prejudicieze interesele partenerilor și ale oamenilor
în ansamblu. S -a realizat astfel o mai mare flexibilitate, o reglementare
foarte elastică, față de rigiditatea sistemului instituit ințial (1944).
Toate valorile paritate stabilite în condițiile adoptării Statutului (1944)
au încetat să mai existe, locul parităților și cursurilor fixe fiind luat de
cursurile instabile și flexibile alese de țările membre care și -au păstrat
independența de acțiune. Astfel, țările membre au putut să se ape re
singure împotriva efectelor inflaționiste ale deficitelor de balanță ale altor
țări, luându -și măsuri corespunzătoare de consolidarea situației monedei
naționale.
În domeniul utilizării aurului , s-a hotărât restrângerea rolului acestuia
metal și micșo rarea deținerilor de aur ale F.M.I. . În realizarea acestor
obiective, s -au prevăzut, printre altele:
a. Renunțarea la aur ca numitor comun al valorilor paritare ale
monedelor, prec um și ca unitate de valoare a D. S.T., astfel că, practic,
rolul aurului ca eta lon în cadrul sistemului monetar int ernațional
încetează;
b. Înlăturarea prețului oficial al aurului, statele membre putând vinde și
cumpăra aur la prețul pieței;
c. Deființarea plăților obligatorii cu aur (a țărilor membre către F.M.I. și
invers), prevăzute d e statutul inițial, fiind înlocuite cu D.S.T. ;
d. Continuarea operațiunii de vânzare și restituire de aur hotărâtă la
sesiunea din ianuarie 1976 a Comitetului interimar7.
Cu privire la drepturile speciale de tragere, modificările au adus
unele corective ca racteristice și au sporit modalitățile lor de utilizare, în

7 Condor, I. (1979) Cadrul instituțional al relațiilor valutar -financiare și de credit internaționale, în Studii
și cercetări juridice, Nr. 4/1979, p. 358.

15 vederea trasnformării acestui instrument în principal activ de rezervă al
sistemului monetar internațional.
Astfel, în locul evaluăr ii experimentale, pe baza valu telor, s -a
introdus dreptul F.M.I. de a modifica tehnica de evaluare a D.S.T. ; s-a
instituit dreptul țărilor membre care participă la sistemul D .S.T. de
efectua tranzacții directe între ele cu D.S.T. fără a mai fi necesară
intermedierea F.M.I. , așa cum se prevedea anterior; s -a introdus dreptul
F.M.I. de a autoriza și alte operații cu D.S.T. decât cele prezente în
Statut, în anumite condiții.

1.2. Obiective le Fondului Monetar Internațional

Potrivit Articolului 1 din S tatutul său, F.M.I. are următoarele obiective
majore:
a) să promoveze cooperarea monetară;
b) să faciliteze expansiunea comerțului internațional;
c) să înlăture restricțiile valutare din calea comerțului internațional și a
fluxurilor financiar internațional;
d) să acorde țărilor membre credite pe termen scurt și mijlociu, în
vederea reducerii dezechilibrelor temporare din balanța de plăți externe
provocate de cauze imprevizibile, fără ca aceste țări să recurgă la măsuri
care ar putea impieta asupra prosperității naționale și internaționale;
e) să promoveze stabilitatea cursurilor valutar e și evitarea
devalorizărilor monetare ca mijloc de concurență internațională;
f) să scurteze durate și să micșoreze dezechilibrul balanțelor de plăți
externe ale țărilor membre.
În funcție de obiectivele sale și de mijloacele de care dispune
F.M.I. pentru realizarea lor, se pot distinge următoarele seg mente mai
importante ale activității sale:

16 a. Acordarea de credite membrilor săi pe baza de garanții (în moneda
națională), astfel încât, pe de -o parte, aceștia să fie sprijiniți la nevoie în
eforturile proprii d e echilibrare a balanțelor de plăți, iar, pe de altă parte,
să contribuie la stabilirea unui sistem multilateral al decontării, care să
faciliteze tranzacțiile comerciale și financiare internaționale, în principiu,
țara membră a F.M.I. care a primit un cre dit de la Fond este obligată să -l
folosească numai pentru echilibrarea balanței sale de plăți;
b. Limitarea cât mai posibil a restricțiilor valutare care frânează
dezvoltarea comerțului internațional. În acest sens, membrii F.M.I. sunt
obligați să evite restr icțiile valutare asupra plăților curente. În același
timp, F.M.I. are sarcina de a veghea și interzice încheierea de acorduri
valutare discriminatorii între țările membre;
c. Menținerea parității monedelor naționale ale țărilor membre și
urmărirea stabilități i cursului de schimb.

1.3. Finanțarea Fondului Monetar Internațional

F.M.I. acordă credite condiționate mai ales țărilor în curs de
dezvoltare. Termenii și condițiile impuse pentru acordarea acestor
credite sunt considerate de unele din aceste țări ca fiind prea dure și
având costuri prea mari din punct de vedere economic și politic.
În cursul timpului, au existat cazuri în care unii potențiali beneficiari
nu au acceptat condițiile F.M.I. sau au rambursat împrumuturile înainte
de scadență. Unele țări n u au reușit să respecte condițiile impuse de
F.M.I. , iar creditele le -au fost retrase.
Numeroase țări în curs de dezvoltare au acceptat însă să aplice
clauzele de condiționalitate convenite cu Fondul și să -și ajusteze balanța
de plăți la nivele care au put ut fi menținute o lungă perioadă de timp. Se
pune, deci, problema rațiunii economice care stă la baza abordării

17 balanței de plăți de către F.M.I. și a efectelor pe care criteriile de
performanță impuse de acesta le exercită asupra economie țărilor care îi
solicită și acceptă ajutorul. Se precizează astfel că țările în curs de
dezvoltare au, în general, cursuri de schimb fixe. Această precizare este
importantă, deoarece, în cazul în care cursul de schimb flotează liber,
deficitul balanței de plăți nu poate a părea.
În domeniul operațiilor și tranzacțiilor F.M.I. s-a simplificat și s -au
extins astfel categoriile de operații și tranzacții financiare.
S-a remarcat, faptul că, activitatea de acordare a creditelor de către
F.M.I. a crescut.
Statel e membre ale F.M.I. au tras asupra resurselor financiare ale
Fondului ca și în trecut , pentru a face față unor nevoi ale balanței de
plăți. Astfel, au putut utiliza tranșa rezervei, denumită tranșă aur, și
tranșele de credit curent. De asemenea, F.M.I. au acordat fondu ri în
cadrul unor modalități perma nente cu scopuri specifice, și anume:
a) modalitatea de finanțare compensato are a fluctuațiilor exportului,
fiind înființ ată în 1963 și crescută în 1975;
b) modalitatea de finanțare a stoc urilor tampon de materii prime, fiind
înființată în 1969;
c) modalitatea extinsă, fiind înființată în 1974 .
Ca suplimente în resursele F.M.I. , mai există Fondul de sprijin și
Contul de subsidii, pentru care Fondul acționează ca mandatar.
Modificările aduse Statutului reprezintă un pas înainte s pre reforma
sistemului monetar internațional, asigurând Fondului un loc central în
cadrul acestui sistem și dându -i posibilitatea să se adapteze mai bine
condițiilor schimbate.
Modificările aduse nu au reliefat însă doar parțial r eforma sistemului
monetar internațional. L a acestea au urmat a fi adăuga te măsuri
importante ca cele cerut e de țările în curs de dezvoltare, printre care a
fost aminti tă despre modificarea sistemelor de votare, pentru ca Fondul

18 să devină mai democratic, ca și modificarea sistemulu i de stabilire a
cotelor de participare.
Potrivit procedurilor statutare inițiale ale F.M.I. , cursul de schimb al
monedei unei țări membre ar putea să oscileze în raport cu valutele
celorlalți membri în cadrul unei marje înguste, de ± 1% față de paritate a
oficială. Acest principiu însă nu s -a mai ap licat după 15 august 1971,
când s -a declanșat criza sistemului monetar internațional inițiat la
Bretton -Woods, cursurile de schimb ale monedelor fiind lăsate să floteze
liber.
Tragerile asupra F.M.I. se efect uează strict în funcție de mărimea
cotei de participare a țării membre care le efectuează, avantajând din
start țările dezvoltate, cu cote mari la Fond.
Termenul de răscumpărare a monedei naționale (adică termenul de
rambursare) este stabilit în funcție de posibilitățile de echilibrare a
balanței de plăți, dar, de regulă, nu depășește 5 ani.
Asupra creditelor astfel aprobate, F.M.I. percepe un comision bancar
de 0,50%, aplicat o singură dată asupra sumelor date de o dobândă care
variază între 1 și 5% pe an, în funcție de mărimea creditului și de
perioada de folosire a acestuia. Tragerile obișnuite pot fi efectuate în
două mari categorii, în tran șele propriu -zise și facilitățile de finanțare.
Primul mecanism care este destinat finanțăr ii deficitelor gene rale ale
balanțelor de plăți, prevede 5 tran șe, fiecare de mărime egală cu 25%
din cota de participare a țării solicitatoare. Tragerea în prima tran șă,
denumită tranșa rezervă8 sau denumită și tran șa-aur se face automat în
momentul în care dorește țara mem bră. În plus, față de această tranșă
există și alte patru tran șe de credit, în care tragerile din cadrul lor se pot
face succesiv, după epuizarea disponibilităților din tran șa rezervă.
După examinarea situației concrete din țara solicitatoare de către
experții F.M.I. în acordarea tranș elor de credit, F.M.I. va trebui să se

8 Matei, I.V., Răduț, D. ( 2005) Instituții financiar -bancare internaționale, Editura Sitech, Craiova, p.78 .

19 asigure ca politica statului respectiv este de natură să echilibreze balanța
de plăți și să ramburseze fondurile îm prumutate. Prin mecanismul
tranș elor, o țară poate obține maxim 125% d in cota de participare, dar
tranș ele de credit superioare se obțin cu condiționalitate sporită.
Mecanismul lărgit de credit a fost instituit în anul 1974 permițând
Fondului să furnizeze statelor ajutoare echivalente cu un procent mai
mare din cota lor par te și pentru o perioadă mai l ungă decât prin
mecanismul tranș elor de credit. Durata acordului lărgit este în mod
normal de 3 -4 ani.
Spre deosebire de mecanismul tranș elor, tragerile în cadrul
facilităților de finanțare pot fi obținute numai în anumite ca zuri, bine
specificate, de deficite ale balanțelor de plăți, în special de către țările în
dezvoltare, după cum urmează:
a) Facilitatea de fina nțare compensatorie, creată în anul 1963 și este
permisă țărilor membre care au înregistr at scăderi brușt e și import ante
ale înca sărilor valutare din exporturi (în special de materii prime
semifabricate din acestea) și, în consecința, majorări ale deficitelor
balanțelor de plăți trăgând asupra F.M.I. până la 75% din cota de
particip are;
b) Facilitatea de finanțare a situaț iilor neprevăzute constă în faptul că
țările pot obține în contul acestui mecanism 30% din cota-parte pentru
deficitul înca sărilor din export, 30% pentru situații neprevăzute. În plus,
se acordă țării o tranș ă de credit facultativă de până la 20 % din cota –
parte. În total dreptul de tragere în cont este de 80% din cota -parte.
Atunci când situația balanței de plăți este satifăcătoare, accesul la
credite nu poate fi mai mare de 65% din cota parte;
c) Facilitatea de finanțare a stocurilor tampon este destinată ță rilor care
au dificultăți ale balanțelor de plăți cauzate de participarea lor la acorduri
sau aranjamente internaționale privind formarea și funcționarea stocurilor

20 de materii prime. Tragerile din această facilitate pot ajunge la 50% din
cotă;
d) Facilitatea petrolieră a funcționat temporar în anii 1974 -1975 și a fost
destinată să finanțeze țările membre care au înregistrat deficite ale
balanț ei ca urmare a m ajorării prețului țițeiului, consecința a primului șoc
petrolier (octombrie 1973);
e) Facilitatea de finan țarea pe termen prelungit este destinată țărilor
membre care înregistrează deficite importante și în privința structurii
balanțelor de plăți. Tragerile din cadrul acestei facilități pot atinge 140%
din cota de participare, iar rambursarea se face într -o pe rioadă de 4 -8
ani. Pentru a beneficia de această facilitate, țara solicitatoare trebuie să
dovedească și să aplice un program adecvat de măsuri de corectare a
dezechilibrului;
f) Facilitatea Witteveen a fost înființată în anul 1980 după numele
directorului ge neral al F.M.I. din acea perioadă și este destinată să
acorde asistența financiară suplimentară acelor țări membre care
înregistrează deficite ale balanțelor de plăți și care au epuizat celelalte
posibilități de tragere asupra F.M.I.;
g) Facilitatea de ajusta re structurală (FAS) și facilitatea de ajustare
structurală extinsă (FASE). Aceste credit e contribuie la modificarea
structurală a economiei. Sunt credite acordate pe o perioade de 10 ani,
din care 5,5 ani este perioada de grație, iar dobânda care trebuie plătită
de țările debitoare este de 0,5% pe an. Eșalonarea plăților și criteriilor de
realizare sunt compatibile cu cele ale acordului stand -by, chiar dacă
vărsămintele pot fi sem estriale. Cuantumul total al unui credit F.A.S. este
echivalent cu 50 % din c ota-parte a țării plătibilă în 3 anuități.
h) Facilitatea pentru Transformare Sistematică (FTS) a fost o facilitate
înființată special pentru a răspunde nevoilor țărilor în tranzacție. A
funcționat între aprilie 1993 și decembrie 1995 și a avut ca obiect

21 asigurarea asistenței financiare a țărilor membre cu dificultăți ale balanței
de plăți datorate g revelor ale sistemului tradițional de comerț și plată.
i) Facilități concesionale sunt credite propriu -zise pe care F.M.I. l e-a
acordat țărilor membre slab dezvoltat e. Sunt acele credite condiționate,
fiind destinate numai rezolvării unor dezechilibre ale balanței de plăți
externe. Creditele se acordă în condiții de favoare. Pentru aceste credite
se plătesc dobânzi și nu comisioane.
În scopul sporirii lichidității mo netare internaționale, cu prilejul
sesiunii anuale ale Consiliului Guvernatorilor al F.M.I. din luna
septembrie 1969, a fost ho tărâtă crearea de drepturi speciale de tragere9
asupra Fondului. Noul activ de rezervă creat în cadrul F.M.I. sporește
posibilită țile țărilor membre de tragere asupra Fondului. Acesta a fost
denumit drepturi speciale de tragere (Special Drawing Rights) , întrucât
sumele care au fost utilizate în cadrul noilor drepturi de tragere au urmat
a fi rambursate în proporție de 30%, restul de 70% fiind alocate cu titlul
nerambursabil, iar folosirea D.S.T. se face fără îndeplinirea formalităților
și condițiilor care însoțesc drepturile obișnuite de tragere. Alocarea de
D.S.T. înseamnă transcrierea în conturi de drepturi speciale al unui stat
membru al F.M.I., a unei sume proporționale cu cota sa de participare la
Fond. D.S.T. constituie o linie automată de credit asupra F.M.I., dând
posibilitatea țărilor membre la Fond cu balanța de plăți deficitară să
obțină devize libere care au balanțe de pl ăți excedentare, prin
intermediul F.M.I., pentru echilibrarea aces teia. Avantajele D.S.T. pentru
participanții la F.M.I. sunt numeroase. Achiziționând D.S.T. în locul
dolarilor, țările dezvoltate își reduc riscurile legate de operarea pe piețele
valutare. Țările în curs de dezvoltare pot oferi creditorilor garanție,
alocările de D.S.T. pentru împrumuturile bancare obținând astfel mai
multe fonduri. Noile emisiuni de D.S.T. contribuie la ameliorarea imaginii
și credibilității F.M.I.

9 Matei, I.V., Răduț, op.cit ., p.101

22 Tranzacțiile și operați ile în D .S.T. pot fi grupate în două categorii:
a) Tranzacții și operații între deținătorii de D.S.T. în tranzacții de
desemnare, tranzacții prin acord direct și alte utilizări;
b) Tranzacții și operații între țările membre și Contul de Resurse
Generale ale F.M. I.
Tranzacțiile de desemnare au constituit mecanismul inițial de utilizare al
D.S.T..
În cadrul acestu l mecanism, țărilor membre li s -au asigurat
posibilitatea de a cumpăra D.S.T. în schimbul valutelor liber -convertibile
numa i dacă există un dezechilibr u al balanței de plăți.
F.M.I. es te cel care decide dacă una dintre țările membre va primi
D.S.T. și va da în schimb, echivalentul în valuta liber -convertibilă.
Funcționarea acestui mecanism este asigurată de Directorii Executivi ai
Fondului, care trimes trial înlocuiesc lista țărilor și sumele pentru care
fiecare dintre acestea ar putea fi desemnate în următoarele trei luni.
Stabilirea sumelor de D.S.T. pe care fiecare țară poate fi desemnată să o
primească, contra valuta convertibilă, se face în baza uno r principii.
Statutul F.M.I. stabilește faptul că un nou membru nu poate furniza
moneda atunci când disponibilitățile sale de D.S .T. ating triplul alocațiilor
sale cumulative nete.
Tranzacțiile de desemnare reprezintă mecanismul principal de
utilizare al D.S.T. de către țările membre ale F.M.I. Totuși din septembrie
1987 nu a mai avut loc nicio tranzacție de desemnare.
Tranzacțiile prin acord de credit sunt prevăzute în noul statut al
F.M.I. acesta prevede faptul că țările membre și ceilalți deținători sunt
acceptați prin acord direct, fără a mai fi nevoie de intermedierea
Fondului. Prin aceste tranzacții, țările membre și deținătorii acceptați pot
să schimbe D.S.T. contra oricărei monede printr -un acord mutua l pentru
care Fondul a stabilit un curs repre zentativ . Nu există obligația de a

23 demonstra că există nevoia de balanța și nici de a cere aprobarea
Fondului.
Singura obligație este de a informa Fondul despre efectuarea
tranzacțiilor respective.
Alte utilizări ale D.S.T. care au făcut ca F.M.I. să urm ărească
ameliorarea caracteristicilor D.S.T. ca unitate de rezervă internațională și
să autorizeze pe deținătorii D.S.T. să le utilizeze și în alte operații. În
prezent există următoarele modalități de utilizatori de acord:
a) în acordurile swap, în cadrul că rora o țară poate transfera D.S.T. altei
țări în schimbul echivalentului în alta monedă sau în alt activ monetar,
altul față de aurul;
b) în operațiile la termen, statele membre sau alți deținători pot cumpăra
sau vinde D.S.T. cu livrare la o dată ulterioară, în schimbul unei monede
sau a altui activ monetar la un curs convertit mai înainte cu un alt
deținător;
c) pentru efectuarea de împrumuturi în D.S.T., însoțite de dobânda și
scadența convenită între părți pentru reglementarea obligațiilor financiar.
Oferind o mare varietate de facilități de finanțare, Fondul Monetar
Internațional va rămâne pilonul de bază al Sistemul Monetar
Internațional actual. Nu sunt puține cazurile în care recomandările
impuse de F.M.I. ca o condiție prealabilă acordării fondurilor soli citate s –
au dovedit a avea efecte contrare asupra economiilor vizate, adâncind și
mai mult criza acestora. Au existat tot mai multe voci care au susținut
reformarea acestei instituții și adaptarea acesteia la noile condiții din
economia mondială.
În spir itul acestei reforme se acționează în prezent pentru crearea
unui cod de bună conduită economică agreat de toate cele 188 de țări
membre care să includă o serie de angajamente din partea acestora în
vederea creării unui mediu economic favorabil economiilor sectorului
privat, și anume:

24 a. reducerea inflației, pornind de la credibilitatea acceptată dificil în
materie de politică monetară restrictivă;
b. încurajarea trecerii la converti bilitatea monedelor și la libera circulație
a capitalurilor;
c. adoptarea unei gesti uni sănătoase a sectorului public;
d. respectarea legii și lupta împotriva corupției;
e. întărirea supravegherii sistemului bancar pentru a controla, a elimina
riscurile și de a lupta contra falsificării banilor.
Fondul Monetar Internațional asigură instruire p rofesională prin
intermediul cursurilor și a seminariilor organizate la sediul sau central și
prin sponsorizarea Joint Vienna Institute. Aceste programe sunt astfel
concepute încât să fie la nivelul cerințelor în creștere ale țărilor membre.
În acest scop, programul de bază include cursuri elementare, medii și
avansate despre programe și politici financiare și management
macroeconomic, statistica balanței de plăți, operațiuni monetare și
valutare, conturi naționale și statistici guvernamentale, etc.
Obiec tivul de bază al acestor programe este instruirea profesională
a oficialilor din țările membre ale Fondului.
Instruirea are scopul de a crește nivelul calitativ al elaborării politicii
economice în țările membre și de a îmbunătăți înțelegerea reciprocă a
unor chestiuni, de către oficialii țărilor membre și personalul F.M.I.
Până acum, prin programele sale, Institutul F.M.I. a contribuit la
instruirea profesională a unui de peste 65 de persoane oficiale din
România în domeniile: programe și politica fina nciară, tehnică de analiza
și programare financiare, politici de sector extern, finanțe publice,
operații valutare și monetare, statistică. Peste 120 de oficiali români au
participat la cursuri și sem inarii organizate la Joint Vienna Institute în
domeniul analizei și politicii macroeconomice, cheltuielilor publice,
politicii și operațiunilor de schimb valutar, politicii și reformei fiscale,
managementul politicii fiscale și a statisticii.

25 Și regulile comerțului internațional s -au schimbat. Comerțul global
este regulat de trei ani de către Organizația Mondială a Comerțului
(W.T.O.), instituție care s -a extins pentru a acoperi nu numai bunuri, ci și
servicii și proprietatea intelectuală. Această organizație a avut o
componentă lărgită, iar deciziile sale lega te vor contura dinamica
comerțului pentru mult ti mp în perioada următoare, relaț ia dintre W.T.O.
și F.M.I. rămănând totuși nedefinite.
Finanțele globale, în vizunea F.M.I. au împiedicat realizările
comerțului internațional, Astfel spus, liberalizarea cu succes a comerțului
unei țări expune cursul său monetar la instabilitate. Cauza este valoarea
monedei sale dictează direcția fluxului de bunuri și servicii, creând în
acest fel un stimulent pentru menținerea valorii articiale a monedei sale;
volumul mare d e speculații monetare sau stabilirea prețurilor care nu
reflectă un echilibru optim al pieței.
Această apreciere irațională a pieței, precum și graba unor actori
imperfect informați de a vinde moneda la orice cost impun costuri sociale
uriașe în economii le în curs de dezvoltare.
Crizele de -a lungul anilor prin care a trecut comerțul internațional ale
țărilor10 cu dificu ltăți în balanța de plăți, au demonstrat că acesta a avut
nevoie de o integrare cu finanțele și sistemul bancar la nivel global și de
coordonarea politicilor regulatorilor globali: W.T.O., F.M.I. și Banca
Mondială.
Începând din anul 1962, F .M.I. asigură asistență de urgență țărilor
membre care au suferit dezastre naturale. Finanțarea Fondului ajută la

10 Fondul Monetar Internațional își propune să ajute țările să devină mai puțin vulnerabile la crize. În
ultima decadă s -au produs crize f inanciare peste tot în lume, inclusiv în Mexic, Tailanda, Indonezia,
Corea, Rusia si Brazilia. Astfel, Fondul Monetar Internațional caută soluții cât mai bune pentru a ajuta
cât mai mult posibil țările în a controla și rezolva crizele. Aceasta impune Fondu lui Monetar
International să acorde o atenție mărită dialogurilor sale cu toate celelalte țări membre, pe aspecte
cum ar fi deficitele balanței de plăți, curs de schimb și întărirea sistemului bancar și un accent nou pe
furnizarea către public a unor infor mații economice de calitate cu regularitate și promtitudine. De
asemenea, acestea necesită strângerea relațiilor dintre guverne și creditorii privați ai țărilor respective
și investitori.

26 compensarea deficitelor din export și la evitarea golirii rezervelor externe
ale țării.
Din anul 1995, politica F .M.I. asupra asistenței de urgență s -a extins
pentru acoperirea și țărilor aflate în situații de post conflict.
Această asistență a fost limitată la circumstanțele în care o țară
membră cu un dezechilibru grav al balanței de plăți era incapabilă să
dezvolte și să implementeze un program economic cuprinzător,
deoarece capacitatea sa a fost afectată de un conflict.
Asistența este de regulă limitată la 25% din cota țării membre, deși
pot fi asigurate sume până la 50% din cotă, în anumite circumstanțe. În
tabelul 1.1. vom vedea că, până în 2003, 24 de țări au primit asistență
financiară legată de dezastre naturale și 9 țări asistență post conflict.

Tabelul 1.1. Asistența de urgență și post conflict în perioada 1998 –
2003 (milioane dolari) ; Sursa: www.F.M.I..ro Țara Anul Evenimentul Suma
Bangladesh 1998 Inundații 138,2
Republica Dominicană 1998 Uragan 55,9
Haiti 1998 Uragan 21,0
Honduras 1998 Uragan 65,6
St. Kitts and Nevis 1998 Uragan 2,3
Turcia 1999 Cutremur 501,0
Malawi 2002 Penurie de hrană 23,0
Grenada 2003 Uragan 4,0
Tajikistan 1998 Post conflict 10,0
Republica Congo 1998 Post conflict 9,6
Sierra Leone 1998 Post conflict 16,0
Guinea Bissau 1998 Post conflict 2,9
Sierra Leone 1999 Post con flict 21,4
Guinea Bissau 2000 Post conflict 1,9
Sierra Leone 2000 Post conflict 13,3
Republica Congo 2000 Post conflict 13,6
Republica Federală a
Iugoslaviei 2000 Post conflict 151,0
Burundi 2002 Post conflict 12,7

27
Rolul F .M.I. trebuie reconsiderat pentru a cuprinde noua realitate
globală, și anume: lărgirea decalajului în națiunile dezvoltate și cele
nedezvoltate și volatilitatea finanțelor globale și tra nsferurile instantanee
de ca pital. Încă d e la început, aceste instituții erau conduse de manageri
responsabili în țările pe care le reprezentau. Interesele managerilor nu
coincideau întotdeauna cu cele ale membrilor. Acum, aceste interese
sunt neclare din cauza unui nou rol al statutului -națiune în afacerile
mondiale.
Forțele de globalizare au erodat puterea statului. Noi actori globali
au interve nit – companiile multinaționale și organizațiile
nonguvernamentale, care au jucat un rol activ în formarea sistemului
mondial . Totuși, după o jumătate de secol de la crearea lor, F.M.I. și
Banca operează după același mandat. Deși numărul membrilor lor a
crescut de șase ori, acțiunile lor au reflectat o direcție unilaterală a
deciziile și acțiunilor dinspre țările dezvoltate spre cele mai puțin
dezvoltate .
Chiar dacă lumea nu mai este astăzi ruina divizată de la sfârșitul
celui de -al doilea război mondial și nici nu mai este polarizată ideologic
între capitalism și comunism, rețetele F.M.I. nu conțin suficiente variații
pentru a acomoda dinamica economie i globale sau complexitatea
problemelor domestice.
În consecință, noul rol al F.M.I. în economia globală ar trebui să
țintească o dezvoltare armonioasă prin controlul eșecurilor, normale într –
un sistem de piață, și să inventeze prescripții economice care să
echilibreze investițiile, dezvoltarea și efectele politice.

28 1.4. Structura Fondului Monetar Internațional

Organele de conducere ale F.M.I. sunt reprezentate de:
– Consiliul Guvernatorilor;
– Consiliul de Administrație;
– Directorul General.
Forul con ducător al F.M.I. este Consiliul Guvernatorilor, unde fiecare
țară membră este reprezentată de către un guvernator, care, în general,
este președintele Băncii Centrale sau Ministrul de Finanțe, și un
supleant, numiți de țara respectivă pe o perioadă de 5 a ni.
În atribuțiile exclusive ale Consiliului Guvernatorilor intră:
a. primirea de noi membri;
b. retragerea membrilor;
c. modificarea Statutului F.M.I.;
d. stabilirea și revizuirea cotelor de participare;
e. încheierea de aranjamente de cooperare cu alte organiza ții
internaționale, etc..
F.M.I. este condus de consiliul guvernatorilor11, compus din câte un
reprezentant al fiecă rui stat membru, de regulă minișt rii de finanțe ori
guvernatori ai unei bănci centrale, deciziile politice fiind luate de către
Consiliul Ex ecutiv, în componența căruia se află 24 de directori executivi,
desemnați de statele care dispun de cote -părți din capitalul cel mai
important ( S.U.A. Germania, Franța, Japonia, Anglia), China, Rusia și
Arabia Saudită fiind reprezentate de către un membru.
De regulă, în luna septembrie a fiecărui an, Consiliul Guvernatorilor
se întrunește într -o sesiune ordinară, în cadrul căreia se examinează
activitatea Fondului în cursul anului financiar încheiat (1 aprilie – 31
martie) și se stabilește liniile directoa re ale activității viitoare.

11 Matei, I.V., Răduț, op.cit ., p.71.

29 Cel mai important organism care trasează politica F.M.I. este
Comitetul Interimar, compus din miniștrii acelorași 24 de țări care sunt și
în Consiliul Executiv, aleși în mod egal din țările industrializate și cele în
curs de dezvoltare. Acest Comitet, care a luat ființă în 1974, se
întâlnește de două ori pe an, cu puțin înainte de ședința anuală și în
cursul primăverii.
Consiliul Executiv sau de Administrație este organul permanent de
decizie al F.M.I. , ce se reunește de tre i ori pe săptămână pentru a viza și
discuta problemele curente, politica schimbului și a ajutorului financiar.
Consiliul Executiv este prezida t de Directorul General, numit pe o
perioadă de cinci ani, fiind totodată șeful întregului personal.
În ceea ce privesc deciziile politice curente, acestea sunt luate de
către Consiliul Executiv, căruia guvernatorii îi deleagă aplicarea politicii
F.M.I. Acest Consiliu este compus din 24 de directori executivi și primesc
rapoartele de la nivel guvernamental.
Direc torul General este ales pe o perioadă de cinci ani, de regulă
fiind un european, în timp ce conducerea Fondul Banca Internațională
pentru Recon strucție și Dezvoltare ( B.I.R.D. ) revine unui american. El
prezidează Consiliul de Administrație și conduce peste 2.800 de angajați
din peste 130 de țări, recrutați în funcție de competență și aria
geografică.
Cel mai important organism care promovează politica F.M.I. este
Comitetul interimar, creat în 1974, compus din miniștrii celor 24 de țări,
care sunt și în Co nsiliul Executiv, aleși în mod egal din statele cele mai
puternice ale lumii, dar și din cele în curs de dezvoltare.
Prin modificările aduse în 1999, prerogativele Comitetului interimar
au căpătat o pondere mai importantă în spațiul problematicilor finan ciare
și monetare.
Deciziile F.M.I. sunt luate prin consens sau prin unanimitate, dar, de
obicei, votul este proporțional, fiecare țară având un anumit număr de

30 voturi, în corelație cu mărimea cotei de participare. Pentru deciziile
importante (vânzarea un or părți din stocurile de aur, mărimea, cotelor –
părți, drepturile speciale trezoriere) este nevoie de 85% din voturi.
Cotele -părți inițiale au fost fixate la Conferința de la Bretton Woods,
în prezent acestea fiind comparabile cu cele ale țărilor cu acel ași nivel
economic și reprezentative ca mărime. Cotele -părți sunt ajustabile și pot
să fie revizuite.
F.M.I. are două categorii de membri, și anume: membri originari și
alți membri. Membrii originari sunt considerate acele țări care au ratificat
acordul l a creare a F.M.I. până la intrarea lui în vigoare (27 decembrie
1945).
Toate celelalte țări care au aderat la F.M.I. după intrarea în vigoare a
acordului au fost socotite ca alți membri. Această delimitare a membrilor
F.M.I. în membri originari și alți m embri are, în principal, caracter onorific,
dar uneori se ține cont de acest lucru în desfășurarea activității F.M.I.
F.M.I. nu este o bancă comercială: el nu poate crea monedă
(scripturală).
Resursele sale sunt constituite în principal din cotele -părți de
capitale subscrise și vărsate de țările membre și împrumuturile pe care
F.M.I. însuși le contractează de la acestea.
Cotele -părți de capital sunt exprimate în D.S.T. și dimensionate în
funcție de pu terea economică a fiecărei țări.
Ele sunt vărsate în proporție de 25% în monede străine larg
acceptate pe plan internațional (dolarul S.U.A. , euro, yenul și lira sterlină)
sau în D.S.T. .
Restul de 75% se varsă în moneda națională a țării respective. La
data de 31 august 2010, totalul cotelor -părți a fost de 238,4 mild. D.S.T.
(328 mild. dolari S.U.A. ).
Având în vedere modul de vărsare a cotelor, rezultă că nu toate
resursele Fondului sunt însă la fel de disponibile pentru acordarea de

31 credite, ci numai cele care provin din cotele -părți de capital vărsate în
monedele liber -utilizabile amintite.
Cotele -părți se revizuiesc din cinci în cinci ani.
În 5 noiembrie 2010, Consiliul de administrație al Fondului a aprobat
cea de -a 14 -a revizuire generală a cotelor -părți, a cărei aplicare a fost
încheiată în ianuarie 2011.
În urma acestei revizuiri, totalul cotelor -părți s -a dublat, ajungând la
476,8 mild. D.S.T. (cca. 755 mild. dolari S.U.A. ).
Împrumuturile pe care F.M.I. le contractează în nume propriu de la
unele state membre sunt menite să completeze resursele d eținute de
Fond în diverse monede și, în modul acesta, să -i permită acestuia să
facă față cererilor adresate de alte țări membre.
F.M.I. are la dispoziție în mod permanent două mecanisme
multilaterale de împrumut – "Acordul general de împrumut " (General
Arrangements to Borrow – G.A.B.) și "Noile acorduri de împrumut" (New
Arrangements to Borrow – N.A.B.) -, a căror capacitate totală este de 34
mild. D.S.T. (cca. 52 mild. dolari)12.
F.M.I. recurge la aceste mecanisme în cazul în care estimează că
resursele sale sunt insuficiente pentru a răspunde nevoilor statelor
membre, de exemplu, în caz de criză financiară gravă.
În aprilie 2009, șefii de stat sau de guvern ai țărilor din G20,
împreună cu Comitetul monetar și financiar internațional au hotărât
majorarea cu 750 mild. D.S.T. a resurselor puse la dispoziția F.M.I. în
cadrul celor două tipuri de acorduri amintite, pentru a -i permite acestuia
să intervină rapid în ajutorul țărilor membre lovite de criză.
De asemenea, după 2009, F.M.I. a încheiat mai multe ac orduri de
împrumut bilaterale cu unele state membre, în valoare de cca. 188 mil.
dolari S.U.A. .

12 Gaftoniuc, S. (1995) Finanțe internaționale , Editura Economică, București, p. 34.

32 Consiliul de administrație al F.M.I. a aprobat, la 1 iulie 2009, un
cadru normativ pentru emisiunea de obligațiuni destinate sectorului
public.
Aceste titluri permit țărilor membre să facă un plasament de prim
ordin și totodată să contribuie la creșterea capacității F.M.I. de a acorda
statelor membre o asistență punctuală și efectivă în domeniul balanței de
plăți.
La ora actuală, F.M.I. are încheiate trei acord uri bilaterale de
vânzare de obligațiuni în valoare de cca. 69 mild. dolari S.U.A. .
La 12 aprilie 2010, Consiliul de administrație a aprobat propunerea
de a mări valoarea N.A.B. și de a elasticiza condițiile acestora, ceea ce
permite obținerea de către Fo nd a unor resurse de până la 367,5 mild.
D.S.T. (cca. 588,6 mild. dolari).
De asemenea, au fost adăugate 13 noi țări participante, dintre care
un anumit număr de țări cu economie de piață emergentă, care își aduc
astfel și ele o contribuție importantă la creșterea respectivă.
Aurul deținut de F.M.I. provine din cotele -părți de capital subscrise
de statele membre, care, inițial, au fost vărsate în proporție de 25% în
aur. În ianuarie 1975, această obligație a fost abolită, însă Fondul a
continuat să dețin ă mari cantități de aur.
La sfârșitul lunii februarie 2010, cantitatea de aur deținută de F.M.I.
era 96,6 mil. uncii (3.005,3 tone), ceea ce face ca F.M.I. să fie cel de -al
treilea mare deținător oficial de aur din lume.
Statutul F.M.I. impune totuși lim ite foarte stricte în ceea ce privește
utilizarea acestui aur. Astfel, printr -o decizie luată cu 85% din voturi,
F.M.I. poate vinde aur sau poate accepta ca un stat membru să -și
plătească datoriile față de F.M.I. în aur, însă nu poate cumpăra aur de pe
piață și nici nu poate face alte tranzacții cu aur.
Țările membre au aprobat recent vânzarea unei părți din aurul F.M.I.
(12,97 mil. unci i sau 403 tone).

33 Veniturile obținute din această vânzare urmează să sporească
resursele Fondului și să -i permită să sati sfacă pe o bază financiară
sănătoasă nevoile de credite concesionale ale țărilor sărace.
La sfârșitul lunii ianuarie 2010, F.M.I. a vândut 212 tone aur la trei
deținători oficiali, iar în luna februarie 2010 a anunțat că a început să
vândă aur pe piață. R esursele F.M.I. sunt utilizate pentru finanțarea
operațiunilor sale de creditare.
După cum am menționat, aceste credite se acordă în monedele unor
țări solide din punct de vedere financiar.
Monedele respective sunt stabilite periodic de Consiliul de
admin istrație. Majoritatea acestor monede sunt emise de țările
industrializate, însă în ultima perioadă au fost reținute și unele monede
emise de țări cu venit redus (Botswana, China și India).
Deciziile majore sunt deținute de 85% din voturi. Statele Unite al e
Americii a fost singura țară care are posibilitatea de a bloca o decizie a
Fondului Monetar Internațional.
În Figura 1.3. sunt prezentate primele 20 de țări în funcție de
numărul de voturi. În total au fost 2 220 817 voturi.
Cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene (U .E.) au împreună
710 786 de voturi, 32.07% .
În data 23 octombrie 2010, miniștrii de finanțe au fost de acord cu o
reformă a Fondului Monetar Internațional prin acordarea a 6% din voturi
anumitor țări în curs de dezvoltare.

34

Figura 1.3. Cotele statelor membre și puterea de vot
Sursa: International Monetary Fund
https://www.imf.org/external/np/sec/memdir/memdate.htm

35
CAPITOLUL II .
BANCA MONDIALĂ

Figura 2.1 .Sigla Băncii Mondiale
Sursa : World Bank
https://www.worldbank.org/

2.1. Constituirea și istoria Băncii Mondiale

Conferința monetară din 1944 a prevăzut prin acordurile încheiate,
înființarea a două instituții: Fondul Monetar Internați onal (F.M.I.) și Banca
Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare ( B.I.R.D. ).
B.I.R.D. mai este cunoscută și sub numele de Banca Mondi ală,
termen generic și pentru Grupul Băncii Mondiale.
Principala activitate a Băncii Mondiale constă în promovar ea
progresului economic și social în țările în curs de dezvoltare, prin
creșterea productivității economice, cât și în acordarea unor împrumuturi

36 statelor care nu își pot procura bani în condițiile convenabile de pe
piețele financiare.
Actul constitutiv a l Băncii a fost supus ratificării celor 44 de guverne
în anul 1945 și a intrat în vigoare la 27 decembrie 1945, dată la care 28
dintre aceste națiuni și -au pus semnăturile la Washington, D.C. Până la
urmă toate guvernele care au participat la conferința de la Bretton
Woods, cu excepția Uniunii Sovietice, au devenit membre ale Băncii
Mondiale și F.M.I. .
Banca Mondială a început să func ționeze la 25 iunie 1946, fiind
creată ca un tip nou de instituție internațională pentru investiții care să
efectueze sau s ă garanteze împrumuturi destinare unor proiecte
productive pentru reconstrucție și dezvoltare, atât din profitul său, capital
care avea să fie furnizat de guvernele membre, cât și pentru punerea în
circulație a capitalurilor particulare. Capitalul social al Băncii era astfel
organizat, încât orice risc pe care l -ar putea comporta operațiile sale să
fie suportat de toate guvernele membre, mai mult sau mai puțin
proporțional cu situația lor economică. Deși Banca este o organizație
interguvernamentală, aceasta s-a bizuit în special pe piețele financiare
mondiale pentru asigurarea resurselor sale financiare.
Primele împrumuturi care au fost acordate de Bancă în 1947, în
sumă de cca 500 milioane dolari, au servit pentru reconstrucții în patru
țări europene. Cost ul reconstrucțiilor din țările devastate de război au
depășit însă cu mult resursele de care Banca a putut să dispună, iar din
1948, Banca și -a concentrat eforturile mai ales către împrumuturile
destinate dezvoltări i.
Banca Mondială are în jur de 8500 de angajați, la sediul din
Washington și peste 2500 în birourile sale regionale, capitalul său fiind
constituit din subscripțiile statelor membre, care dețin părți, doar una
singură din acest capital este în mod efectiv vărsată, de ordinul a 5 %.

37 Restul părți lor din capitalu l nevărsat, numit apelabi l13, este destinat
garantării rambursării împrumutului.
Banca Mondială funcționează ca o bancă de investiții și oferă valuta
necesară unor proiecte majore, cu condiția ca statul respectiv să
finanțeze din resurse p roprii vectorii interni ai proiectulu i (salarii,
consumuri interne). Numai în anul 2001 s -au distribuit 17,3 milioane de
dolari.
2.2. Obiectivele Băncii Mondiale

Deși Banca Mondială este născută, în primul rând, ca organism de
finanțare, unul din roluril e sale, cel mai important, de altfel, este oferirea
de analize și consulatanță pentru realizarea îmbunătățirii durabile a
tuturor politicilor acesteia.
Obiectivul Băncii Mondiale a fost comun cu al Fondului Monetar
Internațional, fiind acela de a furniza mecanismele monetare și financiare
care să permită națiunilor să con lucreze pentru a spori prosperitatea
lumii și a contribuit, de asemenea, la asigurarea stabilității politice și a
păcii din țarile membre.
2.3. Structura Băncii Mondiale

Structura Bănci i Mondiale este similară cu a cea a F.M.I. .
Banca Mondială este formată din Consiliul Guvernatorilor și Consiliul
Directorilor Executorilor.
Autoritatea cea mai înaltă a Bancii Mondiale este Consiliul
Guvernatorilor . Fiecare țară membră a Băncii numește un guvernator și
un membru ales de Consiliu. Membrul supleant este, de obicei, ministrul
de finanțe, conducătorul băncii centrale și ministrul planificării. Consiliul

13 Deoconescu, I. (2005) Teoria relațiilor internaționale, Editua Sitech, Craiova, p.143.

38 se întrunește o dată pe an, de obicei în septembrie sau octombrie, când
are loc și o șed ință comună cu Consiliul Guvernatorilor F.M.I. .
Consiliul Guvernatorilor are dreptul de a admite noi membri și de a
fixa condițiile aderării l or. Totuși, pentru ca să poată fi aleasă ca membră
a Băncii, fiecare țară membră este obligată să adere la Fondul Monetar
Internațional, ceea ce implică respectarea anumitor reguli de conduită în
materie de finanțe internați onale. La data 31 decembrie 1973 , Banca
Mondială număra 123 de membri.
Consiliul Directorilor Executorilor (Consiliul de Administrație)
conduce efectiv toate instituțiile membre ale Grupului B.I.R.D. , C.F.I. și
A.I.D.. Primii cinci acționari (Statele Unite, Japonia, Marea Britanie,
Germ ania și Franța) numesc câte un director executiv ; ceilalți 19 directori
reprezintă fiecare câte un grup de țări.
Consiliul Directorilor Executorilor este condus de către un
președinte , pe o perioadă de cinci ani, fiind totodată și șeful întregului
persona l.
Toate prerogativele din cadrul Băncii sunt încredințate Consiliului
guvernatorilor care cuprinde câte un guvernator numit de fiecare stat
membru. Consiliul se întâlnește o dată pe an, iar între ședințe, membrii
săi votează prin scrisori sau telegrame a tunci când Consiliul trebuie să -și
spună părerea. Cu excepția anumitor drepturi care sunt specifice în Actul
constitutiv, ca admiterea de noi state membr e, repartizarea venitului net
și modificările aduse capitalului social, guvernatorii au delegat dreptur ile
lor Directorilor executivi care activează cu program normal la sediul
Băncii de la Washington D.C. În mod normal, Directori i executivi se
întrunesc o dată pe săptămână. Cinci dintre ei sunt numiți de acei cinci
acționari care au numărul cel mai mare de acțiuni, iar restul, în număr de
15 au fost aleși de ceilalți membri.
Numărul de voturi de care dispune fiecare D irector executiv este
ponderat și corespunde totalurilor de voturi ale țării membre sau ale

39 țărilor membre pe care le reprezintă. Un Director executiv ales trebuie să
dispună de voturile sale în bloc. Directorii executivi îl aleg pe
președintele Băncii, care este îns ărcinat să se ocupe de afacerile băncii
în conformitate cu decizii le Directorilor executivi în problemele de politică
generală.
Acesta organizează funcționarea administrativă a Băncii, numește și
concediază personalul executiv și de conducere. Numai președintele are
dreptul să propună împrumuturi.
Politica Băncii Mondiale este fixată în linii mari de către directorii
executivi, c onform Statutului Băncii. Această politică este în continuă
evoluție, iar Statutul este redactat în termeni suficient de largi ca să
asigure Băncii suplețea necesară în vederea adaptării politicii sale la
realitățile unei lumi în evoluție.
În mod normal, președintele Băncii Mondiale supune examinăr ii și
hotărârii Directorilor ex ecutivi o analiză amănunțită a oricărei modificări a
acestei politici.
Drepturile de vot sunt proporționale cu capitalul investit. Banca este
considerată de către țările dezvoltat e o cale convenabilă pentru a acorda
ajutor altor țări în vederea dezvoltării.
Nu există în Statut sau în alte texte nicio dispoziție care să pretindă
ca președintele Băncii Mondiale să fie un cetățean al S.U.A., deși
această țară este cea mai mare acți onară a Băncii, posedând 23% din
totalul veniturilor.
Până în prezent, guvernele au convenit în mod oficial ca
președintele Băncii să fie un cetățean al Statelor Unite ale Americii iar
directorul general al Fondului Monentar Internațional să fie un europ ean;
prin tradiție, președenția Băncii Mondiale este rezervată unui american.

40
2.4. Finanțarea Băncii Mondiale

Banca Mondială a acordat fonduri cu dobânzi scăzute, fără dobândă
sau sub formă de subvenții care nu au acces, sau au un acces
nefavorabil l a piețele internaționale. Acesta este doar unul dintre
participanții numeroși la furnizarea de fonduri țărilor mai puțin dezvoltate,
finanțarea sa reprezentând 7% din fluxul de capital. Restul de 93% au
constat o serie de surse, una dintre cele mai importa nta sursă fiind
investițiile din sectorul privat și contribuțiile bilaterale, precum și
împrumuturile.
Cheltuielile guvernamentale, în ultimele două decenii au scăzut, iar
cheltuielile sectorului privat au scăzut. De asemenea, fondurile din
sectorul privat au fost și acestea limitate, mai ales în momentele de
scădere a activității economice , și au fost practic indisponib ile pentru
țările mai puțin dez voltate.
Banca Mondială a oferit diferite tipuri de finanțare pentru proiectele
destinate să reducă condiți ile precare ale țărilor slab dezvoltate și să
faciliteze obiectivele acestora. Acestea au inclus împrumuturi de la
Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare ( B.I.R.D. ),
precum și credite și subvenții prin Asociația Internațională de Dezvoltar e
(A.I.D. ). Au mai existat și o serie de alte mecanisme de subvenție.
Tipul de finanțare disponibil unei țări mai puțin dezvoltată a fost
determinat de nivelul nevoilor sale. B.I.R.D. a fost finanțată prin vânzarea
de obligațiuni ale Băncii Mondiale.
În anul 2003, B.I.R.D. a strâns 23 milioane dolari pe piețele de
capital. Spre deosebire de instituțiile financiare, Banca nu a operat în
scopul maximizării profitului, ci, din contră și -a folosit cota de solvabilitate
ridicată pentru a transfera clienților săi, țări în curs de dezvoltare,
dobânda scăzută pe care o plătește aceasta.

41 B.I.R.D. și A.I.D. acordă credite cu dobândă redusă sau fără
dobândă țărilor membre care nu au acces la piețele financiare
internaționale sau care au acces doar în condiții nef avorabile. Spre
deosebire de alte instituții financiare, B .M. nu este un organism lucrativ
care urmărește obținerea de profit.
Datorită poziției sale pe piață, banca își folosește resursele pe care
le obține prin emisiunea de obligațiuni pentru a le pune la dispoziția
țărilor în curs de dezvoltare, cu dobânzi reduse, care acoperă doar
dobânzile relativ mici pe care banca însăși le plătește investitorilor. De
altfel, banca își acoperă singură costurile de funcționare, fără a recurge
la surse de finanțare e xterne pentru acoperirea cheltuielilor sale
generale.
B.M. acordă două tipuri de credite: pentru operațiuni de investiții și
pentru operațiuni ale politicii de dezvoltare.
1) Creditele pentru operațiuni de investiții pot fi folosite de țările
beneficiar e pentru finanțarea aprovizionării cu materiale, a achiziționării
de echipamente, plata salariilor, achitarea serviciilor etc., aferente
proiectele de investiții din diverse sectoare economice și sociale.
2) Creditele pentru operațiuni ale politicii de dez voltare (numite în trecut
"credite de ajustare") servesc pentru finanțarea unor noi politici
economice implementate de țările membre și pentru realizarea de
reforme instituționale.
Proiectele propuse de țările membre sunt evaluate astfel încât să li
se st abilească validitatea din punct de vedere economic, financiar, social
și ambiental. În timpul negocierii creditului, B .M. și țara beneficiară se
pun de acord cu privire la obiectivele de dezvoltare urmărite prin
proiectul respectiv, rezulta tele scontate, i ndicatorii de p erformanță și
planul de execuție, precum și cu privire la eșalonarea virării tranșelor de
credit.

42 Deși banca aprobă acordarea fiecărei tranșe de credit și evaluează
rezultatele obținute, execuția proiectului sau programului revine statului
debitor, în condițiile prevăzute în acordul de împrumut.
Creditele pe termen lung acordate de A.I.D. nu sunt purtătoare de
dobânzi, însă sunt însoțite de un mic comision de administrare, fixat la
0,75% din suma vărsată. De asemenea, A.I.D. percepe un co mision de
angajare, care variază între 0 și 0,5% din soldul nevărsat al creditului
aprobat și neutilizat. În prezent, B .M. este angajată în peste 1800
proiecte, acoperind practic toate sectoarele de activitate și toate țările în
curs de dezvoltare.
Acest e proiecte sunt foarte diverse, de la acordarea de microcredite
(Bosnia -Herțegovina) la sensibilizarea populației față școlarizarea fetelor
(Bangladesh), reformarea sistemului de sănătate (Mexic, România),
reconstrucția localităților distruse de cutremur ( India) etc.

2.5. Destinațiile împrumuturilor acordate de către Banca Mondială

Beneficiarii împrumutului B.I.R.D. sunt, în general, din țări cu venituri
medii. B.I.R.D. a oferit împrumuturi în condiții asemănătoare condițiilor
pieței, acești beneficiari având acces într -o oarecare măsură la piețele
de capital privat. Banca a facilitat accesul la capital într -un volum mai
mare și în condiții mai bune pe termene mai lungi față de ceea ce oferă
piața.
În țările care primesc împrumuturi B.I.R.D. , 75% din po pulația cea
mai săracă a lumii trăiesc cu mai puțin de 1 dolar pe zi.
Banii împrumutați de guverne au fost folosiți pentr u programe
specifice, cum ar fi:
a. pentru oferirea de servicii sociale;
b. reducerea sărăciei;
c. creșterea economică;

43 d. protecția mediului î nconjurător.
Țările care au împrumutat de la B.I.R.D. au dispus de mai mult timp
pentru a avea posibilitatea de a rambursa datoriile – între 15 și 20 ani cu
perioadă de grație de trei până la cinci ani înainte de începerea
rambursării capitalului.
Co-finanțarea a permis Băncii Mondiale să -și sporească resursele
cu finanțări suplimentare, de multe ori fără dobândă, sau sub formă de
subvenții, în avantajul țării beneficiare.
Mecanismele de co -finanțare și fondurile au fost puse la dispoziția
proiectelor p rin parteneriate. Co -finanțarea a fost descrisă ca fiind agenții
de acordare a creditelor de export, parteneri multilaterali, fonduri alocate
de partenerii bilaterali oficiali sau surse private pentru proiectele speciale
finanțate de Bancă.
În anul fiscal 2003, la finațarea B.I.R.D. și A.I.D. în valoare de 19,5
miliarde de dolari au fost adăugate 4,7 miliarde de dolari proveniți din
alte surse.
Inițiativa Țărilor Sărace cu Datorii Mari ( H.I.P.C. ) a fost lansată în
anul 1966 de către Banca Mondială și de c ătre Fondul Monetar
Internațional, fiind primul răspuns internațional în urma problemei
greutății datoriilor. Această inițiativă a fost cea care a îndepărtat
greutatea datoriilor pentru o serie de țări, disponibilizându -se fonduri
care au urmat a fi cheltu ite pentru servicii sociale.
În cadrul Inițiati vei extinse H.I.P.C. , au ajuns la primirea deciziei
acesteia 26 de țări până la 26 septembrie 2003 și au fost în curs de a
primi în timp și ajutor în valoare de peste 40 miliarde de dolari.
Banca a oferit două tipuri de bază de împrumuturi, și anume: credite
de investiții de bunuri, servicii și lucrări în sprijinul proiectelor de
dezvoltare economică și socială într -o arie largă de sectoare.
Împrumuturile de ajustare oferă finanțare rapidă distribuită în sp rijinul
politicilor și reformelor instituționale. După ce de bitorul a identificat și a

44 pregătit o propunere de obiect, Banca i -a examinat viabilitatea acestuia.
În timpul împrumutului Banca și debitorul au căzut de comun acord
asupra obiectivelor de dezvol tare, a rezultatelor, a indicatorilor de
perfo rmanță, a componentelor, a planului de implementare și a unui
calendar de distribuire a fondurilor împrumutului. După ce a fost aprobat
împrumutul de către Bancă și a intrat în vigoare, debitorul a implementat
programul sau proiectul conform termenilor conveniți cu Banca Mondială.
Banca a supravegheat i mplementarea fiecărui împrumut și
evaluarea rezultatelor acestuia. Trei sferturi din împrumuturi acordate au
fost administrate de către directorii țărilor aflaț i în afara sediului central al
Băncii din Washington D.C. ș i aproap e 30 % din personalul Băncii s -au
aflat în 100 de birouri aproape ale țărilor din lumea întreagă.
Împrumuturile au fost guvernate de politicile de funcționare ale
Băncii Mondiale, având ca scop asigurarea privind operațiunile finanțate
de Bancă. Operațiunile finanțate de Bancă sunt stabilite din punct de
vedere financiar, economic, al mediului înconjurător și social. Folosirea
fondurilor alocate pentru proiecte, pentru procurarea de servi cii și bunuri
au fost guvernate de proceduri convenționale.
Politicile de protecție au contri buit la prevenirea efectelor ad verse
neintenționate asupra terțelor persoane și a mediului înconjurător.
Pentru ca toate proiectele să fie aprobate de către Ba ncă, acestea
trebuiau să demonstreze că nu sunt periculoase pentru populație și
pentru mediul înconjurător. Față de Evaluarea Mediului Înconjurător
efectuată pentru toate proiectele, Banca Mondială a avut politici oficiale
privind controlul dăunătorilor, h abitaturile, proprietățile culturale,
populațiile indigene , siguranța bara jelor, a pădurilor, proiectele legate de
căile navigabile internaționale. De asemenea, au existat numeroase
politici fiind supuse unei examinări amănunțite și a unei monitorizări
stricte.

45 Politica analizată a inclus consultări externe. Ca și exemplu,
Împrumuturile de ajustări și Industriile extractive sunt politicile care au
fost în curs de examinare, unde s -au folosit schițe de proiect și s -au
efectuat consultări directe electronice .
Membrii Băncii au aprobat o nouă Politică de Dezvăluire care a
permis Băncii să facă accesibile publicului un număr mare de
documente, inclusiv documente legate de procese verbale ale
Președintelui asupra discuțiilor Consiliului legate de Strategii de
Asistență pe Țară (C .A.S.), proiecte și Documente de Strategie pe
Sectoare (S .S.P.).
Grupul de Dez voltare al Economiei din Bancă întreprinde activitatea
de cercetare care reprezintă sursa de informații în activitatea Băncii, în
probleme generale, cum ar fi comerțul, sărăcia, globalizarea și mediul
înconjurăto r.

2.6. Instituțiile Băncii Mondiale

Originea instituțiilor Băncii Mondiale se situează în anul 1944, la
Bretton Woods, când s -a hotărât înființarea Băncii Internaționale pentru
Reconstrucție și Dezv oltare ( B.I.R.D. ), instituție care dorea a se implica
în finanțarea și recon strucția economiilor europene, in strument major în
ajutorarea, dezvoltarea și lup ta împotriva sărăciei.
Grupul B ăncii Mondiale (Figura 2. 2.) s-a compus din cinci instituții
autono me, fiecare înființată în baza unui tratat consecutiv, având însă
strânse raporturi între ele, cu strategii comune, valabi le pe o perioadă
între 3 -5 ani, și anume:
a) Corporația Financiară Internațională (I .F.C./C.F.I.);
b) Asociația Internațională de Dezvolta re (A.I.D. );
c) Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor (A .G.M.I./M.I.G.A.);

46 d) Centru Internațional de Reglem entare a Diferendelor din Domeniul
Investițiilor și, evident;
e) B.I.R.D. .
Rolul fiecărei instituții este de lupta atât împotriva sărăciei, câ t și a
îmbunătățirii condiției de viață pentru statele membre care sunt în curs
de dezvoltare, iar Banca Mondială se referă în principal la B.I.R.D. și
A.I.D. .

Figura 2. 2. Grupul Băncii Mondiale
Sursa: https://rise1518.files.wordpress.com/

În fiecare țară, persona lul Băncii efectuează analize economice care
au reprezentat baza multor programe ale țării respective. Această
activitate economică și de sector examinează posibilitățile economice,
inclusiv, sectoarele financiare, bancare, comerțul și problemele unei
rețele de protecție socială.
Analiza Băncii a fost disponibilă în următoarele:
a) Referate economice asupra țărilor;
b) Evaluarea sărăciei;
c) Analize structurale și sociale;
d) Analiza cheltuielilor publice;
e) Împrăștierea cunoștințelor;
GRUPUL
BĂNCII
MONDIALE

1945

Internaționale
pentru Reconstrucție
și Dezvoltare
(B.I.R.D.) 1956
Corporația
Financiară
Internațională
(I.F.C./C.F.I.)
1960
Asociația
Internațională de
Dezvoltare
(I.D.A.)
1966
Centru Internațional de
Reglementare a
Diferendelor din
Domeniul Investițiilor
(I.C.S.I.D.) 1988
Agenția de Garantare
Multilaterală a
Investiț iilor
(A.G.M.I./M.I.G.A.)

47 f) Rapoarte pe sectoare.
Dezvoltar ea capacității diverselor țări de a menține programele de
reducere a sărăciei este funcție de bază, deși a fost mai puțin cunoscută
a Băncii Mondiale. Catitățile crescute de resurse au fost conduse către
această zonă, dovedindu -se a fi cheia unor rezultate durabile.
Cunoscut sub numele de Împărtășirea cunoștințelor, acest efect se
realizează prin Institutul Băncii Mondiale (W .B.I.) coordonând
programele de consolidare a capacităților și de dezvoltare a clienților,
partenerilor și a personalului. Aceste pro grame de consolidare se
desfășoară nu numai sub formă de cursuri, ci și de consulatații asupra
politicii, parteneriate cu instituții de pregătire și susținere a unor rețele de
cunoștințe legate de dezvoltarea internațională a țărilor membre.
W.B.I. este s ediul unei dintre cele mai vaste rețele de învățământ din
lume.
Servicii de consulanță au fost disponibile pentru informații și
cunosțințe pe diverse teme, ca dezvoltarea durabilă din punct de vedere
social și al mediului înconjurător, nutriție, sănătate , sectorul financiar,
judiciar sau financiar și populație.
În anumite cazuri, au existat seturi de instrumente care au putut fi
folosite de către cei implicați în dezvoltare în conceperea proiectului,
monitorizare, management, și anume: cerințe judiciare, financiare și de
procurare; sexe; hrană și nutriție și politici de protecție socială în cazul
nepotrivirilor.

48
2.7. Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dzvoltare

Figura 2.3 . Sigla I.B.R.D.
Sursa :International Bank for Reconstr uction and Development
https://www.worldbank.org/en/who -we-are/ibrd

În anul 1944, la Bretton Woods s -a hotărât înființarea Băncii
Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare ( B.I.R.D. ), fiind
instituția care își do rea a se implica în finanțarea și recontrucția
economiilor europene. B.I.R.D. a fost instrument major în ajutorarea,
dezvoltarea și lupta împotriva sărăciei.
Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare ( B.I.R.D. )
cunoscută și sub denumirea de Banca Mondială, a fost organizată pe
baza Statutului aprobat în mod oficial la 27 decembrie 1945, prin votul
majorității statelor participante (29 de state semnatare), iar la 25 iunie
194614 și-a început activitatea prin lansarea subscripțiilor de capital.

14 Centru de Informare al Națiunilor Unite (1974), Banca Mondială și I.D.A., Întrebări și răspunsuri,
București.

49 B.I.R.D. face parte din așa -numitul Sistem (Grup) al Băncii
Mondiale15 împreună cu alte două organisme internaționale de finanțare
a dezvoltării, și anume: Asociația Internațională pentru Dezvoltare
(A.I.D. ) care a acordat primele credite în anul 1960 și C orporația
Financiară Internațională (C .F.I.) care a început operațiile în anul 1956.
B.I.R.D. se apropie în multe privințe de F.M.I. prin:
a) Înființarea acestora simultană la Bretton Woods;
b) Membrii comuni;
c) Obiectivele similare;
d) Cooperarea intensă.
Diferenț a fundamentală a fost reprezentată de structura financiară.
Capitalul băncii a fost constituit din subscripțiile statelor membre și
funcționează ca un intermediar financiar ordinar.
B.I.R.D. acordă împrumuturi solicitanților care nu au posibilitatea de
a obține credite din sectorul privat. Termenul este de 15 -20 ani iar
condițiile sunt foarte stricte, și anume:
a. Garanții de stat obligatorii;
b. Certitudinea solvabilității (din acest motiv B.I.R.D. acționează pentru
dezvoltarea și redresarea economică a difer itelor țări).
Banca emite obligațiuni și titluri de creanțe foarte bine cotate și
deținute în general de fonduri de pensii, de asigurări, de bănci, etc.
Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare este o
instituție specializată a Organizației Națiunilor Unite.
Principalul obiectiv al acestei instituții este acordarea sau garantarea
de împrumuturi necesare finanțării proiectelor de reconstructie și de
dezvoltare, atât prin intermediul capitalurilor proprii, cât și prin
mobilizarea capitaluri lor private (în fapt, aceasta și -a exercitat numai
prima funcție, activând ca agenție de împrumuturi directe).

15 Luchian, D. ( 1992) Banca Mondială, Editura Enciclopedică, București, p.9.

50 Structura financiară permite Băncii ca riscurile inerente acestor
investiții să poată fi împărțite între toate statele membre, în funcție de
puterea lor economică rela tivă, exprimată prin participare a la capitalul
social.
B.I.R.D. este, de fapt, o instituție interguvernamentală, constituită
sub formă de societate pe acțiuni, al cărei capital social este deținut
exclusiv de către țările membre.
În ceea ce privește folosirea fondurilor, Statutul Băncii arată că
împrumuturile trebuie să fie acordate numai în scopuri productive de
primă importanță și pot fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor valutare
necesitate de proiecte de reconstrucție și dezvoltare bine determinate.
Benefici ul unui împrumut poate fi: o țară membră, o regiune sau
mai multe regiuni ale unei țări membre, o întreprindere comercială
situată pe teritoriul unei țări membre. Dacă beneficiarul nu este însuși
statul, î mprumutul trebuie să fie garantat de către guvernul țării membre
pe teritoriul căreia se află proiectul care urmează a fi finanțat, de către
banca centrală respectivă sau de către un organism intern specializat16.
Statutul Băncii mai conține alte trei dis poziții importante referitoare la
operațiile acesteia:
a) înainte de acordarea unui împrumut, Banca trebuie să se asigure că
beneficiarul este în imposibilitatea de a obține fondurile respective din
alte surse, în condiții acceptabile;
b) este interzisă acordar ea de împrumuturi legate; cu alte cuvinte,
Banca nu poate în niciun caz impune ca fondurile acordate să fie
cheltuite într -o anume țară membră;
c) în condițiile de împrumut acordate de Bancă nu trebuie avute în
vedere decât considerente de ordin economic; Ban ca nu trebuie să fie
influențată de situația politică a unei țări sau a unui grup de țări membre.

16 Constantinescu, A. (1973) Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (B.I.R.D.).
Documentar, București, Editura Politică, p.233.
Voicu, G., (1973) Banca Internațională pentru Reconst rucție și Dezvoltare, în Finanțe și Credit, Nr. 6.

51 In afar ă de obiectivele amintite, B.I.R.D. se mai ocup ă si cu alte
activita ți, cum ar fi :
a. acordarea de asistență tehnică prin realizarea un or analize tehnico –
economice cu privire la proiectele de investiții care urmează a fi
realizate de către unele țări membre;
b. organizarea de cursuri periodice de pregătire a cadrelor superioare
din țările în curs de dezvoltare prin intermediul unui inst itut propriu pentru
dezvoltare economică;
c. coordonarea asistenței financiare pentru dezvoltare acordată de
unele țări capitaliste dezvoltate în favoarea țărilor în curs de dezvoltare.
În general, împrumuturile sunt acordate pe termen lung (15 -25 ani),
iar beneficiare sunt țările în curs de dezvoltare. Banca cere oferte
internaționale concurențiale din țările membre, pentru con strucțiile și
instalațiile proiectului finanțat de aceasta. La licitațiile organizate se
acordă o marjă de preferință (15%) furni zorilor locali pentru toate
furniturile, cu excepția lucrărilor de construcții.
Împrumuturile sunt acordate în tranșe și în valutele necesare, fie
direct furnizorului, fie benefi ciarului împrumutului, pe măsura apariției
nevoilor de plată.
România a deve nit membră B .I.R.D. (Banca Mondială) în anul 1972;
a acceptat Rezoluția Consiliului Guvernatorilor nr. 280/28.11.1972 a
stabilit termenii și condițiile de aderare. La 30 septembrie 2018, capitalul
subscris de România se ridica la 686, 6 milioane de dolari SUA 1944
reprezentând 0,31% drept de vot.
Conform H .G. nr. 663/2014 și 34/1997, guvernator pentru România
la BIRD este ministrul finanțelor publice, poziția de guvernator supleant
fiind deținută de vice -guvernatorul B .N.R. desemnat în acest sens de
către guvernatorul Băncii Naționale a României.
Activitatea Băncii Mondiale în România a fost reluată în anul 1991.

52 În data de 21 mai 2018, Consiliul Directorilor Executivi a adoptat
noul Parteneriat de țară pentru perio ada 2019 -2023. Acesta urmărește 3
direcții de acțiune: investițiile în oameni și egalitatea de șanse, sprijinirea
sectorului privat și îmbunătățirea capacitații de reacție în fața dezastrelor
naturale și schimbărilor climaterice.
Sprijinul financiar acordat României în perioada 1991 – septembrie
2018 s-a concretizat în împrumuturi în valoare totală de aproximativ 14,1
miliarde dolari SUA, din care s -au tras 11,8 miliarde dolari SUA.
Printre cele mai substanțiale împrumuturi acordate României de
către Banca Mondială se numără cele menite să sprijine politicile de
dezvoltare, respectiv: seria de trei împrumuturi în valoare totală de un
miliard de euro, în perioada 2009 -2011, ca parte a sprijinului financiar
coordonat pentru susținerea României în contracararea efectelor crizei
economice (Development Po licy Loan – DPL.); în continuarea acestora
un împrumut pentru politici de dezvoltare cu opțiune de amânare a
tragerii (Development Policy Loan with a Deferred Drawdown Option –
DPL DDO) tot pentru suma de un miliard de euro; precum și două
împrumuturi în v aloare de 750 milioane euro în 2014 și încă unul în
valoare de 500 milioane euro în 2016 (Fiscal Effectiveness and Growth
Development Policy Loan – FEG-DPL) care vizează eficientizarea
finanțelor publice și creșterea economică.
Programul de evaluare a sect orului financiar (Financial Sector
Assessment Program – F.S.A.P.), este un proces cuprinzător prin care
se realizează o analiză în profunzime a sectorului financiar național.
Evaluările F.S.A.P. sunt responsabilitatea comună a F .M.I. și Băncii
Mondiale pen tru economiile în dezvoltare și emergente și exclusiv a
F.M.I. pentru economiile avansate.
Cele două componente majore ale evaluărilor F.S.A.P. sunt:
evaluarea din perspectiva stabilității financiare, în sarcina F .M.I. și

53 evaluarea din perspectiva dezvolt ării financiare, responsabilitate a Băncii
Mondiale.
România a participat la trei evaluări F .S.A.P. realizate de către
Banca Mondială, astfel:
Evaluarea inițială, ce a avut loc în anul 2003 și în urma căreia raportul
întocmit nu a fost destinat publicării;
Prima actualizare a evaluării F.S.A.P. , care s -a derulat în perioada
2008 -2009, iar raportul aferent a fost publicat în luna iunie 2009
(Financial Sector Assessment – F.S.A.);
Ce-a de -a doua actualizare a evaluării F.S.A.P. , care a avut loc în
perioada 20 17-2018, iar concluziile evaluării, împreună cu o serie de
documente suport, au fost publicate în luna iulie 2018 (Financial Sector
Assessment – F.S.A.). Secțiunea dedicată României pe website B .I.R.D..

2.8. Corporația Financiară Internațională

Figura 2.4 . Sigla I.F.C.
Sursa: International Finance Corporation
https://www.ifc.org/wps/wcm/connect/corp_ext_content/

Corporația Financiară Internațională (C .F.I./I.F.C.) este o altă filială
a Băncii Mondiale și a fost înființată la 20 iulie 1956 , și care a avut drept
obiectiv principal acela de a completa operațiile efectuate de B.I.R.D.

54 prin sprijinirea dezvoltării întreprinderilor productive particulare din țările
membre în curs de dezvoltare care s-au desfăș urat c u precădere la nivel
guvernamental.
Un alt motiv a fost acela că afacerile din sectorul privat nu se află
sub supravegherea și supervizarea guvernului, așa cum se întâmplă în
cazul împrumuturilor acordate de Banca Mondială care conform
Statutului trebuie gar antate de guvernele naționale.
C.F.I. nu s -a mărginit numai la procurarea fondurilor necesare,
pentru un proiect, ci a asigurat un aport complex, financiar, juridic, tehnic
la creșterea sectorului privat al economiei țărilor în curs de dezvoltare,
permițâ nd a se recurge și la vasta experiență a B.I.R.D. și a
organismelor cu care aceasta a cooperat.
Promovând instituțiile private, C .F.I. stimulează creșterea economică
în țările în curs de dezvoltare. C .F.I. împrumută și același timp
dobândește o participar e directă la capitalul social al firmelor din țările în
curs de dezvoltare, f ără a cere garanții guvernamentale. Totuși, C.F.I. nu
poate prelua majoritatea acțiunilor în cadrul firmelor, ea se limitează la a
asigura finanțarea a 25% din costul proiectului.
Capitalul C .F.I. este evaluat la un total de 2,3 miliarde dolari și este
un capital vărsat integral.
Din anul 1984, C.F.I. a putut împrumuta de pe piețele internaționale
de capital și de la b ăncile comerciale. În anul 1989 a avut loc prima
cotație, care a obținut calificativul triplu. Conform Statutului există o limită
a creditului acordat, care nu poate depăși de patru ori capitalul. Pentru a –
și proteja poz iția de pe piața internațională, capital ul limitat practicat a
fost de 3,3 miliarde dolari.
Împrumuturile de la Banca Mondi ală reprezintă ultima sursă de
finanțare totalizând până în prezent 0,9 miliarde dolari. La sfârșitul anului
1991 valoarea acumulată a împrumuturilor și a cotelor de participare ale
C.F.I. totaliza 9 miliarde dolari și se reporta la 1.300 de întreprinderi.

55 C.F.I. urmează o procedură foarte atentă în evaluarea potențialelor
împrumuturi și part icipanții. Aceasta în considera ție atât veniturile
financiare normale, cât și efectele economice asupra venitului național
din țara respecti vă. Având în vedere faptul că, în țările în curs de
dezvoltare sistemul de subvenționări, pentru a cu antifica efectele
economice cât mai obiectiv posibil se folosesc prețuri artificiale calculate
pe baza prețurilor de pe piața mondială.
Participarea C.F.I . consolidează statutul firmei respective. Ea oferă
încredere altor posibili investitori acționând ca un catalizator în obținerea
de capital pentru firmele private. Corporația însăși depune un efort
susținut pentru a obține resurse din trei părți sub formă de investiții, co –
finanțări și subscripții.
C.F.I. a înființat multe fonduri de investiții, ia care deține acțiuni și
care sunt folosite pentru a obține participare la întreprinderi. Aceste
fonduri sunt folosite și pentru a susține dezvoltarea burselor î n țările în
curs de dez voltare mai avansate. C.F.I. nu se implică activ în
managementul afacerilor, dar ține un loc în Consiliul de Administrație.
În concordanță au obiectul de a deține numai temporar o cotă de
capital din firmele private, C.F.I. vinde a cțiunile pe care le deține, de
îndată ce firma respectivă este suficient de solidă pentru a se descurca
singură. Vânzarea se face adesea cu un beneficiu pentru corporație,
C.F.I. caută, pe cât posibil, să vândă acțiunile pe care le deține unor
cetățeni din țara respectivă, susținută astfel consolidarea sectorului
privat în țările în curs de dezvoltare.
Mandatul C .F.I. este extinderea dezvoltării economice prin sectorul
privat. Lucrând cu partenerii de afaceri, C .F.I. investește în întreprinderile
particula re viabile din țările în curs de dezvoltare și oferă împrumuturi pe
termen lung, garanții și servicii de gestionare a riscului și consultanță
pentru clienții săi.

56 C.F.I. investește în proiecte din regiuni și sectoare deservite
insuficient de investițiile private și găsește modalități noi de a dezvolta
oportunități promițătoare pe piețele considerate prea riscante de către
investitorii comerciali în absența C .F.I..
C.F.I. s-a implicat activ în procesul de privatizare din țările Europei
de Est, inclusiv în România precum și în fosta Uniune Sovietică. În acest
sens, în cooperare cu autorită țile, CFI organizează licitații la care
cetățenii țării respective, și de seori firmele străine, pot cumpăra diverse
firme. Activitățile C .F.I. nu au putu t fi comparate, la o scară redusă, în
principal datorită faptului că C .F.I. s-a ocupat de proiectele p rivate pentru
care nu se găs eau o finanțare suficientă și în temeni acceptabili.
În același timp, însă, proiectele cu fina nțare C .F.I. a trebuit să aibă
co-finanțare din fonduri private. În realitate această cerință poate fi
îndeplinită cu succes în cazul unor proiecte foarte atent selecționate, din
care banii sunt returnați rapid. Se ctoarele în care C .F.I. s-a implicat cel
mai mult sunt în industria materialelor de constr ucții, în special a
cimentului, industria fierului și oțelului, domeniul bancar, etc..
Cel mai mare acționar al C .F.I. a fost S.U.A. (35,1 mil. dolari), urmat
de Marea Britanie, Franța, India, etc. .
Tot din categoria organismelor internaționale cu activ itate de
finanțare a dezvoltării, pe lângă B.I.R.D. , care a avut o vocație universală
în materie, mai acționează al te bănci mai mari, cum au fost bănci le de
dezvoltare cu caracter regional , și anume :
a) Banca Eur opeană de Investiții (din 1957);
b) Banca Asiatic ă de Dezvoltare (înființată în 1969);
c) Banca Int er-americană de Dezvoltare (din 1959);
d) Banca Africană de Dezvoltare (constituită în 1964 și funcționând
din 1965);
e) Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare (1991).

57

2.9. Asociația Internațională de D ezvoltare

Figura 2. 5. Sigla I.D.A.
Sursa: https://www.greenclima te.fund/ae/world -bank

Asociația Internațională de Dezvoltare (I.D.A.) este o agenție
interguvername ntală care acordă împrumuturi în condiții preferențiale
țărilor membre cele mai puțin dezvoltate, pentru proiectele de dezvoltare
economică de mare prioritate, bine concepute și productive.
A fost creată la 26 septembrie 1960 cu scopul de a contrib ui la
dezvoltarea economică a țărilor cel mai puțin dezvoltate, pentru
realizarea anumitor proiecte de dezvoltare economică prioritară, bine
concepute și productive17. De asemenea, A.I.D. a venit în ajutorul țărilor
foarte sărace în vederea obținerii unor î mprumuturi în condițiile impuse
de piață, pe termen foarte lung, până la 40 de ani, cu un comision sub
1% și o perioadă de grație de 10 ani.
I.D.A. este o filială a Băncii Mondiale. Banca, prin activitățile și
contactele pe care le -a stabilit cu țările lu mii în curs de dezvoltare, și -a

17 Luchian, D., op. cit. p. 29

58 dat seama din ce in ce mai mult că trebuie creată fără întârziere o
instituție capabilă să procure capitaluri pentru dezvoltare în conditii mai
liberale, care să apese mai puțin greu asupra balanței de plăți a țărilor în
curs de dezvoltare față de chiar împrumuturile înseși ale Băncii, care
conțin totuși un element preferențial.
Este o agenție, de asemenea, interguvernamentală ca și B.I.R.D. ,
efectuând operații identice și aplicând aceleași norme ca și B.I.R.D. .
Împrumuturi le date de A.I.D. sunt numite credite și se acordă în condiții
mult mai avantajoase față de cele pe care le aplică în general B.I.R.D. .
Ca atare, A.I.D. are o activitate paralelă cu B.I.R.D. , pe lângă care este
afiliată, adică creditele acordate reprezintă o completare necesară a
împrumuturilor pentru dezvoltare ale Băncii Mondiale.
Creditele A.I.D. /I.D.A. reprezintă mai mult de 1/4 din împrumuturile
Băncii Mondiale. In aceste condiții (Asociația Internațională de
Dezvoltare) A.I.D. trebuie să -și reconsti tuie resursele, din trei în trei ani,
prin anumite contribuții din partea țărilor industrializate.
A.I.D. este compusă din două grupuri de membri: primul grup
cuprinde 22 de țări bogate și puternic industrializate, cel de -al doilea,
celelalte țări membre . Statele din primul grup fac donații în valută
convertibilă, provenind din bugetele de ajutor pentru dezvoltare,
proporționale, cu mărimea participației la Banca Mondială.
Membrii celui de -al doilea grup plătesc 10% din primul depozit în
valută converta bilă și 90 % în monedă națională. Pentru A.I.D. creditele
se acordă ținându -se cont de venitul pe cap de locuitor, limitat la 740
USD, deși acest criteriu nu funcționează cu valoare de principiu întrucât
există țări care îndeplinesc condițiile de venit, da r nu prezintă suficient ă
solvabilitate.
În numeroase țări cu venit scăzut, problema achitării datoriei, care
era acută încă din primii ani ai deceniului '60 – a agravat treptat
dificultățile pe care le întâmpinau aceste țări în finanțarea judicioasă a

59 dezvoltării prin împrumuturi în termeni convenționali sau aproape
convenționali.
Pentru a mări sau chiar a menține ritmul lor de expansiune
economică, aceste țări mai puțin dezvoltate trebuie să -și procure o
proporție crescută a ajutorului financiar ext ern de care au nevoie în
condiții preferentiale. I.D.A. constituie deci un supliment absolut necesar
și binevenit al activităților de împrumuturi pentru dezvoltare, acordate de
Bancă.
Peste 60 de țări care au beneficiat de aceste împrumuturi aveau
venitul pe cap de locuitor mult mai mic decât plafonul stabilit, primind
aproape jumătate din fondurile A .I.D. pentru combaterea sărăciei,
promovarea sistemului sanitar, îndeosebi controlul nașterilor,
ameliorarea condiției femeii în societate, etc.

2.10. Asocia ția de Garantare Multilaterală a Investițiilor

A fost fondată în 1988 pentru a sprijn i investițiile în țările aflate în
curs de dezvoltare, oferind asigurări firmelor pentru riscuri politice care
investesc în aceste state. Încă din anii 1950 s -a pus prob lema, pentru
prima oară, a înființării unui organism internațional capabil să garanteze
investițiile în unele țări în curs de dezvoltare, inițiativă care nu s -a
materializat spre a se evita instaurarea unei influențe ce ar putea să fie
executată de un astf el de organism financiar internațional. Capitalul
Asociației este estimat la 1 miliard D.S.T. , constituit din aportul statelor
aflate în componența acesteia, împărțit în două grupuri: țări exportatoare
de capital și țări importatoare de capital, contribuți a financiară fiind
distribuită între aceste grupe.

60 În prezent, Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor
(A.G.M.I.) are 155 de membri din 22 de țări dezvoltate și 133 din statele
în curs de dez voltare și a acordat de la înființare până ast ăzi peste 500
de garanții în 78 de țări ce au pășit pe calea democratizării și a
progresului.
A.G.M.I promovează investițiile străine directe în țările în curs de
dezvoltare prin asigurarea investitorilor împotriva riscului politic,
consilierea guvernelor cu pri vire la atragerea investițiilor, schimbul de
informații prin intermediul -linie de investiții de servicii de informare cu
privire, și medierea disputelor dintre investitori și guverne.
Avantajul A.G.M.I . în comparație cu ce ilalți furnizori privați de
asigur ări de risc politic este acela că este membru al Grupului Băncii
Mondiale, ceea ce îi permite să intervină cu guvernele gazdă pentru a
rezolva cererile înainte de a fi depuse.
Agenția este un lider atunci când este vorba de evaluarea si
gestionarea riscur ilor politice, este în continuă cercetare și dezvoltare de
metode noi pentru satisfacerea nevoilor clienților. Prin opiniile experților,
A.G.M.I . ajuta țările să atragă și să rețină investițiile străine, se oferă o
serie de servicii online pentru a aduce l a cunoștiință oportunitățile de
afaceri din țările membre în curs de dezvoltare.
Pe piață, agenția completează activitățile altor asigurători de
investiții și lucr ări cu partenerii prin intermediul programelor de
reasigurare. Astfel, ei sunt capabili să își extindă capacitatea de
asigurare a riscului politic din industrie, să încurajeze sectorul privat.
Misiunea A.G.M.I . este de a impulsiona dezvoltarea durabilă a
investițiilor străine directe pentru a crea noi locuri de muncă, de a
promova creșterea econ omică și de a reduce sărăcia în țările membre
aflate în curs de dezvoltare. Agenția a eliberat peste 20 miliarde de dolari
pentru asig urarea riscurilor politice, a acordat 7,2 miliarde de dolari î n

61 peste 175 țări. De asemenea, MIGA are peste 600 proiecte e laborate î n
aproape 100 țări.
MIGA este angajată în promovarea mediului social, economic și în
sprijinirea mediului de proiecte, care, mai presus de toate sunt dezvoltate
responsabil. Ei au beneficiile pe scara larga de exemplu, generarea de
locuri de mun că, transferul de competențe și know -how-ul. Comunitățile
locale primesc beneficii secundare semnificative prin îmbunătățirea
infrastructurii. Agen ția este specializată în facilitarea investițiilor cu grad
ridicat de risc, cu venituri mici.
Prin parteneri atul cu Banca Mondială, A.G.M.I . are capacitatea de a
finanța o pârghie pentru garanție în aceste fonduri de încredere față de
frontierele de piață. Se axează pe sprijinirea proiectelor complexe de
infrastructură și promovează investițiile între țări în curs de dezvoltare.
Joacă un rol foarte important î n investițiile străine directe, ajutând țările
în curs de dezvoltare să definească și să pună în aplicare strategii de
promovare a investițiilor.
Se dezvoltă și se aplică tehnologii și instrumente pentru a sprijini
răspândirea de informații cu privire la oportunitățile de inve stiții. Mii de
utilizatori profită de avantajul online de investiții. Agenția folosește
serviciile sale juridice pentru a netezi posibilele impedimente în investiții.
Prin programul de mediere a litigiilor, M .I.G.A. ajută guvernele și
investitorii să rezolve diferențele și să îmbunătățească climatul
investițional din țară.
În plus față de garanțiile oferite de agenție aceasta prevede și o
serie de alte servicii, ca parte a efortului glo bal de a încuraja investițiile
străine directe în țările în curs de dezvoltare. M .I.G.A. operează cu o
suită de servicii de informare online, oferind investitorilor informații
necesare pentru a lua decizii potrivite și în timp util, atunci când
investesc î n sănătate.

62 În plus, M.I.G.A. oferă asistență tehnică pentru a ajuta guvernele și
alți intermediari implicați în promovarea investițiilor și îmbunătățirea
capacități de a răspunde eficient nevoilor investitorilor.
M.I.G.A. oferă asigurări de risc politic p entru proiectele dintr -o gamă
largă de sectoare, în țările membre în curs de dezvoltare, cuprinzând
toate regiunile lumii. Încă de la începuturile sale în 1988, M.I.G.A. a emis
952 de garanții pentru proiecte în 100 de țări în curs de dezvoltare, în
valoar e totală de 20.9 miliarde dolari. Emiterile brute ale M.I.G.A. într-un
procent de 29,2 % se îndreaptă către țările cele mai sărace ale lumii.
Expunerea brută M.I.G.A. lui se ridică la 7.3 miliarde dolari.
Regiunile de garantare sunt: regiunea Asiei și Paci ficului, regiunea
Europei și Asiei Centrale, regiunea Americii Latine și zona Caraibe,
regiunea Orientului Mijlociu și Africa de Nord, precum și regiunea Africii
Sub-Sahariene.
Încă de la începuturile sale, A.G.M.I. a emis garanții de aproape 2,0
miliarde de dolari pentru mai mult de 90 de proiecte în Asia, cu garanții
cuprinse între 200.000 dolari pentru un proiect în China la 118 milioane
dolari pentru o investiție în Filipine.
Statele regiunii Asiei și Pacificului în care s -au realizat proiecte ale
Agenț iei de Garantare Multilaterală a Investiților sunt: Afganistan,
Bangladesh, China, Indonezia, India, Republica Democratică Populară
Laos, Sri Lanka, Malaezia, Mongolia, Nepal, Papua, Noua Guinee,
Filipine, Pakistan, Thailanda, și Vietnam.
Regiunea Europei și Asiei Centrale cuprinde state ca: Albania,
Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria,
Georgia, Republica Cehă, Croația, Ungaria, Kazahstan, Letonia,
Moldova, Macedonia, Fosta Republică Iugoslavă a Poloniei, Rom ânia,
Rusia , Republica Slovacă, Turcia, Ucraina, Uzbekistan și Serbia.
În acestă regiune grav afectată de criza economică globală, marii
investitori multilaterali și creditori din regiune, B .E.R.D., grupul B .E.I. și

63 grupul Băncii Mondiale, au convenit să asigure până la 24,5 mi liarde de
dolari pentru a sprijini sectorul bancar în vederea finanțării sistemului de
creditare pentru întreprinderi. Sprijinul financiar include capitaluri proprii
și finanțarea datoriilor, linii de credit și asigurări de risc politic. În cadrul
acestui program de sprijinire M .I.G.A. va oferi garantarea pentru riscul
politic de până la 3 trei miliarde de dolari.
Din 1988 și până astăzi, A.G.M.I . a emis 7 miliarde dolari în garanții
pentru mai mult de 160 de proiecte în America Latină și Caraibe, care
acop eră toate sectoarele și 20 de țări. Regiunea Americii Latine și Zona
Caraibe cuprinde: Argentina, Bolivia, Brazilia Chile, Costa Rica,
Columbia, Republica Dominicană, Ecuador, Guatemala, Guyana,
Honduras, Jamaica, Nicaragua, Panama, Peru, Paraguay, Uruguay , El
Salvador, Trinidad și Tobago.
În douăsprezece țări din Orientul Mijlociu și regiunea Africii de Nord,
A.G.M.I. a emis aproape 1 miliard de dolari însemnând garanții pentru 20
de proiecte, care să acopere investițiile bancare generale, sectorul
producț ie, sectorul servici ilor de salubritate, sistemele de canalizare,
sectorul petrolului și gazelor, telecomunicații și turism.
Din acesta 881 milioane dolari din valoarea garanțiilor au fost au fost
direcționate către M .E.N.A.18 – companii și bănci care inve stesc în țările
în curs de dezvoltare din afara regiunii.

18 Este un acronim din limba engleză ca re se referă la Orientul Mijlociu și Africa de Nord, care
corespunde Orientului Mijlociu.

64
2.11. Centrul Internațional de Reglementare a Diferendelor din
Domeniul Investițiilor

Figura 2.6. Sigla I.C.S.I. D.
Sursa: https://icsid.worldbank.org/en

Centrul Internațional de Reglementare a Diferendelor din Domeniul
Invetițiilor (I .C.S.I.D.) a fost înființat în anul 1966 având 154 de tări
membre .
I.C.S.I.D. contribuie la încurajarea investițiilor străine oferind cadre
internaționale de conciliere și arbitraj pentru conflicte din domeniul
investițiilor, ajutând astfel la crearea unui climat de încredere reciprocă
între state și investitorii străini. Multe acorduri internaționale din domeniul
investițiilor fac apel la forurile de arbitraj al I.C.S.I.D. .
I.C.S.I.D. întreprinde și servicii de cercetare și publicare în domeniul
legii arbitrajului și legii investițiilor străine.

65 CONCLUZII

Scopul acestei lucrări a fost acela de a evidenția importanța
instituțiilor financiare internaționale.
În lucrare a fost acordată o atenție deosebită elaborări i și
fundamentării instituțiilor financiare internaționale , a organizării și
concretizării relațiilor financiare în funcție de poziția acestora pe piață .
Fond ul Monetar Internațional și Banca Mondială au fost înființate în
același timp pentru realizarea unor scopuri corelate.
După cum au ar ătat și denumirile acestora oficiale, Fondul se ocupă
în special de afacerile monetare, iar Banca Mondială, se ocupă de
dezvoltarea economică.
Principalele obiective ale Fondului – care constau în favorizarea
cooperării monetare internaționale, în stimularea expansiunii și creșterii
echilibrate a comerțului internațional, în stabilizarea cursurilor de schimb,
suprimarea re stricțiilor la schimburi și corectarea dezechilibrurilor privind
balanțele de plăți – completează eforturile Băncii Mondiale de a ajuta la
creșterea economică în țările membre prin împrumuturile ei pentru
proiecte de dezvoltare productive.
Cele două inst ituții cooperează tot mai strâns în privința operațiilor și
a studiilor pe care le efectuează, țin adunări anuale comune și sunt
amplasate în clădiri învecin ate; fiecare o informează pe ce alaltă în
permanență despre lucrările sale în țările membre.
În ul timii ani, activitatea celor două instituții s -a suprapus parțial
deoarece, pe de -o parte, Banca Mondială și -a axat atenția de la
finanțarea proiectelor, la programul pentru reforma economică, în timp
ce, F.M.I. a acordat o atenție sporită reformei structu rale alături de
tradiționala sa activitate în ceea ce privește ajustarea balanței de plăți.
Suprapunerea, s -a accentuat, pe măsură ce ambele instituții s -au
angajat tot mai ferm în găsirea soluțiilor pentru reducerea datoriilor țărilor

66 în curs de dezvolt are. Treptat, coordonarea dintre cele două instituții s -a
îmbunătățit simțitor și există o bună cooperare cu fiecare instituție, în
sfera ei de responsabilitate.
În viitor, trebuie luată în considerare colaborarea cu celelalte instituții
financiare intern aționale, deoarece activitățile lor se suprapun tot mai
mult. Este necesară o coordonare cu F.M.I. , datorită implicării tot mai
frecvente a Băncii Mondiale în finanțarea balanțelor de plăți, domeniu de
activitate care ține în mod tradițional de F.M.I. .
Condițiile politicii impuse de cele două instituții țării care solicită
creditul trebuie să fie convergente și aceasta necesită o analiză atentă
din partea ambelor instituții. Sunt foarte apropiate misiunile comune ale
F.M.I. și ale Băncii Mondiale. Deși ce le două instituții funcționează de o
manieră complementară, este de dorit ca ele să -și păstreze
caracteristicile proprii puse în evidență de structura financiară complet
diferită.
Concluzia este că instituțiile financiare internaționale își propun să
continue ceea ce au realizat până în prezent la fel de bine și să aducă în
continuare plus -valoare atât pe lanțul valoric, cât și pentru economia
mondială în ansamblu.

67
BIBLIOGRAFIE

1. Brezeanu, P., Poanta, D. (2003) Organisme financiare internționale,
Editura Lumina Lex, București,

2. Bran, P., (1996) Relații financiare și monetare internaționale, Editura
Economică, București.

3. Brezeanu, P., Șimon, I., Novac, E., L., (2005) Instituții financiare
internaționale , Editura Economică, București .

4. Bari, I. (1997) Economie mondială , Editura D A.I.D. ctică și Pedagogică,
București.

5. Centru de Informare a Națiunilor Unite la București (1974) Întrebări și
Răspunsuri, Banca Mondială și I.D.A.

6. Condor, I. (1994) Drept Financiar, Editura Regia Autonomă Mo nitorul
Oficial , București.

7. Constantinescu, A., (1973) Documentar. Banca Internațională pentru
Reconstrucție și Dezvoltare ( B.I.R.D. ), Editura Politică, București.

8. Dumitrescu, S., Gheorghiță, V., Marin, G., Puiu, O., (1998) Economie
mondială , Editura Independența Economică, Brăila.

9. Deaconescu, I. (2005) Teoria Relațiilor Internaționale, Editura Sitech,
Editura Europa, Craiova.

10. Gurgu, E., Moisuc, C., Roșu -Hamzescu, I., Nicoară, D., (2002) Relații
valutar -financiar internaționale , Editura Fundația de Mâine, București.

68
11. Gheorghiță, V., Cociuban, A. (2002) Economie mondială , Editura
Politeia – SNSPA, București.

12. Gaftoniuc, S. (1995) Finanțe internaționale , Editura Economică,
București.

13. Moisuc, C. (2002 ) Relații valutar -financiare internaționale , Editura
Fundația România de Mâine, București.

14. Matei, V., Nețoiu, T., (2004) Finanțe internaționale, Editura
Universitaria, Craiova.

15. Matei, I. V., Răduț, D. (2005) Instituții Financiar -Bancare
Internaționale, Editura Sitech, Craio va.

16. Oprescu, D. (1981) Sistemul monetar internațional, Editura
Academiei Republicii Socialista România, București.

17. Roșu Hamzescu, I., Fratoștiteanu, C., Botescu, I. (2000)
Globalizarea și problemele noii economii mondiale, Editura Mondo Ec.,
Craiova.

18. Stiglitz, J., E., (2003) Globalizarea. Speranțe și deziluzii, Editura
Economică, București.

19. Zaharia, R.M. Economie mondiala , curs, ASE București
*** Capital nr.2, 8 ianuarie 2004 .
*** Capital nr.9, 26 februarie 2004 .
*** Libertatea, nr.4 318, 17 mai 2006 .

69 *** Piața financiară, nr.5, mai 2004 .
*** Revista de Management nr.4, 2000, Institutul Român de
Management .
*** The International Monetary Fund. It 's evolution, organization and
activities , IMF, Washington, 1984 .

Sursa internet:
www.imf.org .
www. F.M.I. .ro.
https://www.imf.org/en/Countries/ROU .
https://www.imf.org/en/About/Factsheets/IMF -at-a-Glance .
https://www.bnr.ro/Fondul -Monetar -International -%28FMI%29 –
1447.aspx .
https://www.imf.org/en/Countries/ROU .
https://www.creeaza.com/afaceri/economie/Institutiile -Sistemului –
Moneta351.php .
https://www.imf.org/external/np/sec/memdir/memdate.htm
https://rise1518.files.wordpress.com/
https://icsid.worldbank.org/en
https://www.greenclimate.fund/ae/world -bank