Linia telefonică pentru prevenirea suicidului [630498]

Linia telefonică pentru prevenirea suicidului
la copii și adolescenți din București
[The Suicide Prevention Line for Children
and Teenagers in Bucharest ]
Emanuel Adrian Sârbu*
Abstract. Suicide is one of the leading causes of teenagers’s deaths. Even whether it is
preventable, most of the time, there are still very few projects or actions of the local
authorities and/or organisations in Romania, due to the lack of information and re‑sources. The suicide prevention line for children and teenagers in Bucharest is presented and evaluated after five years of activity. It may be considered one example of good practice, since it managed to put together local knowledge, human resources and social actors. The suicide prevention line for children and teenagers in Bucharest has been established in 2009 by The General Directorate of Social Welfare of Bucharest Municipality, in partnership with The Psychiatric Hospital „Prof. dr. Alexandru Obregia” . The fi‑
nances are provided by the Welfare Department, the location belongs to the Psychiatric
Hospital and the mental health services are coordinated by a MD, specialized in Psychiatry.
There are about 30 volunteers taking the phone calls 24/7. Since 201 1, they established
the Association of Suicidology.
Keywords: suicide, prevention, lifeline, children, teenagers
Introducere
S‑a vehiculat des, în ultimul deceniu, faptul că suicidul a ajuns să ocupe una dintre prime‑
le trei poziții în topul principalelor cauze de deces ale adolescenților și tinerilor adulți la nivel mondial (Sârbu, 201 1; WHO, 1999) și, respectiv, poziția a treisprezecea a cauzelor de deces ale tuturor categoriilor de vârstă (IASP , 2008). Din cauza faptului că, în ultima jumătate de veac, rata sinuciderilor la nivel mondial a crescut cu 60% (Hellen, 2007), nu‑meroase țări au introdus în planurile lor anuale de acțiune și în strategiile de dezvoltare pe termen mediu și lung politici s peciale de prevenire a fenomenului suicidar. Mai mult decât
* Department of Baptist Theology, University of Bucharest, Berzei Street, no. 29, 1st District,
Bucharest; Head of Department, Dept. for the Relation with the Civil Society and other Social Actors, The General Directorate of Social Assistance of Bucharest Municipality, Foișorului Street no. 56‑58, 3rd District, Bucharest; Founder Member, Association of Suicidology, Bucharest, E‑mail: easarbu@ gmail.comRevista de Asistenț \ Social\, anul XIV , nr. 2/2015, pp. 81‑93
www.swreview.ro

82
Emanuel Adrian Sârbu / Linia telefonică pentru prevenirea suicidului la copii și adolescenți
din București [The Suicide Prevention Line for Children and Teenagers in Bucharest]
atât, dacă până la începutul anilor 1990 majoritatea lucrărilor de specialitate nu includeau
decât în mod excepțional informații cu privire la modalitățile de evaluare a depresiei la copii
și adolescenți (Adams, Berzonsky, 2009), în ciuda faptului că existența acesteia fusese constatată încă din anii 1940 (Adams, Berzonsky, 2009), astăzi acestor subiecte a început să li se acorde atenția cuvenită, din motive cât se poate de obiective. Sinuciderea reprezintă a doua cauză a mortalității adolescenților și tinerilor (15‑24 de ani) din SUA, iar procenta‑
jul este de două ori mai mare decât cel din 1970 (Adams, Berzonsky, 2009). Și la nivel
european lucrurile sunt oarecum similare. Conform datelor Eurostat, România se situează pe poziția a paisprezecea în topul european al țărilor cu cele mai multe cazuri de suicid la adolescenții – segmentul de vârstă 15‑19 ani (Eurostat, 2015).
Din păcate, pe măsură ce populația înaintează în vârstă, lucrurile sunt departe de a se
liniști din acest punct de vedere. Conform Eurostat, pe segmentul de vârstă 20‑44 de ani, sinuciderea reprezintă 12% din totalul cauzelor mortalității, aproape la fel de mult ca ac‑cidentele rutiere – 13%, bărbații fiind de patru ori mai numeroși decât femeile din această
cohortă (Eurostat, 2006).
În Uniunea Europeană, la fiecare nouă minute se consemnează un nou caz de suicid, iar
numărul tentativelor de sinucidere este estimat a fi de nouă ori mai mare. Sinuciderile ra‑portate anual la nivel european numără aproximativ 59.000 de cazuri (Wahlbeck, Mäkinen,
2008). O simplă comparație cu statistica deceselor provocate de accidentele de mașină – aproximativ 50.000 de decese anual (Wahlbeck, Mäkinen, 2008) – relevă faptul că suicidul este un fenomen deosebit de îngrijorător și că autoritățile locale trebuie să ia măsuri în vederea prevenirii tentativelor de sinucidere și a limitării fenomenului. Acesta este motivul
pentru care activitățile de prevenire a cazurilor de depresie și suicid sunt considerate pri‑
oritare în Pactul European pentru Sănătate Mintală și Bunăstare (European Comission, 2008) și în raportul Consensus Paper: Prevention of Depression and Suicide (Wahlbeck, Mäkinen,
2008), care recomandă statelor membre măsuri ferme, concrete și imediate.
În Pactul European pentru Sănătate Mintală și Bunăstare, statele membre sunt invitate
să creeze politici și să acționeze în vederea prevenirii depresiei și suicidului, luând în con‑siderare aspecte precum: perfecționarea profesională a personalului din sectorul social și medical; restrângerea accesului la potențialele modalități de suicid; luarea unor măsuri
concrete de conștientizare a publicului general și a profesioniștilor din sectorul sociomedical
și din alte sectoare relevante; inițierea unor măsuri menite să reducă factorii de risc suicidar, precum consumul excesiv de alcool și/sau de droguri, excluderea socială, depresia și stresul; oferirea unor mecanisme de suport pentru persoane care încearcă să se sinucidă și pentru
membrii familiilor acestora – exemplul citat fiind acela al unor linii telefonice sau portaluri
care oferă sprijin emoțional.
În recomandările realizate de Comitetul Pentru Drepturile Copilului (ONU, 2009), care
a examinat al treilea și al patrulea raport periodic al României, adoptat cu ocazia celei
de‑a 1425‑a ședințe, din data de 12 iunie 2009, „Comitetul se arată preocupat de cazurile
de suicid și de comportamentul agresiv al copiilor și adolescenților, dar și de absența unor programe de prevenție în acest sens”, fiind recomandată adoptarea unor măsuri și politici care să vină în întâmpinarea acestei probleme și să contribuie semnificativ la diminuarea ei.
De asemenea, la punctul 68, Sănătatea adolescenților , se regăsește următoarea observație:
„Cu toate că se remarcă eforturile întreprinse de statul parte, Comitetul este preocupat de
rapoartele mediatice referitoare la cazurile de suicid, în special în rândul copiilor lăsați în urmă de părinții plecați în străinătate, deși nu există statistici întocmite sistematic cu privire
la acest aspect” .

83
Revista de Asisten]\ Social\, nr. 2/2015
Sursa: Eurostat, 20151
Figura 1. Rata sinuciderilor în țările UE, pe grupe de vârstă (15‑19 ani)/100.000 de locuitori

84
Emanuel Adrian Sârbu / Linia telefonică pentru prevenirea suicidului la copii și adolescenți
din București [The Suicide Prevention Line for Children and Teenagers in Bucharest]
Înființarea primului telverde pentru prevenirea suicidului din
București – 0800.080.100
În anul 2007, orașul București, prin Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului
București, a devenit parte a ECAD – European Cities Against Drugs, iar în 2008 a efectuat
prima cercetare din cadrul Programului Tineri în Europa, considerat a fi cel mai mare pro‑gram european de promovare a unui stil de viață sănătos adresat adolescenților (Sârbu,
Bunaciu, Mariș, 2014).
Deși cercetarea nu viza în mod direct ideația suicidară a adolescenților, chestionarul
cuprindea și un număr semnificativ de întrebări referitoare la aceasta, precum și la depresie,
la sfera relațională a tinerilor, la mediul familial, social ș.a.m.d. În urma acestei cercetări
din anul 2008, la care au participat 2.662 de elevi din 46 de licee de pe raza municipiului
București, au reieșit următoarele aspecte alarmante: 37,8% dintre adolescenții chestionați au cunoștințe care se gândesc să se sinucidă; 23,1% au cunoștințe sau persoane din anturaj
care au încercat să se sinucidă; 19,2% au prieteni sau persoane apropiate care au încercat
să se sinucidă; 9,1% au cunoștințe și persoane din anturaj care s‑au sinucis; 5,8% au
prieteni sau persoane apropiate care s‑au sinucis; 15,8% dintre respondenți s‑au gândit să
se sinucidă; 5,6% au intenționat să se sinucidă; 13,5% dintre respondenți au spus cuiva că vor să se sinucidă; 5,6% dintre respondenți au încercat să se sinucidă; 2,4% dintre respondenți au încercat să se sinucidă în anul școlar 2008‑2009.
Pe fondul acestor constatări, coroborat cu faptul – paradoxal, de altfel – că adolescenții
bucureșteni par a socializa mai degrabă cu prietenii virtuali decât cu cei din anturajul lor sau cu părinții (Sârbu, Bunaciu, Mariș, 2014), în anul 2009 s‑a materializat o inițiativă
locală menită să vină în întâmpinarea nevoii acestora de a comunica empatic, de a fi ascultați
și îndrumați adecvat (Ciobanu, 2005): înființarea unei linii telefonice la care aceștia să poată suna, gratuit, pentru a fi ascultați de un voluntar cu o pregătire de specialitate adecvată, sub
protecția anonimatului.
Înființată prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 308/2009 și
finanțată integral de Consiliul General al Municipiului București, prin bugetul Direcției Generale de Asistență Socială a Municipiului București (conform HCGMB nr. 308/2009 și HCGMB nr.
13/201 1), Linia telefonică pentru copii și adolescenți din municipiul București cu conduită
autodistructivă iminentă funcționează în cadrul Centrului de Prevenire a Tentativelor de Suicid
la Copii și Adolescenți, aflat în structura Spitalului de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” .
Cele mai mari costuri ale proiectului au fost înregistrate, conform figurii 2, în prima
lună de implementare, când a fost instalată linia telefonică, împreună cu cele două posturi de lucru și, de asemenea, când au fost achiziționate echipamentele de telecomunicații, ul‑
terior fiind achitate doar abonamentele lunare și contravaloarea convorbirilor telefonice
înregistrate pe numărul 0800.080.100 (TEL VERDE). Începând cu luna a doua și până în
prezent, costul mediu al facturilor lunare pentru funcționarea serviciului la parametri optimi
s‑a situat în jurul sumei de 1.200‑1.500 de lei.
Din figura 3 se poate observa faptul că, în perioada rece, numărul celor care au solicitat
asistență specializată a fost considerabil mai mare decât cel înregistrat în perioada de vară
(când numărul apelurilor primite a fost mai mic cu aproximativ o treime).
Diferența majoră existentă între lunile noiembrie‑decembrie 2008 (cu 2.300 de apeluri
în noiembrie și 1.564 de apeluri în decembrie), când se poate spune că s‑a înregistrat un
adevărat boom, și media de aproximativ 475 de apeluri din celelalte luni „reci” (prin luni reci înțelegându‑se atât cele de iarnă, cât și cele de primăvară, când astenia și alți factori
favorizanți determină, de asemenea, valori crescute în dinamica suicidului) apare ca urmare
a mediatizării susținute din perioada lansării proiectului.

85
Revista de Asisten]\ Social\, nr. 2/2015
Sursa: Generat de autor
Figura 2. Costuri TELVERDE (anul I de implementare)
Sursa: Generat de autor
Figura 3. Numărul de apeluri în primul an de implementare
De asemenea, din înregistrările operatorilor care au preluat apelurile telefonice s‑a putut
constata o scădere a „apelurilor false” (solicitări de informații cu caracter general, fără
referire la obiectul de activitate al liniei telefonice, persoane care sună doar pentru a testa operabilitatea serviciului, apelanți care, după preluare, fie închid, fie refuză dialogul cu privire la ideația suicidară etc.), ceea ce poate indica o anumită selecție a celor care apelează

86
Emanuel Adrian Sârbu / Linia telefonică pentru prevenirea suicidului la copii și adolescenți
din București [The Suicide Prevention Line for Children and Teenagers in Bucharest]
linia verde în favoarea celor care au într‑adevăr nevoie de sprijin emoțional specializat. De
altfel, ultimul item enumerat este susținut de figura 6.
Tendința de creștere exponențială se reia în luna iulie 201 1 (când numărul de apeluri s‑a
triplat, ajungând la peste 900, de la media de 250 din lunile precedente). Începând cu luna
iulie 201 1, a început să fie difuzat (gratuit), în mijloacele de transport în comun ale RATB un spot video de promovare a telverdelui, cu caracter social, realizat de Asociația de
Suicidologie (o organizație neguvernamentală, înființată în anul 201 1 de voluntarii Centrului
de Prevenire a Tentativelor de Suicid la Copii și Adolescenți, precum și de specialiști în problematica suicidului cu diferite formări profesionale – psihiatrie, neurologie, psihologie,
sociologie, teologie, asistență socială).
Faptul că în primele două luni de implementare a proiectului (noiembrie și decembrie
2009) s‑a înregistrat un număr de apeluri aproape similar cu cel înregistrat pe tot parcursul anului 2010 (3.864 versus 4.037) poate fi explicat prin prisma elementului novator adus de
telverde pe piața serviciilor de suport emoțional din România, pe de o parte, și, pe de altă parte, printr‑un număr ridicat de „apeluri false” . Încă din primul an de implementare (2010,
după cele două luni de început, din anul 2009) s‑a putut observa, din înregistrările opera‑
torilor care au preluat apelurile telefonice, o scădere considerabilă a acestor „apeluri false”, ceea ce indică o anumită selecție a celor care apelează linia verde în favoarea celor care au
într‑adevăr nevoie de sprijin emoțional specializat (figura 4).
Sursa: Generat de autor
Figura 4. Totalul apelurilor/an calendaristic (noiembrie 2009 – iulie 2013)
Scăderea numărului de „apeluri false”, remarcată de personalul voluntar de la Telverde,
este de altfel confirmată și de figura 5. Dacă în anul 2009, când s‑a înregistrat acea explozie a apelurilor la 0800.080.100, s‑a discutat cu potențialii beneficiari ai liniei telefonice de
urgență vreme de 13.314 minute, în 2010 numărul minutelor a fost cu aproximativ 40% mai mare, în ciuda faptului că numărul de apeluri pentru întregul an 2010 a fost foarte asemănător
cu cel din perioada noiembrie‑decembrie 2009. Creșterea duratei medii a convorbirilor
raportată la numărul de apeluri înregistrate (tendință care se păstrează și în anii următori) confirmă astfel faptul că apelurile false au scăzut exponențial.

87
Revista de Asisten]\ Social\, nr. 2/2015
Sursa: Generat de autor
Figura 5. Totalul minutelor de convorbiri/an calendaristic (noiembrie 2009‑iulie 2014)
Sursa: Generat de autor
Figura 6. Totalul apelurilor telefonice în perioada 2009‑2014, pe rețele de telefonie2

88
Emanuel Adrian Sârbu / Linia telefonică pentru prevenirea suicidului la copii și adolescenți
din București [The Suicide Prevention Line for Children and Teenagers in Bucharest]
Se poate observa din figura 6 o pondere crescută a apelurilor provenite, pe de o parte,
din rețelele de telefonie mobilă în defavoarea rețelelor de telefonie fixă și, pe de altă parte,
din acele rețele de telefonie mobilă care se adresează cu precădere tinerilor, prin ofertele
existente pe piață (cu numeroase minute și mesaje scrise oferite la prețuri avantajoase).
Per ansamblu, cele mai multe apeluri înregistrate au provenit, în primii doi ani, în ordine,
din rețelele Orange, Cosmote, V odafone și Romtelecom. Dinamica suferă anumite modificări în 201 1și în 2012, dar se păstrează în 2013.
Referitor la apelurile către telefonul verde, se poate afirma că dinamica acestora poate
fi datorată fie unei creșteri, respectiv, diminuări semnificative a ideației suicidare în rândul tinerilor, lucru puțin probabil și care nu poate fi neapărat coroborat cu alte date statistice, fie mai degrabă unei promovări mai bune ori, după caz, mai puțin eficiente a liniei telefonice comparativ cu aceleași perioade ale anilor precedenți, avându‑se în vedere faptul că în in‑tervalul 2012‑2015 au funcționat în paralel atât numărul 0800.080.100, cât și 1 16.123 (urmând ca perioada de tranzit să ia sfârșit la 10.09.2015, dată de la care va funcționa exclusiv numărul
european 1 16.123).
Accesarea numărului verde european pentru consiliere în criză,
116.123
Cu prilejul Zilei Mondiale de Prevenire a Suicidului (10 septembrie), în anul 201 1, Direcția
Generală de Asistență Socială a Municipiului București și Spitalul de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia” au anunțat accesarea numărul național scurt pentru servicii armonizate
cu caracter social 1 16.123 și demararea procesului privind înlocuirea treptată a numărului
verde 0800.080.100. Numerele naționale scurte pentru servicii armonizate cu caracter social
au o identitate paneuropeană, fiind utilizate pentru aceleași servicii în toate statele membre ale Uniunii Europene.
Având în vedere rezultatele obținute până în acest moment, precum și oportunitățile de
dezvoltare a Liniei telefonice pentru copii și adolescenți din municipiul București cu conduită autodistructivă iminentă, care vizează în primul rând existența și, mai ales, disponibilitatea unui număr verde european specializat în domeniul crizei emoționale, mai ușor de reținut pentru potențialii apelanți, s‑au efectuat demersurile necesare în vederea transformării actu‑alului 0800.080.100 în 1 16.123 (număr pus la dispoziție de Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații).
Apelurile către numărul 1 16.123 au rămas gratuite (la fel ca și în cazul numărului
0800.080.100), iar accesul la aceste numere nu a fost în nici un fel condiționat de o înregis‑trare prealabilă.
Serviciul oferit de numărul 1 16.123 permite apelantului să beneficieze de o relație umană
adevărată și adecvată situației delicate în care acesta se regăsește, oferindu‑i‑se posibilitatea de a fi ascultat fără a fi judecat și, de asemenea, oferindu‑i‑se sprijin emoțional în vederea depășirii stării de criză psihologică sau a conduitei autodistructive iminente.
Inițial s‑a decis ca numerele verzi să funcționeze în paralel pentru un interval de 90 de
zile, luându‑se în considerare specificul activității desfășurate și necesitatea asigurării continuității serviciului, precum și a unei bune informări a potențialilor apelanți. Ulterior însă, întrucât majoritatea apelurilor au continuat să sosească pe numărul 0800.080.100, coroborat cu lipsa unui buget considerabil pentru a putea promova adecvat schimbarea aces ‑
tuia și cu faptul că decizia nu presupunea costuri suplimentare, s‑a decis prelungirea funcționării în paralel pe o perioadă nedeterminată, până când vor predomina apelurile la

89
Revista de Asisten]\ Social\, nr. 2/2015
1 16.123. Însă, având în vedere faptul că finanțarea serviciului este asigurată de Consiliul
General al Municipiului București, prin bugetul Direcției Generale de Asistență Socială a Municipiului București, până la data de 01.1 1.2015, urmând ca perioada următoare să facă
obiectul unei noi hotărâri a autorității publice deliberative de la nivelul Capitalei, coroborat
cu faptul că în tot acest interval nu a mai fost promovat deloc vechiul număr, 0800.080.100,
ci doar cel unic european pentru intervenții în crize emoționale, s‑a ales ca dată simbolică
pentru încheierea acestui proces tranzitoriu ziua de 10 septembrie 2015, Ziua Mondială
pentru Prevenirea Suicidului.
Structura apelanților. Caracteristici sociodemografice
Segmentul de vârstă al apelanților s‑a dovedit a fi mai larg decât a fost estimat inițial în
2009, fiind cuprins între 12 și 61 de ani. Lucrul acesta se datorează în special faptului că prezentul demers reprezintă o premieră la nivel național, segmentului de populație cu vârste
peste 19 ani nefiindu‑i adresat un serviciu specializat similar.
Cu privire la problemele reclamate de beneficiarii serviciului, acestea pot fi grupate în
nouă categorii majore, în funcție de tipurile de apelanți:
1. Copii proveniți din familii dezorganizate. Acestei categorii îi pot fi asociate probleme
cauzate de consumul de alcool și de droguri al părinților acestora, de lipsa de comunicare
între membrii familiei, agresivitatea și/sau violența fizică, verbală, emoțională, sexuală, exploatarea copiilor de către părinți etc.
2. Copii lăsați în urmă de părinți plecați să lucreze în străinătate. Din analiza apelurilor
telefonice reiese faptul că majoritatea problemelor acuzate de aceștia sunt asociate cu
absența părinților din viața lor, în ciuda faptului că afirmă că vorbesc aproape zilnic (la
telefon sau prin intermediul mijloacelor IT – de exemplu: Skype, programe de tip mes ‑
senger, Facebook), coroborate cu dificultăți de relaționare cu terții în grija cărora au fost
încredințați (bunici, unchi, mătuși, nași, vecini). Sunt acuzate frecvent lipsa afecțiunii
și a preocupării reale față de problemele cu care se confruntă și sentimentul de „a fi al nimănui”, tulburări de comportament, lipsa integrării în grupul social.
3. Copii care se întorc în țară împreună cu părinții, apoi părinții acestora pleacă din nou să lucreze în străinătate. Reprezintă o categorie aparte, cu numeroase probleme de re‑
integrare socială. Practic, aceștia se află la mijlocul distanței dintre două sisteme sociale și educaționale diferite, fiindu‑le extrem de dificil să se poată regăsi în totalitate în vreunul dintre acestea. Astfel, ei se simt percepuți diferit de către ceilalți covârstnici,
fiind într‑un fel „străini în propria lor țară” .
4. Adolescenți și tineri. Cea mai mare parte a problemelor acestora sunt legate de relațiile
afective și/sau familiale ale adolescenților în care au intervenit fie despărțiri, fie diverse
divergențe considerate inacceptabile. De asemenea, tot aici pot fi încadrate problemele specifice ale adolescenților și tinerilor care și‑au pierdut prietenii și/sau partenerii ca
urmare a decesului acestora și prezintă dificultăți în a depăși momentele de doliu.
5. Părinții, aparținătorii, prietenii sau cunoștințele persoanelor din grupul‑țintă al proiectului
reprezintă o altă categorie, distinctă, care apelează Linia telefonică pentru copii și
adolescenți din municipiul București cu conduită autodistructivă iminentă. Aceștia solicită
opinii avizate sau ajutor specializat pentru problemele (reale, potențiale sau imaginare)
pe care le‑au identificat la copiii, rudele sau prietenii lor.
6. Persoane cu diverse afecțiuni psihice și/sau medicale. În această categorie pot fi grupate
persoanele care reclamă tulburări precum anxietatea, depresia, schizofrenia, Alzheimer,
fluctuațiile de dispoziție, dar și diverse afecțiuni medicale, inclusiv cele ale bolnavilor
în stadii terminale, care pot determina apariția ideației suicidare.

90
Emanuel Adrian Sârbu / Linia telefonică pentru prevenirea suicidului la copii și adolescenți
din București [The Suicide Prevention Line for Children and Teenagers in Bucharest]
7. Persoane care au dificultăți de integrare socială. Categoria de față integrează o serie
întreagă de grupe de vârste și de probleme, de la copiii care acuză dificultăți de inte‑
grare în colectivul școlar la tinerii care au probleme cu adaptarea la locul de muncă ori cu șomajul și până la persoane adulte sau chiar vârstnice, cu boli cronice sau cu nevoi
speciale. Marea majoritate a acestor probleme pot fi reduse însă la nevoia de comunicare cu cineva, neîmplinită, însă resimțită acut și amplificată până la stadiul în care conduita autodistructivă pare justificabilă.
8. Apeluri de mulțumire pentru sprijinul emoțional oferit apelanților de personalul Centrului, într‑un moment dificil din existența acestora din urmă.
9. Apeluri test, provenind de la diverse persoane care au vizionat materialele de promovare și vor să verifice funcționalitatea serviciilor.
Preluarea/gestionarea apelurilor de către personalul care
asigură funcționarea liniei telefonice
Întrucât serviciul telefonic a fost înființat ca urmare a constatării (prin mijloace empirice –
Cercetarea „Tineri în Europa”, București, 2008) existenței unei nevoi reale a unui anumit segment al populației rezidente pe raza administrativ‑teritorială a Municipiului București, coroborată cu faptul că lucrul acesta s‑a întâmplat într‑o perioadă de plină criză financiară, s‑a luat decizia utilizării la maximum a resurselor existente în momentul respectiv la nivelul Capitalei. Astfel, Linia telefonică de urgență funcționează fără angajați permanenți, servici‑
ile fiind prestate în mod voluntar de angajați din cadrul instituțiilor partenere, precum și de voluntari externi care dispun de o formare minimă în domeniul comunicării.
În prezent, serviciul telefonic este asigurat non‑stop (24/7), de către aproximativ 30 de
voluntari – studenți, masteranzi, doctoranzi și/sau absolvenți ai unor instituții de învățământ superior sau postliceal din domeniile sanitar/medical, psihiatric, psihologic, sociologic, teologic, asistență socială etc. Activitatea de voluntariat a acestora este coordonată de un medic primar neuropsihiatru, doctor în științe medicale, și se desfășoară în baza contracte‑lor de voluntariat semnate între aceștia și Spitalul de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”, în structura căruia funcționează Centrul de prevenire a tentativelor de suicid la
copii și adolescenți.
Fiecare potențial voluntar este admis în Centru în urma analizei CV‑ului și a documen‑
telor care atestă formarea într‑unul din domeniile antemenționate, precum și a unei scrisori de intenție/motivație. După această etapă urmează proba orală și interviul în cadrul cărora sunt evaluați de medicul neuropsihiatru care coordonează activitatea voluntarilor. Fiecare candidat își asumă obligația de a respecta regulamentul Centrului și codul de conduită etică și deontologică specific formării sale profesionale, precum și, după caz, pe cele aplicabile domeniilor asistenței sociale și consilierii psihologice. Candidații admiși urmează să benefi‑cieze de o formare teoretică minimală (în cadrul căreia le sunt prezentate principiile ascultării empatice, ascultării active, semnele de avertizare ale conduitei autodistructive iminente ș.a.m.d.) și de un stagiu practic, în cadrul căruia asistă la preluarea apelurilor (inițial de
către, apoi împreună cu) voluntarii cu experiență, urmând ca în momentul în care aceștia se
simt pregătiți să poată prelua, la rândul lor, apelurile solicitanților. Este important de pre‑cizat faptul că tehnologia utilizată în cadrul Liniei telefonice pentru prevenirea suicidului la
copii și adolescenți din București permite ca, în eventualitatea confruntării cu situații pe
care voluntarii nu le pot gestiona individual, aceștia să poată redirecționa apelul fie către
medicul neuropsihiatru care îi coordonează, fie către un alt voluntar sau, după caz, să se poată consulta în vederea gestionării optime a cazuisticii întâlnite.

91
Revista de Asisten]\ Social\, nr. 2/2015
În situațiile în care există certitudinea riscului suicidar iminent, protocolul existent pre‑
vede, pe de o parte, ca voluntarul care a preluat solicitarea să îi expună apelantului clar și cu
fermitate convingerea sa cu privire la necesitatea apelării serviciului de urgență 1 12 pentru a se putea interveni adecvat și rapid, fie, în măsura în care apelantul furnizează informații cu privire la poziția sa curentă (fie din proprie inițiativă, fie la solicitarea voluntarului de serviciu), cazul va fi trimis cu maximă celeritate serviciilor de urgență. Având în vedere imposibilitatea localizării apelurilor efectuate de utilizatorii de servicii de telefonie de tip preplătit („cartele”),
în situația în care aceștia refuză să apeleze serviciul 1 12 sau să furnizeze voluntarilor Telverde
datele necesare înaintării cazului către serviciile de urgență, conversația se încheie pentru a‑i oferi acestuia posibilitatea de a apela ulterior pentru a primi ajutor.
Concluzii
Necesitatea existenței unui astfel de serviciu telefonic este evidentă. La fel de evidentă este, în opinia noastră, lărgirea sferei de acțiune de la nivelul Municipiului București la cel național și de la cea care îi vizează aproape exclusiv pe copii și adolescenți la cea a populației generale (existând, de altfel, suficiente semnale în analiza apelurilor și a apelanților – faptul că există numeroase solicitări venite din toată țara și din rândul tuturor categoriilor de populație, nu doar a minorilor). Însă o astfel de dezvoltare, deși naturală, firească, nu se poate face decât
cu profesionalizarea serviciului și cu întărirea capacității de reacție a voluntarilor. Iar lucrul
acesta se traduce, practic, într‑o serie de elemente care să includă cel puțin următoarele:
1. Dezvoltarea capacității resurselor umane de a gestiona apelurile, prin extinderea rețelei
de voluntari, astfel încât să nu mai existe ture de lucru neacoperite sau acoperite de un singur voluntar. Având în vedere faptul că, în prezent, turele voluntarilor sunt de aproxi‑mativ patru ore, un calcul simplu arată că, în situația în care fiecărui voluntar i‑ar reveni câte patru ture în fiecare lună, linia telefonică ar avea nevoie de aproximativ 100 de voluntari (la nivel minimal).
Dezvoltarea capacității resurselor umane presupune, de asemenea, acordarea unei atenții crescute formării voluntarilor, monitorizării activității acestora de preluare a apelurilor, pre‑
cum și a capacității de a gestiona la nivel individual situațiile întâlnite în cazuistica preluată.
2. Elaborarea unor proceduri clare și exhaustive pentru fiecare operațiune și situație posibilă,
pe care să și le asume și să le urmeze.
3. Adoptarea și/sau adaptarea unor modele de bune practici, întâlnite la instituții sau organizații care gestionează inițiative similare în țări cu o experiență mai îndelungată, precum și aderarea la structuri de tip federativ/asociativ (de exemplu, Befrienders Worldwide International, Samaritans etc.), pentru a beneficia de expertiza acestora în formarea și în dezvoltarea organizațională, precum și în serviciile furnizate.
4. Acordarea unei atenții mai mari aspectelor legate de promovarea numărului de telefon 1 16.123, inclusiv prin includerea sumelor necesare în buget și/sau prin explorarea
posibilităților legale referitoare la difuzarea gratuită a spoturilor radio/TV cu conținut
sau mesaj social.
5. Analizarea posibilităților privind încheierea unui acord de parteneriat și intervenție cu serviciile naționale de intervenție în caz de urgență și stabilirea protocolului în situațiile‑limită, inclusiv în cele în care apelanții în risc suicidar iminent utilizează servicii de telecomunicații de tip preplătite.
De asemenea, în situația extinderii serviciului la nivel național se impune luarea în con‑
siderare a posibilităților de cooperare cu organizații sau instituții românești care au dezvoltat

92
Emanuel Adrian Sârbu / Linia telefonică pentru prevenirea suicidului la copii și adolescenți
din București [The Suicide Prevention Line for Children and Teenagers in Bucharest]
servicii similare, oferite însă fie doar la nivel local, fie în intervale orare limitate (din Cluj,
Iași, Miercur ea Ciuc). De exemplu, în eventualitatea agreării posibilității de transfer a con‑
vorbirilor către aceste organizații/instituții în intervalele orare convenite, voluntarii liniei de
urgență din București pot fi degrevați de activitate, fiind în același timp întărită capacitatea de răspuns a acestora în situații‑limită, prin evitarea suprasolicitării (epuizării) și a fluctuației resurselor umane voluntare.
În fine, ținând cont de specificul local, perspectivele de dezvoltare ale acestui serviciu
social pot include și furnizarea unor servicii adiacente – consiliere psihologică, consult psihiatric, grupuri de sprijin – atât beneficiarilor care dispun de asigurare medicală, cât și neasiguraților, prin intermediul Asociației de Suicidologie, cu sprijinul celor două instituții aflate sub autoritatea Consiliului General al Municipiului București.
Mulțumiri
Această lucrare este rezultatul cercetării făcută posibilă prin sprijinul financiar oferit prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007‑2013, cofinanțat prin Fondul Social European, în cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/132400, cu titlul „Tineri cercetători de succes – dezvoltare profesională în context interdisciplinar și internațional” .
Note
1. Graficul este întocmit pe baza raportărilor țărilor membre, fiind selectată exclusiv grupa de
vârstă 15‑19 ani. Se impune precizarea că pot exista diferențe semnificative în privința modalităților de înregistrare și de raportare a sinuciderilor în diferitele țări membre.
2. Pentru anul 2009 s‑au avut în vedere lunile noiembrie‑decembrie.
Referințe
Adams, G., Berzonsky, M. (2009). Psihologia adolescenței. Manualul Blackwell [The Psychology
of Adolescence. The Blackwell Handbook] . Iași: Polirom.
Ciobanu, M. (2005). Sănătatea optimă de‑a lungul vieții. Adolescenții [The Optimal Healh Throughout
Life. The Teenagers ]. Suceava: Accent Print.
European Commission (2008). Pactul European pentru Sănătate Mintală și Bunăstare. Conferință
la înalt nivel a Uniunii Europene „Împreună pentru sănătate mintală și bunăstare” [The European
Pact for Mental Health and Wellbeing. The European Union Summit Together for Mental Health
and Wellbeing] . Bruxelles: European Comission. Accesat online la adresa http://ec.europa.
eu/health/mental_health/docs/mhpact_ro.pdf
Eurostat (2006). Causes of death in the EU25. Eurostat News Release, 26. Accesat online la adresa
http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/5249938/3‑ 18072006‑ AP‑EN.PDF/02ed0244 ‑
0b72‑4dd7‑90af‑923427970fdd?version=1.0
Eurostat (2015). Rata sinuciderilor în țările UE, pe grupe de vârstă (15‑19 ani)/100.000 de locuitori
[Suicide rates in the EU countries, by age group (15‑19 100,000 inhabitants ]. Accesat online la
adresa http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/graph.do?tab=graph&plugin=1&pcode=tsdph240&language=en&toolbox=sort
Helen, M. (2007). Despre sinucidere [On Suicide] . Filipeștii de Târg, Prahova: Antet XX Press.
Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 308/2009 privind aprobarea acordului
de asociere între Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București și Spitalul „Prof. Dr. Alexandru Obregia” în vederea derulării proiectului „Centrul de prevenire a tentativelor

93
Revista de Asisten]\ Social\, nr. 2/2015
de suicid la copii și adolescenți” [The Decision of Bucharest General Council no. 308/2009
regarding the approval of the Partnership Agreement between the General Directorate of Social
Assistance of Bucharest Municipality and the Psycyatric Hospital “Prof. Dr. Alexandru Obregia” to implement together the project “The Suicide Attempts Prevention Centre for Children and Adolescents” ]. București: CGMB.
Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 13/201 1 privind actul adițional la
acordul de asociere între Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București și Spitalul „Prof. Dr. Alexandru Obregia” în vederea derulării proiectului „Centrul de prevenire a tentativelor de suicid la copii și adolescenți” [The Decision of Bucharest General Council no.
13/201 1 regarding the Additional Act to the Partnership Agreement between the General Directorate of Social Assistance of Bucharest Municipality and the Psycyatric Hospital “Prof. Dr. Alexandru Obregia” to implement together the project „The Suicide Attempts Prevention Centre for Children and Adolescents” ]. București: CGMB.
IASP (2008). Think Globally. Extent of the Problem. International Association for Suicide Prevention.
Accesat online la adresa http://www.iasp.info/wspd/2008_wspd_index.php#thinkglobally‑ex‑tentproblem
ONU (2009). România și Convenția cu privire la drepturile copilului. Recomandările Comitetului
ONU pentru Drepturile Copilului 2009 [Romania and the Convention on the Children’s Rights.
The Recommendations of the UN Committee on the Children’s Rights 2009] . Accesat online la
adresa http://www.salvaticopiii.ro/upload/p000200000002_Recomand%C4%83rile%20Comitetului%20ONU%20pentru%20Drepturile%20Copilului%202009.pdf
Sârbu, E.A. (201 1). Suicidologie integrativă [Integrative Suicidology] . București: Ars Academica.
Sârbu, E.A., Bunaciu, O.I., Mariș, D. (2014). The Substance Use and Social Factors in Bucharest
2012‑2013. Cluj Napoca: Risoprint.
Wahlbeck, K., Mäkinen, M. (eds.) (2008). Prevention of depression and suicide. Consensus paper .
Luxembourg: European Communities.
WHO (1999). Country Reports and Charts Available. Introduction (adapted from: World Health
Organization. Figures and Facts About Suicide). Geneva: WHO. Accesat online la adresa http://www.who.int/mental_health/prevention/suicide/country_reports/en/index. html.