Limbajul Corporal In Relatie cu Obiectele

Limbajul corporal în relație cu obiectele

Analiza structurii comunicării corporale impune luarea în considerare a codurilor, modelelor și scopurilor specifice implicate. În comunicarea nonverbală se folosesc seturi de semne, coduri care, prin combinare, dau o anumită structură. De fapt, aceste semnale sunt stimuli senzoriali care impresionează simțurile omului: văz, auz, pipăit, miros. Pe baza tipului semnelor și a canalelor de transmitere a lor s-au produs multiple clasificări ale comportamentelor nonverbale și ale comunicării nonverbale.

Există situații în care obiectele intervin pentru a întregi semnificația gesturilor (spre ex. felul cum ținem o sticlă cu vin – ca o ghioagă, neglijent sau expunând-o), bătaia în masă, ritmică: nerăbdare, semn al nerăbdării (nu plictiselii) sau felul în care ne purtăm hainele sau alte obiecte (geanta mare implică imaginea de sine a proprietarului).

La fel ca degetele, alte obiecte în gură este o încercare inconștientă de a redobândi siguranța copilului care suge la pieptul mamei și arată nevoia interioară de liniștire. Decizia, care este o activitate stresantă, cunoaște numeroase forme de astfel de gesturi de autoliniștire: scoaterea ochelarilor și introducerea unui braț de ramă în gură, introducerea pipei sau altor obiecte (creioane, etc.). Dar nu se iau decizii cu gura plină (de mâncare sau băutură), nici câtă vreme diferite obiecte sunt introduse în gură, ci numai după scoaterea acestora.

Stingerea țigării înainte de a fi consumată; consumul grăbit al băuturii sau mâncării înseamnă dorința de a pleca mai repede, de a părăsi contextul. Fumătorul care trimite fumul în sus este încrezător, sigur pe el, până la superioritate; în plan

Gesturi în relație cu obiecte

orizontal: autoritate, atitudine fermă (spre o persoană de același sex: înfruntare; spre o persoană de sex opus: interes, dorință de contact); dacă trimite fumul în jos: respect, supunere, evitare – fire suspicioasă, persoană închisă, pesimistă. Țigara ținută doar cu vârful celor două degete: prețiozitate, probabil gest studiat. Degetul care se ferește să atingă ceașca de cafea, ceai – persoană care se crede importantă (importanța se vădește prin grija de a se feri de atingeri impure).

Culegerea de scame, mai mult sau mai puțin imaginare: dezaprobare ascunsă sau plictiseală față de opiniile sau atitudinile cuiva (caută un centru diferit de excitație pentru a-l diminua pe cel principal); dacă privește în jos sau departe – are o opinie personală pe care nu vrea să o împărtășească. La fel, jocul cu obiecte, ascuns, în buzunar, sau vizibil, poate însemna atenție, concentrare, dacă cel care se joacă e cel care ascultă; dacă e cel care vorbește, înseamnă că încearcă să ascundă ceva, cel puțin plictis sau nervozitate.

Statul pe scaun oferă numeroase indicii despre atitudinile sau gândurile ocupantului:

Pozițiile în cazul așezării pe scaun permit o varietate interesantă de unghiuri de relaționare, mai ales dacă este vorba despre scaune-fotolii, mai dificil de deplasat și caremsunt aranjate în anumite unghiuri spațiale în prealabil: în timp ce unul din parteneri este orientat direct spre celălalt, acesta poate fi așezat în unghiuri foarte diferite, scuzat fiind de lipsa de mobilitate a scaunului (absentă la statul în picioare). Scaunul întors cu spătarul în față oferă o barieră de protecție, de apărare.

Așezat comod, sprijinindu-se pe coate când vrea să spună ceva: siguranță de sine, se așteaptă ca ceilalți să-i acorde atenție. Piciorul peste brațul scaunului: lipsă de interes, eventual ușoară desconsiderare. Ocuparea parțială a scaunului: nesiguranță, timiditate.

Piciorul înclinat sub scaun, mâna pe genunchi și privirea înainte arată persoana gata de acțiune. Formele mai accentuate sunt cu ambele picioare aduse sub scaun și ambele mâini pe genunchi cu corpul aplecat înainte, ca la cineva gata să se ridice sau mâinile sprijinite de marginea sau brațele scaunului, gata să se ridice: gata de plecare, gata de a începe ceva. În fine, poziția cârlig a piciorului în jurul picioarelor scaunului este specifică femeilor timide sau fricoase, care s-au retras în interiorul lor sau nemulțumire reprimată.

Scaunul poate rămâne doar un accesoriu în posturile semnificative prin ele însele: lăsat pe spate, cu picioarele desfăcute, cu vîrfurile degetelor unite într-un ”coif în sus”: aroganță; brațele și picioarele încrucișate și privirea spre lateral, evitînd contactul vizual direct: nesinceritate, gânduri ascunse. Totuși scaunul pare mai semnificativ în împrejurarea când, invitat la cineva, te tolănești într-un fotoliu iar el rămâne în picioare: afundarea în fotoliu poate fi un semn de cedare și supunere pentru că dominarea este dată de înălțime și poziția în picioare.

Tot așa, așezarea la masă structurează, prin fixitate relațiile:

La o masă dreptunghiulară, în raport cu A: B1, poziția de colț, conversație prietenească; B2, poziția cooperativă; B3, poziția competitiv-defensivă; B4, poziția independentă.

Situația de vânzări la o masă dreptunghiulară, în raport cu cumpărătorul A: cel care vinde e pe poziția B2 sau B1, expertul pe poziția C

Importanța în ierarhie în funcție de așezarea la o masă:

A deține poziția influentă, dacă nu stă cu spatele la ușă (în acest din urmă caz B deține poziția importantă); B a doua poziție; D a treia, C, a patra, ultimul e E .

La masa rotundă a regelui Arthur e pe o poziție competitiv-defensivă. Poziția implicării în dialog la o masă rotundă presupune distribuirea într-un triunghi ABC, unde A și B sunt de aceeași parte a mesei.

Cel care, la masă își ține mâinile și brațele sub masă nu e pregătit să facă față situației; cel care, la masă își ține mâinile și brațele pe masă are capacitatea și dorința de a stabili un contact (de la închiderea unei bariere până la deschiderea contactului fie pe relații – stânga – fie pe conținut, afaceri – dreapta).

BIBLIOGRAFIE:

Alex Lascarides, Joint work with Matthew Stone and Katya Alahverdzhieva , A Formal Analysis of Iconic Gesture, School of Informatics University of Edinburgh, Stanford 2013.

Conf. Univ. Dr. Magdalena Dumitrana, SEMANTICÅ ȘI SISTEM LINGVISTIC

GESTUAL.

Wald L– Sisteme de comunicare umană, Editura Științifică,București, 1975.

Miller GA– Language and Communication,Mc Graw Hill,1963.

Levi-Strauss C– Antropologia structuralå. Editura Politicå,București,1978.