Limba Si Comunicare

DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE

DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE

Scurtǎ descriere a domeniului

Activitățile din acest domeniu experiențial vizează dezvoltarea limbajului sub aspectele vocabularului, ale gramaticii, ale sintaxei, dar și ale înțelegerii semnificației mesajelor, ale comunicării (cuprinzând abilități de ascultare, comunicare orală și scrisă, nonverbală și verbală) și preachizițiile pentru scris-citit și însoțește dezvoltarea copiilor în fiecare dintre celelalte domenii.

Practic, domeniul Limbă și comunicare acoperă stăpânirea exprimării orale și scrise, precum și abilitatea de a înțelege comunicarea verbală și scrisă.

Obiective cadru

Curriculumul preșcolar prevede următoarele obiective-cadru, obiective cu un grad înalt de generalitate:

Dezvoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere și utilizare corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale;

Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical, sintactic;

Dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral;

Dezvoltarea capacității de a înțelege și transmite intenții, gânduri, semnificații mijlocite de limbajul scris.

Obiective de referință

Să participe la activitățile de grup, inclusiv la activitățile de joc, atât în calitate de vorbitor, cât și în calitate de auditor.

Să înțeleagă și să transmită mesaje simple; să reacționeze la acestea.

Să audieze cu atenție un text, să rețină ideile acestuia și să demonstreze că l-a înțeles.

Să distingă sunetele ce compun cuvintele și să le pronunțe corect.

Să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței, a activității personale și/sau a relațiilor cu ceilalți și, simultan, să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical.

Să recepteze un text care i se citește ori i se povestește, înțelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive și estetice ale acestuia.

Să fie capabil să creeze el însuși (cu ajutor) structuri verbale, rime, ghicitori, povestiri, mici dramatizări, utilizând intuitiv elementele expresive.

Să recunoască existența scrisului oriunde îl întâlnește.

Să înțeleagă că tipăritura (scrisul) are înțeles (semnificație).

Să găsească ideea unui text, urmărind indiciile oferite de imagini.

Să manifeste interes pentru citit.

Să recunoască cuvinte simple și litere în contexte familiare.

Să recunoască literele alfabetului și alte convenții ale limbajului scris.

Să utilizeze materiale scrise în vederea executării unei sarcini date.

Să perceapă și să discrimineze între diferitele forme, mărimi, culori – obiecte, imagini, forme geometrice, tipuri de contururi etc.

Să utilizeze efectiv instrumentele de scris, stăpânind deprinderile motrice elementare necesare folosirii acestora.

Să utilizeze desene, simboluri pentru a transmite semnificație.

Să descopere că scrierea îndeplinește anumite scopuri, cerințe sociale și să se folosească de această descoperire.

Să înțeleagă semnificația cuvintelor, a literelor și a cifrelor, învățând să le traseze.

FORME DE REALIZARE

Povestirile și lecturile educatoarei

Povestirile educatoarei sunt activități de expunere orală a unor creații literare (povestiri, povești, basme). Ele se organizează cu toți copiii grupei, în cadrul activităților obligatorii sau cu grupuri mai mici de copii, în cadrul activităților alese.

Prin conținutul lor, povestirile educatoarei furnizează copiilor cunoștințe referitoare la cele mai variate aspecte de viață și domenii de activitate, îi familiarizează cu natura înconjurătoare (lumea animală, lumea vegetală, cea a fenomenelor fizice).

Prin varietatea, bogăția și noutatea ideilor pe care le cuprind, dar mai ales prin felul în care scriitorul și apoi povestitorul le prezintă și reușesc să-l emoționeze și să-l convingă pe ascultător, povestirile contribuie la cunoașterea mai adâncă a vieții.

În procesul ascultării unei povestiri, este antrenată întreaga activitate psihică a copilului. El iese din pasivitate, urmărește cu atenție cele povestite, memorează, compară și analizează materialul furnizat, stabilește anumite relații între fapte și personaje. Astfel, gândirea copilului este viu stimulată.

Un rol deosebit de important în dezvoltarea vorbirii îl au povestirile. Pe lângă faptul că oferă copilului posibilitatea de a învăța să înțeleagă gândurile și sentimentele oamenilor, povestirile, prin folosirea cuvântului și a imaginii artistice, îl familiarizează cu structura limbii, cu bogăția formelor gramaticale, cu frumusețea și expresivitatea limbii și contribuie, astfel, la dezvoltarea limbajului și a gândirii lui. Prin povestirile spuse de adult, pătrund în limbajul copilului forme de exprimare atât ale limbii familiare sau populare, cât și ale celei literare.

Ascultând povestirile sau basmele, copiii întâlnesc noi și noi expresii care, o dată cunoscute, devin un bun al lor. Ei memorează cuvintele cu care încep și se încheie basmele, cât și expresiile care se repetă în basme și, astfel, limba (literară și populară) cu expresiile ei proprii intră în limbajul curent al copiilor.

Povestirile au o deosebită valoare etică. Ele contribuie la formarea unor trăsături pozitive de voință și de caracter. Ch. Perrault, vorbind despre rolul educativ al basmelor pe care le-a creat cu atâta măiestrie, arată că haina plină de vrajă, de mistere și de farmec a basmului ajută pe cei mici să-și însușească treptat noțiunea de bine și de rău. ,,Oricât de simple și de ușoare ar părea aceste povești, ele nasc, fără îndoială, printre copii dorința de a fi asemănători cu cei buni, care ajung fericiți și, în același timp, se naște în sufletul lor tema față de nenorocirile ce li s-ar putea întâmpla dacă i-ar urma pe cei răi… Este de necrezut cu câtă sete primesc aceste inimi pure și încă necoapte morala ascunsă în haina basmului… Îi vezi triști și disperați atâta vreme cât eroul sau eroina povestirii sunt în impas și îndură suferințe, apoi strigă de bucurie când vine întorsătura fericită și personajele iubite sunt salvate; la fel, după ce suportă cu nerăbdare tot timpul cât le merge bine personajelor hâde, se simt fericiți când le văd pedepsite după cum merită.“

Într-adevăr, oricât ar fi de simple povestirile și basmele pe care le adresăm copiilor, prin conținutul lor, sunt pline de învățăminte. Ele scot în evidență calitățile eroilor pozitivi (fie ei animale personificate sau oameni) și influențează, pe această cale, formarea personalității copiilor, purtarea și atitudinea lor în diverse situații.

Multiple sunt aspectele de viață și de comportare a personajelor pe care ni le oferă povestirile și basmele din care micii ascultători învață să deosebească binele de rău, își găsesc în eroii pozitivi modele pentru propria lor comportare în viață și iau atitudine față de faptele și eroii negativi.

Copiilor le sunt accesibile, încă de la 3 ani, atât povestirile realiste cât și cele fantastice, respectiv poveștile și basmele – firește, dacă ele sunt alese la nivelul de înțelegere specific vârstei.

Povestirile realiste, scrise anume pentru copii, satisfac, în bună măsură, dorința lor de a cunoaște, îi introduc în sfera relațiilor sociale și le influențează sentimentele și comportamentul. Datorită faptului că în aceste povestiri conflictul este simplu și inspirat din viața obișnuită, cotidiană, asemenea povestiri captieazǎ atenția copiilor, le stârnesc interesul, atrag simpatia lor pentru personajele pozitive, sunt un izvor de trăiri emotive intense.

Povestirile realiste ocupă un loc mai restrâns în programă, locul principal revenind poveștilor și basmelor. Acestea au încântat întotdeauna copilăria tuturor generațiilor.

În mod deosebit, copiii preșcolari de toate vârstele îndrăgesc poveștile cu animale. Această preferință a lor trebuie să fie pe deplin înțeleasă de către adulți și satisfăcută, deoarece, prin intermediul multor povești cu animale, copiii învață să disprețuiască lăcomia, zgârcenia, răutatea, lașitatea, samavolnicia și multe alte trăsături negative de caracter întâlnite la personajele negative. În același timp, ei admiră, demnitatea, cinstea, curajul, perseverența personajului principal pe care îl îndrăgesc și alături de care se bucură, se întristează, pentru a cărui soartă suferă sau sunt satisfăcuți.

Din basme, sub forma alegorică a imaginilor fantastice, copiii cunosc multe aspecte ale vieții, starea de oprimare a poporului din trecut, lupta lui pentru mai bine. Ei simt că zmeii, balaurii, Baba-Cloanța și alte personaje pe care trebuie să le înfrunte Făt-Frumos simbolizează forțele opresoare, în timp ce acest personaj întruchipează lupta și izbânda binelui împotriva răului.

Tematica povestirilor, fie ele realiste sau fantastice, se diferențiază de la o grupă la alta corespunzător sarcinilor instructiv-educative ce se cer rezolvate, iar temele recomandate de programă nu sunt limitate. Educatoarele au latitudinea să selecționeze materialul literar și să aleagă acele povestiri sau povești care să fie pe deplin accesibile.

Astfel, la 3-4 ani povestirile ce vor fi prezentate copiilor vor fi scurte, cu conținut și intrigă simple care să înfățișeze o lume cunoscută, să trezească sentimente și stări afective plăcute, să educe atitudinea pozitivă față de cele expuse de educatoare.

La 4-5 ani, povestirile educatoarei vor familiariza copiii cu diferite aspecte de viață și domenii de activitate și cu diferite trăiri afective care să le influențeze sentimentele și comportamentul.

La grupa de 5-6 ani, prin povestirile educatoarei se va realiza familiarizarea copiilor cu aspecte mai complexe din natura și viața înconjurătoare, cu expresii poetice, epitete, formule specifice stilului povestirilor precum și educarea unor trăiri de valoare etică și estetică care să influențeze în măsură și mai mare sentimentele și comportarea copiilor.

Educatoarea trebuie să verifice în ce măsură copiii și-au însușit, în mod conștient, povestirea (povestea, basmul) și să le ofere posibilitatea de a o reproduce integral sau parțial. În acest scop, se organizează activități de repovestire sau se inițiază sub formă de joc, dramatizarea povestirii. În cadrul acestor activități, odată cu verificarea gradului de însușire a povestirii (povestii, basmului), se exersează vorbirea copiilor, formarea deprinderii lor de a povesti independent, ceea ce contribuie la mărirea posibilităților lor de exprimare corectă, coerentă, expresivă.

Pregătirea educatoarei pentru activitate

În sistemul activităților didactice, activitatea de povestire este, în general, consacrată comunicării. Pentru a-și atinge scopul, ea trebuie bine pregătită și desfășurată cu toată atenția.educatoarea trebuie să aleagă și să planifice poveștile accesibile, cu un conținut moral, cu elemente narative care să mențină viu interesul și atenția copiilor. Planificându-și activitatea, educatoarea trebuie să se asigure că, la data respectivă, copiii au formate reprezentările la care va face apel povestirea și cǎ au suficiente cunoștințe care să le permită perceperea ei fără prea mare dificultate. Deci, educatoarea trebuie să coreleze povestirea cu toate celelalte activități ținute în grădiniță și s-o planifice în consecință.

Ținând seama că ascultarea și perceperea unei povestiri cer copiilor un efort susținut, se recomandă ca activitatea respectivă să fie prevăzută în orar înaintea celorlalte activități, pentru ca ei să poată fi capabili să urmărească cu atenție ideile, în înlănțuirea lor logică.

O altă sarcină importantă ce revine educatoarei este aceea de a studia cu toată atenția textul povestirii, înainte de a-l expune în fața copiilor, eventual de a-l prelucra, de a-l adapta posibilităților de înțelegere și de asimilare ale acestora. De asemenea, își va nota unele expresii literare cu care să îmbogățească vorbirea copiilor. De orice natură ar fi prelucrarea textului, ea nu trebuie să știrbească integritatea conținutului, unitatea lui logică sau să ducă la diluarea povestirii.

Pregătirea minuțioasă a activității obligatorii de povestire este necesară chiar atunci când povestirea (povestea, basmul) respectivă este cunoscută de educatoare, dar n-a fost predată recent. Reîmprospătându-și conținutul, stabilind în detaliu planul expunerii, educatoarea va evita improvizațiile, ezitările care o influențează în cazul necunoașterii suficiente a textului și care au ecou nefavorabil asupra copiilor.

In expunerea poveștii, unul din mijloacele cele mai importante de care trebuie să se folosească educatoarea este vocea, tonul cu care expune. Intensitatea timbrului și înălțimea vocii trebuie să varieze conform cu conținutul povestirii. Un ton monoton, o voce indiferentă în orice imprejurare sau vorbirea cu patos despre fapte mărunte acționează negativ asupra ascultătorilor.

Schimbarea ritmului vorbirii, rostirea mai rară sau mai grabită a cuvintelor, ridicarea sau coborârea glasului in timpul vorbirii, felul în care accentuează un cuvânt, o propoziție, o frază, modificarea timbrului vocii sunt mijloace prin care educatoarea poate să imprime povestirii mai multă expresivitate și să mărească starea emoțională a ascultătorilor. Modelându-și, vocea educatoarea imită vocea prefăcută a lupului din Capra cu trei iezi sau a vulpii din Coliba iepurașului, vorbirea caldă și plină de dragoste a mamei sau a bunicii. De asemenea, poate reda diferite stǎri sufletești trăite de personaje cum ar fi tristețea, duioșia, regretul, frica, bucuria, mirarea etc.

În expunerea povestirilor, educatoarea trebuie să folosească în mod just și accentul. Prin accentuarea unui cuvânt sau a unei propoziții, pune in valoare tot ce ajută la ințelegerea povestirii.

Pentru a înțelege cât mai bine conținutul povestirii de către copii, educatoarea, trebuie să folosească mimica, gesturile.

În concluzie, povestirea educatoarei trebuie să dovedească o seamă de calități. La acestea, se ajunge numai atunci când educatoarea ȋnțelege necesitatea de a-și perfecționa continuu tehnica de expunere a poveștii. Ținând seama de particularitățile individuale ale copiilor, de faptul că stabilitatea atenției variază de la un copil la altul, chiar ȋn limitele aceleiași vârste, educatoarea trebuie să se asigure că toți copiii o urmăresc cu atenție. Dacă sunt copii mai ,,distrați" se recurge la diferite procedee care să le stimuleze interesul și să le capteze din nou atenția. O privire ȋndreptată spre copilul neatent, o întrebare legată de conținutul povestirii care să-i trezească curiozitatea, ridicarea sau coborârea tonului, imprimând povestirii o mai mare expresivitate sau introducerea unor scurte pauze, sunt procedee care pot preîntâmpina sau elimina manifestările negative ale atenției copiilor.

Etapele activității de povestire sunt:

1. Organizarea activității, care cuprinde:

– asigurarea cadrului adecvat povestirii;

– pregătirea și expunerea materialului didactic și a mijloacelor audio-vizuale.

2. Desfășurarea activității, care se compune din mai multe secvențe:

a.Introducere în activitate – este o parte foarte importantă pentru succesul povestirii. Captarea atenției copiilor influențează în mod hotărâtor realizarea obiectivelor propuse. Metodele și procedeele propuse spre utilizare trebuie să fie variate: în funcție de vârsta copiilor, de complexitatea conținutului. Se pot utiliza jucării, siluete, marionete, păpuși, un cadru din povestire, desene, tablouri sau ilustrații mai ales atunci, când copiii trebuie pregătiți pentru înțelegerea cât mai profundă a conținutului.

b.Expunerea poveștii / povestirii de către educatoare:

– anunțarea titlului și a autorului poveștii/povestirii;

– expunerea conținutului trebuie să fie clară și accesibilă copiilor, trebuie să fie expresivă pentru a menține treaz interesul copiilor și pentru a asigura motivația învățării.

Expresivitatea expunerii se obține prin:

– modularea vocii;

– schimbarea ritmului vorbirii pe parcursul expunerii;

– respectarea pauzelor logice, psihologice și gramaticale;

– schimbarea intonației în funcție de conținutul povestit;

– repetiții;

– mimică și gestuculație adecvate;

-mijloace intuitive și imitative adecvate;

– utilizarea materialelor didactice: marionete, păpuși, jucării, machete etc.

Expunerea poate alterna cu dialoguri scurte adresate copiilor, pentru a le sonda opiniile sau a le întreține atenția, pentru a crea starea emoțională corespunzătoare conținutului. Educatoarea trebuie să se transpună în rolul personajelor despre care povestește, pentru a transmite permanent emoții copiilor.

Pe durata expunerii, educatoarea trebuie să arate copiilor imagini ce sugerează diferite momente ale conținutului, facilitând astfel asimilarea acestuia, să mânuiască marionete sau diferite siluete, păpuși sau să folosească alte mijloace. Expunerea trebuie să se desfășoare într-un ritm normal, nici prea lent, nici precipitat, trebuie să se adapteze stilului autorului, cu condiția ca aceasta să nu îngreuneze înțelegerea conținutului.

3.Încheierea activității are ca scop fixarea conținutului povestirii/poveștii și se realizează prin:

– reținerea momentelor principale (pe bază de întrebări și imagini intuitive) fără intenția repovestirii conținutului;

– integrarea noilor cunoștințe în sistemul celor însușite anterior prin realizarea transferului. Pentru realizarea acestei integrări, educatoarea poate face trimiteri la povești cu mesaj asemănător, cu personaje sau întâmplări similare.

– Mimarea unor gesturi și acțiuni ce definesc unele personaje preferate de copii;

– Redarea prin desen, la alegere, a unui personaj sau a unui eveniment care i-a impresionat din conținutul ascultat.

PROIECT DIDACTIC

Grupa: mică

Tema anuală de studiu: „Cum este/a fost și va fi aici pe pământ?”

Proiect: „Animale, animale vă privesc cu încântare”

Tema săptămânii: Animale din pădure

Tema : „Căsuța din oală”

Tipul activității: transmitere de cunoștințe

Categorii de activități de învățare :Domeniul Limbă și comunicare

Forma de realizare : Povestirea educatoarei

Scopul activității: Dezvoltarea limbajului prin îmbogățirea vocabularului cu noi cuvinte și expresii; exprimarea în propoziții corecte din punct de vedere gramatical în timpul redării poveștii.

Obiective operaționale :

– să precizeze personajele din poveste (șoarece, broască, iepure, vulpe, lup, urs);

– să formuleze enunțuri cu termenii și expresiile noi (fugar, culcuș, jupâneasă, oaspeți);

– să identifice mesajul transmis prin textul literar;

-să reproducă momentele principale ale poveștii pe baza imaginilor.

Strategii didactice:

Metode și procedee: explicația, conversația, povestirea, exercițiul, problematizarea

Mijloace de învățământ: imagini cu aspecte din poveste, elementul surpriză clovnul Bogdănel, păpuși de la teatru de păpuși, reprezentând personajele din poveste, recompense

Forma de organizare : frontalǎ și individualǎ

Durata :15 minute

Anexa

Căsuța din oală

În mijlocul câmpului ședea o oală răsturnatǎ; și era oala aceea mare – mare cât un butoi.
Iacă trece pe acolo un șoarece și vede oala aceea goală. ,,Bună casă e asta” își zise el. ,,A cui o fi?”.
– Casă – căsuță, cine stă aici?
Dar nimeni nu răspunde. Se uită șoarecele în toate părțile, însă nu vede pe nimeni. Numai două muște, care veniseră și ele după mâncare acolo, se ridicară în două piciorușe; dar șoarecele nici nu le-a luat in seamă.
„Ia să mă mut eu aici și să stau singur!”. Și s-a așezat șoarecele în oală.
Trece pe acolo o broscuță.
– Casă – căsuță, cine locuiește aici?
– Eu, șoarecele! Dar tu cine ești? Răspunde șoarecele din fundul oalei.
– Eu sunt broasca!
– Dacă vrei vino înăuntru și-om trăi împreună.
– Bun de tot! Iacă vin și eu.
Și a sărit broasca în oală și a stat cu șoarecele la un loc.
Trece pe câmp un iepure. Și văzând oala răsturnata, s-a oprit și a întrebat:
– Căsuță – căsuța, cine locuiește aici?
– Suntem noi: broasca-broscuța, și șoarecele-șoricelul. Dar tu cine ești?
– Eu sunt fugarul de peste câmpuri și vai, iepurele. Nu mă lăsați și pe mine să stau cu voi înăuntru? Iaca aici nu plouă și nici soarele, nici vântul nu intră.
– Bucuros, frate! Vino înăuntru și-om trăi împreună că e loc.
Și s-a mutat și iepurele cu culcușul în oală.
Trece într-o zi pe lângă oala-căsuța jupâneasa vulpe și întreabă și ea:
– Casă – căsuță, cine stă aici?
– Noi trăim: iepurele-iepurașul cu broasca-broscuța, si șoarecele-șoricelul. Dar tu cine ești?
– Eu sunt surioara voastră mai mare, vulpea. Pentru mine n-o fi loc? că vai de capul meu, am rămas fără casă!
– Da, este: intră și-i vedea, că pentru oameni buni e loc.
– Mulțumim! Asta am așteptat si eu. Și s-a așezat vulpea în oală și au trăit împreună multe zile.
Vine lupul nu știu de unde.
Vede oala mare: și-a închipuit c-o fi cineva înăuntru.
– Căsuță – căsuță, cine locuiește aici?
– Eu, sora vulpe, cu iepurele-iepurașul cu broasca-broscuța, si șoarecele-șoricelul. Dar tu cine ești?
– Eu sunt un biet lup fără adăpost. Oare n-o fi chip să stau și eu cu voi?
– Se poate, cum să nu! Ne-om mai înghesui cu toții și ți-om face loc și dumitale.
Și-a intrat lupul în căsuță, și-au trăit împreună.
Nu știu de unde a venit și ursul. Și era mânios Moș Martin și ostenit, că umblase toată ziua după mâncare.
Și cum a văzut oala aceea, nu și-a închipuit că e o căsuța cu oaspeți înăuntru; și s-a așezat pe ea, ca să se odihnească puțin.
Dar cum s-a așezat, oala: pârr! Trosc! S-a sfărâmat în bucăți și ursul… ce-a făcut ursul? S-a ales cu o sperietură bună, iar ceilalți au fugit care încotro au văzut cu ochii. 

Sugestii tematice

Grupa mică:

Grădiniță, Familie

Sanda la grădiniță – M. Tămaș

Fetița cu fundițe roșii – C. Aldea

Ionel, un băiețel – G. Iuteș

Sorțulețul albastru – I. Străuț

Maricica – L. Vlădescu

Scufița Roșie – Ch. Perrault

Poveste de toamnă

Băltoacele sau ce înseamnă hapciu – M. Sântimbreanu

Unde a zburat rândunica? – T. Constantinescu

Povestea frunzei – C. Sârbu

Mijloace de transport

Iepurașul șchiop – I. Străuț

Cu tata la Țăndărică – I. Traian

Laudă- Goală – I. Străuț

Poveste de iarnă

Iarna ȋn pădure – E. Jianu

Povestea bradului – S. Popa

Legenda lui Moș Nicolae – povestire religioasă

Legenda lui Moș Crăciun – povestire religioasă

În lumea animalelor

Mănușa – poveste populară

Cine a spus miau? – V. Suteev

Ursul păcălit de vulpe – I. Creangă

De ce se dușmănește câinele cu pisica?

Primăvara a sosit

Copăcel, copăcel – G. Iuteș

Ploaie pentru floarea cea mică – I. Străuț

Turtița – poveste populară

Când se trezesc florile – E Jianu

Coliba iepurașului – V. Gafița

Ridichea uriașă – basm popular

Inimioare, inimioare – S. Cassvan

Copiii din crâng – C. Ușinski

Legenda ouălor roșii – povestire religioasă

Pațaniile lui fulgușor

Povestea puișorului îngâmfat

Grupa mijlocie:

Grădiniță, familie

Supărarea Danielei – V. Gafița

Ce a uitat Fănucă să spună? – L. Vlădescu

Cuvântul fermecat – V. Oseeva

Nu numai la grădiniță – O. P. Iași

Unde au fugit jucăriile de la un copil – N. Stănculescu

Povestea măgărușului încăpățânat – V. Colin

Iedul cu trei capre – O. P. Iași

Capra cu trei iezi – I. Creangă

Poveste de toamnă

Graiul pomilor – E. Jianu

Povestea picăturii de apă – D. Cocoru

Rândunelele – M. Sevastos

Punguța cu doi bani – I. Creangă

Frunza – E. Gârleanu

Cei trei purceluși – S. Mihailov

Mijloace de transport

Era o noapte fără lună – Al. Vergu

Drumul cel mai scurt – I. Șerbănescu

Greșeala Cumințicăi – V. Gafița

Cucuiele lui bursucel – I. Străuț

Țupa-Țup – I. Străuț

Poveste de iarnă

Poveste de iarnă – M. Sântimbreanu

Legenda lui Moș Nicolae – povestire religioasă

Legenda lui Moș Crăciun – povestire religioasă

Baba-Iarna face pozne – I. Bogdanov

Animale

Coada ursoaicei – E. Jianu

Coada veveriței – E. Jianu

Motanul si cocoșul

Cocoșelul si bobul de mei

Povestea ursului cafeniu – V. Colin

Cele trei maimuțe

La pol – L. Oltean

Elefănțelul curios – R. Kipling

Primăvara a sosit

Băltoacele sau ce înseamnă hapciu – M. Sântimbreanu

Oul năzdrăvan – M. Sântimbreanu

Legenda ghiocelului – E. Jianu

Găinușa cea moțată – C. Gruia

Legenda rândunicii – V. Alecsandri

Cucul și puii săi – E. Jianu

Legenda ouălor roșii – povestire religioasă

Legenda buburuzei – E. Jianu

Fluturele, râma, greierele și furnica – R. Wuhl

Oul năzdrăvan – I. Istrati

Ionel, un băiețel – G. Iuteș

Ȋn vacanță – E. Dragoș

Povestea cărții de povești – E. Căldăraru

O scrisoare de la mare – G. Iuteș

Grupa mare

Grădiniță, familie

Bunica – Șt. O. Iosif

Bunicul – Șt. O. Iosif

Iedul cu trei capre – O. P. Iași

Unde au fugit jucăriile de la un copil – N. Stănculescu

Toamna

Povestea castanelor – T. Banciu

Puiul – Al. B. Voinești

Legenda vântului

Ciuboțelele ogarului – C. Gruia

Țara mea

Am fost și eu la Alba-Iulia și am văzut marea Unire – D. Almaș

Povestea brazilor și a hârtiei – D. Botez

Povestea anotimpurilor – O. Tancu

Moș Ion Roată și Unirea – Ion Creangă

Toți românii cântă Hora Unirii – D. Almaș

Poveste de iarnă

Povestea fulgului de zăpadă – T. Banciu

Crăiasa Zăpezii – H. Ch. Andersen

Albă ca Zăpada – Frații Grimm

Legenda lui Moș Nicolae – povestire religioasă

Legenda lui Moș Crăciun – povestire religioasă

Povestea puiului de brad – L. Carol

Povestea pomului de iarnă – V. Eftimiu

Animale

Cum au fost domesticite animalele? – E. Jianu

Când stăpânul nu-i acasă – E. Gârleanu

Capra neastâmpărată – O. Capița

Motanul și cocoșul

Motanul încălțat – Ch. Perrault

Muzicanții din Bremen – Frații Grimm

Coada ursoaicei – E. Jianu

Iepurele și ariciul – C. Poleakova

Primăvara a sosit

Soarele și omuleții de zăpadă

Zborul merișorului în lună – V. Rossin

Moș Viscol si primăvara

Legenda mărțișorului

Ghiocelul – H. Ch. Andersen

Inima mamei – Al. Mitru

Copiii cu părul de aur – P. Ispirescu

Povestea lui Harap-Alb – I. Creangă

Sarea în bucate – P. Ispirescu

Rățușca cea urâtă – H. Ch. Andersen

Cel mai frumos dar – M. Moisescu

Legenda privighetorii

Ionică mincinosul

Frățior și surioară – Frații Grimm

Amintiri din copilărie – fragment – I. Creangă

Lacrimile trandafirilor

Copiii din crâng

Legenda buburuzei

Albinuța ce nu voia să muncească – Charlotte B. Herr

Ce mi-a povestit un greier mic – Magdalena Popa

Vara

Năluca – Cezar Petrescu

Nuielușa de alun – C. Gruia

Banul muncit – Al. Mitru

Ce comoară ascunde pâinea – E. Căldăraru

Legenda trandafirului și a garoafei- Al. Mitru

Lecturi după imagini

Lecturile după imagini sunt mijloace speciale ale dezvoltării vorbirii, în care accentul cade pe analiza, pe descrierea și pe interpretarea datelor, a acțiunilor înfățișate în imagini. Ele au un aport însemnat la lărgirea și la adâncirea cunoștințelor copiilor, având mai mult un rol de fixare și de precizare a lor și, în special, de activizare a vocabularului.

În cazul lecturilor după imagini, elementul specific care declanșează activitatea este percepția; acest tip de activitate presupune analiza amănunțită a întregului, sinteza și generalizarea, de un anumit grad, a datelor percepute. De asemenea, este folosită metoda conversației, iar întrebările constituie elementul de stimulare a percepției, a operațiilor gândirii și a limbajului. Totuși, aceste activitǎți au un anumit specific; însăși denumirea lor implică folosirea unor imagini sau tablouri care trebuie să zugrăvească o scenă, un aspect din viață, să sugereze un anumit mesaj.

În procesul perceperii acestor imagini (în mod deosebit, se apelează la percepția vizuală), accentul cade pe reactualizarea reprezentărilor, pe valorificarea elementelor cunoscute și a experienței anterioare a copiilor și, mai ales, pe stimularea exprimării cât mai corecte și complete a impresiilor provocate de datele intuite.

Rolul și importanța lecturilor după imagini derivă din însemnătatea deosebită a intuiției pentru procesul cunoașterii, în general, și din valoarea instructiv-educativă pe care o au ilustrațiile în viața copilului preșcolar, în special.

Aplicarea principiului intuiției, implicit și folosirea materialului ilustrativ în procesul de învățământ, este o cerință de bază a didacticii care se impune cu necesitate și în activitatea desfășurată în grădinița de copii. Prin folosirea imaginilor în activitățile desfășurate cu preșcolarii, se realizează momentul inițial al cunoașterii și se asigură condițiile favorabile lărgirii și îmbogățirii sistematice a experienței perceptive, a sferei de reprezentări vii care constituie baza dezvoltării noțiunilor și gândirii copilului.

În lecturile după imagini copiii sunt puși în situația de a relata verbal ceea ce înfățișează acestea, de a explica datele respective, de a le da o anumită interpretare. Educatoarea are astfel prilejul să corecteze pronunția copiilor, să le îmbunătățească exprimarea, să-i deprindă cu o vorbire corectă, coerentă și logică. Lecturile după imagini contribuie, așadar, la dezvoltarea limbajului copiilor sub toate aspectele sale. Desigur, influența lor nu se restrânge numai la atât, ea se resimte și în multe alte direcții. Astfel, discutarea imaginilor, interpretarea lor, reclamă din partea copiilor efortui de gândire, de atenție, le solicită intens memoria și imaginația. Deci, pe lângă faptul că asemenea activități duc la perfecționarea limbajului, ele au o contribuție mare și la dezvoltarea tuturor celorlalte procese psihice.

Un alt aspect pe care trebuie să-l subliniem este acela că prin intermediul lecturilor după imagini copiii pot să-și fixeze cunoștințele despre diferite aspecte ale mediului mai îndepărtat și pe care nu le-au cunoscut pe cale directă, nemijlocită, ci prin intermediul observărilor după imagini sau al povestirilor. Astfel, ei sunt familiarizați cu aspecte variate ale peisajului de la munte sau de la mare, cu diferite edificii, parcuri, grădini zoologice sau botanice din țara noastră, cu diferite aspecte de muncă a oamenilor din diferite domenii etc.

În egală măsură, cu ajutorul imaginilor, se precizează, se adâncesc și se completează cunoștințele dobîndite anterior de către copii în diferite împrejurări, în mod mai mult sau mai puțin organizat. De exemplu, copiii cunosc anumite aspecte din viața și activitatea oamenilor sau a plantelor și animalelor, fie direct (cu prilejul observărilor, al plimbărilor, excursiilor și vizitelor), fie indirect, prin intermediul adulților, care le povestesc despre toate acestea. Ca urmare, preșcolarii își formează un cerc larg de cunoștințe. Lecturile după imagini fac apel la aceste cunoștințe, le consolidează, le aprofundează și le ordonează.

Activitățile de lectură după imagini au un aport însemnat și în cadrul celorlalte domenii experiențiale. De exemplu, în cadrul domeniului estetic creativ, analizând diferite tablouri, copiii învață să deosebească frumosul din artă, din realitate, să facă aprecieri de ordin estetic. De asemenea, prin tematica lor bogată, lecturile dupa imagini constituie puternice mijloace de educație morală; cunoscând unele obiective socio-culturale, istorice, religioase, etnice, copiii își manifestă sentimentul de admirație și de mândrie față de frumusețea elementelor locale specifice țării noastre și a zonei în care locuiesc și față de înaintașii noștri.

Organizarea și desfășurarea activităților de lectură după imagini.

Ținând cont de faptul că imaginea (tabloul) este un stimulent complex, iar capacitatea copiilor de a percepe în mod independent – și pe baza unei fine activități analitico-sintetice este destul de limitată, apare evidentă necesitatea dirijării procesului de intuire și de interpretare a imaginilor în cadrul activităților de lectură după imagini.

În acest sens, activitatea educatoarei trebuie orientată în următoarele direcții:

Să deprindă copiii să perceapă în mod sistematic imaginile, să desprindă tematica și să înțeleagă conținutul lor pe baza procesului de analiză și sinteză.

Să precizeze, să corecteze și să adâncească procesul intuirii și să-i ajute pe copii să se tindǎ spre generalizări.

Să precizeze și să activizeze vocabularul copiilor, să le formeze deprinderea unei exprimări curente, corecte, coerente și expresive.

Pentru a acționa în aceste direcții, educatoarea va trebui, în prealabil, să studieze materialul ilustrativ destinat activității și pe această bază, să alcătuiască un chestionar corespunzător temei ilustrate și să-și stabilească indicațiile verbale pe care le va da copiilor în legătură cu conținutul imaginii.

Chestionarul întocmit în vederea analizei imaginii trebuie să prevadă planul de întrebări care să permită educatoarei conducerea percepției copiilor de la ansamblul imaginii la diferite părți ale sale, de la un element la altul, de la o idee la alta, așa cum se desprind și cum sunt sugerate de conținutul tematic al imaginii. Cu ajutorul întrebărilor, educatoarea vizează orientarea atenției copiilor, formarea deprinderii de a observa imaginea pe baza unei activități analitico-sintetice, organizarea gândirii și formarea atitudinii conștiente față de cele observate. În același timp, copiii se desprind cu o muncă intelectuală independentă, învață să caute și să distingă esențialul din lucrurile, faptele și evenimentele întâlnite în conținutul imaginii. Ca urmare, copiii trec de la stadiul perceperii nediferențiate, de ansamblu – la perceperea tot mai deplină și mai fin diferențiată a obiectelor și a fenomenelor ilustrate.

Condiția principală pentru asigurarea unei bune orientări a percepției imaginilor este calitatea întrebărilor adresate copiilor. În general, întrebările trebuie să fie precis și clar formulate, accesibile înțelegerii și să se succeadă logic. Ele trebuie să stimuleze observarea imaginii, indicarea și denumirea obiectelor și a părților componente, a însușirilor obiectelor, să atragă atenția asupra comportamentului, a acțiunilor și a mișcărilor, a oamenilor și a animalelor, să sublinieze caracteristicile imaginilor, în ansamblu și ale elementelor ei, în parte.

În mod deosebit, întrebările trebuie să stimuleze și să activeze gândirea copiilor, să le pună probleme, să-i îndemne la scoaterea în evidență a elementului principal, la explicarea raporturilor de dependență, să-i determine pe copii să motiveze ideile, să chibzuiască, să caute să găsească un răspuns corespunzător.

Întrebările adresate copiilor trebuie să se axeze pe ideile principale ce reies din conținutul ilustrației și, astfel, ei se vor deprinde să observe organizat imaginea și să analizeze elementele componente în înlănțuirea lor firească, așa cum sunt ele grupate în perspectiva tabloului.

Urmând această cale, educatoarea are posibilitatea să atragă atenția copiilor asupra elementelor pe care le consideră importante pentru înțelegerea conținutului imaginii, să le dirijeze gândirea și să asigure, astfel, formarea, precizarea sau întregirea unor reprezentări clare, exacte.

Conversația dintre educatoare și copii, în legătură cu imaginile prezentate în cadrul activităților, trebuie să se desfășoare într-un mod viu, firesc și organizat. Ea trebuie să reprezinte un schimb de păreri și de impresii asupra celor ilustrate. Ca urmare, rolul educatoarei nu este numai să adreseze întrebările necesare examinării, observării și orientării copiilor spre conținutul de idei al imaginilor, ci și de a aștepta răspunsul copiilor.

În acest sens, un rol deosebit de important îl au indicațiile verbale, lămuririle ce trebuie date concomitent cu desfășurarea convorbirii, cu prilejul aprecierii răspunsurilor bune ale copiilor și al completării, mai ales cu prilejul concluziilor parțiale și finale. Indicațiile verbale trebuie să deschidă perspectiva unei analize mai atente a tabloului în ansamblul său și a elementelor importante, să conducă la sinteze din ce în ce mai complexe și la stabilirea unor noi relații între ființele și obiectele redate în tablou.

De exemplu, în lectura după imagini cu tema „Primăvara”, educatoarea are prilejul ca, pe baza răspunsurilor copiilor, să facă precizări în legătură cu principalele aspecte pe care aceștia le-au sesizat în mod izolat și fragmentar: -aspecte de început de primăvară (sosirea rândunelelor, înverzirea ierbii, înflorirea pomilor, cer senin); -activitatea și starea sufletească a copiilor (se bucură de sosirea păsărilor, urmăresc strădania lor, participă și ei la unele activități, se joacă îmbrăcați în haine subțiri); -activitatea și starea adulților (se repară utilajele agricole, tractoare, pluguri etc., toți sunt veseli că au scăpat de iarnă și muncesc cu drag).

Sunt cazuri când indicațiile verbale ale educatoarei și completările se cer a fi mai ample, în condițiile în care copiii nu au avut posibilitatea perceperii directe a unor obiecte sau fenomene, ci le cunosc doar din imagini; educatoarea va trebui să precizeze, dar, mai ales, să completeze datele senzoriale furnizate copiilor de imagini, cu descrierea mai amplă a elementelor specifice celor din imagini, ocazie cu care se dezvoltă legǎtura între percepția obiectului și reprezentarea cu privire la el.

Din cele relatate, se poate conchide că particularitățile percepției imaginii de către copii conturează o structură specifică activităților de lectură după imagini și determină elementele sale constitutive: -prezentarea imaginilor și introducerea copiilor în tema activității printr-o prealabilă pregătire aperceptivă; -conducerea procesului de percepție a imaginii, analiza acesteia și dezvăluirea conținutului său pe baza întrebărilor, a indicațiilor verbale și a stimulării permenente a proceselor de cunoaștere, a capacității intelectuale a copiilor; -sintetizarea celor percepute în vederea precizării, a corectării și a adâncirii datelor senzoriale, pe de o parte și a generalizării și fixării în memoria copiilor a elementelor principale ale imaginii, pe de altă parte.

Educatoarea va trebui să țină cont de aceste elemente în organizarea și ȋn desfășurarea activității, să-și adapteze structura și conținutul activității cerințelor diferențiate de la o grupă la alta și să se orienteze în alegerea imaginilor, în formularea întrebărilor și ȋn stabilirea indicațiilor verbale, în funcție de nivelul grupei cu care lucrează.

La grupele mici de 3-4 ani, unele teme se referă la: fructe de toamnă, jocurile de iarnă, altele la activitățile copiilor sau ale adulților și chiar la unele evenimente plăcute din viața lor. De pildă: Munca în grădină, Ce lucrează mama, Moș Crăciun împarte daruri, Jucăriile mele etc.

Folosirea acestor imagini trebuie să dea copiilor posibilitatea să cunoască și să recunoască obiectele și fenomenele ilustrate, să le formeze deprinderea de a le intui într-o ordine logică, precum și deprinderea de a exprima în propoziții simple impresiile provocate, experiența lor și cunoștințele pe care le au.

La grupa de 5-6 ani, intervin și teme care presupun un orizont mai larg de cunoștințe din partea copiilor. De exemplu, temele: Pe stradă, În pădure, Munca mamei, La cules, Mijloace de transport, Frumusețile și bogățiile țării, La Pol etc.

Lectura după imagini organizată la această grupă nu poate fi limitată la simpla recunoaștere a obiectelor sau a fenomenelor; copiii trebuie stimulați să descrie și să interpreteze în mod mai independent datele oferite de imagini. Educatoarea trebuie să conducă observarea elementelor compoziționale într-o strictă ordine logică, să pună probleme, să stimuleze copiii să sesizeze esențialul, relațiile dintre obiecte, să gândească și să găsească rezolvarea problemelor prin intermediul ilustrației.

Etapele activității de lectură după imagini.

În desfășurarea lecturilor după imagini se disting, de regulă, mai multe etape: o primă etapă introductivă, pregătitoare, în care are loc prezentarea imaginilor, anunțarea temei și, eventual, o scurtă introducere de natură să familiarizeze copiii cu conținutul tabloului; o a doua etapă, în care are loc analiza (descrierea, interpretarea) tabloului prin intermediul convorbirii dintre educatoare și copii; o ultimă etapă, în care se sintetizează cunoștințele rezultate din convorbirea cu copiii asupra tabloului.

Organizarea activității

Se asigură condițiile necesare bunei desfășurări a activității, aranjarea mobilierului: în semicerc, pe două rânduri, tip clasă, pregătirea suportului pentru tablou.

Desfășurarea activității

Introducerea în activitate se realizează sub formă de surpriză a imaginii, ghicitoare, prezentarea unor personaje surpriză, marionete de la teatru de păpuși etc., urmărind trezirea curiozității și a interesului copiilor.

Anunțarea temei. Copiii sunt înștiințați că, după ce vor privi cu atenție tabloul,

vor discuta despre tot ceea ce înfățișează el.

Analiza imaginii se face mai întâi liber, apoi în mod organizat.

Vor fi numiți 2-3 copii și vor fi lăsați să spună liber, să enumere ceea ce văd (pomi, oameni, copii, camioane etc.)

După enumerarea elementelor care intră în compoziția tabloului, se va trece la intuirea dirijată, la analiza și la interpretarea conținutului său. Astfel, se va orienta atenția copiilor asupra aspectelor principale ce se desprind din conținutul tabloului, activitatea pe care ele o implică, cine și cum participă la aceasta, având grijă să surprindem toate planurile tabloului, de la apropiat la îndepărtat.

Pentru descrierea amănunțită a tabloului, copiii vor fi ajutați cu întrebări suplimentare, educatoarea precizează noțiunile noi, apoi va sintetiza cele discutate.

În încheiere, se va face o sinteză finală asupra celor discutate, în scopul fixării ideilor ce s-au desprins din analiza tabloului, se poate recita o poezie adecvată temei sau se poate intona un cântec sau un joc muzical.

Aceste etape se vor regăsi în următorul proiect de activitate:

PROIECT DE ACTIVITATE

Grupa: mijlocie

Tema anuală de studiu: Când/cum și de ce se întâmplă ?

Proiect tematic: Magia culorilor

Tema saptamanii: Culorile primăverii

Tema activității: Început de primăvară

Tipul activității: evaluare de cunoștințe, priceperi și deprinderi

Categoria de activitate: Domeniul Limbă și comunicare

Forma de realizare: lectură după imagini

Scopul: Consolidarea deprinderii copiilor de a se exprima corect din punct de vedere gramatical, de a se exprima în mod cursiv prin activizarea limbajului, valorificând cunoștințele privitoare la anotimpul primăvara;

Obiective operaționale:

-să enumere elementele componente ale imaginii;

– să formuleze enunțuri logice despre fiecare element component al tabloului;

-să redea conținutul tabloului sub forma unei povestiri;

– să formuleze propoziții corecte formate din 3 sau mai multe cuvinte;

– să precizeze culorile specifice anotimpului primăvara, asociind elementele potrivite și stările emoționale trăite.

Strategii didactice:

Metode și procedee: conversația, explicația, problematizarea, exercițiul, povestirea;

Mijloace de învățământ: planșă cu imagini reprezentând aspecte de primăvară, Zâna Primăvara – păpușă, cartoane colorate, jetoane cu ghiocel, lalea, narcisă, soare, pasăre;

Forma de organizare: frontal, individual

Durată : 20 minute

Sugestii tematice sau conținuturi

Grupa mică și mijlocie

Munca în familie

Jocurile copiilor în grădiniță

Parcul în anotimpul toamna

Culesul fructelor

Pe stradă- orașul

Cu familia în excursie (mare, munte)

Moș Crăciun împarte daruri

La serbare

Jocurile copiilor iarna

Să iubim animalele

Fapte bune

Ce ne învață natura

La Zoo- Animale exotice

Vestitorii primăverii

Ziua mamei- ce lucrează mama

Munca în grădini și pe ogoare

Parcul primăvara- luna curățeniei

Grădina de legume

Focul și efectele lui

Copiii sărbătoresc Paștile

Planeta albastră-casa mea

Costume populare

Vreau să cresc voinic și sănătos

Parcul, vara

La munte/ La mare- vacanță, bun sosit!

Grupa mare

Jocurile și activitatea copiilor în grădiniță

Viața și activitatea în familie

La cules în deal, la vie

Toamna în grădini și pe ogoare

Să ne cunoaștem orașul

Din frumusețile patriei

Crăciunul- sărbătoare în familie

Iarna în parc

Iarnă albă cu ninsoare

În pădure

Carnavalul animalelor

La circ-animale exotice

Ce ne povestește vîntul

Flori pentru mama

Și noi suntem harnici

Sosesc păsările călătoare

Primăvara- anotimpul hărniciei

Munca în livadă

Datini și obiceiuri de Paști

Sărbătoarea pomilor

O călătorie în Cosmos

Sărbătoarea copiilor (drepturile copiilor)

Școala ne așteaptă

În curând vacanța mare

Memorizările

Memorizările constituie mijloace de realizare a activităților de educare a limbajului în grădinița de copii, în scopul însușirii conștiente a poeziilor de către preșcolari, pentru repetarea sau verificarea lor.

Activitățile de memorizare au o mare importanță instructiv-educativă, constând în educarea intelectuală, formarea unor sentimente morale și estetice și dezvoltarea unor procese psihice ca: memoria, imaginația și gândirea.

Prin intermediul poeziilor, copiii învață să înțeleagă frumosul din artă, din natură și din viața omului, să sesizeze muzicalitatea și frumusețea limbii materne. Poeziile le dezvoltă percepția estetică, sentimentele estetice și le stimulează creația. Învățând și recitând versuri, copiii descoperă cuvinte cu sensuri noi, își însușesc expresii literare, figuri poetice care le colorează și le nuanțează vocabularul. Treptat, copiii învață să înțeleagă mesajul poeziei, să recite expresiv poezia, să respecte pauzele gramaticale, logice și psihologice marcate de punctuație, de sensul propoziției sau al frazei ritmate.

Predarea poeziilor la preșcolari se realizează în funcție de particularitățile pe care le prezintă procesul de învățare și, în special, memoria acestora. În stabilirea sarcinilor principale ale predării poeziilor trebuie să se țină seama de caracterul concret, plastic-intuitiv al memoriei, de tendința copiilor mici de a memora pasiv și involuntar, dar și de stăpânirea insuficientă de către copii a procedeelor de memorare. De o mare importanță în procesul memorării unei poezii sunt interesul și emoția pe care le trezește poezia.

Sarcinile educatoarei în cadrul activității de memorizare sunt:

Dezvoltarea interesului copiilor și a dorinței lor de a memora o poezie;

Îmbogățirea conținutului vieții afective a copiilor și a dorinței lor de a memora o poezie;

Însușirea conștientă a poeziei;

Formarea deprinderilor de a memora și reproduce voluntar și logic poeziile, a deprinderii de a le reda nuanțat și expresiv;

Însușirea în mod practic a conținutului și a frumuseților limbii literare;

Pentru fiecare nivel de vârstă, educatoarea trebuie să găsească mijloace și procedee prin care procesul de învățare a poeziei să devină plăcut și atrăgător. Importantă este asigurarea condițiilor însușirii conștiente a poeziei, care presupune înțelegerea deplină a textului poeziei. În procesul învățării poeziilor, educatoarea trebuie să folosească metode și procedee corespunzătoare și să acorde atenție pronunțării clare, corecte și expresive a cuvintelor.

Alegerea unor poezii a căror formă corespunde cerințelor unei arte adevărate, cu un limbaj simplu, dar plin de poezie, contribuie nu numai la îmbogățirea vorbirii preșcolarilor, ci și la formarea unui gust artistic autentic, a capacității de a sesiza și a reacționa pozitiv în fața frumuseții limbii literare.

Organizarea și desfășurarea activităților de memorizare

Activitățile de memorizare se împart, după sarcina didactică urmărită, în:

activități de predare, prin care educatoarea face cunoscut copiilor, textul poeziei și procedează la învățarea lui de către copii;

activități de repetare, cu ajutorul cărora se asigură însușirea temeinică a poeziilor predate și se consolidează deprinderea de a le reproduce conștient și expresiv;

activități de verificare prin care se urmărește să se aprecieze exactitatea reproducerii și durata păstrării în memorie a poeziilor învățate;

Etapele activității de predare a unei poezii

Organizarea activității

-asigurarea de către educatoare a condițiilor optime de desfășurare a activității: aerisirea sălii de grupă, asigurarea ordinii și a curățeniei în sala de grupă, aranjarea scăunelelor în semicerc, în careu deschis sau pe două rânduri, în forma unui arc de cerc.

– supravegherea de către educatoare a intrării în ordine a copiilor în sala de grupă, așezarea în mod disciplinat pe scăunele, controlul ținutei lor;

Măsurile enumerate mai sus sunt comune pentru toate tipurile de activități de memorizare.

Desfășurarea activității

Activitatea de predare a unei poezii cuprinde, de regulă, mai multe momente:

-introducerea copiilor în tema activității;

– familiarizarea copiilor cu conținutul poeziei;

-recitarea model a poeziei de către educatoare;

-reproducerea poeziei de către copii;

-încheierea activității;

Introducerea în activitate

În partea introductivă a activității de memorizare, se realizează familiarizarea copiilor cu conținutul poeziei care urmează să fie predată. Sunt o necesitate reactualizarea și precizarea reprezentărilor și cunoștințelor copiilor, la care poezia face apel, deci facilitarea înțelegerii textului acesteia. Aceasta se realizează prin procedee variate. Unul dintre cele mai frecvent folosite procedee este convorbirea introductivă.

De exemplu, pentru a facilita înțelegerea poeziei ,,Primăvara” de Marieta Marancea, educatoarea realizează o scurtă convorbire pregătitoare, utilizând următoarele întrebări:

În ce anotimp suntem?

După ce cunoașteți că este primăvară?

Ce aduce primăvara?

De ce ne bucurăm de venirea primăverii?

Printr-o asemenea convorbire, educatoarea reușește să cuprindă și să explice toate aspectele la care se referă poezia, înlesnind înțelegerea ei. Acest procedeu poate fi utilizat în cazul poeziilor descriptive (Toamna, Iarna, Vara, Mama).

Familiarizarea copiilor cu textul poeziei se poate realiza și printr-o scurtă narațiune. Într-o formă simplă, atractivă, educatoarea prezintă conținutul poeziei și le explică expresiile și figurile poetice, făcându-le astfel accesibile înțelegerii copiilor.

Ținând seama de particulariltățile gândirii, ale vorbirii și ale imaginației copiilor (mai ales a preșcolarilor mici), educatoarea se poate sprijini cât mai mult pe material intuitiv. În partea introductivă a activității, se pot folosi ilustrații care să reprezinte fragmente sau momente din poezie. Se pot găsi ușor ilustrații potrivite pentru predarea poeziilor: ,,Moș Crăciun” de C. Dragomir, ,,La grădiniță” de T. Oancea, ,,Brădulețul” de N. Nasta, ,,La bunica” de I. Tatu. În timpul prezentării ilustrațiilor, educatoarea va face și comentariile necesare pentru explicarea conținutului poeziei.

La grupele mici, se pot folosi jucării, obiecte sau accesorii care să sugereze tema poeziei (de exemplu, în activitățile ,,Păpușa”, ,,Pisoiul”, ,,Ursulețul”, ,,Căluțul”).

Predarea poeziei

După ce s-a comunicat și s-a explicat într-o formă sau alta textul poeziei, se anunță titlul acesteia și se trece la predarea ei. Aceasta constă în recitarea model a poeziei de către educatoare. Trebuie să recite rar și expresiv, cu respectarea pauzelor, cu o intonație și o mimică adecvate; recitarea model trebuie să pună în valoare atât conținutul, cât și frumusețea artistică a poeziei.

Educatoarea recită în întregime textul de două, trei ori. În timp ce recită, nu trebuie să piardă din vedere copiii, atenția cu care ei trebuie s-o asculte. După recitarea model a poeziei, educatoarea poate organiza, mai ales la grupa mare, o scurtă convorbire în scopul sublinierii ideilor care se desprind din poezia respectivă. Întrebările adresate copiilor vor face apel, în special, la impresiile pe care le-a produs asupra lor poezia (V-a plăcut poezia?, Ce anume v-a plăcut? De ce?), toate acestea pentru a trezi copiilor interesul pentru memorarea ei.

Pregătirea înțelegerii de către copii a poeziei și recitarea model constituie momente foarte importante ale activității și trebuie să li se acorde atenție sporitǎ.

Învățarea poeziei de către copii

După ce educatoarea recită poezia de câteva ori și, eventual, poartă o scurtă convorbire cu copiii, se trece la învățarea versurilor de către aceștia. În funcție de conținutul poeziei, de numărul strofelor, învățarea poeziei se poate realiza pe fragmente sau în întregime (global).

Poeziile scurte, cu un conținut atrăgător pentru copii, pot fi învățate prin metoda globală. De exemplu, poezia ,,Pisoiul”:

Un pisoi cât portocala

Se juca de-a alabala, cu o minge de hârtie

Roșie și albăstrie,

Mică cum îmi place mie.

Poeziile respective și altele asemănătoare, fiind alcătuite dintr-o singură strofă cu înțeles deplin, se pot preda eficient prin metoda globală. Poeziile cu o întindere mai mare, cu mai multe strofe și care se pretează la o fragmentare în unități logice se vor învăța pe părți. Educatoarea trebuie să stabilească cu grijă aceste fragmente, mai ales atunci când ele nu corespund strofelor poeziei. De exemplu poeziile ,,Somnoroase păsărele” de M. Eminescu, ,,Iarna pe uliță” de G. Coșbuc sau altele care au câte 3-4 sau mai multe strofe, respectiv patru sau mai multe fragmente logice.

Și într-un caz și în celălalt, după ce recită poezia sau fragmentul respectiv, educatoarea numește pe rând câțiva copii să repete versurile ascultate, cu glas tare, în timp ce restul grupei urmărește textul și-l repetă în gând.

În cazul folosirii metodei globale, copilul chemat repetă în întregime poezia, ajutat fiind de educatoare. Ea îi reamintește, după caz, versurile. În învățarea pe părți a poeziei, educatoarea recită o dată sau de mai multe ori prima strofă și cheamă unul sau doi copii să o repete. Se trece apoi la recitarea strofei a doua (dar împreună cu prima) și la repetarea lor de către copiii numiți în acest scop. În continuare, se procedează la fel și cu celelalte strofe, pentru ca, la sfârșit, să se repete toată poezia. Un asemenea procedeu ușurează procesul învățării poeziei; copiii memorează în mod sistematic și temeinic poezia, datorită asociațiilor care se stabilesc și se consolidează prin repetarea strofelor în ordinea dată.

Partea a doua a activității de memorizare o constituie repetarea sau verificarea unor poezii învățate anterior. Prin aceasta, se urmărește învățarea temeinică a poeziilor predate, formarea deprinderii copiilor de a recita expresiv și conștient, în forme variate. De exemplu, educatoarea propune copiilor să recite anumite poezii pe care le-au învățat înainte, reamintește titlul poeziilor respective și conținutul lor, fie printr-o simplă expunere sau convorbire pregătitoare, fie prin recitarea poeziilor respective.

Un alt procedeu folosit în practica curentă este acela de a prezenta copiilor prima strofă a unei poezii din repertoriul celor învățate, deci și de a le cere să o identifice și apoi să o recite.

De asemenea, se pot prezenta diferite ilustrații sau jucării, cerându-se copiilor să-și amintească o poezie în care se vorbește despre acestea și să o recite.

Sunt cazuri când etapa a doua a activității nu o mai constituie repetarea sau verificarea unor poezii cunoscute, ci ea este consacrată fixării conținutului poeziei noi, cu ajutorul unor procedee diferite, de pildă: povestirea conținutului poeziei sau a unui subiect analog; desenarea a ceea ce se spune în poezie. Procedeele arătate sunt aplicabile la grupa mare.

Încheierea

Aceasta are loc în funcție de tema poeziei și de nivelul grupei cu care lucrează educatoarea. În general, încheierea poate fi realizată prin următoarele:

Recitarea corectă a poeziei predate (fie de către educatoare, fie de către unul dintre copiii care au memorat-o mai bine);

Recitarea poeziei (o singură dată) de către întreaga grupă;

Redarea unor mișcări imitative sau a unor onomatopee (în concordanță cu conținutul poeziei) de pildă :imitarea săriturii iepurașului, a mormăitului ursului;

Interpretarea unui cântec care să aibă o temă asemănătoare cu poezia predată;

Aprecieri colective și individuale asupra felului în care a fost învățată poezia;

PROIECT DIDACTIC

Grupa: Mare

Tema anuală de studiu: ,,Cine sunt, suntem”

Tema proiect: ,,Aici în mijloc sunt și eu ”

Tema săptămânii: ,,Mama dragă”

Tema activității:,,Doi frați cuminți”

Tipul activității: transmitere și însușire de cunoștințe

Categoria de activitate: Domeniul Limbă și Comunicare

Forma de realizare: Memorizare

Scopul: – dezvoltarea limbajului prin îmbogățirea și activizarea vocabularului; exersarea capacității de reproducere a unui text literar;

Obiective operaționale :

-Să utilizeze cuvintele noi (povață, duios) în contexte adecvate ;

-Să recite poezia ,,Doi frați cuminți” cu respectarea intonației, a ritmului, a pauzei, în concordanță cu mesajul transmis

-Să aprecieze comportamentul personajelor din poezie, raportându-se la situații reale de viață;

Strategii didactice:

Metode de învățământ: expunerea, explicația, conversația, exercițiul, problematizarea;

Material didactic: DVD, imagini cu aspecte reprezentative pentru conținutul poeziei (câte o planșă pentru fiecare strofă/secvență)

Forma de orgnizare: frontal, individual, pe grupe

Durata: 30 minute;

Poezia: Doi frați cuminți de Elena Farago – fragment

Noi suntem doi frați, în casă

Și nu ne certăm deloc,

Și suntem tăcuți la masă,

Și cuminți în orice loc.

Și cu jucării frumoase

Ne jucăm tot amândoi,

Pe când mama noastră coase,

Ori citește lângă noi.

Mama noastră ne vorbește

Și ne mângâie duios,

Iară seara ne citește

Ori ne spune un basm frumos.

Și în gândul nostru-ntruna

Auzim povața ei:

-Fiți cuminți întotdeauna

Și fiți buni, copiii mei!..

Sugestii tematice/conținuturi

Grupa mică

,,Prima zi de grădiniță” de Lidia Constantinescu, ,,La grădiniță” de Traian Oancea, ,,Mamei” de Elena Dragoș, ,,Pentru ce să-ți fie frică” de Otilia Cazimir, ,,Somn ușor” de Eugen Frunză, ,,La grădiniță” de Traian Oancea, ,,Iarna” de Maria Marin, ,,Educatoarea noastră” de Mălina Cajal, ,,Cântecul piticului de Mălina Cajal, ,,Robinetul” de Dan Faur, ,,Cumătra vulpe” de Otilia Cazimir, ,,Stopul” de Florin Iordăchescu, ,,Ninge” de Otilia Cazimir, ,,La drum” de Otilia Cazimir, ,,A venit vacanța” de Elena Dragoș, ,,Vine ploaia” de George Coșbuc, ,,Vine toamna cu galoși” de Mălina Cajal, ,,Umbreluța”de Maria Găitan, ,,Printre toporași” de Maria Pândaru, ,,Toamna” de Maria Pândaru, ,,Primii fulgi” de Grigore Vieru, ,,Vulpea și grădinița ei” de Mălina Cajal, ,,Maimuța” de Elena Dragoș, ,,Purceii” de Stelian Filip, ,,Greieruș” de Mircea Pop, ,,Hoț în grădină” de Mircea Pop, ,,Albinuța” de Maria Pândaru, ,,Boboceii” de Maria Pândaru, ,,Albina” de Grigore Vieru, ,,Pofta de mâncare” de Constantin Dragomir, ,,Facem gimnastică” de Emilia Căldăraru, ,,N-ai batistă?” de Elena Dragoș, ,,Sunt curat ca ghiocelul” de Grigore Vieru.

Grupa mijlocie

,,Vine ploaia” de George Coșbuc, ,,Mamei” de Elena Dragoș, ,,Grădiniță te-ai trezit” de Viorel Cozma, ,,Iarna” de Viorel Cozma, ,,Toamna” de Demostene Botez, ,,Pentru tine, primăvară” de Otilia Cazimir, ,,Glume de iarnă” de Lică Pavel, ,,Iarna” de Elisaveta Novac, ,,Scrisoare rândunicii” de Florin Iordăchescu, ,,Puișorul moțat” de Elena Farago, ,,Darurile iernii” de Irimie Străuț, ,,Omul de zăpadă” de Mălina Cajal, ,,Ninge” de Mălina Cajal, ,,Primăvara” de Elena Dragoș, ,,Vara” de Elena Dragoș, ,,Ploaia” de Rusalim Mureșan, ,,Mamei” de Elena Dragoș, ,,Fără veste” de Maria Chirtoacă, ,,Pe ninsoare” de Mircea Pop, ,,Ploi cu nuci” de Mircea Pop, ,,O fetiță dalbă” de Radu Ursulescu, ,,Vine iarna” de Igor Vieru, ,,La scăldat” de Constantin Dragomir, ,,Lupul” de Constantin Dragomir, ,,În ogradă” de Nicolae Nasta, ,,Pufuleț” de Maria Pândaru, ,,Tufănica” de Mălina Cajal, ,,Ghiocelul” de Sorin Comaniță, ,,Strugurel” de Maria Găitan, ,,Prâslea” de Mălina Cajal, ,,Cu tata” de Elena Dragoș, ,,Degetele” de George Enăchescu, ,,Pomul de iarnă” de Maria Chirtoacă.

Grupa mare

,,Toamna”de Otilia Cazimir, ,,Ploaia” de George Coșbuc, ,,Somnoroase păsărele” de Mihai Eminescu, ,,Balada unui greier mic” de George Topârceanu, ,,Toamna” de Octavian Goga, ,,Furnica” de Elena Dragoș, ,,Primăvara” de Vasile Alecsandri, ,,Mâine anul se-noiește” ,,Brăduțul” de Elena Dragoș, ,,Bunica” de Otilia Cazimir, ,,De pe-o bună dimineață” de Otilia Cazimir, ,,Cântec de primăvară” de Șt O. Iosif, ,,Zdreanță” de Tudor Arghezi, ,,Revedere.” de Mihai Eminescu, ,,Mama” de Virgil Carianopol, ,,Copilărie” de Elena Dragoș, ,,Cea dintâi vacanță mare” de Emilia Căldăraru, ,,Iarna pe uliță”(fragment) de George Coșbuc, ,,Primăvara” de Elena Dragoș, ,,Ninge-n țara mea” de Dimitrie Rachici, ,,Masa la cămin” de Demostene Botez, ,,Acasă” de Emilia Căldăraru, ,,Pe stradă” de Emilia Căldăraru, ,,O faptă bună” de Gheorghe Zarafu, ,,Cine-i vrednic” de Elena Dragoș, ,,Bunica” de Gheorghe D. Vasile, ,,Vacanța” de Violeta Zamfirescu, ,,Castanii” de Elena Dragoș, ,,Anotimpurile” de Ioana Tatu, ,,Necazul unei pisici” de Stelian Filip, ,,Scrisoare de la iepuraș” de Mircea Micu, ,, Lupul” de Passionaria Stoicescu, ,,Iubește-ți țara” de Andrei Ciurunga, ,,Lumea ta, copilărie” de Elena Dragoș, ,,Să fim politicoși” de Elena Dragoș.

Povestiri ale copiilor

Printre activitățile de dezvoltare a limbajului și comunicării, un loc însemnat revine povestirilor copiilor, activități prin care copiii compun și expun într-o manieră relativă și personală, aspecte sau fapte legate de viață, de preocupările sau de cunoștințele lor. Ei sunt puși în situația de a reproduce anumite povești sau basme cunoscute, de a exprima într-o succesiune logică fapte și întâmplări, de a expune într-o formă închegată și de a gasi modalitatea de prezentare adecvată.

Povestirile copiilor apar sub următorele forme:

A. repovestire;

B. povestiri create de copii.

A. Repovestirile au ca scop principal formarea deprinderii copiiilor de a expune cursiv și logic povestiri, povești sau basme și exercitarea vorbirii sub toate aspectele: fonetic, lexical, gramatical. În repovestiri, ei sunt solicitați să expună, într-o formă mai simplă sau mai dezvoltată, conținutul unui text literar. În aceste activități, contribuția personală a copiilor este restrânsă. Ei reproduc textul mai mult sau mai puțin exact, împrumută sau se străduiesc să reproducă, în mod liber și conștient un text literar, respectând succesiunea logică a faptelor.

Reușita activității de repovestire depinde de gradul de însușire a povestirii de către copii; educatoarea trebuie să asigure în prealabil însușirea conștientă și însușirea temeinică a povestiriilor de către copii. Posibilitățile copiilor de a reda conținutul unei povestiri sunt diferite de la o grupă la alta; de aceea, în organizarea repovestirilor, educatoarea va ține seama de nivelul grupei la care lucrează. Activitatea de repovestire se poate organiza începând cu grupa mică, dar poveștile și povestirile trebuie să fie scurte, simple și accesibile. La grupa de 4-5 ani, putem solicita reproducerea poveștilor cu acțiuni simple, iar la grupa de 5-6 ani, le putem cere copiilor să reproducă povești de o mai mare întindere.

Activitățile de repovestire por fi realizate în forme diferite, în funcție de scopul urmărit și de mijloacele folosite. Astfel, se pot organiza:

repovestirea pe baza unor tablouri/ilustrații ce redau episoadele principale ale povestirii;

repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzător fragmentelor logice ale povestirii;

repovestirea liberă;

repovestirea pe baza unui text citit.

La început, pentru a-i învăța pe copii să respecte principalele momente ale povestirii (poveștii, basmului) și succesiunea lor, este indicat să se folosească primele două variante: repovestirea după tablouri și repovestirea după un plan verbal. În aceste cazuri, tablourile și planul constituie pentru copii puncte de sprijin care înlestesc reproducerea cât mai exactă a textului literar.

a) Repovestirea pe baza unor tablouri/ilustrații se organizează, în general astfel:

• Introducerea în activitate

– educatoarea anunță titlul și autorul;

– reamintește, pe scurt, conținutul povestirii;

• Repovestirea pe fragmente

– copiii repovestesc conținutul pe episoate, în ordinea prezentării tablourilor; fiecare episod corespunzător unui tablou este povestit de către un alt copil; dacă este cazul, pot fi solicitați alți copii să completeze expunerea;

• Repovestirea integrală

-unul sau doi copii realizează repovestirea integrală; cu cât se vor folosi mai putin de tablouri, cu atât repovestirea devine liberă.

b) Repovestirea pe baza unui plan verbal corespunzator fragmentelor logice ale povestirii face trecerea spre povestirele libere. Educatoarea trebuie să realizeze, în prealabil, un plan verbal accesibil și succint, care delimitează secvențele povestirii. În funcție de grupa de vârstă și de nivelul copiilor, planul este simplu sau mai amplu: la grupa de 4-5 ani, planul trebuie să fie mai amănunțit, pentru a-i ajuta să-și reamintească întregul conținut al povestirii și să-l expună cât mai exact. Planul verbal poate avea forma unor întrebări, accesibile copiilor. Educatoarea expune planul verbal pe baza căruia copiii realizează repovestirea. La grupa mare, se poate urmări prezentarea unor detalii semnificative, unele întrebări pot solicita explicații și aprecieri ale faptelor. Povestirile scurte trebuie să fie repovestite în întregime de un singur copil, povestirile mai dezvoltate pot fi redate de doi-trei copii. La grupa de 5-6 ani, se recomandă stimularea repovestirii libere prin care se exersezǎ vorbirea liberǎ a copiilor.

Etapele activității de repovestire pe baza unui plan verbal sunt:

1. Organizarea activității– presupune asigurarea unui cadru adecvat desfășurării activității și pregătirea materialului didactic.

2. Desfășurarea activității

• Introducerea în activitate poate consta în:

– prezentarea unor imagini din poveste sau povestire, pe care copiii trebuie sa le identifice, spunând titlul și autorul;

– prezentarea unui personaj din poveste/ povestire;

– audierea unui fragment din poveste/ povestire;

– expunerea unei machete sau a unui decor, care înfățișează locul de desfășurare a acțiunii ș.a.

• Repovestirea conținutului poveștii / povestirii, pe fragmente se realizează pe baza unui plan verbal. Un exemplu de plan de întrebări dezvoltat pentru povestirea Ursul păcălit de vulpe de Ion Creangǎ.

– Unde se află vulpea?

– Cine venea pe drum?

– Cum și-a făcut rost de mâncare vulpea?

– Ce a facut țăranul când a văzut vulpea în mijlocul drumului?

– Cum l-a păcălit vulpea pe urs?

La grupa mare, planul de întrebări este mai redus:

– Cum a reușit vulpea să-și găsească hrană?

– Cum l-a păcălit vulpea pe urs?

Un alt exemplu de plan verbal pentru basmul Alba -ca- Zăpada și cei șapte pitici de Frații Grimm.

1. Împărăteasa dorește să aibă o fetiță.

2. Împărăteasa – mama vitregǎ – hotărăște să scape de Alba–ca –Zăpada.

3. Alba – ca –Zăpada ajunge la casa piticilor.

4. Împărăteasa cea rea încearcă să o omoare pe prințesă.

5. Prințesa este salvată de un fiu de împărat.

6. Împărăteasa cea rea este pedepsită.

3. Încheierea activității se poate realiza prin:

– povestirea integrală a conținutului poveștii / povestirii;

– aprecierea faptelor personajelor din poveste / povestire ( fapte bune – fapte rele și motivarea acestora);

– alegerea unui personaj preferat și motivarea alegerii;

– redarea, prin desen, a unei secvențe din poveste / povestire sau a unui personaj îndrăgit.

În cursul desfășurării activităților, atunci când educatoarea observă la copii omisiuni sau inversiuni de text, este necesar să-i întrerupă și să le reamintească ce anume trebuie să expună, în ce ordine. Acest lucru este bine să se facă cu ajutorul întrebărilor, care reactualizează mai ușor datele povestirii și ajută copiii sǎ reproducǎ, îndeosebi, momentele principale ale povestirii. Asemenea intervenții mijlocesc o reproducere conștientă a textului. Educatoarea trebuie să urmărească cu atenție și exprimarea copiilor pentru a-i ajuta să-și însușească un limbaj viu, divers. Întrebările ajutătoare și orice alte intervenții din partea educatoarei trebuie dozate însă cu multă grijă, pentru a nu stânjeni sau chiar îngrădi povestirea copiilor. Abuzul de întrebări îi obișnuiește, cu timpul, să aștepte un sprijin continuu din partea educatoarei, să răspundă numai la întrebări.

În partea a doua a anului școlar, la grupele de 5-6 ani, preșcolarii reușesc să reproducǎ în întregime multe din povestirile (poveștile, basmele) pe care le cunosc. Reproducerea este însă uneori mecanică, trădează o simplă întregistrare a datelor, fără o prelucrarea a lor, copiii neputând să-și explice întodeauna intriga cu toate implicațiile ei. De aceea, și în cazurile în care copii sunt lăsați sǎ repovestească liber, educatoarele trebuie să intervinǎ ori de câte ori consideră că este necesar, pentru a înlesni reproducerea conștientă, logică a povestirii respective.

c) Repovestirea liberă se caracterizează printr-o mai mare libertate a imaginației copiilor. Ei repovestesc în funcție de preferință și de receptarea afectivă. Totuși, este necesar să se asigure o succesiune logicǎ a repovestirii și să se acorde atenție exprimării corecte, nuanțate.

d) Repovestirea pe baza unui text citit. Prin lectura expresivă a unui text literar, educatoarea îi ajuta pe copii să descopere frumusețea limbii literare, stimulându-le interesul pentru carte, prin aceasta pregătindu-i pentru activitatea școlarǎ. Pentru copii, este dificil să urmărească lectura unui text literar, aceasta presupunând atenție și memorie de lunga durată. După citirea textului literar, educatoarea faciliteazǎ înțelegerea mesajului prin întrebări adecvate, clare și simple. Întrebările trebuie formulate astfel încât răspunsul să nu se reducă la cuvintele monosilabice: ,,da’’, ,,nu’’. Prin întrebări și răspunsuri, se stabilesc momentele principale ale acțiunii, personajele și trăsăturile acestora desprinse din faptele lor. Concomitent cu prezentarea conținutului textului literar, se explicǎ cuvintele și expresiile necunoscute sau cu diferite conotații în text. După familiarizarea cu textul literar, se recomanda recitirea integrală (dacă textul nu este de dimensiune mare) sau parțialǎ a acestuia. Demersul didactic următor este desprinderea/înțelegerea mesajului. În încheierea activității, se reactualizează alte texte literare înrudite tematic, ca tip de personaje și ca mesaj, măcar prin simpla menționare a titlului și a autorului.

B. Povestiri create de copii au evidentă valoare formativă, contribuind la dezvoltarea gândirii si a imaginației creatoare, la dezvoltarea unei vorbiri corecte, fluente, expresive. În aceste povestiri, contribuția personală a copiilor este mult mai mare. Povestirile create de copii au diverse forme, în funcție de materialul pe baza căruia se realizează, cât și de gradul de participare creatoare a copiilor:

a) povestire pe baza unui plan dat (alcătuit cu ajutorul ilustrațiilor);

b) povestire cu început dat;

c) povestire după modelul educatoarei;

d) povestire după o temă.

a) Povestirile pe baza unui plan dat urmăresc formarea deprinderii copiilor de a compune scurte narațiuni pe baza unui plan dat, în prealabil. Acest plan poate fi comunicat copiilor prin intermediul imaginilor sau formulat verbal de către educatoare. În ambele cazuri, planul trebuie să sugereze acțiunea care urmează a fi dezvoltată, să prezinte personajele principale ale temei și să orienteze gândirea și imaginația copiilor în direcția unor situații, întâmplări sau fapte cunoscute. Sarcina compunerii unei povestiri după un plan presupune o muncă creatoare, cu atât mai dificilă, cu cât copiii sunt mai mici și mai puțin exersați în această direcție. Structura planului trebuie să constituie un sprijin intuitiv, concret, care să orienteze copii spre o povestire limitată ca întindere. În momentul când introducem acest tip de povestire, este indicat să folosim ilustrații. Cu ajutorul acestora, copiii își amintesc mai ușor caracteristicile personajelor din povestire și înțeleg acțiunea ce trebuie narată.

În povestirile create pe baza ilustrațiilor este necesar ca numărul ilustrațiilor sa se situeze între 3 și 5, să fie necunoscute copiilor, să înfățișeze momente reprezentative, în succesiunea logică, să prezinte personajele principale. Ilustrațiile trebuie să îndeplinească și următoarele condiții:

•să fie simple și accesibile copiilor;

•să înfățișeze aspecte cât mai apropiate de experiența de viață a copiilor;

•să aibă valoare educativă și estetică;

•să fie vizibile pentru toți copiii.

Sub aspectul realizării artistice, ilustrațiile trebuie să impresioneze puternic copiii, să comunice direct cu ei, în același limbaj. Ilustrațiile trebuie să aibă un format mare.

În compunerea povestirilor, folosirea planului prezentat sub formă de imagini impune anumite cerințe:

– valorificarea integrală a elementelor date ȋn ilustrații (înfățișarea cadrului acțiunii –unde și când se petrece ea, prezentarea unor personaje și a intrigii, a stărilor sufletești, a intențiilor, a acțiunilor personajelor așa cum se desprind din expresia feței, din ținută, din gesturi);

– înțelegerea și interpretarea conținutului tematic în succesiunea dată;

– încadrarea totală a povestirii copiilor în tema și ȋn conținutul ilustrațiilor date;

– expunerea celor percepute sub formă de narațiune.

Respectarea acestor cerințe presupune întocmirea atentă, minuțioasă a planului după care urmează să se desfășoare activitatea (precizarea momentelor ei principale, alegerea metodelor și a procedeelor de lucru cu copiii, corespunzător fiecărei verigi în parte; formularea planului povestirii și a întrebărilor ajutătoare adresate copiilor).

Din practica pedagogică, desprindem că următoarea structură a activităților de povestire după ilustrații este mai adecvată și mai eficientă:

prezentarea ilustrațiilor și pregătirea copiilor pentru perceperea lor;

observarea atentă a ilustrațiilor de către copii și discutarea lor; sintetizarea de către educatoare a celor observate;

compunerea povestirii de către copii pe fragmente și în întregime;

încheierea activității.

Pregătirea copiilor pentru perceperea ilustrațiilor este un moment care trebuie să asigure buna dispoziție a copiilor, să le stârnească curiozitatea și interesul pentru activitatea care urmează. Acest moment trebuie astfel organizat, încât să pregătească intuirea clară a tablourilor și înțelegerea acțiunii înfățișate în succesiunea ei logică.

Procedeele care se folosesc în desfășurarea acestui moment al activității sunt strâns legate de conținutul tablourilor și de gradul de experință a copiilor în povestirile după ilustrații. Astfel, în momentul pregătitor al activității, se poate face o scurtă introducere în care să se arate cadrul povestirii și personajele cuprinse în ilustrații (manifestările acestor personaje, acțiunile pe care le ȋnterprind etc). În acest fel, educatoarea familarizeazǎ pe copii cu tema care va fi tratată în continuare, le stimulează asociații, idei legate de tema respectivă, fapt care va influeța substanțial întelegerea conținutului tablourilor.

Un alt procedeu care poate fi folosit ar fi acela al prezentării de către educatoare, a conținutului primei ilustrații din suita de tablouri care vor fi folosite în activitate. În acest caz, educatoarea ȋi familiarizează pe copii cu elementele esențiale ale ilustrației, le demonstrază modul cum trebuie observată și interpretată o ilustrație, deschizându-le perspectiva intuirii adecvate a celorlalte tablouri.

Acest moment de pregătire se poate realiza și printr-o conversație cu copiii.

Într-o fază mai avansată de lucru cu copiii, se pot da numai unele indicații referitoare la atenția cu care ei trebuie să analizeze ilustrațiile, la grija lor de a respcta în povestire succesiunea faptelor, de a se exprima corect, fluent.

Procedeele întrebuințate de educatoare în acest moment organizatoric pot fi numeroase, cele de sus fiind doar un exemplu.

În etapa de observarea atentă a ilustrațiilor de către copii, educatoarea îi îndrumă să privească cu atenție ilustrațiile prezentate și îi ajută, prin intermediul întrebărilor, să dezvăluie conținutul acestora.

De regulă, prima ilustrație cuprinde elemetele esențiale ale povestirii – cadrul în care are loc acțiunea, personajele principale, intențiile lor. De aceea, în această etapă, analiza primei ilustrații ocupă un loc important. Ea trebuie făcută cât mai amănunțit. Pe baza întrebărilor, copiii sunt conduși să observe în mod organizat scena reprezentativă. Astfel, se remarcă personajele, felul cum ele acționează, unde și când se petrece acțiunea și să explice cum au dedus acest lucru.

Observarea ilustrațiilor care urmează este mai puțin amănunțită. Copiii vor examina doar ceea ce apare nou față de tabloul anterior, vor sesiza modificările survenite, în special în acțiunile și în atitudinile personajelor.

După analizarea fiecărei ilustrații, unde sunt antrenați 2-3 copii, educatoarea sintetizează cele observate; astfel, se capătă o întărire verbală asupra planului dat de ilustrații.

Sopul observării atente a ilustrațiilor este de a contribui la înțelegerea conținutului imaginilor respective și la redarea verbală cât mai completă și mai închegată a acestui conținut.

Trecerea la compunerea independentă a povestirii constituie veriga principală a activității. În acest moment, se urmărește valorificarea și interpretarea de către copii a datelor observate și închegarea povestirii.

Acestă verigă a activității se poate desfășura în două momente: povestirea pe episoade (pe părți) corespunzătoare ilustrațiilor analizate, cu participarea mai multor copii; povestirea integrală (realizată de un singur copil).

Păstrând ilustrațiile în fața copiilor și reamintindu-le planul verbal expus, educatoarea numește pe unul dintre ei să povestească primul episod – înfățișat în prima ilustrație. În cazul în care copilul numit nu a cuprins întregul conținut al ilustrației, educatoarea cere altor copii să întregească cele povestite de colegul lor. Celelalte episoade vor fi povestite pe rând, de către alți copii. În tot acest timp, educatoarea umărește ca povestitorii să nu se îndepărteze de subiect, sǎ respecte succesiunea logică a ideilor, să-și imagineze dialogul dintre personaje, să se exprime corect. În acest scop, atunci când este cazul, ea poate interveni cu întrebări, explicații sau observații. Intervențiile educatoarei pot fi în măsură să întregească cele povestite.

După redarea poveștii pe fragmente, cu participarea mai multor copii, ea va fi reprodusă în întregime de către un singur copil, cu cât mai puține intervenții din partea educatoarei.

În cazul în care povestirea copiilor nu este corespunzătoare, educatoarea le poate oferi un exemplu despre modul în care trebuie să povestească.

În încheiere, se va cere copiiilor să propună un titlu potrivit povestirii create, după care se va alege cel mai bun.

b) Povestirile cu început dat

În această activitate, li se solicită copiilor să realizeze, cu mijloace lingvistice proprii, o povestire al cărei început este dat de educatoare. Specificul acestei activități constă în schimbarea rolului copiilor: din ascultatori, ei devin povestitori, care trebuie să continue povestirea începută de educatoare. Realizarea acestei activități impune îndeplinirea următoarelor obiective:

•să asculte cu atenție expunerea educatoarei;

•să sesizeze și să rețină elementele semnificative ale narațiunii;

•să prezinte corect, logic, coerent evenimente și personaje cu trăsături adecvate;

•să-și imagineze întâmplări și personaje adecvate începutului povestirii.

Reușita activității este determinată de calitățile începutului dat și de deprinderile copiilor, formate în activitățile anterioare.

Începutul dat de către educatoare trebuie astfel întocmit încât:

– să trezească interesul copiilor;

– să le stârnească imaginația;

– să sugereze subiectul pe care copiii trebuie să-l dezvolte în expunere; de aceea, se recomandă ca subiectul să fie inspirat din viata copiilor, a adulților, a animalelor, să se apropie de interesele firești ale vârstei și, în același timp, să corespundă temelor și scopurilor educative urmărite în grădiniță.

Începutul povestirii, dat de către educatoare, trebuie să schițeze un anumit cadru de desfășurare a acțiunii, conflictul – în linii mari – și personajul/personajele.

Reușita activității este condiționatǎ și de momentul în care educatoarea întrerupe expunerea; acest moment trebuie să corespunda intrigii și să faciliteze continuarea povestirii în mod personal și atractiv. La întreruperea relatării, educatoarea trebuie să pună câteva întrebări ajutătoare sau să dea sugestii suplimentare. Educatoarea trebuie să favorizeze continuarea povestirii în direcții diferite, de multe ori chiar opuse și într-un mod cât mai personal, la această activitate putȃnd participa mai mulți copii.

Pentru a-i ajuta pe copii să continue povestirea, educatoarea le adresează câteva întrebări ajutătoare sau le dă indicații suplimentare asupra direcțiilor în care poate fi speculat subiectul. Fiecare copil are posibilitatea de a-și dezvolta povestirea în chip personal. Educatoarea va exprima opinii apreciative, va sublinia calitațile povestirii și, în același timp, va arăta lipsurile de care suferă narațiunea creată. Prin acest mod, copiii care umează să povestească pot evita greșelile semnalate la colegii lor.

În încheierea activității, educatoarea va evalua povestirile, apreciind-o pe cea mai reușitǎ. În cazul în care nicio povestire nu îndeplinește cerințele didactice, educatoarea trebuie să compună o povestire care să fie model pentru copii pentru activitățile următoare.

Structura activității

Structura unei activități de povestire cu început dat, poate fi cea prezentatǎ mai jos.

Tema povestirii: Ursuleții neastâmpărați

1. Organizarea activității-asigurarea de către educatoare a condițiilor optime de desfășurare a activității: aerisirea sălii de grupă, asigurarea ordinii și a curățeniei în sala de grupă, aranjarea scăunelelor în semicerc, în careu deschis sau pe două rânduri, în forma unui arc de cerc.

– supravegherea de către educatoare a intrării în ordine a copiilor în sala de grupă, așezarea în mod disciplinat pe scăunele, controlul ținutei lor;

2. Desfășurarea activității cuprinde mai multe secvențe:

• Introducerea în activitate se realizează printr-o scurtă discuție, fie despre viata urșilor, fie pe baza unor povestiri cu personaje copii sau pui de animale care trec prin diferite pățanii fiindcă nu asculta sfatul părintesc (de exemplu: Scufița Roșie de Ch.Perrault, Puiul de Ioan Alexandru Bătescu-Voinești, Capra cu trei iezi de Ion Creangǎ și altele). În discuție, se subliniază consecințele nefaste ale neascultării pǎrinților care pot fi reținute pentru viață.

• Prezentarea începutului povestirii

Educatoarea trebuie să creeze un cadru adecvat temei alese, să expună suficiente elemente despre personaje și situații posibile pentru a le facilita copiilor imaginarea unui conținut în concordanța cu logica temei și a mesajului urmărit.

Începutul povestirii trebuie întrerupt într-un moment care poate stârni curiozitatea și interesul pentru povestire, care solicită imaginația creativă și starea emoțională a copiilor.

De exemplu:

,,La marginea Pădurii de Argint, strălucește în soare căsuța celor trei ursuleți. În depărtare, se zărește un delușor plin cu tufe de zmeurǎ și de mure. La poalele dealului, curge învolburat râul Rece. Ca în fiecare dimineață, mama-ursoaică își cheamă ursuleții de la joacǎ și le spune să nu se îndepărteze de casă în lipsa ei. Dar ursulețul cel mare, pe nume Tomiță, vrea să culeagă mure de pe vârful dealului…’’

• Crearea povestirii de cǎtre copii

Educatoarea orientează imaginația acestora prin întrebări ajutătoare: ,, Ce credeți că a făcut Tomiță?’’, ,,Ce au făcut ceilalți doi ursuleți?’’, ,,Prin ce peripeții a trecut?’’, ,,Cum vreți să se încheie povestirea?’’

Educatoarea va îndruma povestirea fiecărui copil. Pot fi valorificate în structura aceleiași povestiri intervențiile mai multor copii; astfel, povestirea va deveni mai complexă.

3. Încheierea activității constă în aprecierea creației fiecărui copil, evidențiindu-se bogăția și originalitatea conținutului, coerența și corectitudinea expunerii. Se pot selecta acele povestiri care ar putea alcătui o cărticică.

c) Povestirea copiilor după modelul educatoarei

Odată desprinși să repovestească, copiii pot și trebuie stimulați să povestească în mod liber, independent, anumite fapte, întâmplări din experința lor personală. Un mijloc eficace îl constituie povestirile după modelul educatoarei. Oferind ca model povestiri cu întâmplări din viața personală, cu întâmplări de acasă, sau din grădiniță, educatoarea reactualizează impresii asemănătoare din viața copiilor, fapte concrete trăite de ei și le trezește dorința de a le povesti. Modelul educatoarei poate să reflecte o întâmplare și din viața altor copii, sau a animalelor.

Modelul oferit de educatoare servește copiiilor drept exemplu practic de alcătuire a unei povești în care trebuie să existe, așa cum se știe, un început, o intrigă și o încheiere. Educatoarea prin modelul prezentat, îi învață pe copii, în mod intuitiv, să construiască o povestire. Prin felul cum povestește, prin mijloacele verbale folosite, influențează limbajul copiilor, îi învață să se exprime corect, expresiv, fără cuvinte de prisos și pe înțelesul celor care ascultă. Copiii împrumută de la educatoare modelul de expunere și de selecționare a mijloacelor verbale.

Povestirile după modelul educatoarei se pot organiza la nivelul II de vârstă. Structura acestei activități este, în general, următoarea:

anunțarea temei;

expunerea povestirii-model a educatoarei;

povestirea de către copii a unui fapt trăit de ei;

aprecierea povestirilor copiilor.

Anunțarea temei se va face în termeni simpli. Atenția în pregătirea și ȋn desfășurarea

acestei activități revine alegerii și expunerii textului care servește ca model copiiilor.

Povestirea trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru a servi copiilor ca model; astfel, aceasta trebuie să aibă un subiect simplu, cu privire la conținut. Pentru valoarea educativă, ea trebuie să cuprindă elemente cât mai apropiate de experiența și de interesele copiilor. Educatoarea trebuie să orienteze povestirea către fapte și acțiuni pozitive. Expunerea trebuie să fie clară și expresivă.

După ce educatoarea expune povestea, se cere copiilor să redea și ei unele întâmplări pe care le-au trăit.

La început, când introducem pentru prima dată acest fel de povestiri, copiii, aproape fără excepție, se transpun în situația respectivă și povestesc ca și cum totul s-ar fi petrecut în viața lor. Treptat, la cererea mereu reînnoită a educatoarei de a nu repeta ceea ce a spus ea, ei vor povesti întâmplări din viața lor. Uneori, începutul povestirii rămâne la fel cu cel prezentat de educatoare, ca apoi copiii să intervină cu elemente noi, personale. Alteori, își încep povestea în chip original ca să abordeze ideea și să rǎmână tributari modelului.

Pe măsura antrenării copiiilor în asemenea povestiri, ei reușesc să se desprindă tot mai mult de model, să povestească curgător și logic întâmplări, aspecte care i-au impresionat mai mult. Spre această etapă trebuie să tindă orice educatoare.

PROIECT DE ACTIVITATE

Grupa: mare

Tema anuală de studiu: Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim

Tema proiect: Ȋn lumea fascinantă a cărților

Tema săptămânii: Personaje îndrăgite

Tema activității: ,,Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”

Domeniul experiențial: Limbă și comunicare

Tipul activității: sistematizare de cunoștințe

Forma de realizare: repovestire

Scopul: Exersarea deprinderii de exprimare orală corectă din punct de vedere gramatical; dezvoltarea creativității și a expresivității limbajului oral.

Obiective operaționale:

-Să formuleze propoziții simple și dezvoltate despre personajele din povestea ,,Albă ca zăpada și cei 7 pitici”

-Să stabilească legături între imagine și fragmentul corespunzător din poveste, exprimând oral ideea acelui fragment;

-Să expună în ordine cronologică momentele acțiunii susținute de imagini;

-Să utilizeze în contexte noi cuvinte și expresii din poveste: vitregă, părul negru ca abanosul

Strategii didactice:

Metode și procedee: povestirea, conversația, explicația, problematizarea

Mijloace de învățământ: păpușa-marionetă Albă ca Zăpada, imagini-planșe cu fragmentele povestirii, cu aspecte din poveștile cunoscute, medalioane

Forma de organizare: frontal, individual

PROIECT DIDACTIC

Grupa: Mare

Tema anuală de studiu:Cine sunt/suntem?

Tema proiectului: Sunt copil și-mi place jocul

Tema săptămânii: Jocurile copiilor în anotimpul toamna

Tema activității: ,,O întâmplare în parc”

Tipul activității: Formare de priceperi și deprinderi intelectuale

Categorii de activități de învățare: Domeniul Limbă și comunicare

Forma de realizare: Poveste creată de copii, după ilustrații

Scopul activității

Formarea deprinderilor copiilor de a crea scurte povestiri originale; exersarea competențelor de utilizare a elementelor expresive de limbaj;

Obiective operaționale

-să propună continuarea, într-un mod personal, a firului narațiunii al cărui început este dat de educatoare, cu ajutorul planșelor;

-să utilizeze expresii și formule specifice povestirilor în fragmentele create de ei;

-să aplice în situații noi reprezentările despre anotimpul toamna și jocurile copiilor în parc;

-să creeze în grup un text original cu cuvinte și expresii frumoase.

Strategii didactice

Metode și procedee: povestirea, explicația, demonstrația, exercițiul, brainstormingul, problematizarea;

Mijloace de învățământ: mini-bibliotecă, cărți, imagini-suport pentru începutul povestirii (trei planșe), simboluri pentru recompensarea activității copiilor;

Forma de organizare: frontal, pe grupe, individual

Pentru realizarea activităților de povestire ale copiilor educatoarele, pot lua în considerare conținuturile care urmează.

Pentru nivelul I, grupa de vârstă 4-5 ani, în activitățile de repovestire putem să folosim poveștile următoare : Sanda la grădiniță de Ramas Maria; Fetița cu fundițe roșii de Cella Aldea; Ionel, un băiețel de Gica Iutes; Șorțulețul albastruț de Irimie Sraut; Supărarea Danielei de Viniciu Gafita; Măricica de Luiza Vlădescu; Ce-a uitat Fănucă să spună? de  Luiza Vlădescu; Cuvântul fermecat de. V.Oseeva; Capra cu trei iezi de Ion Creangă; Graiul pomilor de Eugen Jianu; Povestea picăturii de apă de M. Ghiviriga; Punguța cu doi bani de Ion Creangă; Unde a zburat rândunica? de Titel Constantinescu; Băltoacele sau ce înseamnă hapciu de Mircea Sântimbreanu; Povestea frunzei de Emil Gârleanu; Drumul cel mai scurt de Mircea Serbanescu; Greșeala Cumințicăi de V. Gafita; Iarna în pădure de Eugen Jianu; Mănușa – poveste populară; Ursul păcălit de vulpe de Ion Creangă; Cei doi iepurași – poveste populară; Coada ursoaicei de Eugen Jianu; Coada veveriței de Eugen Jianu; Ciuboțele ogarului de Călin Gruia; Cine a spus miau? de A. Suteev; Povestea ursului cafeniu de. Vladimir Colin; Când se trezesc florile de Eugen Jianu; Cucul și puii săi de Eugen Jianu; Oul năzdrăvan de Ion Istrati; Coliba Iepurașului de Octavian Capita; Cuibul de păsărele de Cezar Petrescu; Povestea puișorului îngâmfat – poveste populară; Fata babei și fata moșneagului de Ion Creangă; Ridichea uriașă – poveste populară; Noi, albinele de Călin Gruia etc.

Pentru nivelul II, grupa de vârstă 5-6 ani, în activitățile de repovestire, putem să folosim poveștile următoare: Povestea unei supe cu găluști de  Luiza Carol; Când stăpânul nu-i acasă de Emil Gârleanu; Bunica, Bunicul de Barbu Ștefănescu Delavrancea, Povestea măgărușului cel încăpățânat de Vladimir Colin; Iedul cu trei capre de Octav Pancu-Iași, Frunza de Emil Gârleanu; Puiul de  Al.I. Brătescu-Voinești; Povestea castanelor de Trenca Banciu, Povestea vântului de Eugen Jianu; Povestea fulgului de zăpadă de Trenca Banciu; Albă ca zăpada și cei șapte pitici de Frații Grimm; Fetița cu chibriturile de Hans Ch. Andersen; Când stăpânul nu-i acasă de Emil Gârleanu; Lebedele de Hans Ch. Andersen; Copiii cu părul de aur de Petre Ispirescu, Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu; Copiii din crâng de C. Ușinski, Amintiri din copilărie de Ion Crengă etc.

Conținuturile pentru povestirile create de copii urmăresc îndeaproape temele anuale, temele proiectelor tematice, cât și temele săptămânale propuse de către educatoare.

Jocurile didactice

Jocul didactic constituie un mijloc valoros de instruire și de educare a copiilor de vârstă preșcolară, deoarece rezolvă, într-o formă cu totul adecvată vârstei, sarcini instructive complexe, programate în grădinița de copii. Eficiența jocului didactic în raport cu celelalte mijloace practicate în grădinița de copii este cu atât mai mare, cu cât realizăm o concordanță perfectă între procesul de cunoaștere a mediului înconjurător, procesul de învațare si acțiunea de joc, atât de atractive pentru preșcolar. În acest fel, procesul asimilării și adâncirii cunoștințelor este adaptat la cerințele și specificul vârstei preșcolare.

Jocul didactic este o activitate care se deosebește prin structura sa specifică de celelalte activități cu conținut asemănător. Unitatea deplină între sarcina didactică și acțiunea de joc, foma distractivă pe care o îmbracă și o păstrează permanent, fiind caracteristica acestuia. Jocul didactic care se desfășoară sub conducerea directă a educatoarei și care antrenează, în majoritatea cazurilor, întreaga grupă, se poate desfășura atât în timpul activităților pe domenii experiențiale, cât și ȋn activitățile liber alese, la inițiativa copiilor, sfera de utilizare a jocului didactic fiind foarte largă, putând fi extins chiar și ȋn viața de familie a copilului.

Valoarea educativă a jocurilor didactice în dezvoltarea limbajului este de necontestat. Ele contribuie fie direct, fie indirect la educarea emoțiilor, a sentimentelor morale, a trăsăturilor pozitive de voința și de caracter. Unele jocuri didactice stimulează cinstea, răbdarea, spiritul critic și autocritic, stăpânirea de sine. Jocul didactic are un rol valoros în închegarea colectivului și ȋn formarea disciplinei conștiente, prin anumite jocuri copiii fiind obligați să respecte inițiativa colegilor, să le aprecieze munca și să le recunoască meritele; de asemenea, să respecte regulile jocului, să reacționeze în conformitate cu ele, să-și autoregleze propria activitate.

Jocul didactic este activitatea cea mai fireascǎ, ce corespunde cerințelor de dezvoltare a copiilor, tendințelor lui de a fi in contact cu adulții și cu alți copii, de a percepe activ, de a înțelege și de a oglindi lumea înconjurătoare, dorinței lui de a-și exprima gândurile. Influența jocului didactic asupra comportării copilului ȋn colectiv, asupra disciplinei, asupra caracterului și a voinței este permanentǎ, directă și de o intensitate mare, ceea ce-i mărește considerabil valoarea educativă.

Obiectivele urmărite prin jocurile didactice sunt următoarele:

La grupa mică

-dezvoltarea auzului fonematic ȋn vederea perceperii corecte a sunetelor, a compoziției sonore a cuvintelor;

-dezvoltarea aparatului fono- articular urmărind executarea corectă a mișcărilor de articulare a fiecărui sunet;

-corectarea defectelor de vorbire specifice vârstei;

-pronunțarea corectă a sunetelor situate în diferite poziții în cuvânt (inițiale, mediane, finale);

-exprimarea corectă în propoziții scurte în vorbirea curentă, în redarea verbală a unor trăiri;

-corectarea defectelor de vorbire specifice vârstei precum și ȋn cazul unor copii cu dificultăți de vorbire;

-îmbogățirea vocabularului activ al copiilor;

-însușirea unor unor cuvinte care denumesc obiecte, însușiri caracteristice, acțiuni, relații spațiale, stări afective, fenomene ale naturii;

-dezvoltarea vorbirii dialogate și monologate;

-evaluarea gradului de corectitudine în exprimarea în limba română.

La grupa mijlocie

-dezvoltarea auzului fonematic și perfecționarea percepției auditive în diferențierea sunetelor și a compoziției sonore a cuvintelor;

-perfecționarea laturii fonetice a limbajului și pronunțarea, cu claritate și siguranța, a sunetelor și a grupurilor de sunete ale limbii române;

-pronuțarea clară a cuvintelor în vorbirea curentă;

-corectarea unor defecte de pronunție în vorbirea curentă;

-dezvoltarea vorbirii dialogate și monologate;

-însușirea unor structuri gramaticale ale limbii române, integrarea cuvintelor în propoziții dezvoltate și fraze scurte, folosirea corectă a cuvintelor de legătură;

-dezvoltarea vorbirii dialogate și monologate;

La grupa mare

-perceperea și pronunțarea corectă și clară a tuturor sunetelor și a grupurilor de sunete ale limbii române, integrate în cuvinte;

-dezvoltarea capacitații de diferențiere perceptiv-fonematică a sunetelor și a grupurilor de sunete situate în diferite poziții în structura cuvântului (inițială, mediană, finală);

-îmbogățirea vocabularului activ și pasiv al copiilor, ca urmare a experienței cognitive proprii și a transferului de informații în comunicarea dintre copii în colectivitatea preșcolară, explicarea semnificației unor cuvinte noi, în forme accesibile înțelegerii copiilor;

-consolidarea deprinderii de a despărți cuvintele în silabe și silabele în sunete;

-consolidarea priceperilor și deprinderilor de exprimare orală corectă, în structuri gramaticale mai ample, în propoziții și fraze;

-intuirea unor raporturi gramaticale ale limbii sub raport morfologic și sintactic;

-stimularea creativității copiilor în exprimarea orală;

-cultivarea sentimentelor de prețuire și dragoste față de frumusețea și armonia limbii române.

Clasificarea jocurilor didactice de educare a limbajului

Varietatea mare a jocurilor didactice, proiectate în grădinița pentru dezvoltarea limbajului sub toate aspectele (fonetic, lexical, gramatical) impune găsirea unor criterii de clasificare a acestora. Cel mai important criteriu în acest sens îl constituie conținutul jocurilor didactice. Din acest punct de vedere, ele pot fi grupate în:

a)     jocuri didactice pentru formarea și exersarea unei pronunții corecte și dezvoltarea auzului fonematic;

b)    jocuri didactice pentru îmbogățirea vocabularului activ si pasiv al copiilor;

c)     jocuri didactice prin care se exersează structurile gramaticale ;

d) jocurile didactice care contribuie la dezvoltarea expresivității vorbirii copiilor.

a) Jocuri didactice pentru formarea și exersarea pronunției corecte și dezvoltarea auzului fonematic

Acestea au ca scop pronunția corectă a sunetelor limbii materne și, în special, a consoanelor. Aceste jocuri pot fi utilizate și sub forma de exerciții, eficiența lor depinzând de modul în care educatoarea știe să le selecționeze în raport cu situațiile concrete existente la grupa de copii, de modul cum le pregǎtește și de materialul distributiv folosit. La vârsta preșcolarǎ, progresul este legat de joc, de activitatea spontană sau/și întamplarea trebuie ajutata – de cea sugerată în mod abil.În activitatea de zi o preocupare constată trebuie să fie formarea la copii a deprinderilor de a se exprima corect, logic, nuanțat, prin desfășurarea unei varietăti de jocuri didactice care să-i ajute în acest sens. Un exemplu poate fi: la grupa micǎ, prin jocul didactic Focul și vântul se urmǎrește formarea deprinderii de a pronunța corect diferite sunete și, în mod deosebit, consoanele labio-dentale f, v, s, j și a cuvintelor care conțin aceste sunete, cât și formarea deprinderii de a se exprima în propoziții simple. Pe baza ilustrațiilor, copiii trebuie să recunoască și să descrie acțiunile ilustrate și sǎ pronunțe onomatopeele corespunzatoare: vâjj – Bate vântul; copiii ridică brațele și le leagănă, reproducând și zgomotul acestuia; Focul face fâs-fâs (educatoarea și copiii mimează acțiunea de aprindere a focului). La repetarea jocului, se pot introduce și alte fenomene: ploaia (pic-pic), tunetul (bum-bum) etc. Jocul didactic Cucul și gȃsca le dezvoltă auzul fonematic prin perceperea corectă a sunetelor c și g și pronunțarea lor în cuvinte și onomatopee. Pe baza imaginilor prezentate, copiii au reușit să-și însușească denumirea corectă și să imite sunetele emise de păsările prezentate (cu-cu, ga-ga), cât și mișcările specifice de zbor. Pentru o atmosfera liniștitoare, se spun ghicitori despre cele doua păsari, versuri scurte sau o poveste despre fiecare pasăre.

La grupa mică : ,,Ce este și cum face”, ,,Cu ce ne jucăm?”, ,,Ghici cine este?”, ,,Spune ce face?”, ,,Căsuța fermecată”, ,,Ploaia și tunetul” , ,,Ursul și cioara”, ,,Știi unde trăiește?”, ,,Ce se aude?”, ,,Cine l-a strigat pe ursuleț?”

La grupa mijlocie: ,,Am spus bine , n-am spus bine?”, ,,Să vorbim corect”, ,,Cine vorbeste?”, ,,Ce se aude?” , ,,Căsuța cu surprize”.

La grupa mare: ,,Ce știi despre mine?” , ,,Să vorbim corect!” , ,,Cine vorbește?” , ,,Am spus bine, n-am spus bine?”, ,,Ce se aude?”

b) Jocuri didactice care contribuie la determinarea și la îmbogățirea vocabularului

Aceste jocuri duc la îmbogățirea vocabularului activ și pasiv al copiilor cu substantive care denumesc obiecte de uz personal, cu adjective, cu

adverbe de timp, de loc, de mod, cu pronumele personal de politețe, posesiv, demonstrativ, cu verbe.

La grupa mică : ,,Unde s-a oprit roata?”, ,,Când facem așa?”, ,,Cu ce construim”, ,,Un dar pentru cei dragi”, ,,Spune ce fac?”, ,,Unde a sosit scrisoarea?” , ,,Să servim păpușa”, ,,Cu ce mǎ îngrijesc”.

La grupa mijlocie: ,,Este ziua mea”, ,,Darul prietenului meu “, ,,Spune unde stă?”, ,,Când se intâmplă?”, “Spune cum este?” , “Să facem o poveste”, “Spune ce știi despre?”, ,,Povestea anotimpurilor”

La grupa mare: ,,Ce știi despre?”, ,,Cine face, ce face?”, ,,Cum mai poți spune?”, ,,Cine este, ce este sau cum este?”, ,,Ce lipsește?”, ,,Eroii îndrăgiți”, ,,Ce știm despre faptele eroilor îndrăgiți?”, ,,Telefonul”, ,,Cine este/cine sunt?”.

c) Jocuri didactice de exersare a structurilor gramaticale și formare a deprinderilor de vorbire dialogatǎ și monologatǎ

Aceste jocuri au sarcina de a contribui la exprimarea copilului ȋn propozitii simple și dezvoltate, ȋn fraze scurte, la utilizarea corectǎ a acordului ȋntre gen și numǎr, a substantivului cu predicatul, utilizarea corectǎ a genitivului, a dativului etc. Un exemplu poate fi jocul didactic Spune mai departe!, prin care urmǎrim respectarea acordului ȋntre subiect și predicat, activizarea gȃndirii logice prin gǎsirea cuvintelor corespunzǎtoare ca sens și rapiditatea ȋn gȃndire.

La grupa micǎ: ,,Cine a primit mingea?”, ,,Te rog sa-mi dai”, ,,Te rog sǎ-mi spui”, ,,Ce dorești sǎ-ți aducǎ Moș Gerilǎ?”, ,,Ce am fǎcut, ce voi face!”, ,,Cu ce ne jucam”, ,,Pentru cine am așezat masa?”.

La grupa mijlocie; ,,Eu spun una, tu spui multe”, ,,Ce știi despre?”, ,,Spune ce face!”, ,,Cine ți-a dat jucăria?”, ,,A cui este jucăria?” , ,,Cui am dat jucăria?”, ,,Ce știi despre el?” , ,,Cum este, cine este și ce știi despre el?” , ,,În vizită”, ,,La serbare”, ,,La spectacol”, ,,Să vorbim frumos despre eroii noștri!”.

La grupa mare: ,,Eu spun una, tu spui multe”, ,,Spune mai departe”, ,,A cui este?”, ,,Răspunde repede și bine!” , ,,Găsește cuvântul potrivit!” , ,,Câte cuvinte am spus?”, ,,Cum mai poți spune? “, ,,Cuvinte cu înțeles invers” , ,,Cuvinte cu mai multe înțelesuri” , ,,Ce știi despre el? “, ,,Spune mai departe” , ,,Răspunde repede și bine !” , ,,Ghicește la ce m-am gândit?” , ,,O discuție între prieteni”, ,,Jocul sunetelor”, ,,Jocul silabelor”, ,,Cuvinte –propoziții”, ,,Cu ce sunet începe/ sfârșește cuvântul?”.

d.) Jocurile didactice care contribuie la dezvoltarea expresivității vorbirii copiilor

La grupa mică: ,,Ce se potrivește? “, ,,Ghici ce face mama?”, ,,Ce ne-a adus zâna iarna/ toamnă/ primăvară/ vară?”, ,,Cu ce ne jucăm?’, ,,Unde este ursulețul?” , ,,Este ziua mea! “, ,,Caută-ți casa!”, ,,La zoo”.

La grupa mijlocie: ,,Ghici ce face?” , ,,Darurile toamnei”, ,,Cui îi este adresată scrisoarea?”, ,,Care este culoare ta?” , ,,Cum este?”, ,,Pănglicuțe” , ,,Du-mă la căsuța mea!”, ,,La florărie”.

La grupa mare: ,,Cum este?”, ,,Când se intâmplă?” , ,,Roata timpului” , ,,Cu ce a fost lucrat?”, ,,De-a aprozarul”, ,,Poștașul”, ,,După mine, cine vine?”, ,,Florile își caută albinuțe”, ,,La circ”, ,,Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim”, ,,Roboțelul”.

Pregătirea jocului didactic

– planificarea judicioasă a jocurilor didactice. Jocurile didactice se planifică în funcție de scopul acestora. Ele pot fi pentru predarea și verificarea cunoștințelor, pentru lărgirea vocabularului copiilor, pentru însușirea structurilor gramaticale, corectarea pronunției. Existǎ jocuri didactice care urmăresc fixarea cunoștințelor, ele răspunzând scopului urmărit. În planificarea jocurilor didactice, educatoarea trebuie să se orienteze întotdeauna după sarcina didactică pe care ele o cuprind, ținând cont de legătura lor cu celelalte activități.

– cunoașterea lor temeinicǎ. Înainte de a fi executat de copii, jocul didactic trebuie studiat cu multă atenție, deoarece are o structură complexă, sarcina didactică, acțiunea lui și regulile însușite, astfel încât să poată fi predat corect în activitatea desfașurată;

-întocmirea proiectului/schiței de activitate;

-asigurarea materialului didactic necesar. Materialele folosite ȋn jocuri trebuie să întrunească câteva cerințe speciale, și anume: accesibilitate, aspect atrăgător, calitǎți artistice, iar materialele, indiferent de natura lor, nu trebuie să fie încarcate, greoaie, fapt care ar încurca copiii ȋn realizarea sarcinii. În majoritatea jocurilor didactice, se utilizează atât material demonstrativ, cât și distributiv.

-pregătirea copiilor în vederea desfășurării jocului didactic. Unele jocuri didactice fiind mai complexe presupun precizarea, verificarea sau sistematizarea unui mare număr de cunoștințe, deci se simte nevoia pregătirii prealabile a copiilor.

Etapele jocului didactic sunt următoarele:

Organizarea jocului presupune asigurarea unui cadru adecvat conținutului jocului și acțiunilor copiilor. Totodată, acum se face pregătirea și antrenarea copiilor pentru jocul ce urmează.

Desfășurarea jocului conține o serie de secvențe în care este prezentat jocul, se realizează familiarizarea copiilor cu jocul și antrenarea lor la o participare activă, efectivă. Principalele momente organizatorice ale desfășurării jocului sunt:

Introducerea în activitate constă într-o scurtǎ introducere cu scop pregǎtitor și care are menirea de a crea o atmosfera cât mai prielnicǎ jocului. Felul ȋn care se realizează aceastǎ introducere depinde de tema jocului și de vârsta copiilor. Pentru captarea atenției copiilor, se utilizeazǎ un element surpriză, o noutate, un scurt dialog care le mobilizează imaginația, o jucărie care va avea rol specific în desfășurarea propriu-zisă a jocului, o ghicitoare, o scurtă poveste, o convorbire sau prezentarea materialelor care urmează a fi folosite în joc.

Prezentarea și intuirea materialelor: După partea introductivă, este necesar să se prezinte copiilor și să se intuiască materialul care va fi utilizat ȋn joc. El poate fi intuit în întregime sau parțial. În jocurile în care este folosit doar material demonstrativ, se poate intui în întregime, ȋn cele cu material distributiv se poate intui pe durata desfășurării jocului.

Anunțarea activității. Dupǎ intuirea materialelor, educatoarea anunțǎ copiilor titlul jocului, simplu și concis formulat.

Explicarea jocului. Este o etapă în care educatoarea trebuie să facă pe deplin înțelese atât acțiunea jocului, cât și regulile care îl reglementează. Metodele și procedeele la care recurge educatoarea, pentru a-l face înțeles, variază după natura și complexitatea lui, dar ține cont și de posibilitățile grupei. Metodele folosite pot fi: explicația, demonstrația și exemplificarea însǎ, indiferent de grupa la care se face explicația, ea trebuie să cuprindă urmǎtoarele:

– descrierea acțiunilor jocului, în succesiunea lui firească;

– indicații cu privire la folosirea materialelor;

– precizarea sarcinilor copiilor;

– formularea clară a regulilor jocului, precum și rezultatul urmărit;

– familiarizarea copiilor cu jocul.

Executarea jocului. Pe parcursul desfășurării jocului, educatoarea trebuie să urmărească:

– îndeplinirea acțiunilor în succesiunea dată;

– respectarea regulilor (reamintirea lor, dacă este necesar);

– îndeplinirea corectă a sarcinilor didactice;

– atragerea în joc a tuturor copiilor;

– sprijinirea celor care nu reușesc să îndeplinească corect sarcina;

– îmbinarea armonioasă a elementelor de joc cu cele educative;

– asigurarea unui ritm vioi de joc;

– menținerea disciplinei;

– pregătirea copiilor pentru autoconducerea jocului;

– introducerea unor variante noi în joc;

– complicarea lui.

Metodele de însușire a jocului diferă în funcție de grupa de vârstă, de complexitatea jocului, de experiența copiilor și de sarcinile didactice. În practica pedagogică, cel mai frecvent se utilizează două procedee de însușire a jocului didactic:

a) Cea mai simplă modalitate, folosită mai ales în grupa mică, este acțiunea, adică explicarea și demonstrarea jocului prin desfășurarea lui efectivă. Această modalitate se numește calea inductivă a însușirii jocului.

b) Calea deductivă presupune explicarea prealabilă a jocului, a sarcinilor didactice, a regulilor jocului și a acțiunilor în succesiunea lor. Aceste explicații trebuie să fie simple, clare și concise. Demonstrația se poate face cu ajutorul unor copii sau cu grupa întreagă.

Jocul didactic poate fi eficientizat prin următoarele posibilități:

– introducerea unor elemente noi de joc;

– complicarea jocului cu sarcini mai complexe, cu un grad mai înalt de dificultate;

– prezentarea unor materiale didactice suplimentare;

– introducerea unor reguli noi;

– organizarea unei întreceri;

– utilizarea fișelor de lucru independente.

Ca modalitate de asigurare a înțelegerii corespunzătoare a jocului, se poate introduce înainte de desfășurarea propriu-zisă a jocului și un joc de probă. Jocul de probă trebuie să fie însoțit de explicații și de indicații care vor servi la desfășurarea corectă a jocului propriu-zis.

Educatoarea va interveni de câte ori este nevoie atunci când constată că acțiunile nu au fost indeplinite corect. Numai astfel jocul își atinge scopul.

3) . Încheierea jocului didactic

În acest moment se rezolvă unele sarcini de sinteză, se reproduce sau se audiază un text literar, un cântec, o poezie. Se pot îndeplini acțiuni legate de temă: închiderea magazinului, sosirea sau plecarea într-o excursie, la o expoziție, la teatru de păpuși etc. Tot acum se fac aprecierile frontale și individuale etc.

PROIECT DE ACTIVITATE

Grupa: Mică

Tema anuală de studiu: „Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”

Tema proiectului: „Trăiți alături de copii bucuria Sărbătorilor!”

Tema săptămânii: „Moș Crăciun cu barba albă va sosi și pe la noi”

Tema activității: ,,Sacul lui Moș Crăciun”

Categoria de activitate : Domeniul Limbă și comunicare

Forma de realizare: Joc didactic

Tipul de activitate: consolidare de cunoștințe și deprinderi

Scopul: Consolidarea deprinderii de exprimare corectă în propoziții scurte în vorbirea curentă, prin denumirea jucăriilor din sala de grupă (culori, modul lor de folosire);

Obiective operaționale:

– să denumească jucăriile extrase din sacul lui Moș Crăciun, precizând utilitatea acestora și locul lor în grupă;

– să denumească obiectele de pe jetoane;

– să formuleze propoziții din două, trei sau mai multe cuvinte;

– să utilizeze structuri verbale predefinite –formule de politețe;

– să interpreteze roluri, utilizând structuri verbale predefinite.

Sarcina didactică: Recunoașterea și denumirea jucăriei găsite, indicarea modului de folosire și cărui gen i se potrivește cel mai bine, stabilirea locului (centrului) în care copiii o pot găsi zi de zi la grădiniță.

Regulile jocului: Copilul chemat de Moș Crăciun vă veni la sac, va introduce mânuța în sacul Moșului, va alege o jucărie, o va despacheta, va spune ce este și va mulțumi frumos pentru cadou.

Copiii de pe scǎunele vor reproduce acțiunile sau jocurile care se pot realiza cu ajutorul jucăriei respective.

Elemente de joc: surpriza, ghicirea cadoului, interpretarea rolului de Moș Crăciun, aplauze

Strategii didactice

Metode și procedee: explicația, conversația, demonstrația, exercițiul, problematizarea

Materiale didactice: un sac fermecat, frumos colorat, cu cadouri micuțe pregătite în prealabil pentru copiii care participǎ și își realizează sarcinile, personajul ,,Moș Crăciun”, jetoane. Exemple de jucării: păpuși, mașinuțe, mingi, cuburi, cărți de colorat, cutii de creioane, plastilinǎ, trenulețe, avioane, jocuri puzzle de iarnă în cutii mici.

Forma de organizare: frontal, individual

DURATA 15 minute

PROIECT DE ACTIVITATE

Grupa: Mijlocie

Tema anuală de studiu: „ Ce și cum vreau să fiu”

Tema proiectului: „Eu, cȃnd voi fi mare”

Tema săptămânii: „ Meserii îndrăgite de copii”

Tema activității:” Cine a trimis scrisoarea?

Forma de realizare: Joc didactic

Tipul de activitate: consolidare de cunoștințe și deprinderi

Scop: Activizarea vocabularului cu cuvinte referitoare la profesii și unelte, formarea deprinderii de a construi corect propoziții și fraze în a căror componență intră subordonate cauzale; însușirea unor structuri gramaticale ale limbii române, integrarea cuvintelor în propoziții dezvoltate și ȋn fraze scurte, folosirea corectă a cuvintelor de legătură.

Obiective operaționale

să denumească meserii și unelte specifice, pe baza imaginilor;

să formuleze propoziții în care să utilizeze cuvinte ce denumesc meserii și unelte;

să asocieze imaginilor mișcări specifice meseriilor cunoscute;

să utilizeze corect, în enunțurile formulate, dativul și genitivul substantivelor ce denumesc meserii;

Sarcina didactică: recunoașterea și denumirea meseriei care folosește anumite obiecte;

Regulile jocului: Copilul care primește scrisoarea de la poștaș spune de către cine a fost trimisă, orientându-se după imaginile uneltelor sau ale produsului din imagine. Grupa de copii mimează o acțiune specifică meseriei și lucrătorului de la care a primit scrisoarea.

Elemente de joc: surpriza, ghicirea scrisorii, interpretarea rolului de poștaș, aplauze

Strategii didactice

Metode și procedee -explicația, conversația, demonstrația, exercițiul, problematizarea, observația

Materiale didactice: șapca, geanta, plicurile cu imagini reprezentând unelte sau produse ale diferiților lucrători; imagini cu profesii: învățător, doctor, sudor, tâmplar, miner, șofer, polițist, pilot de avion, bucătar, brutar; ,,colete” poștale (cutii împachetate) în care sunt unelte adevărate și produse ale muncitorilor, fișe, creioane etc.

Forma de organizare:

Durata 20-25 minute

Convorbirea

În grădinița de copii, convorbirea se desfășoară ca activitate independentă, de sine stătătoare, dar, în același timp, se pot organiza convorbiri libere cu număr restrâns de copii, în diferite momente ale zilei, în afara activităților pe domenii experiențiale. Astfel, educatoarea poate organiza scurte convorbiri libere, dimineața, la sosirea copiilor, în timpul jocului, în cadrul muncii individuale de corectare sau perfecționare a vorbirii, precum și pentru a se informa în legătură cu impresiile copilului sǎu cu nivelul lui de dezvoltare.

Datorită faptului că participarea copiilor la activitatea de convorbire presupune că aceștia au abilitatea de a se exprima în mod independent, folosind cuvinte din vocabularul lor activ, aceste tipuri de activități se organizează la grupa mică și mijlocie preponderent cu grupuri mici de copii sau chiar individual, în cadrul activităților liber-alese și abia la grupa mare se pot organiza ca activități de sine stătătoare.

De asemenea, faptul că participarea copiilor la convorbire necesită activități intelectuale importante constând în concentrarea atenției pentru a recepta mesajul, ȋn selectarea cunoștințelor pentru a formula răspunsul corespunzător și, deopotrivă, selectarea mijloacelor lingvistice care concură la formularea răspunsurilor corecte, este important sa înțelelegem că aceste activități presupun o anumită maturitate a copiilor și, deopotrivă, o pregătire atentă din partea educatoarei.

Eficiența activităților de convorbire este condiționată de:

– planificarea activității din timp;

– alegerea temei, care trebuie să fie accesibilă și atractivă, să corespundă intereselor și preferințelor copiilor;

– crearea unor diverse situații de viață;

– accentuarea caracterului formativ;

– elaborarea unui plan de întrebări adecvat temei.

Clasificarea convorbirilor

1. După scopul didactic:

a. convorbiri pentru fixarea cunoștințelor, realizate după anumite evenimente: o observare, o plimbare în parc, o excursie etc.;

b. convorbiri pentru sistematizarea cunoștințelor, când tema permite sistematizări și generalizări;

c. convorbiri pentru verificarea cunoștințelor.

2. După tematică:

a. tematică referitoare la natură: anotimpuri, animale, plante etc.;

b. teme din viața cotidiană: comportarea copilului la grădiniță, în familie, în societate etc.;

c. teme referitoare la viața socială, care sunt interesante și captivante pentru copii;

d. teme abordate în unele opere literare (povești, povestiri despre viețuitoare etc.)

Sugestii tematice/conținuturi

La noi în grădiniță, Jocurile copiilor în grădiniță, Fructele și legumele –izvor de sănătate, În grădină la bunici, Ce vedem in excursie (forme de relief, sate, orase)?, Cum ne pregătim pentru excursie (la munte, mare)?, Ce aș dori să-mi aduca Moș Craciun?, Moș Nicolae vine la copiii cuminți, Ce știm despre animalele care trãiesc în ținuturile reci?, Ce știm despre animalele care trǎiesc în ținuturile calde?, Ne mândrim cu părinții noștri, Ce știm despre primăvară?, Iubim și îngrijim păsările domestice, Cum așteptăm ziua de Paști?, Ce știm despre primăvară?, Cum ne ferim de foc?, De ce?, Plantele medicinale-prieten sau dușman?, Să fii milostiv și bun, Cum îngrijim florile de grǎdinǎ?, Flori de grǎdinǎ, Flori de apartament, Flori de serǎ, Jocurile copiilor în anotimpul vara, Să iubim natura, În vacanță la munte (mare).

Structura activității de convorbire

Organizarea și desfășurarea activității de convorbire presupune:

– pregătirea temeinică a educatoarei;

– planificarea convorbirii la intervale optime de timp;

– elaborarea planului de discuție sub formă de întrebări și răspunsuri;

– alegerea procedeelor care să asigure participarea activă a copiilor pe tot parcursul activității.

Momentele activității de convorbire sunt identice cu cele ale celorlalte forme de activitate, dar pot interveni și elemente specifice în funcție de tema abordată și în funcție de obiectivele propuse.

1. Organizarea activității de convorbire pune probleme asemănătoare cu a celorlate tipuri de activități și are ca principal scop asigurarea condițiilor favorabile de desfășurare -pregătirea sălii de grupă, a mobilierului și a copiilor pentru activitate.

2. Desfășurarea activității – cu cele două momente distincte:

a. Introducerea în activitate este orientată spre evocarea unor impresii, a unor trăiri afective puternice, care creează motivația participării active a copiilor și asigură legătura dintre tema convorbirii și temele altor activități prealabile. Este important, de asemenea, ca, prin procedee adecvate, să fie actualizate cele mai sugestive reprezentări ale copiilor cu tema în discuție. Se recomandă utilizarea unor materiale emoționale: ghicitori, proiecții, poezii, povestire scurtă, urmate de comentarii care fac introducerea în tema abordată. Alte posibilități de atragere a copiilor la activitate pot fi: proiecția unor diapozitive, audiții muzicale, jocul pe roluri, urmate de scurte discuții. Când tema convorbirii permite, se poate folosi material ilustrativ cu scopul de a actualiza ȋn mintea copiilor reprezentările de care au nevoie în convorbire. Se pot utiliza albume sau ilustrații care să redea aspecte semnificative specifice temei convorbirii.

Indiferent însă de procedul folosit, introducerea în activitate se finalizează cu anunțarea temei de către educatoare, cât mai simplu, pentru a orienta precis copiii spre subiectul discuței. Ȋn unele cazuri educatoarea poate motiva alegerea temei, poate lega tema convorbirii de anumite evenimente plăcute din viața copiilor sau poate motiva că vrea să știe care copil știe cât mai bine să vorbească despre subiectul respectiv. Important de reținut este că introducerea în activitate nu trebuie să dureze mai mult de 4 minute.

b.Convorbirea propriu-zisă – secvența principală a activității – se realizează pe baza întrebărilor succesive ale educatoarei și a răspunsurilor copiilor. Ȋntrebările sunt adresate tuturor copiilor și educatoarea îi antrenează pe rând pe toți.

Planul de întrebări –format din întrebările principale se axează pe câteva probleme, pe câteva idei. Pentru a obține discutarea în întregime a subiectului educatoarea intervine cu alte întrebări ajutătoare, ȋntrebări care trebuie să satisfacă următoarele cerințe:

– să fie accesibile copiilor;

– să vizeze experiența de viață a copiilor;

– să fie formulate simplu, concis și corect;

-asigurarea unei succesiuni logice între întrebări.

Răspunsurile copiilor sunt măsura gradului în care copiii sunt pregătiți pentru tema convorbirii, dar, deopotrivă, reprezintă o consecință a calității întrebărilor educatoarei și a măiestriei ei pedagogice.

Ca mod de expunere, copiii trebui obișnuițsă răspundă suficient de tare, fără ezitare. De asemenea, e recomandat să-i obișnuim pe copii să completeze răspunsurile colegilor, pentru a-i determina să fie atenți pe tot parcursul activității.

O altă cerință importantă este aceea de a-i obișnui pe copii să elaboreze răspunsuri prin propoziții dezvoltate, corecte din punct de vedere gramatical și, implicit, de a corecta răspunsurile greșite. Ca procedee, ȋn corectarea răspunsurilor amintim:

-repetarea răspunsului în mod corect de către educatoare;

-repetarea răspunsului corect de către copilul care a greșit la solicitarea educatoarei;

-repetarea răspunsului corect de către un alt copil din grupă.

Stabilirea concluziilor -prin care se urmărește sintetizarea discuțiilor, sistematizarea răspunsurilor copiilor, subliniere a ideilor principale. După locul pe care îl ocupă în desfășurarea convorbirii, există două feluri de concluzii: parțiale și finale. Concluzia parțială este o sinteză la sfârșitul unei idei principale, iar concluzia finală este o sinteza amplă a subiectului discutat, prin care se subliniază ideile principale.

Stabilirea concluziilor se poate face de către copii sau de către educatoare. E important ca educatoarea să-i deprindă pe copii să formuleze singuri concluziile, ea fiind cea care întregește, scoate în evidență esențialul.

c. Încheierea activității reprezintă un moment de fixare a temei și a conținutului într-o formă nouă față de cea folosită în timpul activității.

Procedeele prin care se poate încheia o convorbire sunt variate, important este să fie ales cel potrivit cu conținutul convorbirii desfășurate, cu nivelul și cu sensibilitatea grupei. Pentru diversificarea activității și pentru antrenarea tuturor copiilor în activitate, se pot utiliza ghicitori, cântece, dramatizarea unor acțiuni discutate, audierea – vizionarea unor programe artistice, analiza răspunsurilor copiilor, aprecieri adresate colectivului etc.

PROIECT DE ACTIVITATE

Grupa: Mare

Tema anuală de studiu: Când cum și de ce se întâmplă?

Proiect tematic: Anotimpurile (transsemestrial)

Tema săptămânii: Toamnă, toamnă harnică și de toate darnică

Tema activității: „Să vorbim frumos despre toamnă”

Tipul activității: Consolidare de cunoștințe și deprinderi

Domeniul experiențial: Domeniul Limbă și comunicare

Forma de realizare: convorbire

Scopul activității:

Consolidarea deprinderii copiilor de a se exprima corect din punct de vedere gramatical, de a se exprima în mod cursiv, valorificând cunoștințele privitoare la anotimpul toamna;

Obiective operaționale :

-Să formuleze răspunsuri la întrebările adresate, prin propozitii și fraze corecte din punct de vedere gramatical;

-Să aplice în situații noi cuvinte și expresii însușite în alte contexte de învățare;

-Să formuleze enunțuri logice pentru realizarea povestirii ,,Să vorbim frumos despre toamnă” în care să se regăsească toate elementele specifce toamnei (fenomene meteo, fructe și legume, îngîlbenirea frunzelor, plecarea păsărilor călătoare, pregătirea animalelor pentru iernat)

Durata : 35-40 minute

Metode și procedee: expunerea, observația, conversația, problematizarea, exercițiul, povestirea

Material didactic: imagini cu aspecte specifice anotimpului toamna, videoproiector

Forma de orgnizare: frontal, individual, pe grupe

MODALITĂȚI DE INTEGRARE A ACTIVITĂȚILOR SPECIFICE DOMENIULUI LIMBĂ ȘI COMUNICARE

Activitățile din cadrul acestui domeniu experiențial, prin specificul lor, dar mai ales prin atractivitatea de care se bucură în rândul copiilor pot fi destul de ușor utilizate în cadrul activităților integrate, atât ca pretext în derularea activităților, cât și ca moment distinct, fie pentru captarea atenței copiilor, fie ca scenariu integrativ. De asemenea, la fel ca și în cazul altor domenii experiențiale, activitățile integrate care au în componența lor activități specifice Domeniului Limbă și comunicare pot fi:

activitate integrată care înglobează toate activitățile din programul unei zile;

activitate integrată care integrează ALA și DLC din ziua respectivă;

activitate integrată care înglobeaza DLC + o altă activitate pe DE dintr-o zi;

activitate integrată în care activitatea de bază este o activitate DLC în care sunt înglobate elemente din mai multe DE, indiferent de programul zilei.

Indiferent însă de tipul de activitate integrată pentru care optăm, este important să știm că la baza pregătirii acestei activități va sta un scenariu didactic integrativ, care reprezintă o structură unitară, închegată și coerentă de repere-nucleu, în jurul cărora se articulează situațiile de învățare integrată.

a. Povestea ca scenariu integrativ reprezintă un mijloc educațional al cărui potențial formativ este astăzi frecvent teoretizat. Prin toate componentele sale de structură și ideatice, povestea poate deveni un pretext pentru evocarea unei bogății de conținuturi educaționale, dar și un factor care susține integrarea conținuturilor învățării în jurul unei teme relevante pentru copii, dar și în raport cu realitatea pe care aceștia o explorează. Prin atracția pe care o exercită asupra copiilor preșcolari, încă puternic ancorați în zona fabulației și a ficțiunii, povestea asigură un mediu de învățare motivant și plăcut.

În proiectarea și desfășurarea activităților integrate, povestea poate fi utilizată ca organizator central al conținuturilor integrate, prin utilizarea inițială a ei ca pretext, ca moment de evocare a unui univers încărcat de sensuri și conținuturi diverse, iar, mai apoi, prin:

Transpunerea poveștii din planul ficțional, în care se desfășoară, în planul realității. De exemplu: în cadrul temei „Cum ajunge Cenușareasa la bal fără ajutorul Zânei bune” se prezintă o problemă ce poate fi rezolvată prin apelul la cunoștințe din domeniile experiențiale: Limbă și Comunicare, Științe, Om și societate, Estetic și creativ.

Aprofundarea profilului unui personaj al poveștii și, eventual, asocierea acestuia cu profiluri similare oferite de alte povești. Transpunerea în realitate a profilului alcătuit pentru completarea lui: portretul eroului, portretul fetei harnice, portretul fetei istețe, portretul mezinului.

Utilizarea unor elemente particulare ale poveștii ca pretext pentru aprofundarea acestora, dincolo de poveste. De exemplu: situația în care personajele se adăpostesc peste noapte într-o peșteră este un prilej de a discuta despre caracteristicile peșterilor ca formațiuni carstice: specific, tipuri, curiozități, informații inedite etc.

Preluarea problemei puse de poveste și identificarea unor soluții alternative. De exemplu, cum poți merge undeva nici călare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe lângă drum (problemă evocată de povestea populară Fata săracului cea isteață).

b. Problema reprezintă un organizator puternic structurat al activităților integrate, mai ales atunci când problema formulată ca nucleu de integrare a conținuturilor are caracteristicile unei probleme reale, de interes pentru copii. De exemplu: în curtea grădiniței urmează să fie amenajat un nou loc de joacă, cu aparate de joacă, groapă de nisip etc. Copiii au sarcina de a „proiecta” acel loc de joacă conform dorințelor lor. O astfel de activitate didactică permite integrarea unor conținuturi din domeniile curriculare : Limbă și comunicare, Științe, Om și societate, Estetic și creativ, Psihomotric.

c. Concursul. Deoarece în probele de comcurs se pot integra sarcini de evaluare din diferite domenii acționale sau/și de cunoaștere, concursul reprezintă un context didactic integrativ, care asigură coerența integrării conținuturilor învățării. Educatoarea va crea un scenariu în care este nevoie de contribuția copiilor, care constă în rezolvarea de sarcini de evaluare pentru câștigarea unui premiu, pentru rezolvarea cât mai rapidă a unei probleme etc.

d. Jocul didactic. De exemplu, jocul „Spune ce nu e adevărat” le cere pe rând copiilor să se gândească la un obiect și să îl descrie prin patru afirmații, dintre care una nu e corectă, prin raportare la caracteristicile obiectului. Colegii trebuie să identifice obiectul pe baza descrierii și să spună care este afirmația incorectă. Concentrarea pe obiecte variate, care evocă domenii experiențiale diferite, asigură caracterul integrativ al situației de învățare.

e.Tema integratoare. Abordarea în cadrul activității integrate a unei teme integratoare, care permite articularea de conținuturi ale învățării, poate asigura un nivel crescut de fuzionare a conținuturilor. Teme precum Invenții și descoperiri, Colecții, Experimente permit parcurgerea de conținuturi informaționale și exersarea de abilități din domenii de cunoaștere variate, care ilustrează totuși un mod particular de raportare la cunoaștere.

Educatoarea este aceea care creează atmosfera și tonusul clasei, comunică entuziasmul ei copiilor, face procesul de învățare activ și interesant. Întotdeauna trebuie să existe un echilibru între ceea ce oferă educatoarea și ceea ce dorește copilul, pentru ca obiectivele propuse să se realizeze cu succes.

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

Grupa: Mică

Tema anuală de studiu: Cum este, a fost și va fi viața pe Pămțnt?

Tema proiectului: Animale drăguțe

Tema săptămânii: Graiul animalelor

Tema activității: ,,Cine este și cum face”

Tipul activității: mixt

Durata: O zi

Conținuturi și activități de învățare:

Scopul: Formarea deprinderii de a asculta o poveste și de a reda ideile acesteia, îmbogățirea vocabularului cu noi cuvinte și expresii; exersarea unor deprinderi practice însușite anterior.

Obiective operationale:

– să identifice personajele din poveste;

– să ordoneze planșele din poveste în ordinea logică a acțiunii;

– să realizeze hrană pentru animale utilizând tehnici de lucru învățate anterior (modelaj);

– să reproducă onomatopeele animalelor-personaje din poveste.

Strategii didactice:

Metode și procedee: conversația, povestirea, explicația, exercițiul, problematizarea

Material didactic: imagini din poveste, elementul surpriză, teatru de păpuși cu păpuși reprezentând personajele din poveste, recompense, CD, planșete și plastilină, pliante cu animale, ecusoane cu personaje din poveste

Forma de organizare: frontal, pe grupe, individual

Scenariul integrativ: povestea și problema

Scenariul zilei

La finalul întâlnirii de dimineață, se prezintă de către educatoare Noutatea zilei, prin care se realizează și captarea atenției.

La ușă bate cineva. Educatoarea deschide ușa și găsește un cățeluș supărat. Îl aduce în fața copiilor și poartă o discuție cu acesta:

-Cine ești ?

– Eu sunt Grivei și sunt foarte necăjit.

-Dar ce s-a întâmplat?

– Eu am mulți prieteni care fac „ham – ham”. Dar ieri, unul dintre prieteni a auzit pe cineva că făcea „miau”și nu știu cine este. Acum vreau să aflu.

– Copii, vreți să-l ajutăm pe Grivei să afle cine spune ,,miau”?

– Da.

Educatoarea anunță apoi tema activității ,,Cine este și cum face” și le propune copiilor să asculte împreună cu Grivei o poveste prin care vor face cunoștință cu mai multe animale drăguțe.

Educatoarea expune povestea clar, cu tonalitate adecvată, cu modularea vocii specifice fiecărui personaj din poveste. Ȋn timpul expunerii poveștii, va utiliza marionete de la teatru de păpuși pentru a asigura menținerea interesului copiilor. Pe parcursul expunerii poveștii, va explica cuvintele necunoscute întâlnite, precum și unele expresii.

Fixarea poveștii se va face cu ajutorul planșelor-scene din povești, pe care copiii, cu ajutorul educatoarei, le vor aranja în ordine cronologică.

La final, Grivei ȋi mulțumește educatoarei că a spus această poveste frumoasă și drept recompensă le propune copiilor să se joace împreună la centrele de activitate.

Centrul Artă-Modelaj- Mâncare pentru animale

Centrul Bibliotecă –Alegem personajele din poveste, Ordonăm planșele în ordinea povestirii

Joc de rol – Avem musafiri personajele din poveste –Cocoșul, Șoricelul, Dulăul, Peștele, Pisica, Albina, Broscuța –Copiii de la joc de rol vor primi marionetele pentru a intra în rolul personajului, vor imita personajul și, drept recompensă, vor primi ,,mâncare“ pentru animale.

Carnavalul animalelor –Fiecare copil își va alege un ecuson ce reprezintă un personaj din poveste și se vor desfășura jocuri alese de copii, apelând la experiența anterioară a copiilor.

ANEXĂ

CINE A SPUS MIAU?

Cățelușul dormea pe covoraș lângă canapea. Deodată, ca prin somn, a auzit că cineva a zis: 
– Miau! 
Cățelușul a ridicat capul și a luat seama împrejur. Nimeni! ,,Probabil, am visat" – și-a zis el și s-a lungit pe covoraș. Dar iată că cineva a zis din nou: 
– Miau! 
– Cine-i acolo? Cățelușul a sărit în sus, a dat ocol camerei, s-a uitat sub pat și sub masă. Nimeni! 
S-a urcat pe pervazul ferestrei și a văzut un Cocoș plimbându-se prin curte. ,,Iată cine nu m-a lăsat să dorm" – s-a gândit Cățelușul și a dat fuga în curte, direct la Cocoș. 
– Ascultă, tu ai spus ,,Miau"? – l-a întrebat Cățelușul pe Cocoș. 
– Nu, eu nu vorbesc… Și Cocoșul a bătut din aripi slobozind un "Cu – cu – ri – gu – uu!" 
– Dar altceva nu știi să spui? – l-a întrebat Cățelușul. 
– Nu, numai ,,Cucurigu" – a răspuns Cocoșul. Cățelușul s-a scărpinat după ureche cu laba de dinapoi și a plecat acasă. Deodată, chiar lângă pridvor, cineva a zis: 
– Miau! 
,,Aha, aici era!" – și-a zis Cățelușul și a început să scurme repede, lângă pridvor, cu toate cele patru lăbuțe. 
Când s-a făcut groapa mare, de acolo a țâșnit un Șoricel mic, cenușiu. 
– Tu ai spus ,,Miau"? – l-a întrebat cu asprime în glas Cățelușul. 
– ,,Ți – ți – ți” – a chițăit șoricelul. Cine a zis așa? 
– Cineva a zis ,,Miau" …. 
– Aproape? – a întrebat tremurând Șoricelul. 
– Uite, chiar aici – a rǎspuns Cățelușul. 
– Mi-e frică! ,,Ți – ți – ți”! – a chițăit Șoricelul și a zbughit-o. 
Cățelul a căzut pe gânduri. Deodată, chiar lângă cușca câinelui, cineva a spus tare: 
– Miau! 
Cățelușul a ocolit cușca de trei ori, în fugă, dar n-a dat de nimeni. În cușcă s-a mișcat cineva… ,,Aici era…”- și-a zis Cățelușul. ,,Acum am să-l prind…" S-a apropiat tiptil… 
I-a sărit însă în față un Dulău mare și lățos. 
– ,,Mr – r – r – r”! – a mârâit Dulăul. 
– Eu…eu vreau să știu… 
– ,,Mr – r – r – r”! 
– Dumneavoastră ați spus …. ,,Miau"? – abia a îngăimat Cățelușul, cu coada între picioare. 
– Eu ?! Râzi de mine, Cățelule! 
Cățelușul a luat-o la sănătoasa cât îl țineau picioarele, spre grădină și acolo, s-a ascuns sub o tufă. Și, deodată, chiar la urechea lui, cineva a spus: 
– Miau! 
Cățelușul a scos capul de sub tufă și, pe o floare, lângă nasul său, a văzut o Albină pufoasă. ,,Iată deci cine a zis <<Miau>>"! – s-a gândit Cățelușul și a vrut s-o înhațe cu dinții. 
– ,,Bz – z – z – z”- a bâzâit Albina și l-a pișcat pe Cățeluș chiar de vârful nasului. 
Cățelușul a scheunat și a rupt-o la fugă, iar Albina, după el! Zboară și bâzâie: 
– Bz – z -z -z … te pișc! Bz – z – z… te pișc! A alergat Cățelușul la iaz și bâldâbâc în apă! 
Când a scos capul din apă, Albina dispăruse. Și, deodată, cineva a spus iar: 
– ,,Miau”! 
– Tu ai spus ,,Miau"? – l-a întrebat cățelușul pe un Peștișor care înota, aproape de el. 
Peștele nu a răspuns nimic, a dat din coadă și dus a fost în adâncul iazului. 
– ,,Oac – oac – oac”! – a izbucnit în râs o Broscuță ce ședea pe o frunză de nufăr. Ce, tu nu știi că pești nu vorbesc? 
– Atunci, poate tu ai spus ,,Miau"? – a întrebat-o Cățelușul pe Broscuță. 
– ,,Oac – oac – oac’’! – a râs din nou Broscuța. Ce prostuț ești! Broaștele doar orăcăie. Și s-a aruncat ȋn apă. 
Cățelușul a plecat acasă, ud, cu nasul umflat. Necăjit, s-a culcat pe covoraș, lângă canapea. Și deodată, a auzit: 
– ,,Miau!!!" 
A sărit în sus. Pe pervazul ferestrei ședea o Pisică, cu blana pufoasă, vărgată. 
– ,,Miau”! – a zis Pisica. 
– ,,Ham – Ham – ham”! – a început cățelul să latre. Apoi și-a amintit cum a mârâit Dulăul lățos și a început să mârâie și el: ,,Mr – r – r – r!". Pisica s-a arcuit și a șuierat: ,,S – s – s !"Apoi a fornăit: ,,Fâr – fâr – fâr" și a zbughit-o prin fereastră. 
Cățelul s-a întors pe covorașul său și s-a culcat. Acum știa cine a zis ,,Miau".

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

Grupa: mare

Tema anuală de studiu: Ce și cum vreau să fiu?

Tema proiectului: Mic, dar harnic

Tema săptămânii: Meșteri făurari – mărțișoare

Tema activității: Petrecerea mărțișoarelor

Tipul de activitate: mixt

Durata- 40 min

Conținuturi și activități de învățare:

Scopul activității

Formarea deprinderilor copiilor de a crea scurte povestiri originale și exersarea competențelor de utilizare a elementelor expresive de limbaj;

Îmbogățirea cunoștințelor despre materiale și caracteristicile lor, precum și despre tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse simple.

Obiective operaționale:

-să propună continuarea, într-un mod personal, a firului narațiunii al cărui început este dat de educatoare;

-să utilizeze expresii și formule specifice povestirilor în fragmentele create de ei;

– să utilizeze materiale din care se pot confecționa mărțișoare;

– să realizeze, utilizând tehnica modelajului, diferite forme de marțișoare;

– să realizeze șnur pentru mărțișor prin împletirea a două fire de ață, lucrând în perechi;

Strategii didactice:

Metode și procedee: conversația, povestirea, brainstormingul, explicația, demonstrația, exercițiul,Turul galeriei.

Mijloace de învățământ: Ghem de ață, hârtie colorată, hârtie cauciucată, nasturi, flori uscate, carton, diferite semințe, făină, sare, apă, pahare de unică folosință, boluri, linguri de plastic, plansă de lucru, paie, tava, folie, diferite mărțișoare, medalioane

Forma de organizare: frontal, individual, în perechi

Scenariul integrativ: problema

Scenariul activității

Copiii se adună în sala de grupă, iar, în cadrul întâlnirii de dimineață, educatoarea va preciza noutatea zilei, prezentându-i pe invitații zilei, pe Ioana cea Încrezătoare și Petre cel Perseverent. Cei doi au venit la grupă să le dea o invitație. Din invitație reiese că cei doi au aflat că în grupă sunt niște meșteri pricepuți și că sunt foarte creativi, așa că doresc să participe la Târgul de mărțișoare, însă pentru a merge la petrecere trebuie să îndeplinească anumite sarcini.

Prima sarcină este aceea de a ne imagina un final de poveste –poveste cu început dat

Ioana cea Încrezătoare va povesti împreună cu educatoarea începutul poveștii ,,Petrecerea Mărțișoarelor”:

În Împărăția Meșterilor, se întindea, cît vedeai cu ochii, Regatul Mărțișoarelor Jucăușe. Acestea erau vestite în toată împărăția pentru că în fiecare an, la început de primăvară, dădeau o petrecere mare, mare, la târgul de mărțișoare unde erau invitate toate personajele din povești. Fiecare personaj de poveste trebuia să ducă la petrecere cinci mărțișoare deosebite. Dar iată ce s-a întâmplat într-un an. Albă ca Zăpada era și ea invitată, dar nu știa ce mărțișoare să ducă, astfel încât ale ei să fie cele mai frumoase. A chemat în ajutor pe cineva pe care și voi îl cunoașteți, pe Petre cel Perseverent și i-a cerut un sfat. Acesta i-a dat un sfat, să îi roage pe prietenii ei s-o ajute. La cine credeți că a apelat Albă ca Zăpada? Cum credeți că au ajutat-o?

Copiii vor continua povestea…

Vor fi apreciate poveștile pentru originalitate și pentru fluența exprimării.

Petre cel perseverent i-a mai dat un sfat Albei ca Zăpada- să ceară copiilor din grădinițe modele de mărțișoare.

A doua sarcină este aceea de a confecționa prin modelare(DEC) și impletire ( DOS) mărțișoare. Trecerea la măsuțele de lucru se va face pe cântecul Mărțișoare, mărțișoare.

La activitatea practică, copiii vor lucra, la început, în perechi, pentru realizarea șnururilor pentru mărțișoare, apoi la activitatea de modelaj, individual, vor modela aluatul pentru a forma mărțișoare diversificate și le vor de decora cu materialele puse la dispoziție.

La sfârșitul activității, vom apela la metoda Turul galeriei, copiii expunând mărțisoarele în diferite colțuri ale grupei, având astfel posibilitatea de a le observa și aprecia cu câte o bulină pe cele mai reușite. Cinci mărțișoare, care au acumulat mai multe buline vor fi duse de către Petre cel Perseverent Albei ca Zăpada , iar celelalte vor participa la Târgul mărțișoarelor din Regatul Mărțișoarelor Jucăușe.

In fața panoului cu mărțișoarele, expuse vom relua povestea, îmbogățind-o în conținut prin descrierea modului în care copiii au ajutat-o pe Albă ca Zăpada.

În continuare, copiii vor fi recompensați de către Ioana cea Încrezătoare și Petre cel Perseverent cu medalioane.

La final, copiii vor dansa (joc de mișcare) pe melodiile Mărțișoare, mărțișoare și Vine, vine primăvara.

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

Grupa: mare

Tema anuală de studiu: ,,Cine sunt/suntem?”

Proiect : „Eu sunt unic”

Tema săptămânii: Pretutindeni trăiesc copii

Tema activității: „Copil ca tine sunt și eu!”

Tipul activității: mixt

Durata: o zi

Conținuturi și activități de învățare:

Scopul activității: Formarea deprinderilor copiilor de a crea scurte povestiri originale despre viața și drepturile copiilor din toată lumea; exersarea competențelor de utilizare a elementelor expresive de limbaj.

Exersarea tehnicilor de lucru necesare prelucrării diverselor materiale, în scopul realizării unor produse simple.

Exesarea deprinderii de a cânta cursiv, respectând linia melodică.

Obiective operaționale:

– să formuleze propoziții corecte din punct de vedere gramatical și cu sens logic, pe baza imaginilor prezentate;

– să creeze scurte povestiri, pe baza imaginilor prezentate;

– să precizeze care sunt drepturile/îndatoririle pe care le au toți copiii lumii indiferent de culoarea pielii, de țara de origine, de religie;

– să manifeste sentimente de toleranță și prietenie, empatie, compasiune, grijă față de ceilalți, prin raportare la situații reale de viață;

– să interpreteze în grup cântecul ,,Copil ca tine sunt și eu”, asociind mișcările sugerate de text;

– să selecteze imagini cu aspecte din viața copiilor, aranjându-le pe panou pe baza indicațiilor primite (respectarea sau nerespectarea drepturilor copiilor);

– să realizeze stegulețe, utilizând tehnici de lucru cunoscute (pliere, asamblare, lipire);

Strategii didactice:

a)metode și procedee didactice: conversația, povestirea, problematizarea, brainstormingul, turul galeriei, exercițiul, învățarea prin descoperire.

b)mijloace didactice: imagini cu aspecte din viața copiilor din lume (copii care se distrează cu familia la munte, la mare, în parcuri; copii care merg la grădiniță, în tabere; copii care sunt obligați să cerșească), păpuși, două panouri (forma globului pamântesc) – pe unul scrie „Așa da!”, pe altul, „Așa nu!”, acuarele, foi desen, stegulețe, reviste, atlase.

c) forma de organizare:frontal, pe grupe, individual

Scenariul integrativ: povestea

SCENARIUL ZILEI

Activitatea debutează cu „Întâlnirea de dimineață” (ADP).

Salutul – Copiii sunt salutați cu formula: „Bună dimineața, dragi copii!”.

Împărtășirea cu ceilalți- ,,Povestim despre drepturile și îndatoririle copiilor”

Prezența – Copiii prezenți își aleg pozele și le așează pe panou.

Calendarul naturii – Se completează calendarul naturii.

Momentul de mișcare este realizat prin jocul cu cântec “Dacă vesel se trăiește”.

Noutatea zilei – prezența Îngerașului care îi invită să participe la un mic spectacol.

Apar două păpuși cu piele albă, îmbrăcate frumos, care se joacă, cântă și dansează. De ele se apropie o fetiță (păpușă îmbrăcată cu haine peticite). Cu o voce abia șoptită spune:

– Mă primiți și pe mine să mă joc cu voi?

– Nu, răspund tare fetițele, în același timp. Tu nu vezi cum arăți? Uite ce haine rupte ai!

– Dar, hainele mele, deși sunt rupte sunt curate. Părinții mei nu au bani să-mi cumpere unele noi. Vă rog, primiți-mă și pe mine, o să mă port frumos!

– Nu vrem să ne jucăm cu tine! Și fetițele îi întorc spatele!

Fetiței cu hainele rupte îi dau lacrimile și pleacă rușinată.

După puțin timp, apare o altă fetiță cu pielea neagră. Și ea se îndreaptă spre cele două fetițe și le roagă să le primească în joc.

Fetițele o alungă și pe ea, spunând că este urâtă, are pielea neagră. Fetița cu pielea neagră își șterge lacrimile pe furiș, apoi se îndepărtează.

Atunci, apare ,,Îngerul Păzitor” al copiilor, o fetiță îmbrăcată în alb, cu aripi de îngeraș și aură argintie deasupra capului.

– Nu este frumos cum vă purtați, fetelor! Cu ce este vinovată fetița cu rochie ruptă? Dar cea cu pielea neagră? De ce nu vă jucați și cu ele? Și ele sunt copii, chiar dacă una este tristă pentru că părinții nu-i pot cumpăra lucruri noi, iar cealaltă are pielea neagră, așa cum o au toți copiii din țara ei. Hainele și culoarea pielii nu le fac fetițe rele și ele au dreptul să se joace, să-și facă prieteni, să meargă la școală, numai că ele, pentru a fi fericite, au nevoie de voi, de ajutorul vostru, de iubirea și prietenia voastră!

Cele două fetițe cumpănesc și își recunosc greșeala, își cer iertare pentru faptele lor și le invită pe celelalte două fetițe să se joace cu ele. Fetițele se împacă și cântă impreună cântecul: ,,Toți copiii au dreptul la soare”.

După încheierea teatrului de păpuși, educatoarea poartă o discuție cu copiii, referitoare la ceea ce vizionaseră:

“Au procedat corect cele două fetițe? De ce?”

“Ce ar fi trebuit să facă?”

“Culoarea pielii sau hainele purtate îl fac pe un copil mai bun?”

Îngerașul precizează copiilor că, indiferent de culoarea pielii, de țara în care locuiesc, toți copiii au aceleași drepturi: la un nume, la o familie, la educație, la o țară, au dreptul să se joace, să cânte și să danseze.

Copiii sunt atenționați asupra faptului că în lume mai sunt și copii triști, care nu au familie, nu au cu ce să se îmbrace, pe care părinții nu-i trimit la grădiniță și la școală. De aceea, ei, care au de toate, au datoria de a-i respecta, de a-i înțelege pe cei cu necazuri, de a-i ajuta, oferindu-le daruri, prietenia și dragostea lor.

,,Îngerașul” îi anunță pe copii că va sta toată ziua cu ei pentru a vedea cum se comportă, iar pe cei buni îi va face ,,ajutor de îngeraș” ca să-l ajute în munca sa, aceea de a ocroti copiii tristi, cu necazuri.

Păpușile îi intreabă pe copii dacă doresc să învețe și ei cântecul, iar după ce execută exercițiile de omogenizare a vocilor, cântă împreună cântecelul.

În continuare, prin intermediul unei tranziții ,,Ne plimbăm printre sectoare,/ De aproape le privim,/ Ce înseamnă fiecare,/ Să vedem dacă ghicim!” se face trecerea spre centrele de interes. Fiecare copil își alege sectorul în care dorește să lucreze:

Artă – unii copii realizează albumul ,,Copilărie fericită” decupând din ziare, reviste, atlase imagini cu copii; al doilea grup realizează, cu ajutorul elementelor de limbaj plastic și practic, stegulețe pentru copiii lumii.

Știință – copiii vor selecta din imaginile de pe masă, imagini cu copii ale căror drepturi sunt respectate și le așează la panoul cu ,,Așa da!”, iar imaginile cu copii ale căror drepturi nu au fost respectate le așează la panoul ,,Așa nu!”

Bibliotecă – copiii vor selecta imagini care ilustrează câte o poveste despre un copil de la pol, din Africa, din Asia, din România și vor confecționa seturi Poveștile Copiilor Lumii, pe care le vor prezenta.

După ce copiii au terminat activitățile se face Turul galeriei, pentru a fi admirate lucrările și panourile realizate.

Prin intermediul tranziției ,,Hai cu toții împreună/ Să cântăm cu voie bună”, se face trecerea spre repetarea cântecului ,,Copil ca tine sunt și eu”. Cântecul va fi intonat cu toți copiii și pe grupe: fete și băieți, asociind mișcările sugerate de text.

Apoi se va desfășura activitatea de educare a limbajului: povestiri create de copii după un șir de ilustrații pe baza seturilor de imagini de la centrul Bibliotecă Poveștile Copiilor Lumii. Se vor realiza 4 povești, pe care educatoarea le va înregistra.

La finalul activității, ,,Îngerașul” apreciază activitatea copiilor și se declară foarte mulțumit. Toți copiii primesc ecusoane care îi transformă în ,,ajutor de îngerași” și le propune ca împreună să realizeze o petrecere Pentru toți copiii lumii, unde vor cânta și vor dansa.

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

Grupa: grupa mijlocie

Tema anuală de studiu: Cum este/a fost și va fi aici pe pământ

Tema proiectului: Sărbătorile bucuriei

Tema săptămțnii: În jurul bradului

Tema activității: Bradul de Crăciun

Tipul activității: mixt

Durata-45 min

Conținuturi și activități de învățare:

Scopul activității:

Dezvoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere și utilizare corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale; constituirea de mulțimi după criteriul culorii, al formei și al mărimii; Exersarea tehnicilor de lucru necesare prelucrării diverselor materiale, în scopul realizării unor produse simple.

Obiective operaționale:

-Să precizeze elementele componente ale tabloului;

-Să formuleze enunțuri pe baza imaginilor din tablou ;

-Să redea, sub forma unei povestiri, conținutul tabloului lecturat;

-Să clasifice obiectele după criteriile: formă, culoare și mărime;

-Să compare obiectele după criteriul mărimii;

-Să confecționeze podoabe pentru pomul de Crăciun, utilizând tehici de lucru cunoscute (colorare, pictură, lipire).

Strategii didactice

Metode și procedee: conversația, exercițiul, expunerea, povestirea, observația, explicația, demonstrația, problematizarea;

Material didactic: tablou ce reprezintă împodobirea bradului de Crăciun, brad artificial, podoabe diverse, cadouri, beteală, materiale pentru confecționat podoabe pentru brad-hârtie glasată, creponată, acuarele, pensule, podoabe din polistiren, planșă cu brad.

Forma de organizare: frontal, pe grupe, individual;

Scenariul integrativ-tema integratoare

Scenariul activității

Întâlnirea de dimineață

Educatoarea intră în sală însoțită de grupa de copii. Aceștia se așează în semicerc pe covor și se desfășoară întâlnirea de dimineață, iar la finalul acestei activități se anunță Noutatea zilei.

Se anunță tema zilei: Bradul de Crăciun.

Elementul surpriză – un cadou mare în care sunt toate materialele pentru activități (podoabe de brad, planșă mare de carton care reprezintă un brad neîmpodobit). Arăt copiilor coletul, dar nu-l deschid.

Tranzitie: Imitând zborul fulgilor de nea, copiii se îndreaptă spre scăunele pentru a desfășura lectura după imagini și activitatea matematică.

Priviți ce brad frumos este reprezentat aici în tablou!

Copiii au fost lăsați să-și exprime liber primele impresii în legătură cu tabloul (recunoașterea și denumirea elementelor observate), după care se trece la analizarea și descrierea dirijată a tabloului, folosind următoarele întrebări:

-Ce culoare are bradul?

-Când își schimbă culoarea?

-Unde este așezat?

-Ce fac oamenii și copiii cu el?

-Cu ce îl împodobesc?

-Ce culoare au globurile, dar betelele?

-Ce pune băiețelul în vârful bradului?

-Cine îl ajută?

-Ce așează fetița și mama sub brad?

-Cine aduce cadourile de Crăciun?

Se face o sinteză finală sub formă narativă:

„Într-o zi frumoasă de iarnă, când din cer cădeau fulgi ușori de nea, în casă totul era pregătit pentru împodobirea bradului de Crăciun.

Toată familia era în sufragerie și pregătea podoabe pentru bradul verde, care aștepta cu nerăbdare să aibă crengile încărcate și viu colorate.

Tata ajuta băiețelul să așeze în vârf steaua strălucitoare, în timp ce mama și fetița așezau pe crengi globurile colorate, betelele sclipitoare și alte minunate podoabe de Crăciun. Apoi, sub brad puneau cadourile care urmau să fie desfăcute în noaptea de Ajun.

Toată lumea era fericită și cântau colinde!”

Tranzitie: Copiii se ridică de pe scăunele și cântă în jurul bradului, având ca suport muzical cântecul Brăduțul.

– Pentru că ați povestit atât de frumos ce ați văzut în tablou, haideți să deschidem cadoul pe care vi l-am arătat de dimineață. Să vedem ce surprize avem aici. Se deschide coletul și se descoperă materiale pentru decorarea brăduțului –globuri rotunde, roșii galbene, verzi, mici și mari, steluțe mici și mari, betele de diferite culori, de fapt toate decorurile care se regăsesc în tabloul lecturat anterior. Totodată, copiii descoperă planșa cu brăduțul nedecorat.

– Dragi copii, după cum v-am mai spus trebuie să împodobim bradul, dar podoabele s-au amestecat pe drum. Haideți mai întâi să le sortăm!

Trei, patru copii din grupă îndeplinesc sarcina dată de educatoare (formează mulțimi de podoabe după formă, mărime, culoare), ceilalți sunt atenți pentru a-i verifica.

Și acum să împodobim brăduțul! Va trebui să așezăm în brăduț tot atâtea decorațiuni, câte sunt în brădutul din tablou, ținând cont și de formă și de mărime. Când vom termina de împodobit, bradul nostru va fi la fel de frumos ca celălalt. Pe măsură ce copiii vor rezolva sarcinile, voi solicita acestora ca permanent să verbalizeze acțiunea, insistând asupra utilizării unui limbaj adecvat, raspunsuri în propoziție.

In ultima parte a activității copiii vor trece cu ajutorul tranziției Brăduleț, brăduleț , la centrele de interes.

Se vor prezenta copiilor temele centrelor de interes și obiectivele propuse spre realizare. În acest sens, se va trece pe la toate centrele de activitate deschise.

Vor fi date explicațiile necesare realizării obiectivelor menționate și vor fi prezentate mijlocele de învățământ ce vor fi folosite.

Copiii își vor alege centrul la care vor să lucreze / joace pentru început:

Artă : Podoabe pentru pomul de Crăciun- confecționare

Științe: Podoabe și cadouri-sortare de podoabe și cadouri mari și mici și să le așeze în bradul mare sau mic Joc de masă: Puzzle – Bradul de Crăciun

Se dă semnalul de începere a lucrului.

Pe tot parcursul desfășurării activității, educatoarea se plimbă pe la toate centrele de interes, dar insistă la centrul Artă.

Se urmărește modul cum relaționează preșcolarii, cum comunică și intereacționează cu partenerii de grup, dar și cum manipulează materialele pentru joc.

Se dă semnalul prevestitor, apoi cel de încetare a lucrului.

Cu ajutorul podoabelor realizate la acest centru se va împodobi, prin lipire, bradul de pe planșă. Amplasarea podoabelor pe brad va ține cont de planșa care a fost folosită la lectura după imagini.

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

Grupa: mare

Tema anuală de studiu: „Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”

Tema proiectului: Lumea minunată ascunsă în cărți

Tema săptămânii: Povești nemuritoare

Tema activității: Pescarul și peștișorul de aur

Tipul activității: Consolidare de cunoștințe, priceperi și deprinderi

Durata: 50 min

Conținuturi și activități de învățare:

Scopul activității: Consolidarea deprinderilor de exprimare orală prin activizarea limbajului și utilizarea corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale; dezvoltarea creativității limbajului oral;

Argumentarea unor comportamente și atitudini identificate în diverse contexte de viață.

Obiective operaționale:

– să se exprime corect din punct de vedere fonetic, lexical și gramatical, în situațiile de comunicare privind imaginile observate;

– să completeze propozițiile eliptice cu cuvintele/expresiile potrivite;

– să redea povestirea pe baza imaginilor prezentate;

– să aprecieze în situații concrete unele comportamente și atitudini în raport cu unele norme prestabilite și cunoscute;

– să argumenteze afirmațiile făcute, pe baza proverbelor și zicătorilor analizate.

Strategii didactice:

a)metode și procedee didactice: conversația, explicația, demonstrația, povestirea, exercițiul, brainstormingul, învățarea prin cooperare, diagrama Venn.

b)mijloace didactice : imagini din povestea ,,Pescarul și peștișorul de aur”, barcă, decor marin, undiță magnetică, jetoane peștișori, jetoane cu imagini din poveste, diagrama Venn, bol de sticlă, costum peștișor auriu, ciocolată – peștișori.

c) forma de organizare: frontal, pe grupe, individual;

Scenariul integrativ: joc didactic

Scenariul activității

În timp ce copiii se așează pe scăunele, pregătiți pentru activitate, apare pescarul (un copil deghizat) care se prezintă prin câteva versuri:

,,Sunt pescarul cel vestit!

Când prind pești, sunt fericit,

Undița mi-e fermecată,

Ține zece pești deodată!

Și prind, nu e de mirare,

Pește…cam atât….de mare!”

Copiii trebuie să recunoască personajul reprezentat de copilul deghizat și povestea din care face parte. Cu ajutorul câtorva întrebări (Unde se desfășoară acțiunea poveștii?, Care sunt personajele întâlnite în poveste?, Ce concluzie (putem desprinde) din această poveste, se realizează reactualizarea poveștii.

Pescarul le prezintă copiilor o barcă și o undiță pe care le-a adus în dar și le dezvăluie faptul că a venit să se joace cu ei un joc nou, ,,De-a pescarul”, iar la finalul activității are o surpriză pentru ei: dacă vor fi atenți și activi îi va învăța ,,Dansul pescarilor”. Pentru a-i motiva pe copii, pescarul le prezintă acest dans înainte de începerea jocului.

Desfășurarea jocului ,,De-a pescarul”

Varianta 1 – Copiii sunt invitați să aleagă dintr-un bol de sticlă câte un jeton cu peștișor și să completeze enunțul dat de acesta (pe spatele imaginii).

În bordei, trăia un moșneag cu baba lui care era cam ….. (rea de gură).

Moșneagul și baba lui se hrăneau numai cu ….(pește) pe care moșul îi prindea cu …….(undița).

Odată, pescarul avu…..(noroc) și prinse un …..(peștisor de aur).

Baba i-a poruncit moșneagului să-i ceară peștisorului de aur mai întâi ….(o covată noua), apoi ….(o casă mai frumoasă) și-n cele din urmă….(un palat).

Baba fiind lacomă, toate darurile primite…. (i-au fost luate) și ei au rămas din nou….(săraci).

Varianta 2 – Pescarul va alege un copil utilizând versurile:

“ Din Oceanul Pacific

A ieșit un pește mic,

Iar pe coada lui scria:

Ești pescar chiar dumneata.”

Copilul ales va urca în barcă și va pescui cu o undiță magnetică un peștișor auriu. Va trebui să răspundă la întrebarea pe care acesta i-o adresează (pe spatele imaginii). Copiii vor avea de răspuns la următoarele întrebări:

Care sunt personajele din povestea ,,Pescarul și peștisorul de aur”?

Care sunt personajele pozitive? Dar negative?

Cum era baba? Dar moșul?

Cu ce personaj din poveste ai dori să semeni? De ce?

Ce dorințe a îndeplinit peștisorul de aur?

Tu ce dorință ai vrea să-ți îndeplinească peștisorul de aur ?

Varianta 3 – Se va utiliza metoda Diagrama Venn (baba și moșneagul).

Pescarul va alege un copil utilizând versurile:

,,Din Oceanul Pacific/A ieșit un pește mic

Iar pe coada lui scria:/Ești pescar chiar dumneata.”

Copilul ales va urca în barcă și va pescui cu o undiță magnetică o imagine. Va trebui să descrie imaginea ,,pescuită” și să o atașeze în diagrama Venn în locul corespunzător.

Varianta 4 – Copilul ales va urca în barcă și va pescui cu o undita magnetică un peștișor albastru. Fiecare peștișor va avea inscripționat pe verso câte un proverb despre lăcomie sau bunătate. Educatoarea va citi proverbul, apoi îi va solicita copilului să explice semnificația proverbului, făcând referire la povestea ,,Pescarul și peștișorul de aur” . Copilul va atașa în diagrama Venn peștișorul-proverb în funcție de personajul din poveste căruia i se potrivește.

Proverbe :

–  Bun ca pâinea bună, îi iei bucătura din gură!

– Bunătatea dă naștere la bunătate!

– Bine faci, bine găsești!

– Omul bun și-n zilele rele-i tot bun!

– Lăcomia strică omenia!

– Nemulțumitului i se ia darul!

– Ulciorul nu merge de multe ori la apă, ori se sparge, ori se crapă!

– Lacomul pentru o pâine te vinde ca pe un câine!

– Cine nu se mulțumeste cu puțin nu merită nici mai mult!

Pescarul este foarte încântat de cum s-a desfășurat jocul (se fac aprecieri colective și individuale) și îi învață pe copii și restul dansului. Toți dansează fericiți. Copiii primesc încă o surpriză: câte o ciocolată sub formă de peștișor.

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

Grupa: Mijlocie

Tema anuală de studiu: „Cine și cum organizează/planifică o activitate?”

Tema proiectului: „Petrecerea !”

Tema săptămânii: 1 Iunie

Tema activității: ,, O petrecere pentru clovnul Bogdănel!”

Tipul activității: mixt (transmitere de cunoștințe, exersare de priceperi și deprinderi)

Durata: o zi

Conținuturi și activități de învățare:

Scop:

Organizarea unui eveniment, conștientizând importanța respectării unor norme de comportare civilizată și de igienă personală; exersarea deprinderii de a reproduce expresiv poezia, prin exersarea funcțiilor memoriei și educarea calităților ei; exersarea deprinderii de a formula propoziții despre ceea ce văd într-o imagine.

Obiective operaționale:

– să aprecieze în situații concrete unele comportamente și atitudini în raport cu unele norme prestabilite și cunoscute, utilizând un limbaj adecvat; 

să recite poezia ,,La mulți ani lui Bogdănel!”, cu respectarea intonației, a ritmului, a pauzei, în concordanță cu mesajul transmis;

să identifice etapele concrete în organizarea unei petreceri și rolul membrilor familiei în organizarea ei;

să realizeze construcții din piesele puse la dispoziție;

să grupeze flori după criteriul culorii;

să realizeze coronițe pentru petrecere , utilizând tehnici de lucru cunoscute (rupere, lipire);

Strategii didactice :

a)metode și procedee didactice: convorbirea, brainstorming, demonstrația, explicația, exercițiul.

b)mijloace didactice: tablou, emoticoane, casetofon, videoproiector, coifuri, confetti, biscuiți, fructe, lego, flori de hârtie de diverse culori, hârtie glasata, lipici

c) forma de organizare: frontal, pe grupe, individual;

Scenariul integrativ: problema

Scenariul zilei

De dimineață, educatoarea le povestește copiilor că dimineață, când a intrat în sala de grupă, l-a găsit pe clovnul Bogdănel tare supărat, pentru că ieriă la petrecerea de 1 Iunieă copiii l-au neglijat, s-au jucat și s-au distrat doar cu noile jucării primite în dar și cu personajele de la teatrul de păpuși venite în grădiniță, așa că acum s-a așezat trist în debara în spatele raftului și nu mai vrea să vină în sala de grupă. Mai multă a aflat că azi e ziua de naștere a lui Bogdanel. Educatoarea le propune copiilor să-i organizeze ei o petrecere lui Bogdanel și să sărbătorească împreună, iar când totul va fi pregătit o să-l chemăm pe clovnul Bogdanel și precis o să-i treacă supărarea. Copiii sunt încântați de propunerea educatoarei.

Pentru început, se poartă o discuție cu copiii pe marginea unui tablou, cu referire la organizarea unei zile de naștere, pentru a ști exact ce au de făcut.

Plan de întrebări:

Ce este o anivesare?

Ce cadouri oferim?

Cum ne îmbrăcăm?

Ce facem în timpul petrecerii?

Cum oferim cadourile?

Cum primim cadourile?

Cum se așează masa festivă?

Cine participă la o petrecere de aniversare în familie?

Cu această ocazie, se reactualizează și tema legată de familie:

Cine compune familia de bază?

Care sunt tinerii din familie?

Care sunt adulții, bătrânii din familie?

Se aleg rolurile pentru fiecare membru al familiei în parte, după care fiecare va avea o sarcină de rezolvat pentru organizarea evenimentului.

Activitățile pe centre

Vor fi prezentate explicațiile necesare realizării obiectivelor menționate și vor fi prezentate mijloacele de învățământ ce vor fi folosite.

Joc de rol- pregătirea tortului din biscuiți cu fructe și aranjarea mesei

Construcții- castel pentru Bogdănel

Artă- confecționare de coronițe pentru petrecere

Știință- Pregătim buchete de flori

După desfășurarea activităților la centre, copiii se așează pe scăunele și împreună cu educatoarea vor învăța o poezie pentru Bogdanel, respectându-se metodologia activităților de memorizare.

La mulți ani lui Bogdănel

Ai obrazul de fetiță,
Cu o buclă ștrengărită;
Glasul, zvon de clopoțel,
Tu ești clovnul Bogdănel.

Astăzi, chiar de ziua ta,

La mulți ani îți vom ura.

Să crești mare, sănătos

Și să fii, mereu frumos!

Urmează apoi costumarea copiilor pentru sărbătoare cu coifuri, confetti etc. Când pregătirea este gata, își face apariția Bogdanel. Copiii vin la el pe rând, îl felicită, îi oferă cadoul și împreună îi recită poezia La mulți ani lui Bogdănel și îi cântă La mulți ani!. După aceea, copiii iau masa, iar, în final, îl invită pe Bogdănel la dans.

În semn de mulțumire, Bogdănel le dăruiește un simbol (Happy face), reprezentând starea lui în urma acestei zile.

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

Grupa: Mare

Tema anuală de studiu : Ce și cum vreau să fiu?

Tema proiectului: ,,Sunt atâtea meserii, îndrăgite de copii”

Tema săptămânii: ,,As vrea sa fiu…”

Tema activității: ,,Micii meșteri mari”

Tipul de activitate: Consolidare de cunoștințe, priceperi și deprinderi

Durata: o zi

Conținuturi și activități de învățare:

SCOPUL ACTIVITĂȚII:

Dezvoltarea capacității de exprimare orală prin activizarea limbajului, prin utilizarea corectă a structurilor verbale orale; Dezvoltarea capacității de a diferenția sunetul inițial al diferitelor cuvinte, de a despărți cuvintele în silabe; Perfecționarea capacității de analiză și sinteză fonetică; Dezvoltarea capacității de a înțelege și transmite intenții, gânduri, semnificații mijlocite de limbajul scris; Consolidarea deprinderilor practic-gospodărești, a unor abilități practice specifice nivelului de dezvoltare motrică.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

– Să formuleze propoziții corecte din punct de vedere gramatical, pe baza imaginilor date;

– Să ordoneze cuvintele pentru a forma o propoziție logică;

– Să reprezinte grafic cuvintele asociate uneltelor identificate (oală, polonic, seringă, ac, metru, foarfecă, sită, malaxor);

– Să identifice litera asociată sunetului cu care începe cuvântul dat;

– Să modeleze aluatul prin mișcări translatorii circulare, realizând covrigi;

– Să realizeze, prin trasare și decupare după contur, articole de îmbrăcăminte (rochii, fuste, pantaloni);

– Să decoreze adecvat articolele de îmbrăcăminte, folosind elemente grafice învățate;

Strategii didactice:

Metode și procedee: conversația, explicația, problematizarea, exercițiul, demonstrația

Mijloace de învățământ: supă Alfabet, șabloane, hârtie colorată, foarfece, creioane, puzzle, siluete ale bucătarului, doctorului, croitorului, brutar, imagini reprezentative pentru meseriile vizate, jetoane cu unelte, tablă, cretă, făină, aluat

Forma de organizare: frontal, idividual, pe grupe

Scenariul integrativ: problema, tema integratoare

Scenariul zilei

Activități de dezvoltare personală(ADP)

Salutul: Educatoarea îi va saluta „Bună dimineața,dragi copii/Suntem meșteri pentru o zi.”

Fiecare copil trebuie să își salute colegul de lângă el, după care vom saluta prezența musafirului nostru.

Prezența: Educatoarea citește catalogul grupei, iar copiii răspund cu „Prezent/Prezentă” la apelul educatoarei și își vor așeza numele pe panou. Numesc un copil care va așeza numele absenților și îi va număra. Voi stabili împreună cu copiii câte fete și câți băieți sunt prezenți la grădiniță.

Calendarul naturii: Împreună cu copiii, vom stabili cum este vremea și se așează la panou simbolurile corespunzatoare. Copiii sunt solicitați să menționeze anotimpul, ziua, luna, anul.

Activitatea de grup: Într-un săculeț vor fi așezate bilețele cu mai multe ghicitori. Copiii numiți de educatoare vor veni în față vor extrage un bilet din sac, educatoarea citește biletul, iar copilul identifică meseria indicată.

Noutățile zilei: Copiii sunt anuntați că au oaspeți în sala de grupă și sunt prezentate activitățile care urmează să fie desfășurate în ziua respectivă.

Activitati liber alese (ALA 1)

Împreună cu copiii vom vizita centrele de interes și vom descrie materialele pe care le vom utiliza. La sectorul Bibliotecă vor realiza ,,Supă alfabet” (să identifice litera; să așeze litera la ,,oala” potrivită), la Artă: ,,Atelierul de croitorie” (să traseze după tipare modele de rochii, fuste, pantaloni; să decupeze după contur articole de îmbrăcăminte; să decoreze adecvat articolele de îmbrăcăminte folosind elemente grafice învățate), la Știinta: ,,Să învătăm meseriile” (să reconstituie imaginea unor meserii folosind imagini tip puzzle; să denumească corect meseriile și uneltele descoperite pe parcursul jocului.)

Activități pe domenii experiențiale -DLC –convorbire+DEC-modelaj)

Voi prezenta sub formă de surpriza cele patru siluete (croitor, doctor , bucătar, brutar) care reprezintă fiecare câte o meserie. Dintre aceștia brutarul este supărat fiindcă, pentru a se angaja, trebuie să treacă niște probe dificile de educare a limbajului.

Se prezintă copiilor probele prin care trebuie să treacă alături de brutar; acestea sunt așezate în patru plicuri, în șorțul acestuia și, de fapt, reprezintă planul de întrebări principale ale activității de convorbire.

Proba nr. 1 –să răspundă la întrebările educatorei

1. Cum se numește profesia reprezentată prin imagine?

(…….doctorul)

Cu ce se ocupă doctorul? (…….. cu îngrijirea sănătății)

Ce instrumente folosește doctorul în profesia sa? ( ….stetoscop, seringă, bisturiu, pensă etc.)

Ce îmbrăcăminte are doctorul la locul de muncă? (… halat alb sau verde și bonetă)

Denumiți și alte profesii care se ocupă cu îngrijirea sănătății (stomatologul, asistenta medicală, psihologul)

2. Cum se numește profesia reprezentată prin imagine? (…..croitor)

a. Cu ce se ocupă croitorul? ( ….face îmbrăcăminte)

b. Cu ce unelte lucrează croitorul? (…ac, ață, mașină de cusut, foarfecă, metru de croitorie )

c. Ce îmbrcăminte are croitorul la locul de muncă? (…..halat de protecție )

d. De ce e importantă meseria de croitor? ( pentru că ne face haine să fim protejați și să arătăm bine)

e. Denumiți și alte profesii care ne ajută să fim frumoși (….coafeza, frizerul, manichiurista, cosmeticiana)

3. . Cum se numește profesia reprezentată prin imagine? (….. bucătar)

a. Cu ce se ocupă bucătarul? (…….pregătește mâncare)

b. Cu ce unelte lucrează bucătarul? (…oale, cratițe, polonic, spumieră, cuțit, lingură, robot de bucătărie)

c. Ce îmbrăcăminte are bucătarul la locul de muncă? (…..halat de protecție de culoare albă și bonetă)

d. De ce e importantă meseria de bucătar? ( pentru că ne face mâncare )

e. Denumiți și alte profesii care au grijă de hrana noastră (cofetar, patiser, brutar)

4. Cum se numește profesia reprezentată prin imagine? (…..brutar)

a. Cu ce se ocupă brutarul? ( ….face pâine)

b. Cu ce unelte lucrează brutarul? (…cratiță mare, tavă de copt, malaxor, robot, sită pentru cernut făina)

c. Ce îmbrcăminte are brutarul la locul de muncă? (…..halat de protecție și bonetă)

d. De ce e importantă meseria de brutar? ( pentru că ne face pâine)

Proba 2

La proba a doua, copiii trebuie să numească uneltele reprezentate pe jetoanele de pe masă, să despărtă cuvintele în silabe, să precizeze sunetul cu care începe cuvântul, să reprezinte grafic cuvântul pe tablă cu cretă și să asocieze jetonul cu meseria potrivită.

Proba 3

Ultima proba constă în ordonarea logică a cuvintelor în propoziție, iar apoi în asocierea sunetul inițial al fiecărui cuvânt cu litera corespunzătoare.

Ex. Haine, croitorul, face

Croitorul face haine.

”Drept răsplată fiindcă l-am ajutat, brutarul ne va învăța din secretele lui și are în ultimul plic rețeta pentru a realiza cei mai buni covrigi din oraș.

Prima regulă este să lucrăm cu mâinile curate. Pentru aceasta, mergem la baie să ne spălăm pe mâini”

Cu ajutorul tranziției, copiii ies din grupă:

“Sunt atâtea meserii

Îndragite de copii.

Nici o muncă nu e grea,

Dacă vesel știi lucra.”

La întoarcere, copiii îmbrăcați corespunzator pentru a începe, se așează la măsuțe. Pe măsuțe, găsesc aluat, semințe de susan și mac, făină pe care brutarul le-a pregatit pentru a le ușura munca.

Analiza lucrării model:

Prezint copiilor covrigii model și îi analizăm împreună.

Explicarea și demonstrarea modului de lucru:

Întâi presăram faină pe masă pentru ca aluatul să nu se lipească, modelăm aluatul prin mișcări circulare apoi realizăm forma covrigului. Se presară semințe

Exerciții pentru încălzirea mușchilor mici ai mâinilor:

Înainte de a începe lucru, facem câteva exerciții pentru încălzirea mușchilor mici ai mâinii: Închidem și deschidem pumnii! Frămantăm aluatul! Presărăm făina!… etc.

Realizarea lucrării de către copii:

Urez spor la treabă copiilor. Atrag atenția asupra unei ținute corecte la masa de lucru, ofer ajutor celor care au nevoie.

Ultima rugăminte a brutarului este ca toți copiii să realizeze litere pentru a forma propoziția ,,DRAGI COPII, VĂ MULȚUMESC!”

În încheiare, covrigii sunt așezați în tava pentru a fi duși la copt.

Se vor face aprecieri colective și individuale asupra modului de desfășuare a activității și brutarul îi recompensează pe copii cu bănuți de ciocolată.

Activitati liber alese (ALA 2)

După activitățile pe domnenii experientiale, urmează jocul de mișcare ,,Oală spartă”. În spațiul de joacă, se plasează o cutie din tablă, iar, la o distanță de câțiva pași, se marchează printr-o linie locul unde stau copiii. Apoi, se stabilește ordinea în care copiii legați la ochi vor trece să spargă ,,oala” cu ajutorul unui băț mai mare. Înainte de a lovi ,,oala”, fiecare este legat mai întai la ochi, apoi învârtit, după care este lăsat sa se orienteze singur sa găseasca ,,oala” și să o spargă. Dacă din două încercări nu a atins cutia, este înlocuit cu următorul, până ce toți copiii au trecut să își încerce iscusința.

Se va prezenta cel de-al doilea joc, jocul distractiv : ,,Acul și ața”. O parte din copii este așezată în formație de cerc, ținându-se de mâini, cu fața spre centru. Cealaltă parte stă în șir, ținându-se de mijloc și formând primul „acul” și restul „ața”. „Acul” aleargă în diferite direcții în afara cercului și prin interior trage după el „ața”. Copiii care formează cercul ușurează trecerea grupului de copii ridicând brațele sau împiedicand trecerea, prin coborârea brațelor. Jocul se termină atunci când „ața” se rupe. Cel care a rupt „ața” trece în interiorul cercului și i se dă o pedeapsă hazlie. În finalul jocurilor, îi voi felicita pe copii pentru spiritul de echipă și pentru modul de implicare în joc și voi impărți recompense.

BIBLIOGRAFIE :

• ****Curriculum pentru învățământ preșcolar (3 – 6/7 ani), (2008),M.E.C.I., București.

• Metodica ,,Cunoașterea mediului înconjurător și dezvoltarea vorbirii’’ , Editura didactică și pedagogică, București.

• Berbeceanu G., Cioflica S.M., Ilie E., Marta C., Guga N.M. (2009) Ziua bună începe la ,,Întâlnirea de dimineață”, Editura Tehno-Art, Petroșani.

• Dumitrana, M., (1999), Educarea limbajului în învǎțǎmântul preșcolar”, vol.I, Editura Compania, București.

• Metodica ,,Cunoașterea mediului înconjurător și dezvoltarea vorbirii’’ , Editura didactică și pedagogică, București.

• Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M. 2002 Metode interactive de grup – Ghid metodic –, Editura Arves, București.

• Glava, A., Pocol, M., Tătaru L., (2009) Educația timpurie – ghid metodic pentru aplicarea curriculum-ului preșcolar, Editura Paralela 45, Pitești.

• Glava, A., Glava, C., (2002), Introducere in pedagogia preșcolara, Editura Dacia, Cluj- Napoca

• Boca-Miron, E., Chichișan, E. (2001) Documentar metodic pentru activitatea de educare a limbajului la preșcolari, Editura V&I Integral, București

• Boca-Miron, E., Chichișan, E., Ținică, S. Leva, E., Miclea , M., Pocol, M., Câmpean, E. (2006) Ghidul metodologic și aplicativ al educatoarei , Editura Eurodidact, Cluj-Napoca

• Ezechil, L., Lăzărescu, Păiși, M., (2001) Laborator preșcolar, Ghid metodologic, Editura V&I Integral, București.

• Vieru, D., (2013) Proiectarea pas cu pas: grupa mică (Îndrumar pentru cadrele didactice din învățământul preșcolar) Editura Diamant, Pitești.

BIBLIOGRAFIE :

• ****Curriculum pentru învățământ preșcolar (3 – 6/7 ani), (2008),M.E.C.I., București.

• Metodica ,,Cunoașterea mediului înconjurător și dezvoltarea vorbirii’’ , Editura didactică și pedagogică, București.

• Berbeceanu G., Cioflica S.M., Ilie E., Marta C., Guga N.M. (2009) Ziua bună începe la ,,Întâlnirea de dimineață”, Editura Tehno-Art, Petroșani.

• Dumitrana, M., (1999), Educarea limbajului în învǎțǎmântul preșcolar”, vol.I, Editura Compania, București.

• Metodica ,,Cunoașterea mediului înconjurător și dezvoltarea vorbirii’’ , Editura didactică și pedagogică, București.

• Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M. 2002 Metode interactive de grup – Ghid metodic –, Editura Arves, București.

• Glava, A., Pocol, M., Tătaru L., (2009) Educația timpurie – ghid metodic pentru aplicarea curriculum-ului preșcolar, Editura Paralela 45, Pitești.

• Glava, A., Glava, C., (2002), Introducere in pedagogia preșcolara, Editura Dacia, Cluj- Napoca

• Boca-Miron, E., Chichișan, E. (2001) Documentar metodic pentru activitatea de educare a limbajului la preșcolari, Editura V&I Integral, București

• Boca-Miron, E., Chichișan, E., Ținică, S. Leva, E., Miclea , M., Pocol, M., Câmpean, E. (2006) Ghidul metodologic și aplicativ al educatoarei , Editura Eurodidact, Cluj-Napoca

• Ezechil, L., Lăzărescu, Păiși, M., (2001) Laborator preșcolar, Ghid metodologic, Editura V&I Integral, București.

• Vieru, D., (2013) Proiectarea pas cu pas: grupa mică (Îndrumar pentru cadrele didactice din învățământul preșcolar) Editura Diamant, Pitești.