Liderii Strategici și Viziunea Lor

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE

Departamentul Regional de Studii

pentru Managementul Resurselor de Apărare

Brașov

MANAGEMENT STRATEGIC

Liderii strategici și viziunea lor

Masterand: PARANICI VASILE

Brașov

2016

În condițiile situației geopolitice actuale, factorii de conducere ai organizațiilor moderne evoluează într-un mediu extrem de dinamic, apelând nu de puține ori de soluții surprinzătoare, menite să gestioneze provocări precum explozia demografică, evoluția tehnologică, globalizarea, diferențele culturale și religioase, dificultăți economice sau amenintări teroriste.

Pentru a supravețui în acest mediu de afaceri din ce în ce mai ostil și surprinzător, o organizație care țintește excelența are nevoie la nivelurile managementului de top de o persoană/ persoane care se dovedește cu adevărat eficientă, indiferent de obstacolele și resursele avute la dispoziție.

Astfel, analizând organizația fie la nivel micro, fie la nivel macro, indiferent de scena pe care evoluază (globală, regională, locală), se constată două aspecte esențiale care determină supravețuirea organizațională: existența unui lider pentru a le conduce și necesitatea existenței unei strategii pentru ca acestea să existe/ să se dezvolte.

Definirea termenului de management strategic începe de la definirea termenului de strategie – „1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu conducerea tuturor forțelor armate de uscat, aer și apă, pe toată durata războiului și pe durata fiecărei campanii, organizând și conducând operațiile duse de mari grupări de forțe. 2. Știința conducerii luptei revoluționare prin determinarea direcției principale a acțiunilor și prin elaborarea planului de unire și de utilizare justă a forțelor revoluționare, a rezervelor revoluției. 3. (Fig.) Arta de a folosi cu dibăcie toate mijloacele disponibile în vederea asigurării succesului într-o luptă. [Gen. -iei. / cf. fr. stratégie, lat., gr. strategia]”. 

În Grecia antică, strategos era unul dintre cei zece magistrați supremi aleși pe o perioadă de un an de zile în Atena. Semnificația a fost apoi transferată conducătorului militar (stratos = armată, egos = conducător). Pe vremea lui Alexandru Macedon, acest concept se referea la capacitatea de a utiliza forța militară într-o confruntare și de a crea un sistem de guvernare. În timp, conceptul de strategie a evoluat sintetizând capacitatea sau arta de a conduce un război.

În Webster’s new collegiate dictionary conceptul de strategie este definit ca fiind arta și știința folosirii forțelor politice, economice, psihologice și militare ale unei națiuni sau grup de națiuni pentru a construi suportul maxim de adaptare a politicilor de pace sau de război.

În domeniul managementului există numeroase definiții date conceptului de strategie.

Primul care a subliniat importanța deosebita a strategiei pentru activitatea unei societati a fost Peter Drucker. In 1954, acesta aprecia ca strategia unei organizatii raspunde la doua intrebari: “In ce consta afacerea?” si “Care ar trebui sa fie obiectul de activitate al organizatiei?”

Mintzberg grupează definițiile existente în cinci structuri semantice: plan de acțiune, stratagemă, model de comportament, poziție și perspectivă.

În același sens, putem considera și definiția lui Thompson: “Strategiile sunt mijloace în obținerea scopurilor, iar aceste scopuri sunt obiectivele organizației. Strategiile sunt căile de urmat și deciziile care se iau pentru ca organizația să atingă anumite puncte sau niveluri de succes”.

Bryson (1995) a identificat niveluri si abordari diferite in cadrul conceptului general de strategie manageriala: sistemele de planificare strategica propun metode pentru formularea si implementarea deciziilor strategice si pentru alocarea resurselor necesare fundamentarii acestora la toate nivelurile organizatiei.

Ca un sumar al definițiilor termenului de strategie, se poate defini managementul strategic ca fiind acel proces managerial prin care se formulează și se implementează strategii.

Conform unor reputati specialisti in domeniu, managementul strategic poate fi definit:

“Procesul prin care conducatorii determina directia pe termen lung si performantele organizatiei, asigurand realizarea unei formulari atente, a unei implementari corecte si a unei continue evaluari a strategiei” (Rue&Holland, 1986)

“Arta si stiinta formularii, implementarii si evaluarii deciziilor functionale corelate care permit unei organizatii sa isi atinga obiectivele” (David, 1989)

Dacă încercăm să sintetizăm ideile expuse mai sus, putem conclude că managementul strategic este procesul prin care se generează și se controlează schimbările strategice ale unei organizații în scopul realizării unor obiective fundamentale.

Dimensiunea strategică a managementului este asigurată de existența unei gândiri strategice și a unei culturi organizaționale favorabile schimbării și performanței într-un mediu extern concurențial.

In acelasi timp conceptul de „leadership” este unul destul de controversat și ridică semne de întrebare dacă abilitățile de lider sunt înnăscute sau pot fi dobandite si dezvoltate pe parcursul evoluției profesionale și personale.

La o privire de ansamblu, un lider are anumite trăsături, aptitidini și caracteristici care se pot constitui ca indicii asupra strategiilor și abilităților manageriale pe care le posedă. Dezvoltarea noastră ca lideri necesită mai mult decât a observa sau cunoaște cum sunt liderii , care sunt comportamentele sau atitidinile lor. Comportamentele, abilitățile și atitudinea unui lider sunt formate dintr-o serie largă de elemente care trebuie analizate cu lux de amanunte.
În viziunea lui PETER KOESTENBAUM, gradul de excelență atins de un lider a fost explicat cu ajutorul modelului diamant, care se bazează pe patru elemente:

curaj: asumarea rolului de lider, folosirea înțeleaptă a puterii, susținerea punctelor de vedere;

etică: promovarea spiritului de echipă, respectarea valorilor celorlalți, acționarea în concordanță cu principiile morale;

realitate: a fi obiectiv și bine informat, atent la detalii, fă ce trebuie pentru a supravețui;

viziune: gândire abstractă, creativitate, capacitatea de a identifica interdependențele dintr-o imagine de ansamblu.

În zilele noastre, o viziune managerială profund ancorată într-o abordare strategică constituie o practică esențială. Dacă cel mai eficient stil de conducere este cel care conduce la rezultatele optime, cu mijloacele, infrastructura și dotarea tehnică avută la dispoziție, managerii vor trebui întotdeauna să recurgă la și să dezvolte permanent gândirea strategică.

Liderii strategici, indiferent de funcțiile pe care le ocupă (președinte al consiliului de administrație, director executiv, antreprenor, ect.) sunt direct responsabili pentru succesul sau eșecul unei organizații, aceștia având rolul de a colecta și prelucra informații prin analiza mediului organizației și a celui concurențial, dezvoltarea de modele și scenarii privind viitorul organizației, identificarea amenințărilor și a oportunităților la adresa organizației.

Managerii de strategie ocupă de regulă pozițiile de la nivelul managementului de top ale unei organizații, având o autoritate considerabilă în procesul de luare a deciziilor, dar pot fi întâlniți și la fiecare nivel al organizației. În măsura în care organizațiile diferă între ele (mărime, structură, localizare geografică, domeniu de activitate, etc.), și managerii de strategie sunt persoane ale căror stiluri de conducere, sisteme de valori, etică, atitudini, capacitatea de a-și asuma riscuri, preocuparea pentru eficiența organizației sau pentru misiunea socială a acesteia, influențează și particularizează aplicarea principiilor managementului strategic.

“Rolul unui bun manager strategic este sa vadă organizația nu cum este ea astazi…..ci cum va arata in viitor”John W. Teets, Presedinte Greyhound, Inc.

Capacitatea liderului strategic de a converge direcțiile de acțiune ale tuturor membrilor organizației spre o viziune comună, ca un garant al succesului organizațional, implică câteva reguli de baza pentru a obține adeziunea personalului:

să aderi tu însuți – puterea exemplului și al angajamentului personal;

să fii realist – crearea unei imagini reale asupra viziunii – avantaje, dezavantaje, costuri, riscuri, repere de atins;

lasă-i pe ceilalți sa-si exprime liber alegerea – membrii organizației sunt de preferat să adere din proprie inițiativă, astfel nu se vor considera manipulați;

Viziunea unei lider strateg trebuie să soluționeze următoarea dilemă: “Ce vrem sa devenim?”. O viziune clar formulata constituie fundamentul pentru elaborarea misiunii organizației.

Exemplu: Kennedy, în 1961, a fost vocea unei viziuni a programului spațial american, respectiv aceea ca până la sfirsitul deceniului un om să ajungă pe lună.

Pentru a capta atenția, o viziune la nivel de organizație nu trebuie să fie raportată doar la câțiva membri, deoarece ea nu va reuși să capteze interesul, energia și angajamentul întregului personal. Viziunile de grup au la bază viziunile personale, care se întemeiază pe propriul set de valori, aspirații și preocupări, fiind permanent încurajate să se dezvolte și să se alinieze treptat la viziunea generală.

Astfel, viziunile pot fi plăsmuite de la nivelurile de vârf, cum de altfel deseori chiar așa se intimplaă, pot avea la baza ideile unor persoane care nu se află in poziții de conducere sau pur si simplu pot apărea la diferite eșaloane ale organizației.

Exemplu: O filială a companiei Canon a avut inițiativa în domeniul copiatoarelor personale și nu planificatorii japonezi.

Angajamentul real față de viziunea firmei este rar intilnit in organizații, pentru marea parte a membrilor fiind de fapt doar un simplu acord – angajații sunt de acord cu avantajele viziunii, respecta indicațiile primite, însă doar atât, nu depun nici un efort in plus. În cazul organizațiilor publice, liderii strategici nici măcar nu sunt preocupați de obținerea angajamentului personalului.

În acest sens, liderii strategici din organizații trebuie să-și aleagă modul de abordare în actul inițierii și impunerii viziunii asupra membrilor organizației prin:

stabilirea și comunicarea obiectivelor: obiective care să câștige admirația subalternilor și care îi unească pentru îndeplinirea lor;

stabilește obiective îndrăznețe, dar realiste;

este preocupat pentru calitatea actului managerial, se consultă permanent cu membrii colectivului în scopul identificării celor mai bune soluții pentru perfecționarea rezultatelor, proceselor;

creează condiții optime de muncă;

se preocupă de crearea echipei sale: recrutare, promovare, recompensare, perfecționare;

este preocupat de actul comunicării și de realizarea feedback-ului;

ia decizii corecte și la timp;

deleagă sarcinile de rutină, realizând implicarea subordonaților în actul de conducere;

adoptă un stil democratic de conducere care întărește coeziunea grupului și are rol motivant;

îi sprijină pe membrii echipei în confruntările cu persoanele din afară, dovedindu-și astfel loialitatea;

se asigură că membrii colectivului îi înțeleg indicațiile și le execută întocmai;

conduce cu tact ședințele de lucru;

să încurajeze schimbarea, evidențiind necesitatea și avantajele ei viitoare.

Gandirea strategică, văzută ca rezultanta gândirii inteligente cu gândirea creatoare, acoperă perioade de 3-5 ani sau chiar mai mari de 5-10 ani, fiind un proces care poate genera soluții inovatoare și dezvolta mecanisme de implementare a acestora. Prin valorificarea punctelor forte ale organizației, evaluarea riscurilor și a impedimentelor cu care se confruntă sau care pot să influiențeze implementarea strategiilor, elementele de slabiciune ale unei organizații

pot fi transformate în puncte forte, iar amenintarile din mediul extern – în oportunitati. Intr-o organizatie, viziunea strategică stabileste direcția de urmat, concentreaza eforturile, asigura consecventa, fara de care organizația și-ar modifica continuu directia.

Mai mult decat atat, unele studii susțin că a gandi strategic înseamna a gândi:

analitic – despre impactul tehnologic, economic, de piață, politic, legislativ, tendințele

etice și sociale;

numeric – când se efectuează un audit al capacității strategice;

reflexiv – când analizăm probleme și oportunități;

predictiv – când prevedem viitorul;

imaginativ – când scriem o declarație a unei misiuni;

vizionar – când abordăm căile de rezolvare a misiunii;

creativ – când analizăm modul de eliminare și evitare a obstacolelor;

critic – când analizăm eficiența, eficacitatea, fezabilitatea și riscurile opțiunilor disponibile;

empatic – când analizăm consecințele asupra indivizilor;

etic – când analizăm implicațiile sociale și de mediu;

pragmatic – când scriem un plan, el trebuie să conducă la schimbări;

politic – când dorim implementarea unui plan tehnic și avem suportul factorilor de

decizie, a factorilor politici.

Aceste aptitudini enumerate mai sus sunt necesare mai ales pentru a se putea face pasul, de la furnizarea de date și informații brute, către strategii de acțiune în luarea deciziilor care să modeleze evoluția organizațională.

În ceea ce privește viziunea unui lider strategic, nu există o rețetă pe post de panaceu, fiecare configurându-și drumul de urmat funcție de caracteristicile individuale (atitudinea dă altitudinea), educație, mediul extern în care evoluează sau specificul organizației din care face parte. Un lucru e cert, și anume că acitivitatea liderului strategic prezintă și avantaje, dar și dezavantaje:

Avantajele:

permite adaptarea organizației la modificări rapide ale mediului, anticiparea acestora sau chiar generarea lor;

generează o direcționare pe termen lung a activitatii organizației;

permite o corelare consistenta si coerenta a tuturor activitatilor organizației;

oferă un cadru unitar de acțiune la toate nivelurile ierarhice de conducere;

produce modificări in concepția, atitudinea si acțiunea personalului de conducere;

implica permanent toți factorii de decizie, de la toate nivelurile;

organizația capată o identitate proprie;

organizația devine mai eficienta.

Există însă și organizații care nu folosesc managementul strategic sau in cazul in care este utilizat, acesta nu se bucura de întregul sprijin din partea managementului sau al personalului organizației. Principalele motive pentru care managementul strategic nu este utilizat în diferite organizații sunt:

o structura de recompensare deficitara. De obicei, cind o organizație ajunge sa aibă succes urmare a îndeplinirii obiectivelor propuse, sistemul recompensării personalului este de cele mai multe ori deficitar. În cazul eșecului, organizația sigur va sancționa vinovații, in consecința un salariat prefera sa nu atragă atenția asupra sa, sa fie lipsit de inițiativa in procesul de atingere a unor obiective, decit sa fie considerat răspunzător si in consecința, sa fie sancționat.

pierdere de timp. Unele organizații considera procesul de planificare strategiei drept pierdere de timp.

costuri ridicate. Politica unor organizații este contrara alocării resurselor proprii pentru procesul de planificare strategică și de implementare a strategiilor elaborate.

comoditate. De obicei oamenii nu doresc să consume timp, resurse si efort pentru elaborarea unui plan.

succesul unei organizații. În momentul in care organizația are succes, managementul acesteia considera ca nu mai este nevoie de management strategic. dar succesul din prezent nu garantează succesul viitor al organizației.

experiența anterioară. Exista si cazuri in care o organizație a avut de suferit urmare a unor planificări deficitare, a unui management strategic total inadecvat.

frica de necunoscut. Organizația poate opune rezistență eventualelor schimbari in procesul de implementare al managementului strategic, oamenii de regula se tem de necunoscut, de capacitatea si abilitatile proprii în a-și asuma noi responsabilitati.

suspiciunea. Poate apărea atunci când personalul nu are încredere in conducerea organizației.

Un alt aspect de luat în considerare îl constituie Paradoxul lui Icar, și anume liderii îmbătați de succes încă din primele faze ale implementării unei viziuni strategice, lasă garda jos, renunțând să mai facă o analiză reală a mediului intern și extern, și prin neintegrarea rezultatelor eșuează să adopte măsuri corective, menite să mențină parcursul inițial favorabil. În această galerie se inscriu firme care au dat faliment, dar și unele firme de renume (IBM, Xerox) care au cunoscut perioade de decădere, după succese deosebite în arena internațională.

Scriitorul olandez Fred Polak, care a studiat conexiunile dintre succesul unei națiuni și imaginea lor despre viitor, a ajuns la concluzia că viitorul unui popor începe cu visurile unor lideri vizionari care oferă o imagine convingătoare asupra viitorului, capabili să se facă înțeleși și să transforme aceste vise în acțiuni colective, acest model fiind întâlnit începând din Grecia și Roma antică, Franța sau Anglia perioadei moderne sau chiar în construcția Uniunii Europene.

Un clasic exemplu negativ in acest sens este Hitler – un lider cu o capacitate extraordinară de a influiența, putere mare de convingere, charisma, cu un sistem de valori si credințe total nepotrivit in contextul sistemului din care face parte (Europa, lumea intreaga). In cele din urma, un singur om, un singur lider poate schimba foarte multe din caracteristicile organizației in fruntea careia află, la fel cum Hitler a schimbat fata Germaniei. Acest sistem insa nu este izolat, el face parte dintr-un sistem mai mare, care prin reacțiile sale de contracarare (coalizarea împotriva Germaniei) a condus la anihilarea sa.

Un alt studiu, efectuat de Benjamin Singer, a reliefat faptul că succesul copiilor noștri este profund afectat de imaginea lor despre viitor. El a demonstrat că studenții mediocri nu își stabilesc un țel clar în viitor, făcându-și planuri în cel mai fericit caz pe termen scurt. În cazul studenților de succes, aceștia își făceau planuri pe o perioadă de 5-10 ani. Un alt aspect interesant care a ieșit în evidență este faptul că mediul social din care proveneau studenții și coeficientul de inteligență al acestora nu erau condiții cheie pentru succes, factorul cheie pentru succes fiind deci existența unei viziuni asupra viitorului.

Puterea existenței unei viziuni asupra viitorului a fost observată și de psihiatrul Viktor Frankl, care a concluzionat în cartea sa „Omul în căutarea Sensului”, în urma unui studiu efectuat asupra supravețuitorilor din lagărul de la Auschwitz, că toți, absolut toți supraviețuitorii, mai aveau ceva important de făcut în viitor – „Este o ciudățenie a omului că poate trăi doar uitându-se spre viitor. Și aceasta este salvarea sa, chiar și în cele mai dificile momente ale existenței sale.”

În cazul eficienței activității liderilor români, femei și bărbați aflați pe diferite nivele de conducere, un studiu HART Human Resource Consulting, a scos în evidență faptul că ei se situează la același nivel cu liderii eficienți la nivel internașional în ceea ce privește trăsătura de personalitate „curiozitate intelectuală/Inquisitive”, cu un impact pozitiv asupra competenței „viziune strategică”.

Totodată, au fost evidențiate și unele diferențe între femei și bărbați:

femeile-lider par a fi mai organizate, atente la detalii, în stare să urmărească și să implementeze un plan, serioase și de încredere, dar mai puțin creative, vizionare și strategice;

bărbații-lideri par a fi mai buni la strategie, viziune de ansamblu, sunt mai creativi, dar mai puțin orientați spre execuție.

În ceea ce privește abilitățile de comunicare (implicit cea de comunicare a viziunii), bărbații par a fi mai siguri pe ei, mai dispuși să își asume inițiativa și să preia hotărât frâiele, pe când femeile apar ca fiind mai colaborative, mai modeste și mai puțin încrezătoare în forțele proprii.

  Astfel, prin prisma aspectelor subliniate mai sus, pot concluziona că indiferent caracteristicile organizațiilor în fruntea cărora se află, ori a localizării lor geografice, rolul liderilor strategici într-o organizației și capacitatea lor de a-și impune viziunea strategică constituie un ingredient cheie menit să asigure supravețuirea organizațională:

viziunea fără transpunere în acțiune – rămâne un vis;

conducerea fără viziune – risipă de resurse (materiale, umane, financiare, informaționale).

conducerea în virtutea unei viziuni – poate schimba lumea.