Lichiditati Bancare Modele Moderne DE Atragere Si Gestionare Eficienta
LICHIDITĂȚI BANCARE: MODELE MODERNE DE ATRAGERE ȘI GESTIONARE EFICIENTĂ
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. ESENȚA ECONOMICO-SOCIALĂ A LICHIDITĂȚILOR BANCARE
CAPITOLUL II. MODELE MODERNE DE ATRAGERE ȘI INDICATORII DE GESTIONARE AL LICHIDITĂȚILOR BANCARE
2.1. Indicatorii utilizate în gestionarea lichidităților bancare
2.2. Dealing și forfaiting bancar – noile abordări în procesul de atragere
CAPITOLUL III. COLABORAREA ÎNTRE SECTORUL BANCAR ȘI BURSA DE VALORI A MOLDOVEI ÎN DOMENIUL AMPLIFICĂRII LICHIDITĂȚILOR BANCARE
3.1. Băncile comerciale – participanți profesioniști pe piața bursieră organizată
3.2. Oportunitatea reinvestirii lichidităților bancare
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ADNOTARE
LISTA ABREVIERILOR
DECLARAȚIE PRIVIND ORIGINALITATEA CONȚINUTULUI LUCRĂRII DE MASTERAT
FIȘA DE EVALUARE A TEZEI DE MASTERAT
INTRODUCERE
Actualitatea temei constă în studierea aplicării practice a instrumentelor interbancare internaționale în domeniul managementului lichidităților bancare.
Cantitatea resurselor financiare trebuie să corespundă calității ei, pentru a evita apariția crizei lichidității similare celei din anul 2009. Așadar, scopul cercetării constă în determinarea echilibrului între riscuri și randament. În aceasta lucrarea instrumente financiare utilizate de către băncile comerciale se analizează din acest punct de vedere. Este știut, că apelarea la sursele cele mai abundente necesită profesionalism în navigarea între fluxurile financiare și implică riscuri mari. În schimb, surse stabile sunt limitate: nu ofer un volum suficient al lichidității, care este necesar în procesul de extindere a afacerii proprii ale băncii, bazat pe investiții în tehnologii informaționale.
Astfel, sarcinile tezei sunt:
studierea modelelor moderne de atragere a lichidităților bancare;
determinarea importanței indicatorilor de bază, care sunt aplicate în procesul de gestionare eficientă a lichidităților bancare.
Autorul consideră, că cel mai principal scop al economiei – creșterea nivelului de trai în Republica Moldova – poate fi atins prin susținerea dezvoltării sectorului financiar-bancar. Exprimând aceasta opinia, ne alăturăm la specialiștii din domeniul, care promovează investiții în calitate.
Așadar, lichiditatea bancară, reieșind din interdependența tuturor proceselor în cadrul băncii, are următoarele caracteristici și funcționalități:
este bazată pe administrarea instrumentelor de trezorerie (instrumentelor financiare), care sunt activele băncii;
este reflectată în corelația scadențelor activelor și datoriilor ale băncii;
este monitorizată și evaluată conform valorilor indicatorilor stabiliți;
este gestionată prin diversificarea portofoliului de active lichide;
este orientată spre atingerea echilibrului între portofoliul de valori mobiliare și riscul de lichiditate;
se contribuie la generarea profitului prin aplicarea efectivă a instrumentelor managementului calității;
se deschide oportunități noi în relațiile interbancare internaționale, dar împreună cu îmbunătățirea securității informaționale.
Recunoaștem, că bazându-se pe conceptul intermedierii financiare, lichiditatea trebuie să fie atrasă, apoi gestionată. Concordanța între aceste etape reprezintă un ciclul: prin gestionarea eficientă apar posibilități noi de atragere. Banca comercială atrage resurse financiare necesare, elaborând produse cu condiții atractive, – crează oferta competitivă, – influențată în primul rând de modificările a ratei dobânzii, adică de stabilitatea macroeconomică.
Suportul metodologic. Lichiditatea, aflată în posesia băncii, se administrează conform prevederilor actelor normative elaborate de organ regulatoriu (Banca Națională a Moldovei) – domeniul ‚Reglementare și supraveghere bancară’. În studierea influenței a ratei de bază asupra prețurilor la obligațiunile (valorile mobiliare a statului) de mare ajutor au fost cunoștințele preluate din manualul „The economics of money, banking, and financial market” autorului Frederic Mishkin.
Având în vedere, că banca comercială este în același timp este entitatea economică și un jucător important pe piața financiară a fost de folos acumularea informației din monografiile autorului Nicolae Țâu „An introduction to economics and the economic theory” și „Strategii promoționale ale relațiilor economice internaționale”.
Site-ul http://www.wall-street.md a impresionat cu articolul pe baza traducerii eseului „The theory of financial intermediation: an essay on what it does (not) explain“ autorilor Bert Scholtens și Dick van Wensveen.
Sinteza informației aferente, comparația eficienței indicatorilor aplicate, regăsirea punctelor unice a instrumentele financiare, care totuși poartă denumirile diferite, analiza datelor statistice, studierea practicilor internaționale în aplicarea noilor instrumentelor financiare, de exemplu, așa numitor hibrizilor acțiunilor cu obligațiunile (în lucrarea este utilizat termenul ‚produs structural’) la rândul cu alte metode, care influențează îmbunătățirea lichidității bancare au fost utilizate în procesul de cercetare a temei.
Structura tezei se prezintă astfel:
Introducere
Trei capitole:
Capitolul I: „Esența economico-socială a lichidităților bancare”;
Capitolul II în două paragrafe: „Modele moderne de atragere și indicatorii de gestionare al lichidităților bancare”;
Capitolul III în două paragrafe: „Colaborarea între sectorul bancar și Bursa de Valori a Moldovei în domeniul amplificării lichidităților bancare”
Concluzii și recomandări
Bibliografie din cincizeci de titluri și trei anexe, constituite din materialele practice.
CAPITOLUL I. ESENȚA ECONOMICO – SOCIALĂ A LICHIDITĂȚILOR BANCARE
Prin operarea cu noțiunea „lichiditatea bancară”, avem în vedere două procese reciproce, care se încadrează în activitatea operațională a băncilor comerciale: absorbția resurselor atrase și distribuirea lor. Se acumulează lichiditatea necesară și este gestionată în mod eficient cu scopul de a crea un venit din activitatea operațională. Denumim aceste procese gestionarea lichidităților bancare, adică fluxurilor trezoreriale.
Autorul consideră, că lichiditatea de una singură tot poate fi considerată ca un proces. Scopul de bază a procesului de lichiditate constă în îmbunătățirea portofoliului de active lichide tranzacționate pe piața secundară. Astfel, banca generează venit din activitatea sa investițională.
La data de 05.02.2015 BNM a inițiat consultarea publică privind introducerea modificărilor și completărilor în „Regulamentul cu privire la lichiditatea băncii” (în continuare – Regulament) din 8 august 1997. În cadrul Proiectului al Băncii Naționale cu privire la modificarea și completarea Regulamentului cu privire la lichiditatea băncii (în continuare – proiect) este propusă alternativa calculării indicatorilor al lichidității, ținând cont de termenul de scadență, divizând toate resurse financiare disponibile pe benzi respective cu intervalul de ‚până la o lună și ‚peste 12 luni”.
Pentru a valorifica prin analiza comparativă eficiența metodei de gestionarea a lichidităților bancare propusă în proiect, autorul prezintă informația din Regulament în vigoare. Principiul I al lichidității, care este rezultatul raportului dintre activele băncii pe termen lung și suma resurselor financiare este îmbunătățit prin separarea lichidităților administrate pe mai multe intervale, în timp ce indicatorul al Principiului I presupune perioada de timp egală sau mai mare de doi ani și calculează conform formulei:
K = A/P, (1.1)
unde: K – mărimea indicatorului de lichiditate pe termen lung;
A – active cu termen rămas până la rambursare de 2 ani și mai mult;
P – resurselor financiare.
În proiect vedem că la Principiul I sunt adăugate elementele bilanțului, care sunt utilizate pentru determinarea diferitor tipuri de lichidității. Ele se grupează în două categorii: lichiditatea efectivă, care cuprinde active și angajamente condiționale, și lichiditatea necesară – datorii financiare. Ca urmare, lichiditatea pe benzi de scadență ca raportul dintre lichiditatea efectivă și lichiditatea necesară.
Așadar, termenele “lichiditatea efectivă” și “lichiditatea necesară” sunt preluate din proiect. Lichidității efective și lichidității necesare se corsepund respectiv active generătoare de dobânzi și pasive la care se plătesc dobânzi. (vezi Anexa 1).
Esența lichidității pătrunde în fiecare operațiunea bancară. Atragerea resurselor finaciare – în formă de depozite, prin deschiderea liniilor de credit, etc – este aceea lichiditatea necesară din poriectul al Băncii Naționale. Lichiditatea efectivă are formă de credite, împrumuturi, instrumente de capitaluri proprii, instrumente de datorie. Toate aceste produse, menționate sus sunt grupate pe benzi de scadență. După ce lichiditatea necesară parcurge un business ciclul ea devine lichiditatea efecivă. În așa mod, prin distirbuția lichidității necesare, banca crează un venit sau un surplus de capital pe piața financiar-bancară, care poate fi destul de abundent de nu a prezenta un pericol inflaționist. În acest caz Banca Națională sustrage surplusurile lichidității prin operațiunile REPO. Evident că cea mai mare parte a surplusului este creată de bănci, cărora le aparține cota a pieței importantă. Aceste bănci, în cazul volumului mare de lichiditatea, generat din utilizarea efectivă a resurselor necesare și la care nu este cererea pe piață creditară, cumpără instrumente de datorie, anume valori mobiliare de stat (în continuare – VMS).
Astfel, băncile comerciale administrează lichiditatea, care probabil vor să investească mai profitabil în susținerea economiei naționale prin acordarea produselor creditare, decât să acopere datoriile statului, care va exista permanent, dacă lichiditatea efectivă nu va fi formată prin operațiunile de creditare a business-ului național. Băncile au posibilitatea de extinderea a rețelei comerciale în afară țării. Totuși acest pas important și riscant necesită în primul rând cooperarea comercială semnificativă între țări.
În interiorul țării banca recepționează depozite și acordă credite, ajustând condițiile contractule la schimbările macroeconomice. Dovadă clară este dependența ratei dobânzii de rata de bază.
Până la sfârșitul lunii noiembrie anului trecut rata de bază a fost 3,5%. Prima schimbarea după câteva anii păstrării la un nivel stabil a avut loc în 12.12.2014, dup ce s-a constituit 4,5%. Aceasta valoarea a ratei s-a păstrat aproximativ o lună; și de la 30.12.2014 până la 29.01.2015 (tot aproximativ o lună) s-a majorat cu 2% . După ce iarăși a crescut până la 8,5%. Din dată de 18 februarie 2015 a fost egală cu 13,5%. În prezent – 14,5% din 28.05.2015. (Conform informației preluate de pe site-ul Băncii Naționale au fost prezentate datele intrării în vigoare a ratei de bază).
Fig. 1.1. Evoluția a ratei de bază [Elaborat de autor]
Majorarea a ratei de bază stimuleză elaborarea depozitelor noi și atragerea depunerilor ale populației prin instrumentele marketing-ului. Prin instrumentele markrting-ului de aceea că majoritatea clienților băncii prefer depozitele la termen cu prorogarea automată, cu rata flotantă. În aceasta situația fără aplicarea instrumentelor de marketing, banca numai păstrează resursele deja disponibile. Totuși creșterea ratei de bază este o șansă, care managementul băncii utilizează pe deplin (vezi diagrama de mai jos).
Fig. 1.2. Evoluția ratei fixe la depozite atrase de la persoane fizice (în %) [Elaborat de autor]
Analizând situația macroeconomică și riscurile posibile consecutive ale pieței, managerii băncii prognozează schimbarea ratei de bază, și în cazul prognozelor de majorarea repetată au ca scop acumularea resurselor finaciare cu rată actuală, pentru că alației prin instrumentele marketing-ului. Prin instrumentele markrting-ului de aceea că majoritatea clienților băncii prefer depozitele la termen cu prorogarea automată, cu rata flotantă. În aceasta situația fără aplicarea instrumentelor de marketing, banca numai păstrează resursele deja disponibile. Totuși creșterea ratei de bază este o șansă, care managementul băncii utilizează pe deplin (vezi diagrama de mai jos).
Fig. 1.2. Evoluția ratei fixe la depozite atrase de la persoane fizice (în %) [Elaborat de autor]
Analizând situația macroeconomică și riscurile posibile consecutive ale pieței, managerii băncii prognozează schimbarea ratei de bază, și în cazul prognozelor de majorarea repetată au ca scop acumularea resurselor finaciare cu rată actuală, pentru că apoi va avea posibilitatea acordării creditelor la prețuri competitive. Dacă rata de bază să schimbă des pe parcursul scurtei perioade de timp, marketing deja nu va fi de folos, de aceea că deponenții potențiali tot așteaptă evoluția ratei. În acest caz, banca de la început elaborează condițiile contractuale de depozit în așa mod, ca să pastreze resursele atrase din primul și al doilea val.
De exemplu, observăm că cele mai mari procente banca oferă depozitelor cu rată fixă. În plus, dacă se mărește rata de bază, banca micșorește valoarea soldului minim în cont, anticipând oferta mare a disponibilităților populației și evaluând capacitatea proprie de absorbție a resurselor împrumutate. Banca va creea un produs ușor administrabil cu condițiile simple, cu rată fixă, cu depunerea inițială mică, pe termen scurt, fără vărsăminte adiționale, care va substitui o gamă produselor de depozit.
Fig. 1.3. Evoluția ratei flotante la depozite atrase de la persoane fizice (în %) [Elaborat de autor]
În așa mod bancă ajută pe sine însuși în procesul de monitorizare a portofoliului propriu de produse în dependența de evoluția ratei de bază. Posibil că va dispare și un produs combinat, cum ar fi depozit pe termen lung, din care conform condițiile contractului nu se permit retrageri parțiale, dar poate fi acordat credit din suma depozitului, la care rata dobânzii va fi rezultatul adunării rate de depozit cu N puncte procentuale. Observăm, că la depozitele cu rată flotantă procentul nu va fi schimbat. Cea mai mare rata fixă este la depozite pe termen scurt, depinde de necesitatea băncii în lichiditatea. Astfel, majorarea ratei de bază contribuie la elaborarea unui produs nou de depozit cu rată fixă; și din creșterea procentelor la depozite se profitează bancă împreună numai cu clienții noi. Rata la depozite flotante nu se schimbă, de aceea că din aceste resurse, care au format lichiditatea necesară pentru a opera cu ea pe piața creditară, deja au fost acordate credite. Au fost studiate condițiile de atragere a depozitelor de la persoane fizice cu termenul mediu de scadență 6 luni (vezi Anexa 2).
În aceeași Anexa găsim un produs care se numește „Depozit cu card de credit” cu rata fixă până la un an, cu termenele de 25 luni cu 8,5% și 36 luni cu 9%. Soldul minim în cont este egal cu 5000 lei, vărsăminte suplimentare nu se permit. Retrageri parțiale nu se permit, de aceea că se acordă o linie de credit reieșind din mărimea mijloacelor depozitate, dar nu mai mult de 80% din soldul depozitului cu rata dobânzii la credit stabilită la nivelul ratei dobânzii la depozit plus 1%. (Toate mărimile a ratelor dobânzii se referă la produse în moneda națională). Analizând condițiile acestuia depozit autorul consideră că:
revenind la diagramele cu influența ratei de bază asupra depozitelor, putem să elaborăm prin metoda similară digrame pentru credite, propunând că mărimea ratei dobânzii va fi plus 1%;
având în vedere influența fluctuațiilor dese a ratei de bază pe parcursul scurtei perioadei de timp, observăm dispariția „Depozitului cu card de credit” – menținerea ulterioară a depozitului în lista nu va fi justificată: de exemplu, banca, conform condițiilor depozitului, va primi suma spre depozitare cu rata dobânzii în mărimea de 9% și consecutiv nu va fi capabilă de a refuza dreptul clientului la cererea de credit cu 10%, pe când rata de bază va fi egală cu 13,5%;
depozite atrase cu termen de până la un an servesc la acoperirea necesităților curente ale băncii, așadar, marja 1% se relatează la diferența termenilor de scadență la credite și depozite, acordate pentru un an sau mai mult.
Banca gestionează procesele de atragerea și acordarea a produselor elaborate, în scopul echilibrării ofertei resurselor din partea populației și cererii la credite pe piața. Excesul resurselor atrase posibil va fi investit în alte activități ale băncii. Banca ține cont și de situația macroeconomică, care poate afecta solvabilitatea clientului și cauza nerambursarea creditului. De aceea, condițiile contractuale la credite sunt sofisticate, dar termenele rambursării sunt restrânse și strict monitorizate. Previziunea economică în elaborarea produselor bancare este importantă în procesul de gestionarea lichidităților.
Credite iau parte din active a băncii comerciale, de aceea că numai active sunt lichide, în sensul generării profitului:
o datorie băncii față de clienții săi este până la momentul transformării ei în activ(e) numai sursele disponibile pentru investiții. O componentă a bilanțului care generează profit este un activ;
operațiunile cu active implică costurile tranzacționale;
active lichide reprezintă derivative financiare cu condiții și termene specificate.
Dar nu toate activele sunt lichide, având în vedere imobilizări corporale.
Majoritatea activelor ale băncii provin din surse atrase de la populație (depozite). În bazele normative al BNM au fost introduse două noțiuni, cu care vor opera în gestionarea lichidităților în cadrul băncilor: lichiditatea necesară și lichiditatea efectivă. Comparăm gruparea activelor și datoriilor ale băncii propusă în proiect cu bilanța contabilă. Pentru a facilita administrarea activelor și datoriilor sunt introduse:
două noțiuni de bază: lichiditatea efectivă și necesară;
benzile cronologice;
elementele bilanțului contabil al băncii.
Concomitent, componentele din Principiul II sunt contopite în lichiditatea efectivă. Raportul între lichiditatea efectivă și necesară trebuie să fie egală sau mai mare decât 1 pentru lichiditatea pe termen lung, dar care în aceeași timp este grupată în benzile de scadență, prima dintre care cuprinde intervalul ‚până la o lună’.
Pentru a calcula valoarea indicatorului lichidității curente este necesar de adunat activele bancare în formă de numerar, metale prețioase, depozite la Banca Națională, valori mobiliare lichide, mijloace interbancare nete curente și le raportat la suma activelor totale ale bilanțului. În proiect vedem, că nu există „lichiditatea curentă” și „lichiditatea pe termen lung”; și presupunem că încluderea, de exemplu, numerarului în lichiditatea efectivă, care cuprinde toate active, este motivată prin atribuirea numerarului la prima bandă. Cum a fost menționat mai sus aceasta bandă cuprinde active cu termen stabilit de gestionarea până la o lună.
Astfel concluzionăm, că proiectlui elaborat de către autoritatea regulatorie și prezentat spre consultarea publică propune o modalitatea universală a corelării scadențelor activelor/pasivelor și combinării toatelor resurselor disponibile în scopul verificării calității gestionării în orice moment necesar.
Odată cu studierea facilităților de gestionarea eficientă al lichidităților bancare bazate pe metoda sintetizării, autorul a observat că în același proiect există referi indirecte la:
velocitatea mișcărilor a fluxurilor de resurse financiare – înțelegând ‚lichiditatea’ ca un proces, dar nu ca un fenomen static, socotim că administrarea ei pe termen lung nu poate fi eficientă;
standardul aur, care pleacă pe al doilea plan, cedând locul monedei scripturale;
activitatea băncii pe piața secundară – sunt incluse active/datorii financiare deținute în vederea tranzacționării.
În proiect accentul se pune pe concordanța activelor și pasivelor în plus cu benzile, ce conduce la elimenarea apariției riscului în cazul modificării ratei dobânzii. Autorul consideră, că punctul de pornire în gestionarea lichidității este procesul de atragerea, generarea lichidităților necesare, dar apoi gestionarea permanentă de a lungul procesului, când sursele acumulate se transformă din pasive în active. Această concepția se argumentează prin esența activității bănciii comerciale în calitate de interrmediar financiar. Rezultatele activității ei reprezintă un indicator al distrubuției uniforme a resurselor financiare în cadrul economiei naționale și un indicator al politicii economico-financiare a statului.
Banca are posibilitatea de a atragere lichiditatea și din sursele alternative, cum ar fi investiții ale băncii. O bancă comercială va investi până ce riscul de lichiditate va fi egal cu profit; și numai în active lichide din domenuil cu perspectivă de dezvoltare sau în contractele privind fluxurile interbancare (de exemplu, valori mobiliare a unui start-up).
Managementul investițiilor pe baza conceptului de portfoliul investițional are pe bază stress testările rezistenței la risc.
În condițiile creșterii volumului operațiunilor fără numerar – achitarea cu ajutorul cardurilor de debit și de credit cu facilitățile adiționale, serviciile Internet Banking, alimentarea cardului propriu sau a persoanei terțe prin bancomat – sunt reduse costurile tranzacționale și operaționale, care permanent însoțesc procesul de transformarea activelor lichide în numerar. Având în vedere că lichiditatea bancară, care în mare parte există în formă scripturală și se deosebește de lichiditatea în termenele macroeconomice, putem să presupunem că venitul din activitatea băncii se va crește, în timp ce se va crește dependența pieței interne de servicii on-line oferite de către ea.
Administrarea lichidității bancare parvenite din disponibilitățile ale populației, va deveni în ce mai flexibilă, ca în cazul lichidității operative în cadrul SAPI, când banca, după finisarea clearing-ului final (plățile în favoarea agenților economici nu se acceptă până la începutul următoarei zile operaționale), începe a opera cu creditele și depozitele overnight.
Autorul aș numi resurse cu care operează banca în cadrul SAPI ‚lichiditatea operativă’ – disponibilitatea mijloacelor bănești suficiente în contul de decontări al sistemului pentru efectuarea plăților , inclusiv în cazul decontării poziției nete debitoare.
SAPI este un sistemul prin care sunt efectuate plăți interbancare în lei moldovenești pe teritoriul Republicii Moldova, care asigură vizualizarea interactivă (în regim de timp real) a soldului și rulajelor în contul de decontări în scopul monitorizării nivelului de lichiditate și efectuarea plăților. Prin intermediul băncilor comerciale sunt efectuate plățile ale persoanelor juridice în favoarea beneficiarilor-persoanelor juridice sau instituțiilor.
Banca are un cont “Nostro” deschis în BNM, care se numește contul de decontări. La deschiderea zilei operaționale soldul contului de decontări trebuie fi în credit. În cazul poziției nete debitoare, banca poate apela la facilitățile oferite de către BNM, care sunt credite “intraday”, “overnight”, sau la piața resurselor interbancare. În cel mai rar caz se petrece anularea documentelor de plată până la obținerea de către bancă a lichidităților necesare. În alte cazuri prioritatea atribuită documetelor de plată se modifică, prin schimbarea ordinelor lor în coadă de așteptare.
Suficiența lichidității operative depinde și de intermediar – având acces la datele privind rulajul în timp real, poate oferi un fel de credit “intraday” clientului, dacă este sigur în solvabilitatea lui – și de agent economic, care trebuie să verifică disponibilitățile în conturi proprii, să nu asume angajamente financiare înainte de a dovedi băncii siguranța solvabiității sale.
Procesarea documentelor de plată în SAPI implică risc operațional care se derivă din corectitudinea introducerii datelor în sistemul informațional bancar din documentul de plată. Exemplu: Pentru a înțelege esența lichidității operative se presupunem, că pe data de xx.xx.xxxx în SAPI au fost procesate numai plăți interbancare:
Ultima tranzacția a fost finisată la ora 19.46 în perioada Clearing-ului final
A – numărul ieșirilor (se reflectă în Dt), B – numărul intrărilor (plățile în favoarea clienților băncii)
Diferența în numărul documentelor de plată și rulajul pe Dt și Ct confirmă faptul, că natura tranzacțiilor a fost comercială, când banca este intermediar.
Concluzionăm că, lichiditatea operativă reflectă viabilitatea economiei naționale și a sectorului bancar în particular; și nu poate fi gestionată în scopul obținerii veniturilor, ci numai în scopul onorării obligațiunilor clienților săi față de creditorii acestora.
Lichiditatea operativă nu aparține băncii, dar clienților săi și poate fi tratată ca lichiditatea curentă numai după perioada Clearing-ului final, începând de la ora 20.30, când se începe perioada schimburilor interbancare și overnight-urilor. Rata dobânzii în cadrul SAPI este competitivă. Nu este nevoia de subconturi pentru contul de decontare, de aceea că după ordinea perioadelor băncile efectuează schimburile interbancare după Clearing-ul final al documentelor de plată.
Suma Overnight-urilor acordate se restituie băncii înainte perioadei “Start day” – soldul final a zilei de ieri va fie gal cu soldul inițial a zilei de azi. Banca Națională oferă creditele intraday în cadrul SAPI. Există “intraday” interbancar, care corespunde componenței lichidității curente – “mijloace interbancare nete curente” [8].
Intraday și overnight în SAPI servesc la acoperirea poziției nete debitoare, pentru a facilita dinamica tranzacțiilor. Banca Națională în cadrul sistemului SAPI creditează contul de decontare a băncii cu mult mai rapid, dar cu rata dobânzii esențială în comparația cu credit interbancar.
În viitor, mergând pe calea „virtualizării” lichidității paralel cu transformarea clienților ei, persoanelor fizice, în utilizatorii devotați a Internet Banking-ului, banca nu se va confrunta cu insuficiența lichidității operaționale. Banca va deveni un prestator de servicii calitative și în sfera investițiilor durabile și nu va fi dependenta de procesul de promovarea produselor, elaborarea cărora a fost influențată de modificările a ratei de bază.
Piața internă este limitată și depinde de sursă de venit al populației. Altfel stau lucrurile cu spațiul oferit de comunitatea web, care deschide orizonturi noi în răspândirea serviciilor bancare peste întreagă lume.
Cum se știe, PIB-ul țărilor dezvoltate constă mai mult de jumătate din serviciile prestate. În cazul Statelor Unite aceasta cotă este egală cu 77,7%. Dacă o să luăm acest fact în calitatea de ipoteză aplicată asupra evoluției sectorului bancar și o să apreciem strategia de promovare a serviciului Internet Banking, putem să admitem rolul important al băncilor, în calitate de prestator al serviciilor, în formarea PIB-ului național.
Totuși, cum se vede din tabel, în comparația cu alte servicii, contribuția intermediarilor financiari la formarea PIB-ului în perioada ianuarie-septembrie 2014 are o valoarea negativă (- 2,0 %).
Tabelul 1.1. Contribuția sectoarelor de servicii la formarea produsului intern brut
[Elaborat de autor cu ajutorul datelor statistice ale Biroului Național de Statistică [38]]
Cu toate că există și opinii critice oferente contribuției băncilor comerciale în PIB (indiferența față de dezvoltarea durabilă a economiei și monopolizarea intermedierii financiare, care aduce câștiguri din comisioane ascunse), autorul consideră că băncile comerciale exercită calitativ funcția sa de intermediar finaciar (activitatea lor este strict reglementată de autoritatea regulatorie), simultan sunt contibuabili și angajatori, cumpără instrmunetele de datorie emise de stat și administrează lichidități disponibile în scopul obținerii veniturilor, ca orice entitatea economică.
În gestionarea eficientă a lichidității bancare se ține cont de consecințele „crizei lichidității” a anului 2009, când băncile au stins toate datoriile față de creditorii săi și nu au atras resurse noi, considerate ca organizații cu rating nefavorabil pentru încredințarea depozitelor. Astfel, unele bănci comerciale din SUA au rămas fără lichiditatea operațională ( lichiditatea necesară + lichiditatea efectivă). Apariția indicatorilor, cum ar fi Liquidity Cover Ratio din Basel III, confirmă necesitatea aplicării măsurilor adiționale în prevenirea crizei și în evaluarea volumului resurselor operate.
Criza financiară s-a început în SUA de la securizarea, adică emiterea instrumentelor de datorie (mortgage-backed securities, în continuare – MBS) și vândute pe piața secundară, ulterior procurate de mai multe investitori, inclusiv de bănci, fonduri investiționale, companii de asigurare. Creditorul, în loc de instituția governamentală-emitent, devinea o partea terță, deținând toate drepturile la dobândă și suma rambursabilă. Băncile cumpărau MBS în speranță, că prețurile la ipoteca va continua să crească și împrumutații va continua să plătească, dar ultimii la rândul lor au încetat rambursarea creditelor ipotecare, când datoria lor a devenit mai mare, decât prețul ipotecii. Consecutiv s-au scăzut prețurile la MBS. În situația creată băncile s-au confruntat cu o lipsă a lichidității pentru va fi capabili de a continua activitatea sa: volumul sursei de creditare a businessului și a clienților retail s-a redus esențial.
Banca comercială generează venitul său din operațiunile de creditare. Dacă nu va exista cererea la credite, depozitele nu vor fi atrase. În cazul analizat, băncile, cumpărând MBS (în alte cuvinte dreptul la suma rambursabilă), au restituit instituțiilor guvernamentale valoarea ipotecii din resursele proprii. În schimb au rămas cu datoriile nestinse din partea clientelei.
În prezent, putem să afirmăm, că banking-ul internațional a ieșit din criza cu o lecția importantă: MBS au fost procurate de mai multe bănci în întreagă lumea, considerând că sunt active foarte lichide, – a avut o experiența folositoarea a administrării lichidității efective: „înghețarea” lichidităților în formă de instrumente a pieței de capital, fără a echilibra decalajul cu resursele atrase și fără a ține cont de factorile de risc externe, ce au adus la apariția riscului de lichiditate.
Banca comercială în mod tradițional, având lichiditatea suficientă, parvenită din diferite surse posibile, va oferi produsele creditare diversificate din punct de vedere a ratei dobânzii, în comparație cu altă bancă. În Regulamentul cu privire la expunerile „mari" găsim: “Suma totală a expunerilor nete ale băncii în lei moldovenești atașate la cursul valutei străine față de persoanele fizice, inclusiv cele care practică activitate de întreprinzător sau alt tip de activitate, nu trebuie să depășească 30% din capitalul normativ total, dintre care suma totală a expunerilor nete, altele decît cele ipotecare, nu trebuie să depășească 10% din capitalul normativ total” [11]. Înseamnă că băncile comerciale, monitorizând credite evită riscul de lichiditate și valorifică creditele ipotecare, ca cele сu gaj sigur.
Ce parte a resurselor bancare poate fi transformată în active destinate tranzacționării? Există o anumită categoria de bănci, activitea de bază a cărora este cea investițională (operează în calitate de creditori, cumpărând o datorie în formă de hârtii de valoare), adică metodele gestionării lichidității aplicate în cadrul lor se diferă de la metodele băncilor comerciale (operează în calitate de creditori, păstrând cu debitorul relația directă).
CAPITOLUL II. MODELE MODERNE DE ATRAGERE ȘI GESTIONARE AL LICHIDITĂȚILOR BANCARE
2.1. Indicatorii utilizate în gestionarea lichidităților bancare
Băncile comerciale gestionează prudent lichiditatea sa în scopul ajustării rentabilității (marjei). Cu atât mai mult se priește pentru specifica activității lor metoda GAP. Comparăm GAP cu indicatorul lichidității din principiul I, care se referă la lichiditatea pe termen lung și presupune că volumul activelor băncii trebuie să fie mai mic decât volumul resurselor financiare cu termenul de scadență mai mare de doi ani [8].
Prin utilizarea acestei metode banca evaluează riscul la care este supus venitul net din dobânzi în cazul modificării simultane și în egală măsură a ratelor de dobânzi la active și obligațiuni. Analiza GAP determină concordanța între activele și obligațiunile incluse în portofoliul operațional, care sunt sensibile la rata dobânzii, adică influența evoluției ratei de bază asupra intervalului marjei – cum rata dobânzii se reflectă în volumul lichidităților bancare disponibile.
Primul pas în metoda GAP este separarea activelor și obligațiunilor cu rată fixă de la cele cu rata flotantă.
Al doilea pas este formarea subgrupurilor (benzilor) în cadrul grupului cu rată fixă, reieșind din termenele de scadență. În gestionarea activelor și obligațiunilor cu rata flotantă subgrupuri sunt create conform datelor prevăzute în contract-tip pentru fiecare categoria de produse bancare sau conform graficului stabilit de revizuire a ratei dobânzii.
Benzile de scadență utilizate în procesul de subgruparea se diferă neesențial de la benzile de scadență propuse de către BNM în cadrul proiectului „Cu privire la modificarea și completarea Regulamentului cu privire la lichiditatea băncii” (vezi tabelul).
Din tabelul de mai jos se vede, că orizontul de timp în cadrul GAP este mai mare: se începe de ‚Până la o lună’ și se termină cu ‚Peste cinci ani’, pe când ultima bandă de scadență a lichidității este ‚Peste 12 luni’. Acest fapt se datorează formei „materializate” al lichidității, care se administrează pe principiul păstrării clare și neschimbate ale condițiilor contractuale.
Tabelul 2.1. Comparația duratelor de gestionare al activelor și pasivelor
[Elaborat de autor]
Din extragerea masivă a depozitelor înainte de termen, cauzată de factorii externi (ca de obicei, manipulări speculative cu opinia publică), apare un decalaj în GAP. Așadar, banca se protejează contra acestora evenimente nedorite cu reținerea a 1% din suma depozitului închis până la termenul de scadență. În dependența de motivul rezilierii a contractului de depozit (sunt cazuri, când retragerea mijloacelor depozitate este motivată de necesitățile urgente a deponentului) procedura durează maximum 10 zile lucrătoare.
Apar situații, când modificarea a ratei de bază influențează decizia deponenților de a deschide un alt depozit cu rata dobânzii mai avantajoasă în comparația cu rata anterioră. Dacă banca refuză reperfectarea depozitului, deponentul, ca regulă, reziliază contract de depozit și deschide un alt nou în altă bancă. În cazuri similare banca are intenția de a educe loialitatea reciprocă, și în cerea de reziliere a depozitului motivul va fi „perfectarea depozitului nou”.
Toate aceste factorii influențează mărimea indicatorului GAP. De aceea, pentru bancă este profitabil de a menține relații de bunăvoință cu clienții săi, consecutiv ajungând la extinderea timpului de colaborare (în GAP – orizontul de timp) pe parcursul căruia banca obține un venit.
Metoda GAP se focusează pe gestionarea lichidităților bancare determinate – activelor și pasivelor – păstrate până la scadență și sensibile la fluctuația a ratei de bază, cu termenele, obligațiunile și drepturile ale ambelor părți stipulate în contracte respective. Orizontul de timp al perioadei de monitorizare este unul de lungă durată.
Banca este protejată de apariția a unui GAP negativ prin metodele de atragerea și gestionarea lichidității, și anume prin:
diversificarea condițiilor de atragerea depozitelor, prorogarea/reconstituirea depozitelor pe baza contractului de mandat, plăților programate;
acordarea creditelor cu diferite termene de scadență cu rată a dobânzii flotantă din sursele liniilor de credit, obținute de la organizațiile financiare internaționale în cadrul proiectelor de dezvoltare a anumitor sectoarelor al economiei naționale. După condițiile contractuale aceste credite nu sunt destinate investirii în activitatea operațională a antreprenorului; se folosesc la cumpărarea tehnologiilor noi, care și sunt investițiile pe termen lung (perioada de rambursare a acestor credite depinde de randamentului echipamentului procurat – relație direct proporțională), dar în cazul stopării afacerilor vor fi destul de lichide pentru a rambursa resursele împrumutate;
includerea în portofoliul produselor de finanțare a comerțului internațional, cum ar fi de exemplu forfeiting, totuși ținând cont de riscul expunerilor mari.
Lichiditatea, care nu este distribuită pe parcursul procesului de creditare, reprezintă un anumit volum al resurselor, destinat necesităților curente, care nu necesită după definiția („curente”) majorarea perioadei de gestionare și este aplicat în mod eficient în operațiunile pe piață interbancară, în operarea cu conturile la BNM, în operațiunile cu numerar la ghișeile băncii, în schimb valutar, și în activitatea investițională.
În variantă alternativă aceste resurse financiare pot fi investite în instrumente de capital. Băncile comerciale dețin active, cu care operează pe piața bursieră – sunt numite valori mobiliare corporative Ele sunt instrumente de capitaluri proprii (de exemplu, acțiunile companiilor de producție). În plus, băncile tranzacționează cu VMS pe piața secundară (piața dealerilor primari ‚over-the-counter’, în continuare – OTC).
Pe site-ul Băncii Naționale găsim „Criterii privind selectarea băncilor în calitate de dealeri primari și evaluarea activității lor” (în continuare – Criterii) din Regulamentul cu privire la plasarea și răscumpărarea valorilor mobiliare de stat în formă de înscrieri în conturi [16]. Prin acest document BNM, îndeplinind funcția agentului fiscal al statului, facilitează implicarea băncilor comerciale în tranzacționarea cu VMS.
Băncile, la rândul lor, când vând titlurile investitorilor „contribuie la crearea lichidității pieței secundare a valorilor mobiliare de stat”, de aceea că au prioritatea de a le cumpăra și păstra până la scadență sau de a intermedia transferul drepturilor între statul și investitor (și invers la sfârșitul termenului) pe piața secundară [16]. Așadar prin dobândirea calității de ‚dealer primar’ banca comercială obține dreptul vânzătorului pe piața secundară al acestor hârtiilor de valoare, care este piața a dealerilor „over-the-counter” (în continuare – OTC).
Pentru a începe activitatea de dealing, banca comercială trebui să procedeze în mod următor:
să depună cererea la BNM privind dobândirea calității de dealer primar;
să asume obligațiile „Acordului cu privire la îndeplinirea funcțiilor de dealer primar pe piața valorilor mobiliare de stat”, care din start trebuie fi încheiat între banca și BNM;
să corespundă anumitor criteriilor, dintre care găsim cumpărarea pe parcursul a 3 luni consecutive, precedente depunerii cererii, a valorilor mobiliare, pe care păstrează până la scadența, deținerea capitalului minim necesar, lipsa sancțiilor în procesul de atragerea depozitelor, disponibilitatea contului curent deschis la BNM, și altele legate de activitatea operațională a băncii: personal calificat cu experiența în domeniu dat, dotări tehnice corespunzătoare, spații separate proceduri interne cu privire la evidența clienților-deținătorilor a VMS.
Pentru băncile cu nivelul activelor mai mic decât 1.0 mlrd. lei cotă obligatorie de participare la licitațiile (procurarea din fiecare cod ISIN) desfășurate pe parcursul unei luni nu trebuie să fie mai mică decât 50%. Tot pentru aceasta categoria de dealeri primari volumul mediu trimestrial pprocurat pe parcursul a patru trimestre precedente este egal cu 1%, pentru alte bănci – 2%.
Ambele categorii ale băncilor comerciale, care vând VMS în cadrul pieței OTC în volumul 1,5% pentru fiecare din totalul tranzacțiilor în trimestrul precedent „contribuie la crearea lichidității pieței secundare a valorilor mobiliare de stat” și mențin piața secundară, zilnic afișând cotații ferme “în volum minim stabilit la discreția sa pentru minim trei tipuri de VMS recent plasate la licitațiile pe piața primară sau oricare trei tipuri de VMS disponibile în portofoliul său” [16].
Astfel, concluzionăm, că toate aceste criterii iua parte din domeniul gestionării lichidităților bancare. Banca Națională accentuează caracterul principal al acestor criterii, având în vedere capacitatea băncii de a răscumpăra VMS de la investitor la expirarea termenului de deținere. Ținând cont de criterii sus menționate înțelegem de ce nu toate băncile comerciale activează în calitate de dealeri primari: pentru a crea venit din tranzacționarea cu VMS, banca trebuie în mod neînrerupt să participă la fiecare licitație.
Nu toate băncile dispun de lichiditatea necesară pentru a participa la licitațiile înainte de a deveni dealeri primari și a începe genera profit din administrarea activelor lichide de calitatea înaltă. În Criterii găsim referirea la cod ISIN, ce înseamnă că banca, ale cărui nivel al activelor este mai mare sau egal cu 1.0 mlrd. lei trebuie să procure din toate tipurile a VMS, care sunt incluse în fiecare licitație (înțelegem – pe parcursul a celor trei luni menționate mai sus). De exemplu, conform prevederilor [16], e necesar de procurat la rândul cu BT-182 și BT-91, BT-364; dar în unele cazuri și obligațiuni de stat (în continuare – OS), când sunt propuse spre vânzare.
Criterii determină specificul derulării tranzacților pe piața OTC cu ajutorul sistemelor informaționale operate de către specialiști în bancă. În cadrul procesului de administrare a tranzacțiilor este utilizat sistemul electronic de comunicație „Bloomberg” (produs al companiei Bloomberg Finance L.P.), care oferă posibilitatea încheierii tranzacțiilor, accesul la informația în regim on-line aferentă cotațiilor curente și prețurilor istorice pentru instumentele financiare pe piața monetară sau de capital și efectuarea operațiunilor pe piața interbancară în regim real prin comunicarea directă cu alt abonat al sistemului prin introducerea codului.
Autorul a observat în filialele dealerilor primari informația despre licitațiile, care este actualizată în mod periodic și afișată pe panouri informative. Datele respective găsim și pe site-ul BNM. (vezi Anexa 3)
Dealerii primari posibil ca va schimba prețul „pe care ei sînt obligați să le anunțe” și va percepe taxe și comisioane pentru serviciile de brokeraj prestate clienților săi [16]. Banca prestează o gama largă de servicii aferente activităților în calitate de broker pe piața valorilor mobiliare, începând cu comision unic pentru deschiderea contului de brokeraj și finisând cu comisionul pentru tranzacția de cumpărare a volumului de VMS mai mare decât 10 000 de unități.
Pentru cantitatea minimă de VMS tranzacționate (10 unități) comisionul băncii este egal cu 0,30 de la valoarea nominală a VMS procurate. Mărimea comisionului scade cu 0,05% pentru fiecare următoarea cantitatea de valori procurate, până ce ajunje la 0,05 pentru cantitatea mai mare decât 10 000 unități. Comisionul este perceput de la valoarea nominală a VMS procurate. Pentru tranzacția de vânzare comisionul nu se percepe.
Având în vedere că în prezent în „Lista Dealerilor primari pe piața valorilor mobiliare de stat” [46] sunt incluse nouă bănci comerciale din patrusprezece existente, intermedierea lor (între emitent și investitor) este solicitată, de aceea că este distribuită o cantitate de VMS mai mare, decât băncile vor avea posibilitatea de a investi în hârtiile de valori emise de stat. Dar au un avataj în crearea prețului pe piața OTC – sunt ‚market makers’ – echilibrând cerea cu oferta prin stabilirea a unui spread neesențial.
Revenind la importanța atragerii și gestionării lichidității în cadrul sectorului bancar, adăugăm că statul emite instrumente de datorie pentru a nu majora taxe și impozite; și simultan, procurarea VMS este cea mai sigură modalitatea de a investi lichidități disponibile. Statul va răscumpăra în orice caz titlurile emise de către el, chiar și prin majorarea taxelor sau prin emisiunea adițională a monedei. În schimb, venitul din investirea în VMS nu se impozitează.
Investiții pe termen lung, adică acelea care sunt păstrate până la scadență, se includ în benzile GAP în scopul preîntâmpinării expunerii excesive la riscul a ratei dobânzii. Determinarea decalajului între active și obligațiuni prin metoda GAP constă în stabilirea poziției de dobândă actuală a băncii, care poate fi lungă sau scurtă. În cazul poziție lungi de dobândă, valoarea activelor sensibile la rata dobânzii este mai mare decât valoarea obligațiunilor cu aceeași interval până la scadență, fiind o situație favorabilă în cazul creșterii ratelor de dobânzi și nefavorabilă când acestea scad. Poziția scurtă de dobândă se apare atunci, când GAP-ul este negativ, iar creșterea sau scăderea ratelor de dobânzi produce efecte inverse decât în cazul GAP-ului pozitiv.
Revenind la practica largă de utilizare a GAP-ului, dorim să subliniem importanța lui, care constă în descrierea desfășurată a metodei de analiză, efectiv aplicabilă în managementul lichidităților bancare și similaritatea lui cu conceptul divizării pe benzi de scadență, propus de Bancă Națională. Diferența între ‚benzile lichidității’ și ‚benzile GAP’ constă în scopul grupării: capacitatea băncii de a-și finanța și de a-și continua activitatea sa operațională sau estimarea impactului a modificărilor ratei de bază asupra venitului net din dobânzi.
În scurt menționăm încă o metodă: Spread – evidențiază în mod indirect situația lichidității a băncii prin calcularea ratei medie a dobânzii, inclusiv și pe valute. Informația dată se cere în procesul de modelarea a stress-scenariilor.
Modelarea scenariilor este o parte componentă a managementului riscului de lichiditate și trebuie să includă efectuarea regulată a elaborării lor, inclusiv și testelor de stress, care permit analiza riscurilor posibile în perspectivă și în dinamică.
Procedura de stress-testare se realizează cu scopul determinării celor mai grave înrăutățiri ale indicatorilor financiari ai băncii, – cum ar fi indicatorul ‚diferența de scadență a activelor și obligațiunilor băncii – GAP’, – în rezultatul stress-modificării structurii activelor și obligațiunilor sensibile ratelor de dobânzi, modificărilor ale ratelor de dobânzi peste valorile estimate de către modelele statistice.
Calculul testelor de stress sunt bazate pe diverse scenarii negative, care iau în considerație influența factorilor de risc interne (specifice activității băncii) și externe ce țin de conjuctura pieței.
Modelarea scenariilor împreună cu testele de stress se proiectează în așa mod ca să furnezeze informația în perspectiva unui orizont determinat de timp, având în vedere situațiile în care strategiile și pozițiile băncii ar fi cel mai dezavantajoase. Scenariile și testele de stress elaborate trebuiue să includă analiza atât cantitativă, cât și cea calitativă. Modelarea scenariilor se bazează pe poziția curentă a băncii și se efectuează reieșind din prognoza evoluției indicatorilor macroeconomice (a ratei de bază), bilanțului sau schimbărilor în portofoliului băncii în viitor. Analiza a datelor istorice sau a modelelor empirice sunt necesare în previziunea modificării a ratei pe piața.
Aceste scenarii port fi următoarele:
Scenariul de bază utilizează metodologia, care presupune multiplicarea GAP-urilor individuale structurat pe termene de revizuire a ratelor de dobânzi, cu șocurilor stabilite în cadrul rapoartelor privind gestionarea lichidității băncii: „Raport privind lichiditatea băncii în baza bilanțului SNC”, „Informația privind indicatorii lichidității în baza bilanțului SIRF”, „Informația privind indicatorii lichidității Principiul II în baza bilanțului SNC”, „Raport privind mărimea mijloacelor atrase în moneda națională și în valuta liber convertabilă supuse rezervării”, „Bilanțul de maturitate al activelor și pasivelor băncii: în baza bilanțului SNC total pe bancă în moneda națională și în valuta străină, în baza bilanțului SIRF”.
Scenarii de stress pe bază a unor evoluții mai drastice decât cele înregistrate istoric – cel puțin trei variante de evoluții – presupunând o schimbare paralelă (în egală măsură) a ratelor pentru toate articolele de bilanț ale băncii și pentru toate termenele de scadență concomitent cu modificarea cantitativă a activelor și obligațiunilor sensibile la rata dobânzii structurate pe valute.
După necesitatea pot fi dezvoltate strategii adiționale, în afară celor prevăzute de Planul de afaceri al băncii, și scenariile supuse la stress testare în baza acelorași prognoze utilizate pentru modelarea scenariului de bază.
Modelarea scenariului de evoluție al portofoliului valorilor mobiliare în dependență de modificarea Duration: fără schimbări, cu schimbări mai accentuate, conform limitei maxime și modificarea ratelor dobânzii la titluri de valoare.
Trimestrial în cadrul rapoartelor menționate mai sus este înaintată către ALCO informația pentru utilizarea în scenariile aplicate pentru următorul trimestru. Rezultatele scenariilor elaborate și testelor de stress și propunerile aferente sunt aduse la cunoștință Comitetului ALCO în cadrul rapoartelor sau la necesitate. În baza acestora banca ia în considerație rezultatele obținute în procesul de aprobare și revizuire ale limitelor și parametrilor, precum și la luarea deciziilor referitoare la necesitatea întreprinderii măsurilor de reglare a expunerii riscului ratei dobânzii și planificarea indicatorilor financiari ai băncii. De asemenea, rezultatele stress scenariilor pot fi utilizate pentru evaluarea nivelului riscului integral la care este supusă banca și impactul asupra profitului și capitalului ei.
Din Capitolul „Politica de gestionare a lichidității” al Regulamentului [8] aflăm, că administrarea lichidității în cadrul unei bănci trebuie să cuprindă teste de stres și planuri de reacționare în situații imprevizibile. Teste de stres trebuie să fie efectuate periodic. De regulă, băncile evaluează trimestrial rezistența sa față de riscul de lichiditatea, reieșind din poziția curentă a băncii, tendințele înregistrate pe piață și prognozele de evoluția a acestor tendințelor. Stress testările planificate și neplanificate se țin de competențele Comitetului ALCO, care asumă dreptul de inițierea lor, reieșind din propunerile de precauție din partea subdiviziunilor băncii.
La identificarea surselor de finanțare în perioadă de stres trebui să fie luată în considerație reputația asociată cu unele surse de finanțare. Surse de finanțare ar trebui să fie analizate cu atenție și eventual înlocuite cu altele care nu contravin reputației ale băncii comerciale.
ALCO gestionează riscul de lichiditate prin previziunea fluctuației a numerarului, prin amplasarea depozitelor la BNM, prin operațiunile REPO, prin operațiunile pe piața monetară (contractele spot, forward, swap), etc. Construirea scenariilor extreme, dar plauzibile tot este una dintre sarcinile al Comitetului.
ALCO ține cont de ‚regula degetului mare’, care prevede că rating-ul jos al emitentului titlurilor de valoare deținute de către banca poate cauza riscul de lichiditate. De aceea unul din obiectivele Comitetului este luarea deciziilor aferente comercializării investițiilor, prețul cărora este volatil, sau investițiilor, care nu va fi vândute în viitor cu un preț mai avantajos decât oferit în moment.
Riscul de lichiditate este un risc incidental de piață combinat cu riscul ratei dobânzii și cu riscul investițional.
Riscul investițional apare din modificarea a ratei dobânzii, cauzând modificarea valorii de piață a investițiilor cu rată fixă. Acest fapt se datorează corelației inverse între modificarea ratei de bază și prețul de piață al uni activ cu rată fixă: când prima este în creștere, cea din urmă descrește și invers. În acest caz riscul survine de la pierderile potențiale în rezultatul reevaluării periodice ale activelor destinate comercializării. Pentru evaluarea riscului investițional se utilizează principiul evaluării sensibilității valorii de piață a investiției prin calcularea indicatorului Duration și modelarea scenariilor de stress.
Integrarea test scenariilor ale acestora trei categorii de riscuri într-un singur model poate îmbunătăți gestionarea riscurilor, dar poate fi neadecvat pentru mediul real. Totuși în mod indirect ALCO are posibilitatea de a evidenția interacțiunea piețelor și a ajusta managementul al lichidității.
În calitate de exemplu avem scenariile de stress aplicate pentru determinarea coeficientelor de lichiditate în cadrul unei bănci comerciale:
Lichiditatea pe termen lung: în baza situației din xx.xx.xxxx au fost elaborate trei scenarii, în care au fost supuse la stres articole de activ și pasiv, cu o influență directă asupra coeficientului de lichidite pe termen lung. Rezultatele acestor scenarii relevă un nivel înalt de rezistență a băncii, cerința BNM (min 1) fiind depășită, dar în condiții cu o probabilitate redusă de realizare și anume diminuarea pasivelor pe termen lung cu o pondere importantă în total pasive luate în calcul (pasive de bănci și clienți, și depozite pe termen lung, cu câte 30%, respectiv 40%) și înrgistrarea zero venituri pe parcursul lunii, în paralel cu creșterea soldului creditelor luate în calcul (cu 30%).
Lichiditatea curentă: luând în considerație cele mai recente date informaționale și anume la xx.xx.xxxx, scenariul de estimare a nivelului de lichiditate pe termen scurt al băncii la finele lunii următoare, indică o vulnerabilitate, în contextul înregistrării creșterii portofoliului de credite (peste prognozele efectuate), în proporție mai mare față de amplificarea depozitelor și împrumuturilor [40].
În mod clar definit responsabilitățile și liniile de raportare ajută ALCO să ia deciziile rapide și să câștige timp pentru a proteja nivelul de lichiditate. Pentru a atinge aceste avantaje banca revizuie și actualizează periodic actele normative interne, ține cont în continuu de evoluțiile a factorilor externe. Procedurile sunt atent documentate și lanțul de interacțiuni în cadrul băncii este testat în mod regulat.
Rezultatele stress scenariilor relevă o stabilitate față de situațiile de stress aplicate cu respectarea cerințiilor organului regulatoriu, precum și capacitatea de a derula cu succes activitățile de bază.
Ținând cont de evoluția a situației macroeconomice și de volumul lichidității a sistemului bancar, Banca gestionează calitatea portofoliului de credite odată cu urmărirea schimbărilor pe piața monetară pentru a preveni riscul de lichiditate.
Procesul gestionării prudente a lichidităților bancare nu se petrece fără recomandările și exemple de practici internaționale parvenite din partea experților al instituțiilor financiare, care sunt elaborate și utilizate în scopul prevenirii apariției riscului.
În cadrul Basel III sunt propuse două indicatori:
‚Liquidity Coverage Ratio’, care indică capacitatea acoperirii necesităților curente ale băncii (fluxului de ieșire pe termen de 30 de zile) cu active lichide de calitatea înaltă. Este un raport între active lichide de calitatea înaltă (VMS) și totalul ieșirilor nete de numerar pentru următorii 30 de zile calendaristice. Se presupune că acoperirea (în alte cuvinte asigurarea) va fi integrală – 100% [37].
Aceasta formula „s-a născut” din experiența trăită pe parcusul crizei financiare, care s-a început în anul 2007.
Net stable funding ratio’ – calcularea a cotei parte pasivelor pe termen lung din total pasive. Așa numit fondul resurselor stabile – ‚stable funding’ – include depozite clienților, împrumuturi interbancare pe termen lung, capitalul băncii.
A fost observată o referire indirectă la poriectul al Băncii Naționale, și anume la benzile de scadență. În “Notă de argumentare” atașată la proiect găsim că “unele modificări și completări sunt preconizate ca urmare a generalizării practicii internaționale de supraveghere și realizării recomandărilor misiunii FSAP din 2014” [14].
Ca autoritatea regulatorie, BNM participă în cadrul REPARIS la instruiri la distanță. Scopul programului regional REPARIS este acordarea sprijinului în implementarea Basel III. Un subiect al acestor instruiri a fost dedicat problemelor cu care se confruntă sectorul financiar – bancar în implementarea Basel III, care este un standard mondial despre capital normativ, stress testing, și riscul de lichiditate.
Considerăm că este un moment oportun de a cita în calitate de exemplu alternativ un model de gestionare a lihidităților în cadrul unei întreprinderi comerciale, având în vedere că banca face parte din aceasta categoria a entităților economice [25].
Modelul poartă numele autorilor săi – modelul Miller-Orr – este utilizat în ajustarea nivelului necesar de lichiditate și se bazează pe următoarele ipoteze:
Fluxul de trezorerie se schimbă pe parcursul zilei operaționale: volumul intrărilor și ieșirilor nu este egal.
Se stabilește un interval cu limită inferioară și limită superioară: în existența excesului de numerar instituția cumpără valori mobiliare, și invers în cazul deficitului de numerar.
Două limite de verificare (inferioară și superioară) a nivelului resurselor disponibile reprezintă ‚un coridor’. Atigngerea limitei superioare spune despre exces de numerar, care poate fi investit.
În figura vedem linia ‚return point” este o linie de echilibru: orice operațiune are ca scop revenirea la variantă optimă a gestionării. Fiecare banca comercială stabilește limitele proprii al coridorului.
Fig. 2.1. Coridorul fluxului de trezorerie după modelul Miller-Orr [21, p.132]
Experții independenți au efectuat un studiu aferent impactului crizei mondiale asupra lichidităților bancare [36]. Apreciem datele statistice pentru anul 2009 prezentate în rapoartele lor, din punct de vedere necesității acordării măsurilor specifice sectoarelor, în care până în prezent nu au fost intreprinse modificările bazate pe prevederile a Basel III, având în vedere implimentarea lui treptată în scopul îmbunătățirii lichidității:
Într-un studiu separat efectuat de Ernst & Young la 88% din respondenți a apărut nevoia de a se concentra mai mult pe managementul lichidității după cea mai mare lecția învățată care a fost criza mondială de 2007, dar în unele bănci valorificarea managementului riscului de lichiditate a fost inițiată înainte de criză.
Reprezentanții a băncilor comerciale sunt conștienți, că economia mondială rămâne instabilă, înțelegând că un alt mare eveniment în viitor va testa calitatea managementului lichidității. Așadar, gestionarea lichidității trebuie fi echilibrată cu strategii pe termen scurt și lung.
91% din bănci intervievate au raportat că au majorat rezervele lor de active lichide și încearcă să fie mai puțin dependenți de piața financiară pe termen scurt.
Unele bănci au raportat, că și-au schimbat structurile sale organizatorice, introducând o subdiviziunea adițională: discuțiile aferente elaborării planurilor de finanțare urgentă au servit la transferarea responsabilităților la echipa specială în competența cărei intră managementul lichidității. Astfel, managementul riscului de lichiditate în trecut a fost foarte mult executat de către ALCO, de trezorerie, acum în unele bănci de talie mondială regulile sunt stabilite de către echipa de management a riscului de lichiditate [47].
Încheiem studierea principiilor de modelare a scenariilor de stress cu următoarele sintetizări:
Apariția riscului de lichiditate poate fi influențată de către factori precum interni, atât și externi, dintre care cel cu cea mai mare influența – modificarea a ratei de bază.
Riscul de lichiditate și riscul a ratei dobânzii reies unul din altul, luând în considerație că lichiditatea reprezintă cantitatea resurselor atrase și rata dobânzii – calitatea distribuirii acestor resurse.
Scopul managementului lichidității bancare constă în corelarea termenelor de scadență al activelor și obligațiunilor băncii.
Se prevede, că Regimul rezervelor obligatorii va facilita evidența valorii indicatorului lichidității (Principiul II) prin deținerea și gestionarea eficientă al lichidităților băncii în contul separat deschis la Banca Națională, conform modificărilor în “Regulamentul cu privire la regimul rezervelor obligatorii” [15].
Raportarea pe baza datelor din SNC se diferă de raportarea pe baza SIRF prin acel fapt, că în ultima toate valorile sunt raportate la CNT. Acest mod de raportare se cere de către Organizațiile Financiare Internaționale în cadrul deschiderii liniilor de credit cu scopul determinării capacității acoperii valorii creditului în cazul falimentării debitorului.
2.2. Dealing și forfaiting bancar – noile abordări în procesul de atragere
În afară de capital normativ total banca nu are resurse financiare proprii. Aceste resurse sunt împărțite pe cote, care tot sunt obligațiunile băncii față de investorii săi. Considerăm că există și capitalul operativ, care se formează pe parcursul activităților principale ale băncii din diferența între suma plătită în formă de dobândă pe depozite și suma primită tot în formă de dobândă din acordarea creditelor și care se investește în dezvoltarea și continuarea afacerii.
Diferența se numește marja, din care provin resursele proprii, adică din activitatea operațională. Dacă este consumat este venitul băncii, dacă investit – capital operativ. Banca își extinde limitele marje, și anume din partea activelor, de aceea că evită dependența de o singură sursă de resurse împrumutate, care posibil sunt limitate de condițiile, pe care nu le poate influența. De aceea că dorește să transformă resurse atrase în active, în cazul creditelor, depozitelor interbancare, sau să le cumpără pe piața deschisă în formă de active financiare în scopul tranzacționării sau păstrării până la scadență.
Prin intermediul Bursei de Valori banca investește în sectorul productiv, pentru a crea o zonă proprie de influența teritorial-strategică și simultan financiară, pentru a crea active lichide în scopul obținerii venitului în calitate de acționar. Se investește din capitalul ‘operativ’. În primul rând, sunt formate resurse financiare. Piața secundară facilitează atragerea activelor lichide de către bănci. În proiect aceste active lichide întră în punctul 4 sub denumirea “active financiare deținute pentru tranzacții” [14].
Din partea resurselor atrase banca caută sursele de finanțare stabile și abundente, din partea resurselor gestionate – diversifică utilizarea lor. Gestionarea prudentă a activelor lichide presupune eliminarea riscurilor, care de obicei le însoțesc.
Dacă banca va fi dependentă de o singură sursă de împrumut și va oferi numai depozite și credite, ea nu va putea moderniza sistemele sale informaționale și operațioale, pentru a putea supraviețui în competiția puternică. Banca devine competitivă și acționarii obțin un venit dorit.
De aceea instituții internaționale de împrumut consideră că acționarii trebuie fi cointeresați în dezvoltarea băncii, care vor susține proces de gestionarea activelor pentru a îtări poziția pe o piața anumită și pentru a cuceri noile zone profitabile pe piața intenrnațională.
Există și venitul din comisioane, dar el reflectă numai abilitatea băncii a păstra o imaginea calității înalte pe piața interbancară supraîncărcată de prestatori de asemenea servicii și ofertanți de produse similare, dar nu provine din gestionarea activelor și numai indirect reflectă calitatea administrării lor. De aceea partea comisioanelor din venit nu este atât de mare, dar în analiza comparativă cu alte bănci spune despre competitivitatea băncii și posibilitățile dezvoltării ei pe calea inovativă în metoda creării portofoliului de active.
În acest portofoliu posibil că va fi inclus și forfaiting. În ciuda faptului că forfaiting este un serviciu nou oferit de către bănci exportatorilor moldovenești, acest produs face parte din gama serviciilor acordate clienților corporativi și este ușor în administrarea pentru creditor și clar în condițiile și rapiditatea acordării pentru solicitant, domeniul activității căruia trebuie să fie comerțul internațional. Elaborarea a acestuia tip de credit încă odată manifestă importanța sectorului bancar în dezvoltarea social-economică.
Esența forfaiting-ului constă în cumpărarea de către bancă creanțele importatorului față de exportator. Astfel, banca devine forfaiter, a cărora importator este obligat să plătească aceasta datorie. Toate părțile implicate au avantaje: exportator obține resurse necesare pentru a continua afacerea fără întreruperea în așteptarea plății, se menține relațiile de colaborare, de aceea că datorită băncilor implicate fiecare agent economic va avea resurse necesare în timp potrivit; importator primește marfa (serviiciile) și îi achită din venit după comercializarea ei; banca devine un creditor al importatorului prin intermediul băncii corespondente.
Așadar nu numai exportator dar și banca devine un partener de încredere în afacerile economice internaționale, ce esențial poate influența volumul resurselor disponibile în valuta străină aparținute băncii.
Fig. 2.2. Procedura tipică a tranzacției de forfaiting [29]
În unele surse găsim, că banca care acordă credit forfaiting se numește banca-investitor, și prin acest tip de serviciu creditar oferă pentru fiecare client soluții potrivite, dar nu uniformiste, reieșind din riscul de țară, riscul gestionării lichidității în cadrul băncii corespondente, din mărimea plății, din termenul de rambursare.
Există organizația internațională de forfeiting: membrii obțin avantajul din colaborare cu mai multe bănci corespondente din aproape toate țările dezvoltate ale lumii în cadrul rețelei fără a încheia cu o bancă un contract aparte. În acest sistem de corelații financiar-comerciale banca-membru poate fi precum investitor atât și debitor. A participa în calitate de membru în aceasta organizația înseamnă a descoperi unele posibilități noi în parteneriat internațional și în gestionarea lichidităților bancare în afară pieței interne, simultan cu contribuția în creșterea nivelului de trai. În cazul exporturilor rare cu ajutorul forfaiting-ului sunt rare, taxa de participare va micșora esențial beneficiile din apartenența băncii la aceasta organizație.
Din avantajele forfaiting-ului dintre care sunt procedura simplificată, documentația în calitate de dovadă relațiilor comerciale între părți (poate fi un invoice, o scrisoarea de credit, o copia legalizată de contract între agenți economici, și altele), încheierea rapidă a tranzacției, mărimea mijloacelor solicitate, care poate depăși sute milioane de unități convenționale (depinde de nivelul al lichidității a băncii-investitor), mai atractive, după părerea autorului, sunt:
finanțarea deplină (100%) a exportului;
garantarea plății prin aval bancar emis de banca-debitoare, care presupune acceptarea obligațiilor importatorului față de exportator în schimbul unui comision. Acest tip de garanția bancară ia parte din rândul activelor sigure și lichide și poate fi tranzacționat pe piața secundară.
rata dobânzii poate fi fixă sau flotantă, sau poate fi preschimbată una în altă pe pacursul duratei acordului. Astfel, banca-investitor oferă clientului său exportator serviciul forfating, dar banca-debitor oferă un credit clientului său importator și își asumă datoria lui;
protecția impotrivă fluctuațiilor a ratelor de schimb valutar, ce garantează obținerea venitului maximal din vânzări, și avantajul băncii va consta în acumularea resurselor valutare în contul corespondent al băncii-partenere, în afară de sumă plătită băncii de către exportator pentru acordarea serviciului de forfaiting.
Se cosideră, că prin forfaiting, prin deschiderea liniilor de credit, banca eficient gestionează lichiditatea sa exprimată în valuta străină și are posibilitatea de a atrage resursele financiar-valutare.
Prin exemplul serviciului de forfaiting vedem, că banca comercială este un intermediar specializat și calificat, la care se apelează agenți economici și la nivel internațional. Aceasta specializarea crează marja, crează profitul.
Acționarii nu așa de mult se bucură de dividenzi, cât de perspectivele dezvoltării băncii, de continuitatea afacerii, de descoperirea posibilităților inovative pentru a câștiga piața prin calitatea. Rezultat este atingerea celui mai înalt nivel al calității.
În acest context atragerea lichidităților și gestionarea lor va avea ca scop descoperirea avantajului comparativ. Profituri din gestionarea a lichidităților necesare și efective va fi utilizat în modernizarea sistemelor operaționale, care va întări anume calitatea sa de intermediar financiar. În viitor se prevede ca cursul de dezvoltarea a sectorului bancar va fi în domeniul emiterii a monedei electronice.
Autorul consideră că, carduri bancare, chiar și dacă sunt în forma materializată, țin parte de serviciile bancare, care facilitează utilizarea produselor bancare și influențează rapiditatea circulației lichidității necesare și efective (carduri de debit și de credit). Astfel apariția veniturilor băncilor comerciale va fi transferată din veniturile de dobânzi la altă componentă a bilanțului contabil ce ține de evidența comisioanelor (comisioanele din serviciile prestate, dobânda din produsele acordate).
În viitor, după ce piața va fi saturată de carduri bancare, ele posibil vor avea funcția cheiei (parolei), datorită numărului unic atribuit fiecărui card bancar pentru a implica persoanele particulare la tranzacționarea pe piața bursieră cu produsele financiare, emise de către băncile comerciale, cum ar fi produs structural, certficate de depozit sau conturile escrow, ultimele după esența sa sunt conturi, care se alimentează înainte de inițierea tranzacțiilor bursiere cu ajutorul serviciilor acordate de bancă în calitate de broker.
Ușurarea accesului la tranzacțiile bursiere prin intermediul cardurilor bancare și cu un venit simbolic a investitorului va stimula dezvoltarea pieții de capital, de aceea că un venit neesențial pentru un om de afacere stabil poate fi destul esențial de la început pentru un investitor particular.
Din punct de vedere a competitivității – pentru un întreprinzător nu va fi bine a investi în dezvoltarea afacerii concurentului său, dar pentru altă categoria a investitorilor susținerea entității economice similare va însemna stimul pentru ambele întreprinderi a face fața calității înalte.
Băncile comerciale sunt cei mai importanți jucători pe piața bursieră, dar nu facilitează acest proces de urmărirea standardelor a calității, preferând deținerea a cotei parte din capitalul concurenților săi pentru a obține dividende, și lor nu pasă că sunt concurenți în luptă pentru calitate. Sau poate sunt cofondatorii băncilor „mici” pentru a oferi lor surplusul de lichidități pe piața interbancară.
Depozit interbancar se diferă de creditul interbancar prin rata dobânzii. Dacă bancă comercială X depozitează resursele financiare la altă banca comercială Y, îi oferă ultimii o cantitatea de lichidități pe termen mediu cu o rată dobânzii mai mică, contribuie la dezvoltatrea relațiilor de parteneriat de lungă durată, investește în dezvoltarea sectorului bancar, și ca rezultat la obținerea dividendelor din profitul băncii Y, dacă posedă acțiunile ei.
Astfel, așa numită criza lichidității anului 2009, care a apărut ca consecința a crizei din 2007, nu a afectat băncile comerciale, care nu au administrat active lichide altele decât ale statului și nu au deținut în mare parte alte decât ale altor băncilor comerciale autohtone.
Lichiditățile bancare în Republica Moldova parcurg calea ciclului său prin domeniile de consum, sunt supra asigurate pe o parte cu gaj pe de altă cu normele obligatorie și sunt reinvestite numai în active, în care profit este echilibrat cu riscul posibil.
Autorul consideră că, sectorul bancar trebuie fi implicat treptat în activitatea investițională, pentru a avea la cine să acordă credite (lichiditatea efectivă) și de la cine primi depozite (lichiditatea necesară).
După teoria lui Schumpeter business ciclul este afectat de invenții tehnologice, care presupun schimbări în parcurgerea lichidităților financiarea. Concetrarea resurselor financiare în domeniul recent apărut și avantajos pentru a face investiții pe termen lung croiește alte corelații pe piața de capital. Astfel, apare ipoteza de crearea artificială a situației de criză în scopul distribuției în alt mod al lichidităților bancare.
Banca pe piața bursieră poate obține venit prin acordarea serviciilor în calitate de broker sau prin investițiile sale în sectorul productiv, pentru a mări zona de absorbție a capitalului. Cele mai avantajoase credite, leasing-uri financiare sunt acordate întreprinderilor mari, care la rândul lor au nevoie de resurse financiare oferite de bancă mai mult, decât tranzacționarea pe piața bursieră, și influențează intervalul marjei. Anume pentru aceste clienți banca elaboreaza produse noi specifice sectorului bancar cum ar fi forfaiting descris mai sus.
Colaborarea cu sectorul productiv al economiei este o variantă unică viabilă pentru banca în procesul gestionării lichidității. Dar nu toate băncile au posibilatea de a acorda credite mari. De aceea în atragerea lichidității este important marketing, când vorbim despre resurse atrase de la populație în formă de depozite și relațiile internaționale, pentru a avea acces la liniile de credit din partea instituțiilor internaționale. Acordarea creditelor întreprinderilor mari nu este riscant, de acceea că ele sunt lichide, și paralel banca poate deține o cotă de participare în capitalul întreprinderii. Dobânda la depozite se platește reieșind din suma depozitată, dobânda plătita pentru utilizarea mijloacelor creditare nu depinde de suma creditului, dar de domeniul utilizării, de eficacitatea afacerii în care a fost investită.
Așadar, piața bursieră așteaptă, până când banca comercială va recunoaște misiunea sa importantă de investitor în sector productiv al economiei naționale. (Mai detaliat despre activitatea în cadrul Bursei de Valori a Moldovei autorul va scrie în Capitolul III). În orice alte cazuri, cum ar fi tranzacții speculative banca nu va genera nici o valoarea în plus la lichidități gestionate – numai riscuri și un profit neesențial în comparație cu conjuctura pieței finaciare actuale.
Dacă va fi susținută strategia investițională și va fi creată o zonă de influența, unde capitalul investit va fi controlat datorită portofoliului investițional tranzacționarea în cadrul bursei va genera profit.
Sunt produse noi pe piața secundară, dar includerea lor în portofoliul activelor gestionate nu contribuie la creșterea spread-ului, și sunt după esența sa identice produselor bancare (cum ar fi produs structural) sau emise de către banca (certificate de depozit). Astfel, tranzacțiile bursiere nu oferă lichiditatea necesară, dar oferă posibilitatea alternativă de administrare a excesului de lichiditatea efectivă prin diversificarea portofoliului de active lichide.
În calitatea sa de dealer banca cumpără valorile mobiliare de stat, care sunt de două tipuri: bonuri de trezorerie și obligațiunile de stat. Sunt și certificatele ale Băncii Naționale, prin procurarea cărora banca contribuie la sustragerea surplusului de lichiditatea și menținerea țintei inflației la nivelul stabilit. Procurarea VMS este o contribuția a băncii în păstrarea neschimbatei mărimei taxelor și impozitelor prin finanțarea deficitului bugetar din surplusul lichidității proprie.
La punctul 7 al proiectului cu denumirea „active financiare păstrate până la scadență” se ține evidența anume acestora instrumelor de datorie [14]. În raporturi instituțiilor internaționale aceste active se numesc „active lichide de calitatea înaltă” [36].
După cum se vede din statistica licitațiilor și din datele despre VMS aflate în circulație, colaborarea între statul și bancă se bazează pe vânzarea – cumpărarea a bonurilor de trezorerie.
Aceste instrumente de datorie sunt cu scont, ce este tipic pentru obligațiunile pe termen scurt, când termenul de deținere („înghețarea” lichidității) este compensat de diferența între prețul de vânzare a VMS și valoarea nominală cu care este răscumpărat acest titlul, care și venitul băncii din tranzacționarea pe piața primară.
Bonuri de trezorerie sunt instrumente de datorie pe termen scurt și sunt grupate în trei categorii BT-91, BT-182, BT-364, unde cifrele sunt zilele până la scadența. Investorii procură mai mult BT-182, de aceea că BT-91 nu sunt avantajoase pentru emitent, ale cărora nevoile necesită un timp anumit de administrarea a resurselor financiare. Pe de o altă parte banca – investor ține cont de presiunea inflaționistă și evită procurarea BT-364 în volum mare. Calcularea indicatorilor facilitează procesul de deciderea ale cărei categorii de BT a da preferința.
În literatura de specialitate găsim termenul ‚yield to maturity’ (în continuare – YTM), care va arăta rata dobânzii la un instrument de datorie păstrat până la scadență, reieșind de concepția că valoarea a unei unități convenționale azi este mai mare decât va fi mâine [24, p.111].
i = F – Pd / Pd, (3.1)
unde: i – YTM,
F – valoarea nominală a bonului,
Pd – valoarea prezentă.
‚Yield to maturity’ sau rata dobânzii efectivă curentă se calculează precum pentru obligațiunile cu scont, atât și pentru instrumentele cu prima. Pentru primul tip de titluri calcularea ‚yield to maturity’ nu va prezenta informația completă despre profitabilitatea deținerii a hârtiei de valoare: în formula va fi utilizate numai datele știute din condițiile licitației, adică prețul de vânzare și valoarea nominală, care nu vor crea imaginea despre situația obiectivă, de aceea că pe parcursul deținerii a valorii mbobilare pot interveni modificările a ratei de bază.
În practica bancară este utilizat indicatorul Duration, care este aplicat în procesul determinării a valorii de piață întregului portofoliul sau a unui singur contract; consecutiv se amortizează apariția riscului de piață (descreșterea prețului a valorii mobiliare) prin diversificarea activelor lichide deținute, care pot fi și contractele spot sau forwards.
Există corelația între indicatorul Duration și ‚yield to maturity’:
Banca nu este obligată să pastreze VMS până la termenul de scadență => Analiza dependenței indicatorului Duration de YTM facilitează luarea deciziei oportune privind păstrarea/vânzarea titlurilor pe piața secundară.
În cazul dat se calculează YTM pentru VMS, în scopul determinării costului păstrării a VMS până la scadență, luând în considerație relația invers proporțională între rata dobânzii și Duration.
Duration determină termenul până la scadență, în care valoarea de piață a VMS se va reduce, dacă YTM va crește.
Indicatorul Duration estimează durata intervalului (cât timp?) în care mărimea cuponului va fi deminuată de creșterea a ratei dobânzii. Așadar, Duration poate fi folosit pentru a lua decizia de a vinde sau de a păstra valoarea mobiliară până la scadență („active financiare disponibile pentru vânzare”). Pe parcursul gestionării lichidităților în formula de calcul pot fi introduse și datele prognozate posibile cu scopul creării stress scenariilor cu probabilitatea înaltă.
Din teoria economică se știe, că valoarea de piață a unui instrument cu rată fixă reacționează invers la modificările a ratei de bază [24, p.103]. De exemplu, dacă crește rata de bază, scade prețul instrumentului de datorie. Este ușor de înțeles această relația inversă, dacă o să aducem aminte că în primul rând, prin cumpărarea VMS banca acordă statului un credit. În al doilea rând obligațiunile emise de stat sunt cu rată fixă (poate fi calculat și în cazil ratei flotante, ținând cont de următoarea plată a cuponului și că următoarele plățile ale cupoanelor nu va fi afectate de creșterea a ratei de bază).
Putem să refuzăm utilizarea Duration pentru BT: cel mai mare termenul până la scadența este egal cu un an, și diferența între prețul de răscumpărare și prețul de vânzare poate fi comparată cu prima. Dar pe parcursul trei luni consecutive rata de bază a fost modificată (în creștere) de patru ori.
Teoretic, aceste schimbări permanente au avut impact și asupra prețurilor la BT cu cel mai scurt termen până la scadența. Statul, care menține rata de bază stabilă prin intermediul organelor competente, facilitează decizia investitorului, contribuie la ridicarea rating-ului propriu internațional și obține împrumuturi din partea organizațiilor mondiale cu condițiile flexibile.
Astfel, sectorul bancar trebuie să se dezvoltă cu ajutorul statului, de aceea că în Republica Moldova o cotă parte din volumul cumpărat al VMS aparține băncilor (băncile administrează lichiditatea sa). Statul oferă un venit din deținerea a datoriei destul de relativ în comparația cu alte state-emitente.
Active lichide de calitate înaltă (VMS) sunt:
Convertate în numerar fără pierderi sau cu pierderi neesențiale
Convertate în numerar în cel mai scurt timp necesar
Acceptate pe piața interbancară și de capital
Evaluate clar prin formula de calcularea a prețului disponibilă în sursele publice
Nu iau parte din produsele structurale [37].
Caracteristici de mai sus explică intenția băncii de a include valori mobiliare emise de stat în bilanțul propriu. Nu luăm în considerente Certificate ale Băncii Naționale (în continuare – CBN), care sunt emise de către organul regulatoriu în scopul „absorbției lichidității din piața monetară” [50]. Teoretic, CBN pot fi emise cu termenul de scadență până la un an. În prezent se emit pe termen de patrusprezece zile.
Pe site-ul Băncii Naționale găsim informația următoare: “În condițiile supralichidității sistemului bancar din ultimul timp, Certificatele BNM constituie principalul instrument aplicat de către BNM în această perioadă” [50]. Astfel, presupunem că surplusul lichidităților bancare poate fi reorientat spre activitatea pe piața secundară.
Pentru a investi în valorile mobiliare de stat este necesar:
apelarea la un dealer primar, care va fi o bancă comercială;
solicitarea dealerului primar informația privind comunicatul oficial al Ministerului Finanțelor privind plasarea valorilor mobiliare de stat și rezultatele recente ale licitațiilor de vânzare a valorilor mobiliare de stat;
alegerea tipului de valori mobiliare de stat și termenul dorit;
completarea cererii de participare la licitația de vânzare a valorilor mobiliare de stat, în strictă conformitate cu modelul cererii obținut de la dealerul primar;
deschiderea contului curent la dealer primar;
depunerea în cont curent suma ce reprezintă valoarea totală a valorilor mobiliare de stat cuprinse în cererea de participare la licitație.
După desfășurarea licitațiilor de vînzare a valorilor mobiliare de stat, dealerul primar anunță despre acceptarea sau respingerea cererii și decontează eventualele diferențe de sume. La scadența valorilor mobiliare de stat sau la data plății dobânzilor, dealerul primar va trece la contul sumele valorilor mobiliare răscumpărate la valoarea nominală și dobânzile la obligațiunile de stat.
Lista dealerilor primari publicată pe site-ul Băncii Naționale, reieșind de Criterii se arată în mod următor:
BC ,,MOLDOVA-AGROINDBANK’’ S.A.
BC ,,VICTORIABANK’’ S.A.
BC ,,Moldindconbank’’ S.A.
BC ,,MOBIASBANCĂ – Groupe Societe Generale’’ S.A.
BC ,,ENERGBANK’’ S.A.
BC ,,EXIMBANK – Gruppo Veneto Banca’’ S.A.
,,FinComBank’’ S.A.
BCR Chișinău S.A.
BC ,,EuroCreditBank’’ S.A.
Reglementarea pieței interdealer aparține Băncii Naționale. Prin tranzacționarea cu VMS banca comercială asigură lichiditatea piețelor (primare și secundare) și se protejează de riscul de lichiditate prin diversificarea portofoliului propriu de active lichide. Așadar, câmpul de atragerea a lichidităților se extinde asupra întregului domeniul financiar și cuprinde activitățile băncii în calitate de dealer pe piața primară, și activitățile în calitate de broker pe piața secundară.
CAPITOLUL III. COLABORAREA ÎNTRE SECTORUL BANCAR ȘI BURSA DE VALORI A MOLDOVEI ÎN DOMENIUL AMPLIFICĂRII LICHIDITĂȚILOR BANCARE
3.1. Băncile comerciale – participanți profesioniști pe piața bursieră organizată
Colaboarea între băncile comerciale și Bursa de Valori a Moldovei (în continuare – BVM) are în bază prevederile «Regulamentului cu privire la deținerea de către bănci a cotelor în capitalul unităților economice», conform cărora orice achiziționare prin intermediul pieței bursiere a cotelor cu mărimele specificate în Regulament trebuie fi efectuată numai cu permisiunea de la Banca Națională [6].
BVM la rândul ei răspunde de organizarea și asigurarea a unui loc de întâlnire al cererii și ofertei: în rezultat este obținut cel mai bun preț pentru vânzător și cumpărător. Funcția de bază a bursei de valori este dezvoltarea pieței bursiere organizate, implicarea băncilor comerciale în tranzacții bursiere cu scopul creării infrastructurii mai extinse și acordarea prin intermedierea lor unor servicii ce asigură efectuarea tranzacțiilor civile între participanții pieței a valorilor mobiliare corporative (în continuare – VMC), având ca obiect creșterea economică.
În cadrul bursei se concentrează toată informația aferentă cererii și ofertei la valori mobiliare, ceea ce creează cele mai favorabile condiții pentru determinarea cotațiilor.
Anul fondării Societății pe acțiuni «BURSA DE VALORI A MOLDOVEI» (1994) se coincide cu perioada formării sectorului financiar-bancar național în condițiile sistemului anglo-saxon. BVM, reprezentând o societate pe acțiuni de tip închis, a fost creată cu participarea al 34 de fondatori – participanți profesioniști la piața valorilor mobiliare. Primele negocieri au avut loc la 26 iunie 1995, considerată ziua de naștere a Bursei de Valori a Moldovei. Fiecare membru al BVM este acționarul ei conform prevederilor «Regulilor pieței reglementate Bursei de Valori a Moldovei» – «posedă cu drept de proprietate cel puțin o acțiune a Societății» [9].
În ziua de azi la BVM sunt înregistrate și continuă activitatea sa optsprezece companii de brokeri, dintre care opt sunt băncile comerciale (în calitate de dealeri pe piața primară avem nouă bănci). BC «ProCredit B» S.A. nu intră nici în lista dealerilor, nici în lista brokerilor, de aceea n-are nevoie de telex. BCR Chișinău S.A. și BC «EuroCreditBank» S.A. intră în lista dealerilor primari, dar nu tranzacționează pe piața bursieră, BC «UNIBANK» S.A. invers – nu cumpără VMS, dar prestează servicii în cadrul BVM. BC «Banca Socială» S.A., BC «Banca de Economii» și BC «Comertbank» S.A. nu activează deloc pe piața de capital.
Pentru a explica implicarea unelor bănci în activitatea de dealeri sau de brokeri și poziția altora, care stau la o parte de aceste activități prezentăm mai jos tabelul cu datele publicate pe site-ul Băncii Naționale cu indicatorii de lichiditate la situatia din 30.04.2015, indicată ca «Informația privind activitatea economico-financiară a băncilor din RM» [40].
Tabelul 3.1. Informația privind valoarea indicatorilor lichidității a băncilor comerciale
[Elaborat de autor [40]]
Din tabelul se vede, că aproximativ toate băncile comerciale ale cărora valoarea indicatorului (Principiul I) este mai mare decât 0.60, sunt membrii al BVM. În afară de BC ,,MOBIASBANCĂ – Groupe Societe Generale’’ – indicator este egal cu 0.52. Valoarea indicatorului semnifică, că băncile-membrii a Bursei de Valori la rândul cu activitatea sa de brokeri, cumpăr și vând VMC, care sunt incluse în punctul «valori mobiliare investiționale…» al Regulamentului cu privire la lichiditatea băncii [8].
Banca de Economii S.A și BC ,,UNIBANK’’ S.A., care în prezent sunt strict monitorizate de către Banca Națională arată nivelul lichidității pe termen lung acceptabil: valorile indicatorilor al Principiului II, care depind de suma activelor totale ale bilanțului și de mărimea rezervelor obligatorii, evidențiează scăderea în dinamica activității acestora bănci.
Valoarea indicatorului al Principiului II pentru BC ,,Banca Socială’ S.A. la fel ca și la bănci precedente nu corespunde nivelului stabilit- 4.24% – pe când trebuie să fie egală sau mai mare decât 20%. Indicatorul al Principiului I este egal cu 23.44, ce înseamnă că banca a investit mult și suma activelor băncii prevalează asupra sumei resurselor ei financiare.
Așadar, considerăm, că numai băncile cu nivelul de lichiditate mai mare decât suficient au posibilitatea tranzacționării pe piața reglementată, administrată de SA «Bursa de Valori a Moldovei».
Activitatea Bursei presupune o baza juridică și organizatorică proprie, care contribuie la realizarea proceselor complexe pe piața de capital. Grație susținerii din partea SUA (ajutor acordat prin Agenția Statelor Unite ale Americii pentru Dezvoltare), Bursa de Valori a Moldovei a fost dotată cu tehnologii moderne de tranzacționare.
Având în vedere că BVM până la data de 11 aprilie 2015 a identificat toate societățile pe acțiuni, care corespund cerințelor de admitere spre tranzacționare pe piața reglemenattă conform prevederilor Legii privind piața de capital, avem posibilitatea menționării existenței a unui sistem multilateral de tarnzacționare în cadrul BVM pentru aceea categoria societăților pe acțiuni ale cărora capitalizarea bursieră este mai puțină decât echivalentul în moneda națională la 1 milion de euro calculat la cursul oficilal al Băncii Naționale la data admiterii sau dacă aceasta nu poate fi evaluată. Atunci capitalul propriu al societății trebuie să fie egal cu valoarea sus menționată [5].
Începând cu luna mai 1995 BVM este membru activ al Federației Burselor Euro-Asiatice, creată în 1995 la inițiativa Bursei de Valori din Istanbul, ale cărei obiective principale sunt corelate cu activitatea sectorului bancar:
dezvoltarea pieței de capital a țărilor-membre privind perfecționarea structurii organizatorice;
soluționarea problemelor reglementării și autoreglementării mecanismului pentru brokeri și dealeri;
organizarea unui monitoring eficient;
elaborarea principiilor administrării corporative etc.
Din luna iulie 2008 BVM face parte din Asociația Internațională a Burselor CSI. Asociația a fost fondată la Moscova în anul 2000 cu scopul de a coordona eforturile în ceea ce privește dezvoltarea piețelor financiare din fiecare stat în corespundere cu standardele internaționale.
“La etapa inițială de dezvoltare pentru BVM au fost stabilite cerințe privind mărimea capitalului social. La momentul fondării capitalul social al Bursei constituia 238 000 lei și în prezent acesta constituie 500 000 lei. Normativele suficienței capitalului propriu de 1000000 lei inclusiv a fondului de garanție de 30 la sută din capitalul propriu stabilite de legislație în prezent sunt respectate» [13].
În anul 1998 Bursa de Valori a Moldovei a fondat Depozitarul Național de Valori Mobiliare (în continuare – DNVM) – societatea pe acțiuni necomercială de tip închis. Acest eveniment a coincis cu jubileul de trei ani al primelor negocieri la Bursă.
Odată cu dezvoltarea pieței de capital cota parte de proprietate a BVM s-a micșorat și acțiunile sunt împărțite între participanții DNVM.
Implementarea în 1998 a unui nou sistem de tranzacționare, integrat cu sistemul de depozitare, a permis realizarea garantată și operativă a negocierilor bursiere. Implementarea acestui sistem, la fel ca și crearea DNVM, s-a datorat susținerii companiilor americane Prise Waterhouse și U.S.Agency for International Development.
În luna aprilie 2000 Bursa de Valori a Moldovei a obținut statutul de organizație necomercială de autoreglementare. Fiind organizație de autoreglementare Bursa este o parte componentă a mecanismului unic de reglementare a pieței valorilor mobiliare, înzestrată cu împuterniciri respective, elaborează reguli și standarde ale activității membrilor săi. Însă începând cu anul 2008, ca urmare a modificărilor la legislația cu privire la piața valorilor mobiliare, Bursa a pierdut statutul de organizație necomercială, devenind comercială, și prin urmare pierzând și statutul de organizație de autoreglementare [13].
Mecanismul efectuării negocierilor bursiere este reglementat prin Regulile Bursei de Valori a Moldovei, aprobate de către Comisia Națională a Pieței Financiare (în continuare – CNPF), precum și printr-o serie de regulamente, instrucțiuni, proceduri interne elaborate în acest sens. Încălcările admise în cadrul efectuării tranzacțiilor bursiere sunt examinate de către Comisia disciplinară și/sau Arbitrală a BVM.
Începând cu anul 2000 Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (actual CNPF), în scopul reflectării tendințelor pieței de capital, a lansat indicele bursier CNVM-32. Pe parcursul anilor, baza de calcul a indicelui a fost modificată. (În teoria din domeniu găsim indicele last-year, indicele Paash, indicele Fisher [21, p.350], care se deosibesc prin metodele de calcul.)
Structura Bursei de Valori a Moldovei cuprinde următoarele organe:
Organul suprem de conducere al Bursei este Adunarea generala a Acționarilor.
În perioada dintre adunările generale administrarea reglementată și eficientă a Bursei este efectuată de Consiliul Bursei constituit din 18 persoane alese pe un termen de patru ani.
Consiliului Bursei este compus din trei niveluri:
Președintele Consiliului Bursei
Vice-președintele Consiliului Bursei
Membrii al Consiliului Bursei
Controlul activității economico-financiare a BVM este desfășurat de către Comisia de Cenzori a Bursei, care se subordonează numai adunării generale a acționarilor. Comisia de Cenzori este alcătuită de Președintele al Comisiei de Cenzori a Bursei și Membru al Comisiei de Cenzori a Bursei.
Realizarea eficientă a obiectivelor Bursei este asigurată de Președintele Bursei, care reprezintă Organul Executiv al Bursei.
Activitatea Bursei este realizată nemijlocit de Departamentele acesteia, ele efectuând funcții clar determinate în baza propriilor regulamente privind organizarea și funcționarea, aprobate de Președintele Bursei.
În prezent în cadrul Bursei își desfășoară activitatea următoarele departamente:
Departamentul Listing, Marketing si Cotare efectuează înregistrarea valorilor mobiliare la bursă, examinarea și înscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei. Cota Bursei (listing) permite a depista cele mai sigure și calitative valori mobiliare și contribuie la sporirea lichidității lor. Ca sursă de informare pe piața organizată, Bursei îi este atribuit un rol deosebit în răspândirea oricărei informații referitoare la valorile mobiliare.
Departamentul Clearing și Decontări efectuează clearingul și decontările pentru tranzacțiile cu valorile mobiliare neadmise la DNVM.
Departamentul Sistemul Electronic. În sarcina acestui departament intră supravegherea și susținerea Sistemului Automatizat Integrat de Tranzacționare al Bursei (în continuare – SAIT).
Departamentul pentru Supravegherea Pieței realizează următoarele funcții:
respectarea corespunderii normelor și cerințelor legislației în activitatea Bursei și a Membrilor acesteia;
supravegherea activității Membrilor Bursei;
soluționarea problemelor juridice.
Conform Regulilor Bursei de Valori a Moldovei, calitatea de Membru a Bursei poate fi obținută de persoana juridică autorizată de CNPF numai prin posedarea cu drept de proprietate cel puțin o acțiune emisă de Bursa de Valori a Moldovei [13].
Membrul Bursei desfășurează activitatea de brokeraj sau de dealer, ținând cont de normele și regulamente adoptate de BVM referitor la responsabilitatea financiară și de dotare în vederea operării (fond de risc/fond de garanție în cadrul BVM sau casa de clearing în România)
Cerințele administrativ-organizatorice față de Membru a BVM sunt următoare:
cel puțin doi angajați (agent de Bursă)
să dispună de un cont deschis la banca de decontare indicată de către BVM
Scopul activității al Membrului Bursei este efectuarea tranzacțiilor pentru client pe bază contractului-standard, care se presupune la rând cu confidențialitatea (în numele căruia s-au introdus ordinele de vânzare/cumpărare la BVM și/sau au fost înregistrate cererile de vânzare a pachetului unic de valori mobiliare) primirea instrucțiunii din partea clientului. După ce clientul a transmis instrucțiunea, dar înainte de tranzacționarea, clientul achită în total contravaloarea valorilor mobiliare, pe care dorește să le cumpere sau marja (30%) din valoare acțiunilor, dar nu mai puțin de 10000 lei. Achitarea marjei este permisă pentru tranzacțiile cu acoperire parțială și numai pentru valorile mobiliare admise la DNVM, conform procedurilor de cumpărarea/ vânzarea specială (buy-in/sale-in special).
Când vorbim despre procedura de cumpărarea specială (buy-in special), avem în vedere operațiunea, care constă în introducerea de către Bursă, în ziua următoare zilei de decontare, a ordinelor de vânzare în cont propriu a valorilor mobiliare, implicate într-o vânzare neasigurată cu valorile mobiliare suficiente [13].
Procedura de vânzare specială (sale-in special) este identitică buy-in special, numai că în cazul vânzării Bursa acoperă din contul propriu insuficiența mijloacelor bănești.
Conform prevederilor Legei cu privire la piața valorilor mobiliare există o lista activităților de bază pentru Membrii Bursei [4]:
Brokeraj
Dealing
Administrarea fiduciară a investițiilor
Ținerea registrului
Depozitare
Estimare
Consulting investițional
Underwriting
Clearing și decontare (DNVM)
Activitatea bursieră pe piața valorilor mobiliare
Pe site-urile Bursei și a băncilor comerciale găsim descrierile mai detaliate a anumitor serviciilor de bază, care sunt menționate mai sus. Unele servicii și produse specifice activității bursiere, cum ar fi statistica tranzacțiilor, BVM oferă atât pe suport de hârtie, cât și în format electronic. Pe pagina web a Bursei se poate accesa gratuit statistica tranzacțiilor pentru ultimii 2 ani de activitate, ofertele la vânzare/cumpărare și planul de negocieri zilnic [42].
S-a observat, că, spre exemplu, activitatea de brokeraj și activitatea bursieră pe piața valorilor mobiliare sunt două activități diferite. Bursa supravegheză respectarea de către participanții profesioniști pe piața valorilor mobiliare a regulilor fixate de tranzacționare și oferă un spațiul special amenajat și informația aferentă tranzacțiilor.
Fiind disponibilă informația analitică numai din anul 2013 și având în vedere inactiviatea Bursei pe parcursul 2 luni consecutive, autorul consideră că, studiul efectuat este unul absolut (calitativ) din punct de vedere al dinamicii datelor statistice. Absența celor mai recente datelor se lămurește prin faptul, că Bursa le vinde datele statistice persoanelor interesate conform prevederilor Contractului de prestare a serviciilor bursiere.
Analizând în dinamica volumul tranzacțiilor după volumul total pe secții pentru luna ianuarie 2013, unde valorile mobiliare au fost tranzacționate, putem observa că activității Secției de baza (piața interactivă) îi revine – 93,24% din 100%; restul – 6,76% – caracterizează activitatea Secției Tranzacțiilor Directe.
Dacă o să extindem perioada analizată și o să revenim peste o lună în urmă, putem să observăm că în același Sumarul tranzacțiilor bursiere din noiembrie este reflectată următoarea informația, privind tranzacționarea valorior mobiliare – cota-parte a volumului Secției de Bază continuă să depășească considerabil cota-parte a volumului Secției Tranzacțiilor Directe și constituie 93,82% și, respectiv, 6,18% din volumul bursier [42].
Valoarea în lei a acestor tranzacții bursiere în luna ianuarie a constituit 13,1 mil. lei, depășind de circa 5 ori volumul lunii ianuarie a anului precedent (2,6 mil. lei). În total au fost înregistrate 68 tranzacții cu valorile mobiliare a 21 societați pe acțiuni.
În noiembrie același indicator – valoarea în lei a totalului tranzacțiilor bursiere – este egal cu 112,6 mil. lei, încheiate 137 tranzacții cu valorile mobiliare a 22 emitenți.
Diferența între valorile tranzacțiilor bursiere exprimate în lei poate fi explicată din punct de vedere a capitalizării, titlurile de valoare a cărora au fost tranzacționate. Cele mai scumpe sunt acțiunile băncilor comerciale, dar nu cele mai tranzacționate (după gândirea capitalistă în sensul provenienței a pieței de capital).
Cea mai mare parte din volum pentru ianuarie a revenit tranzacțiilor cu acțiunile ordinare nominative B.C.„Banca de Economii”S.A. (12,1 mil. lei). Acțiunile B.C. „Moldova-Agroindbank” S.A. au continuat să se tranzacționeze la prețul de 1100 lei. Prețul de piață al acțiunilor B.C.„Moldindconbank”S.A. a scăzut cu 2 lei și a constituit 104 lei.
Pentru luna noiembrie datele sunt următoarele: aproximativ 98% din volumul tranzacțiilor (110,6 mil. lei) au constituit tranzacțiile cu acțiunile B.C. “Victoriabank” S.A.
Prețul acestor acțiuni a variat pe parcursul lunii în limitele 15,90 – 21,83 lei pentru o acțiune. Prețul de piață al acțiunilor B.C. “Moldindconbank” S.A. s-a micșorat cu 1 leu și a constituit 89 lei. Prețul acțiunilor B.C.“Moldova Agroindbank”S.A. a scăzut de la 1040 până la 1000 lei [43].
Diferența între prețuri (1040 și 1000) e esențială și după regulă Bursei poate fi explicată în felul următor: cel mai mare volum la cel mai bun preț. Înseamnă că, cererea pentru a procura acțiunile B.C. “Moldova Agroindbank” S.A. a fost înaltă.
Pe piața bursieră există 4 variante creării prețului, când:
volumul valorilor mobiliare oferite se coincide cu prețul propus
volumul valorilor mobiliare oferite nu se coincide cu prețul propus
nici volum, nici preț nu se intersectează
volumul valorilor mobiliare cerute nu se coincide cu diferite prețuri potrivite.
Toate aceste puncte sunt legate de procesul citaționării, când în SAIT sunt logic construite în mod automat toate tranzacțiile posibile, reieșind din art. 40 “Calcularea prețului de piață” al Regulilor Bursei de Valori a Moldovei: “În cazul în care un volum maxim de tranzacții s-ar putea efectua la mai multe prețuri, prețul de piață va fi cel, la care numărul cumulativ de valori mobiliare din ordinele posibile la vânzare va fi egal cu numărul valorilor mobiliare posibile la cumpărare. Dacă această cerință e satisfăcută de mai multe prețuri, atunci se alege prețul vânzătorului” [13].
Punctul 2 de mai sus reprezintă esența, așa numită “variantă de aur”, al activității cotidiene în cadrul Bursei.
Pentru unele variante menționate mai sus sunt următoarele exemple:
Exemplu I: Broker A este vânzătorul – 1000 VM/10 lei.
Brokerii B, C, D sunt cumpărătorii, și respectiv doresc să cumpere 100 VM/8 lei, 500 VM/10,5 lei, 10 VM/15 lei.
Tranzacția va fi efectuată între Broker A (vânzător) și Broker C (cumpărător), pentru că anume acest cumpărător este gată să procure cea mai mare partea din acțiunile oferite de vânzător (500 VM) la cel mai bun preț (10,5 lei).
Exemplu II: Broker A este vânzătorul – 10mln VM/12 lei.
Brokerii B, C, D sunt cumpărătorii, și respectiv doresc să cumpere 4mln VM/11,2 lei, 1 mln VM/11,8 lei, 5 mln VM/11 lei.
Tranzacția va fi efectuată între Broker A (vânzător) și Broker B (cumpărător), pentru că anume acest cumpărător are intenția de a procura acțiunile oferite de vânzător la cel mai bun preț (11,2 lei) din toate volumurile.
Este necesar de a introduce un aliniat din informația analitică bursieră în calitate de exemplu a activității Membrilor Bursei la negocierile lunii ianuarie: „… au participat 10 Membri ai Bursei. Din aceștia, pozițiile de lider au ocupat:
după volumul tranzacțiilor (24,3 mil. lei) – „Victoriabank”;
după numărul tranzacțiilor efectuate (68 tranzacții) – „Gest-Capital”;
după numărul emitenților tranzacționați (4 emitenți) – „Gest-Capital”, „Broker M-D” și „Brokwest”” [42].
Până și dacă informația analitică nu este cea mai recentă, putem face concluzii, că dinamica activității Bursei de Valori a Moldovei este în permanentă creștere, datorită participării băncilor comerciale în calitate de brokeri. Acțiunile sunt tranzacționate constant, ce înseamnă că emitenții și investitorii înteleg profitabilitatea funcționalității pieței bursiere.
Achitarea tranzacțiilor bursiere se trece prin BNM (SAPI). Termenul limită pentru decontarea este T+3, ce înseamnă, că schimbul cu activele bursiere (numerar și valorile mobiliare) va fi finisat complet (clearing – T+6 – „decontări finale” p-u înscrieri aferente trecerii drepturilor de proprietate) nu mai târziu de 7 zile, inclusiv ziua inițierii tranzacției (T).
Precum emitentul, atât și investitorul au acces la activitatea Bursei numai prin intermediului agențiilor de brokeraj, ce înseamnă, că tranzacțiile vor fi efectuate promt, cererea și oferta va fi întâlnite și prelucrate în cel mai profitabil mod, reieșind din regulile bursiere și interesului brokerului, pentru că majoritatea profesioniștilor pe piața valorilor mobiliare se activeaza prin contract de comision (există și contracte de mandat) încheiate între emitent (investitor) și compania de brokeraj.
Prin consultarea surselor disponibile s-a observat, că în total pentru luna ianuarie 2013 au fost efectuate 47 tranzacții cu acțiunile a 11 emitenți, și cea mai mare partea a acestor tranzacții a fost cu valorile mobiliare al întreprinderilor din sectorul productiv al economiei. Chiar dacă prețul acțiunilor se fluctuează, ca în cazul prețului acțiunilor societății din Cahul „Orizontul-Lux”, care s-a micșorat de la 2 lei pînă la 1 leu în luna respectiva, atât emitentul, cât și investitorul sunt protejate de mișcări speculative după prevederile art. 42 din Regulile a BVM, unde este stabilit plafonul maxim admis a variației prețului, care în listing este egal cu -/+ 25% în raport cu prețul de referință al ședinței precedente, dar pe o perioadă nu mai mare de o lună [42].
În aceeași perioada cele mai tranzacționate au fost acțiunile companiei din Chișinău S.A. „Dalia” (25 tranzacții la prețul de 20 lei), care se cunoaște că face parte din sectorul productiv (confecții de tricotat).
În Secția Tranzacțiilor Directe au fost înregistrate tranzacții cu pachete unice prin intermediul licitațiilor cu strigare, oferte publice pe piața secundară, tranzacții în conformitate cu condițiile speciale și vînzarea acțiunilor ce aparțin unitaților administrativ-teritoriale.
Prin intermediul licitațiilor cu strigare (pachete unice) au fost realizate acțiunile a 7 emitenți în sumă de 516,5 mii lei. Ca pachet unic au fost vîndute 22,83% din acțiunile companiei din Orhei „Coloana auto la prețul de 10,15 lei per acțiune. Prețul acțiunilor companiei din Chișinău „Întreprinderea de transporturi auto nr.1” a rămas stabil la nivelul de 10 lei.
În cadrul ofertei publice ofertantul S.R.L. „Moldprodinvest” a procurat 15,06% din acțiunile societății „Întreprinderea pentru colectarea cerealelor din Rediul-Mare” cu 10 lei per acțiune. De asemenea, o persoană fizică a procurat 22,46% din acțiunile companiei „Automobilist-Bălți” la prețul de 0,50 lei per acțiune. În conformitate cu condițiile speciale a fost înregistrată o tranzacție de cumpărare-vînzare a 23,66% din acțiunile companiei „RTS-Spicușor” la prețul de 0,50 lei per acțiune [42].
Lista valorilor mobiliare, înregistrate la Bursă la finele lunii ianuarie a fost constituită din 1008 societăți pe acțiuni, inclusiv 11 companii înscrise la Cota Bursei. La moment, ținând cont de schimbările în cerințele față de capitalizarea a societăților de acțiuni, lista nu a fost publicată.
A fost utilă analiza informației de pe site-ul Bursei cunoașterea unor actelor legislative și normative din domeniul, prin prizma cărora urmăream ultimele realizări în evoluția metodelor aplicate în procesul de tranzacționare a valorilor mobiliare de către băncile comerciale. Ultimele schimbări în Regulile BVM au fost în anul 2008. Înseamnă că pe parcusul 6 ani regulile bursiere demonstrează viabilitatea sa și sunt utilizate eficient în practică. Totuși înainte de a pătrunde în esența lor (ca și orice regulile), ele trebuie să fie respectate de către toți participanți:
Activitatea Bursei de Valori a Moldovei este reglementată de către CNPF. Când sunt elaborate legile noi, Bursa la rândul său adoptă actele normative interne, reieșind din prevederile noilor Legi.
Sistemul Automatizat Integrat de Tranzacționare (SAIT) este nucleul Bursei. Funcționalitatea tehnică a SAIT-ului se menține de un Departament specializat.
În Capitolul V „Regulile de operare a sistemului de tranzacționare și de negocieri la Bursă” al Regulilor BVM, se prevede că „În cazul implementării la Bursă a sistemului de tranzacționare de la distanță, Bursa va stabili reguli și norme suplimentare pentru reglementarea accesului Membrilor la SAIT” [13].
Acces direct în SAIT se efectuează prin intermediul unui terminal (PC) – sunt introduse cotațiile și raportate tranzacțiile pentru ședința de tranzacționare. Pentru fiecare tip de valori mobiliare se efectuează o ședința de tranzacționare aparte.
Ședința de tranzacționare se începe de la ora 10:00. Perioada de la 10:00 până la 11:00 se numește perioada prețului deschis, când sunt introduse ordinele limite de vânzare/cumpărare. După ora 11:00 pot fi introduse numai ordinele limite de cumpărare. Prin aceste divizări pe perioade a ședintei de tranzacționare Bursa protejează interesele investitorului de ofertele speculative. Sesiunea durează până la 13:30, când se finisează în mod automat în SAIT cu procesul de citaționare (confruntarea de către SAIT a cererilor și ofertelor, în urma căreia se identifică toate tranzacțiile posibile).
În informația analitică au fost menționate două secții, în care sunt tranzacționate valori mobiliare. Prin informația redată în tabel, am încercat să accentuiez trăsături specifice ale fiecărei secției (tot depinde de tipul ordinului de Bursă).
Tabelul 3.2. Particularitățile executării al diferitelor ordinelor de Bursă
[Elaborat de autor]
Asupra ordinelor directe nu se extinde regula de aur a Bursei: cel mai mare volum la cel mai bun preț.
În practica internațională ordinele directe se execută în cadrul pieței „la ghișeu”, Over-the-Counter, (în continuare – OTC) ce înseamnă că piața este localizată la birourile brokerilor, dealerilor și emitenților de valori mobiliare. Piața „la ghișeu” (= piața de negocieri = piața interdealer = bursa electronică) oferă emitentului lichiditatea necesară la momentul potrivit, eleminând comisioanele bursiere, condițiile listing-ului, barierele reglementărilor abundente.
În principiu, piața secundară este organizată în felul următor:
piața bursieră, unde cumpărătorii și vânzătorii de titluri de valoare întâlnesc într-un loc pentru a efectua afacerea;
dealerii, care participă în procesul de vânzare – cumpărare din oficiile sale și sunt interconectați prin infrastructura computirizată, știind prețurile unui altuia. Ca exemplu poate servi activitatea National Association of Securities Dealers Automatic Quotation (în continuare – NASDAQ).
Frederic S. Miskin, economist american contemporan consideră, că “piața bursieră este la fel competitivă ca și OTC” [24, p.157].
Dezvoltarea pieței de capital nu poate substitui cererea la creditul bancar, care în prezent este lider la capitolul ofertei de lichidități pentru dezvoltarea antreprenoriatului în Republica Moldova. Un model alternativ de atragerea lichidității poate fi profitabil pentru agenți economici (societăți pe acțiuni), și invers pentru instituții financiare care oferă credite, atât la nivel local, precum și la nivel global. Poate de aceea băncile comerciale promovează produsele creditare destul de intensiv în comparație cu serviciile, care pot presta în calitatea de brokerii bursieri.
Totul va deveni clar, dacă o să începem de la metodele alternative utilizate de către băncile comerciale pentru a atrage lichidități. Pentru a efectua investițiile de lungă durată, este necesar surplus de lichiditate. Dacă banca, nici ea nu este un obiect ar unor investiții, dar gestionează resursele financiare împrumutate de la instituțiile financiare internaționale în formă de credit, cel mai efectiv mod de administrare al lichidității va fi acordarea produselor creditare cu marja de acoperire, care va crea profit.
Cea mai oportună ieșirea din situația dată va fi urmărirea continuă a politicii investiționale a statului, scopului căruia constă în crearea climatului investițional binevoitor pentru invesțiile străine directe.
Permanent sunt elaborate la nivelul macroeconomic măsurile moderne, care asigură atingerea obiectivelor a politicii investiționale a statului (anume la acest domeniu, este atașată activitatea băncilor comerciale pe piața bursieră. Și ele sunt:
Elaborarea și aplicarea unor mecanisme eficiente de integrare a sectoarelor producătoare și a celui financiar întru încurajarea creșterii economice, deținerea acțiunilor băncilor de către agenții nebancari și invers;
Încheierea acordurilor multilaterale privind coordonarea activităților de piață;
Transformarea acordurilor multilaterale în investiții prin consolidarea în continuare a sistemului bancar cu piața de capital și crearea unui sistem adecvat de asigurare a depunerilor, chiar prin utilizarea instrumentelor a piețelor monetare, cu condiție suficienței lichidității.
Implementarea integrală unui serviciu de depistare a cazurilor de spălare a banilor și a mecanismelor de prevenire a fenomenelor respective (cum ar fi FATCA pentru contribuabilii SUA).
Politica investițională este direcționată spre restructurarea sectorului real al economiei, crearea climatului favorabil pentru investitorii autohtoni și străini, care ar asigura majorarea plasamentelor investiționale în modernizarea fondurilor fixe și relansarea economiei naționale.
Obiectivul pioritar a politicii investiționale este asigurarea unui climat investițional de natură a încuraja și atrage investitorii străini, care va cuprinde următoarele elemente:
Crearea cadrului legislativ (în cazul dat “Legea cu privire la piața valorilor mobiliare”);
Orientarea factorilor de producere din țară spre atragerea investițiilor străine;
Eliminarea barierilor artificiale în lansarea activităților de producere cu participarea capitalului străin;
Informarea investitorilor privind oportunitățile investiționale;
Acordarea serviciilor calitative de consulting investițional, interfețe cu alte instituții, soluționarea operativă a dificultăților întâmpinate de investitorii străini;
Stimularea transparenței;
Încurajarea implicarii populației, ca sursa importantă de investiții;
Asigurarea credibilității Republicii Moldova ca stat în care investițiile sunt protejate de riscuri și pot fi tranzacționate în formă de titlurile de valoare pe piața secundară.
S-a constatat, că ultimele două sunt posibilitățile ascunse a pieței bursiere.
Bursa oferă posibilitatea alternativă și mai flexibilă privind amplasarea profitabilă al surplusului de lichidități. Un factor important este interdependența piețelor primare și secundare. Corporațiile dobândesc fondurile noi numai când valorile mobiliare ale acestora sunt vândute pe piața primară. Totuși, piața secundară joacă un rol important din punct de vedere a mărimii fondurilor, care va obținte în viitor un emitent:
În primul rând, prin ușurarea procesului de vânzare a instrumentelor financiare, se generează numerarul – e o cale spre creșterea lichidității a hârtiilor de valoare;
În al doilea rând, piața secundară determină prețul instrumentelor financiare vândute de către emitent pe piața primară. De aceea că, firmele care cumpără hârtiile de valoare al emitentului pe piață primară vor fi gată să plătească nu mai mult decât prețul prognozat (așteptat) pe piața secundară;
Prețul înalt al valorilor mobiliare pe piața secundară asigură emitentului un preț și mai înalt pe piață primară al emisiei suplimentare. În consecință, se mărește capitalul emitentului.
Serviciile prestate de participanți profesioniști pe piața valorilor mobiliare nu sunt așa răspândite la moment dat ca serviciile care le acordă clienților săi băncile comerciale, care la rândul lor tot sunt participanți profesioniști pe piața valorilor mobiliare.
Cea mai impotantă funcția a Bursei este transferarea fondurilor disponibile la sectorul productiv! Cel care posedă de exces transferă la cel care are ‘an investment opportunity’. Ambii obțin profit: primul din activitatea investițională, al doilea din activitatea productivă.
Ca partea pieței financiare, Bursa este un loc, unde sunt efectuate transferuri de capital (surplusul de lichidități) la cei care resimt nevoia de capital, unde se întâlnesc cererea și oferta.
Cred că populația va fi deprinsa de facilitățile acordate de Bursă, dacă aș exista un sistemul de operarea on-line asemănător Internet Banking-ului.
Până când piața bursieră din Republica Moldova se bazează pe cadrul legislativ puternic (investițiile trebuie fi protejate), simultant strict (pentru că înainte de a fi protejate, investițiile trebuie fi atrase). În Marea Britanie piața bursieră „Unlisted Securities Markets” nu este reglementată deloc, și sunt tranzacționate, de obicei, acțiuni foarte lichide, dar tranzacțiile nu sunt protejate de riscuri mari [23, p.85].
Actualmente profitul BVM constă în mare parte din diferite tipuri de comisioane colectate.
Scopul investițiilor este obținerea profitului, și dacă entitatea economică, în cazul dat S.A. „Bursa de Valori a Moldovei”, nu este liberă în luarea deciziilor promte.
Spre exemplul, NASDAQ, care a fost creată în 1971, are capitalizarea bursieră de 790 miliarde USD. În anul 1995 o cotă – 4902 de participanți, dintre care 85 din cele 100 de firme americane cu creșterea cea mai puternică [21, p.205].
Subliniând transparența tranzacțiilor bursiere și profitabilitatea obținută de către participanții pe piața de capital, s-a încercat argumentarea importanței (obiectivele principale) activității Bursei de Valori a Moldovei în cadrul proceselor financiar – bancare.
În Republica Moldova managementul lichidităților nu este o practică uzuală, în toate aspectele sale. Totuși găsim pe site-ul Bursei informația ca și unitățile administrativ-teritoriale sunt implicate în tranzacționări bursiere: „ A fost efectuată o tranzacție de vînzare a acțiunilor ce aparțin unităților administrativ-teritoriale. Primăria s. Crișcăuți raionul Dondușeni a vândut pachetul de 1,94% din acțiunile companiei „Întrerpinderea de reparație și deservirea tehnicii” la prețul de 14 lei per acțiune” [42].
Oportunitatea reinvestirii lichidităților bancare
Considerăm că, pe termen lung, este extrem de importantă cunoașterea tuturor tehnicilor și instrumentelor de gestiune a lichidității aplicate în prezent în alte țări, una dintre care e înscrierea în listingul bursier.
Managementul lichidităților include toate activitățile pe care băncile comerciale le efectuează pentru a asigura o disponibilitate maximă a numerarului și un randament optim al investirii lichidităților excedentare.
Managementul lichidităților are trei faze:
Mobilizarea numerarului. În această fază, banca acționează pentru a converti, cât se poate de repede, drepturile sale financiare în numerar și pentru a depune numerarul în conturi trezoreriale (bancare), astfel încât acesta să fie disponibil pentru decontarea ordinelor de plată, atunci când este necesar.
Controlul eliberării numerarului. Banca menține în contul propriu numerarul necesar plății pasivelor, până la ultimul termen în care poate face decontările, fără a implica penalitați de întârziere. Această strategie poate fi denumită plăți „exact la timp”.
Investirea lichidităților excedentare. În intervalul când numerarul este ținut în conturile, banca îl poate investi în hârtii de valoare pe termen scurt, purtătoare de dobândă.
Managementul lichidităților poate fi foarte avantajos pentru băncile comerciale prin:
oferirea veniturilor suplimentare prin investirea numerarului imobilizat;
reducerea, și chiar eliminarea, necesității împrumuturilor pe termen scurt;
economisirea costurilor cu dobânda aferentă banilor împrumutați;
îmbunătățirea ratingului de creditare al băncii pe plan internațional;
reducerea costurilor tranzacțiilor, datorită faptului că permanent va fi la dispoziția un volum necesar de lichiditatea operativă.
standardele referitoare la monitorizarea activităților de dealer și de broker;
revizuirea și schimbarea periodică a politicii de investire în hârtii de valoare, atunci când este necesar.
Cea mai capitalizată companie la Bursa de Valori a Moldovei (BVM) este B.C. “Moldova Agroindbank”S.A (în continuare – MAIB).
“Valoarea de piață a acesteia a depășit un miliard de lei (1 037 634 000 lei), conform Clasamentului capitalizării bursiere la situația din 31 octombrie curent, estimează agenția de rating și evaluare "EVM-Consulting"”[43].
Capitalizarea bursieră totală a primelor 10 clase de acțiuni din Clasamentul capitalizării bursiere este de cca 4,7 mlrd lei, astfel cota celei mai scumpe companii constituie peste o cincime. Totodată, capitalizarea bursieră a B.C. "Moldova Agroindbank" S.A. reprezintă mai mult de jumătate din capitalizarea bursieră cumulativă a tuturor băncilor comerciale care au intrat în clasament.
Tabelul 3.3. Clasamentul capitalizării bursiere, total istoric BVM (la situația din 31.10.2014) [43]
MAIB ca cea mai mare bancă din Moldova, posedă de un volum maxim al activelor – de peste 14,767 mlrd de lei, precum și al creditelor și depozitelor. Prețul de piață a unei acțiuni a B.C. "Moldova Agroindbank" S.A. constituie în jur de 1000 lei.
Capitalizarea bursieră reprezintă valoarea de piață a capitalului social al unei societăți pe acțiuni aflate în circulație la Bursa de Valori, altfel spus – cursul curent bursier al acțiunilor societății înmulțit cu numărul de acțiuni aflate în circulație pe această piață. Pentru piața bursieră din Moldova, “Estimator-VM” aplică o formulă specială, care prevede calculul capitalizării bursiere ca suma capitalizărilor tuturor acțiunilor tranzacționate vreodată în regim interactiv la bursă [43].
Banca comercială în calitate de dealer, pentru a investi în titlurile de valoare a altor societăți pe acțiuni din sectorul productiv, apelează la anumite modele moderne pentru a genera lichiditatea.
Instrumentele financiare ale pieței monetare ca de obicei au viteza de circulație mai mare decât instrumentele financiare pe termen lung, de aceea și sunt mai lichide.
Conform actelor normative interne ale Băncii, tehnica de atragere a lichidității se împarte în trei tipuri de activități și portofolii. În scopul evaluării riscurilor și calculării rezultatelor financiare, activitățile de trezorerie, care implică riscuri investiționale pe piață de capital, sunt separate în următoarele tipuri:
Activitățile de trading – activitățile, prin care banca își asumă activ riscuri de piață pe cont propriu prin tranzacționarea instrumentelor financiare respective cu scopul de a obține venit din fluctuațiile prețurilor din piață. Exemple de astfel de activități sunt portofoliul de poziții valutare deschise și portofoliul de valori mobiliare, destinate comercializării și investițiilor pe termen mediu și lung. Aceste activități sunt evaluate cu o periodicitate stabilită la prețul curent din piață financiară. Evaluarea la prețul de piață se efectuează cel puțin zilnic pentru PVD și cel puțin săptămânal pentru portofoliul de valori mobiliare.
Activitățile non-trading – activități, prin care se hedgează riscurile de piață de capital. Exemple de astfel de activități servesc încheierea unor tranzacții de hedging a riscului ratei dobânzii, efectuarea operațiunilor de schimb valutar cu clienții băncii.
Alte activități de trezorerie – activități, care sunt efectuate în numele băncii și țin în marea parte de cash management: plasarea surplusurilor de lichidități în investirea lor în valori mobiliare. Aceste activități sunt evaluate prin metoda ratei efective a dobânzii.
În prezent pieței de capital autohtone îi lipsește nu numai diversitatea instrumentelor tranzacționate, dar și un tip de profesioniști pe piața valorilor mobiliare, cum ar fi dealeri. În calitatea de dealeri, profesioniști pe piața valorilor mobiliare, care tranzicționează din contul propriu pentru a atinge interesele proprie, activează numai băncile comerciale. Poate de aceea, că au suficientă lichiditatea, care poate genera și mai multe lichidități. Actualmente, când societatea mondială alege pretutindeni efectuarea plăților fără numerar, lichiditatea exprimată în hârtiile de valoare va contribui la dezvoltarea pieței bursiere și integrarea acestei în piață de capital internațională. Și ca consecințe – performanțele în politica investițională și creșterea durabilă a economiei Republicii Moldova.
Bursa asigură cel mai scurt și eficient circuit între economiile sau surplusul temporar de capital al celor care doresc să investească pe termen mediu sau lung (fie că este vorba de firme, fonduri, bănci comerciale, companii de asigurare sau de simple persoane particulare) și nevoile de finanțare ale întreprinzătorilor sau ale societăților comerciale. Bursa devine astfel o partea componentă a sistemei financiar-bancare, reprezentând o alternativă la creditul bancar prin aplicarea modelelor moderne de atragerea și gestionarea lichidității:
Mai mult de jumătate de participanți profesioniști pe piața bursieră sunt băncile comerciale;
Utilizarea instrumentelor eficiente și competitive de plăți fără numerar și a altor operțiuni fără numerar, ce țin de investițiile pe termen lung contribuie la creșterea eficienței pieței financiare, la dezvoltarea stabilă și dinamică a economiei naționale și la integrarea acesteia în sistemul financiar global.
Organizmul comercial cu centrul de clearing și decontări este un sistem de management deschis, sensibil la tempul de dezvoltarea economiei internaționale.
Fig. 3.1. Caracteristica operațiunilor de hedging [Elaborat de autor]
Produse financiare de trezorerie sau instrumente derivate (derivative) se emit în forma de contracte financiare, prețurile cărora sunt dependente de (derivă din) un anumit activ de bază (acțiuni, obligațiuni, valuta) sau de indicii a pieței financiare. În practica bancară în cadrul operațiunilor Forex sunt utilizate:
Spot – un contract, care prevede schimbul a două valute la o rată stabilită, cu livrarea valutei la a doua zi după data tranzacției;
Forward – un contract, care revede schimbul a două valute la o rată de schimb valutar prestabilită, cu livrarea valutei efectuată cu cel puțin o zi după data spot;
Swap – un contract, care reprezintă o înțelegere de a schimba pentru o perioadă de timp două valute la o rată stabilită, implicând cumpărarea/vânzarea unei valute simultan cu vânzarea/cumpărarea aceeași valute la o dată în viitor. Acest tip de contract este compus dintr-un contract spot și unul forward sau din două contracte forward.
Istoric așa s-a întâmplat că instrumentele derivate au fost inventate în scopul hedgerii (protecției) al operațiunilor de cumpărare sau vânzare a activelor mobiliare în viitor cu un preț asigurat (pre-aranjat), ca un acord bilateral împotriva modificărilor de preț sau împotrivă operațiunilor speculative.
În istoria mondială a tranzacțiilor bursiere una dintre cele mai importante strategii ale operațiunilor de hedging a fost inventată în jurul anului 2001.
Tabelul 3.4. Instrumentele investiționale [Elaborat de autor]
Până atunci piețele de capital au fost în declin aproximativ de un an, afectate de spargerea ‚Tech bubble’. Piața de urs nu avea sfârșit. Investitorii doreau să facă o întoarcere absolută, și în cazul când piețele bursiere se stagnau. Ei au apelat la speialiști, care au aplicat o strategia de hedging – în deosebire de fondurile convenționale (tradiționale) pe termen lung, operațiunile de hedging sunt mai mobile în vederea luării deciziilor, astfel câștigând din schimbarea căderii a prețurilor. Pe măsură ce piața de urs continua să există, fondurile de hedging se amplificau cu numerar [23, p.89].
În prezent instrumentele derivative cum ar fi spot, forward, swap și opțiunea sunt des uitlizate în operațiunile Forex pe piața interbancară, piața cu cele mai flexibile prețurii: contractele se încheie pe termen scurt.
În timp ce fondurile tradiționale stau neschimbate în medie de un an, fondurile de hedging cumpără dimineața și vând în după-amiaza. “În unele cazuri au fost înregistrate comenzi de cumpărare și vânzare a valorilor mobiliare într-o oră în aceeași bursă!” [23, p.90]. A fost o perioadă, când cel mai mare fond de hedging, GLG, a efectuat 5% din totalul tranzacțiilor în cadrul FTSE 100 [23, p.91].
Fig. 3.2. Analiza SWOT al activității BVM [Elaborat de autor]
Cu timpul operațiunile de hedging au evoluat din spread-betting și operațiunile pe piață derivativelor în investițiile în hârtiile de valoare. Ce este foarte benefic pentru orice economie – sunt create fonduri de investiții. De exemplu, „ Fondul dinamic internațional, care are ca scop realizarea veniturilor mari și stabile pe termen lung prin investirea în eurobonduri. Investițiile sunt realizate la nivel global, fără restricții cu privire la țară, monedă sau sector; iar fluctuațiile semnificative de preț pe termen scurt sunt acceptate” [23, p.91].
Participanții la aceste fonduri sunt membrii a unui strat al societății moderne, preocupația este managementul la nivelul abordărilor științifice a deciziilor investiționale. Pentru evaluarea riscului investițional se utilizează principiul evaluării sensibilității valorii de piață a investiției prin calcularea indicatorului Duration. Se consideră, că în Republica Moldova existența asemănătorii elitei investiționale va stimula creșterea economică.
Înseamnă că, Bursa cuprinde în sine două viziuni bipolare în punct de vedere a facilităților oferite de către ea:
Obținerea profitului prin operțiunile de cumpărarea/vânzarea a dobânzii (operațiunile speculative);
Crearea profitului prin mișcarea organică a surplusurilor de lichidități din sectoarele cu surplus la sectoarele cu deficit – investițiile pe termen lung în sectorul productiv al economiei naționale.
Diversificarea instrumentelor tranzacționate oferă un avantaj pentru ambii viziuni de mai sus, dar simultan crește riscul de operațiunile speculative, de la care fiecare participant poate fi protejat la orice moment conform Regulilor Bursei de Valori a Moldovei, care prevăd oscilațiile maxime a prețurilor și alte măsuri contra riscului.
După părerea autorului, Bursa reflectă, dar nu participă în procesul de dezvoltare a economiei naționale. Se presupunem că după ce surplusul de lichiditate va fi investit, în scopul obținerii și a mai multor venituri, va fi create fondurile de investiții, în scopul extinderii spațiului teritorial al investițiilor.
Primul pas spre luarea deciziilor investiționale este acumularea capitalului. Bursa de Valori a Moldovei, care reprezintă o piața bursieră organizată poate fi deschisă pentru o generația nouă de investitori autohtoni, prin liberalizarea accesului la tranzacțiile bursiere, prin atitudinea loială față de veniturile pe termen scurt prin inovații, prin intoleranța față de spălarea banilor și finanțarea terorismului și prin asimilarea bunelor practicilor internaționale. Pentru că toate aceste acțiunile creează o imaginea, un brand.
Considerăm că, viitorul colaborării eficiente între băncile comerciale și Bursei de Valori a Moldovei va fi bazat pe modernizarea sistemelor informaționale și de comunicare în scopul prevenirii riscurilor, în diversificarea instrumentelor financiare tranzacționate.
Dintre cele mai noi instrumente financiare, care ar putea fi tranzacționate pe piața bursieră din Republica Moldova sunt certificatele bancare de depozit și produs structural, care au caracteristici asemănătoare precum cu acțiuni atât și cu obligațiuni.
Certificatul bancar de depozit este o valoarea mobiliară, care atestă depunerea mijloacelor bănești în bancă și dreptul deținătorului certificatului de primire a sumei depunerii și a dobânzii aferente la expirarea termenului stabilit [21, p.260]. Certificatul bancar de depozit ca un activ emis de către banca comercială are anumite avantaje:
Transformarea promtă în numerar, dar cu pierderea a partei din dobândă. La fel ca și în cazul rezilierii contractului de depozit între bancă și client înainte de termen.
Negociabilitatea – pot fi vândute și transformate oricând până la data scadenței. Dreptul de proprietate poate fi transferat noului proprietar, acesta fiind îndreptățit să primească întreaga sumă la sfârșitul perioadei care a fost convenită între bancă și depunătorul inițial.
Ca și în cazul altor hârtiilor de valoare, certificatele bancare de depozit reprezint un model alternativ de a crea venitul din cumpărarea/vânzarea a dobânzii. Activele lichide își schimbă forma sa (cash <=> titlurile de valoare) în dependența de valoarea a dobânzii (în cazul certificatelor bancare de depozit și al instrumentelor derivate), cuponului (în cazul obligațiunilor și a altor tipuri de valori mobiliare emise de Stat), dividentelor (în cazul acțiunilor al Societăților pe Acțiuni).
Din exemplul certificatelor bancare de depozit se vede ca banca comercială la rândul cu activitatea sa în calitate de brokeri, investitori și vânzători sunt și emitenți a hârtiilor de valoare altor decât acțiunile proprii.
Din rândul instrumentelor emise de către banca ia parte produs structural. Denumirea ‘produs structural’ indică structura lui compusă din opțiunea și obligațiunea. Opțiunea constituie aproximativ 40% din costul total al produsului structural. Anume pentru această parte va fi calculată și achitată dobânda la termenul de scadență (din figura de mai jos se vede – 3 ani), dar numai în cazul utilizării profitabile a resurselor financiare obținute de către emitent. Așadar opțiunea încorporată în produs structural va oferi cumpărătorului dreptul la dobândă și nu va obliga pe emitent să-și plătească. Din acest punct de vedere, comparăm produs structural în primul rând cu acțiunea ordinară, la care se plătește dividende, reieșind din rezultatele anului de gestionare; și în al doilea rând cu obligațiunea, cuponul căruia egal cu ‘zero’, când suma investită în procurarea produsului structural se restituie în mod obligatoriu la scadența. Astfel, în cazul când părțile nu câștig, ele nici nu pierd – principiul obligațiunii cu cupon egal cu zero oferă garanția bilaterală.
Elaborarea produsului structural este argumentată de posibilitatea intrării pe piața secundară a traderilor particulari, care neavând posibilitatea tranzacționării în cantități mari au acces la active lichide, simultan furnizând resurse financare ‘libere’ celor care au necesitate și contribuind la gradul de lichiditate a produsului.
Produs structural poate fi comparat cu un depozit bancar. Există un avantaj special pentru emitent: în viitor prin dezvoltarea pieței bursiere în Republica Moldova, banca în calitate de emitent a produsului structural, va avea posibilitatea atragerii resurselor în mod promt și în volum necesar cu mult mai rapid, decât prin operatorii, care deservesc persoanele fizice.
Un specialist perfectează un nou contract de depozit aproximativ în șapte minute. Pe când plasarea titlurilor de valoare pe piața secundară nu este o procedura de lungă durată (probabil), depinde de durata perioadei de înregistrare și de atribuire fiecărui titlu un cod ISIN. Atribuirea acestuia cod este la fel ca și semnarea contractului de depozit de către bancă, care indică apartinența valorii emitentului.
Deponentul, semnând contract asumă responsibiltățile, principală constă în păstrarea funcției de proprietar al contractului. Rezilierea contractului de depozit se durează, și se reține 1% în plus cu reținerea dobânzii calculate la 3 sau 12 luni, în dependența de tipul depozitului. Așadar posesorul are posibiliatea să vândă produs structural pe piața bursieră, în aceasta situația banca va fi protejată de retragerea resurselor. Dar, de obicei, produsele structurale sunt păstrate pînă la scadență. În cazul produsului structural funcția de proprietar al contarctului poate fi ‘vândută’. Desigur, rezilierea este argumentată de situație de fors major; în orice caz deponentul va primi dobânda în mod stabilit în contract. Dar din altă parte, emitent (în cazul dacă este o bancă comercială) va dori să pastreze imaginea sa, și prețul opțiunii la răscumpărarea a valorii mobiliare va fi mai mare cu 40% menționate sus. La moment tranzacționând pe piața bursieră băncile comerciale țin cont de riscuri implicite, examinând cu atenție experiența internațională.
Produs structural este exclus din rândul activelor lichide de calitate înaltă, de aceea că este un instrument al pieței de capital cu termen lung. Calitatea produsului depinde de rating-ul emitentului, de aceea că este un instrument financiar de datorie. Și simultan are trăsătura a unui acțiuni – aduce profit posesorului în dependența de performanțele emitentului. Totuși considerăm că există un dezechilibru în caracteristi produsului structural: dacă luăm aparte opțiunea, o să primim o cantitate de mijloace bănești, pierzând în valoare pe parcursul 3 ani. În situația, când valoarea opțiunii la maturitate este mai mare, produs structural are trăsături similare cu depozit cu capitalizare: dobânda se capitalizează.
Fig. 3.3. Componența produsului structural [31]
Pe parcursul colectării informației a fost observată actualitatea temei implicării băncilor comerciale în tranzacții pe piață de capital. Opinia autorului s-a format prin vizitarea a mai multor paginilor web, dintre care site-urile al revistelor periodice, cum ar fi “B&F – Profit” cu informația despre BC „Banca de Economii”S.A., cota parte a căruia în mărime de 56,7% până când aparține Statului, “Capital Market”, care este o pubilcație a Comisiei Naționale a Pieței Financiare – cu proiecte noi în domeniul managementului lichidităților.
Este știut că, managementul lichidității devine în ce mai flexibil, datorită implicării băncilor în tranzacțiile bursiere și se îmbogățește cu metodele moderne de atragere a lichidităților. Se presupunem, că după numerar, valorile mobiliare, inclusiv cei, care sunt emise de stat și BNM, sunt lichide, ce înseamnă că pot fi tranzacționate pe piața bursieră și generează profit în formă de dividende și cupoane, avem posibilitatea de a confirma importanța parteneriatului reciproc între Bursei de Valori a Moldovei și sectorul financiar-bancar. În viitor acest parteneriat posibil că va fi transformat în pârghia economică la nivelul politicii pe termen lung al statului.
În primul rând, prin volumul entităților economice, hârtiile de valoare ale cărora sunt tranzacționate pe piața de capital cu ajutorul băncilor, piața bursieră reflectă dinamica proceselor economice în țară – societățile pe acțiuni sunt principalii contribuabili ale Statului, au interes în dezvoltarea infrastructurii și în forță de muncă calificată și sănătoasă. Intermediarul în atingerea acestor obiective în relațiile între agenți economici și statul servește drept bancă comercială, în calitate de cumpărător – investitor. În rândul său, banca are posibilitatea acoperii a unei părți din cheltuieli operaționale prin tranzacționarea profitabilă acțiunilor altor emitenți.
În prezent pe piața bursieră este tranzacționat numai un singur tip a titlurilor de valoare, ca cel mai ușor transferabil în numerar, cel mai lichid. Este vorba de acțiuni, dar în legislația este prevăzută posibilitatea tranzacționării și cu obligațiunile. După părerea președintelui ședințelor bursiere de tranzacționare, administratorului SAIT Domnului Valeriu Rusnac – toate tranzacțiile bursiere au la bază sensul pur economic, adică lichiditatea întreprinderii. Dacă lichiditatea atrasă prin intermediul pieței bursiere va fi alocată în procurarea noilor tehnologii, echipamentelor know-how, întreprinderea va deveni „lichidă”, și atunci banca va avea în portofoliul tranzacțiilor sale diferite instrumente pieței de capital, cum ar fi chiar și instrumentele de hedging. Astfel, găsim încă o definiție pentru termenul „lichiditatea”.
Bursa oferă transparența tranzacționării. De fiecare dată banca-broker sau banca-dealer ține cont de două active – valori mobiliare și nivelul lichidității lor. Toate tranzacțiile sunt efectuate prin intermediul unui sistem informațional special SAIT.
În opinia autorului, rolul băncilor comerciale în crearea climatului investițional favorabil constă în calitatea serviciilor oferite în colaborarea cu alte investitori pe piața bursieră.
După volumul entităților economice, hârtiile de valoare a cărora sunt tranzacționate pe piața de capital, Bursa reflectă dinamica creșterii economice în țară – societățile pe acțiuni sunt contribuabili importanți ale statului, au interes în dezvoltarea infrastructurii și în forță de muncă calificată și sănătoasă. Intermediarul în atingerea acestor obiective în relațiile între agenți economici și statul servește banca comercială, unde după regulile bursiere în spațiul special amenajat se întâlnesc vânzătorii și cumpărătorii-investitori.
A fost de folos analiza informației de pe site-ul Bursei cunoașterea unor actelor legislative și normative din domeniul, prin prizma cărora urmăream ultimele realizări în evoluția metodelor aplicate în procesul de tranzacționare a valorilor mobiliare. S-au utilizat datele statistice ale Bursei de Valori și ale Băncii Naționale, cazurile aplicării indicatorului Duration, care vor fi utilizate în viitor, când în cadrul Bursei de Valori a Moldovei vor fi tranzacționate instrumente de datorie financiară.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Managementul lichidității devine în ce mai flexibil, datorită aplicării instrumentelor financiare inovative și se îmbogățește prin experiența proprie. Și dacă se presupunem, că după numerar, valorile mobiliare corporative sau ale cărora emitent este statul sunt nu numai lichide, ce înseamnă că sunt ușor și rapid transferabile în numerar cu costuri minimale, dar încă oferă proprietarilor dreptul la valoarea adăugată, avem posibilitatea de a confirma importanța activității băncilor comerciale în calitate de dealer și/sau broker pe piața de capital, cu perspectiva evaluării acestuia sector (financiar-bancar) în pârghia macroeconomică.
Cooperarea între băncile comerciale și companiile de asigurări nu a fost abordată în aceasta lucrarea. Totuși, vedem un viitor comun în unele aspecte, având în vedere că acționarii unor băncilor comerciale sunt simultan și acționarii companiilor de asigurări. Rezultatele deja tradiționale sunt asigurarea gajului, rezultatele recente – promovarea produselor de asigurări prin intermediul sucursalelor băncii. Gestionarea fondurilor investiționale se planifică pe viitor. Toate aspecte comune sunt necesare, adică cerute de clienții băncilor comerciale [26].
Din punct de vedere perspectivei colaborării fructuoase, există posibilități, care vor îmbunătăți managementul lichidităților bancare. Așadar, dezvoltarea pieței de asigurări nu va substitui produsele bancare, dar va completa cu instrumente de siguranța impotrivă riscurilor aferente finanțării expoturilor și impotrivă riscurilor speculative.
Consecințele inițierii de către organul regulatoriu a consultației publice privind modificarea și completarea Regulamentului cu privire la lichiditatea băncii va facilita activitatea băncilor în acest domeniu. În contextul dat benchmarking bancar poate fi util în scopul diminuării costurilor aferente adaptării prevederilor.
Autoritățile internaționale responsabile de supravegherea financiară, băzându-și pe rezultatele favorabile a stress testărilor asupra lichidității, nu exclud posibilitatea deschiderii filialelor a unor bănci în străinătate. Banca de Reglementare Internațională, Banca Mondială, FMI, etc. susțin actualitatea gestiunii riscului de lichiditate.
Prin întărirea poziției sale de intermediar financiar, banca comercială va promova și în continuare tranzacții fără numerar, ușurând accesul la Internet Banking și controlând viteza de circulație a resurselor financiare, care contribuie la perceperea riscului de lichiditate.
Punctul slab în gestionarea lichidităților bancare constă în structura acționariatului, care decide să investească sau nu în dezvoltarea produselor și serviciilor bancare în continuare.
După cum se vede din tema abordată, băncile comerciale atrag și gestionează lichiditățile proprii în cadrul activităților tradiționale și investiționale:
În calitate de dealer primar banca comercială contribuie la lichiditatea pieței de capital și îmbunătățește portofoliul propriu de active lichide de calitate înaltă.
În calitate de broker banca comercială pe piața bursieră stabilește relații de lungă durată între investitori și producători prin îndeplinirea funcției sale macroeconomice, care constă în dirijarea fluxurilor de capital.
În calitate de debitor banca comercială în activitatea sa tradițională crează profit din marja. Din venitul obținutbanca comercială investește în managementul calității și în extinderea rețelei proprii de marketing.
În calitate de creditor banca comercială ține cont de criza financiară, care s-a început în 2007, devenind criza lichidității în 2009, și gestionează prudent resurse creditare, evitând tranzacțiile riscante cu derivative financiare pe piața secundară, protejindu-și proprietatea sa intelectuală.
BIBLIOGRAFIE
ACTE LEGISLATIVE ȘI HOTĂRÂRILE GUVERNULUI
Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei, nr. 548- XIII din 21 iulie 1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.56-57/624.
Legea instituțiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.78-81/199, cu modificări și completări.
Legea privind societățile pe acțiuni, nr.1134-XIII din 02.04.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.1-4/1, cu modificări și completări.
Legea Republicii Moldova cu privire la piața valorilor mobiliare, nr. 199-XIV din 18.11.1998. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.183-185/655, cu modificări și completări.
Legea privind piața de capital, nr.171 din 11.07.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.193-197/665.
II. INSTRUCȚII ȘI MATERIALE METODOLOGICE
Regulamentul cu privire la deținerea de către bănci a cotelor în capitalul unităților economice, nr. 81 din 09.04.1998. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 49, cu modificări și completări.
Regulamentul cu privire la sistemul automatizat de plăți interbancare, nr. 53 din 02 martie 2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 39-42.
Regulamentul cu privire la lichiditatea băncii, nr.265 din 17.12.2009. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 27-28.
Regulile Bursei de Valori a Moldovei. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 37-40/125.
Regulile Depozitarului Național de Valori Mobiliare al Moldovei (în redacție nouă) În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 54-55/224.
Regulamentul cu privire la expunerile „mari”, nr.240 din 09.12.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr. 17-23/97.
Hotărârea Consiliului de Administrație al B.N.M. cu privirea la nivelul ratelor dobânzilor Băncii Naționale a Moldovei și la norma rezervelor obligatorii, nr. 119 din 30 aprilie 2015. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.110-114.
Regulile pieței reglementate – Bursei de Valori a Moldovei, nr. 23/3 din 08.05.2015. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr. 115-123/758.
Proiect al B.N.M. cu privire la modificarea și completarea Regulamentului cu privire la lichiditatea băncii, 2015. http://www.bnm.md (citat 15.04.2015).
Proiect al B.N.M. cu privire la modificarea și completarea Regulamentului cu privire la regimul rezervelor obligatorii, 2015. http://www.bnm.md (citat 28.04.2015).
Criterii privind selectarea băncilor în calitate de dealer primari și evaluarea activității lor, 2015. http://www.bnm.md (citat 25.04.2015).
Ghidul investitorului în valori mobiliare de stat, 2015. http://www.mf.gov.md (citat 25.04.2015).
MONOGRAFII, ARTICOLE, MANUALE
Laurent B. From Basel 1 to Basel 3. The Integration of State-of-the-Art Risk Modeling in Banking Regulation. http://www.docin.com (vizualizat 30.03.2013).
Ramos T. Commercial banking. London: Oxford University Press, 2010. 200 p.
Țâu N. Strategii promoționale ale relațiilor economice internaționale. Chișinău: ULIM, 2009. 316 p.
Botnari N., Baurciulu A. Finanțe Manual. Chișinău: ASEM, 2010. 423 p.
Krugman P., Obstfeld M. International economics: Theory and Policy. New York: Pearson Addison Wesley, 2003. 754 p.
McKenzie I. English for Business Studies. London: Cambridge University Press, 2010. 191p.
Mishkin F. The economics of money, banking, and financial market 5th ed. New York: Pearson Addison Wesley, 1997. 720 p.
Țâu N. An introduction to economics and the economic theory. Chișinău: ULIM, 2011. 229 p.
Bancassurance MAIB: Partener în asigurare http://www.maib.md/ro/Bancassurance/ (vizualizat 08.06.2015).
Bursa de Valori a Moldovei a obținut licență și autorizație pentru activitate pe piața de capital. http://www.wall-street.md/bursa-de-valori-a-moldovei-a-obtinut-licenta-si-autorizatie-pentru-activitate-pe-piata-de-capital (vizualizat 23.05.2015).
Finance’s contribution to GDP — another sleight of hand? 2012. http://criticallegalthinking.com (citat 05.05.2015).
How does a Forfaiting Transaction work? http://www.crediteuropebank.com/bank-relations/forfaiting.html (vizualizat 01.04.2015).
Institutional relations. http://itfa.org/about-us/functions/institutional/ (vizualizat 25.04.2014).
Lamb K. An Introduction To Structured Products. http://www.investopedia.com (vizualizat 28.04.2015).
O abordare alternativă a intermedierii financiar. http://www.wall-street.md/o-abordare-alternativa-a-intermedierii-financiare (vizualizat 26.05.2015).
Sustainability news. http://www.bloomberg.com/bcause (vizualizat 26.05.2015).
The Federal Reserve and the financial crisis, 2013. http://www.federalreserve.gov (vizualizat 23.04.2013).
Would a Gold Standard Have Worsened the 2008 Financial Crisis? http://www.forbes.com (vizualizat 29.04.2013).
SURSE STATISTICE ȘI PRACTICE
Republic of Moldova: Financial System Stability Assessment—Update. IMF Country Report 2008. http://www.imf.org/external (vizualizat 18.05.2015).
Basel III: International framework for liquidity risk measurement, standards and monitoring. Basel Committee on Banking Supervision, 2010. http: //www.bis.org/publ/bcbs188.pdf (vizualizat 21.04.2015).
Resursele și utilizările produsului intern brut pentru ianuarie-septembrie 2014. http://www.statistica.md (citat 11.05.2015).
Cererea și oferta de valută străină pe piața valutară în luna aprilie 2015. http.www.bnm.md (vizualizat 26.05.2015).
Informația privind activitatea economico-financiară a băncilor din RM la situația din 30.04.2015. http.www.bnm.md./IAEFB.xls (citat 22.05.2015).
Buletin informativ despre totalurile tranzacțiilor consolidate cu valori mobiliare de stat pe piața secundară pe perioada 11.05.2015 – 15.05.2015, 21.05.2015. http://www.bnm.md/md/trading_treasury_bills (vizualizat 23.05.2015).
Analiza lunară a tranzacțiilor bursiere. http://www.moldse.md (vizualizat 18.11.2014).
Clasamentul capitalizării bursiere. http://www.maib.md/ro/news/59542/ (vizualizat 03.12.2014).
Companiile de Brokeri Înregistrate la Bursa de Valori a Moldovei. http://www.moldse.md (vizualizat 19.05.2015).
Condițiile de primire, perfectare și restituire a depozitelor destinate persoanelor fizice. http://www.maib.md/ro/depozite-persoane-fizice (vizualizat 26.05.2015).
Lista Dealerilor primari pe piața valorilor mobiliare de stat. http.www.bnm.md./index(4601)-1.pdf (citat 15.05.2015).
Measuring and managing liquidity risk. http://www.ey.com/Publication/vwLUAssets/pdf (vizualizat 12.12.2014).
Moldova in the World Factbook. http://www.cia.gov (vizualizat 24.04.2013).
Tarifele pentru deservirea persoanelor fizice în cadrul BC "Victoriabank" S.A. http://www.victoriabank.md/file/2015/Tarife (vizualizat 18.05.2015).
Valorile mobiliare de stat aflate în circulație. http://www.bnm.md/md/outstanding_government_securities (vizualizat 23.05.2015).
BIBLIOGRAFIE
ACTE LEGISLATIVE ȘI HOTĂRÂRILE GUVERNULUI
Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei, nr. 548- XIII din 21 iulie 1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.56-57/624.
Legea instituțiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.78-81/199, cu modificări și completări.
Legea privind societățile pe acțiuni, nr.1134-XIII din 02.04.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.1-4/1, cu modificări și completări.
Legea Republicii Moldova cu privire la piața valorilor mobiliare, nr. 199-XIV din 18.11.1998. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.183-185/655, cu modificări și completări.
Legea privind piața de capital, nr.171 din 11.07.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.193-197/665.
II. INSTRUCȚII ȘI MATERIALE METODOLOGICE
Regulamentul cu privire la deținerea de către bănci a cotelor în capitalul unităților economice, nr. 81 din 09.04.1998. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 49, cu modificări și completări.
Regulamentul cu privire la sistemul automatizat de plăți interbancare, nr. 53 din 02 martie 2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 39-42.
Regulamentul cu privire la lichiditatea băncii, nr.265 din 17.12.2009. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 27-28.
Regulile Bursei de Valori a Moldovei. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 37-40/125.
Regulile Depozitarului Național de Valori Mobiliare al Moldovei (în redacție nouă) În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 54-55/224.
Regulamentul cu privire la expunerile „mari”, nr.240 din 09.12.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr. 17-23/97.
Hotărârea Consiliului de Administrație al B.N.M. cu privirea la nivelul ratelor dobânzilor Băncii Naționale a Moldovei și la norma rezervelor obligatorii, nr. 119 din 30 aprilie 2015. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.110-114.
Regulile pieței reglementate – Bursei de Valori a Moldovei, nr. 23/3 din 08.05.2015. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr. 115-123/758.
Proiect al B.N.M. cu privire la modificarea și completarea Regulamentului cu privire la lichiditatea băncii, 2015. http://www.bnm.md (citat 15.04.2015).
Proiect al B.N.M. cu privire la modificarea și completarea Regulamentului cu privire la regimul rezervelor obligatorii, 2015. http://www.bnm.md (citat 28.04.2015).
Criterii privind selectarea băncilor în calitate de dealer primari și evaluarea activității lor, 2015. http://www.bnm.md (citat 25.04.2015).
Ghidul investitorului în valori mobiliare de stat, 2015. http://www.mf.gov.md (citat 25.04.2015).
MONOGRAFII, ARTICOLE, MANUALE
Laurent B. From Basel 1 to Basel 3. The Integration of State-of-the-Art Risk Modeling in Banking Regulation. http://www.docin.com (vizualizat 30.03.2013).
Ramos T. Commercial banking. London: Oxford University Press, 2010. 200 p.
Țâu N. Strategii promoționale ale relațiilor economice internaționale. Chișinău: ULIM, 2009. 316 p.
Botnari N., Baurciulu A. Finanțe Manual. Chișinău: ASEM, 2010. 423 p.
Krugman P., Obstfeld M. International economics: Theory and Policy. New York: Pearson Addison Wesley, 2003. 754 p.
McKenzie I. English for Business Studies. London: Cambridge University Press, 2010. 191p.
Mishkin F. The economics of money, banking, and financial market 5th ed. New York: Pearson Addison Wesley, 1997. 720 p.
Țâu N. An introduction to economics and the economic theory. Chișinău: ULIM, 2011. 229 p.
Bancassurance MAIB: Partener în asigurare http://www.maib.md/ro/Bancassurance/ (vizualizat 08.06.2015).
Bursa de Valori a Moldovei a obținut licență și autorizație pentru activitate pe piața de capital. http://www.wall-street.md/bursa-de-valori-a-moldovei-a-obtinut-licenta-si-autorizatie-pentru-activitate-pe-piata-de-capital (vizualizat 23.05.2015).
Finance’s contribution to GDP — another sleight of hand? 2012. http://criticallegalthinking.com (citat 05.05.2015).
How does a Forfaiting Transaction work? http://www.crediteuropebank.com/bank-relations/forfaiting.html (vizualizat 01.04.2015).
Institutional relations. http://itfa.org/about-us/functions/institutional/ (vizualizat 25.04.2014).
Lamb K. An Introduction To Structured Products. http://www.investopedia.com (vizualizat 28.04.2015).
O abordare alternativă a intermedierii financiar. http://www.wall-street.md/o-abordare-alternativa-a-intermedierii-financiare (vizualizat 26.05.2015).
Sustainability news. http://www.bloomberg.com/bcause (vizualizat 26.05.2015).
The Federal Reserve and the financial crisis, 2013. http://www.federalreserve.gov (vizualizat 23.04.2013).
Would a Gold Standard Have Worsened the 2008 Financial Crisis? http://www.forbes.com (vizualizat 29.04.2013).
SURSE STATISTICE ȘI PRACTICE
Republic of Moldova: Financial System Stability Assessment—Update. IMF Country Report 2008. http://www.imf.org/external (vizualizat 18.05.2015).
Basel III: International framework for liquidity risk measurement, standards and monitoring. Basel Committee on Banking Supervision, 2010. http: //www.bis.org/publ/bcbs188.pdf (vizualizat 21.04.2015).
Resursele și utilizările produsului intern brut pentru ianuarie-septembrie 2014. http://www.statistica.md (citat 11.05.2015).
Cererea și oferta de valută străină pe piața valutară în luna aprilie 2015. http.www.bnm.md (vizualizat 26.05.2015).
Informația privind activitatea economico-financiară a băncilor din RM la situația din 30.04.2015. http.www.bnm.md./IAEFB.xls (citat 22.05.2015).
Buletin informativ despre totalurile tranzacțiilor consolidate cu valori mobiliare de stat pe piața secundară pe perioada 11.05.2015 – 15.05.2015, 21.05.2015. http://www.bnm.md/md/trading_treasury_bills (vizualizat 23.05.2015).
Analiza lunară a tranzacțiilor bursiere. http://www.moldse.md (vizualizat 18.11.2014).
Clasamentul capitalizării bursiere. http://www.maib.md/ro/news/59542/ (vizualizat 03.12.2014).
Companiile de Brokeri Înregistrate la Bursa de Valori a Moldovei. http://www.moldse.md (vizualizat 19.05.2015).
Condițiile de primire, perfectare și restituire a depozitelor destinate persoanelor fizice. http://www.maib.md/ro/depozite-persoane-fizice (vizualizat 26.05.2015).
Lista Dealerilor primari pe piața valorilor mobiliare de stat. http.www.bnm.md./index(4601)-1.pdf (citat 15.05.2015).
Measuring and managing liquidity risk. http://www.ey.com/Publication/vwLUAssets/pdf (vizualizat 12.12.2014).
Moldova in the World Factbook. http://www.cia.gov (vizualizat 24.04.2013).
Tarifele pentru deservirea persoanelor fizice în cadrul BC "Victoriabank" S.A. http://www.victoriabank.md/file/2015/Tarife (vizualizat 18.05.2015).
Valorile mobiliare de stat aflate în circulație. http://www.bnm.md/md/outstanding_government_securities (vizualizat 23.05.2015).
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Lichiditati Bancare Modele Moderne DE Atragere Si Gestionare Eficienta (ID: 141836)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.