. Lichidarea Societatilor Comerciale. Etapele Lichidarii din Punct de Vedere Economic Si Contabil

CAPITOLUL I

Delimitari privind lichidarea societatilor comerciale

I.1. SCURT ISTORIC

Activitatea comerciala, adica activitatea de producere si circulatie a marfurilor si serviciilor, se intemeiaza pe anumite raporturi juridice stabilite intre comercianti, in special raporturi juridice contractuale. Prin asemenea raporturi juridice se realizeaza aprovizionarea tehnico-materiala si desfacerea marfurilor,executarea de lucrari si prestarea de servicii.

Desfasurarea normala a activitatii comerciale impune ca toti comerciantii care si-au asumat obligatii, in baza raporturilor juridice la care participa, sa isi execute aceste obligatii in stricta conformitate cu contractele incheiate.

Inca de la inceputul activitatii comerciale, cand au aparut si dificultatile financiare inerente acesteia, s-a pus problema reactiei fata de un atare comerciant a carui activitate necorespunzatoare cangreneaza activitatea comerciala. Atitudinea fata de un asemenea comerciant nu a fost intotdeauna aceeasi; ea a fost in functie de anumite conceptii care s-au manifestat de-a lungul vremii.

Evolutia conceptiilor privind tratamentul comerciantilor in dificultate

Perioada veche (antica). Dreptul roman a consacrat primele reglementari, care, prin perfectionarea lor, au dus mai tarziu la institutia falimentului.

Fara sa faca distinctie intre comercianti si necomercianti, dreptul roman a reglementat situatia juridica a datornicilor, inlocuind executarea asupra persoanei debitorului cu executarea asupra patrimoniului acestuia, dupa procedura executarii fiscale.

Creditorii erau trimisi in posesia bunurilor debitorului, in vederea vanzarii lor in masa. Bunurile debitorului, in totalitatea lor, reveneau adjudecatarului care se oferea sa plateasca cea mai mare cota din creantele creditorilor.

Vinderea in bloc a bunurilor atragea dupa sine “infamia”, de care datornicul scapa numai prin cesiunea bunurilor in favoarea creditorilor.

Perioada Evului Mediu. Traditia dreptului roman a fost pastrata si dezvoltata in dreptul medieval, in special in statutele oraselor italiene Genova, Florenta si Venetia.

In aceasta perioada, procedura avea un caracter personal si corporatist si se aplica numai comerciantilor, nu si necomerciantilor.

Comerciantii se bucurau de anumite avantaje privind obtinerea creditelor. Cei care abuzau ori nu puteau restitui la scadenta sumele imprumutate erau tratati cu severitate, fiind considerati infractori. Ei erau sanctionati cu inchisoarea si supusi unor actiuni degradante. Una dintre aceste actiuni de discreditare a falitului era distrugerea, in prezenta tuturor negustorilor, a bancii, adica a mesei pe care erau expuse marfurile.

O prima reglementare care a pus bazele institutiei falimentului o reprezinta Ordonanta din 1673 emisa de Ludovic al XIV-lea. Aceasta ordonanta, inspirata de reglementarile italiene, privea comertul terestru, insa cuprindea si dispozitii referitoare la “Falimente si bancrute”.

Perioada moderna. Prima reglementare completa si sistematica a falimentului s-a realizat prin Codul comercial francez din 1807.

Sub influenta lui Napoleon, nemultumit de comportamentul unor furnizori ai armatei, regimul falimentului consacrat de Codul comercial a fost deosebit de intransigent. Prin noua reglementare se urmarea realizarea a doua scopuri: un scop imediat, constand in asigurarea platii creantelor creditorilor si pedepsirea falitului, si un scop mediat, care viza asanarea activitatii comerciale.

Codul comercial francez organiza o procedura de lichidare a bunurilor falitului si de distribuire a sumelor rezultate intre creditorii falitului. In acest scop, toate bunurile falitului erau puse sub sechestru, cu privarea falitului de a administra si dispune de aceste bunuri. Cat il privea pe falit, acesta era incarcerat in inchisoarea datornicilor ori retinut la domiciliul sau pe durata procedurii. In plus, debitorul declarat in faliment era decazut din anumite drepturi profesionale si civile, iar in cazul savarsirii unor fapte pagubitoare pentru creditori, el era sanctionat penal pentru infractiunea de bancruta. Prin urmare, procedura falimentului reglementata in Codul comercial francez, urmarea, pe de o parte, apararea colectiva si egalitara a intereselor creditorilor si, pe de alta parte, eliminarea din activitatea comerciala a celor descalificati prin esecul activitatii lor.

Reglementarea falimentului a fost apreciata ca si “cucerire epocala”, ca o forma de executare colectiva, intemeiata pe principiul egalitatii creditorilor, in care se imbinau armonios interesele acestora, cu acelea ale creditului general.

Conceptia Codului comercial francez a fost preluata si de Codul Comercial italian din 1882 si, prin intermediul sau, de Codul comercial roman din 1887.

Perioada contemporana. Incepand din a doua jumatate a secolului nostru, conceptia privind tratamentul aplicabil comerciantului in dificultate a suferit schimbari importante. A fost fundamentata o noua conceptie, care a abandonat ideea de faliment.

Pornindu-se de la realitatile contemporane ale activitatii comerciale, s-a admis ca existenta unor dificultati financiare in activitatea comerciantului, care nu totdeauna ii sunt imputabile, nu trebuie sa duca in mod necesar la disparitia comerciantului in cauza.

Asa a aparut ideea necesitatii organizarii unei proceduri legale de redresare judiciare a activitatii, care sa asigure supravietuirea comerciantului care merita sa fie salvat. Se intelege ca, pentru cazul cand procedure redresarii nu da rezultate, urmeaza sa se aplice procedura de lichidare judiciara, cu consecinta disparitiei comerciantului care a esuat in afacerea sa. Incercarile de perfectionare a procedurii legale aplicabile comerciantului in dificultate au mers si mai departe. S-a imaginat chiar o faza prealabila, de redresare, si anume faza prevenirii si reglementarii amiabile a dificultatilor financiare a comerciantului.

Noua conceptie privind tratamentul legal aplicabil comerciantilor in dificultate si-a gasit expresia in dreptul francez, care prin adoptarea a trei legi a consacrat “dreptul intreprinderilor in dificultate”. Asa cum rezulta din reglementarea legala, dreptul intreprinderilor in dificultate urmareste patru obiective: prevenirea dificultatilor, redresarea intreprinderilor in situatii compromise, lichidarea intreprinderilor ale carei dificultati financiare sunt iremediabile, sanctionarea conducatorilor culpabili.

Reglementarea tratamentului aplicat comerciantilor in dificultate in Romania

De-a lungul vremii, in Romania au existat mai multe reglementari legale privind tratamentul comerciantilor in dificultate. Fiecare din aceste reglementari a fost expresia conceptiei epocii in care a fost adoptata.

Vechiul drept romanesc. Primele legiuri ale vechiului drept romanesc cuprindeau anumite dispozitii referitoare la faliment.

Codul Caragea reglementa falimentul in Partea III, Capitolul VIII, “Pentru imprumutare si datorie”. Potrivit acestui cod, daca datornicul mofluzeste, adica ajunge in stare de faliment, el trebuie sa capete “milostivirea creditorilor”. In caz contrar, datornicul era considerat “mofluz prefacut”, adica falit bancrutar. Mofluzul putea sa faca o cesiune a bunurilor in favoarea creditorilor (“darea averii”).

Codul Calimach reglementa falimentul in anexa I “Despre randuiala cursului creditorilor”. Procedura falimentului, denumita “tratarea cursului creditorilor”, cuprindea: deschiderea concursului prin publicarea edictului (sentinta declarativa); carmuirea averii supusa concursului creditorilor; limpezirea infatisatelor sume de datorii (creantele declarate); clasificatia pretentiilor desavarsit limpezite; procesele pentru potimisirea in clase (contestatii privind stabilirea cauzelor de preferinta); impartirea averii concursului; sfarsitul sau desfiintarea concursului.

Condica pentru comerciu. Reglementarea cuprinsa in Condica pentru comerciu, adoptata in 1840, este considerata prima lege romaneasca completa a falimentului. Ea reprezenta o traducere a dispozitiilor privitoare la faliment din Codul comercial francez, in forma nodificata prin legea din 28 mai 1838. Aceasta reglementare s-a aplicat in Muntenia, iar din 1864 si in Moldova.

Codul comercial din 1887. Folosind ca model Codul comercial italian din 1882, Codul comercial roman se mentinea pe linia traditiei Codului comercial francez.

Codul comercial roman a consacrat institutiei falimentului Cartea III “Despre faliment “, art. 695-888. In conceptia Codului comercial, falimentul era considerat ca o procedura de executare silita asupra bunurilor comerciantului debitor, care a incetat plata datoriilor sale comerciale, al carei scop era satisfacerea creantelor tuturor creditorilor. Urmind conceptia clasica, art.695 C.com. prevedea ca procedura falimentului este aplicabila numai comerciantilor.

Falimentul era declarat prin hotarire judecatoreasca, la cererea debitorului sau a creditorilor, precum si din oficiu (art.695-729 C.com.). Ca urmare a declararii falimentului, falitul pierdea dreptul de a administra si dispune de bunurile sale; datoriile falitului deveneau exigibile, cursul dobinzilor si urmaririle individuale ale creditorilor erau suspendate. In plus, falitul putea fi arestat si ii era interzis sa paraseasca domiciliul fara permisiunea judecatorului sindic; el era decazut din anumite drepturi profesionale si civile.

Procedura falimentara consta in urmatoarele operatiuni: stabilirea activului (constatarea, conservarea si intregirea activului); stabilirea pasivului si a masei credale; lichidarea activului (vanzarea la licitatie publica a bunurilor falitului ; repartizarea intre creditori a rezultatului activului in limita cotei falimentare ( art.743-831 C.com.). Organele care efectuau procedura erau: instanta judecatoreasca, judecatorul sindic si adunarea creditorilor (art.730-738 C.com.).

Codul comercial reglementa moratoriul si concordatul, ca mijloace de suspendare ori de evitare a consecintelor falimentului (art.834-865 C.com.). Anumite fapte savarsite de catre falit care prejudiciau pe creditori erau sanctionate penal pentru infractiunea de bancruta (art.857-888 C.com.).

Moratoriul reprezenta procedura judiciara prin care, la cererea debitorului falit, instanta suspenda falimentul si incuviinteaza reintrarea debitorului in posesia patrimoniului sau, in conditiile in care acesta face dovada ca: starea de incetare a platilor se datoreaza unor imprejurari externe lui, este solvabil, isi poate onora datoriile scadente si se obliga sa plateasca datoriile inregistrate la masa credala. Pentru ca moratoriul sa se declanseze, creditorii trebuie sa fie de acord cu planul de plata a datoriilor prezentat de debitor.

Concordatul reprezinta o conventie omologata de instanta intre debitorul falit si creditorii sai, privind plata datoriilor in anumita conditii si la anumite termene. Conventia cuprindea acordul amiabil al tuturor creditorilor sau al majoritatii de 3/4, fiind opozabila celor care nu au fost de acord cu ea. Efectele concordatului erau intreruperea procedurii falimentului, reintrarea in posesia patrimoniului, redobandirea tuturor drepturilor necesare pentru acoperirea creantelor. In sfarsit, Codul comercial reglementa si conditiile reabilitarii falitului (art.826-831 C.com.).

Legea nr. 64/1995. Intrucat reglementarea Codului comercial referitoare la faliment nu mai corespundea exigentelor perioadei actuale, a fost adoptata o noua reglementare legala, care sa fie aplicata comerciantilor aflati in dificultate. Aceasta reglementare s-a concretizat in Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare publicata in Monitorul Oficial nr.130 din 29 iunie 1995. Aceasta a fost modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58 din 27 septembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial nr. 265 din 3 octombrie 1997. Conform acestei ordonante titlul legii devine: Legea nr.64 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.

I.2. CADRUL JURIDI bunurilor falitului ; repartizarea intre creditori a rezultatului activului in limita cotei falimentare ( art.743-831 C.com.). Organele care efectuau procedura erau: instanta judecatoreasca, judecatorul sindic si adunarea creditorilor (art.730-738 C.com.).

Codul comercial reglementa moratoriul si concordatul, ca mijloace de suspendare ori de evitare a consecintelor falimentului (art.834-865 C.com.). Anumite fapte savarsite de catre falit care prejudiciau pe creditori erau sanctionate penal pentru infractiunea de bancruta (art.857-888 C.com.).

Moratoriul reprezenta procedura judiciara prin care, la cererea debitorului falit, instanta suspenda falimentul si incuviinteaza reintrarea debitorului in posesia patrimoniului sau, in conditiile in care acesta face dovada ca: starea de incetare a platilor se datoreaza unor imprejurari externe lui, este solvabil, isi poate onora datoriile scadente si se obliga sa plateasca datoriile inregistrate la masa credala. Pentru ca moratoriul sa se declanseze, creditorii trebuie sa fie de acord cu planul de plata a datoriilor prezentat de debitor.

Concordatul reprezinta o conventie omologata de instanta intre debitorul falit si creditorii sai, privind plata datoriilor in anumita conditii si la anumite termene. Conventia cuprindea acordul amiabil al tuturor creditorilor sau al majoritatii de 3/4, fiind opozabila celor care nu au fost de acord cu ea. Efectele concordatului erau intreruperea procedurii falimentului, reintrarea in posesia patrimoniului, redobandirea tuturor drepturilor necesare pentru acoperirea creantelor. In sfarsit, Codul comercial reglementa si conditiile reabilitarii falitului (art.826-831 C.com.).

Legea nr. 64/1995. Intrucat reglementarea Codului comercial referitoare la faliment nu mai corespundea exigentelor perioadei actuale, a fost adoptata o noua reglementare legala, care sa fie aplicata comerciantilor aflati in dificultate. Aceasta reglementare s-a concretizat in Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare publicata in Monitorul Oficial nr.130 din 29 iunie 1995. Aceasta a fost modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58 din 27 septembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial nr. 265 din 3 octombrie 1997. Conform acestei ordonante titlul legii devine: Legea nr.64 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.

I.2. CADRUL JURIDIC

Cadrul juridic al lichidarii societatilor comerciale este asigurat de Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, republicata si Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.58 din 27 septembrie 1997.

O societate comerciala dispare ca entitate economica, sociala si juridica odata cu dizolvarea si lichidarea ei. Lichidarea unei societati comerciale consta dintr-un “ansamblu de operatii care, dupa dizolvarea societatii, au ca obiect realizarea elementelor de activ (transformarea activului in bani) si plata creditorilor, in vederea partajului activului net ramas intre asociati.

Procesul de incetare a existentei unei societati comerciale se desfasoara in doua faze: dizolvarea societatii si lichidarea acesteia. Intre cei doi termeni exista o anumita diferentiere referitoare la statutul juridic al societatii comerciale. Declansarea procedurii de dizolvare nu atrage, in mod automat, pierderea personalitatii juridice, insa pune capat activitatii normale a societatii, in sensul ca aceasta nu mai poate intreprinde noi operatiuni comerciale, dar poate face toate operatiunile necesare lichidarii.

Cea de-a doua faza cuprinde acele operatiuni de lichidare a patrimoniului, ce privesc valorificarea bunurilor din averea societatii si incasarea creantelor acesteia, plata creditorilor si impartirea intre asociati a elementelor de activ care pot rezulta. Prin incheierea ultimului act de lichidare inceteaza, practic, personalitatea juridica a societatii.

Dizolvarea societatilor comerciale este reglementata de Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, republicata.

Cauzele care determina dizolvarea societatilor comerciale pot fi generale, care privesc si sunt aplicabile oricarei categorii de societati comerciale, si speciale, care intereseaza si sunt specifice numai unora dintre formele de societate reglementate de lege. Astfel, au ca efect dizolvarea societatii si dau dreptul fiecarui asociat sa ceara dizolvarea acesteia urmatoarele cauze:

-expirarea termenului pentru durata societatii ;

-realizarea sau imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al societatii;

-decizia asociatilor;

-falimentul societatii;

-daca pierderea atinge jumatate din marimea capitalului social sau daca micsorarea capitalului s-a facut sub minimul legal, fara ca asociatii sa decida completarea sau limitarea lui, in termenul legal;

-reducerea numarului actionarilor sub cinci, in cazul societatilor pe actiuni, daca au trecut mai mult de noua luni de la reducerea lui si nu a fost completat;

-alte cauze specifice fiecarei forme de societate comerciala.

Hotarirea de dizolvare apartine asociatilor sau este luata de justitie(tribunal). Aceasta are ca efect interdictia de a efectua operatii comerciale noi, altele decat cele destinate lichidarii.

Dizolvarea societatii are drept consecinta “deschiderea procedurii lichidarii” (art.228 din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, republicata).

Toate documentele emise de societatea aflata in lichidare trebuie sa poarte o mentiune despre starea societatii (sa arate ca este in lichidare). Patrimoniul social apartine, in continuare, societatii, ca subiect de drept distinct.

Dupa aprobarea hotaririi de lichidare, adunarea asociatilor procedeaza la numirea lichidatorilor si la stabilirea competentelor acestora pentru realizarea lichidarii. In cazul cand lichidatorii nu au putut fi numiti prin hotararea asociatilor, numirea acestora se face de catre instanta judecatoreasca, la cererea oricaruia dintre administratori sau asociati.

Lichidatorii sunt persoane fizice sau juridice insarcinate cu executarea operatiilor de lichidare a societatilor comerciale. Lichidatorii au aceeasi raspundere ca si administratorii, adica ei raspund pentru gestiunea operatiilor legate de lichidarea societatii. Prin lege, ei sunt obligati sa primeasca si sa pastreze patrimoniul societatii cat si registrele si alte documente care li s-au incredintat de catre administratori.

Activitatea lichidatorilor este controlata de cenzori, iar la societatile in care nu exista cenzori controlul se exercita de asociati.

Alaturi de puterile conferite de asociati, lichidatorii mai au si alte competente, stipulate expres de lege (art.249 din Legea nr.31/1990, republicata):

-sa dea in judecata si sa fie actionati in interesul lichidarii;

-sa execute si sa termine operatiile de comert referitoare la lichidare (pentru operatiile comerciale noi, intreprinse de lichidatori si care nu servesc lichidarii, acestia raspund personal si solidar de executarea lor);

-sa vanda, prin licitatie publica, imobile si orice avere mobiliara a societatii;

-sa faca tranzactii care sevesc lichidarii;

-sa contracteze obligatii cambiale, sa faca imprumuturi neipotecare si sa indeplineasca orice alte acte de comert necesare lichidarii.

Dupa intrarea lichidatorilor in functiune, acestia procedeaza, impreuna cu administratorii societatii, la efectuarea unui inventar si intocmirea unui bilant de lichidare care “sa constate situatia exacta a activului si pasivului societatii si sa le semneze”. Acest bilant prezinta situatia patrimoniului inainte de realizarea activelor si plata datoriilor.

Operatiile efectuate de lichidatori sunt inregistrate, in ordine cronologica intr-un registru jurnal al operatiilor de lichidare.

Daca operatiile de lichidare se prelungesc peste durata exercitiului financiar, lichidatorii sunt obligati sa intocmeasca bilantul anual.

Lichidatorii nu pot plati asociatilor nici o suma in contul partilor ce li s-ar cuveni din lichidare, inaintea achitarii creditorilor societatii. Daca lichidatorii constata ca fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente sa acopere pasivul exigibil, acestia trebuie sa ceara sumele necesare de la asociatii care raspund nelimitat sau de la cei care nu au efectuat integral varsamintele, dupa caz.

“ Lichidatorii care au achitat datoriile societatii cu proprii lor bani nu vor putea sa exercite impotriva societatii drepturi mai mari decat acelea ce apartineau creditorilor platiti “.

Dupa efectuarea operatiilor de lichidare, lichidatorii trebuie sa intocmeasca un bilant final de lichidare si un proiect de repartizare a activului net intre asociati, care se aduc la cunostinta asociatilor.

Bilantul final de lichidare reflecta marimea activelor si pasivelor societatii, in urma operatiilor de lichidare (realizarea activelor si plata datoriilor). El constata eventualul activ net al societatii, in situatia in care valoarea activelor realizate este excedentara datoriilor care au fost angajate de societatea comerciala supusa lichidarii. Activul net obtinut din lichidare serveste pentru rambursarea aporturilor asociatilor la capitalul social. Daca lichidarea se soldeaza cu un castig din lichidare, acesta trebuie repartizat intre asociati, proportional cu participarea la capitalul social. In baza proiectului de repartizare aprobat, asociatii incaseaza sumele de bani care li se cuvin din activul net, in schimbul unei chitante de primire.

Dupa aprobarea bilantului final de lichidare si repartizarea activului net intre asociati, lichidatorii sunt eliberati, altfel spus, are loc descarcarea gestiunii si ridicarea mandatului lor.

“ Lichidarea societatii trebuie terminata in cel mult trei ani de la data dizolvarii. Pentru motive temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult doi ani.”

In materie de fiscalitate, lichidatorii au obligatia de a calcula si varsa catre buget impozitele, taxele si contributiile care cad in sarcina societatii comerciale supuse lichidarii.

Radierea societatii comerciale din Registrul comertului, ca urmare a lichidarii, nu se face decat in momentul cand lichidatorii au prezentat dovada platii integrale a obligatiilor fiscale.

“ Lichidarea nu libereaza pe asociati si nu impiedica deschiderea procedurii de faliment a societatii.”

Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului

Societatea comerciala care nu mai poate face fata datoriilor sale exigibile (debitorul) poate urma, pe baza cererii ei introduse la tribunal sau a cererii introduse de creditori ori de camera de comert si industrie teritoriala, procedura reorganizarii judiciare si a falimentului. Scopul acestei proceduri este plata pasivului debitorului, aflat in situatia de incetare a platilor, fie prin reorganizarea intreprinderii si a activitatii acesteia sau lichidarea unor bunuri din averea debitorului pana la acoperirea pasivului, fie prin faliment.

In aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului sunt implicate urmatoarele organe: instanta judecatoreasca (tribunalul), judecatorul–sindic, administratorul, lichidatorul, adunarea creditorilor si comitetul creditorilor.

Instanta judecatoreasca.

Judecatorul –sindic Procedurile de reorganizare judiciara si de faliment sunt de competenta exclusiva a tribunalului in jurisdictia caruia se afla sediul comercial principal al debitorului. In atributiile tribunalului sunt: judecarea contestatiilor debitorilor impotriva cererilor introductive ale creditorilor pentru inceperea procedurii; desemnarea judecatorului-sindic si dupa caz, a administratorului sau a lichidatorului; judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea; judecarea actiunilor introduse de judecatorul-sindic pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial anterioare cererii introductive; confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea lui de catre creditori; judecarea contestatiilor impotriva hotararii judecatorului-sindic de a se continua activitatea debitorului, in caz de reorganizare; solutionarea obiectiilor la rapoartele semestriale si la cel final ale judecatorului-sindic; darea hotararii de inchidere a procedurii. Este desemnat de catre presedintele tribunalului si va putea desemna persoane de specialitate intru ajutorul sau. Acestea vor fi remunerate din averea debitorului. Dintre principalele indatoriri ale acestuia se pot aminti: examinarea activitatii debitorului in raport cu situatia de fapt si intocmirea unui raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la incetarea de plati, mentionandu-se persoanele carora le-ar fi imputabila. Acest raport este prezentat tribunalului in termen de 30 de zile de la numirea sa; introducerea la tribunal pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna creditorilor; mentinerea sau rezilierea unor contracte incheiate de debitor; admiterea planului de reorganizare a activitatii debitorului sau, dupa caz, de lichidare a unor bunuri din averea acestuia, pana la acoperirea pasivului; supravegherea activitatii desfasurate de debitor in baza planului de reorganizare; examinarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la ele; lichidarea bunurilor din averea debitorului; primirea platilor pe seama debitorului si consemnarea sumelor, in termen de 24 de ore, in contul bancar; stabileste atributiile administratorului si ale lichidatorului.

Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor. Adunarea creditorilor urmareste in sedintele sale: analiza situatiei debitorului, masurile luate de judecatorul-sindic si efectele acestora, votarea planului de reorganizare, vanzarea partiala ori lichidarea, supunerea la vot a vanzarilor de bunuri apartinand averii debitorului, vanzari propuse de judecatorul sindic.

Comitetul creditorilor este ales in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor, fiind format din 3-5 creditori, cu majoritate simpla de voturi. Daca nu se va ajunge la aceasta majoritate, comitetul va fi desemnat de judecatorul-sindic. Acest comitet este format din cei indreptatiti sa ceara tribunalului ridicarea dreptului debitorului de a-si conduce activitatea in cazul in care nu a fost propus nici un plan de reorganizare. El poate fi autorizat sa anuleze transferuri cu caracter patrimonial facute de debitor in dauna creditorilor.

Administratorul supravegheaza operatiunile de gestionare, asista debitorul in toate actele privind gestionarea totala sau partiala, conduce in totalitate sau partial activitatea debitorului. Acesta poate fi ales de creditorii care detin cel putin 50% din totalul creantelor.

Administratorul, ca si lichidatorul, persoana fizica –sau delegatul permanent –persoana fizica, al societatii administratoare sau lichidatoare, dupa caz, trebuie sa fie contabil autorizat, expert contabil sau licentiat in studii economice ori in drept si sa aiba cel putin 5 ani de activitate practica-economica sau juridica.

CAPITOLUL II

ETAPELE LICHIDARII SOCIETATILOR COMERCIALE

II.1. ETAPELE JURIDICE ALE LICHIDARII

Legea nr.64/1995 si Ordonanta Guvernului nr.38/1996 stabilesc operatiunile care alcatuiesc continutul procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, precum si modul de desfasurare a acestor operatiuni.

Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului incepe prin cererile introductive adresate tribunalului competent de catre persoanele abilitate de lege. Daca sunt indeplinite conditiile stabilite de lege pentru aplicarea procedurii, adica cererea introductiva priveste un comerciant aflat in incetare de plati, tribunalul ia masurile necesare continuarii procedurii.

In realizarea procedurii, un rol important il joaca planul de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, elaborat si aprobat in conditiile legii. Pe baza planului aprobat, se desfasoara procedura de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, prin indeplinirea masurilor stabilite.

II.1.1. INCEPEREA PROCEDURII DE REORGANIZARE JUDICIARA SAU A PROCEDURII DE FALIMENT

Cererile introductive

Potrivit art.19 din Legea nr.64/1995, procedura incepe pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre :

debitor; b) creditor; c) camera de comert si industrie teritoriala.

Cererea debitorului

Conform art.20 din Legea nr.64/1995, cererea pentru incepere procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului poate fi facuta de debitorul care nu mai poate face fata datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile. Deci, pentru a putea cere tribunalului inceperea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, debitorul trebuie sa fi incetat plata datoriilor comerciale exigibile. La aceasta conditie prevazuta de art.20 din lege trebuie adaugata si conditia prevazuta de art.1 din lege, aceea ca debitorul sa aiba calitatea de comerciant. Daca sunt indeplinite cele doua conditii, debitorul are dreptul, iar nu obligatia, sa ceara tribunalului inceperea procedurii. Articolul 21 lit. f. din lege dispune ca cererea debitorului trebuie insotita de o declaratie prin care debitorul isi arata intentia de a-si reorganiza activitatea sau de a lichida patrimoniul sau.

In anumite cazuri, potrivit art.23 din Legea nr.64/1995, tribunalul nu va primi cerea debitorului prin care se solicita reorganizarea activitatii, daca in ultimii cinci ani precedenti, debitorul a mai facut o asemenea cerere sau a fost obiectul unei astfel de cereri introdusa de catre creditori. Prin limitarea dreptului debitorului de a cere reorganizarea activitatii sale se urmareste evitarea repetarii unei proceduri care s-a dovedit a fi neeficienta. Singura solutie intr-o astfel de situatie este lichidarea patrimoniului debitorului, in vederea satisfacerii creantelor creditorilor.

Cererea privind inceperea procedurii se formuleaza si se semneaza de catre debitor.

In privinta societatilor comerciale, legea prevede ca cererea trebuie semnata de persoanele care, potrivit actelor constitutive, au calitatea de a le reprezenta (art.20, alin.2 din Legea nr.64/1995). Potrivit Legii nr. 31/1990, calitatea de a reprezenta societatea comerciala o au administratorii anume investiti prin actele constitutive (art.3 si art.9 din lege). Cu privire la societatea in nume colectiv si societatea in comandita, art.22 din Legea nr.64/1995 stabileste ca aceasta cerere nu va fi considerata ca fiind facuta si de asociatii cu raspundere nelimitata. O cerere impotriva unui asociat cu raspundere nelimitata sau impotriva acestuia pentru datoriile sale va fi fara efecte juridice cu privire la societatea in nume colectiv sau in comandita din care face parte.

Cererea debitorului privind inceperea procedurii trebuie insotita de anumite acte. Acestea sunt stabilite de art.21 din Legea nr.64/1995, si anume:

Bilantul si copii de pe registrele contabile curente. Bilantul este documentul oficial de gestiune al comerciantului. El reprezinta oglinda situatiei financiare si a rezultatelor activitatii comerciantului pe perioada exercitiului financiar. Registrele contabile avute in vedere sunt registrul-jurnal, registrul-inventar si cartea mare.

Lista tuturor bunurilor debitorului. Legea are in vedere bunurile care fac parte din patrimoniul debitorului (bunuri imobile si bunuri mobile) si care sunt susceptibile de executare pe cale silita. In privinta bunurilor imobile, legea cere precizarea tuturor datelor din registrele de publicitate imobiliara.

Lista creditorilor cu precizarea creantelor acestora. In privinta creditorilor, trebuie precizate numele, prenumele si adresele acestora. In lista vor fi trecuti toti creditorii, indiferent de calitatea creantelor acestora: certe sau sub conditie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate, aratandu-se suma, cauza si drepturile de preferinta. Toate aceste date privind pe creditori si creantele lor sunt necesare pentru a avea o imagine completa asupra situatiei debitorului la data cererii.

Contul de profit si pierderi pentru anul anterior depunerii cererii – ajuta la aprecierea in timp a situatiei financiare a debitorului.

Lista asociatilor, in cazul societatii in nume colectiv, respectiv a asociatilor comanditati, in cazul societatii in comandita. Acesti asociati trebuie cunoscuti, deoarece potrivit legii ei au o raspundere nelimitata si solidara pentru obligatiile sociale.

Declaratia prin care debitorul isi arata intentia de a-si reorganiza activitatea sau de a lichida patrimoniul sau.

Aceste acte se depun odata cu cererea debitorului, ca anexe ale acesteia. Dar, legea prevede ca daca debitorul nu dispune, in momentul inregistrarii cererii, de unul dintre aceste acte, el va putea depune acest act la tribunal, in termen de 10 zile. In cazul in care actul lipsa nu este depus in termenul de pasuire acordat, cererea debitorului va fi respinsa (art.21 alin.2 din Legea nr.64/1995).

Cererea creditorilor

Articolul 24 din Legea nr.64/1995 prevede ca orice creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila, poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care, timp de cel putin 30 de zile, a incetat platile. Prin aceasta cerere creditorul sau creditorii solicita inceperea procedurii de reorganizare judiciara sau de faliment impotriva debitorului.

Legea nu impune creditorului, asa cum o face in cazul cererii debitorului, sa-si manifeste optiunea pentru una din procedurile posibile: reorganizarea activitatii debitorului sau lichidarea patrimoniului acestuia. Procedura de urmat se va stabili ulterior, in conditiile legii.

Cererea creditorului trebuie sa indice suma de bani datorata de debitor si natura creantei, prin aratarea temeiului juridic al creantei.

Cererea debitorului privind inceperea procedurii trebuie adusa la cunostinta debitorului in cauza (art.25 din Legea nr.64/1995). O copie de pe cererea creditorului se comunica si camerei de comert si industrie teritoriala. De asemenea, legea stabileste ca o copie a cererii creditorului se va afisa la usa instantei. Atat comunicarea cat si afisarea copiei de pe cererea creditorului trebuie facute in termen de 48 de ore de la inregistrarea cererii.

Daca debitorul apreciaza ca cererea creditorilor privind inceperea procedurii nu este intemeiata el o poate contesta la tribunal (art.26 din Legea nr.64/1995). Debitorul poate invoca neindeplinirea conditiilor legale privind calitatea sa de comerciant sau a celor referitoare la incetarea platilor ori a conditiilor prevazute de art.24 alin.1 din lege pentru inceperea procedurii la cererea creditorilor. Contestatia debitorului poate fi facuta in termen de 5 zile de la primirea copiei de pe cererea introductiva a creditorilor.

Articolul 26 alin.2 din Legea nr.64/1995 prevede ca la cererea debitorului, tribunalul poate obliga pe creditorii care au introdus cererea privind inceperea procedurii sa consemneze la o banca comerciala, in termen de 5 zile, o cautiune al carei cuantum poate fi de cel mult 30% din valoarea creantelor. Cautiunea va fi restituita creditorilor daca cererea lor va fi admisa. Daca cererea va fi respinsa, cautiunea poate fi folosita pentru a acoperi pagubele suferite de debitor. Neconsemnarea in termen a cautiunii va duce la respingerea cererii introductive.

Daca debitorul a formulat, in termenul prevazut de lege, o contestatie impotriva cererii creditorilor privind inceperea procedurii, tribunalul o va solutiona in conditiile legii. Art. 26 din Legea nr.64/1995 prevede ca intr-un atare caz, tribunalul trebuie sa tina o sedinta in termen de 30 de zile. In absenta unei precizari legale, acest termen curge de la data inregistrarii contestatiei.

La sedinta de judecata vor fi citati creditorii care au introdus cererea, debitorul si camera de comert si industrie teritoriala. Daca se constata ca sunt indeplinite toate conditiile cerute de lege pentru ca debitorul sa fie supus procedurii, tribunalul va respinge contestatia debitorului si procedura va continua. Daca se stabileste ca aceste conditii legale nu sunt indeplinite, tribunalul va admite contestatia debitorului si, in consecinta, va respinge cererea creditorilor. Hotararea de respingere a cererii creditorilor privind inceperea procedurii va fi afisata la usa instantei. Prin respingerea ei, cererea introductiva a creditorilor va fi considerata ca lipsita de orice efecte, chiar de la data inregistrarii la tribunal (art. 26 alin. 4 Legea nr.64/1995).

Cererea camerei de comert si industrie teritoriala

Legea nr.64/1995 reglementeaza si dreptul camerelor de comert si industrie teritoriale de a cere inceperea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.

II.1.2.CONTINUAREA PROCEDURII

Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului se considera inceputa la data inregistrarii cererii debitorului sau la expirarea termenului pentru contestare de catre debitor a cererii creditorilor si a camerei de comert si industrie teritoriale ori de la data respingerii contestatiei debitorului impotriva acestei cereri. Odata inceputa procedura, tribunalul este chemat sa ia anumite masuri prin care sa se asigure continuarea procedurii, in conditiile legii:

Desemnarea judecatorului-sindic si a administratorului;

Notificarea inceperii procedurii;

Convocarea adunarii creditorilor;

Solicitarea depunerii de catre debitor a actelor necesare continuarii procedurii;

Intocmirea si prezentarea raportului privind situatia debitorului.

Desemnarea judecatorului-sindic si a administratorului.

Judecatorul- sindic este desemnat de presedintele tribunalului, in conditiile art. 8 din Legea nr.64/1995. Desemnarea acestuia trebuie facuta in termen de 5 zile de la data inceperii procedurii. Judecatorul-sindic va avea indatoririle prevazute de art. 10 din Legea nr.64/1995.

Administratorul se desemneaza de catre tribunal, pe baza deciziei creditorilor care detin cel putin 75% din valoarea creantelor. Desemnarea administratorului se face in termen de 45 de zile de la inceperea procedurii (art. 15 din Legea nr.64/1995). Atributiile acestuia sunt cele stabilite de art. 18 din Legea nr.64/1995.

Notificarea inceperii procedurii

Potrivit art. 27 din Legea nr.64/1995, in urma inregistrarii cererii debitorului, a necontestarii cererii creditorilor sau a camerei de comert si industrie teritoriale ori a respingerii contestatiei debitorului impotriva acestei cereri, tribunalul va notifica aceasta creditorilor, debitorului si oficiului registrului comertului.

Potrivit art. 28 din Legea nr.64/1995, notificarea va cuprinde si instiintarea privind convocarea primei sedinte a adunarii creditorilor.

Convocarea adunarii creditorilor

Potrivit art. 28 din Legea nr.64/1995, notificarea privind inceperea procedurii va cuprinde si convocarea primei sedinte a adunarii creditorilor. Aceasta trebuie sa aibe loc intr-un termen de cel mult 3 zile de la data inregistrarii cererii debitorului sau de la data inregistrarii cererii creditorilor, necontestata de debitor, ori in 20 de zile de la data respingerii contestatiei debitorului. Notificarea trebuie sa precizeze data, ora si locul primei sedinte a adunarii creditorilor.

Depunerea de catre debitor a actelor necesare continuarii procedurii

Asigurarea continuarii procedurii reclama cunoasterea de tribunal a situatiei debitorului, in vederea luarii masurilor care se impun. In privinta actelor care urmeaza sa fie depuse, art. 29 prevede ca debitorul va trebui sa depuna la dosarul cauzei actele cerute prin art. 21 din lege, adica actele care trebuie sa insoteasca cererea introductiva a debitorului: bilantul si copii de pe registrele contabile curente, lista bunurilor debitorului, lista creditorilor cu precizarea creantelor, contul de profit si pierderi pe anul anterior, etc. Aceste acte trebuie depuse de catre debitor in termen de 15 zile de la primirea notificarii inceperii procedurii, in cazul in care nu contesta cererea creditorilor, sau de la data respingerii contestatiei impotriva cererii creditorilor.

Debitorul are obligatia sa puna la dispozitia judecatorului-sindic si a administratorului toate informatiile cerute de acestia cu privire la activitatea si bunurile sale (art.33 din Legea nr.64/1995). De asemenea, debitorul este obligat sa depuna la dosar lista platilor si a actelor juridice privind transmiterea unor drepturi patrimoniale facute de el, in perioada de 90 de zile anterioara inregistrarii cererii introductive. Cunoscand platile si actele juridice facute in perioada precizata, judecatorul-sindic va putea actiona in vederea anularii lor, in conditiile legii.

Debitorului ii revin aceste obligatii, atat in cazul reorganizarii judiciare, cat si in cazul falimentului.

Intocmirea si prezentarea raportului privind situatia debitorului

Pe baza actelor dosarului si a informatiilor primite de la debitor, judecatorul-sindic sau, dupa caz, administratorul va trebui sa intocmeasca un raport, pe care sa il prezinte tribunalului. Legea prevede ca acest raport trebuie sa fie intocmit si supus tribunalului, in termen de 30 de zile de la desemnarea judecatorului-sindic, respectiv a administratorului (art.35 din Legea nr.64/1995).

Potrivit art. 35 din Legea nr.64/1995, judecatorul-sindic sau dupa caz, administratorul va intocmi un raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus pe debitor in situatia de incetare a platilor. In raport trebuie sa se precizeze natura obligatiilor neindeplinite, precum si orice alte fapte in legatura cu situatia debitorului.

Daca cererea introductiva apartine debitorului, in raport trebuie sa se arate intentia debitorului, in sensul reorganizarii activitatii sale sau lichidarii patrimoniului.

In masura in care este posibil, raportul trebuie sa cuprinda si informatii privind o eventuala raspundere a persoanelor vinovate de situatia in care se afla debitorul (administrator, director, cenzor, asociat, salariat, etc.).

II.1.3 PLANUL DE REORGANIZARE JUDICIARA SAU DE FALIMENT

Prin procedura instituita de Legea nr.64/1995 se urmareste reorganizarea, avand ca scop redresarea activitatii debitorului si plata pasivului sau lichidarea patrimoniului debitorului, in vederea satisfacerii creantelor creditorilor.

Atat reorganizarea activitatii debitorului, cat si lichidarea patrimoniului debitorului se pot realiza in temeiul unui plan de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, prin care se stabilesc obiectivele urmarite si mijloacele de realizare a acestor obiective.

Legea nr.64/1995 recunoaste dreptul de a propune un plan debitorului, creditorilor si, in cazul societatilor comerciale, asociatilor societatii (art.55 din lege).

Debitorul are dreptul sa propuna un plan, ca urmare a declaratiei sale, care insoteste cererea introductiva, prin care si-a manifestat intentia de a-si reorganiza activitatea. Declaratia debitorului persoana fizica, facuta in conditiile art. 21 alin.1 lit.f din lege, cu privire la intentia de a-si reorganiza activitatea , nu va fi acceptatata si nici un plan propus de un atare debitor nu va fi admis, daca debitorul a fost, in ultimii 5 ani, debitor intr-o procedura de reorganizare si lichidare judiciara sau a fost condamnat definitiv pentru anumite infractiuni (bancruta frauduloasa, infractiunile de fals, marturie mincinoasa si altele ). In consecinta, in aceste cazuri debitorul poate propune numai un plan de lichidare a patrimoniului.

Creditorii pot propune un plan in conditii diferite; creditorii cu creante garantate pot propune un plan, daca sunt titulari a cel putin unei treimi din valoarea creantelor garantate; creditorii chirografari pot propune un plan daca sunt titulari a cel putin unei treimi din valoarea creantelor negarantate.

Asociatii unei societati comerciale pot propune un plan in conditii diferite: asociatii cu raspundere nelimitata, fara conditii; actionarii, daca sunt titulari a cel putin unei treimi din capitalul social al societatii pe actiuni.

Legea permite propunerea mai multor planuri de catre persoanele indreptatite, urmand ca ele sa fie analizate si sa se decida asupra lor.

Planul va avea un cuprins diferit, in functie de obiectul sau: reorganizarea activitatii debitorului sau lichidarea patrimoniului acestuia.

Planul de reorganizare

In cazul in care se propune reorganizarea si continuarea activitatii debitorului, planul cuprinde elemente necesare realizarii acestui scop. Planul trebuie sa indice, pe baza unor elemente si calcule concrete, perspectivele de redresare a activitatii debitorului, cu luarea in considerare a posibilitatilor si a specificului activitatii debitorului, precum si a cererii pietei fata de oferta debitorului (art.56 din Legea nr.64/1995). O atentie deosebita trebuie sa se acorde stabilirii mijloacelor financiare disponibile necesare realizarii redresarii activitatii debitorului.

In cazul unei socitati comerciale, daca prin plan se propune majorarea capitalului social, judecatorul-sindic va propune tribunalului convocarea adunarii generale extraordinare pentru a se aproba o asemenea masura (art. 56 alin. 2 din Legea nr.64/1995).

Planul trebuie sa arate modalitatile prin care debitorul va satisface creantele creditorilor, cu precizare termenelor de plata (art. 56 alin. 2 din Legea nr.64/1995).

De asemenea, planul trebuie sa indice conditiile sociale avute in vedere pentru continuarea activitatii, in special perspectivele locurilor de munca ale salariatilor debitorului. Daca prin plan se propun, din ratiuni economice, restrangeri de personal, trebuie sa se arate masurile care au fost luate ori urmeaza a se lua pentru reorientarea profesionala a personalului (art. 57 din Legea nr.64/1995). Daca se precizeaza ca redresarea activitatii debitorului depinde de inlocuirea unuia sau mai multor conducatori ai debitorului, tribunalul poate dispune inlocuirea, la cererea judecatorului-sindic,a procurorului ori din oficiu (art. 59 din Legea nr.64/1995). Totodata, in acelasi scop si aceleasi conditii, tribunalul poate lua si masura suspendarii dreptului de vot pentru conducatorii debitorului, dispunand numirea unui mandatar, care sa exercite dreptul de vot al conducatorilor in cauza.

Planul de lichidare

In cazul in care se propune lichidarea patrimoniului debitorului, planul trebuie sa cuprinda elemente adecvate scopului –satisfacerea creantelor creditorilor (art. 61 din Legea nr.64/1995). Astfel, planul trebuie sa arate conditiile in care vor fi satisfacuti creditorii (prin plata, compensatie, novatie, convertirea creantelor in parti sociale sau actiuni ale societatii etc.). Legea cere ca planul sa aibe in vedere diferitele categorii de creditori (creditori cu garantii, creditori cu privilegii, asociati ai societatii etc.).

De asemenea, planul poate prevedea despagubirile care ar putea fi oferite diferitelor categorii de creditori, in comparatie cu ceea ce acestia ar primi, prin distribuire, in cazul falimentului,daca acesta s-ar realiza.

Planul trebuie sa mai arate daca si in ce masura debitorul si asociatii societatii in nume colectiv si asociatii comanditati din societatea in comandita vor fi descarcati de datoriile existente.

Planul trebuie propus de catre persoanele indreptatite in termen de 60 de zile la inceperea procedurii (art.55 alin. 4 din Legea nr.64/1995). Judecatorul-sindic poate insa prelungi acest termen, la 90 de zile de la inceperea procedurii.

Admiterea, publicitatea, acceptare si confirmarea planului

Planul sau planurile propuse vor fi examinate de judecatorul sindic. Acesta va putea admite numai un plan care cuprinde toate informatiile necesare realizarii lui (art. 62 din Legea nr.64/1995). Legea permite judecatorului-sindic sa apeleze la un expert, care sa confirme posibilitatea realizarii planului. Plata expertului va fi suportata din patrimoniul debitorului.

Inainte de a decide asupra admiterii planului, judecatorul-sindic trebuie sa audieze pe cei care au propus planul.

Planul admis de catre judecatorul-sindic este supus unor formalitati de publicitate prevazute de lege (art. 62 din Legea nr.64/1995). Astfel, planul va fi depus la secretariatul tribunalului, fiind accesibil tuturor partilor interesate, care vor putea cere o copie a acestuia. Apoi, planul va fi comunicat tuturor creditorilor cunoscuti, debitorului si, in cazul debitorului societate comerciala, tuturor asociatilor sau actionarilor societatii. In sfarsit, admiterea planului va fi publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, si in doua ziare locale de larga raspandire, cu precizarea celui care a propus planul si a datei cand adunarea creditorilor va dezbate si va vota planul. Legea cere sa se mentioneze ca votarea se poate face si prin corespondenta, cu legalizarea semnaturii creditorului de catre notarul public. Comunicarea se face prin orice mijloace si se inregistreza la tribunal. Din momentul publicarii, toate partile interesate vor fi socotite ca au cunostinta de plan.

Planul de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare admis de judecatorul sindic va fi prezentat creditorilor, in cadrul unei sedinte a tribunalului, in vederea acceptarii sale. Daca au fost admise mai multe planuri, ele vor fi prezentate impreuna.

Sedinta tribunalului trebuie sa aibe loc in termen de 30 de zile de la data comunicarii planului de catre creditori, debitor si asociati sau, dupa caz, actionari (art. 62 alin. 2 din Legea nr.64/1995). La sedinta tribunalului participa toti creditorii, legea avand in vedere: creditorii cu garantii, creditorii cu prioritati, creditorii chirografari si creditorii cu creante subordonate (creante care vor fi satisfacute numai dupa plata integrala a creantelor chirografare), precum si actionarii sau asociatii societatii debitoare. De asemenea, vor fi citati in scris pentru a participa la sedinta tribunalului debitorul, judecatorul-sindic si administratorul. Cu privire la votarea planului, Legea nr.64/1995 stabileste anumite reguli speciale. Dreptul de vot il au numai creditorii ale caror creante nu sunt contestate. Daca au fost admise mai multe planuri de catre judecatorul-sindic, ele vor fi supuse votarii toate in aceeasi sedinta a tribunalului.

Votul se poate transmite si prin corespondenta, prin scrisoare, cu conditia ca semnatura creditorului sa fie legalizata de un notar public. Scrisoarea se poate comunica prin orice mijloace si se inregistreaza la tribunal.

In scopul protejarii intereselor diferitelor categorii de creditori, votarea planului se face separat pe categorii de creditori. Art. 63 alin. 4 din Legea nr.64/1995 distinge urmatoarele categorii de creditori:

Fiecare creditor a carui creanta garantata depaseste 10 % din valoarea tuturor creantelor impotriva patrimoniului debitorului. In aceasta categorie intra marii creditori, care au creante garantate, iar valoarea creantei fiecaruia depaseste 10 % din valoarea tuturor creantelor impotriva patrimoniului debitorului;

Oricare alti creditori avand creante garantate. Din aceasta categorie fac parte ceilalti creditori cu creante garantate, daca creanta fiecaruia nu depaseste 10 % din valoarea tuturor creantelor impotriva patrimoniului debitorului;

Creditorii cu prioritatile prevazute de art. 107 pct. 2 si 4 din Legea nr.64/1995. Legea se refera la retributiile: persoanelor de specialitate desemnate de judecatorul-sindic ca ajutor in indeplinirea indatoririlor sale, administratorului, lichidatorului. Remuneratiile acestor persoane vor fi achitate in intregime la data la care planul este confirmat, cu exceptia cazurilor in care partile interesate ar accepta, in scris, alte termene de plata. Planul trebuie sa precizeze cum va fi asigurata aceasta plata.

Creditorii chirografari. Din aceasta categorie fac parte toti creditorii ale caror creante sunt lipsite de o garantie reala sau personala, avand numai un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului;

Actionarii sau asociatii debitorului. Potrivit art. 63 alin. 1 din Legea nr.64/1995, actionarii si asociatii societatii sunt indreptatiti sa voteze cu privire la plan numai daca acesta le acorda un tratament mai putin favorabil decat cel acordat in cazul falimentului debitorului.

Un plan va fi socotit acceptat de catre o categorie de creditori, daca in fiecare categorie detinatorii unei majoritati prin valoarea creantelor sau a altor drepturi voteaza acceptarea planului. Tot astfel, planul va fi socotit acceptat de catre fiecare categorie care nu este defavorizata prin planul respectiv. O categorie de creditori este considerata defavorizata, daca membrii ei ar urma sa primeasca la data confirmarii planului, mai putin decat echivalentul deplin al creantelor ori al drepturilor lor. Deci, planul se considera acceptat de o categorie de creditori, daca la data confirmarii planului, toti creditorii din acea categorie ar urma sa primeasca echivalentul creantelor lor.

Planul de reorganizare sau dupa caz, de lichidare, pentru a putea fi pus in aplicare trebuie sa fie confirmat de catre tribunal. Potrivit art. 64 din Legea nr.64/1995, un plan va fi confirmat de catre tribunal, daca sunt intrunite urmatoarele conditii:

cel putin doua din categoriile de creditori prevazute la art. 63 alin. 4 din lege accepta planul, cu conditia ca cel putin una din categoriile defavorizate sa accepte planul;

toate categoriile de creditori defavorizate, precum si fiecare membru al unei categorii care nu a acceptat planul, vor fi supuse unui tratament corect si echitabil prin plan. Un tratament corect si echitabil exista atunci cand: nici una dintre categoriile care nu accepta planul nu primeste mai putin decat ar fi primit in caz de faliment; nici o categorie sau nici un membru al unei categorii nu primeste mai mult decat valoarea totala a creantei sale sau o alta despagubire egaland valoarea actuala a creantelor sau a drepturilor sale; toti creditorii dintr-o categorie sunt tratati la fel, in afara de cazul in care fiecare membru al acelei categorii consimte in scris la un tratament inegal.

Daca mai multe planuri vor fi confirmate, in conditiile legii, tribunalul va confirma planul propus de debitor. Daca planul debitorului nu intruneste conditiile art. 64 alin. 1 din lege, tribunalul va confirma planul care este acceptat de catre categoriile de creditori cele mai defavorizate.

In cazul in care o categorie de creditori defavorizata nu a acceptat planul, debitorul sau orice actionar, asociat sau titular al capitalului social al debitorului nu poate retine nimic din valoarea patrimoniului debitorului. Dar, debitorul sau orice alt actionar sau titular al unei parti din capitalul social al debitorului nu va fi considerat ca primeste o parte din patrimoniul debitorului, daca planul prevede ca el sa primeasca sau sa retina in proprietate o valoare care nu depaseste contributia lui financiara pana la data confirmarii planului de reorganizare (art. 64 alin. 2 din Legea nr.64/1995).

Legea permite tribunalului ca, odata cu confirmarea planului, sa impuna debitorului anumite conditii sau limitari pentru desfasurarea activitatii, in concordanta cu planul confirmat (art.64 alin. 4 din Legea nr.64/1995).

Ca o consecinta a confirmarii unui plan, de la data intrarii in vigoare a hotararii tribunalului, activitatea debitorului va fi reorganizata corespunzator planului. Drept urmare, creantele si drepturile creditorilor si ale celorlalte parti interesate se modifica in conformitate cu planul. In cazul in care prin plan s-a prevazut o executare silita, planul confirmat prin hotararea tribunalului va fi considerat ca o hotarare definitiva impotriva debitorului.

In lipsa unui plan de reorganizare, confirmat in conditiile legii, tribunalul decide ridicarea dreptului debitorului de a-si conduce activitatea (art. 75 din Legea nr.64/1995).

Daca nici un plan nu este confirmat, tribunalul va trebui sa dispuna ca judecatorul-sindic sa inceapa procedura falimentului (art. 65 alin. 2 din Legea nr.64/1995).

II.1.4. REORGANIZAREA ACTIVITATII DEBITORULUI

Daca in plan de reorganizare a fost confirmat de catre tribunal, in conditiile legii, acest plan trebuie pus in aplicare, in scopul redresarii activitatii debitorului si platii creantelor creditorilor.

Aplicarea planului de reorganizare presupune continuarea activitatii debitorului, care este supusa reoganizarii in conformitate cu masurile adoptate prin plan. In anumite cazuri, perioada de reorganizare poate fi prelungita, daca exista sansele realizarii finalitatii reorganizarii.

Legea reglementeaza si consecintele nerespectarii planului de reorganizare.

Indeplinirea masurilor stabilite prin planul de reorganizare

In indeplinirea planului de reorganizare, debitorul este obligat sa puna in practica masurile avute in vedere pentru redresarea activitatii. Este vorba de masurile organizatorice, economice, financiare, juridice, care sunt menite sa duca la insanatosirea activitatii debitorului si, implicit, la asigurarea resurselor necesare pentru plata datoriilor fata de creditori.

Avand in vedere consecintele indeplinirii acestor masuri asupra activitatii debitorului, art. 66 din Legea nr.64/1995 prevede ca debitorul are obligatia sa indeplineasca, fara intarziere, schimbarile de structura prevazute in plan. Deci, debitorul este obligat sa realizeze schimbarile structurale preconizate prin plan ca remedii ale activitatii debitorului (renuntare la o parte a activitatii care este nerentabila, majorarea capitalului social, inlocuirea conducatorilor societatii, licentierea unei parti a personalului etc).

Indeplinirea de catre debitor a masurilor prevazute in planul de reorganizare trebuie supravegheata de autoritatea judecatoresca. In acest sens, art. 66 din Legea nr.64/1995 prevede ca tribunalul va putea dispune ca judecatorul-sindic sa supravegheze activitatea debitorului pana la indeplinirea masurilor stabilite in planul de reorganizare. Potrivit legii, durata supravegherii poate fi de cel mult un an de la data confirmarii planului.

Avand in vedere caracterul tehnic (organizatoric, economic si financiar) al masurilor care trebuie indeplinite, judecatorul-sindic va putea delega atributia de supraveghere administratorului, in conditiile art. 18 alin. 3 din Legea nr.64/1995.

Continuarea activitatii debitorului

Un plan de reorganizare este adoptat in vederea redresarii prin continuarea activitatii debitorului. Deci, continuarea activitatii debitorului dupa inceperea procedurii este conditionata de confirmarea de catre tribunal, in conditiile legii, a unui plan de reorganizare. Pe toata durata reorganizarii, activitatea debitorului se desfasoara sub impactul masurilor luate, potrivit planului de reorganizare, si sub supravegherea judecatorului-sindic.

Art. 67 din Legea nr.64/1995 dispune ca, daca debitorul, prin cererea introductiva, in conditiile art. 21 alin. 1 lit. f din lege, si-a declarat intentia de a-si reorganiza activitatea si apoi planul de reorganizare este confirmat de tribunal, atunci debitorul va putea continua si sa-si administreze patrimoniul.

In cazul in care debitorul supus reorganizarii este o societate comerciala, activitatea acesteia va fi condusa de persoanele legal imputernicite sa o reprezinte. Legea interzice actionarilor si asociatilor cu raspundere limitata sa intervina in conducerea activitatii societatii ori in administrarea patrimoniului societatii.

In cazurile mentionate, debitorul va putea sa-si conduca activitatea sub supravegherea judecatorului-sindic, acesta avand dreptul de a delega aceasta atributie administratorului, in conditiile art. 18 alin. 3 din Legea nr.64/1995.

Articolul 671 , introdus prin O.U.G. nr. 58/1997, prevede ca in termen de 30 de zile de la deschiderea procedurii de reorganizare, toti creditorii ale caror creante sunt anterioare incetarii platilor, cu exceptia salariatilor, vor depune declaratia de creante in adunarea creditorilor. Declararea creantelor trebuie facuta chiar daca acestea nu sunt stabilite printr-un titlu. Creantele catre bugetul de stat si al asigurarilor sociale de stat sunt luate in consideratie, cu titlu provizoriu, in cuantumul declarat de debitor.

Prelungirea perioadei de reoganizre

Potrivit art. 68 din din Legea nr.64/1995, modificat prin O.U.G. nr. 58/1997, daca debitorul nu respecta planul de reorganizare, administratorul sau oricare dintre creditori poate cere, in scris, tribunalului sa aprobe inceperea procedurii falimentului. Pentru aceasta solicitantul nu trebuie sa faca dovada incetarii platilor de catre debitor.

In cazul in care tribunalul aproba cererea, modificarile aduse creantelor ori drepturilor partilor interesate, prin planul de reorganizare, raman definitive.

Daca, in perioada reorganizarii, se constata o redresare a activitatii debitorului si o crestere a sumelor care urmeaza a fi distribuite creditorilor, tribunalul poate dispune prelungirea perioadei de reorganizare – total sau in parte –pentru o durata de cel mult un an, cu ridicarea dreptului debitorului de a-si mai conduce activitatea (art. 69 din Legea nr.64/1995).

Prin hotararea privind prelungirea perioadei de reorganizare, tribunalul trebuie sa desemneze si persoana care va conduce activitatea debitorului. Aceasta este obligata sa prezinte lunar judecatorului-sindic rapoarte privind situatia financiara a patrimoniului debitorului. La sfarsitul fiecarui trimestru, judecatorul-sindic ii va convoca pe creditori pentru a le prezenta raportul si darea de seama contabila asupra activitatii debitorului.

Hotararea tribunalului privind continuarea activitatii debitorului poate fi contestata de creditori, de debitor si de camera de comert si industrie teritoriala. Contestatia se poate face in 15 zile de la data hotararii privind prelungirea perioadei de reorganizare.

Tribunalul trebuie sa solutioneze contestatia, de urgenta, intr-o sedinta la care poate participa oricare parte interesata.

In cazul respingerii contestatiei si, deci, al aprobarii continuarii activitatii debitorului, tribunalulu va putea impune anumite restrictii si conditii cerute de creditori sau debitor privind desfasurarea activitatii debitorului (art. 69 alin. 2 din Legea nr.64/1995).

Daca ulterior hotararii tribunalului privind continuarea activitatii debitorului, aceasta activitate inregistreaza pierderi, creditorii sunt indreptatiti sa se opuna la continuarea activitatii debitorului. Dreptul de opozitie al acestora se poate exercita insa nu mai des decat la fiecare 60 de zile.

Inregistrarea unei opozitii nu suspenda continuarea activitatii debitorului, pana cand tribunalul hotaraste asupra ei.

II.1.5. FALIMENTUL DEBITORULUI

Legea nr.64/1995 reglementeaza pe langa procedura reorganizarii activitatii debitorului, si procedura falimentului. Procedura falimentului debitorului consta dintr-un ansamblu de acte juridice si operatiuni care privesc: stabilirea masei active, stabilirea masei pasive, efectuarea lichidarii bunurilor debitorului, distribuirea sumelor de bani realizate in urma lichidarii bunurilor debitorului, inchiderea procedurii.

Cauzele lichidarii patrimoniului debitorului

Dispozitiile privind lichidarea se aplica in cazurile prevazute de art.72 din Legea nr. 64/1995 (art.72 a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/1997):

neconfirmarea nici unui plan de catre tribunal (art. 65 alin. 2 din lege, modificat prin O.U.G. nr.58/1997). Daca nici un plan nu este confirmat, tribunalul va dispune ca judecatorul-sindic sa inceapa procedura falimentului.

hotararea tribunalului privind incetarea reorganizarii (art. 67 alin. 1 din Legea nr. 64/1995). In cazul in care debitorul si-a manifestat, prin cererea introductiva, intentia de a-si reorganiza activitatea si apoi planul de reorganizare este confirmat de tribunal, debitorul poate continua sa-si conduca activitatea, sub supravegherea judecatorului-sindic, pana cand tribunalul va dispune, motivat, ca reorganizarea sa inceteze si sa se treaca la lichidarea patrimoniului debitorului.

debitorul nu respecta planul de reorganizare (art. 68 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, modificat prin O.U.G. nr. 58/1997). In cazul in care debitorul nu se conformeaza planului de reoganizare, judecatorul-sindic, administratorul sau oricare dintre creditori poate cere, in scris, tribunalului sa aprobe inceperea procedurii falimentului.

lipsa unui plan de reorganizare confirmat de tribunal (art. 75 alin. 3 din Legea nr. 64/1995). In lipsa unui plan de reorganizare,confirmat de tribunal in conditiile art. 64 din lege, tribunalul poate ridica dreptul debitorului de a-si conduce activitatea. Hotararea se poate da la cererea debitorului, a unui creditor sau a comitetului creditorilor, precum si la cererea camerei de comert si industrie teritoriala. Cererea va fi admisa numai motivat, in special pentru pierderile cu caracter continuu inregistrate sau al lipsei probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate. Odata cu admiterea cererii de ridicare a dreptului de a-si conduce activitatea, tribunalul va dispune aplicarea dispzitiilor din sectiunea a 6-a (“Falimentul”) din Legea nr. 64/1995.

Masurile pregatitoare pentru inceperea procedurii falimentului

Aplicarea falimentului debitorului implica luarea de catre tribunal a unor masuri cu caracter pregatitor. Aceste masuri privesc: hotararea privind inceperea lichidarii, desemnarea lichidatorului, notificarea inceperii procedurii.

Hotararea privind inceperea procedurii falimentului. Legea nr. 64/1995 nu reglementeaza in mod expres cerinta unei hotarari a tribunalului privind inceperea procedurii falimentului debitorului. Dar, o atare cerinta rezulta implicit din unele articole ale legii:

art. 65 alin. 2 arata ca daca nici un plan nu este confirmat, tribunalul va dispune ca judecatorul-sindic sa inceapa procedura falimentului;

art 67 alin. 1 prevede ca, in conditiile mentionate in text, debitorul poate continua sa-si conduca activitatea, pana cand tribunalul va dispune motivat ca reorganizarea sa inceteze si sa se treaca la lichidarea patrimoniului debitorului;

art. 68 alin. 1, modificat prin O.U.G. nr. 58/1997 prevede faptul ca, in cazul in care debitorul nu se conformeaza planului de reorganizare, tribunalul poate aproba inceperea procedurii falimentului.

Desemnarea lichidatorului. Realizarea operatiunilor pe care le implica lichidarea patrimoniului debitorului reclama numirea unui lichidator, care sa efectueze actele si operatiunile privind procedura falimentului. Prin O.U.G. nr 58/1997, a fost introdus art. 181, care prevede ca in cazurile de faliment, la propunerea judecatorului-sindic, tribunalul va putea dispune angajarea unui lichidator.

Notificarea inceperii procedurii. Inceperea procedurii de faliment trebuie instintata celor chemati sa contribuie la realizarea acesteia, printr-o notificare. Judecatorul-sindic trebuie sa notifice inceperea procedurii falimentului, cat mai curand posibil, oficiilor postale, statiilor de cale ferata, antrepozitelor, depozitelor portuare si altor locuri de inmagazinare din circumscriptia in care debitorul are sediul sau comercial principal ori filiale sau sucursale. Totodata, prin notificare se solicita acestora sa ii fie predata corespondenta comerciala a debitorului si orice alte comunicari trimise debitorului (art. 81 din Legea nr. 64/1995).

Potrivit legii, judecatorul-sindic va putea cere societatilor bancare, in care debitorul are depozite, sa nu dispuna de acestea fara un ordin al sau.

In cazul in care debitorul are bunuri supuse transcriptiei, inscriptiei sau inregistrarii in registrele de publicitate imobiliara, judecatorul-sindic va trimite instantelor sau autoritatilor care tin acele registre o copie de pe cererea introductiva, cu precizarea bunurilor din patrimoniul debitorului, in vederea efectuarii unei mentiuni privind inceperea procedurii de lichidare.

Stabilirea masei active

Aplicarea procedurii lichidarii presupune, mai intai, precizarea obiectului lichidarii. Potrivit din Legea nr. 64/1995, obiectul lichidarii il formeaza averea debitorului. In intelesul acestei legi, averea debitorului cuprinde totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale ale acestuia- inclusiv cele dobandite in cursul procedurii – care pot face obiectul unei executari silite, in conditiile Codului de procedura civila (art. 3 din Legea nr. 64/1995).

Intocmirea listei bunurilor care formeaza masa activa a patrimoniului debitorului.

Bunurile si drepturile patrimoniale care fac parte din masa activa a patrimoniului debitorului se stabilesc in conditiile Legii nr. 64/1995. In cazul unei cereri introductive a debitorului, lista bunurilor debitorului este intocmita de insusi debitorul, ca anexa a cererii (art. 21 alin. 1 lit. b din lege). Daca debitorul nu este in masura sa depuna aceasta lista odata cu cererea introductiva, el trebuie sa o inregistreze la tribunal in termen de 10 zile (art. 21 alin. 2 din lege). In cazul unei cereri introductive a creditorilor sau a camerei de comert si industrie teritoriale, debitorul este obligat sa depuna la tibunal lista bunurilor sale, impreuna cu alte acte prevazute de lege, in termen de 15 zile de la primirea notificarii cererii introductive a creditorilor, in cazul in care nu contesta aceasta cerere, sau de la data respingerii contestatiei impotriva cererii creditorilor, in cazul in care a contestat-o (art. 29 din Legea nr. 64/1995).

In cazul in care informatiile prezentate de debitor sunt considerate necorespunzatoare, judecatorul-sindic poate, pe cheltuiala patrimoniului debitorului, sa dispuna verificarea acestora de catre un expert contabil, care va face corecturile necesare.

Sigilarea si inventarierea bunurilor din masa activa.

Art. 76 din Legea nr. 64/1995 prevede ca, indata ce este posibil, judecatorul-sindic va sigila bunurile care fac parte din patrimoniul debitorului. Textul legal are in vedere cazul in care debitorul isi declara, prin cererea introductiva, intentia de a-si lichida patrimoniul. In realitate, o astfel de operatiune trebuie efectuata in toate cazurile in care tribunalul a hotarat inceperea procedurii de faliment, in conditiile art. 72 din Legea nr. 64/1995, modificat prin O.U.G. nr.58/1997.

Operatiunea de sigilare a bunurilor din patrimoniul debitorului trebuie realizata indata ce este posibil. Aceasta inseamna ca ea trebuie efectuata intr-un termen scurt, dupa pronuntarea de catre tribunal a hotararii privind inceperea lichidarii.

Daca debitorul are bunuri si in alte judete, judecatorul-sindic va putea trimite notificari tribunalelor din acele judete, in vederea sigilarii de urgenta a bunurilor debitorului.

Potrivit legii, tribunalele din alte judete vor putea sigila bunurile unui debitor si din oficiu, in cazul cand au aflat ca debitorul a inregistrat o cerere introductiva, prin care si-a declarat intentia de lichidare a patrimoniului, in conditiile art. 21 alin. 1 lit. f din Legea nr. 64/1995.

Sigilarea va avea ca obiect: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenta comerciala, contractele, marfurile, si orice alte bunuri mobil, care apartin patrimoniului debitorului (art. 77 din Legea nr. 64/1995). Vor fi excluse de la sigilare: bunurile care vor trebui vandute de urgenta, spre a se evita deteriorarea lor materiala sau pierderea din valoare; registrele de contabilitate ale debitorului; cambiile si alte titluri de valoare scadente sau care urmeaza sa fie scadente in scurt timp (acestea vor fi luate de judecatorul-sindic, in vederea obtinerii de numerar sau pentru a efectua actele de conservare necesare); numerarul (acesta va fi depus de judecatorul-sindic la banca, in contul patrimoniului debitorului).

Inventarierea bunurilor.

Cunoasterea bunurilor care fac parte din masa activa reclama inventarierea acestor bunuri. De aceea, judecatorul-sindic sau, ca urmare a delegarii, lichidatorul trebuie sa efectueze inventarul bunurilor debitorului (art. 78 din Legea nr. 64/1995, modificat prin O.U.G. nr. 58/1997). Daca bunurile pot fi inventariate complet intr-o singura zi se va trece direct la inventariere, fara aplicarea sigiliilor. In caz contrar, vor fi sigilate bunurile, dupa care in cel mai scurt timp posibil se va proceda la inventarierea lor. La desfasurarea operatiunilor de inventariere trebuie sa asiste si debitorul, daca judecatorul-sindic a cerut acest lucru. Intr-un asemenea caz, daca debitorul nu se va prezenta, el nu va putea contesta inventarul efectuat fara prezenta sa.

Inventarul trebuie sa descrie bunurile si sa indice valoarea lor aproximativa la data inventarului (art. 79 din Legea nr. 64/1995). Legea permite judecatorului-sindic sa numeasca un expert, pe cheltuiala debitorului, care sa il asiste la evaluarea bunurilor. In calitate de expert poate fi numit si unul dintre creditori.

Actul de inventar trebuie sa fie semnat de judecatorul-sindic sau de catre lichidator sau, dupa caz, de expertul care a participat la evaluarea bunurilor si de catre debitor. Semnatura debitorului reprezinta o garantie expresa din partea acestuia ca inventarul nu a omis bunuri din patrimoniul supus lichidarii (art. 79 alin. 2 din Legea nr. 64/1995).

Conservarea bunurilor debitorului.

Intrucat bunurile din patrimoniul debitorului sunt destinate lichidarii, ele trebuie mentinute in buna stare pana la data valorificarii lor, in conditiile legii. De aceea, legea prevede obligatia judecatorului-sindic sau, dupa caz, a lichidatorului, de a lua masurile necesare pentru conservarea bunurilor debitorului (art. 80 din Legea nr. 64/1995).

Art. 80 alin. 2 din Legea nr. 64/1995 prevede ca bunurile perisabile sau cele supuse degradarii iminente pot fi vandute oricand de catre judecatorul-sindic. Daca bunurile implica cheltuieli de conservare, ele vor putea fi vandute cu aprobarea comitetului creditorilor sau, in lipsa acestuia, cu aprobarea adunarii creditorilor.

Judecatorul-sindic va putea vinde bunuri importante din averea debitorului – terenuri, fabrici, instalatii – numai cu acordul prealabil al adunarii creditorilor si cu autorizarea tribunalului. Sumele realizate din aceste vanzari vor fi depuse la banca, in contul averii debitorului.

Stabilirea masei pasive

Aplicarea procedurii lichidarii presupune, pe langa determinarea masei active, si stabilirea masei pasive a patrimoniului debitorului.

Pin masa pasiva se intelege totalitatea datoriilor comerciale existente in patrimoniul debitorului sau, din perspectiva creditorilor, totalitatea creantelor comerciale ale creditorilor. Stabilirea masei pasive implica anumite operatiuni, care, in esenta, constau in precizarea creditorilor si a creantelor lor.

Intocmirea listei creditorilor.

Lista creditorilor si a creantelor acestora se intocmeste pe baza unor informatii provenite de la debitor. Potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 64/1995,cererea introductiva a debitorului trebuie sa fie insotita de o lista cu numele si prenumele creditorilor si adresele acestora, cu precizarea creantelor pe care le au impotriva debitorului. O asemenea lista trebuie depusa de catre debitor la dosar si in cazul in care cererea introductiva a fost facuta de catre creditori sau de catre camera de comert si industrie teritoriala (art. 29 din Legea nr. 64/1995). In toate cazurile cand informatiile date de debitor nu cuprind o lista completa a creditorilor si creantelor acestora, judecatorul-sindic poate desemna un expert, pe cheltuiala debitorului, care va intocmi o lista, pe baza bilantului, a registrelor contabile si a altor documente apartinand debitorului (art. 82 din Legea nr. 64/1995).

Notificarea privind inregistrarea creantelor.

Judecatorul-sindic va trimite fiecarui creditor o notificare, in care va preciza termenul limita pentru inregistrarea creantelor impotriva debitorului si conditiile legale pentru ca o creanta sa fie considerata valabila (art. 82 alin. 2 din Legea nr. 64/1995, modificat prin O.U.G. nr. 58/1997). In cazul creditorilor cu sediul ori domiciliul in strainatate, care au reprezentanti in tara, notificarea va fi trimisa reprezentantilor.

Daca anumite creante ale creditorilor sunt garantate cu garantii reale asupra bunurilor imobile ale debitorului, judecatorul-sindic va cere judecatoriei din raza teritoriala a circumscriptiei in care sunt situate bunurile imobile o lista a sarcinilor ce greveaza aceste bunuri (art. 82 alin. 4 din Legea nr. 64/1995).

Inregistrarea creantelor creditorilor.

Creditorii trebuie sa-si inregistreze creantele intr-un registru, care se tine la grefa tribunalului. Inregistrarea creantelor se face in temeiul unei cereri a creditorului, care va cuprinde: numele si prenumele creditorului sau firma, domiciliul sau sediul, suma datorata, temeiul creantei, precum si o declaratie cu privire la drepturile de prioritate sau garantiile creantei. Inregistrarea creantei se poate face in termen de 30 de zile de la data trimiterii de tribunal a notificarii mentionate la art. 82 alin. 2.

Cererea de inregistrare a unei creante are drept efect suspendarea cursului prescriptiei, care va incepe sa curga din nou, daca cererea va fi respinsa (art. 84 din Legea nr. 64/1995). Toate creantele inregistrate la grefa tribunalului, in conditiile legii, vor fi socotite valabile si corecte, atat timp cat judecatorul-sindic, debitorul sau un creditor nu le contesta (art. 84 alin. 4 din Legea nr. 64/1995). In cazul unei contestatii, tribunalul va stabili valabilitatea, valoarea, prioritatea si garantiile creantei.

Verificarea creantelor inregistrate.

Toate creantele care au fost inregistrate in conditiile legii vor fi supuse verificarii de catre judecatorul-sindic. Potrivit art. 86 din Legea nr. 64/1995, dupa expirarea termenului pentru inregistrarea creantelor, judecatorul-sindic va examina intr-un termen cat mai scurt posibil toate creantele si actele anexate, care au facut obiectul cererilor de inregistrare. Aceasta verificare este efectuata pentru stabilirea legitimitatii, valorii exacte si a prioritatii fiecarei creante.

Sunt exceptate de la verificarea creantele izvorate din impozite, taxe, amenzi penale sau contraventionale, datorate bugetului de stat sau celui local care sunt supuse legilor speciale (art. 86 alin. 2 din Legea nr. 64/1995).

Intocmirea tabelului preliminar al creantelor.

Pe baza rezultatelor verificarii efectuate, judecatorul-sindic va intocmi un tabel preliminar al creantelor creditorilor. Tabelul trebuie sa cuprinda toate creantele creditorilor, iar in legatura cu fiecare creanta trebuie sa se precizeze suma si situatia creantei (chirografara, garantata, sub conditie sau cu prioritate).

In tabelul creantelor nu se inscrie dobanda pentru creantele negarantate sau partile negarantate din creantele garantate, incepand de la data inregistrarii cererii (art. 87 din Legea nr. 64/1995). Creantele nescadente si cele sub conditie la data inregistrarii cererii vor fi inscrise in tabel, dar vor fi indreptatite sa participe la distribuiri de sume in conditiile expres prevazute de lege (art. 88 din Legea nr. 64/1995). Creantele negarantate si partile negarantate ale creantelor garantate, care nu sunt scadente la data inregistrarii cererii, vor fi inscrise in tabel cu intreaga lor valoare. Dar, orice distribuire de suma pentru aceste creante se va face prin reducerea lor la valoarea rezultata din aplicarea procentului general de reducere (art. 89 din lege). In cazul creantelor a caror valoare este supusa modificarii, judecatorul-sindic va calcula si inscrie in tabel aceste creante cu valoarea nominala pe care acestea o aveau la data inregistrarii cererii. Acest calcul poate fi contestat, iar contestatia se solutioneza de catre tribunal.

Creanta unui creditor cu mai multi debitori solidari va fi inscrisa in toate tabelele de creante ale debitorilor cu valoarea nominala, pana ce va fi fost complet acoperita (art. 91 din Legea nr. 64/1995).

Daca un creditor, inainte de inregistrarea cererii, a primit o plata partiala pentru creanta sa de la un codebitor sau de la un fidejusor al debitorului, in tabel se va inscrie numai partea de creanta pe care nu a incasat-o. Codebitorul sau fidejusorul indreptatit la restituire din partea debitorului pentru suma platita va fi trecut in tabel cu suma pe care a platit-o creditorului (art. 92 din Legea nr. 64/1995).

In cazul in care judecatorul-sindic contesta vreuna din creantele inregistrate, el trebuie sa indice acest lucru in tabel, precizand si motivele contestatiei (art. 93 din Legea nr. 64/1995).

Tabelul preliminar al creantelor intocmit de judecatorul-sindic va fi inregistrat la tribunal. Luand la cunostinta de tabelul preliminar al creantelor, oricare dintre creditori sau debitorul poate sa conteste legitimitatea, valoarea si prioritatea creantelor inscrise in tabel.

Solutionarea cotestatiilor privind creantele creditorilor.

In cazul in care o creanta este contestata de catre judecatorul-sindic, de un alt creditor sau de catre debitor, tribunalul trebuie sa notifice creditorului in cauza acest fapt, precum si termenul stabilit de tribunal (nu va putea depasi 30 de zile de la emiterea notificarilor) pentru solutionarea tuturor contestatiilor (art. 94 din Legea nr. 64/1995, modificat prin O.U.G. nr. 58/1997).

Publicitatea privind tabelul creantelor.

Odata cu solutionarea contestatiilor privind creantele, tabelul creantelor pote fi considerat definitiv (art. 84 alin. 4 din Legea nr. 64/1995). Tabelul va cuprinde toate creantele creditorilor, cu aratarea sumei, prioritatii si a situatiei – garantata sau negarantata – a fiecarei creante. Acest tabel va fi inregistrat la tribunal si, prin grija judecatorului-sindic, va fi afisat la usa tribunalului.

Efectuarea lichidarii

In vederea obtinerii sumelor de bani necesare satisfacerii creantelor creditorilor, bunurile din patrimoniul debitorului sunt supuse lichidarii. Cu alte cuvinte, aceste bunuri vor fi prefacute in bani prin vanzarea lor in conditiile legii.

Art. 98 din Legea nr. 64/1995, modificat prin O.U.G. nr. 58/1997, prevede ca lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata de lichidator, sub conducerea judecatorului-sindic si sub controlul tribunalului. Ea va incepe de indata ce tabelul de creante a fost afisat, iar bunurile vor putea fi vandute in bloc sau individual.

Reguli generale privind vanzarea bunurilor debitorului

Potrivit art. 80 din lege, judecatorul-sindic va putea vinde bunuri importante din patrimoniul debitorului – terenuri, fabrici, instalatii – numai cu acordul prealabil al adunarii creditorilor, dat cu majoritate de doua treimi din valoarea creantelor verificate si cu autorizarea tribunalului.

Reguli speciale privind vanzarea bunurilor debitorului.

Vanzarea prin licitatie publica. Judecatorul-sindic va desemna o comisie formata din trei experti, care in termen de cel mult 30 de zile, va depune un raport, in care vor fi indicate, descrise si evaluate bunurile ce urmeaza a fi vandute impreuna , precizandu-se si sarcinile de care eventual sunt grevate. Judecatorul-sindic va analiza acest raport si, daca va fi de acord cu cuprinsul lui, il va supune la vot, impreuna cu propunerea pretului global minim, adunarii creditorilor. In cazul existentei unor obiectii cu privire la raport, acesta va fi inapoiat comisiei de experti, care va avea obligatia sa-l refaca in termen de 15 zile. Daca tribunalul aproba vanzarea , aceasta se va face in conditiile stabilite de raport (art. 99 din Legea nr. 64/1995, modificat prin O.U.G. nr. 58/1997).

Vanzarea directa. Imobilele vor putea fi vandute si direct, in urma propunerii judecatorului-sindic si aprobata de tribunal. Cererea judecatorului-sindic va trebui notificata debitorului si creditorilor cu garantii reale asupra bunului, care isi vor putea formula obiectiile in termen de 10 zile de la primirea notificarii. Tribunalul va solutiona aceste obiectii.

Hotararea tribunalului va fi afisata la imobilul care urmeaza a fi vandut si notificata debitorului si creditorilor cu garantii reale asupra imobilului.

Sumele obtinute din vanzarea bunurilor sunt destinate distribuirii creditorilor. De aceea ele vor fi depuse in contul debitorului , unde sunt pastrate pana la data efectuarii distribuirii. Recipisele privind aceste depuneri vor fi predate judecatorulu-sindic. Acelasi regim juridic il au si veniturile obtinute din administrarea cladirilor si a altor bunuri ale debitorului.

Satisfacerea creditorilor cu garantii reale.

Intre bunurile din patrimoniul debitorului supuse lichidarii, prin licitatie publica sau vanzare directa, se pot afla si bunuri asupra carora creditorii au anumite garantii reale. Aceasta categorie de creditori pot fi platiti din sumele de bani realizate din vanzarea bunurilor supuse garantiilor lor. Platile facute creditorilor trebuie sa acopere tot capitalul, dobanzile si cheltuielile aferente. Daca suma realizata din vanzarea unui bun grevat cu o garantie reala este insuficienta pentru a plati in intregime creanta garantata, creditorul in cauza va avea in continuare, o creanta negarantata a carei valoare o reprezinta diferenta dintre suma ce i se datora la data inregistrarii creantei (capital, dobanzi si cheltuieli ) si suma realizata din vanzarea bunului si platita creditorului (art. 104 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, modificat prin O.U.G. nr. 58/1997).

indreptatit sa participe la orice distribuire de sume, care s-ar face inaintea vanzarii bunului supus garantiei lui. Intr-o asemenea situatie, daca creditorul a fost platit numai partial, suma platita in cadrul distribuirii va fi scazuta din suma pe care creditorul ar fi indreptatit sa o primeasca ulterior din pretul obtinut prin vanzarea bunului supus garantiei sale. In acest mod se va evita ca acest creditor sa primeasca mai mult decat ar fi primit daca bunul supus garantiei sale ar fi fost vandut anterior distribuirii (art. 104 alin. 2 din Legea nr. 64/1995).

Distribuirea sumelor realizate in urma lichidarii.

Dupa ce bunurile din patrimoniul debitorului au fost lichidate, adica au fost prefacute in bani, procedura intra intr-o faza finala, care consta in distribuirea sumelor de bani realizate intre creditori. In scopul pregatirii operatiunii de distribuire a sumelor de bani realizate intre creditori, judecatorul-sindic este obligat sa intocmeasca si sa prezinte tribunalului un raport asupra fondurilor obtinute din lichidare si incasarea de creante, precum si un plan de distribuire a sumelor de bani realizate intre creditori (art. 105 din Legea nr. 64/1995). Raportul si planul de distribuire trebuie prezentate tribunalului in termen de 6 luni, calculat de la inceperea lichidarii. In cazul in care efectuarea lichidarii reclama o durata de timp mai mare, legea cere judecatorului-sindic sa prezinte tribunalului un raport si un plan de distribuire la fiecare 6 luni. Pentru motive intemeiate, tribunalul poate prelungi termenul de prezentare a raportului si planului de distribuire. Planul de distribuire va fi inregistrat la grefa tribunalului. Faptul inregistrarii acestui plan de distribuire trebuie adus la cunostinta fiecarui creditor, printr-o notificare. Cate o copie de pe raport si planul de distribuire vor fi afisate la usa tribunalului.

Creditorii sunt indreptatiti sa formuleze obiectii si asupra raportului si planului de distribuire, in termen de 10 zile de la afisare. Obiectiile asupra raportului si planului de distribuire vor fi examinate si solutionate de tribunal intr-o sedinta, care se va tine dupa cel putin 20 de zile de la data notificarii fata de creditori a tinerii sedintei.

Potrivit art. 107 din Legea nr. 64/1995, modificat prin O.U.G. nr. 58/1997, creantele chirografare vor fi platite atat in cazul reorganizarii sau al lichidarii unor bunuri din averea debitorului, cat si in cel al falimentului, in urmatoarea ordine:

taxele, timbrele si orice alte cheltuieli de executare aferente procedurii;

retributiile persoanelor de specialitate desemnate de judecatorul-sindic, a administratorului, a lichidatorului;

creditele bancare, cu dobanzile si cheltuielile aferente;

daca debitorul este persoana fizica, sumele necesare pentru intretinerea lui si a familiei sale, sume stabilite de tribunal;

creantele izvorate din contracte de munca, pe cel mult 6 luni anterioare inceperii procedurii;

sumele datorate unor terti pentru hrana si intretinere, pe cel mult 6 luni anterioare inceperii procedurii;

cheltuielile din timpul procedurii, necesare conservarii si administrarii bunurilor din averea debitorului;

datoriile rezultate din continuarea activitatii, in cazul prelungirii perioadei de reorganizare

alte creante chirografare.

Potrivit art. 109 din Legea nr. 64/1995, sumele de distribuit intre creditori aflati in acelasi rang de prioritate vor fi acordate in mod proportional cu suma alocata pentru fiecare creanta, prin tabelul tuturor obligatiilor debitorului.

Creantele prezentate tardiv, dar nu mai tarziu de inchiderea lichidarii, vor participa la distribuire in mod proportional, numai din sumele eventual ramase dupa plata creantelor inregistrate in termen (art. 110 din Legea nr. 64/1995).

In cazul cand sumele de bani obtinute din lichidarea patrimoniului unei societati in nume colectiv sau in comandita nu sunt suficiente pentru plata creantelor, inregistrate si verificate, impotriva societatii, judecatorul-sindic va putea proceda la executare silita impotriva asociatilor in nume colectiv, respectiv impotriva asociatilor comanditati (art. 111 din Legea nr. 64/1995).

Cu ocazia efectuarii unor distribuiri partiale, anumite sume de bani trebuie consemnate. Art. 112 din Legea nr. 64/1995 se refera la :

sumele proportionale datorate creditorilor ale caror creante sunt supuse unei conditii care nu s-a implinit inca;

sumele proportionale datorate creditorilor care au titluri la ordin sau la purtator, dar care nu le-au prezentat;

sumele de bani destinate sa acopere cheltuielile viitoare ale patrimoniului debitorului.

Raportul final si bilantul general al lichidarii.

Dupa terminarea lichidarii bunurilor din patrimoiul debitorului si solutionarea contestatiilor privind creantele creditorilor, judecatorul-sindic va intocmi raportul final, impreuna cu bilantul general al lichidarii. Aceste documente cuprind o prezentare a tuturor operatiunilor lichidarii, cu precizarea sumelor incasate, si a sumelor cuvenite creditorilor. Raportul final si bilantul general al lichidarii sunt depuse la tribunal. Copii ale acestor documente vor fi comunicate tuturor creditorilor si debitorului si vor fi afisate la usa tribunalului.

Creditorii sunt indreptatiti sa faca obiectii la raportul final, in termen de 10 zile de la data afisarii sale. Raportul final este aprobat de catre tribunal. Sedinta nu se poate tine decat dupa cel putin 20 de zile de la notificarea de catre tribunal tuturor creditorilor si debitorului a datei sedintei tribunalului. Cu aceasta ocazie se solutioneaza si eventualele obiectii ale creditorilor privind raportul final. Creantele care la data inregistrarii raportului final vor fi inca sub conditie, nu vor participa la vreo distributie (art. 114 alin. 2 din Legea nr. 64/1995).

Distribuirea finala a sumelor de bani catre creditori.

Dupa aprobarea de catre tribunal a raportului final, judecatorul-sindic va face de indata distribuirea finala catre creditori a tuturor sumelor de bani rezultate din valorificarea patrimoniului debitorului. Sumele de bani nereclamate, in termen de 90 de zile, de catre creditorii indreptatiti vor fi depuse de catre judecatorul-sindic la banca, in contul patrimoniului debitorului. Extrasul de cont se depune la tribunal.

Inchiderea lichidarii.

Potrivit legii, procedura de faliment va fi inchisa atunci cand tribunalul a aprobat raportul final, toate sumele de bani rezultate din lichidarea patrimoniului debitorului au fost distribuite creditorilor, nereclamate de creditorii indreptatiti au fost depuse la banca (art. 116 din Legea nr. 64/1995).

Daca sunt indeplinite conditiile legii, la cererea judecatorului-sindic, tribunalul va da o hotarare privind inchiderea procedurii lichidarii. Hotararea se comunica tuturor creditorilor, debitorului si camerei de comert si industrie teritoriala (art. 116 din Legea nr. 64/1995).

II.1.6. INCHIDEREA PROCEDURII

Cazurile inchiderii procedurii

Indeplinirea planului de reorganizare judiciara sau de faliment:

O procedura de reorganizare sau de faliment pe baza de plan va fi inchisa in urma indeplinirii unui plan confirmat sau la cererea celui care l-a propus (art. 116 din Legea nr. 64/1995).

Insuficienta bunurilor debitorului pentru acoperirea cheltuielilor administrative ale procedurii:

Procedura se poate incheia in orice stadiu al desfasurarii ei, daca se constata ca nu exista bunuri sau ca bunurile existente in patrimoniul debitorului nu sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative ale procedurii, iar nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare (art. 117 din Legea nr. 64/1995).

Satisfacerea creantelor creditorilor:

Procedura se inchide, chiar inainte ca bunurile din patrimoniul debitorului sa fie lichidate in intregime, daca creantele creditorilor au fost complet acoperite prin distribuirile facute (art. 118 din Legea nr. 64/1995).

Absenta oricarei cereri privind creante ale creditorilor:

Procedura se inchide daca, dupa expirarea termenului pentru inregistrare cererilor privind creantele, judecatorul-sindic constata ca nici un creditor nu a inregistrat vreo cerere (art. 119 din Legea nr. 64/1995).

Hotararea tribunalului privind inchiderea procedurii.

Hotararea privind inchidrea procedurii se da de catre tribunal, la cererea judecatorului-sindic.

Orice creditor este indreptatit sa formuleze obiectii la cererea judecatorului-sindic de a se da o hotarare de inchidere a procedurii (art. 120 din Legea nr. 64/1995). Obiectiile sunt examinate de tribunal odata cu solutionarea cererii.

Cererea judecatorului-sindic privind darea hotararii de inchidere a procedurii si, daca este cazul, obiectiile creditorilor la aceasta cerere, vor fi examinate de catre tribunal. Daca sunt indeplinite conditiile legii, tribunalul va pronunta o hotarare de inchidere a procedurii.

Consecintele inchiderii procedurii.

Hotararea tribunalului de inchidere a procedurii are anumite efecte. Aceste efecte privesc descarcarea judecatorului-sindic de indatoririle si responsabilitatile sale, precum si descarcarea debitorului de obligatiile anterioare procedurii.

II.2. ETAPELE LICHIDARII SOCIETATILOR COMERCIALE DIN PUNCT DE VEDERE ECONOMIC SI CONTABIL

Conform Ordinului ministrului finantelor nr.1223/12.0601998 pentru aprobarea Precizarilor privind reflectarea in contabilitate a principalelor operatiuni privind fuziunea, dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale, precum si retragerea si/sau excluderea unor asociati din cadrul societatii comerciale, operatiunile care se efectueaza in situatia:

Dizolvarii societatii comerciale, in cazurile prevazute la art. 222 alin. (1) (cu exceptia modului de dizolvare prevazut la litera f) ) si la art. 223-232 din Legea nr.31/1990, republicata, pentru lichidarea societatii comerciale sunt:

inventarierea si evaluarea elementelor patrimoniale ale societatilor comerciale care se lichideaza,

intocmirea bilantului contabil al societatilor care se lichideaza, pe anul anterior celui in care are loc lichidarea;

stabilirea de catre adunarea generala a actionarilor sau a asociatilor a operatiunilor care urmeaza sa fie efectuate de lichidator in numele societatii comerciale;

valorificarea elementelor patrimoniale de activ (vanzarea imobilizarilor si a stocurilor, incasarea creantelor, a titlurilor de plasament etc.);

achitarea datoriilor societatilor comerciale catre bugetul de stat, asigurarile sociale de stat, terti, salariati etc.;

stabilirea rezultatului lichidarii (profit sau pierdere);

calcularea, retinerea si varsarea la buget a impozitului pe profit obtinut in urma operatiunii de lichidare a societatii comerciale, a impozitului pe dividendele obtinute de actionari sau asociati, ca urmare a lichidarii societatii comerciale, precum si orice alte taxe si impozite sau contributii datorate de societatea comerciala in conformitate cu Circulara Ministerului Finantelor nr. 112.128 din 15 septembrie 1993. Se calculeaza si se varsa impozit pe profit si impozit pe dividende pentru profitul obtinut din operatiunile de lichidare a societatii comerciale, reprezentand diferente intre veniturile din valorificarea imobilizarilor si a stocurilor, incasarea creantelor etc. si cheltuieli aferente veniturilor. Impozitul pe profit si impozitul pe dividende se calculeaza si se varsa penru capitalul social majorat prin utilizarea unor elemente de capitaluri proprii (diferente provenite din reevaluarea imobilizarilor si a stocurilor, sume inregistrate la rezerve din diferente de curs valutar etc.). Pentru elementele de activ net, constituite din profitul brut conform prevederilor legale (rezerve legale, reducerea cu 50% a impozitului aferent profitului reinvestit), se calculeaza si se varsa impozit pe profit si impozit pe dividente. De asemenea, se calculeaza si se varsa impozit pe profit si impozit pe dividende pentru sumele inregistrate pe cheltuieli, reprezentand provizioane pentru riscuri si cheltuieli constituite potrivit Hotararii Guvernului nr.335/1995, republicate. Pentru elementele componente ale activului net, constituite in conformitate cu prevederile legale, fara ca sumele cuprinse la capitaluri sa fi fost evidentiate in prealabil la venituri, se calculeaza si se varsa impozit pe profit si impozit pe dividende (diferentele provenite din reevaluarea imobilizarilor si a stocurilor, diferente de curs valutar din evaluarea disponibilitatilor in valuta, subventii pentru investitii etc.). Pentru elementele de activ net, constituite din profitul net, se calculeaza si se varsa numai impozit pe dividente (rezerve statutare, alte rezerve, alte fonduri, profitul realizat in exercitiile precedente, a carei repartizare a fost amanata etc.). Repartizarea activului net intre asociati nu intra in sfera de aplicabilitate a taxei pe valoarea adaugata, daca pentru bunurile respective nu s-a exercitat dreptul de deducere potrivit legii;

intocmirea bilantului de incepere a partajului;

efectuarea partajului activului net al socitatii comerciale, rezultat in urma lichidarii societatii comerciale, in functie de: prevederile statutului si/sau ale contractului de societate; hotararea adunarii generale a actionarilor/asociatilor; cota de participare la capitalul social.

In cazul in care societatea comerciala intra in faliment, operatiunile sunt:

sigilarea bunurilor care fac parte din averea societatii comerciale. Vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenta comerciala, contractele, marfurile si oricare alte bunuri mobile apartinand averii debitorului. Nu vor fi puse sub sigilii: obiectele care vor trebui vandute de urgenta, spre a se evita deteriorarea lor materiala sau pierderea din valoare; registrele de contabilitate; cambiile si alte titluri de valoare scadente sau care urmeaza a fi scadente in scurt timp si care vor fi luate de judecatorul-sindic, spre a obtine numerar sau pentru a efectua activitatile de conservare cerute; numerarul, pe care judecatorul-sindic il va depune la banca, in contul averii debitorului;

inventarierea si evaluarea bunurilor din patrimoniul societatii comerciale. Inventarul va trebui sa descrie toate bunurile debitorului, chiar si pe cele nepuse sub sigiliu, si sa indice valoarea lor aproximativa la data inventarului. Judecatorul-sindic poate numi un expert, pe cheltuiala averii debitorului, pentru a-l asista la evaluarea bunurilor;

intocmirea bilantului de incepere a lichidarii;

vanzarea bunurilor perisabile sau supuse deprecierii iminente;

vanzarea bunurilor importante din averea debitorulu (terenuri, fabrici, instalatii), cat mai avantajos si cat mai repede, cu acordul prealabil al creditorilor. Lichidarea bunurilor din averea debitorului este efectuata de lichidator, sub conducerea judecatorului-sindic si sub controlul tribunalului. Bunurile vor putea fi vandute in bloc, ca un ansamblu in stare de functionare, sau individual. Vanzarea se poate face prin licitatie publica si prin vanzare directa;

depunerea la banca, in contul averii debitorului, a sumelor rezultate din vanzarea bunurilor si transmiterea recipiselor catre judecatorul-sindic;

stabilirea masei pasive, adica intocmirea listei creditorilor. Pentru fiecare obligatie a debitorului se va stabili suma, proritatea de plata si situatia- garantata sau negarantata;

distribuirea sumelor realizate in urma lichidarii, potrivit planului de distribuire intre creditori, in ordinea prevazuta de lege. La fiecare 6 luni, calculate de la data inceperii lichidarii, judecatorul-sindic va prezenta la tribunal un raport asupra fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea creantelor si un plan de distribuire a acestor sume intre creditori;

intocmirea si aprobarea raportului final. Dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate si toate contestatiile cu privire la creante au fost solutionate, judecatorul-sindic supune spre aprobarea tribunalului un raport final, impreuna cu un bilant final de lichidare;

intocmirea bilantului final de lichidare. Daca lichidarea se prelungeste peste durata unui exercitiu financiar, lichidatorii sunt delegati sa intocmeasca bilantul contabil anual.

Distribuirea integrala a fondurilor sau a bunurilor din averea debitorului (eventualele fonduri nereclamate fiind depuse la banca) si aprobarea raportului final de catre tribunal semnifica inchiderea procedurii de faliment a unei socitati comerciale.

Determinarea activului net pe baza bilantului intocmit inainte de inceperea lichidarii societatilor comerciale:

Precizarile publicate in Ordinul nr. 1223/1999 emis de Ministerul Finantelor nu au scopul de a reglementa, ci de a asigura aplicarea corecta si unitara a reglementarilor in vigoare referitoare la operatiunile economico-financiare privind lichidarea societatilor comerciale.

CAPITOLUL III

Contabilitatea operatiilor de lichidare.

Contabilitatea partajului

Contabilitatea lichidarii societatilor comerciale presupune parcurgerea a doua tipuri de operatii:

lichidarea propriu-zisa

partajul intre asociati a sumelor ramase in urma lichidarii.

Actul contabil initial al operatiilor de lichidare il constituie bilantul de lichidare intocmit de lichidator sau de expertul delegat de catre judecatorul-sindic, dupa inventarierea patrimoniului.

Operatiile de lichidare cuprind:

operatii de realizare a activelor, respectiv vanzarea imobilizarilor corporale si a stocurilor de materii prime si materiale, combustibil, produse finite, semifabricate si incasarea creantelor;

operatii privind plata datoriilor;

determinarea rezultatului lichidarii;

intocmirea bilantului final al lichidarii.

Actualul plan contabil nu acopera in intregime inregistrarea operatiilor de lichidare, de aceea este necesara introducerea unor conturi specifice, precum:

Contul 128 “Rezultatul lichidarii”

Contul “ Lichidator”

In cazul lichidarii este posibil ca lichidatorul sa preia si sa gestioneze trezoreria societatii aflata in lichidare. In aceasta situatie toate fondurile initiale sunt transferate lichidatorului, pentru care se deschide un cont special numit “Lichidator”. Toate incasarile lichidatorului vor genera debitarea contului “Lichidator”, iar platile si cheltuielile de lichidare vor duce la creditarea acestui cont. Soldul sau exprima pozitia debitoare sau creditoare a societatii aflate in lichidare fata de lichidator. Contul “Lichidator” inlocuieste contul de disponibilitati bancare din bilantul final de lichidare.

Contul 128 “Rezultatul lichidarii” poate functiona fie independent prin inregistrarea plusurilor sau minusurilor de valoare si a cheltuielilor de lichidare, fie ca un cont de regrupare a conturilor de venituri si cheltuieli.

Prezenta a doua variante de contabilizare are in vedere faptul ca in conditiile lichidarii activelor principiul continuitatii exploatarii nu mai este opozabil si in concluzie se poate utiliza si primul caz. Daca se porneste de la premisa ca principiile contabile general admise opereaza si in cazul lichidarii, pentru a raspunde principiului noncompensarii, trebuie folosite conturile din clasele 6 si 7, urmand ca in final contul 128 sa colecteze veniturile si cheltuielile in scopul determinarii rezultatului lichidarii.

In varianta utilizarii directe, in creditul contului vom inregistra plusurile de valoare intre pretul de vanzare si valoarea neta contabila a elementelor de activ, precum si sconturile obtinute de la furnizori. In debitul contului se vor inregistra diferentele negative intre pretul de vanzare si valoarea neta contabila a elementelor de activ, sconturile acordate pentru incasarea clientilor inainte de termen, anularea activelor nerealizabile, alte impozite datorate in scopul lichidarii. Soldul final creditor sau debitor exprima profitul sau pierderea obtinuta in urma lichidarii. Acest sold va fi repartizat asociatilor sau actionarilor impreuna cu celelalte capitaluri proprii.

In cea de a doua varianta, in creditul contului se vor inregistra la sfarsitul lichidarii soldurile creditoare ale conturilor de venituri, iar in debitul contului, soldurile debitoare ale conturilor de cheltuieli.

Deci, lichidatorul va inregistra in contabilitate toate operatiile generate de lichidarea propriu-zisa a patrimoniului si pe aceasta baza va intocmi bilantul final de lichidare. In pasivul acestuia vor aparea capitalurile proprii, formate din capital social, rezervele, diminuate sau majorate cu rezultatul lichidarii, precum si datoriile neachitate daca este cazul, iar in activ disponibilitati si imobilizari, ce s-au convenit ca la partaj sa fie inapoiate asociatilor ce le-au aportat.

Contabilitatea lichidarii societatilor comerciale si a partajului in Romania

Lichidarea unei societati comerciale, indiferent de cauzele lichidarii, genereaza o succesiune de operatiuni care trebuie inregistrate in contabilitate. Conform Ordinului ministrului finantelor nr. 1223/12.06.1998 pentru aprobarea precizarilor privind reflectarea in contabilitate a principalelor operatiuni privind fuziunea, dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale, precum si retragerea si/sau excluderea unor asociati din cadrul societatilor comerciale, operatiile ocazionate de lichidarea unei societati comerciale sunt contabilizate ca si in ipoteza continuitatii activitatii intreprinderii. Astfel, o vanzare de marfuri va fi tratata ca o operatie de exploatare, o vanzare de mijloace fixe este contabilizata ca o operatie exceptionala etc. Rezultatul lichidarii (profit sau pierdere) este determinat prin preluarea veniturilor si cheltuielilor aferente lichidarii de catre contul 121 “Profit si pierdere”. Relatia intre societatea comerciala aflata in lichidare si actionarii sau asociatii sai este reflectata de contul 456 “Decontari cu asociatii privind capitalul”.

Sub raport fiscal, societatea comerciala supusa lichidarii trebuie sa calculeze, sa retina si sa verse la buget impozitul pe profit, impozitul pe dividente si orice alte impozite, taxe si contributii datorate. Astfel, se calculeaza si se varsa impozit pe profit si impozit pe dividende in urmatoarele cazuri:

pentru profitul obtinut din operatiunile de lichidare a societatii comerciale reprezentand diferenta intre veniturile din valorificarea activelor (vanzarea imobilizarilor, stocurilor, incasarea creantelor etc.);

pentru capitalul social majorat prin utilizarea unor elemente de capitaluri proprii (diferentele provenite din reevaluarea imobilizarilor si a stocurilor, sume inregistrate la rezerve provenind din diferentele de curs valutar etc.);

pentru elementele de activ net, constituite din profitul net potrivit prevederilor legale (rezerve legale, reducerea cu 50 % a impozitului aferent profitului investit etc.)

pentru sumele inregistrate pe cheltuieli, reprzentand provizioane reglementate si provizioane pentru riscuri si cheltuieli;

pentru elementele componente ale activului net, constituite in conformitate cu prevederile legale, fara ca sumele cuprinse la capitaluri sa fi fost evidentiate in prealabil la venituri (diferente provenite din reevaluarea imobilizarilor si a stocurilor, diferentele de curs valutar din reevaluarea disponibilitatilor in valuta, subventii pentru investitii etc.).

pentru elementele de activ net, constituite din profitul net, se calculeaza si se varsa numai impozit pe dividende (rezerve statutare, alte rezerve, fondul de dezvoltare constituit din alte surse, profitul realizat in exercitiile precedente, a carei repartizare a fost amanata etc.).

In privinta taxei pe valoarea adaugata intervine urmatoarea particularitate: dupa incheierea lichidarii societatii comerciale in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata, repartizarea activului net intre asociati nu intra in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata, daca pentru bunuri nu s-a exercitat dreptul legal de deducere.

Inregistrarile contabile privind operatiile de lichidare pot fi:

operatii de realizare a activelor

vanzarea imobilizarilor corporale, necorporale si financiare:

Scoaterea din gestiune a imobilizarilor corporale, necorporale si financiare:

vanzarea stocurilor de materii prime si materiale (dupa ce in prealabil acestea au fost transformate in marfuri), marfuri :

scaderea din gestiune a stocurilor de materii prime, materiale (devenite marfuri) si marfuri vandute:

anularea provizioanelor constituite pentru deprecierea stocurilor, a creantelor, pentru riscuri si cheltuieli:

incasarea creantelor:

plata datoriilor:

anulare provizion constituit pentru depreciere clienti:

anulare cheltuieli constituire:

inregistrare cheltuieli cu lichidarea:

inregistrarea cheltuielilor cu reparatiile pe timpul perioadei de garantie:

anularea provizionului:

reglarea si plata TVA:

inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli:

calculul si plata impozitului pe profit

rezultatul exercitiului *25%

rezerva legala*25%

Contabilitatea partajului

Partajul presupune restituirea catre asociati a contravalorii actiunilor sau partilor sociale detinute in capitalul social neamortizat, precum si a castigului din lichidare, daca este cazul. Deci, obiectul operatiilor de partaj il constituie distribuirea activului net din lichidare. Repartizarea se face conform prevederilor contractului de societate, fie proportional cu valoarea neamortizata a actiunilor si partilor sociale detinute, rambursarea actiunilor prioritare facandu-se inaintea actiunilor obisnuite.

Inregistrarile contabile specifice operatiei de partaj sunt:

lichidarea conturilor de pasiv, in cazul in care se obtine:

castig din lichidare:

In acest caz castigul din lichidare se determina astfel:

pierdere din lichidare:

inregistrarea impozitului pe dividende si a achitarii lui, in cazul existentei castigului din lichidare:

inregistrarea impozitului pe profit pentru rezultatul obtinut din lichidare, inclsiv cel aferent rezervei legale si a achitarii lui:

Existenta datoriilor neplatite:

In acest caz, problema se va solutiona diferit in functie de tipul societatii. Astfel, in cazul societatilor pe actiuni si a societatilor cu raspundere limitata, asociatii raspund numai in limita fractiunii de capital detinuta. Nu exista o raspundere solidara, iar garantarea obligatiilor fata de creditori se face cu patrimoniul societatii. In consecinta, raspunderea se circumscrie la acest patrimoniu, iar in masura in care nu este suficient, datoriile raman neplatite. In cazul societatilor in nume colectiv sau in comandita, raspunderea este nelimitata si datoriile vor fi achitate de asociatii cu raspundere nelimitata.

In cazul unei societati pe actiuni sau a unei societati cu raspundere limitata, datoriile raman neplatite si conturile se soldeaza, de maniera urmatoare:

In cazul societatilor in nume colectiv si a celor in comandita, datoriile vor fi achitate de asociatii cu raspundere nelimitata:

In cazul in care in activul bilantier raman active imobilizate (aport initial) convenit a fi rambursate in natura, distribuirea activelor se inregistreaza dupa cum urmeaza:

Sau:

Cazul in care exista capital social nevarsat integral.

Aceasta situatie poate sa apara atunci cand aprtul se face in bani si in natura, aportul in natura fiind integral eliberat la subscriere. Solutiile sunt diferite in functie de raportul dintre activul net de lichidare si capitalul subscris varsat. Cand activul net de lichidare este egal cu capitalul subscris varsat, acesta se partajeaza proportional cu capitalul subscris varsat de fiecare asociat. Atunci cand activul net de lichidare este mai mare decat capitalul varsat are prioritate capitalul subscris varsat, urmand ca diferenta in plus sa fie distribuita in raport cu prevederile contractului de societate si statutul societatii. Cand activul net din lichidare este mai mic decat capitalul subscris varsat, se va apela la asociatii care nu au varsat intreg capitalul subscris, sa faca depunerile corespunzatoare.

ANALIZA OPERATIILOR DE LICHIDARE IN STANDARDELE IAS

Norma IAS 35 trateaza problema prezentarii si informatiilor de furnizat in cazul lichidarii si abandonului activitatii.

Ea a intrat in vigoare pentru situatiile financiare ale exercitiilor deschise incepand cu 1 Ianuarie 1999.

Conform standardului IAS 35 care reglementeaza operatiile de lichidare, in momentul incetarii activitatii trebuie analizate urmatoarele aspecte:

-descrierea activitatii pe care o abandoneaza

-sectorul de activitate sau sectorul geografic de care apartine activitatea

-data si natura faptului generator al informarii initiale de furnizat

-data la care, sau exercitiul in cursul caruia se asteapta terminarea lichidarii, daca aceasta data sau exercitiu este cunoscuta sau poate sa fie determinata

-valorile contabile, la data inchiderii exercitiului, ale totalului activelor si ale totalului datoriilor ce vor fi cedate

-marimile fluxurilor nete de trezorerie in cursul exercitiului atribuibile activitatilor de exploatare, de investitii si de finantare ale activitatii.

-modalitatea de incetare a activitatii (vanzare sau abandon).

-venitul sau pierderea rezultate din incetarea activitatii si politicile

contabile utilizate pentru masurarea pierderii sau castigului din lichidare

-venitul, profitul si pierderea rezultate din activitatile ordinare, impreuna cu sumele corespondente aferente fiecarei perioade prezentate.

Rezultatele incetarii activitatii sunt in general incluse in profitul si pierderea rezultate din activitatea curenta. Daca, in rare circumstante, incetarea activitatii nu este determinata de operatii curente, veniturile si cheltuielile care rezulta din incetarea activitatii sunt tratate ca extraordinare.

CAPITOLUL IV

Aplicatie practica

PROFIL SOCIETATE

1.Numele societatii: S.C. CERTEX S.A.

2.Adresa: Str. Lucretiu Patrascanu nr.16, Bucuresti, sector 3

3.Anul infiintarii: 1990, inregistrata la Registrul Comertului J40/858/1990

5.Capital social: 11034 mil lei

6.Principalele domenii de activitate:

Productie de articole textile

Servicii

Cercetare aplicativa si dezvoltare tehnologica in domeniul textil

7.Numarul salariatilor: 415, din care 110 cu studii superioare

8.Cifra de afaceri:

9.Profit:

11.Mijloace fixe: 35595 mil lei

12.Active circulante: 4533 mil lei

13.Structura costurilor (ca procent din totalul productiei):

40% costuri de personal

25% costuri cu materiile prime si materialele

15% costuri de desfacere

20% beneficiu

14. Structura organizatorica: de tip piramidal, pe nivele ierarhice:

organe de conducere generala- Adunarea Generala a Actionarilor

organe de conducere executiva: manageri

Actionarii S.C Certex S.A. si cotele corespunzatoare de participare la capitalul social sunt:

Gheorghe Andrei – 20%

Niculescu Elena – 20%

Matei Dumitru – 20%

Ardeleanu Bogdan-15%

Motiu Gheorghe -15%

Prisacaru Maria -10%

Lichidarea voluntara a societatii S.C. CERTEX S.A.

In cadrul sedintei a A.G.A. din 08.01.2001 actionarii S.C. Certex S.A. hotarasc lichidarea voluntara a societatii.

Operatiunile care se vor efectua sunt:

inventarierea si evaluarea elementelor patrimoniale ale societatii comerciale

intocmirea bilantului contabil al societatii pe anul anterior celui in care are loc lichidarea (2000) (vezi anexa).

stabilirea de catre adunarea generala a actionarilor sau a asociatilor a operatiunilor care urmeaza sa fie efectuate de lichidator in numele societatii comerciale;

valorificarea elementelor patrimoniale de activ (vanzarea imobilizarilor si a stocurilor, incasarea creantelor, a titlurilor de plasament etc.);

achitarea datoriilor societatilor comerciale catre bugetul de stat, asigurarile sociale de stat, terti, salariati etc.;

stabilirea rezultatului lichidarii (profit sau pierdere);

calcularea, retinerea si varsarea la buget a impozitului pe profit obtinut in urma operatiunii de lichidare a societatii comerciale, a impozitului pe dividendele obtinute de actionari sau asociati, ca urmare a lichidarii societatii comerciale, precum si orice alte taxe si impozite sau contributii datorate de societatea comerciala in conformitate cu Circulara Ministerului Finantelor nr. 112.128 din 15 septembrie 1993. Se calculeaza si se varsa impozit pe profit si impozit pe dividende pentru profitul obtinut din operatiunile de lichidare a societatii comerciale, reprezentand diferente intre veniturile din valorificarea imobilizarilor si a stocurilor, incasarea creantelor etc. si cheltuieli aferente veniturilor. Impozitul pe profit si impozitul pe dividende se calculeaza si se varsa penru capitalul social majorat prin utilizarea unor elemente de capitaluri proprii (diferente provenite din reevaluarea imobilizarilor si a stocurilor, sume inregistrate la rezerve din diferente de curs valutar etc.). Pentru elementele de activ net, constituite din profitul brut conform prevederilor legale (rezerve legale, reducerea cu 50% a impozitului aferent profitului reinvestit), se calculeaza si se varsa impozit pe profit si impozit pe dividente. De asemenea, se calculeaza si se varsa impozit pe profit si impozit pe dividende pentru sumele inregistrate pe cheltuieli, reprezentand provizioane pentru riscuri si cheltuieli constituite potrivit Hotararii Guvernului nr.335/1995, republicate. Pentru elementele componente ale activului net, constituite in conformitate cu prevederile legale, fara ca sumele cuprinse la capitaluri sa fi fost evidentiate in prealabil la venituri, se calculeaza si se varsa impozit pe profit si impozit pe dividende (diferentele provenite din reevaluarea imobilizarilor si a stocurilor, diferente de curs valutar din evaluarea disponibilitatilor in valuta, subventii pentru investitii etc.). Pentru elementele de activ net, constituite din profitul net, se calculeaza si se varsa numai impozit pe dividente (rezerve statutare, alte rezerve, alte fonduri, profitul realizat in exercitiile precedente, a carei repartizare a fost amanata etc.). Repartizarea activului net intre asociati nu intra in sfera de aplicabilitate a taxei pe valoarea adaugata, daca pentru bunurile respective nu s-a exercitat dreptul de deducere potrivit legii;

intocmirea bilantului de incepere a partajului;

efectuarea partajului activului net al socitatii comerciale, rezultat in urma lichidarii acesteia, in functie de: prevederile statutului si/sau ale contractului de societate; hotararea adunarii generale a actionarilor/asociatilor; cota de participare la capitalul social.

Prezentarea operatiilor generate de lichidarea societatii

Bilantul contabil pe anul 2000 este prezentat in anexa.

Vanzarea terenurilor

Societatea detine 27150 mp de teren, care se vind cu 7000 mil lei societatii comerciale MODEX S.A., valoarea de inregistrare a terenurilor fiind de 6691 mil lei. Contravaloarea terenurilor vandute este incasata prin contul la banca in lei.

Inregistrarile contabile aferente operatiilor de mai sus sunt:

Vanzarea cladirilor

Societatea CERTEX S.A. vinde cladirile sale societatii MODEX S.A. pentru suma de 30000 mil lei, TVA 19%, valoarea de intrare fiind 25743 mil. lei, iar amortizarea de 3920 mil lei. Contravaloarea cladirilor vandute este incasata prin contul la banca in lei.

Inregistrarile contabile aferente operatiilor de mai sus sunt:

Vanzarea mijloacelor de transport

S.C. CERTEX S.A. vinde urmatoarele miloace de transport:

Incasarea contravalorii mijloacelor de transport vandute se face prin contul curent.

Inregistrarile contabile aferente operatiilor de mai sus sunt:

NC 3.1

Vanzarea masinilor, utilajelor si instalatiilor de lucru (tabel nr.1)

S.C. CERTEX S.A. detine masini, utilaje si instalatii de lucru care au o valoare totala de inregistrare de 2820 mil lei. Acestea vor fi vandute la un pret de 2900 mil lei, TVA 19%.

Tabel nr.1

Inregistrarile contabile aferente operatiilor de la pct.4 sunt:

NC 4.1

Vanzarea altor imobilizari corporale

NC 5.1

NC 5.3

Vanzarea titlurilor de participare

S.C. CERTEX S.A. detine 1000 de titluri de participare ale societatii S.C. Cebotex S.A., achizitionate cu 20000 lei/actiune. Acestea sunt vandute cu 30000 lei/actiune, contravaloarea lor fiind incasata prin contul in lei.

Inregistrarile contabile aferente operatiilor de mai sus sunt:

Vanzarea stocurilor de materii prime

Societatea detine stocuri de materii prime in valoare de 754000000 lei, componenta, cantitatile si valorile pe fel de materii prime sunt ilustrate in tabelul nr.2.

Tabel nr.2

Stocurile de materii prime sunt vandute la pretul de 754000000, TVA 19%, contravaloarea fiind incasata in contul curent.

Inregistrarile contabile aferente operatiilor de mai sus sunt:

NC 7.1

N.C 7.4

Vanzarea stocurilor de produse finite

Societatea detine stocuri de produse finite in valoare de 620000000 lei, componenta, cantitatile si valorile pe feluri de produse finite fiind ilustrate in tabelul nr.3.

Tabel nr.3

Produsele finite sunt vandute la pretul de 700000000, TVA 19%, contravaloarea acestora fiind incasata prin contul curent.

Inregistrarile contabile aferente operatiilor de mai sus sunt:

NC 8.1

NC 8.3

Vanzarea stocurilor de marfuri

S.C. CERTEX S.A. detine marfuri in stoc in valoare de 104000000 lei. Componenta, cantitatile si valorile pe tipuri de marfuri sunt ilustrate in tabelul de mai jos.

Tabel nr.4

Marfurile sunt vandute la pretul de 150 mil.lei, TVA 19%, suma aferenta vanzarii fiind incasata prin contul de la banca.

Inregistrarile contabile aferente operatiilor de mai sus sunt:

NC 9.1

NC 9.2

NC 9.3

Recuperarea avansurilor acordate furnizorilor

In cursul exercitiului financiar au fost acordat furnizorilor avansuri in suma de 122 mil lei ,dupa cum urmeaza:

S.C. Fibrex S.A.: 52000000 lei

S.C. Victoria S.A.: 20000000 lei

S.C. Tofan S.A.: 25000000 lei

S.C. Moldosin S.A. 15000000 lei

S.C. Cebotex S.R.L. 10000000 lei

Total avansuri acordate: 122000000 lei

Avansurile acordate furnizorilor sunt recuperate prin contul curent.

NC 10.1

Incasarea partiala a creantelor

S.C. CERTEX S.A. are clienti incerti in valoare de 500 mil lei.

Lista clientilor incerti – total- 500000000 lei

S.C. Valverde S.R.L. 120000000 lei

S.C. Interclan S.A. 55000000 lei

S.C. Bellatex S.R.L. 175000000 lei

S.C. International S.R.L. 60000000 lei

S.C. Tricorom S.A. 100000000 lei

Sunt incasati clientii incerti pentru suma de 400 mil lei ( S.C. Valverde, S.C. Interlan, S.C. Bellatex, S.C. International).

NC 11.1

Incasarea clientilor certi

S.C. CERTEX S.A. incaseaza contravaloarea facturilor emise catre clienti, in valoare totala de 1442000000 lei, sconturile acordate fiind in valoare de 442000000 lei.

Lista clientilor certi si a sconturilor acordate este prezentata in tabelul nr.5.

NC 12.1

Recuperarea chiriilor pentru perioadele urmatoare, platite in avans:

NC 13.1

S.C. CERTEX S.A. detine subventii pentru investitii in valoare de 265 mil lei, care vor fi virate la venituri.

NC 14.1

S.C. CERTEX S.A. restituie urmatoarele tipuri de credite si dobanzile aferente acestora:

Credit pe termen lung- 300000000 lei

Credit pe termen scurt- 28000000 lei.

S.C. CERTEX S.A. restituie avansurile primite de la clienti in suma totala de 251000000 lei, astfel:

S.C. ALPROM S.A. 50000000 lei

S.C. RULMENTUL S.A. 52000000 lei

S.C. CARBOCHIM S.A. 29000000 lei

S.C. NETEX S.A. 15000000 lei

S.C. CHIMTEX S.R.L. 10000000 lei

S.C. Electrowiza S.R.L. 45000000 lei

S.C. Fulger S.A. 50000000 lei

Total clienti-creditori: 251000000 lei

NC 16.1

Achitarea datoriilor catre furnizori

Denumirile furnizorilor S.C. CERTEX S.A. si sumele datorate acestora sunt prezentate in tabelul nr.6.

Tabel nr.6

NC 17.1

Plata taxei pe valoarea adaugata

NC 18.1

S.C. CERTEX S.A. a efectuat cheltuieli cu lichidarea in suma totala de 121300000 lei.

NC 19.1

NC 19.2

Regularizarea si plata taxei pe valoarea adaugata

NC 20.1

NC 20.2

21.Inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli:

NC 21.1

NC 21.2

Prezentarea operatiilor generate de partaj

Bilantul contabil inainte de partaj

Calculul impozitului pe profit:

-aferent profitului realizat din lichidare:7033200000x 25%= 1758300000

-aferent rezrevei legale: 153000000 x 25%= 38250000

-aferent diferentelor din reevaluare: 24604000000×25%= 6151000000

TOTAL: 7947550000 lei.

Inregistrarea impozitului pe profit datorat:

NC 22

NC 23

Plata impozitului pe profit datorat

NC 24

Bilantul contabil inainte de partaj, dupa plata impozitului pe profit

Calculul si inregistrarea impozitului pe dividende:

Impozitul pe dividende = 25842650000 x 10% = 2584265000 lei.

NC 25

Restituirea capitalului catre actionari:

NC 27

Distribuirea sumelor ramase catre actionarii societatii:

NC 28

PREZENTAREA PRODUSULUI INFORMATIC

Aplicatia contabila prezentata “Sun” este dezvoltata pe baza conceptelor generale ale bazelor de date relationale, folosind SGBD-ul producatorului Microsoft – SQL*Server ver 7.0., peste care se mapeaza o interfata contruita cu ajutorul mediului de programare COBOL.

Microsoft SQL*Server este un sistem de gestiune a bazelor de date în regim multi-user si este recomandat atat pentru aplicatiile de baze de date mari, cat si pentru cele mici si medii.

Administarea bazei de date presupune prezenta unui administrator, pregatit mai ales pentru configurarea în scopul obtinerii celor mai bune performante, actiunile de back-up, refacere fiind în sarcina sistemului însusi.

O alta caracteristica importanta a SQL*Server este aceea de a fi distribuit atât la nivelul proceselor cât si la nivelul bazelor de date, oferind transparenta locului ocupat de o baza de date într-o retea de servere.

STRUCTURED QUERY LANGUAGE (SQL)

Prezentare generala Standard SQL

SQL si modelul relational au fost inventate si dezvoltate de catre IBM în perioada anilor '70. O data ce IBM a dovedit ca este posibila implementarea practica a limbajului SQL si a modelului relational, din ce în ce mai multe firme au dezvoltat produse similare pentru calculatoare non-IBM.

Din motive de performanta sau concurenta, sau pentru a folosi avantajul unor resurse hardware si software locale, fiecare dintre aceste implementari difera într-un fel sau altul de versiunea IBM. Acest lucru este de fapt un lucru obisnuit în industria calculatoarelor. În anul 1986 Comitetul X3H2 a definit ca standard un nucleu care îngloba anumite caracteristici si elemente de sintaxa cum ar fi: triggere, proceduri stocate, tabele, vederi, sinonime, gestiunea drepturilor de executie de catre utilizatori, comenzi de manipulare a datelor ( comenzi SELECT, INSERT, UPDATE, DELETE).

Programele dezvoltate, mapate pe SGBD-uri performante (MS*SqlServer al Microsoftului, DB2 al IBM-ului, Informix, Ingress, Sybase) pot incorpora fraze SQL si pot schimba date cu motorul bazei de date.

În acest sens pot fi scrise programe cu ajutorul instrumentelor furnizate de catre producator, care extrag date din baza de date iar acestea pot fi afisate într-un format ales de programator.

Frazele SQL pot fi introduse si în limbajele de generatia a III a, cum sunt C, COBOL, Ada si FORTRAN, utilizand biblioteci furnizate de producator.

CONCEPTE GENERALE

ALE SISTEMELOR DE GESTIUNE PENTRU BAZEL DE DATE RELATIONALE

Trigger-e

Un trigger SQL este un mecanism prin care sunt executate automat un set de instructiuni SQL la aparitia unui eveniment prestabilit asupra unei tabele.

Un trigger consta într-un eveniment care actioneaza trigger-ul si o actiune rezultanta. Evenimentele pot fi INSERT, DELETE sau UPDATE. Actiunile rezultante pot contine fraze SQL de tipul INSERT, DELETE, UPDATE sau EXECUTE PROCEDURE.

Un trigger este stocat în baza de date ca un obiect. Orice utilizator care are drepturi asupra lui îl poate folosi.

Avantajele utilizarii trigger-elor:

* se poate reduce codul scris în aplicatii

* se previne existenta codului redundant care ar putea sa apara în mai multe aplicatii care efectueaza aceleasi operatii asupra bazei de date

* pot fi utilizate pentru implementarea constrângerilor, pentru derivarea datelor aditionale si pentru fortarea integritatii referentiale.

Procedurile stocate

Reprezintã secvente de cod stocate, sub formã compilatã, în baza de date. Aceste proceduri sunt obiecte ale unei baze de date, dar ele pot fi executate de procese client conectate initial la o altã bazã de date.

Executia procedurilor stocate poate fi lansatã din aplicatii client sau prin triggere.

În context SQL, o procedurã stocatã este o functie definitã de utilizator. O PS poate fi creatã de cãtre orice utilizator care are drepturi asupra resurselor bazei de date.

Avantajele utilizãrii PS :

* deoarece PS sunt stocate sub formã compilatã, ele pot fi folosite pentru executia rapidã a unor task-uri care se repetã foarte des. Aceleasi task-uri executate din SQL presupun în plus verificare sintacticã, validare si optimizare pentru fiecare executie.

* Întrucât PS sunt stocate în baza de date, ele pot fi folosite de toate aplicatiile care lucreazã cu aceastã bazã de date, indiferent de mediul de dezvoltare cu ajutorul cãruia a fost scrisã aplicatia respectivã.

* O PS poate fi creatã cu privilegii DBA de cãtre un utilizator care nu are privilegii DBA.

PS poate contine secvente de cod încapsulând o activiate SQL ce necesitã experientã în programare SQL. Odatã scris codul PS, toti programatori au acces la executie acestei PS.

Privilegii (drepturi) asupra bazei de date

Înainte ca un utilizator sa aiba acces la o tabela, acesta trebuie sa aiba autorizare de la proprietarul bazei de date. Aceste autorizari sunt numite privilegii.

Privilegiile se încadreaza în doua grupe: cele asupra unei întregi baze de date si cele la nivel de tabela care se refera la o tabela individuala.

Privilegiile pot fi acordate în mod individual utilizatorilor sau tuturor utilizatorilor (PUBLIC).

Privilegiile la nivel de baza de date sunt salvate în tabela catalog sysusers, cele la nivel de tabela în catalogul systabauth ( codificate su-idxa). Exista si privilegii acordate doar la nivel de coloana a unei tabele, acestea gasindu-se în catalogul syscolauth.

Cele mai importante privilegii sunt cele la nivel de baza de date :

* Privilegiul Connect, care permite deschiderea, interogarea tabelelor, modificarea datelor tabelelor (daca exista drepturi la nivel de tabela ), crearea tabelelor temporare si a view-urilor;

* Privilegiul asupra resurselor, Resource, care permite crearea tabelelor permanente.

* Privilegiul DBA (administrator al bazei de date).

Privilegiile la nivel de tabela sunt:

* Select permite selectarea înregistrarilor sau a anumitor coloane;

* Insert permite adaugarea de noi înregistrari;

* Update acorda dreptul de actualizare a înregistrarilor sau doar a anumitor coloane;

* Delete permite eliminarea înregistrarilor;

* References ofera dreptul de a referi coloanele în constrângeri referentiale;

* Index permite celor care îl detin sa creeze si sa modifice indecsii unei tabele (trebuie sa aiba si Resource);

* Alter permite modificarea structurii unei tabele, resetarea valorilor SERIAL;

* All (privileges) ofera toate privilegiile.

Privilegiile care se pot acorda la nivel de coloana sunt Select si Update.

Mediul SUN

-Module utilizate

2.Comenzi generale

-Schimbare imprimanta

-Schimbare parola

-Intrare in program dupa o iesire fortata

-Comenzi informationale (tastele F5,F8)

3.Introducere tranzactii

-planul de conturi

-tipuri de jurnale

-stari ale tranzactiei

-posibilitati de listare

-export /import tranzactii

4.Fisa cont

-comenzi de obtinerea fisei cont

-modificarea informatiilor din tranzactiile atasate

-rapoarte

5.Vizulizare rapoarte pe ecran

1.MEDIUL SUN

1.MODULE UTILIZATE:

LA (Ledger Accounting) – Contabilitate Generala

AR (Asset Register) -Imobilizari

PO (Purchase Order ) -Modul furnizori

IO (Inside Out) -Module construire rapoarte

2.COMENZI GENERALE

Comenzi din Menu-ul Pricipal

CD -”Change Database” -schimbare companie

CP -”Change Printer” -schimbare tip imprimanta

AP -”Amend Password” -schimbare parola

Schimbare baza de date ( comanda CD)

Schimbare imprimanta (CP)

-se poate schimba imprimanta inaintea rularii unui raport

Schimbare parola (AP -Amend Password)

codificare:

-lungime maxima 5 caractere

-ultimul caracter obligatoriu sa fie o cifra

-parola expira dupa un interval de 90 zile

comanda :din ecranul principal se tasteaza

SU–> AP

Intrare in program dupa o iesire fortata (ZC)

-Comanda reseteaza indicatorul care raporteaza

“user conectat”

-Secventa de comenzi:

-conectare cu ID : ZC

-parola :”ZC”

-comanda :”ZC”

-se tasteaza ID-ul userului ramas conectat

Comenzi generale (valabile in interiorul oricarui modul)

SU – “System Utilities” -reintorcere in menu-ul principal

M – reintoarcere in menu-ul modului apelat

F5 -alegerea informatiei dorite

F9 -informatii curente despre:

cine este utilzator

care este baza de date in care se lucreaza

data curenta (zz/ll/aa)

perioada curenta= perioada in care se pot face postari

Perioada curenta “Current Period” (F9)

-perioada in care se pot posta tranzactii;

-tranzactiile de tipul:generare plati si cele obtinute prin desfaceri de sume (“split”) vor fi generate in aceasta perioada

Perioada deschisa >= Perioada curenta

-tranzactiile pot avea data (”Transaction Date” ) in intervalul reprezentat de Perioada deschisa

Tipuri de conturi

B – balanta (conturile romanesti intre clasele 1 – 5)

C-creditori (Furnizorii)

D-debitori (Clientii )

T-bifunctionale

P-cheltuieli si venituri(conturile romanesti intre clasele 6 – 7)

M -memo (nu cer dubla intare)

ex:folosite pentru inregistari cantitative

Un cont este caracterizat prin:

Stare :

-activ – se fac inregistrari curente

-C sau S – nu permite inregistrari

-Tip articol deschis :B sau O

3.INTRODUCERE TRANZACTII

Caracteristici ale jurnalelor

Se pot defini cu presetarea anumitor cimpuri:

-contul si semnul acestuia (Dr sau Cr )

-creare tranzactie inversa in perioada urmatoare

-valoare de referinta unica a tranzactiei

-alocare operativa in cadrul unui cont

Tipuri de tranzactii:

-Tranzactii temporare (“Held Journal”)

-Tranzactii permanente

-se obtin dupa operatia de validare (“post” ) a tranzactiilor temporare

Tranzactii temporare

Caracteristici

-se obtin utilizind comanda “Hold” din JE

-nu sunt afisate in listele de gen “Fisa cont”(AL) si “Tranzactie/Jurnal” (JL)

-pot fi modificate /sterse partial sau total

-se pot lista din ecranele

JE–>R(eport) sau JE–>V (iew held jnls)

Actiuni posibile cind se introduce o tranzactie:

-Start (creare tranzactie)

-Create,Amend,Delete,Examine (pentru liniile tranzactiei)

-First,Last,Next,Back (navigare)

-Report – listare tranzactii nevalidate

-Hold, Post

-View -vizualizarea liniilor ce au aceeasi referinta

-Reference Amend -se pot modifica referintele

-Totals JNL/Other Amt -total pe “base / other amt”

-Transaction/Period Balance -total pe referinte sau perioada

Actiuni posibile pt tranzactiile “Hold” :

Next

Back

First

Last

Select – se indica nr.jurnal selectat

Report

Clear Journal

LISTAREA UNEI TRANZACTII TEMPORARE

4. FISA CONT

Menu-ri de obtinere a fisei unui cont:

ACCOUNT ALLOCATION (AA)

ACCOUNT INQUIRY (AQ)

ACCOUNT LISTING (AL)

ACCOUNT ALLOCATION (AA)

operatie utizata pentru alocarea valorilor cu semne diferite (in cadrul unui cont)

valorile alocate pot fi excluse optional din rapoarte

explicitare automata a componentei soldurilor

Tipuri de alocari :

-Y = asociere echilibrata de valori (Dr =Cr)

-F = marcare pentru plata

-C = marcare corectii (numai pentru perioada curenta)

-R= reconciliere bancare

Modificare urmatoarele cimpuri (AA)

-codurile T0-T9

-T0 = marcare cu Z (valori din perioade diferite)

-descrierea

-data scadenta

Vizualizare informatii din cimpurile:

-coduri de analiza (A0-9) (comanda O0..9)

-descriere (comanda OD)

-moneda (comanda OC)

-tip/numar jurnal (comanda OJ)

-data scadenta (comanda OU)

-referinta tranzactiei

5.Vizulizare rapoarte pe ecran

BALANTA DE VERIFICARE:

=== Anexa 1 ===

Speach-Dafina Tararache

de stiut bine cap 3

scuze pt greselile de ortografie, m-am straduit sa fie un speach cat mai complet

Numele meu este Dafina Tararache (Caramaci după căsătorie) și, cu permisiunea dvs., doresc să vă prezint lucrarea mea de diplomă, nu înainte de a mulțumi îndrumătorului dl/d-nei ….. pt. sprijinul acordat în abordarea temei alese și anume „Lichidarea..…”.

Lucrarea este structurată pe 5 capitole pe care le voi prezenta pe scurt, urmând să insist asupra capitolelor 3 si 4, care conțin studiul de caz amănunțit elaborat pt. această temă.

Capitolul 1 intitulat „Delimitări privind lichidarea societarilor comerciale” nu face decât să ne introducă în istoricul activității economice și în Evoluția concepțiilor privind tratamentul comercianților in dificultate de-a lungul timpului până în prezent precum si o scurtă de scriere a cadrul juridic al lichidării societarilor comerciale care este asigurat de Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, republicata si Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, modificata si completata prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.58 din 27 septembrie 1997.

Capitolul 2 intitulat „Etapele lichidării societarilor comerciale” prezintă aspecte referitoare la lichidare atât sub aspect juridic, cât și sub aspect economice și contabil. Aici trebuie specificat că nu poate fi vorba de o separație între cele două aspecte: juridic și economic. O importanță deosebita o are insă cunoașterea etapelor lichidării societăților comerciale care pot fi amintite in ordinea prevăzuta de lege.

Conform Ordinului ministrului finanțelor nr.1223/12.0601998 pentru aprobarea Precizărilor privind reflectarea in contabilitate a principalelor operațiuni privind fuziunea, dizolvarea si lichidarea societăților comerciale, precum si retragerea si/sau excluderea unor asociați din cadrul societății comerciale, operațiunile care se efectuează in situația:

Dizolvării societății comerciale, in cazurile prevăzute la art. 222 alin. (1) (cu excepția modului de dizolvare prevăzut la litera f) ) si la art. 223-232 din Legea nr.31/1990, republicata, pentru lichidarea societății comerciale sunt:

inventarierea si evaluarea elementelor patrimoniale ale societăților comerciale care se lichidează,

întocmirea bilanțului contabil al societăților care se lichidează, pe anul anterior celui in care are loc lichidarea;

stabilirea de către adunarea generala a acționarilor sau a asociaților a operațiunilor care urmează sa fie efectuate de lichidator in numele societății comerciale;

valorificarea elementelor patrimoniale de activ (vânzarea imobilizărilor si a stocurilor, încasarea creanțelor, a titlurilor de plasament etc.);

achitarea datoriilor societăților comerciale către bugetul de stat, asigurările sociale de stat, terți, salariați etc.;

stabilirea rezultatului lichidării (profit sau pierdere);

calcularea, reținerea si vărsarea la buget a impozitului pe profit obținut in urma operațiunii de lichidare a societății comerciale, a impozitului pe dividendele obținute de acționari sau asociați, ca urmare a lichidării societății comerciale, precum si orice alte taxe si impozite sau contribuții datorate de societatea comerciala in conformitate cu Circulara Ministerului Finanțelor nr. 112.128 din 15 septembrie 1993. Se calculează si se varsă impozit pe profit si impozit pe dividende pentru profitul obținut din operațiunile de lichidare a societății comerciale, reprezentând diferente intre veniturile din valorificarea imobilizărilor si a stocurilor, incasarea creantelor etc. si cheltuieli aferente veniturilor. Impozitul pe profit si impozitul pe dividende se calculeaza si se varsa penru capitalul social majorat prin utilizarea unor elemente de capitaluri proprii (diferente provenite din reevaluarea imobilizarilor si a stocurilor, sume inregistrate la rezerve din diferente de curs valutar etc.). Pentru elementele de activ net, constituite din profitul brut conform prevederilor legale (rezerve legale, reducerea cu 50% a impozitului aferent profitului reinvestit), se calculeaza si se varsa impozit pe profit si impozit pe dividente. De asemenea, se calculeaza si se varsa impozit pe profit si impozit pe dividende pentru sumele inregistrate pe cheltuieli, reprezentand provizioane pentru riscuri si cheltuieli constituite potrivit Hotararii Guvernului nr.335/1995, republicate. Pentru elementele componente ale activului net, constituite in conformitate cu prevederile legale, fara ca sumele cuprinse la capitaluri sa fi fost evidentiate in prealabil la venituri, se calculeaza si se varsa impozit pe profit si impozit pe dividende (diferentele provenite din reevaluarea imobilizarilor si a stocurilor, diferente de curs valutar din evaluarea disponibilitatilor in valuta, subventii pentru investitii etc.). Pentru elementele de activ net, constituite din profitul net, se calculeaza si se varsa numai impozit pe dividente (rezerve statutare, alte rezerve, alte fonduri, profitul realizat in exercitiile precedente, a carei repartizare a fost amanata etc.). Repartizarea activului net intre asociati nu intra in sfera de aplicabilitate a taxei pe valoarea adaugata, daca pentru bunurile respective nu s-a exercitat dreptul de deducere potrivit legii;

intocmirea bilantului de incepere a partajului;

efectuarea partajului activului net al socitatii comerciale, rezultat in urma lichidarii societatii comerciale, in functie de: prevederile statutului si/sau ale contractului de societate; hotararea adunarii generale a actionarilor/asociatilor; cota de participare la capitalul social.

In cazul in care societatea comerciala intra in faliment, operatiunile sunt:

sigilarea bunurilor care fac parte din averea societatii comerciale. Vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenta comerciala, contractele, mărfurile si oricare alte bunuri mobile aparținând averii debitorului. Nu vor fi puse sub sigilii: obiectele care vor trebui vândute de urgenta, spre a se evita deteriorarea lor materiala sau pierderea din valoare; registrele de contabilitate; cambiile si alte titluri de valoare scadente sau care urmează a fi scadente in scurt timp si care vor fi luate de judecătorul-sindic, spre a obține numerar sau pentru a efectua activitățile de conservare cerute; numerarul, pe care judecătorul-sindic îl va depune la banca, in contul averii debitorului;

inventarierea si evaluarea bunurilor din patrimoniul societarii comerciale. Inventarul va trebui sa descrie toate bunurile debitorului, chiar si pe cele nepuse sub sigiliu, si sa indice valoarea lor aproximativa la data inventarului. Judecătorul-sindic poate numi un expert, pe cheltuiala averii debitorului, pentru a-l asista la evaluarea bunurilor;

întocmirea bilanțului de începere a lichidării;

vânzarea bunurilor perisabile sau supuse deprecierii iminente;

vânzarea bunurilor importante din averea debitorul (terenuri, fabrici, instalații), cat mai avantajos si cat mai repede, cu acordul prealabil al creditorilor. Lichidarea bunurilor din averea debitorului este efectuata de lichidator, sub conducerea judecătorului-sindic si sub controlul tribunalului. Bunurile vor putea fi vândute in bloc, ca un ansamblu in stare de funcționare, sau individual. Vânzarea se poate face prin licitație publica si prin vânzare directa;

depunerea la banca, in contul averii debitorului, a sumelor rezultate din vânzarea bunurilor si transmiterea recipiselor către judecătorul-sindic;

stabilirea masei pasive, adică întocmirea listei creditorilor. Pentru fiecare obligație a debitorului se va stabili suma, prioritatea de plata si situația- garantata sau negarantată;

distribuirea sumelor realizate in urma lichidării, potrivit planului de distribuire intre creditori, in ordinea prevăzuta de lege. La fiecare 6 luni, calculate de la data începerii lichidării, judecătorul-sindic va prezenta la tribunal un raport asupra fondurilor obținute din lichidare si din încasarea creanțelor si un plan de distribuire a acestor sume intre creditori;

întocmirea si aprobarea raportului final. După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate si toate contestațiile cu privire la creanțe au fost soluționate, judecătorul-sindic supune spre aprobarea tribunalului un raport final, împreuna cu un bilanț final de lichidare;

întocmirea bilanțului final de lichidare. Daca lichidarea se prelungește peste durata unui exercițiu financiar, lichidatorii sunt delegați sa întocmească bilanțul contabil anual.

Distribuirea integrala a fondurilor sau a bunurilor din averea debitorului (eventualele fonduri nereclamate fiind depuse la banca) si aprobarea raportului final de către tribunal semnifica închiderea procedurii de faliment a unei societății comerciale.

„Contabilitatea operatiilor de lichidare.Contabilitatea partajului” – astfel este intitulat capitolul 3, de altfel foarte bine asociat cu cap 4 „Aplicatie practica”. Privite unitare ,această parte a proiectului se refera la contabilitatea lichidarii societatilor comerciale care presupune parcurgerea a doua tipuri de operatii:

lichidarea propriu-zisa

partajul intre asociati a sumelor ramase in urma lichidarii.

Actul contabil initial al operatiilor de lichidare il constituie bilantul de lichidare intocmit de lichidator sau de expertul delegat de catre judecatorul-sindic, dupa inventarierea patrimoniului.

Operatiile de lichidare cuprind:

operatii de realizare a activelor, respectiv vanzarea imobilizarilor corporale si a stocurilor de materii prime si materiale, combustibil, produse finite, semifabricate si incasarea creantelor;

operatii privind plata datoriilor;

determinarea rezultatului lichidarii;

intocmirea bilantului final al lichidarii.

Actualul plan contabil nu acopera in intregime inregistrarea operatiilor de lichidare, de aceea este necesara introducerea unor conturi specifice, precum:

Contul 128 “Rezultatul lichidarii”

Contul “ Lichidator”

In cazul lichidarii este posibil ca lich datorul sa preia si sa gestioneze trezoreria societatii aflata in lichidare. In aceasta situatie toate fondurile initiale sunt transferate lichidatorului, pentru care se deschide un cont special numit “Lichidator”. Toate incasarile lichidatorului vor genera debitarea contului “Lichidator”, iar platile si cheltuielile de lichidare vor duce la creditarea acestui cont. Soldul sau exprima pozitia debitoare sau creditoare a societatii aflate in lichidare fata de lichidator. Contul “Lichidator” inlocuieste contul de disponibilitati bancare din bilantul final de lichidare.

Ceea ce este foarte importan t de stiut este faptul că sub raport fiscal, societatea comerciala supusa lichidarii trebuie sa calculeze, sa retina si sa verse la buget impozitul pe profit, impozitul pe dividente si orice alte impozite, taxe si contributii datorate. Astfel, se calculeaza si se varsa impozit pe profit si impozit pe dividende in urmatoarele cazuri:

pentru profitul obtinut din operatiunile de lichidare a societatii comerciale reprezentand diferenta intre veniturile din valorificarea activelor (vanzarea imobilizarilor, stocurilor, incasarea creantelor etc.);

pentru capitalul social majorat prin utilizarea unor elemente de capitaluri proprii (diferentele provenite din reevaluarea imobilizarilor si a stocurilor, sume inregistrate la rezerve provenind din diferentele de curs valutar etc.);

pentru elementele de activ net, constituite din profitul net potrivit prevederilor legale (rezerve legale, reducerea cu 50 % a impozitului aferent profitului investit etc.)

pentru sumele inregistrate pe cheltuieli, reprzentand provizioane reglementate si provizioane pentru riscuri si cheltuieli;

pentru elementele componente ale activului net, constituite in conformitate cu prevederile legale, fara ca sumele cuprinse la capitaluri sa fi fost evidentiate in prealabil la venituri (diferente provenite din reevaluarea imobilizarilor si a stocurilor, diferentele de curs valutar din reevaluarea disponibilitatilor in valuta, subventii pentru investitii etc.).

pentru elementele de activ net, constituite din profitul net, se calculeaza si se varsa numai impozit pe dividende (rezerve statutare, alte rezerve, fondul de dezvoltare constituit din alte surse, profitul realizat in exercitiile precedente, a carei repartizare a fost amanata etc.).

In privinta taxei pe valoarea adaugata intervine urmatoarea particularitate: dupa incheierea lichidarii societatii comerciale in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata, repartizarea activului net intre asociati nu intra in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata, daca pentru bunuri nu s-a exercitat dreptul legal de deducere.

Partajul presupune restituirea catre asociati a contravalorii actiunilor sau partilor sociale detinute in capitalul social neamortizat, precum si a castigului din lichidare, daca este cazul. Deci, obiectul operatiilor de partaj il constituie distribuirea activului net din lichidare. Repartizarea se face conform prevederilor contractului de societate, fie proportional cu valoarea neamortizata a actiunilor si partilor sociale detinute, rambursarea actiunilor prioritare facandu-se inaintea actiunilor obisnuite.

Inregistrarile contabile specifice operatiei de partaj sunt , de asemenea , prezentate detaliat in capitolul 3 si 4 , atat ca pateu aplicativa , cat si ca aplicatie practica aspupra S.C. CERTEX S.A.

CAPIT 5 Descriere pe scurt daca de ajunge in aceasta fază. Nu este specificat ce anume face acest program informatic. Comisia nu va tine cont prea tare de el. Nu cred ca se va ajunge pana aici.

In cap 5, ultimul de altfel este prezentzat un program informatic. Aplicatia contabila prezentata “Sun” este dezvoltata pe baza conceptelor generale ale bazelor de date relationale, folosind SGBD-ul producatorului Microsoft – SQL*Server ver 7.0., peste care se mapeaza o interfata contruita cu ajutorul mediului de programare COBOL. Programul este util pt rexolvarea problemelor legate de …..

Multumesc pt atentie (obligatoriu la sfârsit!)