Liceul Teoretic ,,Ion Vatamanu,, [631131]

Ministerul Educa
ț
iei, Culturii
ș
i Cerce tării

Liceul Teoretic ,,Ion Vatamanu,,

Referat:

Tema avarului

în literatura

universală
ș
i român ă

A elaborat: P
ș
enescu Mihaela,

clasa a X-a ,,A,,

A evaluat: Iacob Nadejda,

profesoară de Literatura universală

Stră
ș
eni, 2019

Cuprins:

1. Conceptul de avari
ț
ie………………..

2-3

2.
Dimensiunile
de
avari
ț
ie
în
piesa

“Avarul” de Moliere…………………….

4-5

3. Avari
ț
ia în literatura română…………

6-10

4. Concluzia…………………………….

11-12

5. Bibliografie………………………….

13

6. Anexe………………………………..

14

1

Conceptul de avari
ț
ie:

​
Avariția
​
este
legată
de
​
egoism
​
,
avarul
nu-și
ajută
semenii,
el
e
mereu

suspicios
și
își
păzește
cu
atenție
averea
pe
care
caută
să
o
sporească
prin
orice

mijloace.
Acesta
este
viciul
„cel
mai
democratic”,
în
sensul
că
„îi
love
ș
te
fără

deosebire
pe
to
ț
i:
pe
cei
boga
ț
i
ș
i
pe
cei
săraci,
pe
tineri
ș
i
pe
bătrâni,
pe
bărba
ț
i

ș
i
pe
femei,
pe
cei
frumo
ș
i
ș
i
pe
cei
urâ
ț
i,
pe
oamenii
geniali
ș
i
pe
cei

subdezvolta
ț
i
mintal”.
E
viciul
care,
mai
spun
ei,
„pre
ț
uie
ș
te
prea
mult
darurile

vie
ț
ii
pe
care,
însă,
nu
vrea
să
le
împartă
cu
nimeni:
nici
cu
cel
care
le
posedă,

nici
cu
al
ț
ii”.
În
literatura
de
specialitate,
dăm
de
numeroase
constatări
cu

referire
la
omul
avar.
Adunate
laolaltă,
ele
ne
oferă
posibilitatea
să
afirmăm
că,

în
fond,
profilul
psihologic
al
acestuia
poate
fi
redus
la
cel
pu
ț
in
ș
ase

caracteristici definitorii.

În
primul
rând,
​
avarul
este
un
ascet
​
.
Zi
de
zi,
el
se
află
sub
imperiul
a
tot

felul
de
priva
ț
iuni
ș
i
renun
ț
ări,
lipsindu-se
de
marile
plăceri
ale
vie
ț
ii
(„ca
să
nu

cheltuie bani sau ca să mai adauge la cei pe care îi are”).

În
al
doilea
rând,
​
avarul
​
este
un
tip
care
suferă
necontenit
​
.
Suferin
ț
a
lui

este
dublă:
o
dată
suferă
„pentru
banii
pe
care
nu-i
are,
dar
ar
dori
să-i
aibă”;
a

doua
oară
suferă
„pentru
banii
pe
care
îi
are”
(trăind
într-o
permanentă

nelini
ș
te
că
ar
putea
să-i
piardă).
În
plus,
el
suferă
cumplit
„nu
numai
când
este

2

nevoit
să
cheltuiască
el
ceva,
dar
ș
i
când
ș
i
vede
pe
al
ț
ii
cheltuind,
acuzându-i

că sunt risipitori, mână spartă, care nu-
ș
i dau seama cât de greu se face banul”.

În
al
treilea
rând,
​
avarul
este
un
spirit
contemplativ
​
.
Obiectul

contempla
ț
iei
lui
sunt
banii
ș
i
obiectele
pe
care
le
posedă.
El,
conform
unei

expresii
plastice,
„nu
se
atinge
de
ban,
nu
se
atinge
de
lucrurile
sale,
nu
le

uzează,
nu
le
consumă,
de
teamă
că,
într-o
bună
zi,
nu
va
mai
avea
ce

contempla”.
În
context,
este
adus,
adeseori,
următorul
exemplu:
„Pomul
din

paradisul
pământesc
era
plăcut
de
privit.
Viciul
avari
ț
iei
este
o
urmare
a

păcatului
strămo
ș
esc.
Dar,
dacă
Adam
s-ar
fi
născut
cu
viciul
acesta,
omenirea

ar fi avut marea
ș
ansă de a scăpa de păcatul strămo
ș
esc.

În
al
patrulea
rând,
​
avarul
este
un
colec
ț
ionar
​
.
Când
intri
în
casa
lui,
„ai

impresia
că
intri
într-un
muzeu”.
Ori,
în
această
casă
găse
ș
ti
de
toate:
„de
la

opere
de
artă
la
scobitori,
de
la
patefoane
ș
i
gramofoane
ruginite,
mo
ș
tenite
de

la
bunici
ș
i
străbunici,
la
caiete
ș
i
potcoave”.
Toate
aceste
lucruri
sunt
păstrate,

evident, „numai pentru plăcerea de a
ș
ti că le are”.

În
al
cincilea
rând,
​
avarul
se
impune
prin
discre
ț
ie
​
.
Văzând
cum
gurmanzii

ș
i
be
ț
ivii,
după
cum
se
exprimă
unii
autori,
„se
laudă
cu
capacitatea
lor

extraordinară
de
a
înghi
ț
i
mâncarea
ș
i
băutura”,
nu
vom
auzi
niciodată
ca
un

avar„să
se
laude
că
e
un
hapsân,
un
zgârcit,
un
zgârie-brânză
sau
să
se
bucure

că asemenea calificative îi sunt aruncate în fa
ț
ă”.

În
sfâr
ș
it,
în
al
ș
aselea
rând,
​
avarul
este
un
materialist
absolut
​
,
adică
un

om
„pe
care
îl
devorează
pământul”.
Ori,
anume
a
ș
a
îl
vede
Origene:
„Nu
ț
i
se

pare
că
e
devorat
de
pământ
cel
care
spre
cer
nu
prive
ș
te,
care
la
cele
viitoare

3

nu
se
gânde
ș
te,
care
de
judecata
lui
Dumnezeu
nu
se
teme,
nici
făgăduin
ț
ele

sale
fericite
nu
le
dore
ș
te,
ci
doar
la
cele
prezente
cugetă
ș
i
după
cele
ve
ș
nice

nu oftează? Când vei vedea un asemenea om, spune că l-a devorat pământul”.

Dimensiunile de avari
ț
ie

în piesa ”Avarul” de Molière:

În
piesa
”Avarul”
de
Molière,
dimensiunile
de
avari
ț
ie
pot
fi
remarcate
de

către
bătrânul
Harpagon,
protagonistul
consideră
că
„tot
sensul
vie
ț
ii
rezidă

în bani”.

Astfel,
acesta
trăie
ș
te
în
condi
ț
ii
prin
care
impune
un
regim
strict
copiilor
ș
i

servitorilor
săi(de
ș
i
există
bani
îndeajuns
pentru
a
duce
o
via
ț
ă
decentă),
el
vrea

să-
ș
i
căsătorească
fiica
cu
un
bătrân
ș
i
fiul
–cu
o
văduvă,
pentru
a
scăpa
de

grija
dotelor,
se
căsătore
ș
te
cu
o
tânără
fără
zestre,
gândindu-se
că
ar
fi
o
so
ț
ie

bună pentru că e crescută în sărăcie
ș
i obi
ș
nuită cu pu
ț
inul.

Prin
calită
ț
ile
de
care
dispune,
personajul
în
cauză,
pe
nume
Harpagon,
nu

face decât să-
ș
i complice propria via
ț
ă
ș
i să-i facă neferici
ț
i pe cei din jur.

Spre
deosebire
de
avarii
pe
care
îi
va
zugrăvi
realismul,
personajul
lui
Molière

nu
alunecă
însă
pe
panta
dezumanizării
totale,
el
totu
ș
i
păstrează
o
aparen
ț
ă
de

confort,
chiar
dacă
de
o
simplitate
ridicolă,
nu
î
ș
i
tratează
copiii
cu
brutalitate,

iar atitudinea sa este receptată cu umor, fără monstruozitate.

Zgârcenia,
fiind
singura
trăsătură
evidentă
a
personajului,
de
notorietate

publică,
a
ș
a
cum
se
observă
din
portretul
pe
care
i-l
face
jupânul
Jacques:
”

Unul
zice
că
tipări
ț
i
calendare
într-adins,
pentru
casa
dumneavoastră,
cu
zilele

4

de
post
ș
i
de
ajunare
îndoite,
că
să
trage
ț
i
folos
din
nemâncarea
la
care
supune
ț
i

personalul.

Altul
spune
că
odată
a
ț
i
dat
în
judecată
pisica
unui
vecin
pentru
că
v-a
mâncat
o

rămă
ș
i
ț
ă
de
pulpă
de
berbec.
Celălalt
zice
că
v-a
prins
într-o
noapte
furând
ovăzul

chiar al cailor.” Marianne la prima întâlnire afirmă că el este un om respingător.

La
Flenche
mărturise
ș
te
că:
”Dintre
to
ț
i
oamenii,
cel
mai
inuman
om
dintre

to
ț
i
muritorii,
cel
mai
dur
ș
i
mai
zgârcit
muritor.
Laude,
stimă,
vorbe

binevoitoare
ș
i
amici
ț
ie
cât
să
vă
placă,
dar
bani
câtu
ș
i
de
pu
ț
in.
Nu
există

nimic
mai
tăios
ș
i
mai
uscat
ca
favourile
lui
de
”a
da”,
este
un
cuvânt
care
îi

provoacă
atâta
repulsie
încât
nu
spune
niciodată:
”vă
dau
bună
ziua”
ci
”vă

împrumut
bună
ziua”.
”E
atât
de
încăpă
ț
ânat,
dar
de
o
încăpă
ț
ânare
care

disperă
pe
toată
lumea.
Iube
ș
te
banii
mai
mult
decât
reputa
ț
ia,
onoarea
ș
i

virtutea, iar dacă îi ceri, îl apucă pândaliile.”

De
astfel
când
î
ș
i
pierde
banii,
se
pierde
practic
pe
sine,
acuzându-se
chiar
ș
i

el
pe
sine
însu
ș
i
vinovat
de
furtul
banilor.
”A
ș
a
nu
mai
pot
trăi!
Asta
e,
nu
mai

pot,
mor,
am
murit,
sunt
îngropat![…]Vreau
să
spânzur
pe
toată
lumea;
ș
i
dacă

nu-mi găsesc banii mă voi spânzura
ș
i eu apoi!”

De
asemenea
personajul
se
define
ș
te
ș
i
prin
limbaj,
canalizat
în
sensul

îngro
ș
ării
defectelor,
căci
replica
,,fără
zestre"
devine
un
tic,
ș
i
prin

vestimenta
ț
ia
cenu
ș
ie,
rezistentă,
cu
urme
evidente
de
uzare,
semn
al

zgârceniei
îndreptate
împotriva
propriei
fiin
ț
e.
Totuși,
Harpagon
păstrează

aparen
ț
ele
modului
de
viață
ale
„lumii
bune”:
are
servitori
și
caleașcă,
deși

servitorii
sunt
prost
îmbrăcați,
iar
caii
de
la
caleașcă
înfometați,
dă
mese
acasă

atunci
când
interesele
o
cer.
A
ș
adar,
eroul
întruchipează
conceptul
de
avar
în

5

genere,
aspațial
și
atemporal,
el
devenind
sinonimul
celui
mai
mare
păcat

omenesc, zgârcenia.

Avari
ț
ia în literatura română

Un
subiect
dezbătut
ș
i
în
literatura
română,
îl
avem
în
prim-plan
pe
mo
ș

Costache
Giurgiuveanu
​
,
eroul
avar
din
opera
​
Enigma
Otiliei
de
​
G.

Călinescu
​
.

Un
personaj
cu
o
fire
slabă,
care
a
mo
ș
tenit
averea,
nici
vorbă
să
o
dobândească,

dar
care
este
urmărit
de
o
frică
imensă,
astfel
că
î
ș
i
ț
ine
banii
doar
la
saltea
ș
i
nu
la

bancă, se bâlbâie
ș
i are re
ț
ineri atunci când sunt oameni în preajma sa.

Întreaga ac
ț
iune a romanului se construie
ș
te în jurul averii lui C.Giurgiuveanu.

Mo
ș
Costache
este
tipul
avarului
cumsecade,
jovial
cu
porniri
de
generozitate.

Costache
Giurgiuveanu
e
de
o
zgârcenie
rară,
fapt
ce
reiese
ș
i
din
prezentarea

portretului,
el
fiind
similar
cu
Mo
ș
Goriot
al
lui
Balzac.
Cei
din
jur
nu
îl
condamnă

în
mod
direct
pentru
viciul
pe
care-l
are:
pentru
Otilia
el
este
“cam
avar
ș
i
ciudat

uneori”
dar
rămâne
un
om
bun;
pentru
Pascalopol
bătrânul
este
“
în
fond
cam
de

treaba”;
Stanica
Ratiu
îl
nume
ș
te
“pezevenghi”;
iar
Felix
spune
că
“avaritia
lui
este

mai mult o mânie”.

Caracterizarea
indirectă
a
personajului
se
face
prin
acumularea
de
fapte,
întâmplări,

vorbe,
gesturi,
gânduri
ș
i
atitudini.
De
ș
i
proprietar
al
mai
multor
imobile,
Costache

duce o via
ț
ă austeră, cu teama permanen
ț
ă de risipă.

Dore
ș
te
să-i
construiască
“fe-feti
ț
ei”
lui
o
casă
pentru
a-i
asigură
lini
ș
tea
viitorului,

dar
folose
ș
te
materiale
ieftine,
strânse
de
la
demolări,
iar
planul
arhitectural
îl

făcuse
singur.
Aspectul
exterior
ș
i
interior
al
casei
părăginite,
trimite
către
avari
ț
ia

6

personajului,
dar
ș
i
către
un
soi
de
parvenitism.
Ț
inuta
vestimentara
este
ridicolă;

poartă ciorapi de lâna de o grosime “fabuloasa”
ș
i “plini de găuri”.

Costache
Giurgiuveanu
este
profund
umanizat;
câteodată
indignat
de
răutatea

domnului
Tulea;
ia
atitudine,
face
observa
ț
ii
de
bun-sim
ț
:
“Ce-ave
ț
i
cu
băiatul
ăsta

(Felix)?
–
zise
el
în
sfâr
ș
it
–
de
nu-l
lăsa
ț
i
în
pace?
Nu
v-a
făcut
nimic,
nu
trebuie

să-i spune
ț
i vorbe grele nici lui nici Otiliei. Copii orfani! Păcat!”.

A
ș
adar,
el
poate
fi
încadrat
în
tipologia
avarului,
dar
nu
acelui
pur,
deoarece
este

umanizat
prin
dragostea
fa
ț
ă
de
Otilia.
Obsesia
pentru
avu
ț
ie
ș
i
zgârcenia
lui
Mo
ș

Costache
este
mo
ș
tenirea
morală
a
familiei
sale,
în
concep
ț
ia
lui
fiind
important

“să-să-să munce
ș
ti, să strângi. A-a-asta-i toată filozofia”.

Odată
ce
realizează
că
este
bolnav,
se
sperie
de
re
ț
eta
prescrisă
de
medic,

considerând
că
medicamentele
sunt
prea
scumpe.
Gesturile
îl
caracterizează

indirect
ș
i
scot
la
iveală
umanizarea
personajului
înfrântă
de
obsesia
pentru
bani:

bătrânul
merge
la
biserică,
se
închină
cu
evlavie,
se
simte
cu
“duio
ș
ie
bun”,
dar

rugăciunea
sa
cuprinde
planuri
băne
ș
ti.
Tot
din
teamă
de
moarte
î
ș
i
poveste
ș
te

via
ț
a
ș
i simte tot mai frecvent nevoia de comunicare.

Cu
toate
aceste
semne,
că
sfâr
ș
itul
se
apropie,
bătrânul
nutre
ș
te
iluzia

longevită
ț
ii
ș
i
continuă
să
ascundă
bani
sub
du
ș
umea
sau
sub
saltea.
Teama
lui
este

că
nu
cumva
cineva
să-l
vadă
atunci
când
umblă
la
bani,
dar
nu-i
depune
nici
la

bancă,
deoarece
avarul
trebuie
să
pipăie
ș
i
să
vadă
mereu
banii.
Prin
acest
erou

George Călinescu crează tipul avarului umanizat prin iubirea paternă fa
ț
ă de Otilia.

Costache
Giurgiuveanu
este
un
personaj
care
se
înscrie
în
descendentă
lui

Hagi-Tudose al lui Delavrancea sau Harpagon al lui Molière

7

În
nuvela
​
Hagi-Tudose
​
de
Barbu
Ș
t.
Delavrancea
​
,
personajul
​
Hagi
Tudose

este
tipul
concret
al
avarului
având
ca
trasatură
dominantă
patima
sa
fa
ț
ă
de
bani,

care îl dezumanizează.

Pentru
a
sublinia
trecerea
de
la
plăcerea
de
a
aduna
bani
până
la
avari
ț
ie
în
toată

regula,
scriitorul
prezintă
via
ț
a
personajului
de
la
etapa
copilăriei
până
la
bătrâne
ț
e.

A
ș
adar,
personajul
este
urmărit
în
evolu
ț
ie
din
copilărie
ș
i
până
la
bătrâne
ț
e,
pe

măsură
ce
plăcerea
de
a
economisii
bani
se
transformă
într-o
zgârcenie
maladivă,

distrugătoare,
halucinantă.
Ca
să
nu
plătească
mâncarea
el
folosea
diferite
tertipuri

cu
multă
viclenie:
intră
în
prăvălii,
gustă
câte
ceva
pe
motiv
că
încearcă
produsul,

apoi
pleacă
spunând
că
sunt
prea
scumpe.
Astfel,
bea
ș
i
mânca
pe
socoteala

negustorilor,
„de
ș
i
pe
el
îl
dădeau
banii
afară
din
casă”,
dorin
ț
a
lui
de
a
nu
cheltui

nici
un
ban
din
cei
strân
ș
i
pentru
plăcerea
de
a-i
avea
ș
i
admira
îl
face
să-
ș
i
repare

singur cizmele, să-
ș
i cârpească singur hainele.

De
când
era
„de-o
ș
chioapă”,
când
mama
lui
îi
dădea
bani
să-
ș
i
cumpere
un

„simit” el nu cheltuia bănu
ț
ul, fiindcă
ș
tia că are o bucată de pâine în ghiozdan.

Via
ț
a hagiului a fost plină de priva
ț
iuni, ”fara foc, fără fiertură”.

El
nu
a
iubit
pe
nimeni,
nu
a
avut
familie,
considerând
că
prietenii,
copiii
ș
i
nevasta

erau bani agonisi
ț
i
ș
i ascun
ș
i.

Moartea
l-a
găsit
singur
ș
i
bolnav,
chinuit
de
frig
ș
i
foame
,
neprimind
nimic
din

puterea galbenilor strân
ș
i o via
ț
ă întreagă.

8

Mara
Bârzovanu
este
personajul
principal
al
operei
Mara
​
de
Ioan
Slavici
​
,

rămasă
văduvă
cu
doi
copii,
"săracu
ț
ii
de
ei",
dar
era
încă
"tânără,
voinică,harnică

ș
i Dumnezeu a mai lăsat să aibă
ș
i noroc".

Aceasta
î
ș
i
câ
ș
tigă
existen
ț
a
din
negustorie,
"vinde
ce
poate
ș
i
cumpără
ce

găse
ș
te",
de
mar
ț
i
diminea
ț
a
ș
i
până
sâmbătă
noaptea
ea
aleargă
cu
marfa
de
la

Radna
la
Lipova,
apoi
la
târgul
cel
mare
de
la
Arad.
Portretul
fizic,
conturat
cu

detalii,
trimite
sugestiv
la
trasaturile
morale.
"
Muiere
mare,
spătoasă,
greoaie
si
cu

obrajii
batuti
de
soare,
de
ploi
si
de
vant",
Mara
sta
toata
ziua,
neobosita
si

energica,
la
tejgheaua
plina
de
poame,
de
turta
dulce,
de
peste,
in
timp
ce
copiii
se

zbenguie
"printre
picioarele
oamenilor".
Femeie
aprigă,
cu
un
acut
sim
ț
al

demnită
ț
ii
umane,
se
hotără
ș
te
să
strângă
bani
ca
să
scape
de
sărăcie
ș
i
să-
ș
i

crească
cei
doi
copii,
pe
Trică
ș
i
Persida,
cărora
se
străduie
ș
te
să
le
creeze
o
situa
ț
ie

materială
ș
i
socială
cât
mai
bună.
Personajul
îmbină
cumpătarea
cu
afec
ț
iunea

maternă, fără a-
ș
i pierde nicio o clipă bunul sim
ț
.

Însă,
chibzuită
până
la
zgârcenie,
în
fiecare
seară,
Mara
face
socotelile,
pune
de
o

parte
banii
pentru
ziua
de
mâine.
La
căpătâiul
patului
ț
ine
trei
ciorapi,
"unul
pentru

zilele
de
bătrâne
ț
e
ș
i
pentru
înmormântare,
altul
pentru
Persida
ș
i
al
treilea
pentru

Trică",
în
care
pune
zilnic
fie
ș
i
numai
un
creitar
ș
i
mai
bine
împrumută
banii
de

trebuin
ț
ă pentru a doua zi, decât să ia ceva din ciorapi.

Pe
măsură
ce
averea
sa
spore
ș
te,
protagonista
devine
tot
mai
avară
​
ș
i
reduce

cheltuielile
la
strictul
necesar:
o
ț
ine
aproape
gratis
pe
Persida
la
mănăstire,

profitând
de
slăbiciunea
maicii
Aegidia,
iar
pe
Trică
îl
dă
ucenic,
în
loc
să-l
ț
ină
la

ș
coală.

9

Zgârcenia
văduvei
nu
este
însă
rezultatul
patimii
pentru
bani
(ca
în
cazul
lui

Harpagon
sau
Hagi
Tudose),
ci
mai
degrabă
al
unui
spirit
de
chibzuin
ț
ă
datorat

vie
ț
ii
grele,
pline
de
lipsuri,
ș
i
al
dorin
ț
ei
de
a
crea
un
viitor
propriilor
copii.

Ezitarea
ei
atunci
când
inten
ț
ionează
să-i
ofere
o
sumă
de
bani
nepotului
nu
se

datorează
zgârceniei,
ci
faptului
că-
ș
i
dă
seama
că
tinerii
părin
ț
i
(Persida
ș
i
Na
ț
l)

nu
se
dovediseră
încă
a
fi
oameni
strângători
ș
i
ar
fi
putut
risipi
repede
toată

agoniseala
ei.
Mara
era
o
femeie
săracă
ș
i
care
pe
parcurs
se
bucură
sincer
de

câ
ș
tigul
cinstit,
însă
ea
evoluează
spre
avari
ț
ie,
datorită
societă
ț
ii
ș
i
a
educa
ț
iei,
în

rezultat
ea
se
bazează
pe
de
doua
mituri
ale
vie
ț
ii
sale:
datoria
fa
ț
ă
de
copii
ei
ș
i

teama fa
ț
ă de ziua de mâine.

Privind
din
acest
punct
de
vedere,
Mara
nu
este
un
personaj
arivist,
ci
o
femeie

ambi
ț
ioasă care-
ș
i dirijează voin
ț
a de ascensiune socială către copii.

După
ce
adunase
destui
bani,
se
sim
ț
ea
stăpână
pe
sine
ș
i
pe
soartă,
"vorbea
mai

apăsat, se certa mai pu
ț
in, călca mai rar
ș
i se
ț
inea mai drept decât odinioară".

Banii
îi
conferi
demnitate
ș
i
respectul
de
sine,
iar
văduva
nu
dorea
să
mai
ajungă

la
starea
de
umilin
ț
ă
pe
care
i-o
dăduse
sărăcia:
"Nici
că
se
uitau
oamenii
ca

mai-nainte
la
dânsa.
Las!
ca
banul
te
ridica
ș
i
în
sufletul
tău,
ș
i
în
gândul
altora,
dar

banul agonisit e dovadă de vrednicie".

Calculată
ș
i
chibzuită,
harnică
ș
i
inteligentă,
cu
o
mare
voin
ț
ă
ș
i
stăpânire
de

sine,
Mara
întrune
ș
te
toate
virtutile
ce
compun
viziunea
etica
a
lui
Slavici,
care

construie
ș
te astfel o eroina demnă de toată pre
ț
uirea.

10

Concluzie

La
baza
tuturor
acestor
opere
​
Avarul
de
Moliere,
​
Enigma
Otiliei
​
de
G.
Călinescu,

Hagi
Tudose
de
Barbu
Ș
tefănescu
Delavrancea
ș
i
​
Mara
de
Ioan
Slavici,
se
află
o

asemănare
asupra
tipului
general-uman
al
protagoni
ș
tilor
(Harpagon,
Costache

Giurgiuveanu, Hagi Tudose
ș
i Mara) precum: avari
ț
ia, zgârcenia
ș
i egoismul.

În
cadrul
romanului
Enigma
Otiliei
​
de
G.Călinescu
se
abordează

balzacianismul
ca
roman
de
critic
în
care
realismul,
și
obiectivitatea
au
devenit

program
estetic”.
Tema
moștenirii:
competiția
pentru
înavuțire
prin
intrarea
în

posesia
unei
moșteniri
cu
scopul
dobândirii
unui
statut
social,
la
care
se
adaugă
și

tema
paternității,
întrucât
fiecare
dintre
personaje
determină
într-o
măsură
destinul

Otiliei.
Astfel,
în
roman
narațiunea
se
realizează
la
persoana
a
III-a
de
un
narator

obiectiv,
detașat,
neimplicat
în
faptele
prezentate,
iar
ideile
cu
caracter
universal

neputând
fi
surprinse
în
mod
esențial
decât
dându-se
iluzia
veridicității
asigurată
de

scrierea de tip realist.

Avarul
lui
Moliere
​
î
ș
i
are
rădăcinile
în
comedia
antică
a
autorului
latin
Plautus,

in
care
eroul,
de
ș
i
descoperă
o
comoară
care
îl
face
bogat,
continuă
să
trăiască
în

lipsuri,
cu
teamă
dezumanizantă
că
ar
putea
fi
prădat.
Harpagon,
personajul
lui

Moliere,
care
a
devenit
punctul
de
referin
ț
ă
al
acestei
tipologii
revendicate
de

clasicism.
Desi
prin
dezumanizarea
moderată
a
eroilor
săi
ș
i
prin
zugrăvirea

moravurilor
vie
ț
ii
de
familie
sau
sociale,
piesele
lui
Moliere
se
apropie
de
latura

tragicului,
însă
comicul
rămâne
modul
de
expresie
natural
al
autorului
clasic
care,

prin
realismul
observa
ț
iei
ș
i
prin
depă
ș
irea
rigorilor
epocii,
este
un
spirit
modern
ș
i

întotdeauna actual.

11

Romanul
​
Mara
de
Ioan
Slavici
reflectă
în
mod
obiectiv
o
lume
diversificată,
dar

în
acela
ș
i
timp
omogenă
formată
din
târgove
ț
i
cu
probleme
de
convie
ț
uire

religioasă generate de existen
ț
a mai multor etnii.

În roman sunt prezentate forme narative precum tema banului
ș
i cea a văduviei.

Tema
romanului
este
reprezentată
din
prezentarea
eforturilor
cotidiene
ale
unei

văduve
de
a-
ș
i
între
ț
ine
familia
formată
din
doi
copii
pe
care
pierderea
tatălui
i-a

afectat
într-un
procent
destul
de
mare,
iar
aceste
eforturi
au
avut
ca
scop
ob
ț
inerea

unei pozi
ț
ii sociale mai bune, toate acestea prin hărnicie
ș
i perseveren
ț
ă.

Astfel, bogă
ț
ia a făcut-o pe Mara avară, dar nu au dezumanizat-o.

Nuvela
​

​
Hagi Tudose
​
a lui Barbu
Ș
tefănescu Delavrancea
​
este realistă.

Tema este via
ț
a socială românească de la sfâr
ș
itul secolului al XIX-lea.

Ideea este că banii îl fac pe protagonist avar, ceea ce îl dezumanizează.

Prin
urmare,
această
nuvelă
con
ț
ine
un
accentuat
caracter
clasicist,
pentru
că

avari
ț
ia
este
o
trăsătură
general-umană
ș
i
o
patimă
satanică,
care
distruge
sufletul.

De
aceea
căzut
în
această
patimă
Hagi
Tudose
îi
depă
ș
e
ș
te
pe
to
ț
i
avarii
cunoscu
ț
i

în
literatura
universală
ș
i
română:,
Harpagon,
Costache
Giurgiuveanu,
Mara,
prin

felul
în
care
restrânge
la
absolut
consumul
propriu,
trăind
din
ce
gustă,
când
trecea

prin prăvălii
ș
i se prefăcea că vrea sa cumpere ceva.

Astfel,
în
consecin
ț
ă,
asemănările
privind
ceea
ce
s-a
întâmplat
cu
to
ț
i
ace
ș
ti
avari

de
mai
sus,
este
că
odată
ce
sesizau
pericolul
asupra
banilor,
sub
aspect
psihologic

ace
ș
tia se aflau într-o formă de anxietate sau chiar de paranoia.

Contemplarea
„realizărilor”
a
adus,
în
cele
din
urmă,
la
un
sentiment
al
reasigurării

ș
i o diminuare a temerii „că vine o zi de iad când nu vei mai avea cu ce trăi”.

12

Bibliografie

1.
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/88_97_Despre%20autoritari
sm%2C%20autosuficienta%2C%20avaritie%2C%20aventurism%20si%20
aviditate.%20Cinci%20interventii%20sintetice%20in%20psihosociologia
%20comportamentului%20inadecvat.pdf (accesat la data de 28.04.2019)

2.
http://www.asociatia-profesorilor.ro/avaritia-un-vechi-motiv-literar.html

(accesat la data de 28.04.2019)

3.

(accesat la data de 28.04.2019)

4.
http://literaturacopilariei.ro/enigma-otiliei-caracterizarea-lui-costache-giur
giuveanu/ (accesat la data de 30.04.2019)

5.
https://www.wattpad.com/2576704-caracterizare-costache-giurgiuveanu

(accesat la data de 30.04.2019)

6.
http://www.autorii.com/scriitori/ioan-slavici/caracterizarea-personajelor.ph
p ( accesat la 30.04.2019)

7.
http://www.autorii.com/scriitori/barbu-stefanescu-delavrancea/nuvela-reali
sta-hagi-tudose.php (accesat la 01.05.2019)

8.
https://www.4bac.ro/enigma-otiliei-de-george-calinescu-comentariu/

(accesat la 01.05.2019)

9.
http://www.referatele.com/referate/diverse/online4/AVARUL–Moliere–
Comentariu-literar-referatele-com.php

(accesat la 01.05.2019)

13

Anexe

[Foto(din spectacolul
​
Avarul îndrăgostit
​
, de la teatrul de Comedie): Lucian Năstase]

14