Liceul Tehnologic Tudor Vladimirescu , Galați [610713]

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAȚI
FACULTATEA DE LITERE
LUCRARE METODICO – ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU OBȚINEREA GRADULUI I
V ALORIFICAREA INSTRUCTIV- EDUCATIVĂ A
BASMULUI ROMÂNESC ÎN GIMNAZIU ȘI LICEU
Conducător științific:
PROF. UNIV . DR. SIMONA ANTOFI
Candidat: [anonimizat]. Violeta Munteanu
Liceul Tehnologic ”Tudor Vladimirescu” , Galați
2017
1

CUPRINS
ARGUMENT………………………………………………………………………………………………………….5
CAPITOLUL 1
BASMUL- ELEMENTE DE TEORIE LITERARĂ …………………………………………………8
1.1. Specia literară a basmului. Definiție, clasificare, gen proxim și diferența specifică –
basm vs poveste……………………………………………………………………………………………………..8
1.2. Elementele de conținut și structura basmului…………..……………………………………….10
CAPITOLUL 2
IERARHIZAREA PERSONAJELOR ÎN BASMUL ROMÂNESC …………………………24
2.1 Personajul literar. Definiții și accepții ……………………………………………………..24
2.2 Roluri actanțiale și tipuri de personaje în basm…………………………………………..26
2.2.1. Senex-regula pasivă…………………………………………………………………….27
2.2.2 Virilis-Virilia-regula activă……………………………………………………………32
2.2.3 Actanții……………………………………………………………………………………… 42
2.2.4 Confidenții………………………………………………………………………………….51
2.2.5 Adjuvanții……………………………………………………………………………………55
2.2.6 Opozanții……………………………………………………………………………………..64
CAPITOLUL 3
IMPORTANȚA BASMULUI ÎN PROGRAMA ȘCOLARĂ ȘI LOCUL ACESTUIA
ÎN MANUALE ȘI AUXILIARELE DIDACTICE – ANALIZĂ COMPARATIVĂ DIN
PERSPECTIVĂ INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ ……………………………………………………72
3. 1. Conceptul de curriculum. Repere teoretice………………..…………………….…..72
3. 2 Curriculum-ul aplicat – abordarea sistemică…………………………………………..74
3.3. Competențe, capacități și atitudini specifice prevăzute în documentele
curriculare…………………………………..……………………………………………… 75
3.4. Unitatea de învățare…………………………………………………………….……..76
3.5 Activitățile extracurriculare…………………………………………………………….81
3.6. Ponderea și importanța basmului în documentele curriculare obligatorii pentru ciclul
gimnazial/liceal…………………………………………………………………………..…82
2

CAPITOLUL 4 – ABORDĂRI DIDACTICE ALE BASMULUI ………………………96
4.1 Perspective didactice actuale asupra relevanței instructiv-educative a basmului …….96
4.2. Modalități de evaluare a impactului instructiv-educativ al basmului asupra elevilor de
gimnaziu și de liceu……………………………………………………………………………………………….102
4.2.1.1Observarea sistematică a activității și comportamentului elevilor în raport cu
relevanța instructiv-educativă a speciei literare a basmului. Metode si strategii
specifice …………………………………………………………………………………………………………………….
…….102
4.2.1.2 Investigația ……………………………………………………………………………………………..103
4.2.1.3 Proiectul…………………………………………………………………………………………………..105
4.2.1.4 Portofoliul ……………………………………………………………………………………………..106
4.2.1.5 Referatul ………………………………………………………………………………………………..107
4.2.2 Metode activ- participative aplicate în cadrul Cercului de Lectură ” Colecționarii de
cuvinte ”………………………………………………………………………………………………………………109
CAPITOLUL 5:
CERCETAREA EXPERIMENTALĂ PRIVIND V ALORIFICAREA INSTRUCTIV
– EDUCATIVĂ A BASMULUI ÎN GIMNAZIU ȘI LICEU PRIN ACTIVITĂTI
CURRICULARE ȘI EXTRACURRICULARE. ……………………………………………120
5..1.1.Descrierea resurselor de organizare a cercetării……………………………………………..120
5.1.2.Metodele folosite în funcție de obiectivele și ipoteza cercetării…………………………120
5.1.3. Descrierea funcțională a metodelor aplicate în cercetare………………………………..121
5.1.4.Variabilele urmărite în cercetare………………………………………………………………….122
5. 1. 5.. Instrumentele de lucru aplicate în cercetare ………………………………………………122
5.1.6 . Etapele investigației………………………………………………………………………………….123
5.1.6.1.Etapa inițială. …………………………………………………………………………….123
5.1.6.2. Etapa formativă. …………………………………………………………………….125
3

5.1.6.3 Etapa finală. ……………………………………………………………………….125
5.1.6.4. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor………………………………128
5.2.Concluziile și implicațiile demersului investigativ…………………………………130
CONSIDERAȚII FINALE…………………………………………………………………………..132
ANEXE…………………………………………………………………………….135
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………….…24
ARGUMENT
4

”Viața omului este un basm scris cu
degetele lui Dumnezeu” Hans Christian Andersen
Basmele au rămas, de-a lungul timpului, operele cele mai îndrăgite de copii,
începând din primii ani ai copilăriei și până aproape de adolescență. Mai întâi ascultându-le
și mai târziu, prin lectura lor, copiii își însușesc comoara nesfârșită a înțelelpciunii
populare. Familia, unde copiii aud pentru prima dată basmele, a fost și este considerată ca
factor educativ primondial deoarece, în ordinea firească a lucrurilor, educația începe din
familie. Familia acționează în cea mai mare măsură în fazele de început ale ontogenezei;
calitatea achizițiilor psiho-intelectuale, psiho-afective și psiho-motorii realizate în această
perioadă condiționează fundamental calitatea achizițiilor psiho-comportamentale ulterioare.
Modalitatea în care familia , alături de instituțiile de învătământ, influențează dezvoltarea
elevului , depinde în ce măsură evoluează comportamentul socio-rațional al viitorului
adult.
În învățământul modern, organizat și condus pe noi baze, stiințifice, procesul instuctiv-
educativ reprezintă factorul primondial de realizare a unor noi valori psiho-pedagogice.
Copiii își însușesc un sistem de cunoștințe științifice, ajungând la formarea de priceperi și
deprinderi, la dezvoltarea capacităților intelectuale și formarea concepției despre lume și
viață, a conduitei și conștiinței morale, a capacităților și aptitudinilor de cunoaștere și
creație.
Exprimând înțelepciunea și năzuințele poporului, necazurile și bucuriile sale, lupta pe care
aceasta a dus-o și o duce cu forțele naturii, relațiile ce se stabilesc între oameni, basmele îi
ajută pe copii să înțeleagă complexitatea vieții.
Înțelegând conflictul dintre cele două forțe ce apar în basm fiecare cititor indiferent de
vârstă își formează reprezentări și noțiuni despre dreptate, hărnicie, cinste, curaj, vitejie,
hotărâre. Ascultând sau citind basme, copiii sunt de partea dreptății, adevărului, binelui și
detestă nedreptatea, lăcomia, minciuna și răutatea. Studiul limbii române literare prin lectura
textelor literare are o importantă covârșitoare pentru formarea multilaterală a școlarilor,
asigurându-le acestora evoluția intelectuală, exprimarea cu mijloace adecvate în activitatea
de mai târziu.
Exprimarea corectă, orală si scrisă – obiectiv important al procesului de învătământ în ciclul
primar – constituie unul din instrumentele de bază ale muncii intelectuale, fără de care nu
poate fi concepută dezvoltarea intelectuală viitoare a elevilor. Scopul lecturii în perioada
școlarității primare, gimnaziale si liceale este acela de a forma progresiv un tânăr cu o
cultură comunicațională și literară de bază, capabil să înțeleagă lumea din jurul său, să
comunice și să interactioneze cu semenii, exprimându-si gânduri, stări, sentimente, opinii, să
5

fie sensibil la frumosul din natură și la cel creat de om și, în viitor, să poată continua
procesul de învătare în orice fază a existenței sale.
În marele evantai al posibilităților de transformare și adaptare a învătământului la cerințele
zilei de mâine, un loc deosebit îl au încercările de a regândi unele elemente ale fundalului pe
care se organizează activitatea de învățare a elevilor.
Dacă în ciclul primar , lectura basmelor prezintă calitățile eroilor care constituie pentru unii
dintre ei modele demne de urmat. La gimnaziu, din eroului pozitiv, ei își aleg modele ca să
devină curajoși și dârji, perseverenți și hotărâți, modești și harnici, cinstiți și drepți,
exprimând compasiune față de cei slabi, admirați față de cei optimiști și încrezători în
forțele lor. Cu timpul, înspre liceu , apar alte valori și semnificații, căci indiferent din ce
unghi priveșți este bine să îți hrănești egoul cu ceva frumos , chair dacă timpul se scurge
repede. Lumea imaginarului din basm facilitează copilului înțelegerea unor legi elementare
și fundamentale ale lumii prin specificitatea confruntărilor din lumea basmelor, care se
întemeiază întotdeauna pe ciocnirea dintre esență și aparență, dintre ascultare și neascultare,
adică pe ciocnirea dintre virtuții și defecte, dintre bine și rău.
Am avut în vedere și o serie puncte slabe pe care le-am tot întâlnit pe parcursul acestor ani
la catedră dar mă înverșunez și cred că, dincolo de anumiți factori ca absenteismul elevilor
de la orele de curs și de la cele de consultații dar și lipsa interesului pentru pregătirea
continuă a acestora au dus la imposibilitatea acumulării constante a cunoștințelor și la
existența unor lacune în pregătire se poate ajunge la un rezultat pozitiv. Superficialitatea în
pregătirea elevilor reprezintă o altă cauză a rezultatelor slabe de la probele din cadrul
simulării Evaluării Naționale, respectiv a examenului de bacalaureat. Se constată un
interes scăzut al familiei pentru situația școlară a elevului (prezență scăzută la lectoratele și
la ședințele cu părinții).
Pentru motivarea elevilor cu performanțe reduse și/sau care manifestă aversiune față de
limba și literatura română este necesară derularea următoarelor etape: fixarea unor obiective
pe termen scurt; aprecierea verbală și scrisă; utilizarea judicioasă a notării (evaluarea și
oferirea de feed-back și mobilizare); stimularea descoperirii, explorării și a curiozității;
stimularea apetitului pentru lectură; utilizarea unor materiale familiare pentru exemplificare.
Acest demers didactic nu reprezintă o rețetă care garantează succesul școlar, întrucât mă
raportez la personalitatea și sistemul de valori al fiecărui elev în parte.
Mi-am propus să abordez problematica basmului , punând accentul pe
modalitățile de evaluare indiferent de clasă, fie gimnaziu, fie liceu,și evaluării la limba și
6

literatura română, dat fiind faptul că de la an la anul rezultatele examenelor naționale atât la
gimnaziu cât și la liceu definesc stadiul educației societății în care trăim.
Structurată în cinci capitole, lucrarea va urmări locul teoretic al basmului în
procesul de instrucție și educație, strategiile de evaluare specifice orelor de limba și
literatura română, precum și eficienței activităților curriculare și extracurriculare.
În contextul actual performanțele nu se mai evaluează cantitativ; avându-se în
vedere paradigma predare–învățare–evaluare, se urmărește dobândirea capacității de a aplica
în situații noi cunoștințe și competențe asimilate – competența de comunicare și cea
culturală. Domeniile vizate sunt limba, înțeleasă ca instrument de comunicare și literatura,
situată de noile programe sub semnul unei viziuni extensive. În perspectiva activității
didactice centrate pe elev, verificarea și aprecierea rezultatelor obținute se dovedesc a fi de
maximă utilitate. Evaluarea competențelor elevilor are efecte pozitive asupra dezvoltării
psihice și intelectuale a acestora, asupra trăiniciei cunoștințelor acumulate, precum și asupra
formării unor abilități prin eseuri, proiecte, portofolii, pe care le implică de multe ori. Actul
evaluativ se realizează în prezent atât prin strategii tradiționale de evaluare – probe orale,
scrise, practice, teme în clasă și pentru acasă – dar și prin instrumente moderne de evaluare:
autoevaluarea, observarea sistematică, investigația, proiectul, referatul, portofoliul.
7

CAPITOLUL I: BASMUL -ELEMENTE DE TEORIE LITERARĂ
“Nu știam eu însă, la vremea aceea, cum nu știți nici voi acum, cât de lung este
Drumul Cărții. Nesfârșit! Ca-ntr-o pădure fermecată, intri pe el în copilărie, la tinerețe, și ieși
din el, fără a-i da de capăt, la bătrânețe!”
Petre Ghelmez
Referindu-se la basm,George Călinescu afirma: ’’Basmul e un gen vast,depășind cu
mult romanul,fiind mitologie,etică,știință,observație morală.Caracteristica lui este că eroii
nu sunt numai oameni,ci și ființe himerice,animale…Ființele neomenești din basmau
psihologia lor misterioasă.Ele comunică cu omul,dar nu sunt oameni.Când într-o
narațiunelipsesc eroi himerici nu avem de-a face un basm.’’ 1
Basmul definește o specie a epicii populare (de regulă în proză) și culte, cu
răspândire mondială, în care se narează întâmplările fantastice ale unor personaje
imaginare (feți-frumoși, zâne, animale năzdrăvane etc.), aflate în luptă cu forțele nefaste ale
naturii sau ale societății, simbolizate pri balauri, zmei, vrăjitoare etc., pe care ajung a le
birui în cele din urmă.2
Originar din slava veche (sl. v. basni = „născocire”, „scorneală”, dar și „ fabulă”,
„descântec”), termenul desemnează specia epicii populare și culte, de obicei în proză, în
care personaje imaginare traversează întâmplări fantastice, forțele Binelui triumfând asupra
celor ale Răului.
1.1 Specia literară a basmului. Definiție, clasificare, gen proxim și diferență
specifică – basm vs poveste
Rod al fanteziei creatoare, basmul este o specie a genului epic popular și cult în
proză, cu largă răspândire, o narațiune în care se narează întâmplări fantastice ale unor
personaje imaginare pozitive ( feți-frumoși, zâne, animale și păsări năzdrăvane ), aflate în
conflict cu forțe malefice ale naturii sau ale societății, simbolizate prin balauri, zmei,
vrăjitoare etc., pe care le biruiesc în cele din urmă.
Basmul are un subiect în centrul căruia povestitorul așază un erou sau o eroină, un
fiu de împărat oropsit, sau o soție norocoasă mânați de un destin propriu, linie narativă
bazată pe o anumită specificitate a basmului fabulos. Basmul are formule specifice-inițiale,
mediane și finale, metafore tipice și personaje cheie pentru acțiunea narativă în care
fantasticul este construit prin îmbinarea realului cu fabulosul .
Basmul cult se definește prin prelucrarea structurilor populare ale speciei în cadrul
unor opere originale, în care elementele folclorice caracteristice speciei se asociază celor
proprii operei unui scriitor. În plus, în basmul cult se pune mai mult accent pe atmosferă sau
pe dimensiunea interioară a personajelor. Autorul basmului cult este cunoscut, cel al
1G. Călinescu, Estetica basmului, București, Editura pentru Literatură, 1965, p. 9.
2 Al. Săndulescu (coordonator), Dicționar de termeni literari, București, Editura Academiei R.S.R.,1976, p. 49.
8

basmului popular nu ne este cunoscut. Basmul cult are unicitatea proprie literaturii scrise;
exprimă viziunea autorului, care interpretează creator reperele basmului.
„Basmul este o specie a epicii populare în care se narează întâmplări fantastice ale
unor personaje imaginare aflate în luptă cu forțele nefaste ale naturii sau ale societății, pe
care ajung a le birui în cele din urmă”.
„Basmul este o narațiune pluriepisodică manifestând o evidentă vocație a evaziunii
în fabulos prin relatarea unui adevăr admis și semnalat convențional de formule inițiale și
finale care încadrează imaginea într-o aventură eroică”. 3
„Basmul este o operă de creație literară […], o oglindire a vieții în moduri fabuloase.
[…] Basmul e un gen vast, depășind cu mult romanul, fiind mitologie, etică, știință,
observație, morală etc. Caracteristica lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci și anume
ființe himerice, animale. Și fabulele vorbesc despre animale, dar acestea sunt simple măști,
pentru felurite tipuri de indivizi. Ființele neomenești din basm au psihologia și sociologia lor
misterioasă. Ele comunică cu omul, dar nu sunt oameni. Când dintr-o narațiune lipsesc
acești eroi himerici, n-avem de a face cu un basm. […] Esența basmului (…) este, evident, un
tablou al vieții, uneori cu intenția umoristică explicită, prezentat ca o « minciună ».
Interpretarea lui estetică trebuie să ia în considerare cele două planuri ale sale. Întâi este
planul prozaic, mai exact « prosastic », realist. Aci sunt studiate problemele cele mai acute
ale vieții individuale, familiei, societății (…). Al doilea plan este hieroglific sau simbolic,
mai limpede, poematic. El se impune conștiinței prin sugestii. (…) Basmul nu spune totul în
plan psihologic, și farmecul provine pentru unii mai ales din materialul poematic, care însă e
parțial descifrabil, o inteligibilitate totală fiind contrară regulilor artei”4. În basme, deși
caracterul dominant este fantasticul, totuși motivele de inspirație au fost aspect ale vieții.
Basmele au un puternic substrat real, deoarece au izvorât din năzuința poporului pentru o
viață mai bună, din dorința de a învinge răul și greutățile provocate fie de forțele naturii, fie
de asuprirea stăpânitorilor.
Întâlnit atât în literatura populară, cât și cea cultă, basmul tratează subiecte variate atât prin
diversitatea peripețiilor înfățișate, cât și prin complexitatea aspectelor de viață din care se
inspră. Conținutul basmului, sensurile sale etice demonstrează că, exprimând înțelepciunea
și experiența din veac a poporului, adresându-se tuturor vârstelor, îndrumând pașii omului
pe drumul acumulărilor, atât de necesare, în lupta pentru risipirea ignoranței și urcarea
treptelor civilizației.
Basmele pot fi: fantastice, nuvelistice și animaliere. Unii cercetători fac distincția
funcțională și structurală între basm și poveste. Distincția stă, apoi, la baza delimitării altor
3 Ovidiu Bîrlea, Folclorul românesc, București, Editura Minerva, vol. I., 1981, p. 141.
4 G. Călinescu, Estetica basmului, București, Editura pentru Literatură, 1965, p. 9.
9

categorii narative (legenda, fabula, snoava). După B.P. Hașdeu, criteriul disociativ îl
reprezintă absența / prezența, în narațiune, a elementului supranatural (miraculos). Astfel,
”povestea esteorice fel de narațiune, fie legendă, fie snoavă, fie anecdotă…, în care nu se
întâmplă nimic miraculos sau supranatural ”; în basm, „supranaturalul constituie un
element esențial” 5
Fondându-și teoria pe delimitări mai riguroase, I. C. Chițimia deosebește basmul – ca
poveste fantastică, neadevărată, cu o anumită morfologie și structură stilistică – de poveste –
ca narațiune cu caracter realist, lipsită de mărci ale fantasticului, apoi legenda – narațiune
explicativă, cu scop popular didactic, fabula – narațiune scurtă, alegorică – și snoava –
narațiune scurtă, ocazională, cu scop glumeț ori sarcastic6
Elementele de conținut și structura basmului
Dincolo de influența ideilor religioase, la care se adaugă preferința etnică pentru anumite
teme, subiecte ori motive, „ specificul național al basmelor reiese din felul în care acestea
oglindesc locurile în care se realizează, modul de trai al oamenilor care le povestesc, stările
sociale în care trăiesc acești oameni, felul lor de a gândi, concepțiile lor despre lume și
viață, năzuințele lor, orizontul lor cultural, artistic. Aceste elemente nu operează uniform
asupra întregului repertoriu de basme al unui popor sau al unei regiuni, ci capătă pondere
diferită, în raport cu caracterele proprii ale diferitelor zone folclorice, cu individualitatea
creatoare a povestitorilor, cu colectivitățile de ascultători, cu mediile sociale cărora le
aparțin atât unii, cât și ceilalți, cu profesiile pe care le practică. Aceste diferențieri
regionale, locale sau chiar individuale se înscriu însă în coordonate mai generale, care
definesc modalitatea și sistemul de valori culturale ale întregului popor sau grup etnic ”7
Relația dintre universal și național în basmul fantastic trebuie examinată luându-se
în considerare anumite scheme compoziționale, ale căror elemente constitutive („ funcții”, în
terminologia lui Vladimir Propp) fac posibile variațiile în interiorul aceluiași tip. Aceste
scheme compoziționale, grupând tipuri tematice relativ distincte, reprezintă un prim nivel de
similitudine, la care se alătură comunitatea, pe arii culturale mai extinse sau mai restrânse, a
unor episoade ce aparțin codului specific al narațiunii orale (fuga magică, încercările, lupta
cu zmeii etc.). Există un stil individual al povestitorului, adaptat la orizontul cultural și la
mentalitatea grupului de ascultători, din necesitatea instituirii unui cod comun al
5 B.P. Hașdeu, Basm, în „Etymologicum Magnum Romaniae ”
6 I.C. Chițimia, Folclorul românesc în perspectivă comparată
7 Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc București, Editura Didactică și Pedagogică, 1991, p.
240
10

comunicării, prin care se manifestă diversele stiluri locale, zonale sau naționale, atât la
nivelul compoziției, cât și la nivelul limbajului narativ.
Gradul de individualizare a schemelor reflectă intervenția inovatoare a improvizației, în
limitele oralității și ale jocului între tradiție și inovație.
Ipotezele despre geneza basmului fantastic sunt divergente și contradictorii; toate converg
în sublinierea originii străvechi a acestui gen de narațiune, origine care este fixată la nivelul
culturii primitive. Ceea ce este reprezentativ basmului ca operă artistică este o lume
suficientă sieși, înscrisă în ordinea fantasticului, opusă deci cotidianului, o lume în care
voința omului se manifestă fără limite și în care se armonizează contrariile. Basmul își are
punctul de plecare în realitate, pe care o transformă în suprareal.
Ruptura de realul cotidian se exprimă nu prin personaje și întâmplări (ce pot fi
verosimile), ci prin atmosfera interioară. Elementele fundamentale din lumea basmului au
preexistat în culturile arhaice, dar în basm ele au primit o funcție nouă, altă formă și altă
structură.
Se poate face o analiza legăturii dintre legendă, mit și basm. Funcțional, legenda
descrie, mitul explică, iar basmul creează o lume nouă, proprie, reorganizând elemete de
legendă și mit. Trecerea de la mit la basm reflectă nu doar o schimbare de funcție, ci și de
sistem cultural: basmul s-a cristalizat, ca gen, pe o treaptă superioară a evoluției societătii
umane; el reprezintă o normă într-o societate în care există contradicții, limitări materiale și
sociale. Așa se explică de ce basmul a conservat, până în epoca modernă, forme ale
culturilor primiti ve, pe care le-a reordonat într-un sistem cultural superior, subordonându-le
funcției estetice.
Preluând elemente ale legendelor și miturilor, basmul și-a elaborat tipare tematice și
un limbaj artistic care a dobândit o mare stabilitate – de unde universalitatea basmului în
timp și spațiu, similitudinea tipologică pe vaste arii culturale și gradul accentuat de
stereotipie. Această stabilitate nu exclude însă diversificarea permanentă a fondului tematic
și a expresiei artistice, elaborarea de scheme noi, asimilarea de valori din variate sisteme de
civilizație și cultură.
Astfel, basmul se constituie înaintea întemeierii științei etnologice (sec. XIV). El
apare încă din Antichitate la popoarele indoeuropene, curentul mitologic având un rol
esențial asupra basmului. Acest gen literar a fost constituit în 1812-1822 prin creația fraților
Grimm: „Povești pentru copii și casă ”. Se pot însă identifica urmele mitologice greco-latine
în basmele românești: personificarea zeilor , principiul luminii (soarele – împăratul, cerul
întins peste tot – împărăția) , „Soarele” un tânăr erou și o prințesă , rochia eroinei – cerul,
luna și stelele.
11

Basmul popular a intrat în atenția cercetătorilor abia în epoca romantică, odată cu
descoperirea și valorificarea teoretică și practică a creației populare în ansamblul ei. Însă,
constantând neajunsurile studierii basmului, în secolul al XX-lea, V . I. Propp afirma la un
moment dat: „Este limpede că înainte de a răspunde la întrebarea de unde provine basmul,
trebuie să lămurim ce anume reprezintă basmul ca atare ”.8 De aici rezultă o reorientare a
studiilor despre basm, direcției genetice luându-i locul cercetarea structurală . În timp ce
cercetarea genetică se străduia să izoleze din basmele concrete câte un element (temă,
motiv), cercetarea structurală caută regularitățile basmului, elementele lui de stabilitate,
adică ceea ce este în basm neschimbător, invariant, indiferent de cine îl povestește, unde și
când este el povestit. Aceste asemănări privesc în primul rând palierul motivelor și temelor
tratate în basm. De aici derivă și numărul de 142 de tipuri de basme, dintre care 40 specific
românești sau numărul de 600 de basme propriu-zise, dintre care vreo 100 nuvelistice9. Dar
basmele nu sunt asemănătoare între ele numai la nivelul temelor și motivelor tratate, ci și la
nivelul structurii lor compoziționale, fapt observat de timpuriu prin existența a unor formule
grupate în jurul a unor momente esențiale ale traiectoriei eroului: nașterea, tinerețea,
recunoașterea cărora li se alătură alte elemente tradiționale. În acest sens, demonstrația cea
mai pertinentă a fost realizată în 1928 prin lucrarea „ Morfologia basmului ” de către V .I.
Propp care formulează: funcțiile personajelor constituite elementele fixe, stabile ale
basmului, indiferent de cine și în ce mod le îndeplinește; numărul din basmele fantastice
sunt limitate; succesiunea acestor funcții este întotdeauna aceeași; toate basmele fantastice
au o structură monotipică .10
Se poate deduce, că funcția povestitului nu a fost de la început una de amuzament,
de trecere plăcută a timpului, de desfătare estetică, ci zicerea poveștilor a avut, în vremurile
arhaice, rosturi practice: funcția protectoare și aducătoare de belșug („ rolul cultic al narării
basmelor”).11
Astfel, sursa basmelor o constituie mitul și ritul, existând corespondență între
riturile de inițiere și povestirea fantastică a basmului (surse estetico-psihologice). Secvențele
epice duc la asemănarea dintre rit și basm. Rădăcinile ritual – fantastice ale basmului:
întemeierea unui alt statut ( desprinderea de realitate și integrarea într-un alt statut social ),
trecerea de la real la fabulos (fantastic) și inițierea ( călătoria, probele de inițiere,
întoarcerea).
8 V . I. Propp, Morfologia basmului, 1929, trad. rom., 1970, p. 8.
9 Ovidiu Bârlea ,Mica enciclopedie a poveștilor românești , Ed. Științifică și Enciclopedică, 1976, p. 73
10Ovidiu Bârlea ,Mica enciclopedie a poveștilor românești , Ed. Științifică și Enciclopedică, 1976 , p. 26-28.
11 Ovidiu Bârlea ,Mica enciclopedie a poveștilor românești , Ed. Științifică și Enciclopedică, 1976 p. 139
12

Basmul ca specie literară s-a constituit prin divulgarea elementelor de rit și mit
căzute în folclor, utilizate spiritual în epica folclorică (conține aspirațiile, idealurile
oamenilor simpli). Basmul are o origine onirică (resortul actualizat prin vis – B. P Hașdeu)
resortul fiind unul psihico-analitic. Elementele spirituale, culturale ale celor inițiați duc la
dezvoltarea acțiunii basmului realizând un univers spiritual concentrat prin motive,
simbolistică și chiar paradigme religioase. Au fost studiate printre primele genuri literare la
școala finlandeză (metoda geografică – punctul de plecare a motivului de basm). Rezultă de
aici că nu există un text arhetipal (multitudinea variantelor denotă că arhetipul poate fi
identificat cu idealul). Anti Arne și A. Thompson identifică 740 de tipuri de basm dintre care
270 motive: 130 motive tipic româneștiși 140 motive comune cu folclorul european și
extraeuropean.
Basmul propune și un model de comportament eroic , înfățișând încercările grele la care este
supus protagonistul, răsplătirea binelui și pedepsirea răului, depășirea condiției de
inferioritate (sărăcie, lipsuri, ignorare) și accederea la o condiție superioară, și împlinirea
prin căsătorie. Istețimea rămâne una dintre trăsăturile esențiale ale eroului de basm, la care
se adaugă bunătatea, simțul dreptății și, desigur, vitejia fără de seamăn: „ Semnificația
acestui portret al fratelui celui mic, ca și înn cazul calului năzdrăvan, cu înfățișare
disimulată de mânz slăbănog, este că geniul este modest, simplu și chiar disgrațios la
vedere12.
Adversarii eroului sunt supradimensionați fizic, dotați cu instrumente magice, în așa
fel încât victoria celui dintâi, obligatorie în logica basmului, să capete ea însăși dimensiuni
uriașe, spre satisfacția cititorilor.Un rol important îl joacă, între personajele adjuvante, calul
năzdrăvan, dotat cu însuțiri supranaturale: zboară, vorbește, se metamorfozează, anticipează
actele stăpânului, deține remedii pentru încercările la care este supus acesta.
În termenii lui V.I. Propp, principalele grupe de personaje ale basmului fantastic
sunt: răufăcătorul (zmeu, balaur), donatorul (bătrâna, Sfânta Duminică), ajutorul (calul,
12 George Călinescu, Estetica basmului, E.P.L., 1965, p. 196.MITUL BASMUL
– caracter ritualist – caracter non-ritualist
– caracter sacru – caracter profan
– caracter veridic – caracter non-veridic
– fantezie concretă – fantezie poetică
– erou mitologic – erou fantastic
– timpul acțiunii în preistorie – timpul în afara istoriei
– prezența etiologică – absența etiologică
– caracter colectiv al obiectului
narațiunii – caracterul individual
– eroul este inițiat și egalat – eroul nu poate fi imitat
13

animalele ajutătoare, tovarășii năzdrăvani), fata de împărat (personajul căutat) și tatăl ei,
trimițătorul (cel care trimite pe erou în căutare), eroul și falsul erou (frații necredincioși,
țiganul, spânul, vizitiul)13. De-asemenea „fiecare dintre cei care formează lumea basmului
au anumită poziție în cadrul subiectului, sunt introduși după o anumită manieră, au limbaj
și gesturi tipice, funcționează după reguli de la care nu se abat, au un statut cu un
regulament de comportare, fiecare dintre ei, fiind reprezentantul unei întregi clase ”14.
Din acest punct de vedere, personajele basmelor se aseamănă cu eroii scrierilor antice sau
clasice în care se înfruntă principiul binelui cu principiul răului. Unul dintre punctele de
atracție și de rezistență a basmului de oricând și de oriunde îl constituie fără îndoială
„amestecul inextricabil dintre realitate și ceea ce obișnuim să numim fantastic. Nașterea și
creșterea miraculoasă a eroului, metamorfozele spectaculoase ale celor urmăriți,
exacerbarea trăsăturilor fizice ale unor personaje, animalele vorbitoare, obiectele magice
cu puterin ieșite din comun, substanțe cu calități tămăduitoare precum apa vie și apa
moartă și multe, multe altele proiectează basmul într-o lume ale cărei margini sunt nefirești,
din punctul de vedere ale omului modern ”15.
Indiferent care ar fi sursa genetică a elementelor fantastice prezente în basm (mituri,
ritualuri, credințe, visuri, coșmaruri), ceea ce trebuie reținut este literaturizarea lor,
transformarea lor în imagini lirice: „ Basmul este o operă de creație literarp, cu geneză
specială, o oglindire în orice caz a vieții în moduri fabuloase ”.16 Or, devenind basmul o
specie literară, „oglindirea artistică implică din plin intervenția fanteziei creatoare”17). De
aceea, basmul „ca oglindire alegorică a realității, ca operă de pură fantezie, ce adoptă o
ramă adecvată”.18 Alegoria, fabulosul, feericul, miraculosul devin deci niște procedee de
încifrare, de poetizare a realității de cincolo de real: „ Lumea feericului, fabulosului și
miraculosului pare o lume constituită, o lume care, subiectiv vorbind, nu mai participăm
demiurgic, ci o acceptăm ca o lume dată. Aparent, e o lume de dincolo de logica și de datele
experienței, cu toate că prin semnificațiile ei, o resimțim ca o lume a noastră ”19. Fantasticul
este detectat numai de către cititorul modern de basm, singurul care poate trage o linie demarcativă
între ceea ce este „normal” de „anormal”, „posibil” de „imposibil”, „adevărat” de „neadevărat” într-
13 V . I. Propp, Morfologia basmului, 1929, trad. rom., Ed. Univers, 1970, p. 80-81.
14 Gheorghe Vrabie, Structura poetică a basmului , Ed. Academiei, 1975, p. 44.
15 Nicolae Constantinescu, Ion Creangă. Povestea lui Harap-Alb din colecția „Texte comentate”, Editura
Albatros, București, 1983, p. XXIII
16 G. Călinescu Estetica basmului, E.P.L., 1965, p. 196.17 Ov. Bârlea Povestile lui Creanga, Editura pentru literatură, Cluj, 1967, p 3418 Gheorghe Vrabie, Structura poetică a basmului , Ed. Academiei, 1975, p. 44.
19 V . Filimon, Prefață la Poveștile lui Făt-Frumos , Ediție îngrijită de Ioan Șerb, Editura Minerva, 1974, p.
VIII.
14

o narațiune. Pentru destinatarul tradițional această linie de demarcație nu există, nu își are rostul,
întâmplările și personajele celor două lumi amestecându-se firesc în pasta omogenă a poveștii
populare. De aici rezultă și mult discutatele formule ale basmului considerate ca „ formule ale
imposibilului”, prin alăturarea a două axe temporale care se exclud reciproc și neagă veridicitatea
întâmplărilor.20
Așadar, despre originea basmelor au existat mai multe teorii, mai importante fiind: teoria
mitologică, teoria antropologică, teoria ritualistă și teoria indianistă. Mitul, istoria
sacră, înscrisă în timpul „ circular, reversibil și recuperabil ”, vorbește despre zei, despre
ființe fantastice, cu abilități pentru călătorii cosmice și terestre. Basmul induce și ideea de
lume repetabilă, existentă în tipare arhaice, atemporale, încă de la începutul începuturilor.
Unele gesturi sunt magice, cum ar fi scuipatul de trei ori în urmă; la fel, petele de sânge de
pe batistă pot arăta că fratele de cruce este mort. Plantele pot adăposti copii: un dafin are în
el o fată care iese doar noaptea pentru a culege flori. Zmeii sau balaurii aleargă după carne
de om sau o miros de departe când se întorc acasă și aruncă buzduganul de la distanță. Unele
pedepse, cum ar fi aceea de a decapita persoana și a o arde, aruncând cenușa în patru
direcții, sunt de certă inspirație arhaică, din comunitățile primitive. Relația dintre basm și
mit a fost stabilită de frații Grimm, de Wesselski și de Propp: basmul are ca sursă certă de
inspirație mitul, iar cele două specii au existat de la început la popoarele arhaice, uneori
confundându-se. Cu timpul însă, mitul a pierdut importanța pe care o avea, prin degradarea
sacrului și transformarea lui în profan, zeii și eroii mitici fiind înlocuiți cu personaje umane,
cu puteri încă supranaturale, în basmul fantastic, sau cu personaje comune, în cel nuvelistic.
Pe această pantă a desacralizării, zeitatea supremă a pădurii devine Strâmbă-Lemne, adică
un personaj cu puteri specifice mediului în care trăiește, sau un zeu ca Thor din mitologia
scandinavă; foarte băutor devine Setilă, în timp ce zeul ubicuu, uriașul care pășește de pe un
munte pe altul, devine Munte Vânăt, având capacitatea de a fi peste tot, de a sta cu picioarele
pe lună și cu capul sub un stejar, calități pe care le întâlnim și la Păsări-Lâți-Lungilă . Teoriile
moderne vorbesc de poligeneza basmelor, de originea lor multiplă, de influențele reciproce, ca și de
structurarea unei tipologii coerente a acestei specii literare. Datorită influențelor și interferențelor
multiple, precum și datorită unei patine îndelungate a timpului, basmul a devenit o noțiune puternic
schematizată, însă verosimilă, în care personajul principal se angajează în lupta dintre bine și rău,
trece o serie de obstacole și în cele din urmă iese învingător . Într-un lung studiu introductiv la
volumul de basme românești, frații Jacob și Wilhem Grimm popularizează idea
indoeuropeană a genezei și a straturilor mitologice. ,, Ființele și lucrurile despre care vi se
povestește sunt imagini pline de enigmă, apariții și forme multiple ale naturii, astfel, eroul
cu sabia și săgeata este eroul solar ca o văpaie și razele lui”21.
20 N. Roșianu, Stereotipia basmului, Ed. Univers, 1973, p. 96-97.21 Gheoghe Vrabie, Proza populară românească , București, Editura Albatros, 1986, p. 8.
15

Rădăcinile istorice ale basmului au fost cântate laolaltă cu locul de baștină ale
basmului și geneza lui. În prima jumătate a secolului nostru s-a încercat, pe de o parte, de
către paleografi și arheologi, să se dea la iveală documente, materiale prin care sunt atestate
în diferite epoci și locuri basme, iar pe de altă parte, un număr apreciabil de cercetători au
încercat să desprindă în basm seturi de viață antică, identificări de concepte străvechi.
Pornind de la caracterul istoric-documentar al unor mărturii scrise, V .I. Propp în lucrarea
,,Rădăcinile istorice ale basmului fantastic” se întreabă: ,, Căror fenomene ale trecutului
istoric le corespunde basmul rusesc?”22 El încearcă să găsească izvoarele basmului
fantastic în ,,realitatea istorică”. Susține că în timp ce agricultura joacă un rol minim în
basm, vânătoarea este oglindită ceva mai mult. Propp evidențiază că basmele au păstrat
urmele multor mituri și obiceiuri, găsirea acestor paralele fiind deosebit de importantă.
Construcția demonstrației sale este organizată pe ideea împletirii riturilor de inițiere și
riturilor funerare, pe care le așează la ,,rădăcină” basmele fantastice. ,,Am constatat –
mărturiseau Mihai Pop și Pavel Ruxăndoiu – că preocupările pentru cercetarea narațiunii
orale s-au îndreptat inițial cu exclusivitate spre problemele de geneză, și numai
complementar, pentru argumentarea ipotezelor genetice, spre alte aspecte ale narațiunii
orale. Dar tocmai aceste abordări complementare au deschis calea spre cercetarea
aspectelor de fond ale prozei populare, ca acelea referitoare la relația ditre basm și mit, la
circulația temelor și motivelor, la raportul dintre basm și culturile primitive, la morfologia
și tipologia prozei orale”23.
Pe acest traseu se ordonează toate secvențele narative numite de teoria literară funcții sau acțiuni ale
basmului fantastic. Prima secvență, cu rol de incipit, fixează și tema basmului, de regulă repararea
unui prejudiciu pe care forțele răului le aduc lumii:
• zmeii fură soarele;
• fata de împărat este răpită de un duh rău și închisă într-un castel îndepărtat;
• mana cerească dispare;
• oamenii sunt loviți de rele;
• un împărat trebuie să-și sacrifice fata unui balaur și atunci intervine eroul necunoscut;
• fetele sunt răpite de zmei sau de diavoli, în sarcina eroului revenind sarcina recuperării;
• zmeii au furat constelațiile de pe cer, lăsând întreaga împărăție în beznă;
• în curtea împăratului crește im pom extrem de înalt, iar împăratul promite fata și tronul
celui care se va urca până în vârf și îi va culege poamele necunoscute;
• ființe necunoscute fură roade de pe holda a trei copii orfani etc.
Temele sunt mai puține la număr decât basmele: există circa 600 de tipuri de basme, din care
o sută sunt nuvelistice .
22 V .I. Propp, Rădăcinile istorice ale basmului , București, Editura Univers, 1972, p. 47.
23 M. Pop și Pavel Ruxăndoiu, Folclorul literar românesc , București, Editura Didactică și Pedagogică, 1991,
p195
16

Urmează alegerea unui erou, numit Făt-Frumos (care o caută pe Ileana Cosânzeana),
Țugulea, Prâslea cel Voinic, Greuceanu, Pipăruș, Măzăran, care suportă rigorile unor
încercări complicate, de multe ori inițiatice: este pus să treacă dincolo de o pădure, de un
animal fantastic sau unul fictiv, întruchipat de obicei de tată, care își pune fiul la încercare.
Apoi eroul își alege armele și vehiculele necesare pentru a străbate lumea. Cel mai adesea
este folosit calul înaripat, hrănit fie cu jăratic, fie cu rouă. Calul este asociat cu focul;
miturile din America, Oceania și Iakuția vorbesc de eroul care pleacă în cer doar cu ajutorul
unui foc, nicidecum cu un cal sau alt animal. Deplasarea eroului se face și cu alte mijloace
de transport: bușteanul, corbul, un vultur, corabia sau călăuza. Pentru a localiza cauza
determinantă de rău, eroul apelează la personaje-adjuvant, de obicei, episodice, cum sunt
Sfânta Miercuri, Sfânta Vineri, Sfânta Duminică, tovarășii năzdrăvani, sau la animale
ajutătoare, ca regina albinelor, a furnicilor, corbul, care-i destăinuie cum poate fi remediat
răul sau îl ajută efectiv în luptă.
Obiectele năzdrăvane sunt capabile să ridice păduri în calea urmăritorilor, să invoce
spirite, să facă râurile să se umfle. Unele obiecte au capacitatea de a dărui un belșug veșnic,
în timp ce apa vie și apa moartă constituie un dublet fără de care mortul nu poate fi înviat.
De cele mai multe ori, animalul care servește ca mijloc de transport, de obicei calul
năzdrăvan, este folosit și pentru a-l sfătui pe erou, arătându-i cum să depășească obstacolele
sau trimițându-1 într-un- spațiu atemporal, care îl apără de primejdii. Eroul, singurul
personaj principal și titular al basmului, protagonistul, întâlnește, în drumul său, o serie
de personaje aegative, antagoniste, cum sunt balaurii, zmeii, Spânul, Muma Pădurii,
Gheonoaia, Scorpia, întrupări ale răului care trebuie învins. De cele mai multe ori,
protagonistul străbate ținuturi pustii, rară urmă de viață, deșerturi sau păduri petrificate. sau
tipicele păduri de aramă, de argint și de aur, coboară pe tărâmul celălalt sau pe fundul mării
ori urcă într-un copac uriaș, un axis mundi, în care întâlnește lumi necunoscute. Câmpurile
străbătute au nume diferite: mai întâi este câmpul cu dorul, apoi câmpul cu setea, câmpul cu
florile, câmpul cu somnul. Pădurea străbătută este personificată: în momentul în care eroul
rupe o creangă din pădure, aceasta țipă. Eroul care va ajunge împărat sau va conduce o
împărăție pornește de jos, remarcându-se prin acte de vitejie deosebite, prin protejarea unor
personaje supranaturale deghizate tocmai pentru a-i testa virtuțile. Protagonistul se
confruntă în luptă dreaptă cu adversarul, îl învinge și pleacă spre casă ori este supus la noi
probe inițiatice: trecerea unei ape, pătrunderea într-o cetate,,proba mâncării, a cuptorului, a
aducerii unor obiecte prețioase sau a unei fete de împărat, a unei zâne. În drumul spre casă,
forțele răului acționează din nou, și fuga magică a eroului presupune transformarea unui
pieptene" într-o pădure, a zmeoaicei într-o fântână sau într-un munte de fier. Alteori,
protagonistul este substituit cu un fals erou, care își arogă meritele victoriei, demascarea lui
17

determinând alte probe, trecute în cele din urmă cu succes. Finalul basmului este închis,
aproape mereu același: eroul se căsătorește cu fata de împărat și devine, la rândul lui,
împărat, încheind astfel un ciclu inițiatic, pe care nu el îl va mai repeta, ci un alt erou care,
în alt basm, va relua scenariul narativ.
Deși au existat culegeri de basme din perioade mai' vechi, interesul pentru creația populară
și implicit pentru această specie, literară se dezvoltă în romantism. Prima culegere
sistematică de basme din literatura europeană este a fraților Jacob și Wilhelm Grimm, „Das
Madchen”, din 1812, cu o puternică influență în toată lumea. Francezul Charles Perrault și
danezul Hans Chr. Andersen scot și ei la iveală celebrele basme care au încântat copilăria
multor generații. La noi cel mai cunoscut culegător de basme este Petre Ispirescu, care
publică între 872 și 1876 „Legendele sau basmele românilor”, lucrare reprezentativă
pentru eposul popular românesc. Culegeri de basme publică și Ion Pop Reteganul, Pericle
Papahagi, Dumitru Stăncescu. Paralel cu evidențierea bogatului fond folcloric autohton,
apar și lucrări exegetice asupra basmului, remarcabilă fiind o monumentală carte despre
„Basmele române” a lui Lazăr Șăineanu, publicată în anul 1895. G. Călinescu scrie
„Estetica basmului” (1965).
Un prim aspect estetic al basmului fantastic îl reprezintă lumea cu totul particulară
creată în cadrul lui: o lume pe coordonatele fantasticului, dar având perspectiva realului, o
lume construită pe o ordine proprie a timpului și spațiului, înzestrată cu peisaje și obiecte
miraculoase. Oscilarea între real și fantastic determină, în structura narațiunii, o cauzalitate
specifică. Elementul pur fantastic nu apare niciodată izolat. El se manifestă prin eroi, iar
eroii provin din lumea real posibilă. Aproape constant, acțiunea basmelor începe într-un
cadru real și presupune situații verosimile. Povestitorii își imaginează acest cadru în funcție
de caracteristicile mediului social și natural în care trăiesc. Transferul în fabulos se produce
pe parcursul dezvoltării narațiunii, o dată cu declanșarea conflictului; proiecția în fabulos
cunoaște variații în intensitate, decurgând din logica narativă, și acompaniază aventura
eroică ce duce la rezolvarea conflictului.
Există un sistem de reguli care guvernează această structură la nivel categorial – de
aici, pe de o parte, gradul înalt de stereotipie și predictibilitate, iar pe de alta, variantele
tipologice și adaptarea mesajului la orizonturi și stiluri etnice, locale și individuale.
Structura funcțională a basmului ca act de comunicare este marcată prin formule inițiale și
finale care încadrează discursul narativ. Aceste formule sunt, în basmul popular,
convenționale și necoreiate semantic cu conținutul particular al narațiunii; dar ele au funcții
complexe, care privesc ceremonialul epic (raportul protocolar dintre povestitor și ascultători,
atitudinea acestora față de calitatea mesajului). Formula inițială semnalează convenția
artistică: anunță pătrunderea în lumea incredibilă a basmului, căreia îi asigură o
18

pseudomotivație temporală (“a fost odată ca niciodată”); formula finală restabilește legătura
cu realitatea și readuce ascultătorul la codul mesajelor cotidiene. Funcția formulelor inițiale
și. finale este argumentată de formule mediane, menite să mențină continuitatea comunicării,
prin solicitarea sau verificarea atenției ascultătorilor.
Structura mesajului narativ
Se poate identifica un model structural al basmului fantastic ca gen, care presupune:
-o situație inițială, de echilibru;
-un eveniment (o secvență de evenimente care dereglează echilibrul inițial);
-acțiunea reparatorie, marcată adesea printr-o aventură eroică ori o călătorie
inițiatică;
-refacerea echilibrului și răsplătirea eroului.
Aceste elemente ale codului („funcții”) se grupează, prin tipare de contiguitate, în perechi
opoziționale: interdicție / încălcarea interdicției; încercări / depășirea încercărilor; blestem /
anularea blestemului; luptă / victorie etc.), în structuri ternare determinate de prezența unui
donator (obiectele magice pe care eroul le folosește pentru a se salva de urmărirea
zmeoaicei-mamă presupun întâlnirea prealabilă a unui donator), în succesiuni stereotipice
de acțiuni progresive (secvențe-șablon: lupta eroului cu cei trei zmei, fuga magică, salvarea
eroului prin metamorfoze succesive etc.
Varietatea tipologică, la nivel tematic, și stabilitatea relativă a basmelor decurg din
natura elementelor de cod selectate în discurs și din regulile de predictibilitate pe care unele
elemente le reclamă. De obicei, secvențele sau funcțiile care marchează starea inițială și
dereglarea echilibrului ei predictează un număr minim de secvențe și funcții obligatorii în
acțiunea reparatorie și refacerea finală a echilibrului, care definesc structura discursului
narativ.
Protagoniștii basmului popular românesc sunt, în mare parte, universali. Fratele cel
mic, feciorul de împărat sau feciorul de om sărac, împărați buni sau răi, personajul perfid,
zmeii, balaurii etc. – sunt făpturi pe care le vom descoperi în basmele tuturor popoarelor, dar
cu înfățișări și nume proprii. Eroul tipic din basmele noastre, Făt-Frumos, este universal ca
funcție narativă, însă autohton prin sonoritatea și semantica numelui, prin rezonanțele lui
arhaice, tradiționale (făt = „flăcău”, „fătul meu” – apelativ cu valoare afectivă, folosit de
bătrânii satului pentru a se adresa tinerilor. „Făt-Frumos” este, deci, „flăcăul cel frumos”,
utilizat ca nume propriu. Etnicizarea eroului este amplificată prin varietatea onomastică –
„Prâslea cel V oinic”, „Călin Nebunul” etc.).
Opozantul eroului este zmeul și familia lui dominată autoritar de zmeoaica-mamă;
mai rar balaurul cu trei sau șapte capete; și mai rar – piticii, prezențe malefice frecvente în
basmul occidental.
19

După caracteristicile personajelor, specificul și tematica acțiunii, predominanța
elementelor miraculoase sau a aspectelor concrete de viață (a universului ficțional al
narațiunii) basmele pot fi: fantastice – propriu-zise (desprinse de regulă din mit și cu
elemente dominate supranaturale: zmei, zâne, feți-frumoși) nuvelistice – povestea (având ca
punct de plecare snoava, în narațiune semnalându-se o puternică inserție a aspectelor reale,
concrete de viață: eroi; universul real – sacru) și animaliere – zoobasmul (provenite din
dezvoltarea naratică a legendelor totemice despre animale, chiar despre plante sau unele
obiecte simbolice și prezintă un caracter alegoric: capra, vulpea, lupul ariciul).
Basmul fantastic cu profil biografic, care este caracterizat de: relația dintre episoade și
succesiunea lor; natura fabuloasă a personajelor (ideale) –posedă personaje – eroi –
adjuvanți, personaje ce își fac apariția după anumite reguli de funcționare; tipizarea acțiunii,
a structurii și a personajelor ; de cadrul și timpul fantastic (real – fantastic – real).
Basmul fantastic s-a constituit ca gen într-o cultură mai evoluată, menținându-și vitalitatea
până în epoca noastră. În această rezintentă în timp se poate vorbi de culmi periodice, de
etape de revitalizare a basmului. “Tema principala a basmului fantastic constă într-o
aventură eroică a ființei umane care lupta pentru impunerea unei valori, reușind în acțiunea
sa “.24
Un prim aspect estetic al basmului fantastic îl constituie lumea cu totul particulară creată în
granițele lui, o lume dominată de dimensiuni fantastice, dar având perspectivele realului, o
lume alcătuită de protagoniști specifici care ,,nu sunt numai oameni,ci și anumite ființe
himerice, animale”…cu ,,psihologia și sociologia lor misterioasă ”25 fundată pe o ordine
proprie a timpului și spațiului și înzestrată cu peisaje și obiecte miraculoase. Pendularea
între real și fantastic imprimă narațiunii un statut artistic particular, determinat de o
cauzalitate proprie. Nu există nici un basm în care elementele pur fantastice să apară izolate,
existând un liant de eroi și eroii descind din lumea reală posibilă. Structural, basmul
fantastic a constituit obiectul unor studii ample, care, indiferent de concepția și metodele
abordate, au consemnat existența unui sistem de reguli care guvernează această structură la
nivel categorical, gradul înalt de stereotipie și predictabilitate, precum și factorii care, în
acest cadru de mare stabilitate, fac posibile variante tipologice și adaptarea mesajului la
orizonturi și stiluri etnice, locale și individuale Gheorghe Vrabie sublinea că ,, valențele
artistice ale basmului fantastic nu le aflăm numai în personalitatea povestitorului, cum s-a
încercat să se arate prin atâtea studii, ci și în tradiția multisecundară, cu un material oral
în continuu proces narativ în însăși structura obiectivă a povestirii”.26
24 Florica Bodiștean, Literatura pentru copii și tineret dincolo de “story ”, Casa Cărții de Știința, Cluj Napoca,
2007, p 36
25 G. Călinescu, apud. M. Pop și P. Ruxăndoiu, op. cit., p. 208. 26 Gheorghe Vrabie, Structura poetică a basmului , București, Editura Academiei Române, 1975, p. 8.
20

Fiind opusul legendei prin basm , diferențele semnalizând cel mai bine specificul celor două
specii. S-a afirmat că ,, în opoziție cu legenda, basmul ar fi povestit numai cu intenții
distractive, el monopolizând oarecum ocaziile de povestit pe toată scara diversificărilor
locale. Ca atare, povestea unui basm s-ar vădi ca o manifestare pur profană și distractivă,
opoziție cu nararea legendelor, care are la bază o seamă de implicații numerare, culte și
didactice, mai cu seamă în recitarea miturilor, unde relația cuvânt rostit-fapt reactualizat
este dominantă”.27
Prin originea arhaică, prin bogăția sa tematică, prin construcția sa amplă, împletirea realului
cu fantasticul, prin problematica și mesajul său, basmul este una dintre cele mai complexe și
mai importante specii a literaturii folclorice, bucurându-se de o audiență și un prestigiu
neștirbit în rândul oamenilor din popor și al copiilor. În basmul fantastic popular se
conturează existența sentimentelor etice ale omului, exprimate diferențiat în cadrul
raporturilor sale cu natura înconjurătoare. Omul a îndrăgit natura din cele mai îndepărtate
vremuri, simțind că ceea ce oferă echivalează și depășește binefacerile săvârșite de oamenii
săi. Analizând basmele fantastice, s-au descoperit aspecte și idei ce susțin dorința nestăvilită
a omului de a păși tot mai adânc și mai sigur în tainele universului fără margini, de a
descoperi modalități de autoapărare a propriei sale naturi, de a ocroti și apăra la nevoie
natura. ,Basmul reflentă drama omului strivit cândva, sub presiunea timpului și a
necunoscutului”28
Basmul nuvelistic este caracterizat de universul real (univers cunoscut oamenilor: „era
odată un sărac”) – real / fantastic – ideal / real al povestirii (ideal cuprins în realitate:
disimularea fantasticului) și de un erou care aspiră spre ideal (Bildungsroman).
Basmul nuvelistic este o narațiune cu caracter general, în care evoluția eroului este urmărită
din copilărie până la o vârstă a împlinirii în viață. Din om simplu, el ajunge împărat sau
dobândește alte măriri. Eroul combină, în acest tip de basm, inteligența cu viclenia, reușind,
în cele din urmă, să depășească orice întâmplare potrivnică. Din punct de vedere al
vechimii, basmul nuvelistic este mai recent decât basmul fantastic, marcând și o anume
demitizare a personajului, care este ales din lumea comună ; în literatura română, basmele
nuvelistice populare sunt cele cu Păcală, Băiet Sărac, iar, de exemplu, basm cult este
„Dănilă Prepeleac”, de Ion Creangă.
Tematica basmelor nuvelistice se referă la triumful istețimii și prețuirea
înțelepciunii, în care fata țăranului nevoiaș, prin istețime, ajunge soția boierului. De altă
parte se dezvoltă basme cu tema soartei omului sărac, despre noroc și sărăcie, cum ar fi
,,Povestea celor trei sfaturi bune”, datorită cărora eroul scapă de trei ori de necaz și-și
27 Ovidiu Bîrlea, op. cit., p. 139.28 Alexandru Andrei, Valori etice în basmul fantastic românesc , București, Societatea ,,Refuz românesc”, 1973,
p. 148.
21

croiește altă viață. Se poate admira triumful istețimii în basmul ,,Trei copii săraci”, iar
vitejia a doi pământeni, ce se fac frați de sânge, în ,,Pipăruș Petru și Florea înflorit”.
Basmul animalier este caracterizat de modele noneroice (pseudoeroice); de discrepanța
dintre aparență și esență ; de existența unui caracter moralistic (șiretenia, lăcomia) și de un
spațiu real (tărâmul pe care trăiește – frica). Eroii nu mai sunt oameni, ci animale de tot
soiul. ,,Numeroase basme românești corespund ca tipologie celor din folclorul universal,
având aceeași valoare artistică. Prâslea cel voinic și merele aur, din colecția lui P .
Ispirescu, are o mare rază de întindere și în Europa, Asia, Africa și chiar în cele două
Americi. Motivul e al merelor de aur furate grădina Hesperidelor. Basmul nostru tip se
apropie de versiunea greacă ”.29 Supranaturalul și miraculosul constituie farmecul și
caracteristica fundamentală a basmului. Lumea fermecată a basmului face ca lucrurile și
animalele să vorbească prin calul năzdrăvan, cu ajutorul unui obiect-butuc, să străbată
distanțele într-o clipită, ajungându-se chiar până în lumea cealaltă; timpul devine ceva
relativ, un an este egal cu o zi sau dacă a adormit o noapte, i se spune eroului că trecuseră o
mie de ani, stropit cu apă vie, omul tăiat bucățele își recapătă viața etc. Curgerea timpului
are alte ritmuri decât cele firești fiind posibile întoarceri în trecut, opriri ale prezentului, dar
trăiri în viitor.
Astfel, în Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte , fiul de împărat creștea fără de
seamăn. V oind să plece în lume își alege un cal. Calul acesta e năzdrăvan, se poartă ca un
om, ajungând sfătuitorul lui Făt-Frumos. ,,Calul îl sfătuiește să ceară de la împărat poloșul,
sulița, arcul, tolba cu săgeți și hainele ce le purta el când era flăcău, iar pe el să-l
îngrijească șase săptămâni cu mâna lui și să-i dea orz fiert în lapte”.30 Metamorfoza ocupă
un loc de seamă: eroul se dă peste cap de trei ori și devine ceea ce cere, din animal om sau
invers. ,,Cazurile de metamorfoză în basm sunt infinite și de fapt aproape nelipsite în orice
narațiune cu caracter fabulos ”.31
,,Trebuie să facem deosebire între metamorfoza propriu-zisă și proteism. Metamorfoza este
schimbarea unui om într-o ființă sau un lucru, în urma unui blestem sau a unei hotărâri de
sus. Astfel, feciorul de împărat se face porc,iar zâna se preface în pește ca să poată fi prinsă
de pescar și să devină soția lui. Proteismul este capacitatea liberă a ființelor năzdrăvane
sau în puterea unor obiecte năzdrăvane de a se preface în ceea ce voiesc. Astfel zmeii,
zmeoaicele se transformă în tot soiul de aparențe (fântână, grădină, viță, iapă etc.). Dar și
voinicul poate căpăta această însușire, de ordinar dându-se de trei ori peste cap, spunând
sau nu unele cuvinte .”32
29 Barbu Theodorescu , Octav Păun – Folclorul literar românesc , București, Editura Didactică și Pedagogic,
1964, p. 261.30 George Călinescu, op, cit., p. 108.31 George Călinescu, idem., p. 160.32 G. Călinescu, idem., p. 159.
22

În basm, jocul fanteziei omenești înzestrează lucrurile cu simțiri și pasiuni, adică prin
animism se identifică omul cu animalul; el însuflețește arborii și plantele și chiar natura
moartă înviază și respiră; munți, izvoare și păduri sunt toate locuite de spirite, de zei și zâne.
Chiar vântul, viforul și gerul sunt, în imaginația basmului, după chipul și înfățișarea
povestitorului, și, când voinicul se întoarce cu isprava făcută, iată că se întâlnește cu trei
inși: ,,… pasămi-te era vântul, căldura și gerul. El își luă căciula de pe cap și cu multă
plecăciune îi zise:
-Noroc bun să dea Dumnezeu, nea Vântule!
-Cale bună, dragul meu, îi răspunde vântul.”33
Granița realului este depășită de trecerea în zona fantasticului și prin apariția unor personaje
fantastice ca: Barbă-Cot, Gerilă, Flămânzilă, Ochilă ; se observă intenția povestitorului
popular sau cult de a pune aceste ființe într-o ipostază care să le apropie de oameni, date
fiind confruntările dintre ei. Imaginația creatoare a autorilor anonimi a dus la însuflețirea
naturii, alcătuind forme fantastice de existență, înzestrându-le cu valori simbolice, atribuind
forțe supranaturale diferitelor personaje, capacități de metamorfozare în scopul de a ilustra
sensul și mesajul subiectelor. Acest mecanism al fantasticului și miraculosului din basmul
popular este preluat și valorificat și în cadrul basmului cult și al poveștilor științifico-
fantastice moderne.
CAPITOLUL II: IERARHIZAREA PERSONAJELOR ÎN BASMUL ROMÂNESC
” Dăruiți-le oamenilor un fapt sau o idee si le veți lumina mintea;
spuneți-le o poveste și le veți atinge sufletul ” (proverb hasidic)
2. 1. Personajul literar. Definiții și accepți i
Personajul este ”eroul operei literare, implicat în acțiune și purtător al mesajului prin
transfigurare artistică, fiind parte din realitate sau rod al ficțiunii autorului și se definește
printr-o multitudine de trăsături fizice și sufletești, puse în evidență atât din perspectiva
33 B. Theodorescu, O. Păun, op. cit., p.265
23

directă a autorului, a celorlalte personaje sau prin autocaracterizare, cât și indirect, prin
faptele, gesturile, atitudinile, limbajul sau vestimentația acestuia”34.
Personajele pot fi clasificate astfel:
După rolul și locul pe care îl ocupă în opera literară:
-principal -se află în centrul operei literare, punând în prim plan ideile scriitorului;
-secundar- nu participă la întreaga acțiune;
-episodic – lipsit de importanță, simplu martor, care nu intervine decât rareori în
acțiune și are foarte puține replici;
După valoarea morală:
-pozitiv – personaj înzestrat cu trăsături morale pozitive, cum ar fi: onestitatea,
hărnicie, bunătate, modestie e.t.c;
-negativ -personaj ce posedă trăsături negative ca: lene, răutate, viclenie, lăcomie ;
După perspectiva sociologică și amploarea constituirii:
-individual -reprezintă un singur individ , cu trăsături fizice și morale ;
-colectiv -personajul ca grup uman ;
-complex, rotund-are capacitatea de a surprinde cititorul în mod convingător;
reacțiile lui sunt imprevizibile; devine memorabil prin gesturile și reacțiile sale;
-unilateral, plat- este construit în jurul unei singure idei sau calități; poate fi
prezentat într-o singură frază; este recunoscut ușor ori de câte ori apare în text; produce
propria lui atmosferă; impresionează dintr-odată, cu toată forța, pe cititor. ;
După categoria estetică:
-fabulos-aparține fabulosului, depășește orice imaginație, extraordinar;
-mitic – aparține sau se referă la un mit;
-fantastic-personaj ireal ale cărui fapte și idei au un caracter fantezist;
-legendar-personaj devenit legenda datorită faptelor sale, tine de legenda;
-alegoric-personaj specific alegoriei, personaj simbolic;
-real -aparține realității, are trăsături reale;
-istoric-aparține istoriei, privitor la istorie);
-tragic -specific tragediei;
-comic- personaj de comedie;
-absurd;
După curentul literar în care se înscrie:
-clasic;
-romantic;
-realist;
34 Mona Coțofan, Mihaela Doboș, Ghid de Teorie Literară, Iași, Editura Porțile Orientului Iași, 2001, pag. 26
24

-expresionist;
-naturalist;
După relația personajului cu textul și cu autorul:
-personaj-narator ce relatează fapte în care este implicat ca protagonist și este
necreditabil deoarece oferă o perspectivă subiectivă asupra celor relatate;
-personaj-reflector care este “purtătorul de cuvânt” al autorului, înzestrat cu o
capacitate superioara de a simti si de a intelege. Faptele sunt dezvăluite prin intermediul
gândurilor, trăirilor și reacțiilor sale. El interiorizează acțiunea și poate ocupa o poziție
centrală sau marginală în narațiune. );
-personaj-martor;
-personaj-simbol;
Schematic, clasificarea personajelor se poate reprezenta astfel:
2.Roluri actantiale și tipuri de personaje în basm
Ca orice altă opera literară și basmul presupune existența unor personaje. Căci „Ce este
un personaj dacă nu determinarea acțiunii? Ce este o acțiune dacă nu ilustrarea
personajului? Ce este un tablou sau un roman care nu este o descriere a unui caracter? ”35.
Personajele de basm sunt cele mai fascinante personaje ale literaturii, întrucât sunt construite
atât de complex, cu defecte și calități, cu dorințe, cu aspirații, cu puteri supranaturale, cu
35 Apud Tzvetan Todorov, Poetique de la prose, Paris, Editions de Seuil, 1971, pag. 7-8
25

capacități de metamorfoza, unele de o frumusețe uimitoare, altele cu aspect de-a dreptul
grotesc, cu numeroase valori morale, cu intense trăiri sufletești, cu nenumărate semnificații.
Unele își au corespondent în realitatea contemporană, altele sunt cu totul ireale, dar
uimitoare prin trăsăturile fizice și morale.
Nu se poate vorbi de basm, fără să se vorbească de Făt-Frumos, de zâne, de zmei, de
balauri, de prințese, de vietăți cu comportament specific uman. Unele sunt copleșite de
lașitate, răutate, mândrie, pe când altele își riscă viața pentru adevăr și dreptate, dând dovadă
pe tot parcursul basmului de bunătate, modestie, curaj, frumusețe spirituală. Unele stârnesc
cititorului frică, groază, repulsie, pe când altele stârnesc simpatie, dragoste.
De-a lungul timpului, s-au făcut diverse clasificări ale personajelor de basm. Pe lângă cea
simplistă (a personajelor pozitive și negative), o clasificare este și cea făcută de Gheorghe
Vrabie în lucrarea „ Structura Poetică a Basmului ”. El clasifică personajele în patru
categorii: Senex, Virilis-Virilia, Actanți și Opozanți. Între personajele acestor grupe se
stabilesc anumite relații, acțiunile unora, determinând destinul altora.
2. 2. 1 . Senex-regula pasivă
Personajele încadrate în această categorie nu întreprind nimic în planul acțiunii, iar atunci
când participă la evenimente, ei trec în altă grupa, cea a actanților. Cu toate că au o funcție
pasivă, acestea sunt la fel de importante în echilibrul basmului.făcând parte din această
categorie:împăratul și împărăteasa(cu copii sau fără), bătrânul singur, bătrână singură, frații
mai mari, etc.
Cuplul fără copii constituie un aspect foarte des întâlnit în basm. Cauza principala a
incapacității de a procrea este sterilitatea; chiar dacă este vorba de oameni simpli sau de un
cuplu de viță regală, mereu apare această neputință care preocupă cuplul dornic să aibă un
copil. Cei doi apelează la diverse mijloace pentru îndeplinirea dorinței lor:merg la vrăjitoare,
se roagă lui Dumnezeu, fac întocmai ca în visele avute noaptea. Dificultatea în care se află
cei doi este ilustrată încă din primele rânduri ale basmului: ”Era odată, cică, un moșneag și
o babă. Copii nu avusese, s-așa ar fi voit să aibă, de se dădeau în vânt după ei. Baba, mai
ales, veșnic se ruga lui Dumnezeu să se milostivească de ea și să-i dăruiască un copil. ”( M.
Lupescu, ”Tei legănat”) ; ”A fost odată că niciodată, a fost un unchiaș s-o baba. Ast
unchiaș, și a lui baba n-aveau nici un copil, s-ar fi dat, bieții oameni, bieți n-ar mai fi fost,
mult cu mulțu, să aibă vreun pic de prașilă;dar care o fi fost sterp, moșu ori baba, nu se
știe, ci se povestește numai cs n-aveau copii, neam. ”(D. Stăncescu, ”Șearpele moșului”).
Aceiași situație a bătrânilor se regăsește și în basmul lui E. Sevastos, ” Părintele pentru
copil se da în foc”, unde „Baba s-un moșneag zice că era odată ce aveau stare mare, dar
copii nici unul, căci nu se milostivise Dumnezeu și asupra lor că să le deie un sprijin, o
mângâiere la bătrânețe. ” . Nu doar oamenii simpli întâmpinau această problema, ci și
26

cuplurile împărătești. Un astfel de cuplu întâlnim în basmul „ Păr și Măr”, unde împăratul și
împărăteasa, ajunși la bătrânețe, tânjesc după un copil. Cei doi plâng zi și noapte din cauza
că nu au cui lăsa tronul și bogățiile adunate de-a lungul vieții. În unele basme, împăratul
dorește cu atâta ardoare un copil, încât își amenință soția punând neputință această pe seama
ei: ”dacă într-un an de zile de aci înainte nu-i va face un copil, să știe că pâine și sare pe un
taler cu dansul nu va mai mânca. ” (P. Ispirescu, ”George cel viteaz”) Cu toate acestea, atât
cuplul împărătesc, cât și cel de oameni simpli și săraci, nu întreprinde nicio acțiune care să
schimbe sau să determine evoluția basmului. Împăratul, indicat de obicei prin una din cele
cinci culori(alb, galben, roșu, verde, negru), are în vedere organizarea curții împărătești, cu
lupte de cucerire asupra ținuturilor vecine, stă în preajma frumoasei lui împărătese cu care se
sfătuiește în privința dorinței lor de a avea copii. Împăratul Verde din „ Urma-galbină și
Pipăruș Patru” are o țară „lungă și lată, încât îi trebuia câțiva ani că să o poată ocoli” .
Un alt împărat ”mare și puternic bătuse pe toți împărații de prin prejurul lui și-i supusese,
încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii” . Cu toate
acestea, rolul împăratului este doar de a deschide acțiunea, fără să facă fapte de vitejie care
să influențeze cu ceva evoluția basmului. Împărăteasa stă la curte, având grijă că toate
lucrurile din palat să fie orânduite cum trebuie, caută fete pe care să le ia la curte să lucreze,
se îngrijește de bunul ei soț. Această este foarte puțin descrisă în basm și anume în
momentele în care trece prin diverse stări sufletești puternice, prin frământări și grijă. Ca și
împăratul, ea nu influentează cu nimic evoluția basmului, cei doi încadrându-se foarte bine
în clasa senex. Dacă personajele prezentate sunt mereu preocupate să aibă urmași, cuplul ce
are deja copii este preocupat în special de ajutarea copiilor în a se realiza pe toate planurile.
Dacă fiii împăratului nu își aleg încă de la naștere destinul și viitoare soție, împăratul îi
îndeamnă pe aceștia să se însoare. În „ Zână zânelor”(P. Ispirescu), împăratul tată își ia fiii
și se urcă cu ei într-un turn înalt, apoi îi îndeamnă să tragă de acolo cu arcul, iar unde le va
ajunge săgeata acolo să se însoare. Cel mare nimerește în casă unui împărat vecin, mijlociul
în casă unui boier bogat, iar mezinul într-un copac dintr-o pădure mare unde se află o bufniță
sub chipul căreia era metamorfozată Zână zânelor. Alteori, împăratul își trimite fiii în
căutarea ursitelor lor. Așa se întâmplă în basmul „ Broască-țestoasă cea fermecată ”(P.
Ispirescu), unde împăratul trimite fiii în lume pentru a-și găsi norocul. Cei doi fii mai mari
se întorc înapoi la palat cu două fete de împărat, numai cel mic aduce o broască țestoasă, sub
chipul căreia se ascunde o zână. Când împăratul și împărăteasa au fete, atunci când e vorba
să le mărite, cei doi arată fie înțelegere și toleranță fie dificultate, conștient fiind că cel ales
îi va urmă la tron. Atunci când intenționează să fie mai exigent în ceea ce-l privește pe
viitorul ginere, el inventează felurite probe pe care pretendenții la mâna prințesei sunt
nevoiți să le treacă. În basmul „ Petru Cenușă”, împăratul propune următoarea proba pentru
27

pretendenții fiicei sale: ”. . . fata să șadă într-un loc anumit și să țină coroana în mâna, și
toți junii să treagă în fugă calului pe lângă ea și acel june care va putea cu sabia dobora
coroana din mâna fetei de trei ori una după altă, acela să fie ginerele împăratului . ” Nici
împăratul din „Făt-Frumos cu părul de aur ” de Petre Ispirescu, având trei fete de măritat,
după ce dă vestea prin toate ținuturile că își va mărită fetele, o mulțime de pețitori au sosit
la curtea împărătească. Fetele mai mari s-au măritat cu câte un fecior de împărat, iar cea
mică nici nu voia să audă de măritiș, ea fiind îndrăgostită de un argat de grădinar cu părul de
aur. La sfatul unui boier, împăratul dă ordin să se facă un foișor cu portiță, pe sub care să
treacă toți fiii de împărat și de boier, iar fata să și-l aleagă pe care vrea ea, lovindu-l cu un
măr de aur . Trec toți feciorii, dar fata nu reușete să lovească pe nici unul. Apoi, la sfatul
unui bătrân înțelept, împăratul permite și celor de la curte să treacă pe sub poartă foișorului.
Când trece argatul de grădinar, fata îl lovește cu mărul și astfel împăratul e nevoit să o dea
pe față să de nevasta argatului. La o proba asemănătoare sunt supuși și feciorii din basmul
„Făt-Frumos cel rătăcit ”(P.Ispirescu), unde fiica împăratului trebuie să stea într-un pridvor
cu un măr în mâna, iar pe care-l va plăcea dintre feciorii ce-i trec prin față, pe acela să-l
lovească cu mărul. Alteori, împăratul impune probe absurde pentru pețitori.
În „Povestea lui Furga-Murgă ” a lui G. Catană, împăratul, fiind pus în față unui pețitor
sărac, îi cere acestuia să îndeplinească dorințe imposibile. Mai întâi îi cere să facă într-o
noapte case că ale sale, apoi să învie o slujnică, să facă două poduri(de aur și de argint) care
să ajungă de la împărat până la flăcăul sărac și să transforme în realitate un vis avut de o
slujnică ce înfățișa niște grădini minunate cu biserici în turnul cărora se auzeau clopoței de
argint la fiecare bătaie a vântului. Flăcăul având o mărgea fermecată a îndeplinit toate
acestea și așa împăratul s-a văzut nevoit să-și dea față de soție feciorului. Uneori, împăratul
este nevoit să-și dea copila spre măritiș, nemaiavând șansă de a pune probe pețitorilor; astfel
basmul „Porcul cel fermecat” (P. Ispirescu) prezintă pețitul fiicei de împărat de către un
porc; împăratul nu dorește ca un porc să-i fie ginere, dar se vede obligat să îl accepte, când
vede mulțimea de porci ce au umplut curtea și ulițele din jurul palatului. Tot legat de familia
împărătească, este important de menționat și situațiile în care fiica împăratului rămâne
însărcinată privind la un fecior sau în urmă unui vântișor ce a adiat asupra ei. Chiar și atunci,
împăratul nu ia nicio decizie, ci apelează la sfatul împărătesc lăsând soarta fiicei sale în
mâinile sfetnicilor: ”Unii ziceau că față să arză de vie. Alții să-i scoată ochii și să se
gonească în pustietăți spre a fi mâncată de fiare sălbatice. Alții iar ziceau să i se lege o
piatră de gât și să se dea pe Dunăre.” Aici împăratul dovedește cruzime și indiferență,
neluând o decizie pentru rezolvarea problemei, ci preferând să-și piardă mai degrabă copilul
decât să-i fie pătată onoarea. Cea care intervine, reprezentând personajul blând și iertător,
este împărăteasa care îi înmoaie împăratului mania:” Împărăteasa îl lua cu binișorul și-l mai
28

domoli olecuță”. În unele basme, împăratul, trimițându-și fiii sau fiicele să-și caute norocul
sau să meargă în sprijinul unui împărat vecin, le iese în cale sub chipul unui lup, leu, balaur
cu douăsprezece capete, ori al unui zmeu ori al altor arătări fioroase, pentru a testa curajul și
înțelepciunea copiilor săi. După acest test, împăratul fie că ironizează lașitatea copilului
întors înapoi acasă, fie afirmă cu mândrie că e pregătit să plece în lume :”No, draga taichii,
poți merge-n lumea-ntreaga, poți umbla cât am umblat și eu și poți suferi cât am suferit, că
acum ești gata de mers”36(„Din fata-fecior”). Ipostazele cuplului împărătesc sunt variate în
basm, iar împăratul are nenumărate preocupări, atât legate de curtea împărătească, cât și de
copiii pe care îi are deja sau la care râvnește.
Bătrânul singur și bătrână singură, ambii fără copii apar foarte des în basm. Cele două
personaje tânjesc la un copil care să le aline bătrânețea, să le fie alături până la moarte și
cărora să le lase agoniseala lor de o viață. Fie că sunt de viță împărătească, sau fiind
sărmani și singuri, ei se roagă lui Dumnezeu cu ardoare să le dăruiască un copil; uneori ,
apelează la vrăji, descântece, sau capătă un copil pe neașteptate. Dacă bătrână își dorește un
copil, indiferent dacă e fată sau băiat, bătrânul își dorește un urmaș de sex masculin, căruia
să îi lase toată averea. Mama lui Urma-Galbină, rămasă fără copilul ei, rămâne însărcinată
datorită unui simplu bob de piper; ea matură prin casă și găsind bobul îl pune pe masă;
acesta cade din nou și văzând ață, îl bagă în gură și îl înghite( Urmă-Galbină și Pipăruș
Petru). La fel rămâne însărcinată și văduva ce își pierduse cei doi fii ( Pipăruș Patru și
Florea Înflorit). În basmul „Spaima zmeilor”(Fundescu) o împărăteasa văduvă, căreia un
zmeu îi furase cele trei fiice, mătură prin casă și găsește un bob de piper. Această îl înghite și
rămânând însărcinată, naște un copil cu părul de aur. Un pustnic găsește un copil de lemn, pe
care Dumnezeu și Sfântul Petru îl însuflețesc. (P. Ispirescu, ” Dunăre voinicul”). O bătrână,
dorindu-și foarte tare un copil, pune într-un leagăn o bucată de lemn de tei, pe care îl
înfășoară în scutece și îl leagănă cu drag. Deodată bucata de lemn a prins viață, devenind un
copil de toată frumusețea. (” Tei legănat”) În basme, principalele scopuri ale personajelor
sunt de a fi victorioase în bătăliile cu dușmanii, de a se căsători, de a avea copii și iată că
apar în basm modalități neobișnuite de a dobândi un copil, inclusiv modalități fantastice.
Frații mai mari, apar , în majoritatea basmelor, ca personaje invidioase, răutăcioase,
uneori cu intenții criminale în ceea ce-l privește pe fratele mai mic. Dacă aceștia sunt mereu
primii care își oferă serviciile tatălui, sau care doresc să plece în călătorii aventuriere, tot ei
se întorc înapoi rușinați, în urmă eșecului de care au avut parte. Un basm care evidențiază
foarte bine trăsăturile fraților mai mari este și „ Pasărea măiastră ”, de Petre Ispirescu;
împăratul are nevoie de pasărea măiastră pentru a salva o mănăstire de la surpare; având trei
feciori, el solicită ajutorul acestora. Fiul cel mare și cel mijlociu pleacă în căutarea păsării,
dar ajung să fie împietriți de un vulpoi. Când vine rândul fiului mic, el da dovadă de
36 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrița, Editura Pergamon, 2006, p. 174
29

inteligență și curaj, reușind să își ducă la bun sfârșit sarcina, îi salvează și pe frații săi,
ajungând împărat. Nici când e vorba de fete, situația nu e diferită. Cele mari sunt leneșe,
invidioase și răutăcioase și se află mereu în antiteză cu sora lor mai mică, ea fiind blândă,
harnică și modestă. În basmul „ Ileana Simziana” de Petre Ispirescu, un împărat trebuie să-
și trimită un fiu altui împărat mai puternic pentru a-l sluji timp de zece ani. Neavând niciun
fiu, ci numai trei fiice, împăratul le permite până la urmă acestora să meargă ele la împăratul
cel mare. Împăratul dorește să testeze vitejia și înțelepciunea fiicelor sale și se preface în
lup, după care le așteaptă pe sub pod. Fata cea mare și cea mijlocie se sperie îngrozitor de
lupul cel fioros, întorcându-se rușinate acasă la tatăl lor. Mezina nu eșuează în călătoria sa,
ci face izbânzi mari.
Toate personajele încadrate în categoria senex au un rol pasiv în basm, însă rolul lor nu e
cu nimic mai puțin important decât al celorlalte personaje, ele fiind necesare în echilibrul
basmului.
Foarte importanți în împlinirea sufletească a unor personaje încadrate în categoria senex,
dar și în reușită eroilor din categoria ce urmează, categoria virilis, sunt Dumnezeu și Sfântul
Petru. Aceste doaa personaje nu participa propriu-zis în basm, dar apar „fie că arbitri
morali, fie că dăruitori de lucruri miraculoase. ” Ei vin mereu în sprijinul celor săraci, al
celor aflați în pericol, al celor buni la suflet și al celor nedreptățiți. Când preotul nu vrea să
boteze copilul unei văduve sărace, Dumnezeu și Sfântul Petru înfăptuiesc ei botezul și
dăruiesc micuțului o pușcă ce nu trebuia niciodată încărcată. (Frâncu și Candrea, ” Agheran
Viteazul”) În „Fiuțul oii”, Dumnezeu și Sfântul Petru, venind la o stâna, sunt primiți cu
răutate de către baci, dar sunt serviți cu lapte de oaie și cu carne de miel de către băiatul care
slujea la acea stâna. Pentru acest gest, cei doi dăruiesc băiatului oasele de la miel să le
semene, și astfel băiatul s-a ales cu o turmă mult mai mare decât cea la care slujea.
Deghizați în doi bătrâni, cele două personaje se opresc pe vreme de furtună la casă unor
săraci. Aceștia le oferă adăpost și hrană deși nu-i cunoșteau, iar a două zi le da lapte
proaspăt. După un timp, familia aceea trece prin nenumărate necazuri, dar Dumnezeu le
întoarce binele primit cândva de la ei („Omul de omenie nu piere”). Dumnezeu face bine și
celor neajutorați și singuri așa cum sunt cei doi copii părăsiți de tatăl lor în pădure la
îndemnul mamei vitrege din basmul „ Copiii văduvului și iepurele, vulpea, lupul și
ursul”(P. Ispirescu). Venind deghizat într-un bătrân, Dumnezeu îi hrănește pe copilași,
transformând balega în pâine, apoi învață băiatul să vâneze pentru a putea avea grija de el și
de surioara lui pe viitor. Nu întotdeauna binele făcut personajelor din basm își capătă și
mulțumirea cuvenită. Hoinărind prin lume, Dumnezeu și Sfântul Petru întâlnesc în calea lor
un tăietor de lemne sărac, cu soție și cinci copii. Ei ascund o oală plină de taleri la rădăcina
unui copac pentru a fi găsită de sărman. După ce acesta a găsit averea, în loc să o folosească
30

în mod corect și în loc să fie recunoscator Domnului, el devine leneș și răutăcios,
îmbătându-se tot timpul. După o vreme, când cele două personaje deghizate în sărmani
poposesc la casa tăietorului de lemne, sunt primiți în casa de soția sa, dar bătuți de acesta cu
un lemn(Catană, ”Dumnezeu și Sfântul Petre ”). Indiferent de situație, cele două personaje
fac minuni și răsplătesc cu generozitate pe oricine îi tratează cu omenie.
Cu un rol limitat în basm sunt și ursitoarele; intervenția lor se rezumă doar la misiunea
de a prezice viitorul noului născut. În basmul „ Aflatul”, un boier găzduit de un țăran a cărui
nevasta abia născuse, aude cum trei ursitoare îi prezic copilului: prima prevestește mari
nenorociri în viața copilului, a doua zice ca nou născutul va ajunge frumos, voinic, cuminte
și norocosși a treia prezice copilului că va moșteni toată averea boierului găzduit de părinții
săi. Când aude una ca asta, boierul cumpără copilul și îl părăsește într-o scorbură. Tot de trei
ursitoare este ursit și pruncul unei împăratese :”Una zice:<<Pruncul aiesta s-o face om
ficior zdravăn ca un stiag>>. A doua:<<Când a împlini copchilu douăzeci de ani, va peri
lovit de trăzniet>>. A treia zice așa<<Die va scapa atunci die primejdie, s-o face un
împărat vestit care va aduce în lume legi cum nu mai sunt. >>”37

2.2. 2 . Virilis-Virilia-regula activă
Aceasta grupă se opune grupei Senex, deoarece aceste personaje dețin o doză mare de
curaj, au spirit de aventură și sunt personaje eroice. Aici se înscriu eroii pozitivi, cei care iau
initiațiva în basm: voinicul, care este, de obicei, fiul cel mic și poartă numele de Făt-
Frumos, Ileana Cosânzeană și frații de cruce38.
Eroul. Încă de la început eroul se deosebește de celelalte personaje prin nașterea în condiții
ciudate, prin ritmul în care crește și învață. Modul în care el ia viață este unul cu totul și cu
totul neobișnuit; de exemplu, în basmul „ Aleodor-Împărat” (P. Ispirescu) copilul apare în
condiții necunoscute în viața bătrânului împărat :” A fost odată un împărat. El ajunsese la
bătrânețe, și nu se învrednicise a avea și el măcar un copil. Se topea d-a-n picioarele, bietul
împărat, să aibă și el, ca toți oamenii, măcar o stârpitură de fecior, dară în deșert. Când,
tocmai, la vreme de bătrânețe, iată că se îndura norocul și cu dânsul și dobândi un drag de
copilaș, de să-l vezi și să nu-l mai uiți. Împăratul îi puse numele Aleodor . ”39.
Alteori copilul ia naștere dintr-un lemn de tei, așa cum se întâmplă în basmul popular „ Tei
legănat”:” Erau odată, cică, un moșneag și o babă. Copii nu avusese, și-așa ar fi voit să
aibă, de se dădeau în vânt după ei. Baba mai ales, veșnic se ruga lui Dumnezeu să se
milostivească cu ea și să-i dăruiască un copil. Dumnezeu știe, însă, când trebuie să dea
omului ce cere și când nu. Baba copii n-a mai făcut și de dor de a avea și ea, își făcu un
37 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrița, Editura Pergamon, 2006, p. 7838 Goia Vistian, Literatura pentru copii și tineret, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2003, pag. 10739 http://www. sarcina-nasterea. ro/basme-si-povesti-pentru-copii/aleodor-imparat. html
31

leagăn și în el puse, în loc de băiat, un lemn de tei ce-l înfășase și-l îmbrobodise ca pe copii.
Se vede că ajunsese baba în mintea copiilor. Legăna baba în una, când avea vreme, albia
copilului și-i cânta. De la o vreme numai ce aude plâns de copil în leagăn. Baba s-a speriat,
dar când s-a uitat și a văzut în locul lemnului un băiat mândru și frumos cum altul nu mai
era în lună și în soare, nebuni de bucurie. ”40.
Într-un alt basm, ”Fata de împărat și fiul văduvei ”, copilul ia viață dintr-o adiere de vânt :
” Atunci veni un vântișor lin și ușor, de-i resfiră pletele; iară ea simți că un fior rece i se
strecoară prin inima. . . [. . . ]. Mă-să bagă de seamă că fie-să era însărcinată. În zadar se
jură fata că nu știe la sufletul ei nimic cu prihană. Cine să o crează? Burtă o da de gol. Ea
însă nu spunea minciuni, se pomenise și ea așa. ”.
El apare datorită unui măr ca în basmul „ Făt-Frumos cel rătăcit ”( P. Ispirescu) :” A fost
odată o păreche de oameni, muncitori, de! cum da Dumnezeu. Toată nădejdea lor era într-o
iapă cu care se hrăneau. Și ar fi voit și ei să aibă un copilaș, dar fu peste poate. Cercetara
în dreapta și în stânga, că să afle niscaiva leacuri care să le desfacă făcutul starpiciunei lor,
dară, ași! parcă întâlnea tot surzi și muți. Nimeni nu știa să-i învețe ceva. Mai umblară ei
ce umblară și, la urmă urmelor, aflară despre un vrăjitor meșter carele închega și apele.
Creștinul se duse și la dânsul, îi spuse păsul lui și îi ceru leacuri. Vrăjitorul n-așteptă multă
rugă și, după ce se învoiră, îi dete un măr.
– Din acest măr, zise el, să mănânce numai soția dumitale. Dară bagă de seamă să n-
apuce din el nici o făptură cu viață de pe lumea asta.
– Cât despre aia, n-ai grije, răspunse omul. Lasă pe mine; nu mi-ai dat mie în mână
mărul? Acum să fii odihnit.
Luând mărul, omul nu se mai gândea dară decât la bucuria ce o să simță el și nevasta
când s-or vedea împresurați de copii. Și cu gândurile astea ajunse acasă și dete mărul
neveste-sei, ca să-l mănânce, fără să-i mai spuie altceva. Ea priimi mărul cu bucurie. Și
după ce plecă bărbatul în trebile sale, se așeză pe pragul ușei, curăți mărul și-l mâncă.
Iepșoara ieșise și ea din grajd, și veni la stăpânăsa, că era învățată la traista cu grăunțe.
Negăsind nimic de ronțăit, luă și ea cojile de măr, pe care le lepădase stăpână-sa și le
mâncă cu multă poftă, ca pe niște trufandale. Nu trecu mult și atât stăpâna, cât și iepșoara
se simțiră a fi luat în pântece. Și după nouă luni femeia născu un copilaș de drăguleț; iar
iepșuna un mânzuleț gingaș. ”41.
Tot datorită mărului ia viață eroul și în basmele:” Părintele pentru copil se dă în foc ” de E.
Sevastos, ”Ciobănașul cel isteț sau țurloaiele blendei ” de Petre Ispirescu.
O alta ipostază este aceea a apariției copilului în urma rugăciunilor aprinse către
Dumnezeu. Reprezentativ este basmul „ Voinicul cel cu cartea în mâna născut ”( P.
40 http://www. zamolxis. ro41 http://ro. wikisource. org/wiki/Făt-Frumos_cel_rătăcit
32

Ispirescu): “Atunci și ei se hotărâră ca să nu se mai desparță și să rămâie să-și mănânce
amarul împreună. Nu trecu mult după asta, și baba spuse unchiașului că se simte îngreoată.
Aoleo! Unde era Dumnezeu să vază bucuria unchiașului când auzi d-o asemenea veste
bună!Umbla de colo până colo de bucurie și nu mai știa pe ce să puie mâna și ce să facă. Și
așa trecură zilele una după alta până la nouă luni, când baba, cu ajutorul Maicii Domnului,
născu un dolofan de copil, de drăguleț, și cu o carte în mână. ”.
Uneori bobul de piper duce la apariția unui copil, ca în basmul „Pipăruș -Petru și Florea
Înflorit” femeia rămâne grea prin simpla înghițire a unui bob de piper care părea că avea
viața și numai nu stătea pe masa unde ea îl punea. Tot datorită unui bob de piper ia naștere și
„Pescaruș-Împăratul ” în basmul cu același nume de C. Rădulescu-Codin.
Alteori, simpla plimbare printr-o grădină fermecată face o fată de împărat să rămână
grea:”de cumva cel ce trecea pe lânga ea era tânăr, se făcea bătrân, de era bătrân, se făcea
tânăr, de era fată sau nevastă, devenea împovarată” . Fata, lăsată la palat nesupravegheată
de tatăl ei, împăratul, merge și se plimba prin grădină, iar după un timp, își dă seama că e
însărcinată și hotărăște să plece de acasă, de frica tatălui ei. Își ia de mâncare, câteva haine
și câțiva bani, apoi merge într-o pădure, unde, la umbra unui stejar naște un copil.
O ipostaza interesantă și des întâlnită în basm este și aceea în care fata privește un băiat și
rămâne însărcinată. De exemplu, în „ Busuioc și Musuioc ”, fata de împărat stă la fereastră și
privește un băiat care duce donițele la apă. Imediat aceasta rămâne însărcinată. Împăratul ca
să scape de rușinea ce i-a fost adusă, pune un vizitiu să ducă fata în pădure și s-o omoare,
însă acesta neîndurându-se să facă așa o faptă, lasă fata în viață. Aceasta naște doi copii:
Busuioc și Musuioc. În „ Voinicul cel fără tată ”, fata este privită de un flăcău și simți „ un
fior, apoi ca o scânteie de foc o arse la inimă ”. Imediat ea rămase grea: ”Pasă-mi-te luase în
pântece, fără știrea lui Dumnezeu”.
În basme însă, nu întotdeauna eroul ia naștere din om, ci și din animale. În „ Făt-Frumos,
fiul iepei” , o iapa fuge de la stăpânul ei, ajunge într-o pădure și fata peste noapte un băiat.
La fel se întâmplă și în „Fiiuțul oii”, unde copilul este născut de o oaie pe nume Ocheșica.
Copilul poate fi născut și de o vaca așa cum se întâmplă în „Fiul vacii vrăjite”.
Uneori el se manifestă excepțional chiar înainte de naștere când refuza să vină pe lume sau
nu se oprește din plâns până nu i se promite ceva anume. În „ Tinerețe fără bătrânețe și
viață fără de moarte ”(P. Ispirescu) , copilul refuză, cu vehemență, să vină pe lume, în ciuda
promisiunilor tatălui său. În cele din urmă, tatăl îi promite „ Tinerețe fără bătrânețe și viață
fără de moarte”, iar copilul acceptă să se nască :” Mai-nainte de a veni ceasul nașterii,
copilul se puse pe un plâns, de n-a putut nici un vraci să-l împace. Atunci împăratul a
început să-i făgăduiască toate bunurile din lume, dar nici așa n-a fost cu putință să-l facă
să tacă.
33

-Taci, dragul tatei, zice împăratul, că ți-oi da împărăția cutare sau cutare; taci, fiule, că ți-
oi da soție pe cutare sau cutare fată de împărat, și alte multe d-alde astea; în sfârșit, dacă
văzu și văzu că nu tace, îi mai zise: taci, fătul meu, că ți-oi da Tinerețe fără bătrânețe și
viață fără de moarte.
Atunci, copilul tăcu și se născu; iar slujitorii deteră în timpine și în surle și în toată
împărăția se ținu veselie mare o săptămână întreagă. ”42
Alteori, copilul începe să plângă în pântecele mamei sale și nu se oprește până câând nu i
se promite o viitoare soție. În basmul „ Fata din dafin”( I. C Fundescu) copilul nenăscut,
plânge fără încetare; mama sa îi promite bani, cai înaripați, arme, chiar și pe fata împăratului
vecin, dar acesta nu încetează. În cele din urmă, i se promite Sanda Lucsandra de peste nouă
mari și nouă țări de soție, atunci se oprește din plâns. O poveste asemănătoare există și în
„Floarea și Florea”(D. Stăncescu), unde copilul încetează din plâns doar când i se promite
de nevastă Floarea Florilor: același scenariu epic găsim și în „ Rozuna, doamna
florilor”(G.Catană), unde și acestui copil i se făgăduiește o soție, pe Rozuna, doamna
florilor. În unele basme, e nevoie până și de vrăjitoare, pentru a opri fătul din plâns. Un
exemplu este basmul „ Tuliman” al lui C. Rădulescu-Codin: aici o împărăteasa rămâne
însărcinată la șaizeci de ani, iar la nouă luni când trebuia ca pruncul să se nască, el nu o face
până ce o vrăjitoare îi spune :”Ieși, mamă, din pântecele ma-tii, că ți-oi da de nevasta pe
Fata-născută-din-piatră” .
În majoritatea cazurilor, promisiunea vizează un aspect de natura matrimonială, pruncul
fiind preocupat chiar și înainte de naștere de căsătorie. Sugestiv pentru caracterul
excepțional al eroului este și ritmul rapid de creștere și de dezvoltare imediat după naștere,
concomitent cu puterea extraordinară ce o manifestă. Astfel că, pruncul crește ”în trei zile
cât cresc alți copii în treisprezece ani” și se face voinic „ca brazii munților și ca stejarii
câmpiilor”(„Spaima zmeilor” de I. C. Fundescu). La fel și „ Făt-Frumos cel rătăcit ”, ”era
d-un an parcă era de cinci, iară când fu de cinci, parcă era de cincisprezece”. Agheran din
basmul „Agheran viteazul”(Frâncu și Candrea) creștea „într-o zi ca-n două, în două ca-n
nouă, și-n nouă ca-n nouăzeci și nouă” . În „Rozuna, doamna florilor ” , băiețelul care a
plâns fără încetare până i s-a promis de soție Rozuna, creștea la fel de alert, ”creștea ca din
apă, creștea într-o zi ca-n nouă, și-n nouă ca-n nouăzeci și nouă” . Hoț-împărat la vârsta de
opt ani „părea că este de optsprezece” , Tei Legănat „creștea văzând cu ochii;cât cresștea
un băiat de azi într-un an, el creștea numai într-o zi” .
Alături de această dezvoltare fizică accelerată, toți acești copii posedă și o capacitate
intelectuală dezvoltată, dar și o putere fizică neobișnuit de mare. Pipăruș-viteazul, de
exemplu, ”e așa de puternic încât ridica cu degetul mic talpa curților zmeiești ”. În basmul
„Pruncul și călugărul ”(Frâncu și Candrea), copilul era atât de puternic încât smulgea
42 http://ro. wikisource. org/wiki/Tinerețe_fără_bătrânețe_și_viață_fără_de_moarte
34

lemnele din pădure cu foarte mare usurință, iar apoi cu aceleași lemne bătea și o ceată
întreagă de zmei, fără sa oboseasca. George cel viteaz avea și el puteri incredibile :”Barosul
cel mare pe carele nici trei oameni nu-l putea ridica, el se juca cu dânsu” , observându-se
puterile sale supraomenești. În ceea ce privește dezvoltarea intelectuală, întâlnim în basme
veritabile „sugative” de cunoștințe. În „ Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte ”(P.
Ispirescu), copilul demonstrează o inteligență și o capacitate de absorbție a informațiilor
greu de crezut: ” De ce creștea copilul, d-aceea se făcea mai isteț și mai îndrăzneț. Îl deteră
pe la școli și filosofi, și toate învățăturile pe care alți copii le învață într-un an, el le învață
într-o luna, astfel încât împăratul murea și învia de bucurie. Toată împărăția se fălea că o
să aibă un împărat înțelept și procopsit că Solomon împărat . ”. Tot așa și Hoț-împărat:”
tată-sau, împăratul, îl dete la carte; după ce învață filosofia și citirea pe stele, de la cei mai
iscusiți dascăli, îl dete la cel mai meșter vraci, de învață și meșteșugul leacurilor. Văzând
tată-sau, împăratul, că fiu-sau are tinere de minte grozavă și ia în cap ușor cele ce i se
arată, se umplu de mulțumire sufletească, căci Dumnezeu îi dase un copil tocmai după
gândul sau. Învățând el toată cartea, împăratul a început a trimite pe fiu-sau din cetate în
cetate să învețe toate meseriile. Cum auzea că în cutare cetate este câte vrun meșter mai
dibaci și că acea meserie nu se află pe la dansul, îndată îl trimitea să învețe și acea
meserie. Astfel umblă fiul împăratului din țară în țară, că și un pribeag, până ce învață
toate meseriile de pre pământ. ” În basmul „Zână munților”, pruncul învață „numai într-o
săptămâna” ceea ce alți copii învățau într-un an:” După ce se mari, îl puse de învață carte.
El era așa de silitor, încât se mirau dascălii de dansul cum de învață așa repede. Ceea ce
învață ceilalți copii într-un an, el învață numai într-o săptămâna. Ajunsese să nu mai aibă
dascălii ce să-i dea să învețe. Iară tată-sau scrise carte împărătească la niște filosofi vestiți
că să vie să ispitească cu învățăturile lor pe fiul său. ”
Numele eroului poate sugera aspectul fizic(Făt-Frumos) sau aparență sub care se află:
Cenușotca (stă în cenușă și se joacă cu cărbuni), Cheleș-Împărat(cu chelie falsă), de
asemenea, numele evidențiază și condiția materială a eroului : Ion Săracu, Sărăcuț Petru,
locul pe care îl deține în cadrul familiei: Sută Ion, Mia Ion, sau originea sa: Pipăruș Petru,
Măzăran Vasilică, Tei legănat
În majoritatea basmelor, personajul, înscris în categoria virilis-virilia, pleacă de acasă la
vârste fragede fie în căutarea sortitei, fie în căutarea norocului, fie pentru eliberarea unei
prințese din captivitatea zmeilor, fie cu scopul de a prinde hoțul merelor, sau pur și simplu
pentru a ajută un împărat dintr-un ținut vecin. Așadar, el este condus în drumul sau de un
spirit de aventură, un caracter eroic și o dorința de dreptate. Drumul pe care îl întreprinde
are ca finalitate inițierea eroului, maturizarea sa. Deși nașterea și ritmul de creștere ale
eroului și situațiile prin care trece au caracter fantastic, acesta nu este imaginat de autor în
35

același mod, El este construit la o scară reală, cu trăsături umane, cu limbaj și comportament
specific uman, și își învinge adversarii fie prin inteligență, fie cu ajutorul auxiliilor.
Confidenții îl sfătuiesc în momentele de impas, arătându-i drumul cel mai bun de urmat, iar
„adjuvanții” dobândiți în drum îl ajută că recompensă pentru faptele și generozitatea eroului
față de ele. Un rol important îl au și obiectele miraculoase, numite „auxilia”, pe care eroul le
folosește pentru depășirea pericolelor ivite în calea sa. Un exemplu bun pentru evidențierea
aspectelor specificate este basmul lui Mihai Eminescu, ” Făt-Frumos din lacrimă ”: eroul
are că tată un împărat ”întunecat și gânditor că Miază-noaptea” , iar că mama o împărăteasa
„tânăra și zâmbitoare că miezul luminos al zilei” . El ia naștere în urmă rugăciunilor
arzătoare ale mamei sale la icoană Maicii Domnului. Ea soarbe lacrimile ce se scurg deodată
pe icoană, și după nouă luni da naștere unui băiețel frumos pe cale îl numește „Făt-Frumos
din lacrimă”. Eroul își părăsește într-o bună zi părinții și pleacă într-o călătorie. Ajunge
prima dată la curtea împăratului vecin cu care tatăl sau era în dușmănie de cincizeci de ani.
Acolo se împrietenește cu fiul împăratului, care îl roagă să îl ajute la uciderea Mamei
pădurilor ce îi amenință împărăția. Făt-Frumos din lacrimă izbutește să o ucidă cu ajutorul
fiicei acesteia care inversează butiile cu apă și cu putere, iar când eroul intră în lupta cu
zgripțuroaica, această bea apă, iar eroul putere, și astfel scapă de ea. Ia și fata Mamei
pădurilor cu el și merge înapoi la împărăția noului sau prieten. Acesta i se destăinuiește,
spunându-i că e îndrăgostit de față Genarului, dar că acesta o ține închisă într-un palat și
refuză să o mărite. La auzul vorbelor acestuia, Făt-Frumos pornește iar într-o călătorie,
promițându-i prietenului sau că o va scapă pe fată din palat și i-o va aduce. Ajutat de calul
năzdrăvan cu șapte inima, el reușește să își îndeplinească promisiunea. Se regăsesc vitejia și
calitățile morale ale eroului, existând ajutoare, dar și opozanți, se desprind idei
moralizatoare și se extrag învățături legate de prietenia adevărată.
Basmul se încheie în mod fericit, cu două nunți: fiul de împărat cu fata Genarului și Făt-
Frumos din lacrimă cu fata Mamei pădurilor.
Când basmul prezintă mai mulți copii, trei în mod obișnuit, fratele mai mic e întotdeauna cel
mai vrednic, cei mari dorindu-i răul și moartea chiar, din invidie și răutate.
Aparent, eroul pare naiv, stupid uneori, însă, ca și calul cel bubos, el ascunde adevărate
valori morale, inteligență și curaj. În basmul „ Petru Cenușă”, fiul cel mic pe nume Petru al
unui om sărac stă toată ziua și lenevește, mâncând cărbuni, pe când ceilalți muncesc de cu
zor, sprinteni și iuți că albinele. Când niște cai ai unor zâne strică trifoiul, numai cel mic
reușește să îi prindă, în timp ce frații mai mari adormiseră în loc să păzească trifoiul. În
„Pasărea măiastră”(P. Ispirescu) un împărat cere ajutorul celor trei fii ai săi pentru salvarea
mănăstirii sale. Pentru aceasta, era nevoie de pasărea măiastră. Frații mai mari nu izbândesc,
ei fiind transformați de un vulpoi în stane de piatră. Cel mic însă reușește, îi salvează și pe
36

frații săi și devine împărat datorită vredniciei sale. În basmul „ Zână Zorilor”( I.Slavici),
împăratul cere fiilor săi să îi aducă apă de la fântână Zânei Zorilor; cei mari nu reușesc, dar
fiul cel mic ia și apă din fântână și o ia și pe zână de soție. În „ Crăiasa zânelor”, trei feciori
văd icoană Crăiesei zânelor și se îndrăgostesc de această; fiul cel mic reușește să o găsească
pe crăiasa.
Din punct de vedere moral, eroul reprezintă o sumă de trăsături morale comune omului de
rând, aspirând ca și acesta spre adevăr, dreptate și împlinire sentimentală. Pentru a evidenția
aspectele legate de latura morală a eroului, se disting două categorii sociale ale acestuia. În
prima categorie, înscriem fiii de împărat(copil unic la părinți sau fiul cel mic), iar în a două
categorie includem voinicii ce au că părinți oameni simpli, obișnuiți.
În ceea ce privește prima grupa, fiul de împărat dă dovadă de curaj, cinste, dragoste de
părinți, prieteni, sortită, acționând în scopuri nobile, căutând adevărul și dreptatea; prințul
merge în căutatea sortitei pe care este nevoit să o scape din vitregia unui zmeu sau a altor
personaje sau este trimis să salveze o prințesă pe care o ia în cele din urmă de soție, basmul
se sfârșește cu o nuntă. În basmul „Făt-Frumos și Mândra-lumi i” de I. T. Mera feciorul cel
mic al Împăratului Verde merge în căutarea Mândrei-lumii pe care o ia de nevasta. În
„Balaurul cu douăsprezece capete ” un fiu de împărat scapă o față de împărat de balaurul
din puț și o ia de nevasta. În basmul „ Spaima zmeilor” de Fundescu, Făt-Frumos merge în
căutarea surorilor furate de zmei; el e nevoit să facă diferite isprăvi pentru Omul-de-flori, că
mai apoi să o ia pe una din ele de nevasta. Alteori, fiul de împărat e trimis de mama sau de
tatăl sau cu un scop, dar în calea să el întâlnește prințese sau zane cu care se căsătorește. De
exemplu, în basmul „ Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos” ( P. Ispirescu), fiul de împărat
merge în căutarea păsării care fură merele de aur ale tatălui sau. Dar pasărea se află în
colivie la un alt împărat, care îi cere în schimbul păsării pe Zână Crăiasa. Făt-Frumos o ia de
nevastă pe zână. În „ Pasărea măiastră” (P. Ispirescu), feciorul de împărat merge pe tărâmul
celălalt să îi aducă tatălui sau pasărea măiastră; el găsește la niște zmei o fată cu care se
căsătorește. Important de precizat e faptul că el se luptă cinstit cu personajele negative cu
care are de-a face. Nu profită de slăbiciunea adversarului, ci alege să învingă prin mijloace
corecte. V orbește politicos oriunde ar merge, demonstrând o moralitate absolută; fie că
pornește în căutarea unei soții, fie că merge cu un alt scop în lume, și găsește întâmplător o
fată cu care se căsătorește, fiul de împărat dovedește curaj, cinste și curățenie sufletească;
iese învingător din toate isprăvile, căci basmele se finalizează cu victoria binelui în
defavoarea răului.
În ceea ce-l privește pe voinicul care nu e de viță împărătească, el nu se deosebește prea
mult de fiul de împărat. El traversează aceleași etape, acționează asemănător în diverse
situații, demonstrează aceleași trăsături fundamentale, manifestă aceleași scopuri mărețe, cu
37

deosebirea că el nu se naște de viță împărătească,ci este nevoit să își câștige statutul de
împărat sau ginere de împărat. În basmul „ Balaurul cel cu șapte capete ”(P. Ispirescu),
eroul se căsătorește cu o fată de împărat, primind și jumătate de împărăție după ce ucide un
balaur mâncător de oameni. În „ Voinicul cel cu cartea în mâna ”, fiul unor bătrâni săraci
devine împărat după ce ajunge la împărăția moartă unde doarme în aceeași odaie cu fată
blestemată. Se însoară cu ea, schimbându-și condiția socială, putând astfel să își ajute și
părinții. Greuceanu, personalul eponim al lui Petre Ispirescu, e un fecior viteaz care
eliberează soarele și luna din mâinile zmeilor și se căsătorește cu față Împăratului Roșu,
primind și jumătate din împărăție. În unele basme, fiul sărman pleacă de acasă din cauza
sărăciei sau a unor vitregii la care este supus și prin propriile forțe, datorită bunătății și
caracterului cinstit, el reușește să își schimbe condiția. Înfruntă răul, nedreptatea, viclenia,
dar nu își încalcă niciodată principiile, ci se comportă corect și cinstit în toate situațiile.
Indiferent de condiția socială, eroul aspiră spre a-și întemeia o familie cu față pe care o
iubește. Uneori această fată este întâmplător sau nu o zână.; acestea sunt ființe frumoase, ce
locuiesc în palate situate la capătul lumii, de obicei nemuritoare sau cu puteri supranaturale,
dar care, dacă se îndrăgostesc de un om, își pierd puterile și devin fete obișnuite; ele sunt
metamorfozate în broaște, păsări și alte ființe sălbatice. O zână se îndrăgostește de un fiu de
împărat și se transformă într-o turturică pentru a zbura în preajma lui când acesta va merge
la vânătoare. Zărind-o, prințul trage cu arcul în ea și o rănește. Încă din acel moment eroul
simte ceva în legătură cu turturică. După asta, zână vine la palat deghizată într-o față
sărmana și intră găinăreasă la palat. Se dovedește a fi harnică și pricepută, de aceea intră la
inima împărătesei. Familia împărătească este invitată la o nuntă ce avea loc într-o împărăție
vecină. Găinăreasă cere și ea voie să meargă. Acolo apare că o față foarte frumoasă, cum
nici o altă prințesă nu era. Dansează lângă feciorul de împărat, dar dispare mai apoi că o
nălucă. La fel se întâmplă și la o a două nuntă la care a mers voinicul. Vrând să o conducă
acasă pe frumoasă față, această dispare și de această dată. La a treia nuntă, fiul de împărat,
îndrăgostit de acea față frumoasă, și dorind numaidecât să afle cine e, ordona supușilor săi
să așeze smoală pe drum, astfel încât, atunci când față va dori iar să plece, să rămână lipită
în smoală. Când frumoasă necunoscută vrea să fugă, calcă pe smoală și îi rămâne un condur
înnămolit. Feciorul de împărat e dezamăgit că nu a reușit nici de această dată să afle cine e
frumoasă față și, pierzându-și orice speranța, cade bolnav la pat. După o vreme, hotărât să
mai încerce o dată să găsească față, trimite slujitorii de la curte să umble din casă în casă ai
cui i se va potrivi condurul aceea va fi soția lui; caută ce caută și ajung în cele din urmă la
găinăreasă. Acesteia i se potrivește perfect condurul, iar fiul de împărat o recunoaște pe fată.
Aceasta recunoaște adevărul și mărturisește eroului că este o zână ce s-a îndrăgostit de el,
dar că de se va căsători cu el își va pierde toate puterile de zână. Din dragoste pentru iubitul
38

ei, zână se căsătorește cu prințul, riscând condiția sa de zână nemuritoare. (P. Ispirescu,
”Zână munților”).Un tânăr pescar, prinde în mreajă sa o mreană frumoasă cum nu mai
văzuse. Vrând să o ucidă pentru a o găti și a o mânca, mreană se zbate și scapă, apoi,
transformându-se într-o fată nemaivăzut de frumoasă, îi mărturisește tânărului că ea este
zână apelor și că îi este sortită să-i fie soție. În acest basm, după căsătoria dintre zână și
fecior, această nu-și pierde puterile; o altă zână, blestemată și transformată în broască-
țestoasă, este nevoită să trăiască într-un heleșteu. Un împărat își trimite cei trei fii să-și caute
fiecare câte o nevasta; fiii cei mari își aduc câte o nevasta frumoasă și bogată, numai fiul cel
mic se îndrăgostește fără să vrea de broască-țestoasă din heleșteu. Când acesta hotărăște că
aceea va fi soția lui, vraja se rupe, iar broasca țestoasă se transformă într-o frumusețe de
fată. Aceasta povestește fiului de împărat ce a pățit și cum a ajuns așa, apoi merg la palatul
împăratului unde zână stârnește admirația tuturor, și unde se înfăptuiește nuntă. (P. Ispirescu,
”Broască-țestoasă cea fermecată ”).Un alt fiu de împărat se căsătorește cu o zână ce era
metamorfozată în bufniță. (P. Ispirescu, ” Zână Zânelor”) Foarte important este și tărâmul
unde trăiesc zânele; acolo a găsit și Făt-Frumos din basmul „ Tinerețe fără bătrânețe și
viața fără de moarte ”(P. Ispirescu), darul făgăduit de părinții săi când era în pântecele
mamei sale. Neputând să-i dea darul promis, cuplul împărătesc este nevoit să îl lase pe Făt-
Frumos să plece singur în căutarea acestuia. Trecând prin numeroase primejdii, voinicul
ajunge la palatul a trei zane, unde, alături de zâna cea mică, găsește „ tinerețe fără bătrânețe
și viața fără de moarte ”. Pentru a beneficia de viața veșnică, eroului i s-a pus o singură
interdicție: să nu calce niciodată în Valea Plângerii. Din neatenție, Făt-Frumos încalcă
porunca și astfel este alungat de la palatul zânelor. Ajungând la palatul părinților săi totul se
afla în ruină, iar moartea îl aștepta în pivnița palatului. Zânele sunt personaje pozitive, iar
dacă acestea nu se îndrăgostesc de vreun voinic, cu siguranța ajută unul să izbândească din
primejdiile în care se află. Un voinic ucide doi zmei și o aduce și pe mama sa la palatul
zmeilor pentru a locui amândoi acolo, neștiind că mai era și un al treilea zmeu ascuns în
pivnița palatului. Zmeul se deghizează într-un om sărman și intră în slujba celor doi,
prefăcându-se interesat de bunăstarea lor. După o vreme în care zmeul capătă încrederea
stăpânilor, feciorul vede că mama sa este bolnavă. La îndemnul zmeului, voinicul pornește
în călătorii extrem de periculoase, fiind convins de slujitor ca obiectele aduse o vor
însănătoși pe mama sa. Din fericire, în ajutorul voinicului vine o zână care înțelege
vicleniile zmeului; zmeul reușește să îl ucidă pe fecior, dar zână îi redă viața, o însănătoșește
și pe mama sa, iar apoi vionicul ucide zmeul și se căsătorește cu zâna. (P. Ispirescu,
”Voinicul cel fără tată ”) Atunci când zâna nu reprezintă o forță a binelui, ea întruchipează
o răutate și o cruzime fără limite, așa cum se întâmplă în basmul „ Fata din dafin”(N. D.
Popescu)
39

Deși personajele feminine sunt de obicei pasive, există în basme și personaje feminine cu
rol activ. Ele îl înlocuiesc pe Făt-Frumos, având în basm același comportament, specific
masculin, manifestând curaj și bărbăție, neputându-i-se de multe ori identifică sexul; ajung
să fie transformate din fată în băiat. Un exemplu este basmul „ Ileana Simziana”(P.
Ispirescu): un împărat care are doar trei fete și nici un fecior, este dator împăratului celui
mai mare cu un fiu să îi slujească zece ani. Dar neavând băieți, el suferă și nu știe ce să facă.
Fiicele sale observând mâhnirea tatălui, îl întreabă ce s-a întâmplat. Tatăl le povestește cu
mare tristețe despre ce este vorba fără a se gândi vreun moment că se poate baza pe ele :” –
Ce să știți voi face, dragele mele! De când sunteți pe lumea asta albă, voi ați îmblat cu
furca, cu acul, cu războiul: știți toarce, coase, țese. Numai un viteaz mă poate mântui, care
să știe să răsucească buzduganul, să mânuiască sabia cu vârtute și să călărească ca un
zmeu-paraleu. ”. Cu toate astea fiica cea mare se oferă să plece ea la împăratul cel mai mare
să-l slujească timp de zece ani. Împăratul accepta în cele din urmă, iar fata pornește la drum.
La un pod însă, împăratul vrea sî îi testeze curajul fiicei sale și i se înfățisează în chip de lup.
Aceasta se sperie atât de tare de fiorosul lup încât se întoarce rușinată la palatul tatălui. Se
încumeta și fata mijlocie, însă, ca și prima nu izbutește să înfrângă lupul cel rau și se
întoarce și ea acasă. Vine rândul mezinei. Merge la tatăl ei și îi cere voie să plece și ea.
Împăratul deznădăjduit acceptă după multe rugăminți ale fetei; își alege cu înțelepciune un
cal, care deși era cel mai răpciugos dintre toți, era și cel mai bun și înțelept. Când ajunge pe
pod, ea nu mai dă înapoi, ci, sfătuită de cal, lupta cu înverșunare și înfrunta lupul. Merge
mai departe pe un pod de argint, apoi pe unul de aur și câștiga și lupta cu un leu și un balaur,
sub chipul cărora se ascundea de asemenea tatăl ei. În drum întâlnește doi zmei care se aflau
în lupta de ani buni și nu reușeau să se ucidă unul pe altul. Intervenind în lupta, fata ajut pe
unul din ei și dobândește în locul calului ei, un alt cal nazdravan, pe Galben-de-soare.
Ajunsă la împăratul cel mai mare, fata deghizată în baiat este trimisă de acesta în diverse
misiuni din care iese victorioasă. Ea o salvează pe Ileana Simziana din mâna uni zmeu,
pentru a i-o aduce marelui împărat de soție. Mai apoi primește de la acesta niște sarcini care
să-l ajute să o cucerească pe Ileana Simziana care însă nu avea ochi decât pentru „Fătul-
Frumos care o scăpase din mâna zmeului. ” . Este trimisă să aducă herghelia de iepe a
acesteia, apoi vasul de botez aflat într-o bisericuță de peste apa Iordanului. Fata de împărat
reușește să isprăvească cu bine toate acestea, în mare parte datorită sfaturilor date de calul ei
credincios. Ea dovedește vitejie și curaj, neobișnuite pentru o fata și reușind să-și ascundă
adevărata identitate. Dar în final se întâmplă ceva cu totul neașteptat: pustnicul, sfătuitorul
călugărițelor de la bisericța de unde fata a furat vasul de botez, o blesteamă pe aceasta
zicând:” – Doamne, Doamne sfinte! fă ca nelegiuitul care a cutezat să pună mâna lui
pângărită pe sfântul vas cu botez să se facă muiere, de va fi bărbat; iară de va fi muiere, să
40

se facă bărbat!”43. Consecința acestui blestem a fost transformarea fetei într-un ”flăcău de-ți
era dragă lumea să te uiți la el. ”
Astfel, fiica de împărat, se transformă inevitabil în ceea ce a pretins vreme bună că este
băiat. Ileana Simziana, îndrăgostită de frumosul flăcău ce a salvat-o și i-a îndeplinit toate
dorințele în locul împăratului celui mare, poate să se cunune cu acesta. Finalul basmului este
constituit de nunta frumosului prinț cu Ileana Simziana.
Există în basme și o alternativă pentru Făt-Frumos, și anume o eroina cu aceleași capacități
și calități. Un alt basm în care există aproximativ același scenariu epic este basmul „ Din
fată-fecior”: un împărat cu trei fete, supărat că nu are măcar un băiat să-l moștenească
spune mâhnit celor trei fiice ale sale :”Atunci va fi a voastră(averea) când veți îmbia voi cât
am îmbiat eu și-ți păți voi câte am pățit eu” . Fiica cea mare dorește să plece în lume, își ia
un cal, niște haine, o pușca, o sabie și părăsește imparatia, fără să spună nimic surorilor.
Tatăl se transformă într-un balaur, și o întampina pe fata sub acest chip. Ea se sperie și se
întoarce acasa. Pleacă și fata mijlocie dar pățește la fel. Și aici fata cea mică, sub îndrumarea
unei babe de astă data, aplege cel mai bun cal, isi ia arme la ea si pleaca. O întâmpină și pe
aceasta balaurul, dar ea nu se sperie, ci cu mult curaj, îl înfrange. Asemănător cu basmul
anterior, basmul acesta înfățișează aceea pățanie pentru fata mică de împărat. Dumnezeu,
supărat la culme că cineva i-a furat feredeul, îndrumat de Soare, care a fost și el păgubit de o
ștergătoare, blesteamă pe vinovat zicând:”de-a fi fată să se facă fecior și de-a fi fecior fată să
se facă. ”Când Dumnezeu a zis Amin, fata a și devenit”un drăguț de fecior de mai frumos
nici că se poate”. 44
Încadrați în această grupă mai sunt și frații omologi, fie că apar în basm ca frate-frate
sau sora-frate. Cei doi născuți în condiții mai mult sau mai puțin misterioase, sunt legați încă
de la naștere unul de celălalt. În basmul ardelenesc „ Măr și Păr”, nu se putea distinge fiul
de împărat(Măr) de fiul bucătăresei(Păr), de aceea cel de-al doilea e înfierat. Cei doi pleacă
în lume pentru a-și găsi norocul. Săvârșind fapte eroice, fiul de împărat este ucis. Fratele
pleacă în căutarea să și primește în drumul sau binefaceri în urma faptelor fiului de împărat,
din cauza că este confundat cu acesta. Legătura dintre cei doi este una foarte strânsă, ei
completându-se reciproc. Cel de-al doilea nu mai greșește ca și fratele sau. În urma acestor
fapte, este ilustrată tema basmului, și anume dragostea de frate. În „ Cerbul de aur”, apar ca
omologi o sora și un frate, care urmează alte reguli decât în basmul exemplificat mai sus.
2.2.3 Actanți
În această grupa se înscriu agenții narativi, fără de care eroul nu ar reuși: obiecte
miraculoase(auxilia), confidenți, adjuvanți.
43http://ro. wikisource. org/wiki/Ileana_Simziana
44 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrița, Editura Pergamon, 2006, p. 191
41

Referitor la obiectele miraculoase, unele au rol decorativ, iar altele îl ajută cu adevărat pe
erou în luptele purtate cu opozanții. Când acesta nu poate ieși din impas de unul singur,
recurge la aceste obiecte năzdrăvane. În categoria auxiliilor încadrăm armele. Făt-Frumos,
cu învoirea împăratului, caută zile întregi(de obicei trei) prin tronurile cu haine și găsește în
cele din urmă pe lângă hainele vechi ale împăratului, armele sale din tinerețe. Din cauza că
sunt ruginite, le curață cu îndemânare și cu grijă până strălucesc de curățenie; așa se
întâmplă în basmul „ Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte ” (P. Ispirescu). La fel
procedează și eroul din basmul „ Fată din dafin” unde N. D. Popescu dezvoltă :”. . . unde mi
se puse băiatul pe căutat, scotoci cămări, dezgoli tronuri, câtă prin toate dulapurile, găsi fel
de fel de haine scumpe și mândru nevoie mare, dar că să dea de hainele de război cu nici un
chip, căci de multă vreme nu se mai războise împăratul nostru. Tocmai când își luase
nădejdea și se pregătea să se întoarcă la cal spre a-i spune pățania, se împiedică de un tron
vechi și odogorit, aruncat după ușa unei cămări ponosite, zor să cadă, și îl trânti peste cap
de se făcu praf și farame. Atunci se auzi un zgomot de fierărie veche și se văzu printre
putregaiul de scânduri niște haine de zale ruginite și niște arme vai de lume de ponosite să
nu pui nici mâna pe ele” . Le curată atât de bine „de se răsfrângea cu drag soarele în luciul
lor”. În „Povestea lui Harap-Alb ” a lui Ion Creangă, există aceeași dorință a eroului (fiul
mic al împăratului), de a lua pe lângă hainele și calul din tinerețe ale tatălui și armele
acestuia când dorește să plece spre Împăratul-Verde, unchiul sau, spre a-i lua locul la
tron:”Am să pornesc și eu într-un noroc și cum a da Dumnezeu! Numai, te rog, da-mi calul,
armele și hainele cu care ai fost d-ta mire, că să mă pot duce”. Deși împăratului i se pare o
idee prostească, în cele din urmă acceptă să i le dea și Harap-Alb „odată se șuie în pod și
coboară de-acolo un căpăstru, un frâu, un bici și o să, toate colbăite, sfarogite și vechi că
pământul. Apoi mai scoate dintr-un gherghiriu niște straie foarte vechi, un arc, niște săgeți,
un paloș și un buzdugan, toate pline de rugină, și se apucă de le grijește bine și le pune
deoparte. Pe urmă umple o tavă cu jăratic, se duce cu dansa la herghelie și o pune jos între
cai. Și atunci, numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal, grebănos,
dupuros și slab, de-i numărai coastele; și venind de-a dreptul la tavă, apucă o gură de
jăratic” . La fel se întâmplă și în „ Portocalul și balaurul ” de I. Marin, unde un fecior care
pornește în căutarea balaurului care fură portocale, cere tatălui sau să îi dea armele de când
era acesta mire.
Dintre armele prezente în basme, cel mai des întâlnite sunt buzduganul, paloșul, sabia,
sulița, arcul, pușcă și bată; unele armele sunt confecționate chiar de erou. În basmul
„Geoge cel viteaz”(P. Ispirescu), eroul își face singur un buzdugan și o sabie; din nefericire,
aceste arme nu sunt tocmai rezistente, întrucât atunci când George cel viteaz lovește cu sabia
într-un drug de fier, această se rupe în două; la fel se întâmplă și cu buzduganul, căci îl
42

aruncă în înaltul cerului și acesta la căderea înapoi pe pământ se turtește. După acest eșec,
găsește în codrul în care crescuse, un fier înfipt în pământ. Acest fier era de fapt o vană din
munți. El trage de fier, îl rupe și își face din el o altă sabie și un alt buzdugan pe care le
numește „Balmut ajutorul meu” și „Omorâtorul dușmanilor mei”: „Tot gândindu-se, își
aduse aminte a fi văzut, în codrul unde a crescut el, un fier gros înfipt în pământ. Se duse
tocmai acolo. Când se apucă să-l scoată, ce să vezi? fierul nu era înfipt, ci era o vană din
munți. Se apucă de el, îl trase, îl smuci, îl răsuci, până ce, rupând vană, o smulse și o lua la
spinare că un voinic ce era, se întoarse la prăvălie și izbuti a-și face o sabie și un buzdugan
cari să-i fie tovarăși nedespărțiți. ”
Alteori, armele sunt primite în dar de către erou de la Dumnezeu, Sfântul Petru sau de la
alte personaje. În „ Urmă-galbină și Pipăruș Patru ”, eroul abia născut de către fiica lui
Verde-împărat primește în dar de la Dumnezeu și Sfântul Petru un paloș. Tot de la
aceștia(deghizați în moșnegi) primește și Pipăruș viteazul un paloș; copil-sărac se roagă lui
Dumnezeu și acesta îi da o sabie cu care eroul reușește să se apere de cei doisprezece
oameni puși de mama să vitregă să-l ucidă. Armă primită avea puteri extraordinare,
nefirești:”ieșea din părete, tăia în dreapta și în stânga, tot singură și apoi pierea” . Cu ea
dușmanii eroului sunt uciși. În frumosul basm al lui Petre Ispirescu, ” Copiii văduvului și
iepurele, vulpea, lupul și ursul ”, doi copii, un băiețel și o fetiță, sunt părăsiți de tatăl lor în
pădure la îndemnurile insistente ale noii sale soții; prima dată copiii reușesc să se întoarcă
acasă datorită mălaiului presărat de fetiță pe drum. A două oară, nu mai au nicio șansă să își
găsească drumul spre tatăl lor. Stând în pădure, singuri, speriați și înfometați, copiii văd
deodată „un unchiaș” care era de fapt Dumnezeu. Bătrânelul „lua o vită de par din capul
fetei, făcu lături și un arculeț și, dându-le băiatului, le zise:
– Acum aveți pâine. Cu astea prindeți păsărele că să aveți ce mânca. ”. În „Pruncul și
călugărul” un călugăr da unui prunc o sulița ascuțită cu care acesta să arunce în purcelul
scroafei cu dinți de fier.
Nu întotdeauna însă armele „își păstrează funcția originară” Sugestiv este basmul
„Balaurul cu douăsprezece capete ”(Fundescu): un fecior de împărat găsește într-o groapă
un paloș care are puterea de a împietri orice și pe oricine, chiar și oști întregi. O altă armă des
întâlnită în basm este pușcă: ea este primită adesea de la Dumnezeu și posedă puteri
incredibil de mari. În basmul „ Agheran voinicul”(Frâncu și Candrea), eroul primește de la
Dumnezeu și Sfântul Petru o pușcă cu care ucide atâtea sălbăticiuni că nici soții lor nu
reușesc să le ducă acasă: ” Apoi cum să nu fi putut pușcă cu o așa pușcă minurată?!Asta era
mai a zmeilor cu mult decât pușcile cele cu repeziș și repetis cari s-ar fi aflat acuma și despre
cari ne vorovise dascălul nostru mai dăunăzi că poți să omorî pe om și de 30 de ori într-o
clipă, nu mai mult ”;”nu trebuia umplută niciodată și tot era plină totdeura”45. Și Urmă-
45 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrita, Editura Pergamon, 2006, p. 131
43

galbină primește de la Dumnezeu și Sfântul Petru, pe lângă paloș, o pușcă. Eroina din basmul
„Din față-fecior” primește de la Împăratul Roșu pe lângă lada cu un cal și o pușcă ce avea de
asemenea puteri excepționale:împușcă la patru mile de loc în pătrat. Și călugărul din acest
basm dăruiește pruncului „ o pușcă cum n-o mai văzut ochi de om ”. Cu aceasta pruncul ucide
o pasăre pe care călugărul o găsește mai apoi. În basmul „ Vizor, craiul șerpilor ”, armă pe
care Petru o primește de la Vizor, o pușculița de apă, are proprietatea de a împietri. Domnul îl
trimite pe erou pe lumea cealaltă să îi aducă coroana cu care fusese înmormântat tatăl sau, dar
pune slugile să-l bată cu nuielele. Petru stropește slugile și domnul cu pușculița, iar aceștia se
prefac în stane de piatră. Cei care nu au la dispoziție alte arme, sau pentru cei care au arme
dar nu știu să le folosească, armă ajutătoare este bată. În basmul „ Doi frați”(G. Catană), un
om sărac este jefuit de o birtășiță, care îi ia pungă fermecată. Cu ajutorul unei bote primite de
la un drac, sărmanul reușește să-și recapete pungă. Merge la birtășiță, scoate bota și
zice:”Sări boata botoanie/Și da-i la fundoanie” . Birtășiță ajunge după asta „vanață că
prună”. Tot rol de armă au și obiectele care, aruncate, se prefac în pierdici greu de trecut în
calea urmăritorilor. Aceste sunt obiecte actuale în toate basmele din lume. Importanță au și
obiectele năzdrăvane din basmul „ Făt-Frumos cu cărată de sticlă ” (P. Ispirescu): eroul
găsește pe fată furată de zmeu în castelul de sticlă și o salvează de la acesta. Fug cu ajutorul
calului, dar din urmă se apropie foarte supărată zmeoaica. Pentru a scăpa de ea, acesta aruncă
în calea ei o perie, o basma cu chenar pe margine și o gresie luată de la față, care se
transformă într-o pădure, o apă înconjurată cu foc și un munte de piatră lustruită. În „ Ileana
Simziana”, eroina, dorind să scape de zmeoaica ce o urmarea pe ea și pe Ileana Simziana, se
folosește de o gresie, o perie și un inel fermecat :” Față împăratului întreba pe Galben-de-
soare ce să facă, că o dogorește văpaia ce iese din gură zmeoaicei, iară Galben-de-soare îi
răspunse:
– Bagă mâna în urechea mea cea stânga, de scoate gresia ce este acolo, și o aruncă înapoi.
Așa făcu fata împăratului. Apoi o luară iute la picior, pe când în urma lor se nălță deodată
un munte de piatră care atingea cerul. Muma zmeului făcu ce făcu și trecu muntele,
cățărându-se din colț în colț, și, să te ții după dânșii! Văzând Ileana Simziana că iară era să-
i ajungă, spuse neguțătorului; iară acesta, după ce se înțelese cu calul, scoase din urechea
lui cea dreaptă o perie și o aruncă înapoi. Îndată se făcu o pădure mare și deasă, de nu
putea să treacă prin ea nici pui de fiară. Muma zmeului roase din copaci, se agăță de
ramure, sări din vârf în vârf, se strecură, și tot după dânșii, alergând ca un vârtej! Dacă
văzură că și de astă dată îmblă să-i ajungă, fata împăratului întrebă iară pe cal ce să facă, și
acesta îi zise să ia inelul de logodnă ce se află în degetul Ileanei Simzianei și să-l arunce
înapoi. Cum aruncă inelul, se făcu un zid de cremene până la cer. Muma zmeului, daca văzu
că nu se poate urca pe dânsul și să treacă dincolo, nici să roază din acest zid, nu mai putea
44

de ciudă, și cum era de cătrănită și amărâtă, se urcă și ajunse cu gura la gaura ce lăsase
inelul să rămână, și suflă văpaie din gura ei cea spurcată cale de trei ceasuri ca să-i ajungă
și să-i pârjolească, dară ei se așezară jos la rădăcina zidului și nu le păsa nimic de focul
zmeoaicei. Zmeoaica suflă ce suflă și dacă văzu că nu poate să-i prăpădească, nici să pună
mâna pe dânșii, plesni fierea într-însa de necaz, căzu și crăpă ca necuratul ”46. Făt-Frumos
din lacrimă(Mihai Eminescu) aruncă în calea babei ce-l urmarea o perie, o cutie și o năframă
care devin pădure, stâncă și lac. Aceleași obiecte sunt aruncate și de o fată ca să scape de
primejdie; acestea se transformă în munte, codru și lac de lapte. („ Pajura”, Gr. Sima). În
basmul „Spaima zmeilor”(Fundescu), Făt-Frumos scoate din ureche calului său o bucată de
săpun, o perie și o gresie. Scapă astfel de zmeul din urmă să, săpunul devenind loc alunecos,
peria-pădure deasă, iar gresia-munte mare și înalt. ” Făt-Frumos zălogit ” și fata primesc de
la roaba din pivnița zmeului unde aceștia erau întemnițați un pieptene, o năframă, o perie și
un amnar pentru a scapă de mama zmeului. Aceste obiecte fermecate se preschimba în zid,
rău, pădure și munte de oțel.
Tot peria și năframă contribuie la salvarea unui băiat de lupul năzdrăvan în basmul. Scoase
din urechea lui Bou-bălănel și aruncate în calea lupului, se transformă într-un baltag și o
pădure.(„Bou-bălănel”, T. Pamfilie).
O întrebuințare importantă o au și obiectele care ajută personajele să devină invizibile. Fie că
este vorba de vestă dracilor din basmul „ Petru Cenușotca”, de batista babei din basmul
„Tuliman”, de coroana din cetatea de aer pentru care dracii se ceartă în „ Ion Buzdugan”, de
clopul din „Doftorul Toderas”, ori de căciulă de invizibilitate care stârnește intrigă între niște
pui de drac în „Patru Pipelea”, toate aceste obiecte constituie un mijloc excelent de a scăpa
de urmărire sau de a spiona fără a fi vazut de cineva.
Foarte mult apare în basm dorința personajelor de a fi invulnerabili la atacul cu arme. În
„Zână Zorilor” de I. Slavici, Petre primește de la Sfânta Joi o năframă vrăjită. Această apară
posesorul de fulger, sulița, sabie, gloanțe. De mare importanță în basm este și mijlocul de
deplasare, întrucât există distanțe nemăsurabile, ” peste mari și țări”, ”la capătul lumii”. În
basmul „Hoț-împărat” de Petre Ispirescu soluția este un turn zburător construit chiar de fiul
de împărat. Ajutat de o slugă credincioasă, el aduce scânduri, stinghii, drugi, otgoane, pânze,
construiește turnul, apoi cu niște detalii tehnice, înalta turnul în aer și uimește pe toată lumea
cu incredibilă să invenție :” Și sculându-se de la masă, se duse unde se duse el, și se întoarse
numaidecât, peste așteptarea tutulor, cu o slugă a lui credincioasă, aducând niște scânduri,
stinghii, drugi, odgoane și pânze. Cu aceste se apucă, ajutat de slugă lui, de clădi un fel de
foișor. Gătindu-se foișorul, se urcă într-insul și, învârtind niște șuruburi și niște vârtejuri la
niște meșteșuguri ce avea acest foișor, începu a pluti în vânt și, pe când se tot urcă, el își lua
ziua bună de la toți cei de față, cari rămăseseră cu gurile căscate și cu ochii bleojdiți la
46 http://ro. wikisource. org/wiki/Ileana_Simziana
45

dansul. Mumă-să cât p-aci era să-i vie rău de inima rea; dară își ținu firea .”47. În alt basm,
Zână munților „ieși la scară, bătu de trei ori în palme, și iată o cărucioară, fără să fie trasă
de cai, veni; ea își lua zestrea numai de scumpeturi dintr-însă, apoi, curgandui șiroaie de
lacrămi din ochi se întoarse și zise feciorului de împărat:
-Iată, pentru dragostea ta, mă lepăd de puterea mea cea măiastră, numai și tu să mă
iubești, precum te iubesc și eu.
Dete drumul cărucioarei și rămase lângă fiul împăratului, carele în scurt timp se făcu
sănătos. Apoi făcu o nuntă d-ale împărăteștile și după moartea tatălui sau, rămaseră ei în
scaunul împărăției, și domnesc și astăzi dacă nu vor fi murit ”48. Lipsa unor cai care să tragă
căruciorul stârnesc curiozitatea în privința propulsiei acestuia.
Un alt mijloc interesant de deplasare ce apare în basme este și încălțămintea. În afară de
rolul primar ce aceștia îl au, mai apar și alte utilizări. În basmul „ Ion Buzdugan”, papucii
ajută purtătorul să treacă peste ape că și cum ar merge pe uscat. Aceeași întrebuințare o au și
opincile din „Zână Zânelor” cu care se poate trece marea că pe uscat. În „ Petru Cenușotca”
perechea de sole(opinci) poartă posesorul peste trei miluri. În afară de încălțăminte apare în
basm și bijuteria magică, cea care îl duce acasă într-o clipită pe Cenușotca, la părinții săi.
Basmul „Patru Pipelea” evidențiază importantă unui obiect magic la plesnetul căruia sosește
de îndată un cal viteaz ce are viteză vântului: biciul. Batista are și ea un rol important în
deplasare în cadrul basmelor. Atât de mare încât face până și dracii să se certe între ei. Rolul
acesteia este de a lua în zbor pe cel care și-o leagă la mâna dreapta cum se întâmplă în „ Ion
Buzdugan”.
Comunicarea veștilor în basm se realizează tot cu ajutorul obiectelor magice. Batista ocupă și
aici un loc deosebit de important. În basmul „ Luceafărul de zioa și luceafărul de noapte ”
(P. Ispirescu), Busuioc îi dă lui Siminoc o batistă și îi spune că atunci când vor apărea trei
picături de sânge pe ea e semn că a murit; la fel se întâmplă și în basmul „ Siminog și
Bisioc”(Rădulescu-Codin ):”Na, mă. . . iea năframă asta a mea și da-mi și tu p-a ta. Și tu să
știi:când îi vedea sânge pe năframă mea, atunci m-am prăpădit . ”49. Greuceanu și fratele sau
iau fiecare câte o basma. Când acestea vor fi rupte la mijloc, va ști fiecare că celălalt a murit.
Păr îi dă lui Măr o maramă și îi spune că atunci când va vedea pe ea trei picături de sânge
înseamnă că s-a prăpădit. În „ Zână Zorilor”, eroul pe nume Petru primește de la Sfânta
Miercuri o cutie vrăjită, cu ajutorul căreia află vești despre tatăl sau și despre Zână Zorilor.
Hrana este un alt aspect important din basm, mai ales în ceea ce-i privește pe eroii săraci;
hrană apare din senin, fără ca personajele să depună vreun efort în procurarea ei. Un exemplu
de astfel de situație îl întâlnim în basmul „ Cele douăsprezece fete de împărat ”(P. Ispirescu):
47 http://ro. wikisource. org/wiki/Hoțu_împărat48 http://ro. wikisource. org/wiki/Zâna_munților
49 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrița, Editura Pergamon, 2006, p. 135
46

aici masa apare ca din pământ în urma dansului celor douăsprezece fete de împărat, pe ea
aflându-se „și ce este pe lume și ce nu este ”. Un alt basm reprezentativ este „ Trifon
hăbăucul”: eroul primește de la împăratul șerpilor o mărgică fermecată care îndeplinea orice
dorința. Când lui Trifon i se face foame, el cere de la mărgică de mâncare și deodată în față
lui apare „o masă cu fel de fel de mâncări și băuturi, cu muzicanți și cu veselie de tot să
trăiești”. O situație interesantă întâlnim și în basmul „ Fata popii a cu stem”(D. Stăncescu).
Fata de popa se trezește într-o casă în care masă și tacâmurile se așeza singure, acestea având
capacitatea de a vorbi între ele. Același lucru se întâmplă și în „ Față împăratului și fiul
văduvei”: cele două personaje nimeresc la o casă unde masă, talerele și celelalte tacâmuri vin
singure la porunca stăpânului.
Unele personaje reușesc să scape de sărăcie agonisind sau cu ajutorul unor obiecte
miraculoase de cele mai multe ori. Toderas deține o pungă în care banii nu se termină
niciodată(„Doftorul Toderas ”), alt om primește de la Scaraoțchi o pungă fermecată care
varsă bani de aur și de argint(G. Catană, „ Doi frați”), un copil capătă mărgică de după
măseaua împăratului șerpilor și își îndeplinește toate dorințele materiale cu ajutorul ei (G.
Catană, „Povestea lui Furga-Murgă ”). Tot într-un basm al lui G. Catană, ”Povestea lui
Pantilie”, eroul salvează un vultur cu o aripa împușcată și primește că răsplată de la acesta o
până. Cu această Pantilie obține un car cu boi, două vaci cu doi viței după ele, o pungă mare
plină cu galbeni, și „o casă cu două rânduri că la spaii, cu grădina mare, cu grajduri pentru
vite, cu cai și cu căruță, cu slugi și slujnice, că spaia din satul lor”. 50 În „Voinicul cel cu
cartea în mâna născut ”, eroul primește de la împărăteasa un inel care, fiind scos de pe
deget, îndeplinește orice dorința. Basmul „ Bou-bălănel”(T. Pamfile) are ca obiect fermecat
un corn, în care dacă privești, ies din el tot felul de bogații.
De multe ori vrăjmașii recurg la diverse metode pentru a fură aceste obiecte magice de la
eroi, aceștia din urmă putând fi chiar uciși. Un alt element important în evoluția întregului
basm este prezența apei sub forma de apă vie și apă moartă. Apa vie are în cadrul
basmului proprietatea de a readuce organismul uman la viață și este, după cum afirmă Al.
Andrei fiind ”o formă de reacție a omului din popor, care nu poate acceptă pieirea celui
drept și bun, în confruntarea cu forțele ostile ale răului ”. 51 Există și o soluție pentru
salvarea eroului din față morții :”Să-mi cauți două ciuturele-răspunse vulturul-să mi le legi
de picioare, și mă voi duce că gândul să aduc leacuri pentru Tugulea de la apă Iordanului,
unde sînt două fântâni cu apă vie și apă moartă, căci și el ne-au făcut atâta bine. [. . . ]Cum
veni vulturul, turna ursul apă moartă peste toate ranele și se închega carnea, turna apoi de
două, trei ori, apă vie și se vindecă Tugulea de toate metehnele, rămânând cum l-a făcut
50 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrița, Editura Pergamon, 2006, p. 13751 Andrei Al. , Valori etice în basmul fantastic românesc , București, Editura Societatea literară “Relief
românesc”, 1979, pag. 183
47

mă-să, sănătos și întreg.”52 Apa vie și apa moartă sunt foarte greu de găsit, de aceea eroul
este trimis de cele mai multe ori în căutarea lor pentru a-și găsi pieirea. În basmul ”Pruncul
și călugărul” o mama cere copilului său de șapte ani să-i aducă „apă vie și apă moartă, de
unde se bat munți-n capete”, această prefăcându-se moartă. Deși intențiile mamei sale erau
rele, copilul reușește cu ajutorul altor personaje să ducă la bun sfârșit sarcina dată de mama.
Petru Cenusotca este readus la viață tot cu apă vie, deși fusese făcut de trei ori bucățele de
către draci. Voinicul cel fără tată din basmul cu același nume scris de Petre Ispirescu este
tăiat în bucăți de către un zmeu, pus într-o desagă pe un cal și scos afară pe poartă; calul
merge la stăpână să, o zână, și această toarnă peste el apă moartă, iar apoi apă vie,
readucandu-l pe erou la viață. În „ Pescarul-împăratul ”, eroul e făcut”harcea parcea, mii
de fărâme” de către doisprezece zmei, având la ei un vas cu apă vie și în lupta cu Pescăruș
sare din greșeală un strop din sângele acestuia în apă vie. Flăcăul a răsărit mai voinic decât
era înainte. Dar nu doar eroii sunt readuși la viață în basme, ci și personajele negativ; în
basmul „Făt-Frumos”, apă vie ajută la învierea a trei zmei uciși de erou.
Cea care realizează această readucere la viață este mama zmeilor. Apa ajută alteori la
creșterea dimensiunii unor personaje cum se întâmplă în basmul „ Pitică”: personajul Pitică
ajunge lângă un munte și văzând o piatră spune :”Ieși apă din piatră saca/Și vin la noi de ne
adapă. ” ; după ce din piatră a răsărit apă, acesta bea cu lăcomie din ea și începu să crească
incredibil de tare. Nu doar apă are capacitatea de a readuce la viață, ci și sângele. În foarte
multe basme este necesară ungerea cu sânge a celui mort pentru a învia. Un exemplu ce
poate fi dat este basmul „ Dafin-împărat” de Fundescu. La fel se întâmplă și în „ Pasărea
măiastră” scrisă de Petre Ispirescu. Pe lângă aceste modalități, mai există una:punerea unui
suflet celui mort. În „ Urmă-galbină și Pipăruș Petru ” , Pipăruș primește de la Dumnezeu
și Sfântul Petru o traistă cu trei suflete. Cu două dintre ele îl învie pe fratele sau, iar cu unul
pe soția acestuia.
Deși majoritatea obiectelor magice au rol pozitiv și ajută, sau chiar redau viață personajelor,
există și obiecte malefice. Unul dintre ele este pălăria cu rolul de a împietri pe cel care o
pune în cap, așa cum se întâmplă în basmul „ Trifon hăbăucul”. În „Florița din
codru”(Slavici), fata unei crâșmărițe, fiind mai frumoasă decât mama ei, stârnește invidia și
ura acesteia. Așa că mama neagră de manie o supune pe Florița la muncă grea și la multe
alte chinuri, iar în cele din urmă pune o baba să o ucidă. Obiectele cu care este ucisă sunt un
inel, o rochie și „ firul morții din păr”, care au însă efect doar cât se află în posesia
frumoasei fete. După ce i se scoate inelul de pe deget, după ce este dezbrăcată de rochie, și
după ce îi este scos din par firul morții, ea învie din nou. La fel se întâmplă și în „ Zână
52 Andrei Al. , Valori etice în basmul fantastic românesc , București, Editura Societatea literară “Relief
românesc”, 1979, pag. 183
48

Stelina” unde o zână, geloasă pe fiica ei, o ucide băgându-i o undrea în tâmplă, apoi,
prefăcută în baba, îi dă o cămașă cu același scop. Însă, odată înlăturate, cele două obiecte își
pierd efectul.
Foarte des întâlnite în basm sunt și instrumentele muzicale cu efecte de somnifer sau de
manipulare, ca și fluierul. În „ Zână Zorilor”(Slavici), Petru primește de la Sfânta Vineri un
fluier cu care adoarme jivinele ce o păzesc pe Zână Zorilor. Tot cu un fluier, voinicul din
„Pruncul și călugărul ”, face să joace pe mama să și pe balaurul cu care se ținea, în timp ce
recăpăta inima ascunsă de mama dintr-o lădiță. Fluierul este instrumentul cu care și Bobică
din basmul cu același nume al lui T. Pamfilie îl face pe popa să îi dea față de nevasta. Petrea
prostul ia și el de nevasta o fată de popa , doar că de dată asta, cimpoiul este obiectul magic
folosit. Pe lângă acestea, apar și cornul, ceasul care cânta, tilincă și trișcă(variante de fluier),
cerbul de aur care cânta, chiar și orchestra fermecată; având efecte miraculoase asupra
ascultătorilor, posesorii putând astfel să-și îndeplinească scopurile.
De o utilitate majoră sunt obiectele prin care eroul transportă într-un volum foarte mic obiecte
foarte mari. Aici se poate integra mărul sub formă căruia este adus palatul unor zmei prin
plesnirea unui bici de trei ori( P.Ispirescu, ”Pasărea măiastră ”), sau în care un zmeu își
transformă toate cuprinsurile prin aceeași plesnire de bici(P. Ispirescu, ” Poveste
țărănească”). Nuca este foarte des utilizată în transportarea obiectelor foarte mari sau pentru
depozitarea acestora. În basmul lui Fundescu, ” Spaima zmeilor”, eroul transporta cele trei
palate ale zmeilor în trei nuci. Ajungând acasă cu ele, plesnește de trei ori din bici și din nuci
ies palatele în care se află surorile sale răpite de zmei. Iată că un rol deosebit îl are și biciul în
aceste basme. Contexual, și portocala e un bun un exemplu ca în basmul „ Zână de pe
tărâmul florilor”(Al. Antemireanu): aici, o zână dorind să fugă cu un voinic, își vara palatele
într-o portocală.
Tot aici se încadrează și obiectele, plantele și animalele care vorbesc. Toate acestea apar în
basmul lui Ion Creangă „ Fata babei și față moșneagului ” și au rolul de a scoate în evidență
caracterul personajelor și îi pot fi utile omului doar dacă sunt îngrijite: cele două fete
întâlnesc în calea lor o cățelușa bolnavă, un păr, o fântână, un cuptor, și numai fata moșului
dovedește hărnicie și bunătate, fiind astfel răsplătită cu apă, plăcinte, pere și cu o salbă de
galbeni. Asemănător se întâmplă și în basmul lui Fundescu „ Sânta Vineri”: ”Așadar apar în
basm tot felul de obiecte fermecate care acționează la porunca omului, contribuind la
reușită eroului:furcă sau vârtelniță care lucrează singure, căciulă care-l face nevăzut pe cel
ce o poartă, ”covorul sau cizmele cu care se zboară prin văzduh s. a. Trăsătură lor
caracteristică constă în faptul că ele nu aduc foloase dacă au căzut în mâinile unui
personaj nepriceput, leneș, lacom sau necistit. Ele slujesc unui om drept, harnic și cinstit.
Cu ajutorul lor, eroul basmului învinge piedicile puse înaintea să și săvârseste ”. 53
53 Goia Vistian, Literatura pentru copii și tineret, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2003, pag. 104
49

2.2. 4 Confidenții.
Deși confidenții au un rol minor în basm, aceste personaje au o impoartanță deosebită,
deoarece ei dau sfaturi eroului, arătându-i calea cea mai bună de urmat. Uneori confidenții au
rol de ajutoare, alteori intră în clasa eroilor. Din categoria confidenților, cel mai apropiat
sfetnic al lui Făt-Frumos este calul năzdrăvan. Acesta trece de multe ori și în categoria
adjuvanților. În mai toate basmele, calul este aparent bătrân, slab și bubos, dar în urmă
îndeplinirii de către erou a câtorva condiții puse de el, se transformă într-un cal tânăr,
puternic, cu aripi, ce poate zbura până la înălțimi foarte mari, ajutându-l astfel pe erou să
scape de primejdii și să parcurgă într-un timp foarte scurt distanțe foarte mari. Dorind să
găsească armăsarul tatălui sau, eroul basmului " Spaima zmeilor"(Fundescu), învățat de un
vrăjitor, ia frâul calului și sună din el. Deodată apare în față să "o mârțoagă de cal chior, olog
și plin de bube "54.
Făt-Frumos nu acceptă să creadă că acela este armăsarul căutat și îl alungă. Sună frâul și a
două oară și a treia oară, dar vine același cal. V oinicul vrea atunci să îl ucidă cu un paloș, dar
la rugămintea mârțoagei, îi cruța viață. Apar condițiile calului, în urmă căruia acesta să se
transforme într-un puternic armăsar. Mai întâi îi cere voinicului să taie trei sute de viței de la
trei sute de vaci, iar laptele vacilor să i-l dea lui. Peste trei zile, când voinicul a sunat din frâu,
și-a făcut apariția un armăsar tânăr și frumos. În “ Tinerețe fără bătrânețe ”(P. Ispirescu),
voinicul care dorește să plece în căutarea darului promis de părinții săi la naștere, merge în
grajd să ia cel mai frumos cal din împărăție. El supune toți caii la o proba, și anume: ia
fiecare cal de coadă și îl trântește de pământ. Toți caii au căzut, numai o mârțoagă de cal a
rămas în picioare. Calul îl sfătuiește că, pentru călătoria ce va urmă, să ia hainele și armele
tatălui din tinerețe, și îi cere că timp de șase săptămâni să îl hrănească cu orz fiert în lapte.
După cele șase săptămâni, când armele au fost curățate, calul ”se scutură și el, și toate bubele
și răpciugă căzură de pe dânsul și întocmai cum îl fătase mă-sa, un cal gras, trupeș și cu
patru aripi”. 55 Sfătuit de un vâj, Pipăruș, din basmul cu același nume, merge la curtea unui
zmeu pe care l-a ucis pentru a cauta un cal bătrân și slab care nu mai mâncase de la moartea
zmeului. Îl dezleagă și îl lasă puțin să pască, după care, bătrânul cal întreabă dacă să-l ducă pe
flăcău “că vântul ori că gândul? ”56. La fel merge și calul din basmul “ Tudorel”(T. Pamfilie),
după ce este eliberat dintr-un grajd părăsit și primește de la Tudorel niște jăratic pentru a se
mai întări. Tot cu jăratic își hrănește și Petru cei patru cai ai săi, după ce doarme în podul
casei Sfintei Vineri. (I. Slavici, ” Zână zorilor”). Un alt cal, găsit de Făt-Frumos într-un grajd,
dorește să fie hrănit cu orz pisat și să fie pieptănat timp de trei zile de câte trei ori pe zi. După
aceste trei zile bătrânul cal se transformă într-o frumusețe de armăsar negru și puternic. (N.
54 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrița, Editura Pergamon, 2006, p. 8455 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrița, Editura Pergamon, 2006, p. 8556 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrița, Editura Pergamon, 2006, p. 85
50

D. Popescu, ”Fata din dafin”). Foarte importantă este legătură dintre cal și frâu. Eroii care
primesc în dar un frâu, primesc implicit și un cal cu puteri supranaturale. Petru-Păr-Frumos
primește trei frâie: unul de aramă de la Sfânta Miercuri, unul de argint de la Sfânta Vineri și
unul de aur de la Sfânta Duminică. La scuturarea unuia dintre cele trei frâie, vine în sprijinul
eroului un cal de aramă, de argint sau de aur. (Frâncu și Candrea, ” Ileana Constanțeana ”)
Voinicul din basmul “ Făt-Frumos cu carâta de aur ” găsește în podul sihastrului, care l-a
crescut și apoi a murit, un frâu. Când îl scutură, vine un cal cu șase aripi pentru a-l sluji.
Petru, eroul basmului “ Zână Zorilor”( I.Slavici), găsește în podul casei o mulțime de frâie și
curele. El le alege pe cele mai vechi și mai roase, apoi trântește frâul de pragul casei și își
face apariția un cal “de cât care lumea n-a văzut mai frumos, cu o să plină de aur și pietre
scumpe, cu niște frâne la care să nu privești că-ți piere lumina ochilor ”. 57
Pe tot parcursul basmului, calul este indispensabil eroului(eroinei), care acționează doar după
ce se sfătuiește cu acesta. Mereu calul își călăuzește stăpânul pe calea cea mai bună. În
basmul „Din fată-fecior”, fata-voinic necesită mereu îndrumarea lui Dalbul d-ochilor, calul
sau credincios. Găsind în pădure o pană de rață, fată întreabă calul dacă să o ia sau nu, iar
calul îi răspunde:”De cumva o vei lua, de mare năcaz ne-ar fi, însă de nu o vei lua, vei bănui
după ea. ” Diferit de alte basme, aici fata are pe post de confidenți nu doar un cal, ci doi, cel
de-al doilea numindu-se Galben-de-sub-soare. Astfel că fata trece peste toate obstacolele cu
ajutorul celor doi cai isteți, găsind în ei confidenți de încredere. Și basmul „ Făt-Frumos cel
cu carâta de sticlă ”(Ispirescu) înfățișează relația strânsă dintre om și calul să credincios.
Îndemnat de calul năzdrăvan, eroul merge la oraș, însoțit de acesta. Ajungând pe un dâmb, el
este nevoit să caute și să bage în sân tot ce găsește pe jos, fiind legat la ochi. Când se
dezleagă la ochi vede numai pietre nestemate. Intervine aici din nou calul, care îl sfătuiește pe
erou să schimbe câteva pietre la neguțători, cu câteva să facă unele plăti, iar câteva să le ducă
împăratului, pentru a fi primit de acesta la curte și pentru a intră în anturajul celor mai
înstăriți fii de boieri și domni. Feciorul dorește apoi să încerce să o salveze pe față
împăratului ce se află în captivitatea mamei zmeului. Deși alți viteji nu au reușit să o salveze,
eroul basmului, la îndemnul calului sau, merge curajos la palatul zmeoaicei și o ucide atât pe
această cât și pe fiul ei. În afară de rolul de confident, calul năzdrăvan intră uneori și în rolul
de ajutor, căci ține foarte mult la siguranță stăpânului și este în stare să-și sacrifice până și
viață pentru stăpân. În „ Spaima zmeilor”(Fundescu), calul năzdrăvan își ajută stăpânul cum
poate și luând exemplu de la acesta care ucide un zmeu, el ucide calul zmeului. Uneori calul
și voinicul devin frați prin modul de apariție pe lume. În basmul „ Făt-Frumos cel rătăcit ”(P.
Ispirescu), cele două personaje se nasc dintr-un măr, stabilindu-se astfel o legătură importantă
între ele. Eroul se află mereu în față unor dificultăți, în față cărora poate reacționa doar după
ce se sfătuiește cu armăsarul sau înțelept. Basmele românești reflectă deosebită importantă a
57 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrita, Editura Pergamon, 2006, p. 87
51

calului, confident și adjuvant, prieten intim al eroului, dar și nenumăratele capacități ale
acestuia:zboară, se metamorfozează, scoate din urechi diferite obiecte magice, scoate flăcări
și gheață pe nări, vorbește și da cel mai bun sfat eroului aflat în impas. Când calul devine
bătrân și neputincios, el recomandă stăpânului un frate de-al sau, lăsându-l astfel pe erou în
grijă unui alt prieten de încredere.
Necesară pentru erou este și capacitatea calului de a se metamorfoza , „se preface în cioară,
miel, ghem(vânătorul codrilor), pasăre, iepure, stejar bătrân (Frâncu și Candrea, ”Ileana
Cosânzeana”); corb, mreană, lupoaică, cloșca cu pui(Al. Vasiliu ”Carpan mare”), mioara,
stânca (Al antemireanu,”Câmpan verde și frumo”), negustor și prăvălie(”Din față-fecior”),
căpățână, (Pitiș, un ochiplânge, altul râde”), [. . . ], păsărica ce îi aduce lui Făt-Frumos o
picătură de apă în cioc ca să poată birui(N. D. Popescu, ”Față din dafin)”58
Calul năzdrăvan este înlocuit de boul năzdrăvan sau de o vacă ce posedă puteri
supranaturale. Aceste personaje oscilează între categoria confidenților și cea a adjuvanților.
În sfera confidenților se pot încadra și elementele fabuloase din mitologia evului mediu:
Sfânta Luni, Sfânta Miercuri, Sfânta Joi, Sfânta Vineri, Sfânta Duminică. Aceste personaje
apar foarte des în calea eroului, îl îndrumă, îi dau sfaturi utile pentru a reuși să învingă forțele
negative din basm. În basmul „ Ileana Constanțeana ”(Frâncu și Candrea) apar trei dintre
aceste personaje în sprijinul eroului care a pornit într-o călătorie pentru a o găsi pe Ileana
Cosânzeana: prima care îl ajută pe voinicul Petru, eroul basmului, este Sfânta Miercuri;
aceasta îi dă un frâu de aramă la scuturarea căruia vine un cal de aramă, apoi îl trimite la
Sfânta Vineri. Primește și de la această un frâu de argint, cu aceeași proprietate că și frâul de
aramă, apoi este trimis către Sfânta Duminică. Această îl ajută pe erou dându-i informațiile
aflate de această de la fiul ei, Soarele, apoi îi dăruiește și un frâu de aur la scuturarea căruia
sosește un cal de aur. Tot trei Sfinte apar și în basmul „ Zână zorilor”(I. Slavici), unde eroul
basmului pe nume Petru merge în căutarea Zânei zorilor. El ajunge în împărăția Sfintei
Miercuri, unde era atât de frig încât îngheța până și vițelul din pântecul vacii. Rezistă
ademenirilor unor oameni care stau la focuri și intrând în colibă Sfintei Miercuri capătă o
cutiuță pe care dacă o va deschide va află vești de unde vrea el. Merge apoi în împărăția
Sfintei Joi unde era foarte cald. Este din nou ademenit de niște fete frumoase care stau în apă,
dar el rezistă. Sfânta Joi îi făgăduiește la întoarcere ceva benefic pentru el și îl roagă să îi
transmită Sfintei Vineri urări de sănătate și de voie bună. Această îl primește cu greu la ea,
doar după ce eroul îi arată o coroniță de aur. Aflând că merge în căutarea Zânei Zorilor, îi
spune acestuia să îi aducă la întoarcere un urcior cu apă tinereții de la zână, reușind astfel să
scape de deochiul lumii ce îi aducea la fiecare sută de ani câte un creț pe față. În drumul sau îi
apar în cale frații săi care îl aruncă într-o fântână și îl ucid. Dar cele trei Sfinte își unesc
puterile și îl readuc la viață.
58 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrita, Editura Pergamon, 2006, p. 93-94
52

Există basme în care apare numai Sfânta Vineri. Unul dintre aceste basme este „ Fata
moșului” (P.Ispirescu) : ea are o cățelușa cu dinții de fier și cu măselele de oțel ce face
fărâme orice om rău îndrăznește a călca pământul acesteia. Fata moșului, gonită de mama
vitregă, merge în lume și intră slujnică la Sfânta Vineri. După ce face toate treburile așa cum
trebuie, și după ce îngrijește cu bunătate toate jivinele capătă o cutie plină de mărgăritare și
pietre nestemate. Când vine și față babei, ea da dovadă de lene și răutate și primește, spre
deosebire de față moșului, o lada plină de lighioane care o mănâncă atât pe ea cât și pe mama
ei. În basmul „Sfânta Vineri” de Fundescu, această procedează asemănător că și în basmul
anterior și are și aici cățelușa și jivinele: o fată harnică ce a slujit-o câteva luni, primește de la
această o lădiță cu nenumărate bogații, iar fata babei, care i-a opărit animalele a primit o ladă
mare din care au ieșit toate lighioanele fripte și au mâncat-o. În basmul „ Pipelcuță”(N. D.
Popescu), fata intră slujitoare la Sfânta Luni: este trimisă de la această la Sfânta Marți, apoi la
Sfânta Miercuri, de la această la Sfânta Joi, apoi la Sfânta Vineri de la care primește după un
an drept răsplată un tron; personajele din această categorie apar fie separat, fie împreună, dar
mereu acestea sfătuiesc și îndrumă personajele pozitive aflate în dificultate și pedepsesc pe
cele negative.
În aceeași grupa de personaje intră și simbolurile meteorologice și cronologice , care pot
intra uneori în grupa ajutoarelor, având pe lângă rolul de confidenți și rol de adjuvanti. Apar
foarte des în basm, pe lângă personajele cu numele ca și zilele săptămânii, și personificări ale
vânturilor. Întâlnim astfel personaje ca: Mama crivățului, Mama vântului turbat, Mama
vântului de primăvară, Crivățul, Vântul turbat, Vântul de primăvară, Vântoasele. Dafin și
Afin din basmul „ Zorilă Mireanu”(Stăncescu) merg în căutarea Chiralinei și apelează mai
întâi la ajutorul mamei crivățului. De frică a ceea ce le-ar putea face fiul ei celor doi, îi trimite
la sora să mai mică, mama vântului turbat. Sunt ascunși, pentru că nu cumva fiul ei să-i
omoare. În „Omul de piatră” de N. Filimon personajele, care sunt aceleași că și în basmul
anterior, apelează la mama vântului de primăvară, ascunzându-i pe cei doi sub aripa unei
păsări de aur și îl întreabă pe fiul ei cum ar putea cineva să o găsească cineva pe Chiralina. El
povestește mamei sale cum ar putea fi găsită într-o clipită, deși se află la distanță de zece ani
de ei, dar că dacă ar auzi cineva ce spune el în clipă aceea, ar deveni de piatră. Dafin a
adormit, de aceea numai Afin aude vorbele. Există numeroase variante ale acestui basm,
diferențele fiind la nivel de detaliu. În basmul „ Zână Zorilor”(Slavici), apar și vântoasele;
intrat în țara Sfintei Vineri, Petru vede „o mulțime de năluci ce se goneau pe din dreapta, din
stânga, pe dinaintea și pe dindosul lui”59. Acestea erau fiicele vântoaselor. În ceea ce
privește simbolurile cronologice, menționăm aici pe Serila, Mezila și Zorilă. Aceste personaje
sunt personificările momentelor zilei, respectiv ale serii, miezului de noapte și zorilor.
”Balaurul cel cu șapte capete ”(P. Ispirescu) înfățișează un viteaz care după ce omoară un
59 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrita, Editura Pergamon, 2006, p. 59
53

balaur, dorește să încetinească trecerea timpului, de aceea, atunci când îl întâlnește pe
Murgilă, îl oprește și îl ține de vorba că să îl întârzie; păcălește apoi pe Miazănoapte(care e
femeie), și o leagă de un copac, iar cu Mezila procedează asemănător. După ce își
îndeplinește scopul, eliberează cele trei personaje. În „ Zorilă Mireanu”(Stăncescu), o
văduvă naște trei băieți pe care îi numește în funcție de momentul nașterii fiecăruia. Cei trei
băieți plecau la vânătoare și se întorceau acasă, fiecare după cum îi era numele: Decuseară
venea în momentul înserării, Miez-de-noapte la miezul nopții, iar Zorilă la răsăritul soarelui.
Din această cauza cei trei nu se întâlneau niciodată. Un împărat ce avea trei fiice, rămas fără
ele deoarece i-au fost răpite de niște zmei, apelează la mama celor trei pentru a-i aduce fiicele
înapoi. Mama băieților însă nu știa cum să îi aducă pe toți trei deodată acasă, pentru a se
întâlni și a pleca împreună în ajutorul împăratului. Apelând la un șiretlic, văduva îi adoarme
pe cei trei și astfel, când se trezesc reușesc să se cunoască. Pornesc toți trei la drum și
inceraca pe rând să salveze fetele împăratului. Decuseara și Miez-de-noapte nu reușesc, de
aceea încearcă Zorilă. Din invidie, cei doi îi întind o capcană lui Zorilă, dar acesta scapă cu
bine și salvează și fetele. Singura pedeapsă a celor doi frați invidioși a fost izgonirea de acasă.
Asemănător este basmul „ Serilă, Mezilă și Zorilă”( Catană), unde un alt împărat rămâne fără
cele trei fiice ale sale, care sunt răpite de niște zmei. Acesta află de o babă care are trei fii ce
l-ar putea ajută. La rugămintea împăratului, baba îi adoarme pe băieții săi, pe nume Serilă,
Mezilă și Zorilă, și când se trezesc află unul de celălalt; cei trei frați se susțin unul pe altul și
reușesc împreună să salveze fetele împăratului. Basmul se încheie cu o triplă nuntă, a celor
trei băieți cu fetele împăratului, iar Zorilă, ajuns împărat în locul împăratului cu cele trei fete,
îi ia și pe frații săi la curte pe lângă el. „ Uneori devin confidenți ai eroului chiar Gheonoaia,
Mumă Zmeului ori alte monstruozități, altminteri din sfera opozanților. ”60
2.2.5 Adjuvanții
Au un rol deosebit în basm, astfel eroul, prin natură sa generoasă și blândă, face bine pentru
oricine are nevoie, căpătând ajutoare de nădejde necesare în călătoriile pe care le
întreprinde. În urmă faptelor sale, el este răsplătit cu diverse daruri, fără de care eroul nu ar
reuși să treacă peste toate obstacolele întâmpinate; se încadrează diverse păsări și animale,
ființe ciudate, abstracții cosmice însuflețite, obiecte și lucruri . 61 Unele personaje trec din
sfera confidenților în cea a adjuvanților. Unul dintre aceste personaje este calul năzdrăvan.
Pe lângă sfaturile mereu utile pe care le da eroului, el ajută în mod practic eroul să treacă
peste toate greutățile, să depășească toate probele de curaj la care este supus. Acesta își riscă
până și viață pentru stăpânul sau, dorind să îl protejese pe acesta cu orice preț. În schimbul
bunătății arătate de erou sau eroina față de calul plin de bube și flamand, acesta se pune în
60 Vrabie Gheorghe, Structura poetica a basmului, Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, 1975, pag. 5461 Vrabie Gheorghe, Structura poetica a basmului, Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, 1975, pag. 57
54

slujba stăpânului, dăruindu-i de multe ori obiecte miraculoase care să îl scape de primejdii.
În basmul „Ileana Simziana”(P. Ispirescu), față-voinic primește de la calul sau o gresie și o
piatră ce se transformă într-un munte de piatră. Ea scapă astfel de urmăritorul cu gânduri
negre. Tot datorită calului scapă și Făt-Frumos din basmul „ Spaima Zmeilor”(Fundescu) de
zmeul supărat. El scoate din urechea armăsarului o bucată de săpun, o perie și o gresie. În
basme, obiectele primite de erou de la calul năzdrăvan sunt nenumărate. Calul îl ajută pe
voinic și atunci când e vorba că acesta să se deplaseze într-un timp foarte scurt pe o distanță
foarte mare. Problema deplasării vertiginoase se rezolva fără nici o problema tot cu ajutorul
calului credincios. Întrucât el e înaripat, și are și puteri supranaturale în acest sens,
deplasarea se produce exact cum dorește eroul. Uneori vitejia calului da impresia de
substituire a eroului cu acesta, el neputând face nimic fără ajutorul armăsarului. Când eroul
e în pericol, el vine imediat în ajutorul stăpânului. Fie că îl ajută prin sfaturi, ori îl ajută la
doborârea adversarului, rolul sau este clar necesar.
Alte animale cu rol de adjuvant sunt boul năzdrăvan, bivolul năzdrăvan sau vacă ce posedă
puteri supranaturale. Un băiețel care învață să tragă cu arcul, nu observă unde a căzut
săgeata și de aceea, împreună cu unul din cei mai buni cai, merge în căutarea acesteia.
Găsind-o înfiptă în pământ, încearcă să o smulgă, dar face o gaură în pământ. Acolo se află
un bou pe spatele căruia era un bilet ce zicea că cel ce va lua boul, va fi răsplătit prin redarea
vieții de către acesta ori de câte ori era nevoie. Băiatul ia boul și merge cu el la oraș. Acolo
este ucis de un țigan, și este aruncat de acesta într-o fântână. Boul merge la fântână, găsește
băiatul tăiat bucățele și îl învie așa cum a făgăduit și îl transformă într-un frumos cal cu
stema în frunte. (Fundescu, ” Balaurul cu douăsprezece capete”) Dan, căsătorit cu o față de
împărat este ucis de ibovnicul acesteia. Tatăl băiatului trimite doi bivoli albi în căutarea lui,
iar aceștia, găsindu-l, îl dezgroapă și îl învie. După aceea bivolii se prefac în doi bătrâni și îl
transformă pe Dan într-un armăsar. Merg cei trei la o petrecere organizată în palatul socrului
lui Dan și acolo ibovnicul, văzând așa un armăsar de frumos, îl cumpără. Astfel Dan se
răzbună pe ibovnic pentru fapta ce a făcut. (D. Stăncescu, ” Dan și bivolii ai albi ”) Alteori
boul năzdrăvan este înlocuit de o vacă ce posedă puteri supranaturale.Ca în basmul „ Vaca
neagră”(Catană): la o șezătoare niște fete trebuie să istorisească fiecare câte ceva. Cea care
nu va povești nimic va aruncă asupra propriei mame un blestem că această să se transforme
într-o vacă neagră. Una din fete nu povestește nimic și astfel, mama ei devine o vacă neagră.
Tatăl ei, neștiind nimic, se recăsătorește cu o femeie rea ce avea și trei fete. Această ținea la
fetele ei că la ochii din cap, numai pe față bărbatului ei o ocară mereu și o punea mereu la
treburi aproape imposibil de realizat.
Trimisă cu vacă la păscut, ea are că sarcina să toarcă patru caiere de lână. Vacă, văzând așa
răutate, îi spune fetei să stea liniștită și toarce ea în locul fetei lână. În zilele următoare față
55

primește de la mama vitregă tot mai multe caiere de tors, dar observând că ceva nu e în
regulă, femeia trimite pe rând cele trei fete ale sale să afle ce se întâmplă. Numai cea mică a
dezlegat misterul, iar mama vitregă l-a pus pe tatăl fetei să taie vacă. Între timp vacă i-a spus
fetei să păstreze cornul drept, că o va salva din toate greutățile. Așa a și făcut, și de atunci
înainte la orice sarcina grea primea de la mama vitregă, față găsea rezolvarea în cornul vacii.
Tot datorită cornului, față a făcut rost de niște haine frumoase și astfel a cucerit un fiu de
împărat. Personajul oropsit de mașteră poate fi și un băiat, așa cum se întâmplă în basmul
„Bou-bălănel”(T. Pamfilie). Acesta este ajutat de vițelul primit de la nasul sau, care se
dovedetse a fi mai târziu un bou fermecat. Tot un bou se sacrifică, exact că și calul
năzdrăvan, pentru Pipăruș din basmul „ Pipăruș Patru și Florea Înflorit ”. Fiind urmărit de
niște lupi răi, băiatul aruncă un pieptene înaintea lor, care se transformă într-un bou. Astfel
animalele sar asupra boului și Pipăruș scapă în viață.
Tot în categoria adjuvanților intră și monstruozitățile găsite întâmplător de erou .
Rugându-se de el să le permită să-i fie tovarăși, aceștia ajung să fie de nedespărțit. Fără ei,
voinicul nu ar putea să treacă peste obstacolele ivite în cale. Unul dintre aceste personaje
este Strâmbă-Lemne, un uriaș cu puteri supranaturale, ce apare frecvent în basmele
românești. În basmul „ Cei trei frați de cruce ”(Fundescu), Strâmbă-Lemne îi cauzează
nemulțumire lui Vișin, eroul basmului, iar când este aproape ucis de acesta cere milă și se
prinde a-i fi frate de cruce voinicului; apare un uriaș, Fărâmă-Piatră, care pus în aceeași
situație, cere și el cruțare și se înfrățește cu cei doi; găsind trei zâne, eroul le dă pe două
dintre ele de soție celor doi uriași. Spre deosebire de alte basme, unde uriașii sunt de mare
ajutor eroului, aici cei doi uriași nu fac mai nimic în favoarea voinicului, ba chiar sunt în
stare să îl ucidă. Un scenariu asemănător întâlnim și în basmul „ Agheran Viteazul ”(Frâncu
și Candrea), numai că aici sunt trei uriași care se prind frați de cruce cu Agheran, iar când
voinicul găsește patru zane și da trei dintre ele celor trei uriași, aceștia de invidie că cea mai
frumoasă zână e a lui Agheran vor deasemenea să îl omoare. În final , Cârna-Lemne,
Sfarmă-Petri și Bate-munți-n-capete își primesc pedeapsa de la Agheran, care îi ucide pentru
trădarea lor. Aceeași răsplată pentru cruțarea vieții, o primește și Fiul oii din basmul cu acesi
nume. El întâlnește mai întâi un uriaș atât de puternic încât „ Fagii și brazii cei mai obli și
mai groși îi strâmbă de-i făcea ganji ”62 Luptându-se cu acesta, câștigă și îi cruța viața în
urmă rugăminții uriașului. Cei doi devin frați de cruce. Pornind împreună la drum îl
întâlnesc pe Sfarmă-Piatră 63, urmând lupta dintre voinic și acesta. Câștigă din nou Fiul oii și
se leagă frate și cu acesta. Aflându-se pe un munte, cei trei nu se pot ține pe picioare întrucât
muntele se clatină sub ei. Află că de fapt un uriaș pe nume Scutură-munți provoca asta. Se
62 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrița, Editura Pergamon, 2006, p. 44
63 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrița, Editura Pergamon, 2006, p. 44
56

lupta și cu el și câștigând bătălia, îl face frate de cruce, urmând a-l însoți pe erou peste tot
unde va merge. Și aici uriașii îl trădează pe voinic, când trag sforile și îl lasă pe tărâmul
celălalt: consecințele pentru uriașii trădători nu sunt atât de grave că și în celelelte basme
menționate anterior. Într-un alt basm un băiat orfan, căutând un lemn cu care să se apere,
constată că toate erau strâmbe. Mirându-se de așa ceva, da de un om urat și pocit pe nume
Strâmbă-Lemne. Fără a se lupta de această dată, cei doi se fac frați de cruce. În ziua
următoare eroul da peste „un om gălbinicios, cu părul roșcat și cu barbă ascuțită, ieșind din
izvor. ”Se face frate de curce și cu acesta. Urmează apoi o namilă de om care sfărâma toate
pietrele ce le găsea în cale. Se prinde în frăție și acesta cu eroul și pornesc toți patru la drum.
Dorind să salveze o față din captivitatea unui zmeu, eroul da dovadă de vitejie când coboară
pe tărâmul celălalt, în timp ce însoțitorii săi se prefac a se înăbuși pentru a-și ascunde
lașitatea. După ce față a fost salvată, le revine uriașilor sarcina de a o trage în sus de pe
celălalt tărâm. Când vine însă rândul băiatului să fie tras în sus, el pune un pietroi în locul
sau pentru a testa sinceritatea și bunele intenții ale uriașilor. Aceștia dau drumul bolovanului
și pornesc mândri spre palatul fetei pretinzând că ei au fost curajoșii salvatori. În cele din
urmă împăratul află adevărul și îi pedepsește pe uriașii mincinoși tăindu-le capetele(N. D.
Popescu, ”Omul de pe tărâmul celălalt ”).
Diferiți de acești uriași care se prind frați de cruce cu eroul numai pentru a le fi cruțată viață,
trădându-l cu prima ocazie, sunt uriașii leagă frăție cu eroul, rămânându-i credincioși în
orice situație. Nu își trădează prietenul, la greu îi rămân aproape și îl ajută să iasă din toate
greutățile. Incluși în această categorie sunt: Setilă, Flămânzilă, Gerilă, Ochilă, Păsări-Lați-
Lungilă,etc.. Prezenți în basmul „ Povestea lui Harap-Alb” al lui Ion Creangă, acești uriași
reprezintă întruchiparea unor fenomene meteorologice, nevoi umane, în personaje de basm.
Astfel că Setilă întruchipează setea, Flămânzilă întruchipează foamea, Gerilă-gerul, Ochilă-
văzul, iar Păsări-Lați-Lungila-distanță. Uriașii sunt prezentați în basm că niște humulesteni,
cu limbaj specific. Gerilă apare că „o dihanie de om” , Flămânzilă că „o namilă de om”,
Setilă e „prăpădenia apelor” , Ochilă „o schimonositură de om”, ”frate cu Orbilă”, ”var
primare cu Chiorila”, ”nepot de sora lui Pandila” , iar Păsări-Lați-Lungila e „altă
bâzdâganie și mai și” , ”fiul săgetătorului și nepotul arcașului, brâul pământului și scară
ceriului”. 64 Ajuns fără voie slugă Spânului cel rău, Harap-Alb e trimis de acesta la
Împăratul Roș pentru a-i aduce față de soție. În plus, îi este furată identitatea, el fiind
prezentat Împăratului Verde ca slugă, iar Spânul prezentându-se drept nepotul Împăratului
Verde. În drumul spre curtea Împăratului Roș, Harap-Alb își face numeroși prieteni printre
care și cei cinci uriași. Aceștia îl ajută pe Harap-Alb să depășească toate probele impuse de
împărat, probe ce nu puteau fi trecute sub nici o formă de un om obișnuit. Gerilă îl scapă pe
64 Apetrei Dorina, Stoleriu Eugenia, Algoritmul lecturii unui text(literar si nonliterar) , Iași, Editura Petrodava,
2005, p. 151
57

Harap-Alb și pe ceilalți patru uriași de la pierzare când răcește camera încinsă, pregătită
special de împărat pentru a-i ucide pe toți și pentru a nu mai fi nevoit să-și dea față pe mâna
lor:”Atunci credinciosul împăratului se duce repede și da foc casei celei de aramă pe
dedesubt, cu 24 de stânjeni de lemne, de se face casă roșie cum e jăraticul. Apoi, cum
inserează, vine și poftește pe oaspeți la culcare. Atunci credinciosul împăratului se duce
repede și da foc casei celei de aramă pe dedesubt, cu 24 de stânjeni de lemne, de se face
casă roșie cum e jăraticul. Apoi, cum inserează, vine și poftește pe oaspeți la culcare. […]
Și odată pornesc ei, teleap, teleap, teleap! Și, cum ajung în dreptul ușii, se opresc puțin.
Atunci Gerilă suflă de trei ori cu buzișoarele sale cele iscusite și casă rămâne nici fierbinte,
nici rece, cum e mai bine de dormit într-însa”65 Mai apoi, pus în față altei probe, Harap-
Alb e ajutat de Flămânzilă și Setilă :” În sfârșit, nu trece mult la mijloc, și numai iaca li se
aduc 12 harabale cu pâine, 12 ialovite fripte și 12 buți pline cu vin de cel hrănit, de care,
cum bei câte oleacă, pe loc ți se taie picioarele, îți sclipesc ochii în cap, ți se încleie limba
în gură și începi a bolborosi turcește, fără să știi bechiu măcar. […] Atunci Harap-Alb,
Gerilă, Ochilă și Păsări-Lați-Lungila se pun ei de ospătează și beau cât le trebuie. Dar ce
are a face? parcă nici nu se cunoștea de unde au mâncat și au băut; că doar mâncare și
băutură era acolo, nu saga; da, că la o împărăție. […] Și atunci unde nu începe Flămânzilă
a cărăbăni deodată în gură câte o haraba de pâine și câte o ialovita întreagă, și repede mi
ți le-a înfulecat și le-a forfecat, de parcă n-au mai fost. Iară Setilă, dând fundurile afară la
câte o bute, horp! ți-o sugea dintr-o singură sorbitură; și, repede-repede, mi ți le-a supt pe
toate de-a rândul, de n-a mai rămas nici măcar picătură de vin pe doage ” Vine și rândul lui
Ochilă și al lui Păsări-Lați-Lungila. Aceștia îl ajută pe erou în ultima să proba, aceea de a
păzi față de împărat o noapte. Această, prefăcută în păsărică, își ia zborul, dar cei doi uriași
îi vin de hac:” Și, când pe aproape de miezul nopții, față împăratului se preface într-o
păsărică și zboară nevăzută printre cinci străji. Dar când ajunge pe la străjerul Ochilă, el,
sireicanul, mi ți-o vede și da de știre lui Păsărilă[…]Și odată mi ți-o înșfacă ei, unul de-o
mâna și altul de cealaltă și hai! hai, hai! în zori de ziua ajung la palat și, trecând cu dansa
printre străji, o silesc să între în odaia ei, tot cum a ieșit . ”Astfel, eroul reușește să capete
față de la Împăratul Roș, și să se întoarcă la Șpan cu sarcina îndeplinită. Pe tot parcursul
basmului, uriașii folosesc un limbaj specific țărănesc humulestean, plin de umor și ironie, ei
dând dovadă de multă istețime și disimulare:” — Nu știm ce fel de împărat e acesta, de ne
lasă fără scânteie de foc în vatra, să degerăm aicea. . . Așa sărăcie de lemne nu s-a văzut
nici la bordeiul cel mai sărăcăcios. Vai de noi și de noi, că ne-a înghețat limba în gură și
măduva în ciolane de frig! ”.
65 http://ro. wikisource. org/wiki/Povestea_lui_Harap-Alb
58

Acești vrednici și credincioși uriași apar și în alte basme, fiind de mare ajutor eroului. Unul
din aceste basme este și “ Țugulea”( P. Ispirescu). Eroul, trimis de împărat să aducă pe față
Stririlor, întâlnește în drumul său pe Flămânzilă, Gerilă și apoi pe Ochilă. Se înfrățește cu ei,
și reușește să facă munci grele cu ajutorul lor. Un alt basm în care apar astfel de personaje
este basmul “Împăratul Roșu și Împăratul Verde ”(G. Catană). Aici Petru, eroul basmului,
se face frate de cruce cu Flămânzilă, Sacila, Fugilă și Pocnilă. Cei trei îl ajută pe Erou să
treacă toate probele grele la care este supus de către Împăratul Roșu: să mănânce mult, să
bea mult, să aducă apă vie și apă moartă, să doarmă într-o casă înroșită. 66 Iată că toți acești
uriași sunt ”găsiți ca din întâmplare. Rugându-se să-i ia de tovarăși, ei devin la un moment
dat motivul central al subiectului. Fără ei, cel supus la încercări n-ar putea face nimic.”67
Pe lângă aceste personaje, mai există și altele care îi sunt de ajutor eroului, unele
din interes, altele din recunoștință. Acestea fac parte de asta dată din lumea animalelor, însă
posedă puteri supranaturale și au capacitatea de a vorbi, fiindu-i utile eroului în momentele
de maximă primejdie a sa. O prima categorie a necuvântătoarelor adjuvante ar fi cea a
păsărilor. Fie că este vorba de păsări că vulturul sau corbul, ori de un cocoș, eroul poate avea
mereu nădejdea că va izbuti în momentele dificile. În basmul “ Țugulea, fiul unchiașului și
al mătușei”(P. Ispirescu), eroul cruța viață unui vultur, care îi făgăduiește:” mult bine ți-oi
prinde când vei fi în nevoie și te vei gândi la mine ”. 68 Atunci când Tugulea e ucis de frații
săi, rămându-i un strop de viață, se gândește la vulturul cruțat, și la un urs pe care l-a lăsat în
viață, iar aceștia vin imediat în ajutorul lui, redându-i viață. Tot vulturul îi este de mare
ajutor eroului din “ Povestea lui Pantilie ”(Catană), în urmă gestului lui Pantilie de a lega cu
o cârpă piciorul vulturului împușcat. Cu ajutorul acelei pene, eroul capătă o căruță cu boi,
două vaci, casă, slugi și multe altele. O altă pasăre din grupa adjuvanților este corbul. Fiind
căutător de stârvuri, da în basmul “ Prâslea cel voinic și merele de aur ”(P. Ispirescu) peste
voinic și un zmeu care se lupta fiind copleșiți de oboseală. Zmeul promite trupul lui Prâslea
dacă îl va ajută pe el, iar Prâslea promite trei stârvuri, nu unul. Auzind acestea, corbul ajută
pe Prâslea să ucidă zmeul; aici corbul a ajutat eroul din interes și nu din recunoștință. La fel
se întâmplă și în basmul “ Greuceanu”(P. Ispirescu): văzând lupta dintre zmeu și erou, un
corb începe să dea târcoale în speranța unei mese. Zmeul cere corbului să-i aducă niște apă
în cioc în schimbul trupurilor eroului și al calului sau. Greuceanu promite însă trei stârvuri
de zmeu și trei de cal, atrăgând corbul care bineînțeles că îl ajută pe erou. Un alt corb, cere
îndurare lui Aleodor-Împărat din basmul cu același nume al lui P. Ispirescu, având aripa
ruptă. Eroul îl cruța și este transformat de pasăre în pui de corb, apoi este luat într-un stol
care se urcă până la vântul turbat. Scapă astfel de față lui Verdeș-Împărat. Uneori, eroul este
66 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrita, Editura Pergamon, 2006, p. 4667 Vrabie Gheorghe, Structura poetica a basmului, Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste
Romania, 1975, pag. 5968 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrita, Editura Pergamon, 2006, p. 104
59

ajutat chiar de împărăteasa păsărilor, în urmă unui act de binefacere pentru una din păsările
împărăției. Așa se întâmplă în basmul “ Ion Buzdugan”(Fundescu), unde eroul salvează unul
din puii împărătesei păsărilor din calea zmeului cu douăzeci și patru de aripi. Drept răsplată,
eroului i se oferă orice bogăție dorește. El însă se mulțumește cu simplă răsplată de la
imparateaza păsărilor de a află unde se află Cetatea de aer, loc în care a fugit zână cu care s-
a cununat.
O altă pasăre, de această dată una de curte, este cocoșul. El are rolul de a demasca
răufăcătorii sau de a aduce numeroase bogații stăpânilor. În “ Vaca neagră”(Catană), cocoșul
ajută un fecior de împărat să-și găsească sortită ascunsă cu răutate de mașteră în podul casei,
după coș: ”-Fârtate împărate, față moșului e în pod după obod, t-o spune un cocoș că e
după coș!”69 Într-un alt basm, cocoșul, gonit de moșneag din cauza babei, face isprăvi
incredibil de mari. El cânta cucurigu la geamul împăratului spunându-i să-i dea ceva să ducă
moșneagului că de nu va fi bătut. Împăratul, satul de cântatul cocoșului, pune un slujitor să-l
arunce în lac. Cocoșul însă înghite toată apă, apoi când merge din nou la împărat este
aruncat într-un cuptor înroșit. Varsă apă din lac, stinge focul din cuptor, apoi merge în
găinărie unde înghite toate păsările. Este din nou prins și aruncat în pivniță cu bani. El
înghite toți gălbenii și pleacă mândru spre moșneag. Ajuns în curte, varsă toate bogățiile și îl
face pe moșneag bogat. (Stăncescu, ” Cocoșul moșului”) ca în varianta lui Ion Creangă,
”Punguță cu doi bani”.
Sunt prezente și împărățiile viețuitoarelor de apă: împărăția peștilor, a broaștelor, a racilor.
Un fiu de pescar eliberează din năvod pe împăratul peștilor, care îi promite că îi va face mult
bine în schimbul libertății sale. Feciorul eliberează peștele, însă este bătut de tatăl sau și
hotărăște să plece în lume. Trece prin numeroase primejdii, însă e ajutat de împăratul
peștilor care își respectă promisiunea. (D.Stăncescu, ” Împăratul peștilor ”); aceeași
promisiune o primește și Ionică Făt-Frumos de la peștele găsit pe țărmul marii. În schimbul
vieții, împăratul peștilor îi spune:” Voinice, voinice, oprește-te sin u da!Ci mai bine du-te și
taie cu paloșul o prăjină din copacul acela și mă rostogolește cu ea în valurile marii, că ți-
oi prinde și eu bine când va fi mai rău de ține . ”(Miron Pompiliu, ” Ileana Cosânzeana ”).
Mai rar întâlnită este țară broaștelor. Prin ea trec feciorul Împăratului Roșu și față-fecior.
(“Din fată-fecior”)
Făt-Frumos din lacrimă, din basmul cu același nume scris de Mihai Eminescu, dă peste
împăratul racilor care zace ars de soare, aruncându-l în apă și în schimbul bunătății lui
primește ajutor în căutarea celor șapte iepe ale babei.
Urmează împărăția șoarecilor, a sobolilor, a ramelor, împărăția furnicilor. Un șoricel scăpat
din mâna unor copii, o ajută pe Furga-Murgă să recapete mărgeaua fermecată. (G. Catană,
”Povestea lui Furga-Murgă ”) Pipăruș Patru și Florea Înflorit sunt avertizați de un șoricel
69 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrita, Editura Pergamon, 2006, p. 121
60

să plece din casă Mamei-Pădurii, căci această s-a urcat în pod nu că să le aducă slănină, ci
să-și ascută dintîi să-i mănânce. (“ Pipăruș Patru și Florea Înflorit ”)Eroul din “Povestea
lui Pahon” trece prin țară sobolilor, Lia din povestea “ Limir-împărat”(I.Slavici) ajută o
cârtița orbită de lumina soarelui să-și găsească puii, iar pe o ramă o salvează din arșița
soarelui acoperind-o cu pământ. În schimbul bunătății ei, cârtitele și ramele o ajută pe Lia la
nevoie.
Fiarele pădurii sunt și ele la fel de folositoare eroului. Ursul, lupul, vulpea, leul, cerbul și
multe alte animale vin cu recunoștință în ajutorul celui care le face bine. Eroul din
“Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei ”(P. Ispirescu) cruța viață unui urs rănit, ba chiar îi
pansează laba și acesta se prinde frate de cruce cu flăcăul; atunci când Țugulea e ucis și
făcut bucăți de frații săi, ursul împreună cu un vultul îi redau viață. Într-un alt basm ursul
ajutat de un băiat, îi dăruiește drept recompense acestuia un pui de-al sau. Puiul ursului,
împreună cu alți pui îl scapă de la moarte pe băiat, el fiind în pericolul de a fi mâncat de un
zmeu. (Fundescu, ” N-aude, N-avede”) ; și lupul apare ca adjuvant al eroului, ca în basmul
“Campan verde și frumos ” (Al. Antemireanu), eroul cruță viață unui lup ce avea piciorul
rupt. În schimb lupul îl ajută pe Campan să prindă iapă babei prefăcută în mioara. Într-un alt
basm, lupul, ajutat cu hrană de un flăcău, îl răsplătește pe acesta ajutându-l să găsească hoțul
merelor și redându-i mai apoi viață70. Vulpea apare în basm în general metamorfozat, ca în
basmul “Pasărea măiastră ”(P.Ispirescu), un vulpoi întâlnește într-un codru pe rând trei
feciori. Rugându-l să lege ogarul și să îi dea puțină hrană, primii doi nu vor să facă ce au
fost rugați și din cauza asta sunt împietriți de vulpoi împreună cu ogarii și caii lor. Feciorul
cel mic însă, da dovadă de milostenie și leagă ogarul, dându-i să mănânce și să bea. Atunci
vulpoiul se și preface într-un fecior și povestește cum a fost blestemat să fie vulpoi până i se
va face cuiva milă de el. Un leu dăruiește voinicului dintr-un alt basm un frâu fermecat, cu
ajutorul căruia poate capătă tot ce-și dorește.71 În basmul “Tudorel” al lui T. Pamfilie, un
fecior orbit de propriul lui tată e aruncat într-o groapă cu doi lei. Aceștia nu îi fac nimic
orbului, ba dimpotrivă, unul îi dăruiește viață și celălalt graiul păsărilor. Este dus apoi de o
păsărică la o apă reușind să-și recapete vederea.
Pe lângă animalele sălbatice, mai există și animale domestice care deși nu trăiesc
în împărații proprii au puteri miraculoase alături de câinele și motanul. Pahon scapă un câine
din mâinile unor copii și îl crește. Apoi, când acesta are nevoie de ajutor, câinele îl ajută să
treacă de țară șerpilor, a sobolilor, iar mai apoi îl trece marea înot în căutarea nevestei fugite
cu un arap. (“Povestea lui Pahon ”) : O față are și ea o cățelușa năzdrăvana de la care află
70 Șăineanu, Lazăr, Basmele române în comparațiune cu legendele antice clasice și în legătura cu basmele
popoarelor învecinate și ale altor popoare romanice , București, Editura Minerva, 1978 , p. 433-43471
61

tot ce pune la cale tatăl ei.72 În basmul “Lupul cu cap de fier ”, voinicul capătă trei câini
mari albi: Vede-bine de la Sfânta Miercuri, Aude-bine de la Sfânta Vineri și Ușor-ca vântul
greu că pământul de la Sfânta Duminică. Aceștia îl ajută pe erou să scape de lupul cu cap de
fier. Motanul are rol de adjuvant alături de câine în basmul “ Povestea lui Pahon ”: acesta a
fost scăpat din mâinile copiilor de către erou, iar că răsplată îl scapă de primejdie în țară
șoarecilor.Alături de câine, recuperează mărgică fermecată din mâinile arapului. În basmul
“Cotoșman năzdrăvan ”(Petre Ispirescu) inspirat după “Le chat botte”(“Motanul încălțat”)
doi oameni înfiază un motan; după ce li se naște un copil, motanul devine prietenul cel mai
bun al său. La moartea părinților, băiatului îi rămâne motanul care, având capacitatea de a
vorbi, îl îmbărbătează tot timpul în momentele dificile. Apoi, venind vremea că flăcăul să se
însoare, este sfătuit de motan să își schimbe numele în Matahuz-împărat. Datorită istețimii
motanului, flăcăul învinge niște zmei, apoi pretinde că este împărat și că palatul al zmeilor
este de fapt palatul lui. Toate acestea pentru a capătă de soție pe față unui boier, ceea ce și
reușește. Există încă multe altele cărora eroul le face un bine și primește în schimb de la ele
fie suport moral, fie obiecte miraculoase, fie sacrificii supreme. Toate acestea sar în
“ajutorul celui care are de trecut o grea încercare, lui nerămânându-i să facă altceva decât
să se supună lor.”73
2.2. 6 Opozanții
Această grupa cuprinde “ toată gama de personaje ce se ridică împotriva eroilor și
actanților: ”Zmeii, balaurii, frații perfizi(dacă vor să-l concureze pe erou), falșii eroi în
general, mamele viclene. Grație prezenței extrem de active a opozanților, basmul poate fi
definit ca o narațiune prin excelență conflictuală;dar nu numai vigoarea opozanților
impresionează aici, ci și permanentă lor substituire, căci regulă basmului pretinde că,
îndată ce eroul a depășit un obstacol, un altul să se arate la orizont. ”74 Cu cât eroii sunt mai
puternici, cu atât opozanții devin mai ingenioși, vicleni și perfizi în lupta cu aceștia. Fiecare
are modalitățile sale de lupta, are armele sale.
Zmeii se deosebesc de oameni printr-o înfățișare îngrozitoare și prin gigantism. Trăiesc
organizați în familie, că și oamenii, dar familia lor este supusă unei ierarhii: zmeii mai tineri
au mai puțină putere în cadrul familiei decât zmeii maturi. Aproape întotdeauna mama
zmeilor îi are în subordine atât pe ei cât și pe zmeoaicele cele tinere. Întotdeauna își anunță
sosirea acasă cu un buzdugan sau bici iar mijlocul prin care se apară sau prin care atacă este
în general metamorfoza. Deși au o forță fizică supraomenească, când se află în pericolul de a
72 Șăineanu, Lazăr, Basmele române în comparațiune cu legendele antice clasice și în legătura cu basmele
popoarelor învecinate și ale altor popoare romanice , București, Editura Minerva, 1978 , p. 53573 Vrabie Gheorghe, Structura poetica a basmului, Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste
Romania, 1975, pag. 5774 Florica Bodistean, Literatura pentru copii si tineret dincolo de “story”, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de
Știință, 2007, pag. 28
62

fi înfrânți de erou, dau dovadă de o lașitate ieșită din comun. În ciuda comportamentului
tiranic de care dau dovadă, zmeii aspiră la împerecherea cu o față de om, purtându-se cu
această galant și grijuliu; în basm zmeul practică hoția ca în basmul “ Prâslea cel voinic și
merele de aur”(P. Ispirescu): zmeul fură merele de aur din grădina împăratului, mere foarte
râvnite. Din cauză că paznicii nu reușeau să depisteze hoțul împăratul își pune pe rând cei
trei fii ai săi de pază. Fiul cel mare și cel mijlociu adorm imediat după miezul nopții
nereușind să îndeplinească dorința tatălui. Fiul cel mic biruie somnolența, trăgând trei săgeți
nimerește zmeul. Îl urmărește pe tărâmul celălalt unde ajunge la un palat din aramă. Aici
întâlnește o față care îi explică lui Prâslea că se află pe tărâmul a trei zmei și că motivul
pentru care unul dintre aceștia fură merele de aur este acela că dorește să îndeplinească
dorința uneia dintre fetele răpite de ei. Se observă și în acest basm grijă deosebită a zmeilor
față de fetele pe care doresc să le ia de soție. Tot un zmeu fură și pe fata împăratului din
basmul “Făt-Frumos cu carâta de sticlă ” de Petre Ispirescu. Fiind întrebat de Făt-Frumos
din ce cauza e trist, împăratul îi spune că “un spurcat de zmeu mi-a furat față și nu pot d ace
mâna de urmă ei, deloc, deloc. ”75 Povestește vionicului cum i-au murit fiii plecați în
căutarea fetei, cum soția lui s-a prăpădit de dorul ei și cum și el nu mai poate de dorul fetei.
Auzind toate acestea, Făt-Frumos pornește în căutarea fetei de împărat pe care o și găsește
închisă în palatal de sticlă al unui zmeu. Stă acolo la panda timp de trei zile și aflând că
zmeul și mama lui, face tot posibilul și eliberează în cele din urmă față. Un alt zmeu fură în
fiecare seară câte trei oi de la stana, iar mama lui îl așteaptă cu câte trei găleți de apă
clocotită să le opărească. (“ Stan Bolovan”) În basmul “Măr și Păr” un zmeu bea toată apă
păcurarilor și le mănâncă și oile. Pe lângă furtul de fete și de bunuri materiale, cel mai grav
furt înfăptuit de zmei este furtul soarelui și al lunii de pe cer. Așa se întâmplă în
“Greuceanu”(P. Ispirescu), unde Împăratul-Roșu e ”foarte mâhnit că în zilele lui niște zmei
furaseră soarele și luna de pre cer ” . 76 Când zmeii nu fură singuri pun pe alții să facă treaba
în locul lor. În “Poveste țărănească” de Petre Ispirescu șapte zmei pun pe un voinic să fure
față unui împărat care stă descuiată numai o zi din an, și atunci păzită de un cocoș la o ușa și
de un clopoțel la altă. V oinicul reușește să ucidă șase din zmei, iar al șaptelea îi fură mirează
și se înalta cu ea la cer făcându-se nevăzut.
Portretul fizic al zmeului este foarte vag descris în bame, autorul neinsistand
asupra înfățișării sale. Se știe despre el doar că e un uriaș cu putere fizică foarte mare. El
reușește de cele mai multe ori să treacă peste obstacolele puse în calea să de erou. Uneori el
prezintă mai multe capete, de obicei trei, care conțin parcă fiecare câte o cantitate de viață în
ele. Astfel că abia atunci când eroul taie și cel de-al treilea cap, zmeul moare. În unele basme
zmeul e prezentat că având înfățișare, anatomie și chiar obiceiuri și îndeletniciri specific
75 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrița, Editura Pergamon, 2006, p. 1076 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrița, Editura Pergamon, 2006, p. 12
63

umane. Zmeul din basmul “ Cei trei frați și zmeul ” de N. D. Popescu este un moșier,
posesor de câmpuri cu orz. Trei frați îi cosesc orzul verde, fără învioala zmeului; se
pornește o furtună îngrozitoare, iar cei trei sunt nevoiți să se adăpostească. Vine și zmeul,
dar nu își manifestă furia ci îi poftește pe cei trei în casă lui spre a mânca și bea . ”Ei făceau
pași că oamenii, iar zmeul saitoc, saitoc, cu crăcanele lui cât doi și trei pași omenești, astfel
că după câteva sărituri, abia se mai vedea înaintea lor, deși ei iuțeau pașii. ”77
Masă pregătită însă pentru feciori era o capcană, căci urmau a fi adormiți cu bucate
vrăjite și mâncați. Zmeul are un miros foarte dezvoltat cu care detectează imediat orice urmă
de om, ființă foarte urâtă de el. În basmul “ Pipăruș Patru și Florea Înflorit ”, un zmeu fură
o față, iar când fratele ei vine după ea, față îl ascunde. Zmeului îi miroase însă imediat a om
și scoțându-l din ascunzătoare îl poftește la masă, după care se lupta. Cu toată ura aceasta
pentru oameni zmeul lupta de cele mai multe ori cinstit și pare a avea sentimente că și
oamenii. În basmul “ Tudorel”(T. Pamfilie), eroul adoarme pe iarbă lângă o fântână, într-o
ogradă, iar niște zmei văzându-l se gândeau cum să-l omoare. Însă “ mai-marele lor zice că
numai voinicia e semnul dreptății și voia cea sfânta, și că ar fi rușine pentru ei să umble cu
lucruri necinstite.”78 Zmeul își anunță sosirea acasă cu ajutorul unui buzdugan năzdrăvan
care aruncat de departe se lovește de mai multe obiecte după care se așează singur în
cui:”Se aude o duduitură puternică ce face să se cutremure casă din temelie. Poarta se da
de perete, ușa se deschide cu zgomot și buzduganul zmeului sare pe masă și de pe masă se
așază în cui.”79(N. D. Popescu, ” Vasilică Viteazul”) Buzduganul are diferite dimensiuni,
este făcut din diferite materiale și poate parcurge distanțe diferite. Astfel că un zmeu are
buzduganul de fier, pe care îl aruncă drum de două ceasuri(“ Pipăruș Patru și Florea
Înflorit”), altul îl poate aruncă peste nouă mari și nouă țări(Fundescu, ” Cei trei frați de
cruce”), altul îl aruncă de la trei mile, acesta bate de trei ori în poartă, intră în casă, se
învârte de trei ori, apoi se pune în cui(G. Catană, ” Serila, Mezilă și Zorilă ”). Pe lângă
buzdugan, zmeii mai posedă pe post de arme săbii, palose. Un alt obiect miraculos aflat în
posesia zmeilor este biciul. Cu acesta zmeii pot reduce locuința lor la dimensiuni foarte mici
sau pot preface dușmanii în stane de piatră.
În “Făt-Frumos cu cărată de sticlă ”(P. Ispirescu), zmeul are un măr cu care își
preface palatul într-un măr. Tot în unul din basmele lui Petre Ispirescu, și anume în “ Poveste
țărănească”, zmeul posedă un bici cu care poate împietri pe oricine și apoi plesnind din nou
din el îl poate readuce la viață. Multifuncțional este biciul zmeului moșier menționat ceva
mai înainte. Cu acesta zmeul desface răul de foc în două, deschide orice ușa, se preface în
orice lighioană sau preface orice casă într-un măr de aur. Pe lângă bici, zmeii mai posedă și
77 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrița, Editura Pergamon, 2006, p. 2078 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrița, Editura Pergamon, 2006, p. 2579 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrița, Editura Pergamon, 2006, p. 22
64

alte obiecte năzdrăvane:un covor ce transporta orice fel de greutate, căciulă ce face
purtătorul invizibil, papucii cu care trec marea fără să se ude, e. t. c. În ciuda însă a tuturor
mijloacelor și a forței de care dispun zmeii, aceștia devin de-a dreptul fricoși și lipsiți de
raționament când se află în pericol. În basmul “Făt-Frumos cu carâtă de sticlă”(P. Ispirescu)
zmeul se comportă că un copilaș mic atunci când rămâne fără mama să, care e ucisă de erou.
I se taie mâinile și picioarele de frică, de aceea îi spune voinicului tot ce vrea să știe legat de
frații fetei și de oști.
În basmul “Tudorel”(T. Pamfilie), zmeul rămânând cu numai un cap din douăsprezece, de
frică și năuceala, își zdrobește singur și ultimul cap de o stana de piatră, iar trupul îi crapă,
Tudorel reușind să o recupereze pe Ileana Cosânzeana. Zmeul are o mama, surori, fete cu
care stă într-o gospodărie bine întreținută și organizată. Zmeoaicele, în general mamele de
zmei, au în general un caracter mai aspru decât fiii lor. Dacă le este furat un bunsau le este
pus în pericol unul din copii, acestea devin agresive peste poate. În basmul “ Ileana
Simziana”(Petre Ispirescu) zmeoaica urmărește fata-voinic “ca o leoaică, cu o falcă în cer
și una în pământ, și aruncând văpaie din gură ei că dintr-un cuptor ”. 80 ; trece de toate
obstacolele, iar când eșuează în prinderea celor două crapă de ciuda că necuratul și îi
plesnește fierea. Ea dorește să-și răzbune fiul/fiii și atunci devine și mai înverșunată. Când
un împărat omoară fiul cel mic al zmeoaicei această, folosindu-se de vrăji, blesteama pe
feciorul împăratului și îl transformă în porc. (P. Ispirescu, ” Porcul cel fermecat ”). În alte
basme, zmeoaica își ia drept ajutoare și pe fiicele sale care având puterea de a se
metamorfoza, doresc să ucidă cu miselie pe erou. În “ Spaima Zmeilor”(Fundescu), sora cea
mare a zmeului dorind să se răzbune pe Făt-Frumos se preface într-o grădina; feciorul vrea
să mănânce o pară, dar calul îl împiedică sfătuindu-l să taie de trei ori copacul. Acesta
ascultă de cal și deodată din copac curge sânge. Abia după asta eroul mănâncă pere. La fel
procedează și când sora mijlocie se transformă în fântână, iar sora mică se preface în vie de
struguri dulci. Apoi mama zmeilor, rămânând și fără fiicele ei și fără fiii ei, se preface într-o
facara cât o gămălie de ac, dar vrând să îl însele pe Făt-Frumos și să îl omoare, este ucisă și
ea de flăcău. Aceeași soarta o au și fetele zmeoaicei din basmul lui Petre Ispirescu,
”Țugulea”. Ele se transormă în struguri de pădure, livada cu prune și fântână: ”zmeoaica
bătrână e o mama care-și iubește cu ardentă copiii, îndeosebi feciorii, îi însoară și-i
răzbună când sunt omorâți. Ea are puteri uriașe, zboară prin aer prefăcută într-un fenomen
natural, se cațără pe munți, soarbe pe vrăjmași, îi împietrește, și mai ales e o mare
rozătoare, având colți cu care găurește piatră și mănâncă pomii. E aprigă și de un
temperament incoercibil și la supărare plesnește la sensul propriu al cuvântului .”81
80 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrita, Editura Pergamon, 2006, p. 1281 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrita, Editura Pergamon, 2006, p. 18
65

Locuința zmeilor este foarte asemănătoare cu cea a oamenilor, având însă dimensiuni
considerabil mai mari. Ei locuiesc în palate de sticlă, aramă, argint sau de aur, de dimensiuni
foarte mari, cu grădini foarte frumoase, grajduri, slujitori și încăperi bine amenajate. În unul
din basme, eroul, pătrunzând în palatul unui zmeu “era să-și iasă din minți, de atâtea lucruri.
”(P. Ispirescu, ”Voinicul cel fără de tată ”) Până și tacâmurile sunt din aur și argint, iar masă
este bogată și variată. Și Cotoșman are ocazia să pășească într-un astfel de palat :”Când
intrară în palat, ce să vezi dumneata?Bogăția de pe lume era acolo. Păreții numai în aur
poleiți. Pardoseală era de cleștar, iară invalitoarea era de acioaie și de plumb. ”82
Șerpii. Deși uneori sunt confundati cu zmeii sau chiar cu balaurii, serpii au trasaturi
morale specifice. În basmul “ Vizor, craiul serpilor ”, un păcurar găsește un șarpe care
avea un cerb în gură, dar nu putea să îl înghită din cauza coarnelor. Și șarpele, și cerbul
îii promit băiatului câte ceva în schimbul ajutorului său, alege să ajute șarpele, rupând
coarnele cerbului obținând de la acesta promisiunea că îi va dărui orice dorește el. Sfătuit
de un porcar, păcurarul cere șarpelui, care era Vizor craiul tuturor șerpilor, să îi dea puiul
de șarpe din ladița de după ușă; acesta era o frumoasă fată. Deși la început Vizor se
opune, în cele din urmă dă păcurarul ce vrea. Merge băiatul acasă cu ladița , având grijă
de puiul de șarpe, acesta se transforma intr-o frumoasa fata pentru un timp, iar apoi se
schimba inapoi in sarpe. După o săptămâna, mama păcurarului aruncă pielea de șarpe pe
foc iar fata rămâne pe veci om, fără puteri supranaturale. Fata se mâhnește, mergând la
tatăl său care o consolează. Mai apoi pacurarul, ajuns in slujba unui om bogat, este supus
unor munci foarte grele, iar fata cere tatălui să-l ajute pe soțul ei. Acesta cheama toți
zmeii și le ordonă să facă muncile în locul băiatului; zmeii apar inferiori șarpelui și
ascultă cu frică de ordinele acestuia. Se poate observa o oarecare asemănare între
șarpele-tată și împărat dar și între fata-șarpe și fiica de împărat existând o relație
afectivă strânsă. În basmul “ Spaima zmeilor”(Fundescu) o ceata de șerpi îl întampină pe
Făt-Frumos, scoțând flăcări pe gură,eroul îi învinge , reușind să îi supună cu ajutorul
arcului. Într-un alt basm un copil crește un pui de șarpe, după un timp pornește într-o
călătorie cu acesta spre împărăția șerpilor pentru a-l duce familiei sale. Împăratul și
împărăteasa șerpilor se bucura nespus de regăsirea fiului lor, spunând copilului că îi
oferă tot ce își dorește el în schimbul faptei sale. Copilul refuză orice fel de bogății și
cere mărgeaua de după măsea. Împăratul, auzind așa ceva, înghite băiatul de furie, dar îl
eliberează la insistențele fiului său. (G. Catană, ” Povestea lui Furga-Murga ”). Și în
“Povestea lui Pahon ”, șerpii reprezintă personaje ce intervin în calea eroului, în opoziție
cu valorile morale ale acestuia, cedează când este pus în situația de a îndeplini dorința
copiilor.
82 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrita, Editura Pergamon, 2006, p. 21
66

Confundați adesea cu zmeii sau cu șerpii, balaurii se încadrează și ei în rândul
opozanților. Aceștia sunt reptile uriașe cu mai multe capete, dar cu toate acestea sunt ca
și zmeii organizați în familii, ocupă sate, și comunică folosind limbajul oamenilor.
Săvârșind numai fapte rele, se hrănesc cu carne de om și cer în schimbul unor bunuri
materiale sacrificarea de fete tinere. În “ Balaurul cu douăsprezece capete ”(Fundescu)
un balaur stă ascuns într-un puț ,cerând tuturor celor care vin să ia apă o fată drept plată
pentru fiecare găleată de apă scoasă. Se fac multe sacrificii, până când vine rândul fetei
de împărat să fie oferită drept plată balaurului. Împăratul dă de veste că va da
nenumărate bogații și față de soție celui care o va scăpa din primejdia în care se află. Un
voinic reușește cu foarte mare greutate să reteze cele douăsprezece capete ale balaurului,
acesta posedând puteri aparent inepuizabile. Când îi este retezat primul cap, balaurul
varsă pe gură otravă. Aceeași soarta o are și un balaur care “avea șapte capete, trăia într-o
groapă și se hrănea numai cu oameni. Când ieșea el la mâncare, toată lumea fugea, se
închidea în case și stă ascunsă până ce-și potolea foamea cu vreun drumeț pe care-l
trăgea ață la moarte.”83
Un voinic îi retează pe rând șase capete și când îl taie și pe al șaptelea, curge din acesta
numai sânge negru. (P. Ispirescu, ” Balaurul cel cu șapte capete ”). Cu toate că balaurii
sunt, ca și zmeii și alte personaje negative, înfrânte de erou, ei sunt foarte des puși în
basm să păzească un tărâm sau un palat. În “ Pruncul și călugărul ”(Frâncu și Candrea),
un balaur este paznicul unei grădini foarte frumoase în care cresc mere cu totul și cu totul
de aur. Un altul veghează la porțile unui palat împrejmuit de un șanț foarte adânc, peste
care se află un singur pod. Și aici balaurul este ucis de fiul cel mic al unui împărat, după
ce frații săi mai mari eșuează. (I. Slavici, ”Zână Zorilor”) În “ Fata din dafin”, trei
balauri își găsesc moartea în mâinile lui Făt-Frumos; primul este cât butia de gros și are
un cap purtat în aer de două aripi, iar coadă îi atârnă pe pământ. Eroul i-l retează , iar
balaurul varsă peste tot un sânge otrăvit. Al doilea balaur are trei capete, fiecare cu
funcția sa, pe care Făt-Frumos i le taie, iar al treilea are șapte capete. Pe cel din urmă
balaur voinicul îl biruie cu greu, după ce îl bagă în pământ până la gât. Se pot întâlni în
basmele românești mai multe tipuri de balauri: unii zboară, alții trăiesc în mediul acvatic
sau terestru, unii au un singur cap, alții până la douăsprezece capete din care scuipă foc
sau smoală.
Se poate observa că balaurul “ este prin definiție distrugător și rău și, spre deosebire de
zmeu și de șarpe, totdeauna ostil omului. Caracterologic el reprezintă vrăjmașul eroului,
piedică în drumul său, opreliștea la punte, spaima ce te face să eziți și să te întorci din
drum.”84
83 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrița, Editura Pergamon, 2006, p. 3684 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrița, Editura Pergamon, 2006, p. 39
67

Similari cu zmeii și balaurii sunt și dracii. Aceștia întruchipează foarte multă viclenie și
lăcomie, scopul lor principal fiind acela de a aduce cât mai multe suflete în iad; aceștia
dau dovadă de prostie și de umor. Sunt și ei organizați în familii și au, ca și celelalte
personaje menționate până acum în grupa opozanților, o mamă. În basmul “ Lupul cu
capul de fier”, mama dracilor este descrisă ca o baba urât ă “cu nește dinți ca hecelă și
cu unghii ca secerile” . 85 În slujba acestei babe intră un copil orfan pentru a fi păstor la
caprele ei; mama dracilor, fiind extrem de rea, pune un lup să sfâșie băiatul, însă, ajunge
să fie chiar ea ucisă de câinii băiatului. Pe lângă mama, dracii au uneori fete concepute
cu pământence. Așa se întâmplă în “ Sur-Vultur”(Stăncescu), unde un drac are o față, pe
care i-o fură un pământean și o scoate din iad. În ciuda răutății absolute de care dau
dovadă dracii, aceștia sunt uneori apparent generoși, dar numai când prin generozitatea
lor pot aduce cât mai multe suflete în iad. În basmul “ Doi frați”(G. Catană) un om merge
în împărăția dracilor și cere o pungă fermecată. Primește ce a cerut, în schimbul unei
înțelegeri: omul să îl ajute pe drac să câștige tot mai multe suflete pentru împărăția să. În
alt basm un drac răsplătește omul care a făcut o femeie rea să se arunce într-o fântână.
Acesta iese din față unui împărat, pretinzând că băiatul a făcut această ispravă. Drept
recompensă, băiatul primește fiica de nevastă și jumătate de împărăție. (G. Catană,
”Neagră de la fântână ”) Dracii dau dovadă de prostie, fiind duși de nas de către un om
isteț, ca și în cărțile cu Păcală. Unul din oamenii care le-a venit de hac dracilor este și
Petru Cenușotcă din basmul cu același nume(Frâncu și Candrea). Găsind trei draci care
se certau neștiind să împartă o vestă, o pungă și o pereche de opinci; cu mare capacitate
de disimulare, Petru îi păcălește cu inteligență pe cei trei, luându-le și obiectele
miraculoase. Și eroul din basmul “ Zână Zorilor” întâlnește trei draci care se ceartă
pentru niște obiecte fantastice lăsate moștenire de către tatăl lor: o pereche de opinci, o
căciulă și un bici. Păcălindu-i foarte ușor, eroul nimicește dracii chiar cu ajutorul biciului
fermecat. Se poate observă complexitatea acestor personaje în basmele românești:unii
întruchipează dușmanul suprem al omului, alții posedă doze mari de prostie, cedând cu
ușurință unor trucuri ieftine: “Pe lângă zmeu și balaur, Gheonoaia este o altă făptură
teratologică (cu malformații, monstruozități), cu apucături malefice. Face parte din
specia ciocănitoarei. Ea personifică pe femeia urâcioasă, cicălitoare. Înfățișarea ei este
fioroasă, că dimensiune este uriașă iar că mod de manifestare este aprigă la manie. ”86
În basmul “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte ”(P. Ispirescu), Gheonoaia
este descrisă ca o ființă hidoasă, ce dobora toți copacii în calea sa și provoca o
ciocănitură groaznică; se lupta cu Făt-Frumos, iar acesta îi ia un picior cu săgeata. Când
să i-l reteze și pe al doilea, uriașa se roagă de voinic să o cruțe și îl ospătează timp de trei
85 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrita, Editura Pergamon, 2006, p. 5586 Goia Vistian, Literatura pentru copii si tineret, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2003, pag. 103
68

zile dorind să îi dea și una din frumoasele sale fete de nevasta. V oinicul refuză și află că
Gheonoaia a fost de fapt femeie, dar a fost blestemată de părinți să se prefacă în pasăre,
deoarece nu le-a dat ascultare. Sora Gheonoaiei, Scorpia, este și ea o creatură hidoasă și
haina. Apare în basm ca un personaj cu mai multe capete din a căror gură scoate flăcări
sau smoală, arzând tot în calea ei, fiind mult mai rea decât Gheonoaia și ucide pe oricine
îi calcă pământurile; dar este și ea această învinsă în lupta de către Făt-Frumos care îi
taie unul din cele trei capete ale sale. Rugându-se de vionic să o lase în viață această îl
ospătează și ea. Tot Scorpia este cea care își face un iaz din capete de oameni. Un voinic
o răpune și învie morții. Are și această uneori un frate cu care comite fapte rele. Fioroasă
este și Mumă-Pădurii care folosește focul drept mijloc de a atrage voinicii pentru a-i
mânca. Doi dintre voinicii atrași cu viclenie de această sunt Pipăruș Patru și Florea
Înflorit. Aceștia găsesc o casă într-o pădure în care nu a mai călcat picior de om. Aici
găsesc o baba ce se încălzea la focul din sobă, invitându-i și pe ei să se încălzească în
timp ce ea urcă în pod să le aducă niște slănină de mâncare. Dar un șoricel, îi avertizează
pe cei doi să plece repede, că baba nu a urcat după slănină în pod ci a urcat să-și ascută
dintîi că să-i mănânce. Coborând din pod și negăsind flăcăii, baba ceartă șoricelul și o ia
pe urmele celor doi. Se întâlnește în drum cu Marțolea și se lupta cu două zmeoaice. În
tot acest timp, voinicii au fugit la mama lui Pipăruș. (“ Pipăruș Patru și Florea
Înflorit”). Aleodor-împărat întâlnește și el o pocitanie de om și anume pe Jumătate-de-
om călare pe jumătate-de-iepure șchiop. Aleodor, mergând la vânătoare, pășește din
greșeală pe tărâmul pocitaniei și se și trezește cu acesta în față. Ca să nu fie ucis, Aleodor
este nevoit să plece în căutarea fetei lui Verdeș-împărat pentru a o aduce acestuia.
Voinicul îi aduce față, însă această, văzând așa urâtanie de om, nici nu vrea să știe de el.
De supărare, Jumătate-de-om călare pe jumătate-de-iepure șchiop crapă gândindu-se
“cum de să fie el ocărât atât de mult de o cutră de muiere.”87
Tot personaje răufăcătoare sunt și ielele și strigoii. Ielele apar în basm că niște fete
frumoase ce atrag flăcăii cu frumusețea lor într-o hora mistuitoare. Ele iau într-un basm
ochii unui moș mâncau. Vișin merge în munte, unde locuiesc ele, le cânta cu un fluier
fermecat, ele încep să joace, și acesta ia ochii moșului și i-i duce înapoi. (Fundescu, ” Cei
trei frați de cruce ”)În alt basm ielele iau inima unui voinic doar pentru că a îndrăznit să
treacă peste meleagurile lor. Ielele au și ele mama și chiar bunica, personaje la fel de
răufăcătoare ce prefac fetele și feciorii în oi și câini. (I. Slavici, ”Limir-împărat”)
Strigoii apar în basm ca niște personaje ce aduc vești rele sau care ucid pe oricine îi
resping. În “Povestea lui Toader flămândul ”(Frâncu și Candrea), un sărac pe nume
Toader, scoțându-și ochii ca să capete mâncare, nimerește pe tărâmul a trei strigoi;
fiecare dă câte o veste: cel mic spune că oamenii nu mai au apă, cel mijlociu că
87 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrita, Editura Pergamon, 2006, p. 51
69

împăratul e bolnav, iar cel mare povestește pățania lui Toader, spunând și leacul ce l-ar
putea vindecă. La fel și primii doi spun soluțiile la problema sătenilor și a împăratului. În
povestea “Strigoiul”(Catană), un strigoi reacționează extrem de tiranic atunci când față
de împărat la care a venit să devină ibovnic a încercat să descopere de unde a venit un
voinic așa de chipeș. Aflând că vine dintr-un mormânt, fata s-a speriat, iar strigoiul a
aflat fapta fetei. Întrebând cine a fost pe acolo fata nu a răspuns și astfel strigoiul i-a ucis
părinții și apoi pe ea. Peste ceva timp un prinț a reînviat fata culegând o floare de pe
mormântul ei și mergând la palat cu ea, află ce s-a întâmplat cu ea și cu strigoiul. Seară,
strigoiul vine din nou la palat să pună aceeași întrebare, însă față de împărat era deja
închisă cu prințul într-o camera de fier fără nici o ușa. De ciuda că nu a putut intră,
strigoiul a plesnit. “ Strigoii exprimă oroarea morții și n-au semnificație caracterologică
întrucât ei sunt oameni cu firea modificată stereotip în rău, de vreme ce toți obsedează
pe cei vii.”88

88 Călinescu George, Estetica basmului, Bistrita, Editura Pergamon, 2006, p. 81-82
70

CAPITOLUL 3:
IMPORTANȚA BASMULUI ÎN PROGRAMA ȘCOLARĂ ȘI LOCUL ACESTUIA
ÎN MANUALELE ȘCOLARE /AUXILIARE – ANALIZĂ COMPARATIVĂ
În procesul de învățare, tratarea monodisciplinară a devenit anacronică și neproductivă. Între
mecanismele de învățare tradiționale, centrate pe acumularea de cunoștințe, și cele moderne,
având ca finalitate formarea de competențe, există un fond de conflict. Transdisciplinaritatea
propune valorificarea exploziei informaționale, asigurând fundamentele unei cunoașteri
profunde din perspectiva unei noi științe, denumite generic știința complexității.
Favorizat de acest context, profilul elevului modern s-a modificat foarte mult, acesta având
un tip de inteligență digitală, element de noutate în relația profesor-elev. Gestionarea
defectuoasă a acestei relații poate declanșa conflicte soldate cu o criză a cunoașterii care să
marcheze negativ evoluția elevului. Acest fenomen influențează negativ, în primul rând,
cunoașterea de sine, apoi conștientizarea locului individului în configurarea societății
contemporane. Având acces la volumul uriaș de informații, copleșitor și, deseori,
descurajant, elevul se află într-o situație dilematică, ce îl poate deturna de la cunoașterea
temeinică, oferindu-i un surogat bazat pe superficialitate și pe trasarea secvențială a
domeniilor. Școala, ca spațiu al educației, a trebuit să găsească soluții. Așadar, abordarea
transdisciplinară a conținuturilor învățării și evaluarea competențelor dobândite, la intervale
de timp relevante pe traseul școlar al elevului, sunt elemente care pot asigura o abordare
complexă a cunoașterii. Din această perspectivă, evaluarea nu mai fragmentează palierele
cunoașterii, ci le unifică, prin crearea unui model corect și eficient al orizontului de cultură
generală prin operaționalizarea cunoștințelor cu deschidere către aspectul pragmatic, utilitar.
Transdisciplinaritatea asigură, în predare-învățare-evaluare, conectarea educației la noul tip
de cunoaștere, marcată de o perspectivă modernă de abordare a complexității.
Transdisciplinaritatea conduce nu doar la învățarea conștientă și coerentă, ci și la o
înțelegere corectă, profundă a fenomenelor, dezvoltând conceptul de interdependență a
factorilor care generează și susțin apetitul cognitiv al elevului.
3. 1. Conceptul de curriculum. Repere teoretice
Termenul curriculum provine din limba latină ( singular: curriculum; plural:
curricula), unde înseamnă alergare, cursă. În sens figurat, curriculum – solis, lunae, vitae
71

– desemna curs – al soarelui, al lunii, al vieții.89
Într-un sens foarte restrâns „ curriculum semnifică conținuturile învățării, obiectivate în
planuri de învățământ, programe și manuale ”90
Într-un sens larg, curriculum reprezintă „ întreaga experiență de învățare dobândită în
contexte educaționale, formale, nonformale și informale. ”91
Complexitatea noțiunii de curriculum este evidențiată și de multitudinea tipurilor de
curriculum. C. Crețu evidențiază două criterii de clasificare a tipurilor de curriculum92:
a) din perspectiva cercetării fundamentale:
Curriculum general ( core – curriculum) – oferă o bază de cunoștințe, abilități și
comportamente obligatorii pentru toți cursanții, pe parcursul primelor stadii ale școlarității;
Curriculum specializat pe categorii de cunoștințe și aptitudini – se focalizează pe
îmbogățirea și aprofundarea competențelor, pe exersarea abilităților înalte, pe formarea
comportamentelor specifice determinării performanțelor în domenii particulare de studiu;
Curriculum subliminal – rezultă ca experiență de învățare din mediul psiho-social și cultural
al clasei de elevi, al școlii, al universității;
Curriculum informal – derivă din ocaziile de învățare de societăți educaționale
nonguvernamentale, din mass-media, din viața muzeelor, a instituțiilor culturale,religioase,
din atmosfera cotidiană a familiei;
b) din perspectiva cercetării aplicative:
Curriculum recomandat de un comitet specializat de experți sau de autorități
guvernamentale ca fiind cel mai bun la un moment dat. Este util profesorilor ca un ghid
general;
Curriculum scris – are un caracter oficial și este specific unei instituții educaționale
concrete;
Curriculum predat – reprezintă experiența de învățare oferită direct de educatori elevilor în
activitatea curentă;
Curriculum de suport – desemnează materialele curriculare, adiționale, precum culegeri de
texte și exerciții, cursuri de perfecționare, echipamente electronice;
Curriculum testat – este experiența de învățare transpozițională în teste, probe de examinare
și alte instrumente de apreciere a progresului școlar;
89 Andrei Alexandru, Dicționar român – latin, latin – român, Editura Regis, București, 2009, p. 296
90 C. Crețu, Cuurriculum diferențiat și personalizat , Editura Polirom, Iași, 1998, p. 58
91 C. Crețu, Curriculum diferențiat și personalizat , Editura Polirom, Iași, 1998, p. 5 992 C. Crețu, Curriculum diferențiat și personalizat , Editura Polirom, Iași, 1998, p. 60-61
72

Curriculum învățat – semnifică ceea ce elevul achiziționează de fapt, ca o rezultantă a
acțiunii curriculare a celorlalte tipuri de curriculum.
La noi, conceptul de curriculum a intrat în limbajul pedagogic uzual odată cu inițierea
reformei curriculare. În 1998 a fost publicat documentul intitulat Curriculum Național.
Cadru de referință.
Începând din anul școlar 1998 – 1999, în România, Curriculumul național cuprinde:
Curriculum Național pentru învățământul obligatoriu. Cadru de referință, document
reglator care asigură coerența componentelor sistemului curricular;
Planurile cadru de învățământ pentru clasele I – XII / XIII , document care stabilește ariile
curriculare, obiectele de studiu și resursele de timp necesare abordării acestora;
Programele școlare , care stabilesc obiectivele cadru, obiectivele de referință, exemplele de
activități de învățare, precum și standardele curriculare de performanță prevăzute pentru
fiecare disciplină existentă în planurile cadru de învățământ;
Ghiduri, norme metodologice și materiale suport care descriu condițiile de aplicare și
monitorizare ale procesului curricular;
Manuale alternative.
3.2. Curriculum-ul aplicat – abordarea sistemică
Aria curriculară Limbă și comunicare la disciplina Limba și literatura română se definește
a fi un sistem complex și dinamic, prin mulțimea unităților de învățare și intercondiționările
multiple dintre etc.. Analiză și sinteză în același timp, abordarea sistemică a Documentelor
de tip reglator și normativ (planuri, programe curriculare, planificări, manuale, ghiduri
metodice, pachete de instruire) oferă o imagine holistică, globală și complexă asupra
„arhitecturii” procesului de predare – învățare – evaluare la această disciplină ce are, în
cadrul evaluării naționale, statut de disciplină obligatorie.
Curriculum-ul aplicat se relevă în planificare ca un ansamblu acțional, deliberat proiectat și
structurat, ale cărui componente/ unități de învățare și interacțiuni dintre ele funcționează în
mod integrat în raport cu anumite obiective instructiv – educative de atins.
Timpul școlar/ pedagogic condiționează întinderea conținutului, influențează deciziile
strategice, determină volumul și ritmurile de învățare, aptitudinile de asimilare, capacitatea
de înțelegere, calitatea instruirii, încât găsirea timpului optim fiecărei unități de învățare a
devenit una dintre preocupările principale ale profesorului de limba și literatura română.
73

Tratarea sistemică a disciplinei Limba și literatura română impune urmărirea permanentă a
fluxurilor de intrare – ieșire („ imput – autput”) specifice, dar și modul cum se integrează
componentele de bază/ unitățile de învățare într-un tot funcțional evident în capacitățile,
abilitățile și deprinderile specifice pe care trebuie să le dobândească elevul pe parcursul
claselor V-VIII, în sarcinile de lucru cerute la susținerea evaluării naționale.
Curriculum aplicat , curriculum de bază : 5 ore, clasa a V-a ; 4 ore, clasa a VI-a ; 4 ore, clasa
a VII-a , 4 ore, clasa a VIII-a, din planificarea anuală/ semestrială este o unitate funcțională,
un complex de relații intersistemice, unde totul se întrepătrunde și se influențează reciproc.
Proiectarea curriculară angajează întreaga structură a activității de predare – învățare –
evaluare orientată pedagogic în condiții de interdisciplinaritate și de instruire diferențiată.
Așa se explică coexistența și interferența „programelor curriculare” structurate liniar,
concentric, în spirală, modulare, integrate93
3. 3. Competențe, capacități și atitudini specifice prevăzute în documentele curriculare
În general, competențele se definesc ca ansambluri structurate de cunoștințe și deprinderi
dobândite prin învățare. Ele permit identificarea și rezolvarea unor probleme specifice în
contexte diverse.
În demersul de stabilire a competențelor s-a considerat că soluția se află la intersecția dintre
domeniul didactic (vizând aria curriculară: Limbă și Comunicare) și domeniul de cunoaștere
specific disciplinei: Limba și Literatura Română.
Capacitățile, abilitățile și deprinderile specifice, dobândite pe parcursul celei de a doua părți
a ciclului de dezvoltare (clasele a V-a și a VI-a), precum și pe parcursul ciclului de
observare și orientare (clasele a VII-a și a VIII-a) sunt reflectate în următoarele sarcini de
lucru:
a)Capacități de receptare a mesajului scris:
să opereze cu sensul propriu și figurat al cuvântului, prin raportare la contextual mesajului
scris;
să identifice tipurile de text (literar, nonliterar) trăsăturile specifice ale respectivelor texte,
precum și modurile de expunere, momentele subiectului, ideile principale și secundare;
să recunoască elementele de fonetică, de vocabular, de morfologie, de sintaxă și
să opereze cu acestea, având ca suport un text studiat sau la prima vedere;
să recunoască figurile de stil/ procedeele de expresivitate artistică și celelalte noțiuni/
concepte învățate, prin aplicarea pe un text studiat sau la prima vedere;
93 Sorin Cristea, Pedagogie, vol. II, Editura Hardiscom, Pitești, 1997, p. 98-102
74

să recunoască și să opereze cu valorile expresive ale categoriilor lexical – semantice,
morfologice și sintactice, prin aplicarea pe un text literar dat;
să identifice valorile expresive ale topicii și ale punctuației;
să recepteze mesajul, valorile cognitive, educative, estetice dintr-un text literar/ nonliterar.
b) Capacitatea de exprimare scrisă:
să rezume un text literar/ nonliterar dat;
să caracterizeze un personaj dintr-un text studiat sau la prima vedere;
să redacteze un text în care să evidențieze caracteristicile fundamentale ale unei opere
literare/ ale unui fragment de text literar dat ( să motiveze într-o compunere/ compoziție,
conform unor cerințe specificate, apartenența unui text la un gen sau la o specie literară:
basmul, schița, nuvela, romanul, balada, fabula, povestirea S.F., doina, pastelul, imnul,
comedia);
să analizeze/ comenteze/ interpreteze un text, valorificând structura acestuia și resursele
expresive ale limbii;
să redacteze diferitele texte cu destinație funcțională: cerere, invitație, scrisoare, telegramă
etc.;
să aplice în redactarea unui text, normele ortografice, de punctuație și de exprimare corectă;
să exprime, în scris, într-un mod corect, logic, convingător și coerent, diferite idei, opinii,
atitudini, prin utilizarea unui vocabular, a unui registru de comunicare și a unui stil, adecvate
contextului și în conformitate cu normele de redactare;
exprimarea în scris a unui punct de vedere personal ;
scrierea imaginativă/ compuneri libere: descrieri, narațiuni, portrete etc.
3. 4. Unitatea de învățare
Realizarea unei unități de învățare impune un demers didactic proiectat de fiecare profesor
în parte. Basmul ca unitate de învățare este:
coerent din punct de vedere al competențelor generale, sociale și civice/ obiectivelor
vizate (valori și atitudini);
unitar din punct de vedere tematic ( adică al conținutului );
desfășurat în mod continuu, atât în ciclul de dezvoltare ( clasa a V a), precum și pe
parcursul ciclului de observare și orientare (clasele a VII-a și a VIII-a);
75

finalizată prin evaluare.
Metodologia de proiectare a unei unități de învățare (este și cazul basmului ) constă dintr-o
succesiune de etape, înlănțuite logic ce contribuie la detalierea conținuturilor, în vederea
formării competențelor specifice/ atingerii obiectivelor de referință.Etapele proiectării sunt
aceleași, oricare ar fi unitatea de învățare vizată.
Unitatea, din punct de vedere tematic, presupune armonizarea conținuturilor din curriculum
aplicat/ curriculum de bază:
A.Lectura. Teoria literară. Textul
structura operei literare;
modurile de expunere;
genurile literare (epic, liric și dramatic), interferența acestora;
narațiunea ( la persoana a III-a și la persoana I );
autorul, naratorul, personajul, (mijloacele de caracterizare), cititorul;
spațiul; subiectul operei literare (momentele subiectului );
timpul / dislocări temporale și spațiale;
descrierea (portretul literar, fizic și moral, tabloul);
dialogul /monologul;
speciile literare (interferența lor).
B. Practica rațională și funcțională a limbii; tipuri de comunicare:
1. Elemente de construcție a comunicării:
lexicul;
noțiuni de fonetică;
morfosintaxa; noțiuni de sintaxă;
sintaxa propoziției și a frazei;
textul.
Comunicarea scrisă. Procesul scrierii. Contexte de realizare:
părțile componente ale unei compuneri;
valoarea funcțională și expresivă a semnelor de punctuație;
76

scrierea funcțională (invitația, telegrama, cererea, scrisoarea);
scrierea reflexivă (exprimarea în scris a unui punct de vedere personal);
scrierea imaginativă;
evidențierea caracteristicilor fundamentale și a semnificațiilor unui basm/ opere literare/ al
unui fragment de text literar/ nonliterar dat.
Demersul didactic proiectat de fiecare profesor, în realizarea unității de învățare revelă
ponderea și importanța basmului în documentele curriculare, prin asigurarea corespondenței
pedagogice/ metodice/ strategice depline între documentele de tip reglator și normativ,
prin corelația unităților de învățare .
Abordarea curriculară a manualelor alternative asigură cele patru funcții pedagogice94
absolut necesare în acțiunile de predare – învățare: funcția de informare, de formare, de
antrenare, de autoinstruire, de evaluare/ autoevaluare .
În acest context, importantă este capacitatea de stimulare a tuturor elevilor, în clasă și în
afara clasei, cu angajarea tuturor resurselor de instruire formală – nonformală – informală,
eficiente în plan pedagogic și social.
Alocarea timpului afectat unei unități de învățare se face prin planificarea anuală corelată cu
planificarea de pe parcursul întregului ciclul gimnazial cât și pe parcursul celui liceal.
Proiectarea basmului ca unitate de învățare se realizează ținând seama de următoarele:
centrarea demersului pe competențe/ obiective (nu pe conținuturi);
implicarea în proiectare a următorilor factori: competențe/ obiective (de ce?);
activități (cum?); resurse (cu ce?); evaluare (cui folosește?); cum voi ști dacă am
realizat ceea ce mi-am propus;
identificarea resurselor, a tipurilor de activități, a modalităților și a secvențelor de
evaluare (precizate în timp).
Timpul afectat unei unități de învățare, precum basmul popular este la momentul când scriu
aceste rânduri de 10 ore în ciclul gimnazial: clasa a V-a – 6 ore, clasa a VIII -a – 4 ore, iar
la liceu clasa a X -a – 8 ore iar la clasa a XII-a 3 ore Desigur că planul de învățământ,
document oficial de politică educațională elaborat după principii precum, cel al
94 Ioan Nicola, Tratat de pedagogie generală, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996, p. 372
77

descentralizării – flexibilizării, descongestionării, eficienței, compatibilizării, fixează
maximum/ minimum de ore săptămânal, pe clase și pe ani de studiu ( delimitează plaja
orară), precizează efectivul de ore la disciplina limba și literatura română și orientează
elaborarea curriculum-ului la decizia școlii .
„Timpul pedagogic ” în planificarea anuală este însă efectiv valorificat superior și
eficientizat de profesorul, care se conduce95 în procesul de predare – învățare – evaluare
după următoarele necesități/ principii:
plaja orară în acord cu finalitățile ariei curriculare/ planificării anuale/ pe ciclu
gimnazial/ liceal;
principiul flexibilității și al parcursului individual (trecerea de la învățământul pentru
toți, la un învățământ pentru fiecare; stabilirea raportului dintre trunchiul comun și
curriculum la decizia școlii).
principiul coerenței (considerarea gradului de integrare orizontală și verticală a
unităților de învățare în cadrul curriculum-ului de bază din clasele V-XII, pentru
asigurarea caracterului omogen al parcursului școlar);
principiul selecției, al racordării la social, al egalității șanselor etc.
În complexitatea interacțiunilor ce caracterizează aria curriculară: Limbă și Comunicare,
disciplina: Limba și Literatura Română, se distinge un tip aparte de relație numită conexiune
inversă/ feedback, element definitoriu oricărui sistem, vital funcționării lui în condiții
eficiente/ optime.
Multiplele interacțiuni dintre comportamentele procesului de predare – învățare – evaluare
tind să evolueze în direcția atingerii acelorași obiective comune, cărora le sunt subordonate.
În consecință, devine posibilă scoaterea în evidență a unor indicatori capabili să ofere
suficiente informații despre cantitatea și calitatea efectelor obținute, să ajute la determinarea
distanțelor dintre proiectul de lecție conceput și modul efectiv în care este tradus în acțiune.
Diagnosticarea feedback-ului prin itemi oferă suficiente informații folosite de profesor și
elevi în intenția unor reveniri, reîntoarceri și refaceri a proceselor parcurse și a
performanțelor generate. Performanțele și operațiile de predare – învățare – evaluare sunt
adaptate în funcție de ceea ce semnalează acest feedback.
95 Pâslaru , Al. Crișan, Curriculum disciplinar. Limba și literatura română. clasele V- IX ,
78

Itemii96 folosiți în controlul învățării confirmă teza că unitățile de învățare – basmul în cazul
nostru – se oferă ca imagine holistică integrată celorlalte unități , încât nu se poate vorbi de
o pondere/ importanță deosebită a textului (alta decât a celorlalte unități de învățare) în
documentele curriculare, mai ales în situația în care ilustrarea oricărei sarcini de lucru poate
avea ca suport un basm popular/ cult.
Materialele auxiliare trebuie selectate cu maximă seriozitate, astfel încât acestea să
îndeplinească toate calitățile unor manuale ultramoderne, care să respecte pas cu pas
competențele și noțiunile prevăzute de programa școlară, care să urmărească organizarea pe
unități a conținuturilor asociate acestora pentru a facilita asimilarea firească și progresivă a
elementelor specifice disciplinei.
Primul prag înseamnă, ca în orice inițiere, dobândirea noțiunilor-cheie, prin asocierea
dimensiunii teoretice ( Ce trebuie să știm? ) cu aceea practic-aplicativă, fixată apoi prin
exerciții diverse și antrenamente. Algoritmul învățării continuă în etapa consolidării a ceea
ce s-a învățat împreună, în care situațiile de învățare se diversifică și se deschid către
contexte similare celor parcurse anterior. Al treilea stadiu le valorizează pe cele anterioare,
punându-le într-o ecuație a competenței și a performanței care stimulează capacitatea de a
comunica fluent, corect și adecvat prin mesaje oale și scrise în situații diverse, dar și
cultivarea talentului artistic, originalitatea și creativitatea. Un alt argument al succesului
învățării îl reprezintă evaluarea. Trebuie reunite rigorile unei evaluări clasice-standard
(unitare și transparente), cu deschiderile aduse învățării prin comunicarea on-line, prin
exersarea unor modalități alternative de testare la nivelul de competențe atins de fiecare
elev.
Cu toate acestea, orice formă de evaluare este bine-venită atâta timp cât stimulează elevul în
a-și forma deprinderi reale, de analiză a textului literar și de utilizare corectă a limbii în
orice context comunicațional. Evaluarea este greșit interpretată atunci când trezește
sentimentul siguranței de sine, autosuficienței și atunci când naște dezamăgire și resemnare.
Ea trebuie văzută ca un permanent contact cu realitatea pentru că ea arată unde suntem și ce
mai avem de făcut pentru a ajunge acolo unde trebuie.
Cadrul didactic trebuie să fie un foarte bun cunoscător al elevilor. Acest lucru se poate
obține prin evaluări permanente, printr-o strânsă legătură cu părinții elevilor, prin ore de
consiliere și orientare, dar și prin utilizarea metodelor și tehnicilor activ-participative care se
desfășoară într-o atmosferă degajată și permit educabililor să lucreze în echipă, să își
împărtășească experiențe, să relaționeze pozitiv. Elevii, ale căror aptitudini sunt încă
insuficient exprimate, vor fi angrenați în activități menite să dezvăluie și să stimuleze
înclinațiile pe care le posedă. Condiția sine-qua-non a reușitei este eliberarea copilului de
96 S.N.E.E., Ghid de Evaluare Limba și Literatura Română , Editura Aramis, București, 2001
79

tensiuni, stres, teamă, frică de admonestare, de cădere în derizoriu, prin deschiderea spre
comunicare, colaborare, spre înlăturarea energiilor latente, negative. Copilul, acest univers
al existenței noastre, trebuie ajutat să conștientizeze că este o valoare pentru grupul, echipa
din care face parte, și astfel, va deveni o prezență strălucită a performanțelor noastre, o
părticică din universalitatea trăirilor lumești iar basmul îi oferă posibilitateade a se bucura de
inocența vârstei ”minunate”.
3.5 Activitățile extracurriculare
Cum bine se cunoaște educația nonformală se situează undeva în exteriorul acțiunilor
educative, ea venind ca o completare a educației formale, mulțumind doleanțele
individuale ale elevilor, dar totodată și extinderea nivelului de cultură . „Ea constă
într-un ansamblu de activități educative instituționalizate realizate în afara sistemului
formal al educației școlare.” 97
Activitățile extrașcolare au un rol important în a impulsiona tinerii șă gândească și să ia
atitudine, ele fiind o verigă a activităților extracurriculare. Astfel activitățile
extracurriculare reprezintă un ansamblu de activități (sportive, culturale, artistice etc.)
care se organizează într-un cadru instituționalizat sau în afara acestuia, dar aflat sub tutela
lui sau în colaborare. Acest ansamblu de activități vine ca o completare a conținuturilor
propuse de programă, de curriculum – ul la decizia școlii și se organizează în grupuri de
elevi sau uneori individual. Activitățile extracurriculare includ toate activitățile educative
propuse și organizate în instituții de învățământ sau în alte locații care au scopuri
educaționale, fiind inflexibile față de activitățile formale. Sunt propuse de profesori și
elevi în funcție de necesitățile și aptitudinile acestora. Sunt conduse de profesori și au ca
scop completarea formării personalității elevilor oferită de educația formală, dezvoltând
aspecte particulare ale personalității elevului.
Activitățile extracurriculare au o deosebită influență formativă axându-se de
obicei pe acțiuni turistice: plimbări, excursii, tabere, vizite organizate de obicei în
mijlocul naturii, al vieții sociale. Elevii percep activitățile confruntându-se cu realitatea
dezvoltându-și astfel, creativitatea și sensibilitatea. „Oportunitățile”98 pe care le oferă
aceste tipuri de activități vizează dezvoltarea unor competențe, în raport cu anumite
obiective care inspiră și provoacă educabilul, fapt care conduce la succesul educațional,
dar și la succesul vieții de zi cu zi.
Ca orice demers orientat către o finalitate, acesta presupune un proiect educațional
organizat, structurat în mai multe etape, care asigură corelarea activităților de corelare,
97 Potolea, Dan (coord.), Neacșu, Ioan (coord.), Iucu, B.,Romiță (coord.), Pânișoară, Ovidiu, Ion (coord.)
Pregătirea psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II , Editura Polirom, 2008.
98 www.academia.edu.Activități_extracurriculare_forme_și_conținuturi.
80

implementare și evaluare. Pentru a elabora programa unui proiect ce vizează activități
extracurriculare trebuie să avem următoarele componente: o notă de prezentare, un
argument în care să motivăm ceea ce propunem, scopul proiectului; obiectivele propuse;
grupul țintă, locul desfășurării activităților; perioada desfășurării activităților; conținutul
proiectului în care enumerăm activitățile; descrierea fiecărei activități în parte, inclusiv
beneficiarii și responsabilii; rezultatele așteptate și modalități de evaluare.
3.6. Ponderea și importanța basmului în documentele curriculare obligatorii pentru
ciclul gimnazial/liceal
Programele școlare sunt documentele care redau sintetic conținuturile învățământului
pentru fiecare obiect de învățământ pe cicluri curriculare, fiind centrate pe competențele ce
urmează a fi formate la elevi – reflectă criteriile științifice și psihopedagogice ce stau la baza
elaborării și modernizării conținutului
Programele școlare reprezintă o sinteză a conținuturilor învățământului pe ani de studiu sau
pe cicluri de învățământ. Este un document oficial care detaliază obiectivele generale ale
învățământului, la nivelul intermediar al disciplinei școlare și al clasei respective, indicând
conținuturile pe baza cărora se realizează fiecare obiectiv. Este obligatorie pentru cadrul
didactic, orientându-i activitatea de proiectare și desfășurare a predării – învățării.
Actuala programă școlară ( Limba și literatura română, clasele V – VIII, București, 2009)
are următoarea structură :
Nota de prezentare – care oferă o imagine de ansamblu asupra programei, a
elementelor care au stat la baza elaborării programei, etc.;
Competențe generale, sociale și civice;
Valori și atitudini;
Competențe specifice și conținuturi asociate pentru fiecare clasă în parte;
Conținuturi pentru fiecare clasă . Acestea reprezintă una dintre componentele principale ale
curriculumului disciplinar care pot fi valorificate pentru atingerea competențelor generale/
specifice solicitate prin curriculum.
La nivel gimnazial, conținuturile sunt organizate astfel:
Lectura;
81

Practica rațională și funcțională a limbii;
Elemente de construcție a comunicării.
Noile programe școlare sunt construite pe principiul flexibilizării și descentralizării
curriculare, oferind profesorilor posibilitatea conceperii unor trasee curriculare diferențiate
și personalizate. Alături de curriculumul nucleu sau obligatoriu, există curriculum la decizia
școlii, care presupune libertatea opțiunilor pentru anumite activități didactice în funcție de
specificul zonei geografice sau al comunității din care face parte școala.
Abordarea sistemică a curriculum-ului exclude o (anumită) pondere unică/ autonomă
(importanță deosebită, valoare) a basmului în planificarea calendaristică. Conexiunile dintre
unitățile de învățare – în special cele legate de genul epic echilibrează/ ponderează tendința
de autonomie a basmului care a asimilat câte ceva din toate speciile epice (poveste,
anecdotă, parabolă, fabulă, baladă populară/ cultă, schiță, nuvelă, roman, epopee), dar și din
celelalte genuri literare
Actul didactic implică nu numai predarea – învățarea, ci se încheie cu evaluarea. Evaluarea
este un proces didactic complex, integrat structural și funcțional în activitatea instructiv –
educativă. Un profesor trebuie să știe nu numai să predea, ci și să controleze rezultatele
activității de învățare a elevilor
Formele de evaluare adecvate basmului:
examinarea orală – se realizează printr-o conversație cu rol de verificare, prin
întrebări care solicită răspunsuri orale;
portofoliul;
probele scrise: probele de control curent ( extemporalele) – solicită răspunsuri scurte
la câteva întrebări din conținuturile curente, într-un timp scurt ( 15 – 20 minute);
probele de evaluare periodică – probele aplicate la sfârșitul unității de învățare.
Itemii de tip„închis” (cu răspuns binar, cu alegere multiplă, de tip pereche sau de
combinare, de ordonare, de corespondență), itemii de tip „deschis” (cu răspuns construit,
„propoziție lacunară ”, de completare a unui desen lacunar, desenul de adnotat), dar și
cerințele care implică valorificarea noțiunilor de ortoepie, ortografie, vocabular, teorie
literară, lectură, fonetică, morfologie, sintaxă, etc. confirmă ponderarea reciprocă a
unităților de învățare. Se observă că itemii care se referă strict la înțelegerea textului
nuvelistic, pot fi aplicați și la alte unități de învățare, altfel spus, converg în direcția
atingerii acelorași obiective/ competențe.
82

Am folosit posibile exemple de itemi care confirmă abordarea sistemică a curriculum-lui și
ideea că fiecare unitate de învățare este aparent autonomă, în realitate are un efect de
ponderare, de echilibrare a „arhitecturii” procesului de predare – învățare – evaluare, prin
interdependența cu celelalte unități de învățare:
Transcrie n cuvinte folosite cu sens figurat/ propriu, de un personaj episodic din basmul …/
fragmentul/ secvența;
Motivează întrebuințarea semnelor de ortografie/ punctuație din basmul …/ secvența/
fragmentul;
Prezintă tema/ motivul dialogului dintre personajele A și B din basmul …;
Scrie ideile principale și ideile secundare din deznodământul din basmul …;
Precizează modul/ modurile de expunere prezent(e) în basmul …;
Numește momentul subiectului prezent în fragmentul de basmul …;
Stabilește tipul de basmul și n trăsături ale acestuia;
Scrie o continuare de n replici a dialogului dintre personajele A și B din basmul …;
Redactează un rezumat, de maximum n rânduri al basmului ;
Stabilește n argumente, care să demonstreze că fragmentul reprodus aparține unui basm;
Transcrie un fragment, de cel mult n cuvinte/ rânduri care să indice că face parte dintr-o
narațiune/ descriere/ monolog interior …;
Selectează mărcile lexico-gramaticale dintr-un fragment de cel mult n rânduri, care să indice
prezența narațiunii la persoana a III-a și/ sau la persoana I;
Explică, în maximum n rânduri, care sunt raporturile dintre autor, narator și personaj, în
basmul …;
83

Selectează secvența care exprimă ideea/ mesajul din deznodământul basmului …;
Explică/ comentează/ interpretează titlul basmului …;
Realizează, numai pe baza informațiilor furnizate de fragmentul reprodus, schița de portret
(fizic/ moral) al personajului principal/ secundar/ episodic/ colectiv din basmul …;
Exprimă un punct de vedere personal, asupra timpului/ spațiului din basmul …;
Prezintă/ caracterizează un personaj preferat, din basmul…, prin raportare la n întâmplări/
situații semnificative.
În practica rațională și funcțională a limbii române se practică categorii de competențe (de
receptare, prelucrare primară a datelor, algoritmizare, exprimare, prelucrare secundară a
rezultatelor) ce asigură transferul caracterizat prin următoarele concepte operaționale:
aplicarea, generalizarea și particularizarea, integrarea, verificarea, optimizarea,
transpunerea, realizarea de conexiuni, adaptare și adecvare la context. Procesul de derivare
poate continua, după necesități, cu un nou etaj de detaliere, acela al competențelor specifice.
Competențele derivate (particularizările competențelor specifice în raport cu anumite
detalieri ale conținuturilor) asigură liantul /conexiunile dintre unitățile de învățare, cărora le
asigură aceeași pondere printr-o strânsă interdependență cu toate elementele componente.
Viziunea pedagogică de inspirație curriculară conferă și metodologiei didactice valoarea
unei teorii sistemice (și praxiologice ) ce menține imaginea holistică (gr. holos „întreg”) și
angajează la nivelul de predare – învățare – evaluare, un ansamblu de tehnici/ strategii ce
eficientizează asimilarea competențelor generale (sociale și civice) și a valorilor/ atitudinilor
necesare stimulării gândirii autonome, reflexive și critice.
Imaginea holistică a acestui proces ca un ansamblu acțional, deliberat proiectat și structurat,
ale cărui componente și interacțiuni dintre ele funcționează în mod integrat , nu exclude
apariția unor aspecte neprevăzute care solicită profesorului spontaneitate, creativitate
didactică și o mare capacitate de adaptare. Predominanța întregului asupra părților, a
sistemului (integrat și deschis unui sistem superior) asigură profesorului libertatea să
echilibreze basmele în documentele curriculare, încât ponderea și importanța basmului să
devină efectivă și eficientă în (co)relația documentele curriculare – profesor – elev.

84

Am început analiza observând că în programa de gimnaziu la clasa a V-a, basmul popular
este cuprins în următoarele competențe specifice:
1.2. identificarea secvențelor de descriere într-un mesaj oral;
1.4. sesizarea corectitudinii/ incorectitudinii gramaticale a unui enunț și/ sau a formelor
lexicale ;
2.1. înlănțuirea clară a ideilor într-un mesaj oral
2.2. selectarea elementelor de lexic adecvate situațiilor de comunicare;
3.3. identificarea expresiilor și a cuvintelor noi într-un text literar sau nonliterar;
3.5. folosirea unor tehnici/strategii de lucru cu textul/ cartea;
4.1. redactarea unor lucrări scurte pe o anumită, urmărind un plan;
4.2. utilizarea,în redactare, a unor sinonime, antonime și derivate adecvate temei date
4.4. redactarea unor texte imaginative și reflexive în scopuri și în contexte variate.
Totodată, se au în vedere formarea unor valori și atitudini precum: cultivarea înteresului
pentru lectură și a plăcerii de a citi, stimularea gândirii autonome, reflexive și critice,
adoptarea unei atitudini pozitive fațăde comunicare, dar și față de limba română, dezvoltând
și interesul pentru comunicarea interculturală.
Atât manualele , cât și auxiliarele se opresc la două texte literare la basmul popular :
”Prâslea cel voinic și mere de aur” cules de Petre Ispirescu , respectiv ”Aleodor Împărat ”.
Prin intermediul jocului didactic se poate începe discuția despre personajele preferate din
basmele citite , ca apoi să se meargă pe o posibilă argumentare ” de ce credeți că basmele
sunt pe placul copiilor? ” Aflăm astfel care sunt și modele lor de succes din lumea basmului
având la bază mereu calități. La primă lectură a textului, își exprimă impresiile pe care opera
le a lăsat-o, existând opinii pozitive , dar și negative( e prea lung, uneori), elevul din ziua de
astăzi preferând tehnologia în detrimentul cărții. Ca să îi dinamizez am folosit metoda
proiectului cu tema: Lumea fantastică a basmului , fiind împărțiți în cinci grupe având în
vedere următoarele subteme: Acțiunea, Timpul și Spațiul, Personajele, Protagonistul,
Cifrele magice și formule specifice basmului. Ca să nu îi plictisesc am folosit și
interdisciplinaritatea , apelând la surprinderea prin intermediul picturii/ a desenului redând
ceea ce i-au surprins sau le –a plăcut, realizând postere sugestive.
Tot în cadrul proiectului le-am sugerat că pot realiza o rețea a personajelor din basmul din
manual sau auxiliar , dar și a celor ce sar în ajutorul protagonistului sau a celor ce încearcă
să-l împiedice pentru realizarea țelului propus, având în vedere obiectele magice utilizate.
Tot în vederea completării proiectului le-am solicitat argumentarea prin intermediul unui
poster în care să caracterizeze personajul principal, evidențiind trăsăturile morale cu
85

exemple relevante, răspunzând și la întrebarea” Ce ar fi făcut dacă erau în locul
personajului…?” Au prezentat asemănări între protagonistul basmului și filmele vizionate
sau din desenele animate preferate.
Copiilor li s-a părut incitant realizarea unei hărți , ținând cont de timpul, spațiul și
acțiunea textului, surprinzând prin intermediul unei machete întregul basm. Unii s-au
documentat , căutând formule specifice basmului prezente în textul studiat sau din cele citite
de ei. Cifrele magice au fost un subiect interesant pentru elevi, aceștia făcând analogie și cu
termeni religioși dar și istorici. Ca să le stârnesc imaginația , le-am cerut să îmi găsească un
alt final basmului, diferit de cel cunoscut. Am fost surprinsă de sclipirea celor mici ,semn că
încă se află într-un moment când nu li s-a pervertit sufletul.
Interesantă li s-a părut ideea de a crea un alt basm , combinând personajele sau unele
episoade, relizând o broșură la nivelul clasei dar și ipoteza că sunt culegători de folclor și
trebuie să își noteze un posibil itinerar având în vedere localitatea natală.
La clasa a VIII-a programa are pregătit pentru elevii noștri examenul de Evaluare Națională
care de la an la an devine ofertant , având în vedere conținuturile prevăzute în programa de
examen. Trebuie avut în vedere că totul este la prima vedere , ținând cont de trăsăturile
basmului, de aceea li se pot solicita următoarele tipuri de compuneri:
Redactează o compunere de minim 150 rânduri în care să argumentezi că textul
studiat/ la prima vedere aparține genului epic.
Redactează o compunere de minim 15 rânduri în care să argumentezi că textul
studiat/ la prima vedere aparține speciei basm.
Redactează o compunere de minim 150de cuvinte ( 10-15 de rânduri) în care să
caracterizezi un personaj dintru- un text studiat/ la prima vedere .
Redactează o compunere de 15- 25 de rânduri în care să –ți prezinți opinia despre
mesajul fragmentului citat.
Redactează în maximum 10 rânduri , rezumatul unui text studiat/ la prima vedere .
În clasa a IX-a se aduce în discuție, în capitolul ” Lumi fantastice”, ideea că fantasticul se
definește , în proza modernă ca ” straniu neliniștitor” ca ezitare bazată pe conflictul dintre
rațional și irațional, căutând deosebiri între fantastic și fabulos , completând cunoștințele
asimilate în urma Evaluării Naționale. Astfel, fantasticul este o categorie estetică largă ce
constă în rezultatul imaginării unor lucruri care nu-și au corespondentul în realitate.
Fantasticul are mai multe varietăți printre care fabulosul, miraculosul, magicul, monstruosul.
Fabulosul este o subdiviziune a fantasticului referându-se la obiecte imaginate având
dimensiuni uriașe.
86

Basmul se încadrează în categoria fabulosului/miraculosului/supranaturalului, nu în cea a
fantasticului, pentru ca nu presupune nicio reacție specifică de teamă sau de ezitare a
personajului, implicit a cititorului în fața evenimentelor supranaturale cu care se confruntă și
care sfidează ordinea realului.
Parcurgând programa pentru clasa a X-a, suntem informați despre competențele specifice
realizate prin studiul textelor narative, poetice și dramatice,cu precizarea conținuturilor
învățării care formează trunchiul comun , precum și curriculumul diferențiat de tip A și B.
Competențele specifice se referă la identificarea și analiză principalelor componante de
structura ,compoziție și limbaj ale textelor studiate :
• particularități ale construcției subiectului în textul narativ și dramatic;
• particularități ale compoziției în textele narative și dramatice studiate ;
• construcția personalelor ; modalități de caracterzare ; tipuri de personaje;
• instanțele comunicării în textul narativ și poetic;
• tipuri de perspectiva narativă ; registre stilistice , limbajul personajelor, limbajul
naratorului / notațiile autorului în textul dramatic;
• titlu , incipit, relații de opoziție și simetrie , elemente de recurență (motiv poetic,laitmotiv ),
figuri semantice (tropi), elemente de prozodie în textul poetic;
• specii epice (basm cult,nuvela, român) ,specii dramatice (comedia), poezie epică,poezie
lirică;
• momente ale evoluției prozei și poeziei în literatură română ,ale dramaturgiei și artei
spectacolului în cultură română.
Parcurgând textele propuse, elevii identifică structuri prototipice și tehnici de argumentare,
compară argumente diferite pentru a formulă judecați de valoare,exersează specii ale
discursului oral /ale textului scris. Studiul textului favorizează, astfel,comunicarea autentică,
practică rațională și funcțională a limbii în manieră integrată. Studierea textelor narative, în
această etapă, presupune însușirea unor cunoștințe de naratologie fără de care elevii nu ar
putea pătrunde în structurile, uneori complicate, ale operelor literare pe care manualele de
liceu le conțin. Chiar și în condițiile vehiculării cu noțiuni și concepte de teorie literară,
estetică sau critică, abordarea sub toate aspectele a operei epice, în context didactic, nu este
posibilă. De aceea, demersul de cunoaștere și interpretare întreprins de profesor și elevi va
avea în vedere doar aspectele reprezentative ale textelor studiate. Se parcurg etapele descrise
în pragrafele anterioare ca în gimnaziu : prelectura /conversația de orientare, studiul
aprofundat – prin utilizarea unor strategii de înțelegere și interpretare (lectură integrală ,
selectivă , conversația etc. și reflecția care se concretizează în formularea concluziilor,
reflecția asupra semnificațiilor, constatarea originalității artistice, aprecierea valorii literare
87

prin raportare la alte opere din literatură română sau universală. Surprinderea aspectelor se
realizează nu prin expunerea profesorului, ci antrenând elevii în descoperirea și interpretarea
faptelor prin activități care favorizează muncă în echipa, cooperarea.
Începem să pătrundem în mrejele basmului din punct de vedere al textului ce trebuie să
pregătească examenul de bacalureat, astfel am avut în vedere dincolode cunoaștere temeinică
a textului de către elevii mei, o seri e de activități care să le servească drept sprijin în
realizarea eseurilor . Manualul pune accent pe conținutul subiectului, a personajelor, a
reperării schemei specifice aparținând lui Vladimir I. Propp.
Denumite „ ființe de hârtie ” de către Roland Borthes, personajele basmului se pot clasifica
în șapte tipuri, conform taxonomiei pe care a realizat-o Vladimir Propp ( „ Morfologia
basmului ”) :
„ Eroul ” ( Harap – Alb va evolua de-a lungul operei de la statutul de anti – erou la cel
de erou, prin călătoria inițatică )
„ Răufăcătorul ” ( antagonistul – Spânul, dar și Împăratul Roș ),
„ Trimițătorul ” ( craiul – tatăl lui Harap – Alb, dar și Spânul )
„ Ajutorul ” ( personajele adjuvante –calul năzdrăvan, Sfânta Duminică,cei cinci
giganți )
„ Donatorul ” ( Sfânta Duminică, crăiasa furnicilor și cea a albinelor )
„ Personajul căutat ” ( fata împăratului Roș ) și
„ Falsul erou ” ( frații mezinului și Spânul ).
Tiparul narativ al basmului cult este preluat din eposul popular, construcția
subiectului fiind una stereotipă. Desfășurarea evenimentelor urmărește cu strictețe un tipar
consacrat, în patru secvențe, inegale ca lungime și consistență, dar la fel de importante.
„ Povestea lui Harap – Alb ” începe printr-o situație de echilibru ( un crai care avea trei
feciori trăia liniștit la curtea sa), pe care o perturbă cererea Împăratului – Verde, fratele
craiului, din dorința de a avea ca moștenitor la tron pe unul dintre nepoții săi ( starea de
dezechilibru este generată de lipsa moștenitorilor ). Ulterior, se desfășoară o acțiune de
restabilire a echilibrului : fiul cel mic pleacă spre unchiul său, fiind supus unor probe
inițiatice, care îl vor pregăti pentru statutul de împărat. Starea finală de echilibru presupune și
răsplata eroului, prin învestitură regală – Harap – Alb devine împărat – și prin nuntire –
tânărul se căsătorește cu fata împăratului Roș.
În cadrul basmului „ Povestea lui Harap – Alb ” am identificat episoadele esențiale ale
lumii – basm, pe care V. Propp le pune în lumină pentru a evidenția stereotipia basmului
universal în general. Astfel, folosindu-mă de fișele de lectură pe care elevii au învățat să
realizeze am subliniat faptul că Propp observă acțiunile personajelor ca fiind aproximativ
aceleași mereu, putând fi încadrate într-un tipar repetabil, numindu-le „ funcții ” – „ Funcțiile
88

personajelor constituie elemente fixe, stabile ale basmului, independent de cine și în ce mod
le îndeplinește ”(„ Morfologia basmului ”). În basmul lui Creangă se regăsesc o serie dintre „
funcțiile ” identificate de formalistul rus :
„ Absența ” – fiul de crai este nevoit să plece de acasă
„ Prima funcție a donatorului ” – apariția Sfintei Duminici care îl supune pe tânăr la
proba milosteniei
„ Înzestrarea cu unelte și instrumente magice ” ( hainele, armele, calul năzdrăvan),
„Interdicția ” – proba trecerii podului ( i se interzice tânărului, sub forma sfatului
părintesc, să se ferească de omul spân și de omul roș )
„ Încălcarea ” – răufăcătorul îndeamnă la incălcarea interdicției
„ Iscodirea ” – Spânul dorește să afle scopul călătoriei fiului de crai
„ Vicleșugul ” – răufăcătorul își înșală victima, statutul tânărului este schimbat, acesta
fiind supus prin vicleșug
„ Deplasarea spațială ” între două împărății
„ Sosirea incognito ” – Spânul uzurpează identitatea feciorului de crai, iar tânărul
capătă statutul de slugă – Harap – Alb
„ Pretențiile neîntemeiate ” ale falsului erou ( Spânul )
„ Încercările grele ” – probele la care va fi supus Harap – Alb de către Spân și de
Împăratul Roș
„ Soluția ” – încercările sunt trecute cu succes
„ Demascarea ” – Spânul este demascat de către fata împăratului Roș
„ Pedeapsa ” – Răufăcătorul este ucis de calul năzdrăvan
„ Transfigurarea ” – moartea și învierea ritualică a eroului,
„ Căsătoria ” – eroul se căsătorește și este înscăunat împărat.
Aceste forme de schematism și repetabilitatea duc la constituirea unei adevărate poetici a
basmului, demonstrând valoarea incontestabilă a operei lui I. Creangă.
Textura narativă a basmului „ Povestea lui Harap – Alb ” este complexă, derulându-se pe
motive tipice, întâlnite adesea și în basmul popular. Motivele narative specifice sunt : motivul
împăratului fără urmaș la tron, motivul superiorității mezinului, motivul motivul călătoriei și
al probelor inițiatice, motivul podului, motivul pactului faustic, motivul calului năzdrăvan,
motivul nunții împărătești.
Autorul pornește de la modelul popular, reactualizează teme și motive de circulație
universală, dar le organizează conform propriei viziuni, într-un text narativ mai complicat
decât al basmelor populare. Prin urmare, basmul lui Creangă se bazează pe supralicitarea
triplicării. Element auxiliar în structurarea basmului, „ triplicarea ” ( V . Propp ) reprezintă
modalitatea de construire a subiectului pe principiul cifrei trei.
89

În „ Povestea lui Harap – Alb ” se observă principiul triplicării la nivelul probelor inițatic,
care nu mai sunt previzibile, ca în basmul popular, ci sunt originale, acestea fiind sporite de-a
lungul desfășurării acțiunii. Spre exemplu, cea de-a treia poruncă a Spânului – aducerea fetei
– presupune alte trei încercări la care îl va supune împăratul Roș ( casa de fier, ospățul
pantagruelic, separarea macului de nisip ), dar și cele trei probe la care îl supune fata
împăratului Roș ( identificarea, păzirea și aducerea apei vii si a celei moarte ). La nivel
compozițional, triplicarea dobândește o funcție estetică, presupunând amplificarea subtanței
basmului, constituind o tărăgănare tactică și o gradație ascendentă ( climax ) a tensiunii și a
suspansului, care mențin interesul lectorului. Din punct de vedere narativ, prin utilizarea
procedeului de triplicare, naratorul își domină mai bine materialul, dozând efectele fiecărei
secvențe în drumul spre maturizare al personajului principal. Aceste trăsături se regăsesc atât
în manual dar și în auxiliare, ce vin în întâmpinare elevului dar și a profesorului, trimițând
atât la critica de specialitate dar la o eventuală dezbatere privind viabilitatea speciei de basm
în societatea modernă, care se pierde în tehnologie.
Formula definitorie pentru creația basmică la Ion Creangă este autohtonizarea
fantasticului, dar și localizarea geografică a universului basmic, care devine un „ Humulești
idealizat ”, ce este proiectat într-o lume fabuloasă. Originalitatea scriiturii lui Creangă este
demonstrată prin particularizarea tiparului narativ și individualizarea personajelor din
perspectiva unei viziuni subiective asupra lumii și a unor opțiuni estetice. Astfel, Creangă
„ umple schema universală a basmului cu imagini concrete ale vieții țărănești de odinioară, cu
tipurile ei morale, cu o realitate-social istorică și psihologică determinată, localizând
fabulosul, dând personajelor individualitate psihologică, etnică, țărănească și chiar
humuleșteană ”99
Dacă între anii 2007- 2011 au existat o serie subiecte ce surprindeau la subiectul al treilea
al probei scrise una din temele ce se regăsesc în cele opt posibile tipuri de variante :
1. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre particularitățile basmului cult , prin referire la
o operă literară studiată. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– precizarea a două caracteristici ale speciei literare basm, existente în opera literară studiată;
– prezentarea, prin referire la basmul cult studiat, a patru elemente de construcție a subiectului
și/ sau ale compoziției (de exemplu: acțiune, secvență narativă, conflict, relații temporale și
spațiale, construcția personajelor, incipit, final, perspectivă narativă, tehnici narative etc.);
– evidențierea relațiilor dintre două personaje reprezentative pentru basmul cult ales;
– exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau
tema în basmul cult pentru care ai optat.
99 Zoe Dumitrescu-Bușulenga
90

Notă! Ordinea integrării reperelor în cuprinsul lucrării este la alegere.
Pentru conținutul eseului vei primi 16 puncte (câte 4 puncte pentru fiecare cerință/ reper);
pentru redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea ideilor în scris – 3 puncte;
utilizarea limbii literare– 3 puncte; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte;
ortografia – 2 puncte; punctuația – 2puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 2 pagini.
2. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relația dintre incipit și final într-un basm cult
studiat. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– prezentarea a patru componente de structură și/ sau de compoziție a basmului cult pentru
care ai optat (de exemplu: temă, viziune despre lume, construcția subiectului, particularități
ale
compoziției, perspectivă narativă, tehnici narative, secvență narativă, episod, relații temporale
și spațiale, personaj, modalități de caracterizare a personajului etc.);
– ilustrarea trăsăturilor incipitului, prin referire la textul narativ ales;
– comentarea particularităților construcției finalului în textul narativ ales;
– exprimarea unei opinii argumentate despre semnificația/ semnificațiile relației dintre
incipitul și finalul basmului cult ales.
3. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre lumea basmului, reflectată într-un basm cult studiat,
pornind de la următoarea ideile exprimate în următoarea afirmație critică: ,,Ceea ce
caracterizează basmul, ca operă de artă, este o lume cu totul aparte […], opusă deci
cotidianului, o lume în care voința omului nu cunoaște limite, în care nu există contrarii care
să nu poată fi rezolvate. Basmul pornește de la realitate, dar se desprinde de ea, trecând în
suprareal. […] Este o lume opusă realității cotidiene nu prin personaje și întâmplări (care
pot fi verosimile), ci prin atmosfera ei interioară, prin esența ei”. (Mihai Pop, Pavel
Ruxăndoiu, Folclor literar românesc)
4. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre particularitățile de construcție a unui personaj
dintr-un basm cult studiat. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea
personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, construcția
subiectului, perspectivă narativă, modalități de caracterizare, limbaj etc.);
– prezentarea statutului psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/
conflictele basmului cult studiat;
– relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvențe
narative/ situații semnificative sau prin citate comentate;
– exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau
tema basmului cult studiat în construcția personajului pentru care ai optat.
91

5. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relațiile dintre două personaje care aparțin unui
basm cult studiat. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcția
personajelor alese (de exemplu: temă, perspectivă narativă, acțiune, conflict, relații temporale
și spațiale, construcția subiectului, modalități de caracterizare, limbaj etc.);
– evidențierea situației inițiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se
încadrează, a statutului lor psihologic, moral etc.;
– relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relațiilor, prin
raportare la două episoade/ secvențe narative ale basmului cult ales;
– exprimarea unei opinii argumentate despre relațiile dintre cele două personaje, din
perspectiva situației finale/ a deznodământului.
6. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre particularitățile de construcție a unui personaj
dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Ion Creangă. În elaborarea eseului, vei avea în
vedere următoarele repere:
– prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea
personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, construcția
subiectului, perspectivă narativă, modalități de caracterizare, limbaj etc.);
– prezentarea statutului psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la
conflictul/conflictele textului narativ studiat;
– relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvențe
narative/ situații semnificative sau prin citate comentate;
– exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau
tema textului narativ studiat în construcția personajului pentru care ai optat.
7. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre relațiile dintre două personaje ale unui text narativ
studiat, aparținând lui Ion Creangă. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele
repere:
– prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcția
personajelor alese (de exemplu: temă, perspectivă narativă, acțiune, conflict, relații temporale
și spațiale, construcția subiectului, modalități de caracterizare, limbaj etc.);
– evidențierea situației inițiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care se
încadrează, a statutului lor psihologic, moral etc.;
– relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relațiilor, prin
raportare la două episoade/ secvențe narative ale textului narativ ales;
– exprimarea unei opinii argumentate despre relațiile dintre cele două personaje, din
perspectiva situației finale/ a deznodământului.
92

8. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, despre personajele dintr-un basm cult studiat, pornind de
la ideile exprimate în următorul text: ,,Basmul e un gen vast […]. Caracteristica lui e că eroii
nu sunt numai oameni, ci și anume ființe himerice, animale… Ființele neomenești din basm
au psihologia lor misterioasă. Ele comunică cu omul, dar nu sunt oameni. Când dintr-o
narațiune lipsesc acești eroi himerici, n-avem de-a face cu basmul ’’. (G. Călinescu, Estetica
basmului)
Încă din clasa a X-a mă preocupă implementarea elevilor importanța probei scrise la
disciplina limba și literatura română, auxiliarele susțin prin diverse tipuri de exerciții o
eventuală simulare. Se știe că în clasa a XI –a , elevii susțin o simulare ce vine în ajutorul
viitorului absolvent pentru a –și identifica minusurile la proba scrisă. Dar nu este sufiecient,
atât timp cât elevul se îndepărtează de cartea din bibliotecă aplecându-se spre digitalizare,
ducem o luptă dificilă cu aceștia pentru a-i determina să se apropie de text.
Începând cu anul 2013, examenul de bacalaureat a devenit unul diferențiat în funcție de
profil. Astfel, pentru absolvenții de la profilul "Real" și pentru cei de la filierele
"Tehnologică" și "Vocațională" există subiecte diferite față de cei de la profilurile "Umanist"
și "Pedagogic". Măsura a fot luată întrucât elevii de la profilurile "Umanist" și "Pedagogic"
au mai multe ore de limba și literatura română. Astfel, elevul de la profil tehnologic/ real are
doar 3 ore de limba și literatura română, iar cel de la profil vocațional , fiind umanist ,
repectiv pedagogic are un număr de 4 ore cu posibilitatea unui eventual opțional.
Cei de la profilul tehnologic au la proba scrisă la specia basm cult două tipuri de eseuri:
a) Redactează un eseu de 600 – 900 de cuvinte în care să prezinți tema si vizunea despre
lume într-un basm cult/ text narativ studiat, aparținând lui Ion Creangă .
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului ales într-o specie, într-un
curent cultural/ literar , într-o perioadă sau într-o orientare tematică ;
– ilustrarea temei basmului cult studiat prin două episoade/ citate/ secvențe comentate ;
– prezentarea a patru elemente de structură, de compoziție si de limbaj ale basmului cult
studiat, semnificative pentru tema si viziunea despre lume (de exemplu: acțiune, conflict,
relații temporale si spațiale, construcția subiectului, perspectivă narativă, modalități de
caracterizare, registre stilistice, limbajul personajelor etc.);
– susținerea unei opinii despre modul în care tema si viziunea despre lume se reflectă în
basmul cult studiat.
b) Scrie un eseu de 600 – 900 de cuvinte în care săprezinți particularitățile de construcție a
unui personaj dintr-un basm cult/ text narativ studiat, aparținând lui Ion Creangă. În
elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
93

– prezentarea statutului psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la
conflictul/conflictele textului narativ studiat;
– prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea
personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, construcția
subiectului, perspectivă narativă, modalități de caracterizare, limbaj etc.);
– relevarea principalei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvențe
narative/ situații semnificative sau prin citate comentate;
– exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau
tema textului narativ studiat în construcția personajului pentru care ai optat.
Elevii ce urmează cursurile unui liceu vocațional mai au în plus un tip de eseu :
Scrie un eseu de 600- 900 de cuvinte în care să prezinți relațiile dintre două
personaje ale unui basm cult /text narativ studiat, aparținând lui Ion Creangă. În elaborarea
eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– evidențierea situației inițiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în
care se încadrează, a statutului lor psihologic, moral etc.;
– prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcția
personajelor alese (de exemplu: temă, perspectivă narativă, acțiune, conflict, relații
temporale și spațiale, construcția subiectului, modalități de caracterizare, limbaj etc.);
– relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relațiilor,
prin raportare la două episoade/ secvențe narative ale textului narativ ales;
– exprimarea unei opinii argumentate despre relațiile dintre cele două personaje, din
perspectiva situației finale/ a deznodământului.
Cu toate că proba scrisă s- a simplificat iar numărul de subiecte din 8 variante acum 5 ani
la două, respectiv trei în funcție de profil, au determinat rezultate asemănătoare . Există o
diferență de la an la an , căci s-a demonstrat faptul că elevii noștri știu să povestească uneori
chiar dacă fac și gafe în ceea ce privește subiectul operei , personajele, fatală fiindu-le poezia.
Consider că este datoria profesorului de limba și literatura română să ajute elevul să citească,
să devină un lector avizat, să identifice independent cheile de lectură și să descifreze sensurile
intenționate de autor, fără sprijin exterior.
CAPITOLUL IV: ABORDĂRI DIDACTICE ALE LECTURII UNUI BASM

” Cartea citită în copilărie rămâne prezentă în amintire aproape toată viața. Din
cărțile pe care le citesc, copiii își formează o anumită concepție asupra lumii, cărțile
formează la ei anumite norme de conduită”. Nicolae Iorga
94

Punctul de vedere pe care îl susțin este o pledoarie pentru stimularea creativității pe tot
parcursul școlii, câtă vreme ea este un mijloc esențial de a dezvolta gândirea critică și de a
stimula potențialul fiecărui elev atât în procesul receptării, cât și în cel al scrierii. Domeniul
lecturii este, probabil, domeniul cel mai complex al limbii și literaturii materne. Această
complexitate privește atât obiectul de studiu, care își lărgește în permanență contururile,
pentru a se adapta realităților diverse ale comunicării actuale, cât și abordările variate,
strategiile de predare-învățare-evaluare pe care profesorul le folosește în clasă.
4.1 Perspective didactice actuale asupra relevanței instructiv-educative a
basmului
Optimizarea lecturii e o problemă mereu deschisă. Dar ea capătă o importanță
deosebită mai ales astăzi, când timpul afectat cititului de largi fracțiuni ale populației e în
scădere, iar volumul de informații care ne asaltează pare tot mai greu de dominat. ” A spori
motivațiile lecturii, a îmbunătăți randamentul calitativ al comprehensiunii, a crește abilitatea
abordării plurale a textelor înseamnă a înmulți șansele individului de a se înțelege pe sine și
de a-i înțelege pe alții. E un obiectiv major cultural, și nu numai cultural, la îndeplinirea
căruia aportul școlii e hotărâtor, dar nu exclusiv "100 .
Prin noua orientare care vizează nu studiul limbii , ci al limbajului, disciplina limba
română urmărește să sprijine activitatea de asimilare a cunoștințelor de la celelalte discipline,
să asigure integrarea socială și să creeze premise pentru formarea în spiritul educației
permanente. Elevii trebuie antrenați prin exerciții multiple și variate în vederea formării,
perfecționării și integrării în activitatea de învățare a deprinderilor de citire a oricărui tip de
text. Stăpânirea unor strategii de lectură le va permite o autonomie care le va permite
(auto)instruirea de-a lungul vieții. Ca metodă folosită și în predarea altor discipline, lectura
are ca finalități:
– dezvoltarea competenței informaționale;
– formarea unor aptitudini comunicaționale de bază;
– asimilarea unor informații;
– perfecționarea capacităților generale și specifice de studiu individual;
– cultivarea aptitudinilor și atitudinilor cognitive deschise;
– stăpânirea și aprofundarea cunoștințelor fundamentale și operaționale.
Costache Olăreanu, abordând tipul de lectură în care cartea este considerată exclusiv sursă de
informații, realizează următoarea tipologie:
a) lectura de studiu, de existența sau inexistența căreia este legat succesul sau eșecul în
activitate;
b) lectura complementară sau de informare;
100 Paul Cornea, Introducere în teoria lecturii, Polirom, Iași, 2002.
95

c) lectura de consultare aplicată diferitelor tipuri de materiale de referință.
Formarea și dezvoltarea deprinderilor de a folosi manualul/cartea țin de cee ce Ioan Neacșu
numește competența informațională , un concept complex care presupune capacități
care îi asigură elevului o învățare eficientă și un grad ridicat de autonomie, care îi va permite
continuarea educației și după terminarea școlii. Această competență, în termenii Cadrului
European de Referință pentru Limbi (CECRL) corespunde unui utilizator experimentat.
Lectura textului literar
Lectura literară este o activitate integrativă, în care cititorul este în întregime implicat, cu
întreaga sa cultură, cu mediul social în care trăiește, cu dispozițiile psihologice ale
momentului.
Ca metodă specifică disciplinei limba și literatura romana, lectura are următoarele finalități:
– formarea unui univers atitudinal-afectiv;
– sensibilizarea față de mesajul literar-artistic;
– stimularea imaginației;
– oferirea elementelor de retrăire afectivă;
– formarea unor deprinderi de a stabili criterii ferme de selectare a marilor valori, cu care să
opereze în procesul lecturii;
– identificarea unor noi probleme și situații-problemă;
– receptarea critică a textelor/mesajelor și construirea unor mesaje coerente;
– revalorificarea mesajului, înțelegerea și interpretarea lui;
– formarea gustului pentru lectură;
– perfecționarea capacităților generale și specificede studiu individual.
Criterii de eficientizare a lecturii literare:
– să fie valorizate cât mai multe funcții (de plăcere, pentru informare, pentru
documentare).
– să-și dezvăluie rolul în rezolvarea unor probleme practice.
– să fie însușite și să urmărească dezvoltarea unor deprinderi necesare, ca: analiza
textului, înțelegerea sensului, găsirea problemelor-cheie, stabilirea relațiilor;
– să solicite gândirea și imaginația, reflecția.
– să încurajeze munca independentă.
– să invite la căutare, cercetare.
– să faciliteze realizarea unui dialog creativ între carte și cititor.
– să genereze emiterea unor judecăți obiective și subiective (personale).
– să fie alese texte cu o structură prototipică, atunci când lectura vizează reliefarea
trăsăturilor de gen/specie, apartenența la un stil funcțional etc.
Modelele structurale ale studiului literaturii
96

Pornind de la scenarii propuse de J. Langer, de R. Scholes și de D. Barnes se
pot contura modele didactice complete, ce cuprind, deopotrivă etapele comprehensiunii
( pre-lectura și lectura inocentă), precum și etapa interpretării (lectură critică),
prelungită prin exerciții de rescriere a textului.
În viziunea lui Vistian Goia și Ion Drăgotoiu101 modelul arată astfel:
Activitatea pregătitoareStudiul intrisec al
textuluiActivitățile conexe
(complementare )
a) pregătirea tematico-
afectivă:
încadrare tematică, date
despre autor, încadrarea
fragmentului în operă,
situarea în timp a operei, etc.
b) explicarea cuvintelor care
împiedică receptarea.Lectura model
Conversația de orientare
Lectura pe fragmente
și explicarea cuvintelor
și expresiilor
Elaborarea planurilor
de text
Caracterizarea
personajelor
Studiul mijloacelor
de realizare
Studiul noțiunilor de teorie
literarăExerciții de recitare
Exerciții de lectură
Memorizare
Reproducerea
conținutului textelor
Compunerile
Activitatea în cercuri
Excursii și vizite
Alina Pamfil 102 propune un model construit pe scheletul celui anterior, dar aduce
strategii organizate în cinci straturi, într-o viziune modernă:
 strategii ce vizează etapa pre-lecturii întrebările specifice sunt: „Ce gânduri
provoacă lectura foii de titlu?”, „Cum aproximăm sensul pornind de la titlu, subtitlu, moto?”,
„Cum se orientează lectura după prima secvență citită?”; aceste întrebări pot structura
jurnalul de lectură sau o secvență de dialog cu răspuns scris;
 strategii ce vizează exprimarea și valorificarea reacțiilor emoționale pe care
lectura le provoacă, reacții ce se pot constitui în puncte de pornire ale interpretării textului;
întrebările specifice sunt: „Ce sentimente a provocat lectura textului?”, „Ce amintiri
personale a suscitat?”, „Care sunt întâmplările/imaginile/problemele care v-au surprins/pe
care le considerați esențiale etc.?”;
 strategii ce urmăresc corelarea așteptărilor inițiale cu rezultatele primei
lecturi : întrebări specifice sunt: „Cum a răspuns textul așteptărilor inițiale?”, „în ce măsură a
depășit așteptările, a dezamăgit, a provocat?”; aceste întrebări pot structura dialogul oral sau
scris sau se pot regăsi în fișa de evaluare a lecturii;
 strategii ce urmăresc înțelegerea procesului lecturii : lectura anticipativă și
harta lecturii;
101 Vistian Goia, Ion Drăgotoiu, Metodica predării limbii și literaturii române , EDP, R.A., București, 1995 p.57
102 Pamfil, Alina, Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise , București, Editura
Paralela 45, 2000 ., p 143-144
97

strategii ce urmăresc înțelegerea corectă a nivelului literal al textului:
explicația, chestionarul pe marginea textului, descrierea secvențelor textului, identificarea
ideilor principale, rezumatul, glosarea textului, identificarea câmpurilor lexicale etc.
Autoarea prezintă trei variante de structurare a unui grup de lecții consacrate
studiului de text literar :
Varianta I Varianta a II-a Varianta a III-a
Explicație (inclusiv
expresii și cuvinte
necunoscute) Abordarea textului prin
intermediul câmpului lexical Discuție
(circumscrierea
orizontului de
așteptare)
Prima lectură integrală
sau lectura anticipativă Prima lectură Prima lectură
Valorizarea răspunsului
subiectiv
Verificarea
comprehensiunii sensului
global: comprimarea
textului Explicație (cuvinte și
expresii necunoscute) Verificarea
comprehen siunii
sensului global
Explicarea
cuvintelor
necunoscute
A doua lectură A doua lectură A doua lectură
Verificarea comprehen –
siunii textului în detaliu:
reconstituirea textului Valorizarea răspunsului
subiectiv Verificarea
comprehen siunii
textului în detaliu:
reconstituirea textului
A treia lectură A treia lectură A treia lectură
Interpretarea textului Verificarea comprehen-
siunii textului în detaliu Interpretarea
textului
Exerciții de redactare Interpretarea textului Exerciții de
redactare
Lectura și scrierea creativă oferă profesorilor și elevilor un teren fertil de exploatare și
valorificare a acestor capacități, câtă vreme lectura nu înseamnă doar a înțelege mai bine
ideile „celuilalt“, ci și un proces care poate conduce la o înțelegere mai profundă și mai
nuanțată a propriilor idei și sentimente, a identității pe care ne-o construim continuu prin
raportare la ceilalți.
Modelarea atitudinii față de lectură este unul dintre obiectivele cele mai importante și mai
greu de atins. Reușita depinde de maniera creativă în care profesorul folosește metodele și
tehnicile de stimulare a interesului pentru lectură, de capacitatea de a configura un scenariu
echilibrat, coerent, pliat pe nevoile și abilitățile concrete ale elevilor, cititori reali cu care
lucrează. În fiecare etapă a comprehensiunii el trebuie să își aleagă strategia oportună.
Florentina Sâmihăian propune trei etape de abordare a textului :
98

A. Intrarea în text (a păși din exterior spre interior ) se face prin folosirea unor metode
inițiale (de „încălzire“ sau de „spargere a gheții“) care au rolul de a motiva elevii pentru
lectura / discutarea textului respectiv.
B. Discutarea textului ( crespunde relațiilor: a fi în interior și a explora lumea textului, a păși
înapoi și a regândi datele pe care le avem) se face, de obicei, în trei trepte:
– observarea (plasată la nivelul decodificării corecte: cuvinte necunoscute, forme arhaice
sau regionale, structuri lingvistice deosebite),
– explorarea (plasată la nivelul analizei de conținut și de structură a textului),
– interpretarea textului (reconstruirea semnificațiilor).
C. Ieșirea din text ( a ieși din lumea textului și a obiectiva experiența ) se realizează prin
metode folosite în finalul respectivei secvențe didactice, pentru a-i oferi elevului un moment
de reflecție despre ce a învățat, cum și unde poate aplica cunoștințele / deprinderile de
lectură respective
Condiția fundamentală a reușitei lecției o constituie interacțiunea dintre toate cele trei
variabile ale procesului lecturii: textul, cititorul, contextul. De aici decurge și importanța
strategiilor ce urmăresc evitarea unor situații de interacțiune deficitară. Iată câteva exemple:
interacțiunea cititor – text este carentă în situația în care gradul de dificultate al textului
este prea mare sau prea mic și / sau problematica lui nu se înscrie în orizontul de
așteptare al elevului;
interacțiunea cititor – context este problematică în situația în care textul, deși consonant
cu așteptările elevului și accesibil, este citit într-un mod ce defavorizează
comprehensiunea: așa este, de pildă, situația în care elevul citește textul cu voce tare, în
fața colegilor;
interacțiunea cititor – text – context nu se realizează în situațiile în care textele sunt prea
dificile, strategiile de comprehensiune, ineficiente, iar contextul, inadecvat; aceasta este
situația tipică de eșec, situație în care motivația pentru lectură este minimă sau
inexistentă.
Activități/factori care au darul de a trezi interesul elevului pentru lectură :
– alegerea unor texte consonante cu orizontul de așteptare al elevilor;
– felul în care profesorul realizează lectura (entuziasmul acestuia trezește interesul);
– valorificarea lecturii inocente: a-i permite elevului să citească fără a fi nevoit să
răspundă la întrebări;
– transpunerea textelor literare în alt limbaj: mima, jocul de rol, dramatizarea,
pantomima;
– elevul să aibă posibilitatea de a alege singur ce carte să citească;
99

– activitățile de lectură să fie însoțite de activități de scriere, de redactarea a unor
finaluri, creare de dialoguri, a unor benzi desenate, postere, reconstituire a unor puzzle-uri
etc;
– să utilizeze metode de tipul: lectura întreruptă, lectura cu predicțiii, pălăriile
gânditoare, recomandă cartea: elevilor li se cere să numească un coleg despre care cred că
seamănă cu un personaj sau că ar fi reacționat la fel într-o anumită situație;
– profesorul să valorifice factorii mediatori ai lecturii/avantextul, rumoarea, discursul
de escortă etc., pentru a trezi curiozitatea.
Un demers didactic menit să trezească interesul elevilor pentru lectura textelor epice ,
determinându-i să participe activ la decodarea acestuia,se poate realiza folosindu-se
metodele: lectura predictivă, tabelul predicțiilor, rețeaua personajului, metoda ciorchinelui,
diagrama Venn-Euler.
Activitatea se poate desfășura în grupuri de câte 4-5 elevi, sub directa coordonare a
profesorului, cu raportare frontală după realizarea fiecărei etape.
Se prezintă titlul textului care urmează să fie parcurs cu elevii; folosind
metoda brainstormingului , se poate stabili, frontal, ce semnificație are acest cuvânt pentru
elevi: se propun diverse semnificații, fiecare propunere fiind scrisă pe tablă sau pe un carton
și păstrată până la sfârșitul activității, pentru a stabili dacă predicțiile elevilor s-au confirmat.
Se împarte elevilor textul, tipărit pe o foaie A4, împăturită de atâtea ori câte
fragmente are respectivul text. Elevii vor despături foaia, în funcție de indicațiile pe care le
vor primi, formulând predicții, descoperind și interpretând, rând pe rând, fiecare fragment, pe
parcurs vor completa tabelul:
Ce crezi că se va întâmpla? Ce s-a întâmplat?
I.
II.
Citind pe verticală ceea ce au notat elevii în rubrica „Ce s-a întâmplat?”, se descoperă planul
de idei al textului citit;
În continuarea lecturii predictive, se poate folosi o altă metodă activă – rețeaua personajului
(metodă care valorifică, în primul rând, capacitatea de analiză a elevilor): după citirea
textului, se notează într-un cerc numele personajului, apoi, în cercuri satelit cuvinte care
caracterizează acest personaj, elevii notează în jurul cercurilor acțiuni, atitudini, extrase din
text care evidențiază însușirile alese.
Capacitatea de sinteză poate fi stimulată prin folosirea metodei ciorchinelui , care
evidențiază conexiunile dintre ideile prezentate, stabilește noi asociații între acestea și
dezvăluie noi semnificații, putând fi o completare reușită a rețelei personajului .
100

Pe lângă analiză și sinteză, o altă operație importantă a gândirii este comparația, care
poate fi dezvoltată prin folosirea diagramei Venn, pentru identificarea asemănărilor și
deosebirilor dintre două texte sau dintre două personaje.
4.2 Modalități de evaluare a impactului instructiv-educativ al basmului asupra
elevilor de gimnaziu și de liceu
4.2.1 Observarea sistematică a activității și comportamentului elevilor în raport
cu relevanța instructiv-educativă a speciei literare a basmului. Metode si strategii
specifice
Majoritatea cunoștințe în domeniul educațional în ultimii ani au condus la inovarea
metodelor de învățământ, modernizarea lor, creându-se o nouă tehnică a instruirii, respectiv
a evaluării . Metodele tradiționale de evaluare – probele orale, scrise, practice, examenele –
constituie elementele dominante în evaluarea procesului evaluativ în școală. Din nevoia de a
oferi elevilor și alte posibilități de a demonstra ceea ce știu (cunoștințe) și ceea ce pot să facă
(priceperi, deprinderi și abilități) s-au conturat metode și instrumente complementare de
evaluare. Axate pe procesul de învățare, care înglobează și rezultatul obținut, acestea
evaluează gradul de formare și de utilizare atât a capacităților cognitive superioare, a
competențelor specifice, cât și a motivațiilor, a atitudinilor asumate și a comportamentelor
manifestate de elev în demersul educațional.
Spre deosebire de metodele tradiționale de evaluare, care realizează evaluarea rezultatelor
școlare pe un timp limitat și în legătură cu o arie mai mare sau mai mică de conținut,
metodele complementare de evaluare prezintă câteva caracteristici:
realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu instruirea/învățarea, de cele mai
multe ori concomitent cu aceasta;
privesc rezultatele școlare obținute pe o perioadă mai îndelungată, care vizează formarea
unor capacități, dobândirea de competențe;
produc schimbări în planul intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de învățare;
le oferă elevilor posibilitatea de a se manifesta plenar în domeniile în care capacitățile
lor sunt cele mai evidente;
cultivă cooperarea și nu competiția;
asigură o învățare și o evaluare active;
101

deprind elevii cu strategia cercetării, ei învățând să creeze situații, să emită ipoteze
asupra cauzelor și relațiilor în curs de investigație, să estimeze rezultatele posibile, să
mediteze asupra sarcinii date;
oferă profesorului posibilitatea de a observa copilul mai bine, în ipostaze variate și în
aceeași măsură îl determină să renunțe la stilul de lucru fragmentat și să adopte o temă
de interes pentru elevi, organizând cunoașterea ca un tot unitar.
Din această perspectivă, metodele alternative modifică și relația profesor-elev, inducând spre
un parteneriat în care:
profesorul promovează o evaluare criterială;
semnalează reușitele și erorile elevului;
furnizează tehnicile de lucru, materialul documentar și mijloacele didactice necesare
elevilor;
renunță la tendința de a „corecta” erorile;
formează elevului deprinderea de a se autocorecta și a se autoeduca.
elevul conștientizează scopul sarcinii de lucru;
înțelege cerințele;
găsește modul de abordare a acestora;
utilizează tehnicile de lucru și mijloacele didactice.
Principalele metode alternative de evaluare, al căror potențial formativ susține
individualizarea actului educațional prin sprijinul acordat elevului sunt: observarea
sistematică a activității și a comportamentului elevilor, investigația, referatul, proiectul,
portofoliul, autoevaluarea și evaluarea cu ajutorul calculatorului .
4.2.1.1 Observarea sistematică a activității și comportamentului elevilor este o tehnică de
evaluare care furnizează cadrului didactic o serie de informații utile, diverse și complete, greu
de obținut altfel prin intermediul metodelor de evaluare tradiționale. Ea oferă cadrului
didactic posibilitatea de a cunoaște progresele înregistrate de elevi în învățare (cunoștințe,
capacități), îndeplinirea sistematică a îndatoririlor școlare, modul de participare la lecții,
oferta de răspuns pe care o fac în timpul lecțiilor, dorința de a participa la ceea ce se
întreprinde pe parcursul acestora.
Observarea se efectuează concomitent cu conversația de evaluare, cu aplicarea unui test, a
unei lucrări scrise, având rolul de a oferi o informație complementară privind reacțiile și
102

comportamentele elevilor pe parcursul evaluării. Ea trebuie să fie planificată, sistematică și
selectivă. Este evident că nu se poate observa totul deodată. De aceea, profesorul trebuie să
efectueze o anumită selecție în câmpul perceptiv, ceea ce presupune sistematizarea
conduitelor ce vor fi supuse observației, raportarea lor la clase de comportament și la
tipologii, adică reducerea diversității la unități de observații accesibile și semnificative, care
să ofere o informație relevantă despre elevi. În acest sens, observația trebuie pregătită prin
stabilirea indicatorilor observabili ce vor fi urmăriți, indicatori care să fie semnificativi și
pertinenți, să spună ceva despre caracteristicile evaluate. De exemplu , participarea elevului la
lecții, ca o caracteristică semnificativă pentru actul evaluării, poate fi transpusă în următorii
indicatori observabili:
participă la lecții din proprie inițiativă;
participă numai la solicitarea profesorului;
participă la incitarea colegilor;
nu participă prin indiferență (apatie);
refuză să participe (non-participare activă).
Fiecare dintre acești indicatori reflectă un anumit tip de comportament, iar în combinație cu
alți indicatori, de pildă cu cei privind nivelul și calitatea răspunsurilor date de elev,
completează informația necesară unei evaluări corecte. Observația poate oferi informații utile
despre stările emoționale și efectele acestora asupra prestației elevilor, despre o seamă de
caracteristici care își pun amprenta asupra nivelului performanței elevilor cum sunt:
încrederea în sine, siguranța, neîncrederea în sine, timiditatea, anxietatea, mobilitatea etc.
Această metodă este eficace atunci când observarea comportamentului este sistematică, prin
utilizarea unor instrumente de înregistrare și sistematizare a constatărilor, cum ar fi: fișa de
evaluare, scara de clasificare, lista de control/verificare.
4.2.1.2 Investigația reprezintă un tip de evaluare concepută pe durata unei ore de curs și oferă
elevului posibilitatea de a aplica în mod creativ cunoștințele însușite în situații noi și variate.
Elevul primește o sarcină de lucru prin instrucțiuni precise, prin care își poate demonstra în
practică un întreg complex de cunoștințe și capacități. Putându-se realiza și individual, dar și
în colectiv, investigația se poate desfășura pe o perioadă de timp care diferă în funcție de
specificul subiectului abordat și, implicit, de dificultățile care decurg din realizarea sarcinilor
pe care trebuie să le întreprindă elevii. Ca metodă de evaluare, investigația pune în valoare
creativitatea elevilor, inițiativa, cooperarea, comunicativitatea, flexibilitatea gândirii,
receptivitatea ideatică, capacitatea de argumentare, de punere și rezolvare a problemelor.
103

Investigația presupune obiective care urmăresc:
înțelegerea și clarificarea sarcinilor;
aflarea procedeelor pentru găsirea de informații;
formularea și testarea ipotezelor de lucru;
schimbarea planului de lucru sau colectarea altor date dacă este necesar;
scrierea unui scurt raport privind rezultatele investigației.
După ce investigația s-a finalizat, în evaluarea acesteia pot să se aibă în vedere mai multe
criterii din rândul cărora menționez:
Noutatea temei sau a subiectului care a făcut obiectul investigației;
Originalitatea strategiei utilizate în demersul investigativ;
Modul de aplicare a cunoștințelor necesare în realizarea investigației;
Calitatea prelucrării datelor obținute;
Modul de prezentare și argumentare a rezultatelor obținute în desfășurarea
investigației;
Atitudinea elevilor pe perioada desfășurării investigației.
Caracterizată prin flexibilitate, această metodă constituie un instrument util în eficientizarea
evaluării activității la clasă.
4.2.1.3 Proiectul reprezintă o metodă mai complexă de evaluare care poate furniza informații
mai bogate în legătură cu competențele elevilor și, în general, cu progresele pe care ei le-au
făcut de-a lungul unei perioade mai îndelungate de timp.( Anexa nr. )
Inițiată de J. Dewey, Project method a fost fundamentată pe principiul învățării prin acțiunea
practică, cu finalitate reală. Preluată și dezvoltată de William Heard Kilpatrich, metoda
presupune lucrul pe grupe, dar și pregătirea profundă a cadrului didactic și a elevului.
Proiectul începe în clasă prin definirea și înțelegerea sarcinilor de lucru, parcurgerea
conținuturilor aferente unității tematice alese (curriculum formal), se continuă prin activități
extracurriculare (curriculum nonformal) și studiu individual (curriculum informal). Temele pe
care se realizează proiectele pot fi oferite de către profesor, dar, în anumite cazuri, ele pot fi
propuse și de către elevii care elaborează aceste proiecte. În funcție de complexitatea temei
alese, proiectul se poate derula pe parcursul mai multor zile sau săptămâni și se încheie în
104

clasă prin prezentarea raportului asupra rezultatelor obținute și a produselor realizate. Această
metodă îi rezervă elevului un rol activ și principal în înfăptuirea obiectivelor, determinându-l
nu numai să imagineze, să construiască mental, ci și să transpună în practică, să găsească
mijloacele și resursele de transpunere în fapt a ceea ce a prefigurat. Pentru aceasta, elevul
trebuie să facă investigații, să strângă materiale informative, pe care apoi să le selecteze, să le
ordoneze și să le prelucreze. Rolul profesorului este să observe și să orienteze pe elevi să
întreprindă cercetarea, să-i ajute în procurarea materialelor informative, să le organizeze
activitatea, să le ofere sugestii.
Informațiile pe care le poate obține evaluatorul sunt variate și, în esență, fac referire la
următoarele aspecte:
motivația pe care o are elevul față de domeniul din perimetrul căruia a delimitat sau
selectat tema;
capacitatea elevului de a se informa și de a utiliza o bibliografie centrată pe nevoile
de tratare a subiectului luat în discuție;
capacitatea elevului de a concepe un parcurs investigativ și de a utiliza o serie de
metode care să-l ajute să atingă obiectivele pe care și le-a propus;
modalitatea de organizare, prelucrare și prezentare a informațiilor dobândite ca
urmare a utilizării diverselor metode de cercetare;
calitatea produsului (produselor) obținute în urma finalizării proiectului, care se pot
distinge prin originalitate, funcționalitate, calități estetice deosebite.
Etapele proiectului presupun orientarea eforturilor elevilor în două direcții la fel de
importante din punct de vedere metodologic și practic: colectarea datelor și realizarea
produsului. Aceasta înseamnă:
Stabilirea domeniului de interes;
Stabilirea premiselor inițiale – cadru conceptual, metodologic, datele generale ale
investigației;
Identificarea și selectarea resurselor materiale;
Precizarea elementelor de conținut ale proiectului.
105

Competențele care se evaluează în timpul realizării proiectului vizează metodele de lucru,
utilizarea corespunzătoare a materialelor, a bibliografiei, generalizarea problemei,
organizarea ideilor, calitatea prezentării.
Pentru realizarea unei evaluări cât mai obiective a proiectului trebuie avute în vedere câteva
criterii generale de evaluare, ca de exemplu:
stabilirea obiectivelor proiectului și structurarea conținutului;
activitatea individuală realizată de elevi;
rezultate, concluzii, observații;
prezentarea proiectului – calitatea comunicării, claritatea, coeranța;
relevanța proiectului – utilitatea, conexiuni interdisciplinare.
Un proiect poate constitui și sarcina alcătuirii unui portofoliu.
4.2.1.4 Portofoliul constituie o modalitate complexă de evaluare a progresului școlar global
care include rezultate relevante obținute prin celelalte metode și tehnici de evaluare, "un
veritabil portret pedagogic al elevului, relevând: nivelul general de pregătire, rezultatele
deosebite obținute în unele domenii, ca și rezultatele slabe în altele, interese și aptitudini
demonstrate, capacități formate, atitudini, dificultăți în învățare întâmpinate" 103.
Portofoliul reprezintă cartea de vizită a elevului, prin care cadrul didactic poate să-i
urmărească progresul – în plan cognitiv, atitudinal și comportamental – la o anumită
disciplină, de-a lungul unui interval mai lung de timp (o etapă dintr-un semestru, un semestru
un an școlar sau chiar un ciclu de învățământ). Teoretic, un portofoliu cuprinde:
lista conținutului acestuia, (sumarul, care include titlul fiecărei lucrări/fișe; lucrările
pe care le face elevul individual sau în grup);
rezumate;
eseuri;
articole, referate, comunicări;
fișe individuale de studiu;
experimente;
103 Ion T. Radu, 2007: p105
106

înregistrări, fotografii care reflectă activitatea desfășurată de elev individual sau
împreună cu colegii săi;
reflecțiile proprii ale elevului asupra a ceea ce lucrează;
autoevaluări scrise de elev sau de membrii grupului;
hărți cognitive;
comentarii suplimentare și evaluări ale cadrului didactic, ale altor grupuri de elevi
sau chiar părinți.
Ioan Cerghit aprecia că portofoliul cuprinde " o selecție dintre cele mai bune lucrări sau
realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă și care pun în evidență progresele
sale; care permit aprecierea aptitudinilor, talentelor, pasiunilor, contribuțiilor personale.
Alcătuirea portofoliului este o ocazie unică pentru elev de a se autoevalua, de a-și
descoperi valoarea competențelor și eventualele greșeli. În alți termeni, portofoliul este un
instrument care îmbină învățarea cu evaluarea continuă, progresivă și multilaterală a
procesului de activitate și a produsului final. Acesta sporește motivația învățării "104
Această metodă alternativă de evaluare oferă fiecărui elev posibilitatea de a lucra în ritm
propriu, stimulând implicarea activă în sarcinile de lucru și dezvoltând capacitatea de
autoevaluare. «Raportul de evaluare» – cum îl numește Ion T. Radu 105– are în vedere toate
produsele elevilor și, în același timp, progresul înregistrat de la o etapă la alta. El se substituie
tot mai mult modului tradițional de realizare a bilanțului rezultatelor elevului(lor) prin media
aritmetică « săracă în semnificații privind evoluția școlară a acestuia»
4. 2.1.5 Referatul are ca plusuri o serie de avantaje ce pot fi valorizate de profesor în
măsura în care colectivul de elevi îi permite , aceștia fiind preocupați în a realiza un astfel de
document. Ca avantaje ale acestei modalități de evaluare se poate considera faptul că prezintă
unele informații privind dorința acestora de a lucra pe o anumită tematică în funcție de ceea
ce le place; elevii își pot arăta diversitatea , multitudinea cunoștințelor dobândite pe parcursul
unei unitări de învățare sau a unui capitol.
Unii dintre elevi reușesc să facă analogii între noțiunile acumulate de la diferite discipline,
demonstrând astfel intra și interdisciplinaritatea ,ce se doresc a fi inovațiile sistemului , având
în vedere problematica din zilele noastre. Sunt cretivi, folosindu-și imaginația , învățând să își
prezinte documentul asumând eventualele emoții de moment, șlefuindu-și personalitatea.
Se obișnuiesc cu diferite modalități de cercetare, căutând informațiile cu exactitate
104 Ioan Cerghit 2002 p315105 Ion T. Radu 2007 p 190.
107

Are o pronunțată dimensiune formativă, deoarece îi familiarizează pe elevi cu anumite
tehnici de investigare, îi obișnuiește să caute informațiile acolo unde trebuie, îi abilitează să
realizeze analize, comparații, generalizări, să utilizeze diverse tipuri de raționamente, să tragă
concluzii pertinente în urma desfășurării unui demers cognitiv etc.
Generează o formă de învățare activă, motivantă pentru elev, cu consecințe benefice pe
termen lung, deoarece cunoștințele asimilate și exersate se fixează mai bine în memoria de
lungă durată, au o valoare funcțională mai mare și se reactivează mai ușor când este vorba ca
ele să fie utilizate în rezolvarea unor sarcini sau în desfășurarea unor activități.
Poate familiariza și apropia elevii de teme sau subiecte cărora nu li s-a acordat un spațiu
suficient în documentele de proiectare curriculară și, în special, în programele analitice,
respectiv în manualele școlare, astfel încât elevii să-și lărgească sfera de cunoaștere și să
diminueze unele lacune generate de proiectarea curriculară.
Dincolo de aceste calități ale referatului care-i conferă o serie de avantaje în comparație cu
alte metode de evaluare, trebuie avute în vedere și o serie de neajunsuri care trebuie să fie
cunoscute de cadrele didactice și din rândul cărora le menționăm pe următoarele:
referatul nu este pretabil la toate nivelurile de școlaritate, fiind de la sine înțeles că el
poate fi utilizat cu rezultate bune la elevii claselor mari care au suficiente cunoștințe și
informații și variate experiențe de învățare care le permit elaborarea acestor referate, dar nu
același lucru este valabil în cazul elevilor din clasele mici care sunt încă în faza de acumulare
cognitivă și care nu au încă stiluri de învățare bine structurate.
nu este compatibil tuturor elevilor, ci numai acelora care sunt bine motivați pentru
diversele discipline care intră în structura curriculum-ului școlar. Elevii care nu sunt suficient
motivați, evită în general să elaboreze referate, iar dacă sunt obligați, percep această sarcină
ca pe o corvoadă și, în consecință, o tratează cu superficialitate.
este mai dificil de evaluat.
4.2.2 Metode activ- participative aplicate în cadrul Cercului de Lectură ”
Colecționarii de cuvinte ”
Jocul didactic este o metodă modernă, care activizează și dinamizează colectivul de elevi, îi
regrupează, anulând monotona ordine din bănci, îi solicită să colaboreze și să dezbată idei,
probleme, sarcini de lucru. Poate fi aplicat în oricare moment al lecției, în funcție de
108

scopurile urmărite de profesor. Distractiv și instructiv în egală măsură, jocul didactic le
permite elevilor să se cunoască mai bine, să-și descopere calități de raportor, de coordonator,
de timer, de coechipier etc., să-și dezvolte spiritul de competiție și de colegialitate
(concurență / colaborare).
Jocurile propuse au grade diferite de dificultate, adresându-se unor paliere largi de colective
de elevi. Sunt prezentate mai multe jocuri, adaptate la basmul popular /cult , dar ele pot fi
folosite și la alte specii epice sau dramatice. Acestea au fost adaptate în funcție de
obiectivele pe care profesorul vrea să le atingă și în funcție de posibilitățile materiale și
intelectuale ale clasei. Jocurile didactice se desfășoară mult mai plăcut dacă mesele elevilor
pot fi grupate, astfel încât ei să se constituie efectiv în echipe. Sistemul de recompense poate
capta mai mult interesul elevilor față de astfel de momente ale lecției. Aplauzele, insignele,
fanioanele sau alte dovezi ale reușitei conduc la sporirea încrederii în lucrul în echipă și la
responsabilizarea fiecărui membru al echipei.
Cadrul didactic, aflat într-un sistem în plin proces reformator, trebuie să-și dezvolte abilități
pedagogice și manageriale complexe, adaptate și adaptabile la înnoirile crescânde, cerute de
politicile educaționale. Jocul didactic ar putea fi soluția practică a unei lecții reușite, o
metodă de a îmbina utilul cu plăcutul, de a-i dezmorți (la propriu și la figurat) pe copii, de a
dinamiza ora și de a preda, a consolida sau a evalua performanțele școlare ale elevilor într-o
manieră mai puțin plictisitoare.
Rândurile de față încearcă să prezinte aplicarea unor astfel de jocuri didactice la orele de
consolidare a cunoștințelor despre basm studiat la clasele a Va- a XII-a sau pe orice basm
lecturat în cadrul Clubului de lectură ” Colecționarii de cuvinte ”și a proiectului educațional
“Devoratorii de basme ”. Jocurile au fost gândite pentru a verifica unele cunoștințe despre
conținut, despre personajul principal, despre mesajul etic al operei literare studiate sau
lecturate. Creativitatea profesorului poate modifica, simplifica sau combina diferitele idei
propuse aici, în funcție de profilul, componența și nivelul clasei, de timpul avut la dispoziție
etc. Performanțele elevilor participanți la jocurile didactice nu se notează în catalog. Fiecare
profesor stabilește modalitățile de evidențiere a câștigătorilor : aplauze, calificative,
diplome, insigne .
Obiecte și… litere: Este un joc ușor și rapid, care poate fi aplicat imediat după parcurgerea
basmului, pentru a evalua atenția elevilor în timpul lecturii. Elevii sunt repartizați în trei
grupe, cărora li se va da câte o coală de hârtie, pe care profesorul a notat un număr. Spre
exemplu, prima echipă are scris numărul 3, a doua echipă – 4, iar a treia echipă – 5. Aceste
cifre reprezintă numărul de litere din care trebuie să fie formate cuvintele care vor fi scrise
pe coală. Li se explică elevilor că trebuie să găsească în textul operei literare (fără să
folosească manualul), cuvinte reprezentative pentru basm, formate doar din 3, respectiv 4 și
109

5 litere. De exemplu: 3 litere: măr; pom; seu; apă; aur; foc; pui….. 4 litere:zmeu; corb;
bici; mere; fete; trei ….. 5 litere: tarâm; palat; aramă; frați; carne; luptă…… Timpul de lucru
va fi stabilit la 3-4 minute. Apoi câte un reprezentant al fiecărei echipe citește cuvintele
scrise pe foaia de hârtie. Profesorul va aprecia munca lor, făcând completări sau corectări
(după caz).
Turul galeriei (reprezentare grafică): Acest joc este conceput ca temă facultativă pentru
acasă. Li se cere elevilor să reprezinte grafic basmul studiat, pe o coală albă de hârtie A 4, sau
pe o coală din blocul de desen. Pot fi folosite orice / oricâte culori și materiale sau tehnici
specifice artei grafice (acuarelă, tempera, creion, colaj sau, dimpotrivă, profesorul va
impune anumite restricții. Lucrările nu vor fi semnate, pentru a nu influența părerea
celorlalți elevi. Produsele obținute vor fi afișate pe tablă sau pe pereții clasei, astfel încât să
poată fi observate de elevi. După ce profesorul le explică elevilor sensul sintagmei face
turul galeriei, le cere să voteze un singur desen, considerat a fi cel mai sugestiv, cel mai
reprezentativ pentru basmul studiat (votul poate fi exprimat printr-o bulină aplicată sub
coala de hârtie sau o linie trasată cu creta). Rezultatul jocului este mai obiectiv dacă numărul
votanților este mai mare decât al produselor, de aceea este important ca profesorul să insiste
asupra ideii că tema este facultativă. De asemenea, obiectivitatea votării va fi mărită dacă nu
li se permite elevilor să vorbească între ei în timp ce examinează produsele expuse. Se
numără voturile și se stabilesc elevii câștigători (spre exemplu, primii trei), cărora li se cere
să vină în fața clasei și să explice viziunea artistică.În final, profesorul face aprecieri, având
grijă să remarce produsele care au tins spre metaforă, spre simbol, iar nu pe cele care au re-
povestit / au ilustrat secvențe ale basmului. Lucrările vor fi păstrate în portofolii sau vor fi
publicate în revista școlii.
Cubul virtuților: Este un joc didactic foarte ușor de realizat, cu multiple posibilități de
aplicare și care acoperă doar 15-20 de minute din ora de curs. Sunt consolidate cunoștințele
despre eroul basmului și îi pregătește pe elevii de clasa a V-a pentru caracterizarea
personajului literar. Elevii sunt repartizați în cel puțin trei și cel mult cinci echipe egale
numeric. Repartizarea se face după criterii aleatorii sau impuse de profesor (de exemplu:
ordinea din catalog, ordinea din bănci, după simpatii / „bisericuțe” etc.). În cadrul fiecărei
echipe, un elev va fi desemnat raportor (va raporta în fața clasei produsul echipei sale), un
altul va fi timer (va gestiona minutele alocate).
Profesorul va avea pregătit un cub de carton sau de plastic, pe ale cărui fețe sunt scrise șase
trăsături morale ale eroului din basmul studiat (spre exemplu: generozitate; vitejie; spirit de
sacrificiu; modestie; credință în Dumnezeu; istețime; curaj;
110

hărnicie; tenacitate etc.). La fiecare echipă profesorul va rostogoli cubul, pentru a repartiza
o virtute pe care elevii să o evidențieze prin raportare la textul literar. Se precizează timpul
alocat muncii în echipă (șase minute) și se dă startul. Elevii vor dezbate în cadrul grupului
lor, fără să aibă voie să folosească manualul sau caietul. Când timpul a expirat, profesorul le
cere raportorilor să iasă în fața clasei și să prezinte, fiecare, oral, produsul echipei. Se
apreciază calitatea muncii fiecărei grupe și se aduc completări sau, după caz, corectări.
Metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă are la bazăîmpletirea activității
individuale cu cea desfășurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor. Ea constă în
încorporarea activității fiecărui membru al colectivului într-un demers colectiv mai amplu,
menit să ducă la soluționarea unei sarcini sau a unei probleme date. Această metodă are mai
multe faze: faza introductivă – profesorul enunță problema; faza lucrului individual : fiecare
elev lucrează individual timp de 5 minute la soluționarea problemei, faza lucrului în perechi
– elevii se consultă cu colegul de bancă, sunt notate toate soluțiile apărute; faza reuniunii în
grupe mai mari – elevii se consultă asupra soluțiilor în grupe alcătuite dintr-un număr egal
de perechi; faza raportării soluțiilor în colectiv și faza decizională.
Am aplicat metoda la activitățile extracurriculare, unde elevii au venit cu propunerea unei
teme suplimentare, alcătuind piramida povestirii la diferite basme.
Interviul – cu protagonistul basmului: Acest joc didactic este foarte apreciat de elevi,
solicitând o bună cunoaștere a textului și o profundă înțelegere a personalității eroului din
basm. Se formează grupe din câte patru-cinci elevi, iar din fiecare echipă se desemnează
un reporter (cel care va adresa întrebarea / întrebările). Elevii pregătesc (timp de patru-șase
minute) una sau cel mult două întrebări, care vor fi adresate unui elev devenit „eroul”
basmului studiat. Este de preferat ca „eroul” să fie ales de către profesor, care cunoaște cel
mai bine gradul de emotivitate al copiilor, siguranța de sine a acestora, capacitatea lor de a
răspunde rapid și coerent întrebărilor primite. „Eroul” vine în fața clasei și poate lua loc la
catedră. Echipele de ziariști pun întrebările. După fiecare întrebare intervievatul răspunde,
apoi se trece la următoarea întrebare. Profesorul va supraveghea ca întrebările să fie în
spiritul textului și al semnificațiilor lui. Nu trebuie admise întrebări aberante sau stupide. În
final, profesorul (împreună cu elevii) va comenta răspunsurile „eroului”, urmărind
încadrarea lor în matricea spirituală și comportamentală a unui personaj principal de basm.
Va fi declarată câștigătoare echipa care a formulat cele mai surprinzătoare / interesante
întrebări. (Exemplificare: „Când zgripțuroaica v-a mai cerut o bucată de carne, de ce nu ați
protestat, spunându-i că v-ați ținut promisiunea și că deja a mâncat cele o sută de bucăți, așa
111

cum fusese învoiala?”.) De asemenea, „eroul” va primi, din partea clasei, un calificativ care
să oglindească felul în care a reușit să intre în rol.
Să inventăm o poveste (oral) : Este un joc didactic folosit ca metodă de consolidare a
cunoștințelor dobândite, după predarea basmului. Mai întâi, profesorul sistematizează – oral
– cu ajutorul elevilor și al schemelor / notițelor din maculator, portofoliu, fișe de lucru etc.
caracteristicile basmului, ca specie epică, apoi enunță regulile jocului: pe rând, fiecare elev
va construi unul sau cel mult două enunțuri, legate logic între ele, astfel încât să întocmească
un nou basm. Spre exemplu, primul elev va spune o formulă inițială specifică basmelor ( A
fost odată…). Al doilea va propune o expozițiune, de pildă Într-o țară foarte, foarte
îndepărtată trăia un împărat mare și foarte priceput în arta războaielor… Al treilea elev
trebuie să continue povestea și tot așa, urmărind un fir epic logic, construit ad-hoc. Ultimul
elev va trebui să încheie basmul cu formula specifică. E bine ca elevii să stea cu fața unii la
alții, astfel încât să poată urmări evoluția basmului. În situația în care elevii nu au curajul să
înceapă povestea, e recomandabil ca profesorul să le ofere atât formula inițială, cât și
expozițiunea, ba chiar și ruperea echilibrului (prejudiciul), astfel încât să le sugereze o cale
de urmat. Elevii vor prelua firul epic și vor duce mai departe povestea. Ca temă pentru
portofoliu, li se cere elevilor să construiască – în scris – un basm de cel mult 50-60 de
rânduri. Cele mai reușite creații vor fi afișate la panoul clasei, sau vor fi publicate în revista
școlii.
Găsește… momentul potrivit!: Acest joc didactic urmărește verificarea cunoștințelor
dobândite de elevi, referitoare la firul epic al basmului studiat la clasă. Elevii vor fi împărțiți
în patru-șase echipe, egale numeric. Profesorul scrie la tablă, într-un tabel, momentele
subiectului (expozițiune; intrigă….. etc.). Apoi împarte echipelor bilețele, (în număr egal)
pregătite din timp, pe care sunt scrise anumite idei secundare ale textului studiat (spre
exemplu, o echipă a primit patru bilețele pe care este scris: Prâslea se luptă cu al treilea
dintre zmei; Frații trădători sunt omorâți de propriile săgeți; Mezinul familiei se oferă să
păzească mărul; Corbul îi oferă ajutor lui Prâslea etc.). Profesorul le lasă elevilor un timp
de gândire și dezbatere (aproximativ trei minute), apoi le cere să lipească fiecare bilețel în
rubrica potrivită, adică să identifice momentul subiectului în care se încadrează secvența
notată pe bilețel. La final, se discută munca fiecărei echipe și se desemnează câștigătorii.
Zodiacul: Este un joc menit să dezvolte în rândul elevilor capacitatea de a înțelege profilul
moral al personajelor literare. Clasa de elevi este împărțită în trei sau patru grupe, în
interiorul lor desemnându-se câte un raportor. Fiecare grupă primește o coală de hârtie pe
112

care sunt trecute cele 12 zodii, având menționate câte patru-cinci trăsături (de
exemplu,Vărsător:receptiv la nou; îndrăzneț; generos; simpatic; altruist ). Elevilor li se
alocă un timp de lucru de maximum 10 minute și li se cere să stabilească zodia cea mai
potrivită în care se încadrează personajul literar din basmul studiat la clasă. După expirarea
timpului, raportorii ies în fața clasei și numesc zodia hotărâtă în grupa lor, justificând fiecare
trăsătură morală. Câștigă echipa care susține cel mai credibil / pertinent alegerea făcută.
Critică-l, laudă-l! : Colectivul de elevi se împarte în patru sau șase grupe, acestea
desemnându-și câte un raportor. Grupele cu număr fără soț vor avea de criticat un aspect
(fizic sau moral, la alegere) al personajului din basm, iar grupele cu număr par vor lăuda
personajul, de asemenea pentru un singur aspect (fizic sau moral, la alegere). La terminarea
timpului alocat lucrului, raportorul va justifica în fața clasei alegerea făcută de grupa sa. Prin
acest joc didactic se urmărește cunoașterea personajului și prezentarea lui sub aspectele
pozitive și negative ale personalității. Aplicând acest joc, elevii vor sesiza mult mai ușor
ideea că eroul basmului poate fi considerat un bun model moral. Rolul profesorului este de a
urmări și de a clarifica justificarea calității / a defectului ales de fiecare grupă în parte.
Panseluța : Acest joc se adresează mai ales claselor / grupelor de elevi cu randament școlar
mai scăzut. Profesorul formează echipe de câte patru-cinci elevi și repartizează fiecărei
echipe câte o coală de hârtie pe care a desenat o floare cu patru petale mari. În centrul florii
stă scris numele eroului din basmul studiat la clasă. Li se cere elevilor să noteze în cele patru
petale cele mai importante / reprezentative patru trăsături ale personajului. Timp de lucru –
opt minute. Apoi raportorii vor citi rezultatul muncii lor.
Profesorul va insista asupra faptului că unele trăsături apar pe foile mai multor grupe
(curajul; vitejia; bunătatea etc.), ceea ce conduce la ideea că personajele basmelor se
înscriu într-un tipar de calități morale apreciate de poporul român.
Compară personajul! : Este joc care îi conduce pe elevi spre simbol, spre esențializare și
spre metaforă. Elevii clasei sunt repartizați în cinci-șase echipe, egale numeric și valoric. Se
desemnează câte un raportor și câte un timer pentru fiecare echipă. Se stabilește timpul de
lucru: 10-12 minute. Jocul constă în găsirea unui corespondent (animat sau nonanimat) al
personajului de basm, cât mai sugestiv și insolit. (Li se poate sugera elevilor să-l compare cu
o floare, cu o pasăre, cu un fenomen al naturii, cu un sentiment etc.) Important este să
găsească argumente care să justifice comparația propusă. Va fi declarată câștigătoare echipa
care propune și argumentează cea mai neașteptată comparație. Exemplificare: Prâslea poate
fi comparat cu un ghiocel, deoarece pare plăpând și neajutorat – așa îl consideră tatăl
113

său – dar, așa cum ghiocelul este singurul care înfruntă frigul iernii și reușește să
străpungă zăpada înaintea altor flori, Prâslea este singurul care restabilește echilibrul în
împărăție.
Cine ai vrea să fii? : Este un joc didactic sub formă de temă facultativă pentru acasă. Se
lucrează pe o pagină distinctă, care va fi păstrată în portofoliu. Li se cere elevilor să scrie o
compunere, de 15-20 de rânduri, în care să arate ce personaj (din basmele cunoscute de ei)
ar dori să fie și de ce. V or fi citite câteva compuneri și profesorul va comenta alegerea
elevului, apreciindu-le pe cele în care copiii s-au identificat cu personaje pozitive.
Bingo: elevii primesc un tabel și li se cere să găsească în grupul în care lucrează câte o
persoană care să răspundă la diverse cerințe (să indice o carte citită/achiziționată recent, să
fi vizionat un spectacol de teatru, să reacționeze la un enunțcorelat cu textul studiat.). Cele
6/5/4 căsuțe ale cartonului trebuie completate de 6/5/4 elevii care semnează și care pot
confirma grupului cerința. Câștigă cel care completează primul cartonul și care strigă
“Bingo”. Am aplicat metoda la finalul activităților extracurriculare evaluând elementele de
specific basmului.
Șezătoarea literară se poate organiza fie in cadrul clasei , fie cu clase diferite. Este o formă
atractivă, recreativă și dinamizatoare și reprezintă cadrul cel mai adecvat manifestării libere
a elevilor, mijloc eficient de exersare și cultivare a relațiilor de colaborare, încredere. La
sezatoare acestia pot deveni mici actori,interpretand rolul unor personaje preferate din
lecturile citite. La astfel de șezători pot participa și părinții pentru a le demonstra rolul
important pe care îl au cărțile. Mulți dintre aceștia pot deveni astfel cititori alături de copiii
lor și ,cumpărând cărțile recomandate,vor pune bazele unei mici biblioteci școlare. O astfel
de sezatoare am organizat-o si eu cu elevii avand ca tema “Ion Creangă-povestitorul copiilor
“. Într-un cadru festiv elevii au interpretat diverse roluri din poveștile scrise de el, iar prin
intermediul calculatorului au fost prezentate aspecte din viata acestuia. Principalul scop al
acestei activități a fost stimularea creativității copiilor, a expresivității și a interesului pentru
lectură. Obiectivele care au stat la baza acestei șezători au fost: documentarea și
înregistrarea datelor biografice referitoare la viața povestitorului, compunerea de poezii și
eseuri inspirate din opera sa, realizarea unor desene care sa ilustreze diferite aspecte din
opera sa . Prin îmbinarea într-un mod creativ a metodelor și tehnicilor de lucru, precum și a
întâlnirilor de lucru, alături de dialog, expunerea, vizionarea și audierea diferitelor
fragmente de operă, întreaga activitate a dat dovadă de o mare reușită. Metoda am utilizat-o
în cadrul proiectului educațional „Devoratorii de basme”
114

Expoziția vie (living exhibition) este o metodă activă care promovează dialogul între un
grup preocupat de o problemă specifică și membrii unei comunități, prin manifestări
creative în spațiul public (străzi, parcuri, piețe publice, mall-uri). Inițiatorii expoziției vii
aleg suportul (ex. corpul uman, articole de îmbrăcăminte personalizate, etc), tehnica și
modul de exprimare (ex. desen, pictură, caricatură, fotografie. etc) potrivite pentru a
transmite publicului un mesaj concret, coerent, susținut vizual printr-o prezentare creativă și
interactivă. În expoziția vie, spațiul public devine o ”galerie” deschisă , unde “exponatele”
(inițiatorii acțiunii) prind viață , interacționând cu “vizitatorii” (membrii comunității) cu
scopul de a transmite un mesaj de interes pentru comunitate . Membrii comunității pot
deveni ei înșiși “exponate” în “galerie”, atâta timp cât nu deviază de la mesajul inițial al
manifestării. Această Expoziție vie intitulată ” Întâlnire cu Basmele Vii ” a reprezentat o
metodă dinamică ce avut ca puncte tari dornța noastră, a membrilor clubului de lectură în a
angaja comunitatea, în a determina pe fiecare trecător că cititul nu dăunează, că basmele ne
păstrează sufletul de copil indiferent de vârstă, să ni se alăture în demersul nostru de a citi
indiferent de loc să conștientizeze că e bine să fii informat , să poți socializa ,făcând schimb
de cărți, păreri , abordând o atitudine pozitivă dar să și schimbăm comportament, atitudini în
școală, pe stradă, în parc, în gară. Elevii clasei de Actorie s-au implicat în a promova
elementele culturale prezentând în plină stradă scurte momente inspirate din basme citite,
cei mai încântați fiind copiii ce se opreau cu părinții , bunicii. Pentru un scurt moment cei
prezenți s-au integrat în povesțile lor. Expoziția vie a constituit o cale
informativă, educativă, interctivă , oferind o experiență interactivă de învățare tuturor
celor implicați în proces.
Photovoice: Fotografii și povești, aceasta este esența metodei PhotoVoice, adică a vorbi
prin imagini. PhotoVoice este o metodă de a transmite un mesaj puternic prin prezentarea
de „fotografii vii” sau desene realizate de membrii clubului de lectură. Prin PhotoVoice am
permis tuturor copiilor implicați să experimenteze transpunerea unor basme prin intermediul
graficii, a picturii sau a fotografiei, iar produsele obținute au fost expuse sau au fost folosite
în relizarea unor benzi desenate cu mesaje de încurajare pentru copii bolnavi de cancer,
deoarece unul dintre elevii școlii era internat la Spitalul Marie Curie din București, devine o
voce comună a celor implicați. PhotoVoice are capacitatea de a uni pe cei ce pot spune ceva
prin intermediul unei imagini, simbol ce poate deveni un imbold pentru cei din jur.
Tot prin PhotoVoice am împlicat și membrii de la Asociația APCA ce se ocupă de copiii
bolnavi de autism , astfel o parte din materialele realizate , apaținând copiilor de acolo. Am
115

conștientizat alături de elevii mei că imaginile utilizate, precum și cuvintele asociate
acestora pot shimba traiectoria existenței unui individ.
Metoda Storytelling sau arta povestirii este o metoda ce are ca punct central povestea/
basmul, un traseu narativ în care personajul central urmează un șir de etape prestabilite.
Povestea nu poate să existe fără povestitor și public. ialogul dintre aceste trei elemente face
ca aceasta metoda sa poata fi folosită în scop formativ/educațional. Principiul de la care am
pornit a fost dorința de a-i determina pe anumiți elevi printre care și câțiva cu anumite
deficiențe de comunicare să fie întegrați îtr-o astfel de experiență Astfel, după o lectură
riguroasă a unor basme , ne-am gândit să creăm alte basme prin această metodă, totul
spontan cu emoții, priviri, aplauze de încurajare.
Fiecare persoana implicată în acest proces a parcurs , la fel ca și eroul însuși, un traseu
inițiatic, unul de învățare. Procesul implică trei etape: pregătirea publicului pentru
poveste (introducerea în tema), povestea în sine (incluzând elemente legate de voce,
tonalitate, obiecte utilizate) și ieșirea din poveste (creație, reflectțe, punere în scenă). Este o
metoda participativa ce implica publicul in toate cele trei etape.: Când, unde și de ce? Totul
se întâmplă treptat, implicarea depinde de deschiderea fiecărui participant. Cei implicați în
proces și-au dezvoltat abilități de ascultare activă , capacitatea de concentrare, puterea de
observație, capacitatea de acceptare și receptivitatea la situații noi dar și reflectarea asupra
mesajului basmului prezentat. Elevii au fost foarte încântați și au propus ca aastfel de
activități să le realizăm mai des,chiar dacă întâlniri de acest fel implică și lecturarea unor
basme,au devenit deschiși în a comunica cu cei din jurul lor mai mult.
Metoda RAFT (rol, auditoriu, formă, temă) presupune asumarea de către elev a unui rol
din postura căruia solicită unui auditoriu-clasei de elevi, complet de judecată sau masă de
oameni, printr-o anumită formă: scrisoare, prelegere, declarație, un lucru – o temă. Se
solicită astfel antrenarea elevilor într-o activitate bazată pe scriere dirijată. Am folosit
metoda aceasta la basmul Prâslea cel voinic și merele de aur. La evocare am pus
următoarele întrebări elevilor: Care sunt personajele basmului?Din ce lumi provin?Cine este
personajul principal? Le-am dat elevilor tema ,,Furtul merelor” și le-am cerut să-mi spună
cine ar putea să scrie despre acest lucru. Răspunsurile au fost: împăratul, feciorul, grădinarul
și împărăteasa. Am lansat întrebarea cui pot aceștia să scrie despre furtul merelor? Elevii
au răspuns: Vecinilor, Zmeilor, V oinicilor, Sfintei Vineri. Ultima cerință era sub ce formă ar
putea să scrie aceștia. Răspunsurile au fost: scrisoarea, biletul, poezia, plângerea.
Am rugat elevii să-și aleagă un rol , un auditoriu și o formă și să efectueze o scriere pe tema
furtului merelor . Unul dintre elevi a scris în numele regelui un bilet fiilor săi.
116

Ghidul de anticipație : metodă de autoinstruire, de învățare independentă, semidirijată care
prin intermediul unor întrebări le este orientată atenția elevilor pentru a-i concentra pe
anumite aspecte ale unei teme, ei trebuie să răspundă la un set de întrebări ale căror
răspunsuri sunt legate de cunoștințele anterioare. Astfel, le este stârnit interesul și îi
determină să-și stabilească scopuri pentru investigația pe care urmează să o realizeze.
Etapele activității sunt:
Reactualizarea cunoștințelor și stabilirea scopurilor;
Prezentarea termenilor cheie;
Gruparea elevilor în perechi;
Anticiparea;
Lectura textului și controlul.
Am folosit metoda la basmul popular Prâslea cel voinic și merele de aur, verificând
noțiunile dobândite anterior.
Jurnalul de călătorie ca o metodă de învățare și evaluare pentru că în unele clase
predomină pasiunea călătoriilor, mai mult decât a lecturii, aceasta neexcluzand și
obligativitatea lecturării operelor literare. Jurnalul reflexiv (reflexive diary) este o metodă
alternativă de evaluare ce conține însemnările elevului asupra aspectelor legate procesul
cunoașterii, deoarece cuprinde și reflecțiile lui despre propriul proces de învățare,
sentimentele trăite de el. Jurnalul este conform ”Dicționarului explicativ al limbii române”
un termen de origine franceză: journal, având mai multe înțelesuri, ”jurnal de călătorie”
însemnând ”relatare în scris, zi de zi a unei călătorii.”
Jurnalul de călătorie este o metodă modernă de învățare și de evaluare prin faptul că acoperă
toate domeniile cognitive, cât și pe cele afective și psihomotorii ale învățării școlare,
dezvoltând tot timpul o funcție de feedback pentru elev. Elevul devine partener cu drepturi
egale, într-o relație educațională. Principiul legării teoriei de practică are în vedere
activitățile practice care mijlocesc o percepere reală, activă a faptelor și a fenomenelor din
natură și din societate, pentru ca înțelegerea să permită generalizarea și consolidarea
cunoștințelor în memorie, aplicabilitatea cunoștințelor să dezvolte curiozitatea și
creativitatea, să formeze și să consolideze deprinderile de muncă în echipă și independentă.
Jurnalul este o metodă de evaluare scrisă, poate fi și audio, prin înregistrare. Deci, opusul
metodei clasice, lecturii, este excursia de studiu, o activitate specifică Școlii altfel, fiind o
formă de învățare extraclasă. O formă de desfășurare a lecției de lectură este și parcurgerea
în clasă a unor pagini de amintiri, din opera unor scriitori sau din jurnalul propriu de
călătorie. Acum vor afla despre ”literatura de graniță”, jurnalul ca și text nonficțional. Tot
117

acum vor afla și de: ziarul ”Jurnalul”, jurnalul de știri (radio, TV), de jurnalul intim
(personal), ”Jurnal” de Mircea Cărtărescu: ”bobul de adevăr din viața fiecăruia”, ”locul unde
îți poți exprima gândurile fără să fii judecat”. La sfârșitul unei ore se poate”jurnalul de
învățare”: răspunzând pe o foaie A4 pe trei coloane, la următoarele întrebări. Ce am
învățat?,, Cum am învățat?, Cum m-am simțit? pentru a se fixa noțiunile învățate.
Jurnalul este o metodă de cercetare a realității, jurnalul de călătorie fiindu-i ”partener” util
jurnalului de lectură prin ”trezirea” simțului estetic: scrierea liberă (freewriting), un exemplu
de jurnal de călătorie fiind ”Pe urmele lui Prâslea cel V oinic/ Făt-Frumos din lacrimă ”. Am
avut în vedere și ideea că profesorul este prioritar în acest demersul lecturii, căci este „omul
care aduce cartea”, fiind responsabil de călătoria prin lumea cărții pentru motivul ca
cititorul să învețe experiența de lectură. Este ca și cum ai merge printr-o pădure întunecoasă
cu firul Ariadnei. Elevul, mai ales la vârsta adolescenței este greu de convins să citească,
dacă nu parcurge o motivație, poate fi și extrinsecă. A citi o carte, a împărtăși elevilor din
experiența pe care o ai în legătură cu această carte este tot atât de important cum ai
desfășura lecția. Un pasaj din jurnalul de lectură personal, citit o dată pe săptămână, poate
activiza experiența de lectură prin stimularea interesului față de cartea citită. Activitatea
constă în desfășurarea unei secvențe de lecție în care elevii și-ar prezenta cartea citită printr-
o idee – interdicție.
Organizarea unui joc mai ales dedicat elevilor de liceu Este interzis să citești , aduce
beneficii demersului lectoral . Aventura interdicției va provoca interesul pentru lectură, iar
ca să potolim această sete, organizarea imediată a unui atelier de lectură în clasă este și mai
binevenită . Periculoase sunt lecțiile dedicate lecturii în care nu se realizează principiile
artei, în care elevul este lăsat să rătăcească prin pădurea narativă fără să știe unde sunt
potecile răbdării, ale iubirii, bunătății
Jurnalistul cameleon este o metodă care constă în prezentarea unui eveniment din
perspective diferite, care pot ilustra trăiri emoționale diverse: bucurie, înțelegere, mulțumire,
fericire , tristețe, nemulțumire, revoltă etc. Avantajele folosirii metodei sunt: dezvoltarea
capacităților de empatie ale elevilor, dezvoltarea abilităților de exprimare liberă în limba
română și stimularea ezvoltării unui sistem mai larg de valori. Metoda a fost aplicată la
activitatea extra care a avut ca obiectiv vizita la Muzeul Satului din Șivița, unde elevii au
realizat interviuri surprinzând mai multe stări.
118

5.CERCETAREA EXPERIMENTALĂ PRIVIND V ALORIFICAREA INSTRUCTIV
– EDUCATIVĂ A BASMULUI ÎN GIMNAZIU ȘI LICEU PRIN ACTIVITĂTI
CURRICULARE ȘI EXTRACURRICULARE .
5. 1. 1. .Descrierea resurselor de organizare a cercetării
Cercetarea s-a desfășurat în anul școlar 2015-2016, la clasele a VIII-a A și a
VIII-a B din cadrul Școlii Gimnaziale nr.26 , județul Galați.
În cadrul orelor de literatură, a ativităților , de la clasele menționate, am observat că
folosirea permanentă a metodelor tradiționale conduce la un apetit scăzut pentru lectura ,
mai ales a basmelor , dar și o comprehensiune lentă a textelor, la o incapacitate de
comunicare, la o exprimare greoaie și incoerentă, deficiențe care duc la rezultate scăzute la
examenele de final de ciclu gimnazial.
La clasa a VIII-a A (17 elevi – 7 băieți și 10 fete), considerată clasă experimentală ,
am combinat metodele tradiționale cu unele metode moderne în cadrul lecțiilor curente de
literatură, în cadrul opționalului dar și în cadrul Clubului de lectură ”Colecționarii de
cuvinte”.
Pentru a observa mai clar efectul produs de introducerea acestor mijloace didactice,
am ales drept clasă martor, clasa a VIII-a B (15 elevi – 6 băieți și 9 fete) căreia i s-a predat
folosind doar metode tradiționale , fiind și ei implicați în cadrul activităților cercului de
lectură și am realizat un studiu comparativ al rezultatelor obținute de elevii acestor clase
precum și un studiu comparativ al acestor rezultate cu distribuția normală reprezentată grafic
prin histograme.
5. 1. 2. Metodele folosite în funcție de obiectivele și ipoteza cercetării .
În organizarea cercetării am pornit de la următoarea ipoteză: dacă în predarea
basmului în gimnaziu voi utiliza metode tradiționale combinate cu unele metode moderne,
creând o atmosferă
de lucru permisivă, acestea vor contribui la o învățare activă și mai eficientă, la dezvoltarea
creativității elevilor, a abilității lor de exprimare orală și scrisă, precum și la dezvoltarea
mecanismelor cognitive superioare: gândire, memorie, imaginație. În acest fel, rezultatele
119

obținute la clasă vor fi superioare celor la care ne conduce doar aplicarea metodelor clasice,
tradiționale.
Pe parcursul cercetării am urmărit o serie de obiective, precum:
utilizarea unor metode didactice de determinare obiectivă a nivelului de pregătire
a elevilor;
implementarea unor metode interactive de valorificare instructiv – educativă și
studiul eficienței lor;
determinarea nivelului general de pregătire a elevilor implicați în cercetare;
asigurarea unui demers interactiv al actului de predare – învățare;
elaborarea unui model/ sistem de evaluare a metodelor de valorificare instructiv-
educativă a basmului i în gimnaziu;
validarea prin experiment a metodelor identificate și utilizate;
analiza și interpretarea datelor obținute prin experiment, sistematizarea
rezultatelor cercetării, formularea concluziilor generale și recomandări practice.
Metodele folosite în funcție de obiectivele și ipoteza cercetării au fost următoarele:
observația psihopedagogică;
metoda biografică;
metoda experimentului psihopedagogic / didactic, colectiv, de durată medie, desfățurat în trei
etape: inițială, formativă și finală;
analiza produselor activității:
caiete de teme;
eseul;
fișa de lectură;
fișe de evaluare;
portofoliul.
5. 1. 3. Descrierea funcțională a metodelor aplicate în cercetare .
Metodele didactice pe care le-am aplicat au fost selectate astfel încât să răspundă
principalelor cerințe ale unei investigații și să preîntâmpine eventualele erori de investigare
și preluare a materialului faptic. Astfel, pentru confirmarea sau infirmarea ipotezei de la care
am plecat am folosit un sistem metodologic, compus din:
Observația psihopedagogică este cea mai veche metodă în psihologie care constă în
urmărirea intenționată și înregistrarea cât mai exactă a manifestărilor psihocomportamentale
ale elevilor sau grupurilor de elevi, a contextului în care acestea apar, și în interpretarea lor
în lumina teoriilor și legilor psihologiei.
În cercetarea mea am folosit această metodă pentru a culege date primare referitoare la elevii
implicați în cercetare. Aceste date au constat în comportamentul non-verbal al elevilor
120

(poziția corpului, expresia facială, privirea, reacțiile fizice), comportamentul verbal (modul
de a conversa între ei, cuvintele și expresiile utilizate, gradul de participare și durata
implicării în conversație) și diverse acțiuni întreprinse de ei (modul în care învață, cum își
fac temele).
Metoda biografică a presupus stângerea de informații de la persoanele apropiate celui pe
care am vrut să îl cunosc ( părinți, frați și surori, prieteni, învățătoare, profesor) despre
evenimentele vieții sale și a importanței pe care acestea au avut-o în dezvoltarea
personalității lui. Este un fel de reconstituire a „istoriei personale”.
Experimentul psihopedagogic l-am desfășurat cu scopul de a cerceta fenomenele
instructiv – educative. Ele pot fi constatative (se urmărește să se vadă ce se întâmplă dacă se
face o anumită activitate) și formative (prin modificările introduse de cercetător se produc
anumite schimbări în viața psihică a subiecților)
Cerințele cele mai importante pentru aplicarea acestei metode sunt:
să se stabilească variabilele (fenomene psihice sau stimuli din ambianță care sunt
implicați în situația experimentală) și care vor fi puse în centrul cercetării. Unele variabile,
adică cele pe care le modifică intenționat cercetătorul se numesc independente iar cele care
se schimbă datorită modificărilor făcute de cercetător, se numesc dependente;
să existe posibilități de măsurare a influenței;
să se plece de la o ipoteză privind relația dintre cele două feluri de variabile;
să se facă o comparație a datelor obținute datorită intervenției cercetătorului cu
cele ce rezultă din activitatea obiectivă a copiilor.
Metoda analizei produselor activității este una dintre cele mai folosite metode în
psihologia copilului și psihologia pedagogică, este un fel de observație indirectă și se referă
(în cazul cercetării mele) la produse cum ar fi: caietele de teme în clasă și cele de acasă,
eseuri, fișe de lectură, fișe de evaluare, portofolii.
5. 1. 4. Variabilele urmărite în cercetare
ș Variabila independentă:
Folosirea sistematică a metodelor interactive pentru valorificarea instructiv – educativă a
basmului popular : brainstormingul, ciorchinele, cubul, metoda pălăriilor gânditoare,
cvintetul, eseul, metoda horoscopului, jocul didactic.
ș Variabile dependente:
Deprinderi de utilizare a metodelor interactive ca instrumente pentru o predare – învățare –
evaluare /autoevaluare eficiente;
Performanțe școlare și comportamentale;
Deprinderi sociale;
Gradul de implicare a elevilor în timpul lecțiilor.
121

5. 1. 5. Instrumentele de lucru aplicate în cercetare
Pentru a obține informații în legătură cu personalitatea elevilor, cu nivelul de
cunoștințe și competențe ale acestora, cu comportamentele și gradul de implicare al lor în
procesul educativ, am folosit ca instrumente de cercetare :
testele pedagogice de cunoștințe;
chestionarul;
fișele de lucru;
Testul psihologic este o probă relativ scurtă, cu un conținut standardizat care se aplică exact
în aceleași condiții tuturor elevilor pentru care a fost elaborat. Există teste pentru fiecare
capacitate psihică: teste de percepție, de atenție, de memorie, de imaginație, de inteligență,
etc.) Testul trebuie să satisfacă următoarele cerințe:
validitatea ( să măsoare exact ce își propune);
fidelitatea ( la o nouă aplicare să dea aproximativ aceleași rezultate);
standardizarea ( să presupună aceleași condiții de aplicare la toți elevii);
etalonarea ( să existe o unitate de măsură aplicabilă tuturor și pe baza căreia să se
aprecieze gradul de dezvoltare a acelor fenomene psihice cărora le corespunde
respectivul test).
Chestionarul este cel mai important instrument utilizat; conținutul său concret și modul de
redactare depind de natura informațiilor care urmează a fi culese prin intermediul lui,
impunându-se a fi respectate anumite reguli de construcție și de utilizare. El trebuie să aibă
un număr cât mai mic de întrebări, formulate într-o manieră clară, simplă, fără înflorituri
stilistice, respectând regulile gramaticale și topica frazei sau a propoziției. Se pot administra
elevilor chestionare pentru absenteism, violență, succesul / eșecul școlar, pentru părinți, etc
5. 1. 6. Etapele investigației
5. 1. 6. 1. Etapa inițială – pretestul – a avut rolul de a stabili nivelul existent în
momentul inițierii experimentului psihopedagogic, atât la clasa experimentală cât și la clasa
martor.(Anexa nr. 1)
Testul aplicat a cuprins o serie de itemi care vizau în mod special originalitatea
elevilor, fluența și flexibilitatea în exprimare.
Din interpretarea rezultatelor și a informațiilor obținute în urma aplicării testului
pedagogic de cunoștințe, din observarea sistemică a elevilor, a rezultatelor la învățătură, am
putut constata că nu există diferențe majore între cele două eșantioane, după cum se poate
observa în diagramele următoare.
REZULTATELE OBȚINUTE DE ELEVI:
Note 4 – 5 – 6 – 7 – 8 – 9
122

4,99 5,99 6,99 7,99 8,99 – 10
Nr. elevi
Clasa
experimentală2 elevi 3 elevi 3 elevi 2 elevi 2 elevi 5 elevi
Clasa martor4 elevi – 4 elevi1
elev – 6 elevi

Compararea rezultatelor obținute la testul inițial
Clasa experimentală:

Clasa martor:
123

5. 1. 6. 2. Etapa formativă
La clasa experimentală, pe tot parcursul acestei etape, am avut în vedere utilizarea
metodelor tradiționale combinate cu unele metode moderne. La clasa martor maniera de
lucru a fost una obișnuită neinfluențată de variabila independentă, manipulată la eșantionul
experimental.
Am încercat ca prin fiecare metodă implementată să existe transparență, prezentând
esența, valențele, variantele și denumirea, pentru ca elevul să îi poată descoperi utilitatea și în
alte situații, atunci când experiența de învățare o cere, am căutat să apreciez efortul fiecărui
elev sau grupă, realizând evaluarea muncii acestora într-un mod deschis, dialogat.
După finalizarea unității de învățare, la cele două clase a avut loc o recapitulare finală. La
clasa experimentală am constatat o îmbunătățire a relațiilor dintre elevi, o mai bună
colaborare și o responsabilizare în ceea ce privește spiritul de echipă, de asemenea am
observat că elevii manifestă interes și deschidere pentru acele activități didactice în care ei
se pot manifesta liber, fără constrângeri și fără teama de a fi criticați și ridiculizați.
5. 1. 6. 3. Etapa finală a constat în administrarea unei probe de evaluare finală,
identică pentru cele două clase: experimentală și martor. Mediile reflectă un ușor progres
realizat de elevi, atingând obiectivele și competențele propuse la începutul cercetării.
Pentru corectarea greșelilor și înlăturarea lacunelor constatate, am conceput fișe de
reînvățare pentru fiecare obiectiv mai puțin realizat și fișe de dezvoltare pentru elevii care au
îndeplinit toate sarcinile din test.
124

Progresul elevilor este evidențiat de creșterea gradului de realizare a obiectivelor
instruirii, creștere realizată în mărimea valorii notelor pentru nivelul de cunoștințe și
deprinderi atins.
REZULTATELE OBȚINUTE DE ELEVI:
Note 4 – 4,99 5 – 5,99 6 – 6,99 7 – 7,99 8 – 8,99 9 – 10
Nr. elevi
Clasa
experimentală 2 elevi 1 elevi 5 elevi – 3 elevi 6 elevi
Clasa martor 3 elevi 1 elev 4 elevi 1 elev – 6 elevi
Clasa experimentală:
125

Clasa martor:
Compararea rezultatelor obținute la testul final
126

5.1.6.4. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor
Am comparat rezultatele obținute la aceste probe cu cele obținute la probele de evaluare inițială.
Clasa experimentală:
Clasa martor:
Analiza și interpretarea rezultatelor obținute indică o tendință pozitivă de ameliorare a
rezultatelor școlare ale elevilor în favoarea clasei experimentale, care nu poate fi pusă exclusiv pe
seama dezvoltării psihice și fizice a elevilor, fapt ce îmi permite să afirm că ipoteza propusă de
mine spre cercetare se confirmă.
127

Progresul obținut de elevi s-a datorat unei munci intense, organizate, în care au fost puse
în practică o serie de măsuri ameliorative gândite imediat după analiza rezultatelor de la
evaluarea inițială. Astfel, am recurs la: explicarea, din nou, la clasă a noțiunilor care au pus
probleme în înțelegerea sau în aplicarea lor, insistând, mai ales, în orele alocate activităților
propuse de programa opționalului, cât și activitățile extracurriculare, dar și în orele de pregătire
suplimentară; efectuarea unui număr mai mare de exerciții similare celor care au fost considerate
dificile; punerea unui accent mai mare pe verificarea temelor (care nu se fac, de regulă, tocmai
din cauza greutății pe care o au elevii în abordarea unor subiecte – ex. compuneri diverse);
organizarea altor sesiuni de simulare a evaluării naționale finalizate, uneori, cu trecerea notelor în
catalog pentru ca elevii să conștientizeze importanța pregătirii și însușirii corecte și în mod
constant a materiei predate.
Dintre avantajele oferite de metodele tradiționale, elevii au enumerat: noțiunile oferite prin
intermediul acestor metode sunt mult mai consistente; permit un mai bun control al impului;
permit forme de educație și de învățământ cu puternice rădăcini în timp;evaluarea tradițională
scrisă oferă elevilor timizi sau celor care-și elaborează mai lent răspunsurile posibilitatea de a
expune nestânjenit cunoștințele; face posibilă verificarea tuturor elevilor referitor la însușirea
unui anumit conținut ceea ce favorizează compararea rezultatelor.
Ca dezavantaje oferite de metodele tradiționale, elevii au enumerat: permit stabilirea unor legături
slabe și sporadice cu viața;profesorul deține informația, iar fluxul comunicării este unilateral: de
la profesor către elev și nu invers;tipurile, sarcinile de învățare și formele de organizare sunt
răspunsuri închise, sarcini algoritmice, activități frontale;evaluarea este axată pe cantitatea de
cunoștințe; ierarhizează, folosește teste.
În privința metodelor moderne, elevii au enumerat următoarele avantaje:îi transformă din obiect
în subiect al învățării;devin coparticipanți la propria formare;le angajează intens toate forțele
psihice de cunoaștere;le asigură condiții optime de a se afirma individual și in echipă;le dezvoltă
gândirea critică;le dezvoltă motivația pentru învățare;le permite evaluarea propriei activități.
Interpretarea rezultatelor a condus la confirmarea ipotezei de lucru: dacă în predarea basmului în
gimnaziu voi utiliza metode tradiționale combinate cu unele metode moderne, creând o atmosferă
de lucru permisivă, acestea vor contribui la o învățare activă și mai eficientă, la dezvoltarea
creativității elevilor, a abilității lor de exprimare orală și scrisă, precum și la dezvoltarea
128

mecanismelor cognitive superioare: gândire, memorie, imaginație. În acest fel, rezultatele
obținute la clasă vor fi superioare celor la care ne conduce doar aplicarea metodelor clasice,
tradiționale.
5. 2. Concluziile și implicațiile demersului investigativ
Sintetizând informațiile obținute prin evaluarea răspunsurilor și prin analiza rezultatelor obținute
de elevii clasei urmărite în cadrul experimentului la testul final, se poate concluziona că ipoteza
propusă este validă.
Datele înregistrate atât la probele inițiale cât și cele finale, evidențiază faptul că în urma
desfășurării acestui experiment se confirmă ipoteza formulată: stimularea creativității elevilor
prin valorificarea instructiv- educativă a basmului, dacă în orele de limba și literatura română la
clasele gimnaziale, corelându-se noțiunile de literatură cu cele de comunicare, în cadrul
activităților curriculare și extracurriculare, utilizându-se strategiile didactice activ-participative,
atunci se vor obține rezultate optime.
Creativitatea elevilor a fost cuantificată și măsurată în etapa constatativă și în etapa de control,
prin aplicarea unor sarcini de lucru diverse, pornind de la metode activ-participative, prin testul
inițial și testul final, prin realizarea unor produse ale activității individuale și de grup, dar și prin
teme pentru acasă.
Rezultatele înregistrate de elevi în etapa inițială au argumentat necesitatea intervenției prin
folosirea de metode de predare și evaluare cu puternice valențe activ-participative în etapa
experimentală, folosind ca suport o parte din texte literare propuse cunoscute sau mai puțin
cunoscute.
Importanța și necesitatea intervenției a fost validată și demonstrată prin rezultatele obținute în
etapa finală (creșterea nivelului creativ al elevilor prin oferirea de răspunsuri mai nuanțate și
originale, prin elaborarea unor compuneri interesante și prin lărgirea orizontului creativ, fapt care
s-a reflectat și în notele obținute).
Analiza rezultatelor obținute în etapa finală a investigației experimentale susține validitatea
ipotezei cercetării și validează importanța acțiunii educative realizate (valorificarea instructiv –
educativă a basmului prin activități curriculare și extracurriculare) și susțin necesitatea adoptării
129

unor astfel de strategii în vederea îmbunătățirii creativității elevilor și a însușirii acestora a unei
comunicări printr-o limbă curată și cultivată.
130

CONSIDERAȚII FINALE
Atât la nivelul ciclului gimnazial cât și la nivelul celui liceal, limba și literatura română ajută la
consolidarea competențelor de comunicare ale elevilor dar și la dezvoltarea competenței lor
culturale, ceea ce implică un demers de contextualizare istorică și culturală a fenomenului literar.
Prin studiul limbii și al literaturii române se urmăresc valori și atitudini care să contribuie la
formarea unei personalități autonome a elevilor, capabile de discernământ și de spirit critic, apte
să-și argumenteze propriile opțiuni, dotate cu sensibilitate estetică. De asemenea, din programele
școlare pentru atât cele de gimnaziu cât și cele pe liceu, știm faptul că prin studiul limbii și
literaturii române urmarește și cultivarea interesului pentru lectură și a plăcerii de a citi, a
gustului estetic în domeniul literaturii.
Lucrarea a subliniat că în predarea basmului atât gimnaziu, cât și în liceu , dacă voi utiliza
metode tradiționale combinate cu unele metode moderne, creând o atmosferă de lucru permisivă,
acestea vor contribui la o învățare activă și mai eficientă, la dezvoltarea creativității elevilor, a
abilității lor de exprimare orală și scrisă, precum și la dezvoltarea mecanismelor cognitive
superioare: gândire, memorie, imaginație. Rezultatele obținute la clasă vor fi superioare celor la
care ne conduce doar aplicarea metodelor clasice, tradiționale.
Lucrarea ”VALORIFICAREA INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ A BASMULUI ROMÂNESC
ÎN GIMNAZIU ȘI LICEU” a fost concepută pentru a aprofunda un aspect important atât
pentru literatura româna cât și pentru societatea română contemporană: studierea basmului
românesc indiferent de clasă de la gimnaziu sau liceu ajută la evidențierea valorilor intructiv-
educative ale acestuia.
Elevii care aprofundează studiul basmului ajung să descifreze adevăratele valori ale personajului
fantastic, își însușesc mai ușor conținuturile și manifestă un interes sporit pentru lectură și pentru
descoperirea altor tipuri de personaje în alte texte. Se poate constata dorința elevilor de a se
implica activ ȋn cadrul orelor de limba și literatura română dar și în alte activități din cadrul
clubului de lectură, activități extracurriculare ce le-au șlefuit spiritul critic , fiind mai
conștiincioși.
În lucrarea de față, am evidențiat modul în care am aplicat în cadrul activităților desfășurate,
metodele didactice adecvate, menite să contribuie la însușirea cunoștințelor, cât și la formarea
priceperilor și deprinderilor de muncă prin efort propriu, vizând o bună pregătire pentru viață.
131

Cu ocazia experimentului efectuat, am constatat că rezultatele didactice, în majoritate, sunt
pozitive. Utilizarea metodelor tradiționale combinate cu unele metode moderne au condus la o
învățare activă și mai eficientă, la dezvoltarea creativității elevilor, a abilității lor de exprimare
orală și scrisă, precum și la dezvoltarea mecanismelor cognitive superioare: gândire, memorie,
imaginație. În acest fel, rezultatele obținute la clasă au fost superioare celor la care ne conduce
doar aplicarea metodelor clasice, tradiționale din mai multe puncte de vedere:
a. sub aspect cognitiv: le-a îmbogățit orizontul de cultură, mișcându-i pe verticale
temporale și orizontale spațiale distincte, prezentându-le evenimente din existența universului, a
comunităților umane și a indivizilor.
b. sub aspect educativ: le-a oferit exemple de conduită morală superioară, le-a prezentat
cazuri de comportamente care-i îndeamnă la reflecții, pentru a distinge binele de rău și a urma
binele.
c. sub aspect formativ: le-a dezvoltat gândirea, imaginația și capacitatea de comunicare.
Scopul principal al activităților de lectură a fost dezvoltarea gustului pentru citit, căruia i s-au
adaugat și stimularea interesului pentru cunoașterea realității, sporirea volumului informativ,
îmbogățirea vieții sufletești, cultivarea trăsăturilor morale pozitive.
Atât metodele tradiționale, cât și cele moderne îmbinate în cadrul activităților
extracurriculare sunt fundamentale pentru buna desfășurare a activității didactice. Profesorului îi
revine sarcina de a selecta atât metodele moderne cât și pe cele tradiționale ce pot fi folosite
eficient în lecțiile de dobândire de noi cunoștințe și în lecțiile de evaluare a cunoștințelor și
abilităților.
Prin cele afirmate în demersul realizat s-a confirmat ipoteza că reliefarea caracteristicilor
unui basm în predare determină creșterea eficienței activității didactice ȋn cadrul orei de
literatura româna și conduce la cunoașterea unor valori moral-etice și estetice necesare vieții, nu
numai școlii.
132

Racordarea noilor sugestii din metodologia de instruire vizând activizarea clasei, cultivarea
creativității, cooperarea pentru realizarea unei educații incluzive, considerăm că poate oferi
soluții viabile în abordarea predării literaturii române.
133

ANEXE
Anexa nr . 1 Testul inițial
134

TEST DE EV ALUARE INIȚIALĂ
LA DISCIPLINA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
Clasa a VIII-a
• Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I și din Partea a II-
a se acordă 78 de puncte. Pentru redactarea întregii lucrări se acordă 12 puncte. Din
oficiu se acordă 10 puncte.
• Timpul efectiv de lucru este de 45 de minute.
PARTEA I (48 de puncte)
Citește cu atenție textul următor:

Afară-i toamnă, frunza-mprăștiată,
Iar vântul zvârlă-n geamuri grele picuri;
Și tu citești scrisori din roase plicuri
Și într-un ceas gândești la viața toată.
Pierzându-ți timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nimeni-n ușa ta să bată;
Dar și mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.Și eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceața crește rânduri-rânduri;
De odat-aud foșnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri…
Iar mâni subțiri și reci mi-acopăr ochii.

(Mihai Eminescu, Afară-i toamnă)
Rezolvă următoarele sarcini de lucru, formulate pornind de la textul dat.
A. Limba română
1.Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect:…….6p
Cuvântul -mprăștiată, din versul Afară-i toamnă, frunza-mprăștiată … s-a format prin:
a. compunere b. conversiune c. derivare
2. Subliniați varianta corect despărțită în silabe: .6p
nim-i-curi/ni-mi-curi gân-duri/gând-uri
foșn-i-rea/foș-ni-rea
3. Motivează folosirea cratimei în structura: „ zvârlă-n”.6p
4. Precizează valoarea morfologică și cazul pentru fiecare dintre cuvintele subliniate pe
135

text…………………….6p
5. Construiește două enunțuri în care cuvântul toamnă să aibă funcțiile sintactice de atribut
prepozițional și nume predicativ ………………………………………………………..6p
B. Înțelegerea textului
1. Transcrie, din text, o structură care conține o inversiune 6p
2. Explică, în 6-8 rânduri (minim 40 de cuvinte), relația dintre titlul poeziei și conținutul
aesteia………………………………………6p
3. Argumentează, în10-12 rânduri, apartenența la gen liric a textului dat………………..6p
PARTEA a II-a (30 de puncte)
Redactează o compunere de 10-15 rânduri (aproximativ 100-150 de cuvinte), în care
să folosești 6 cuvinte alese de tine din textul dat la Partea I să alcătuiești un basm. Dă un titlu
sugestiv acestei compuneri.
Vei primi 12 puncte pentru redactarea întregii lucrări (respectarea normelor de
ortografie, de punctuație și de exprimare, respectarea limitelor de spațiu indicate).
Clasa a VIII –a
BAREM DE EV ALUARE SI DE NOTARE
A TESTULUI DE EV ALUARE INIȚIALĂ LA DISCIPLINA
LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
• Se punctează oricare alte formulări / modalități de rezolvare corectă a cerințelor.
• Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem.
Nu se acordă fracțiuni de punct.
• Se acordă 12 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărțirea la 10 a
punctajului total.
PARTEA I (48 de puncte)
A. Limba română
1.notarea răspunsului corect …………………… 6 puncte
2.câte 2 puncte pentru sublinierea formei corect despărțite în silabe pentru
cuvint…………………………(3x2p) 6 puncte
3.explicarea rolului cratimei din secvența dată – 6p/ explicare superficială, ezitantă –
2………………………….. 6 puncte
4.câte 1 punct pentru indicarea fiecărei valori morfologice și a fiecărui caz pentru
cuvintele subliniate………………………………………(6x1p) 6 puncte
5.construirea unui enunț în care cuvântul dat să aibă funcția sintactică indicată.. 6 puncte
B. Înțelegerea textului
1.notarea corectă a măsurii versului………… 6 puncte
2.transcrierea unei inversiuni din text………. 6 puncte
136

3. explicarea nuanțată a relației dintre titlu și conținutul poeziei – 6p / explicare
superficială, ezitantă – 2p…. 6 puncte
PARTEA a II-a (30 de puncte)
• câte 1 punct pentru utilizarea oricăruia dintre cei 6 termeni aleși din textul de la
Partea I ……………(6x1p) 6 puncte
• alegerea unui titlu sugestiv…………………….. 4 puncte
• conținut ideatic adecvat cerinței – 15p/ tratare ezitantă, superficială a cerinței 5p… 15
puncte
• coerență și echilibru al compoziției………. 5 puncte
Redactarea întregii lucrări: 12 puncte
• respectarea limitelor de spațiu indicate……… 3 puncte
• respectarea normelor de exprimare și de ortografie 6 puncte
(01 greșeli – 6p; 23 greșeli – 4p; 45 greșeli – 2p; peste 6 greșeli – 0p)
•respectarea normelor de punctuație………….. 3 puncte
(01 greșeli – 3p; 23 greșeli – 2p; 45 greșeli – 1p; peste 6 greșeli – 0p)
Anexa nr 2 Testarea Formativă
ȘCOALA GIMNAZIAL Ă NR. 26 GALAȚI
AN ȘCOLAR : 201 5- 2016
LUCRARE SCRISĂ PE SEMESTRUL I
Limba și literatura român ă
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acord ă 10 puncte din oficiu.
137

• Timpul de lucru efectiv este de 2 ore.
SUBIECTUL I _______________________________________________ (40 de puncte)
Citește următorul text:
” A fost odată ca niciodată etc. A fost un împărat și o împărăteasă. Ei aveau trei copii.
Mai aveau pe lângă palaturile lor o grădină foarte frumoasă […]. În fundul acestei grădini
crescuse un măr cu totul și cu totul de aur. Împăratul nu mai putea de bucurie că în grădina sa se
află un așa pom cum nu se găsea în toată lumea. Se tot întorcea pe lângă dânsul și se tot uita pe de
toate părțile la el, de i se scurgeau ochii. Când, într-o zi, văzu că pomul înmugurește, înflorește,
se scutură florile și roadele se arată, apoi spre seară dă în pârguială. […] Îi lăsa gura apă, când se
gândea că a doua zi o să aibă la masa sa mere de aur, lucru ce nu se auzise până atunci.
A doua zi nu se luminase bine de ziuă și împăratul era în grădină ca să vază merele cele aurite și
să-și împace nesațiul ce avea de a se uita la dânsele. Dară rămase ca ieșit din minte, când, în loc
de mere coapte aurii, văzu că pomul înmugurise din nou, iară merele nicăiri. Încă fiind acolo,
văzu cum înflorește pomul, cum îi cad florile și cum roadele se arată iarăși. Atunci îi mai veni
inima la loc și se mulțumi a aștepta până a doua zi. În ziua următoare, ia merele de unde nu-s. S-a
supărat împăratul, nevoie mare, și porunci ca paznici să se puie să prinză pe hoți. Dară ași! unde e
pomana aia!
Pomul înflorea în fiecare zi, se scuturau florile, rodul creștea și seara da în pârg. Noaptea se
cocea. Oarecine venea atunci și le lua, fără să prinză de veste oamenii împăratului. Pare că era un
lucru făcut: acel cineva care lua merele își bătea joc și de împăratul și de toți paznicii lui. Acestui
împărat acum nu-i mai era că nu poate avea mere aurite la masa lui, ciuda cea mai mare era că
nici pârga* acestui pom nu o văzuse măcar. Aceasta îl întristă până într-atâta încât p-aci era să se
scoboare din scaunul împărăției și să-l dea celui ce se va lega a prinde pe hoț.
(Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos , text cules de Petre Ispirescu)
*pârgă s.f. faza de început a coacerii unor fructe
A. Scrie răspunsul pentru fiecare dintre cerințele de mai jos:
1. Notează câte un antonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor subliniate: frumoasă,
Bucurie . 4 puncte
2. Explică rolul cratimei în secvența ” încât p-aci era.” 4 puncte
3. Transcrie două cuvinte/grupuri de cuvinte din text care se referă la timpul acțiunii. 4 puncte
4. Formulează două idei principale/secundare din textul dat. 4 puncte
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, semnificația secvenței: Atunci îi mai veni inima la loc și se
mulțumi a aștepta până a doua zi. În ziua următoare, ia merele de unde nu-s. S-a supărat
138

împăratul, nevoie mare, și porunci ca paznici să se puie să prinză pe hoți. Dară ași! unde e
pomana aia! 4 puncte
6. Trascrie din textul suport un reper spațial și unul temporal . 4 puncte
B. Redactează o compunere minim 150 de cuvinte în care să motivezi apartenența la specie a
basmului popular Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos , valorificând textul dat. 16 puncte
În compunerea ta, trebuie:
– să precizezi patru trăsături ale basmului popular;4p
– să ilustrezi două trăsături ale basmului popular, valorificând textul dat;8p
– să ai un conținut adecvat cerinței formulate;2p
– să respecți precizarea privind numărul de cuvinte.2p
SUBIECTUL al II-lea (36 de puncte)
Citește următorul text:
”Născut în 1859, Dumitru Vasescu este omul care a inventat primul automobil românesc, în urmă
cu două secole. În 1880, la Paris, Dumitru Vasescu construiește primul autovehicul personal,cu
motor pe aburi. La acea vreme nu existau încă motoare termice, iar puținele vehicule care existau
și aveau motor pe aburi erau utilaje agricole.
Cum trebuie să se fi uitat lumea la românul nostru, care se plimba pe străzi, printre trăsuri,numai
că a lui nu era trasă de cal. Automobilul a ajuns o singură dată în România în 1906 și a fost expus
la Școala de Poduri și Șosele din București, unde Dumitru Vasescu a fost și profesor. Informații
despre ce s-a întâmplat ulterior cu prima mașină românească nu prea există, dar ne putem bucura
de moștenirea lăsată de Dumitru Vasescu. […]
În 1945 apare poate cea mai elegantă mașină construită vreodată de un român. Nicolae Malaxa,
realizatorul automobilului, a fost un inginer și întreprinzător român care s-a născut în 1884 la
Huși. Autoturismul Malaxa a fost construit în fabricile industriașului de la Reșița, iar proiectul
aparținea unui grup de ingineri de la uzinele A.S.A.M. și „Malaxa” din București. Mașina avea un
motor cu trei cilindri în stea, răcit forțat cu aer. Răcirea motorului a influențat design-ul mașinii,
între plafon și acoperiș fiind lăsat un spațiu pentru canalizarea aerului către motorul poziționat în
spate. Acesta producea 30 de cai putere și împingea mașina cu ajutorul tracțiunii pe spate până la
120 km/h. Automobilul era extraordinar de confortabil datorită faptului că întreaga caroserie era
așezată pe sașiu prin tampoane de cauciuc, groase de 10 cm.”
(Paul Călugăroiu, „Mașinile românești de care nu ai auzit niciodată” , www.playtech.ro)
A. Scrie răspunsul pentru fiecare dintre cerințele de mai jos.
139

1. Formulează câte un enunț în care să precizezi următoarele aspecte din textul dat:
– numele persoanei care a inventat primul automobil românesc;
– viteza pe care o putea atinge automobilul Malaxa. 4 puncte
2. Scrie numele autorului și titlul articolului din care este extras fragmentul. 4 puncte
3. Menționează genul și cazul substantivelor subliniate în textul dat . 4 puncte
4. Precizează funcția sintactică a cuvintelor subliniate, menționând partea de vorbire prin care se
exprimă: În 1880, la Paris, Dumitru Vasescu construiește primul autovehicul personal, cu motor
pe aburi. 4 puncte
5. Transcrie o propoziție principală și propoziția subordonată din fraza următoare, precizând
felulsubordonatei: Automobilul a ajuns o singură dată în România în 1906 și a fost expus la
Școala de Poduri și Șosele din București, unde Dumitru Vasescu a fost și profesor. 4 puncte
6. Construiește o frază alcătuită din două propoziții în care să existe o propoziție subordonată
completivă indirectă, introdusă prin pronumele relativ care. 4 puncte
B. Redactează o narațiune de 150 – 300 de cuvinte, în care să prezinți o întâmplare, reală sau
imaginară, petrecută în timpul unei călătorii cu mașina. 12 puncte
În compunerea ta, trebuie:
– să relatezi o întâmplare, respectând succesiunea logică a evenimentelor;
– să precizezi două elemente ale contextului spațio-temporal;
– să ai un conținut adecvat cerinței;
– să respecți precizarea referitoare la numărul de cuvinte.
Notă! Respectarea, în lucrare, a ordinii cerințelor nu este obligatorie.
Vei primi 14 puncte pentru redactarea întregii lucrări (unitatea compoziției – 2 p.; coerența
textului – 2 p.; registrul de comunicare, stilul și vocabularul adecvate conținutului – 2 p.;
ortografia – 3 p.;punctuația – 3 p.; așezarea corectă a textului în pagină – 1 p.; lizibilitatea – 1p.).
BAREM DE EV ALUARE ȘI DE NOTARE
SUBIECTUL I (40 de puncte)
A. 1. câte 2 puncte pentru notarea fiecărui antonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor
subliniate (de exemplu: frumoasă – urâtă; bucurie – tristețe; 2 x 2 p. = 6 puncte
2. explicarea rolului cratimei în secvența dată (de exemplu: marchează rostirea legată a două
cuvinte; marchează elidarea unei vocale) 6 puncte
3. câte 3 puncte pentru transcrierea a două cuvinte/grupuri de cuvinte din text care se referă la
timpul acțiunii (de exemplu: A fost odată; A doua zi) 2 x 3 p. = 6 puncte
140

4. câte 3 puncte pentru formularea oricăror două idei principale/secundare din text 2 x 3 p. = 6
puncte
5. prezentarea semnificației secvenței: 4 puncte · prezentare adecvată – 3 p.; prezentare parțial
adecvată – 2 p.; încercare de prezentare – 1 p · respectarea precizării privind numărul de cuvinte
– 1 p
6. prezentarea adecvată în limita de spațiu îndicată / prentare parțial adecvată în limitele
spațiului indicate/ înercare de prezentare 4/3/2 puncte
B.- câte 1 punct pentru precizarea oricăror patru trăsături trăsături ale personajului 4x1p=4
puncte
– ilustrarea trăsăturilor numite cu exemple adecvate din text / parțial 8/ 4puncte
– adecvarea conținutului la cerință 2 p./adecvarea parțială a conținutului la cerință-1p.
2 puncte
– respectarea precizării referitoare la numărul de cuvinte. 2 puncte
SUBIECTUL al II-lea (36 de puncte)
A.1. câte 2 puncte pentru formularea corectă a fiecăruia dintre cele două enunțuri cerute (de
exemplu: Dumitru Vasescu este inventatorului primului automobil românesc.; Viteza pe care o
putea atinge automobilul Malaxa era de 120 km/h.) 2 x 2 p. = 4 puncte
2. câte 2 puncte pentru scrierea numelui autorului (Paul Călugăroiu) și a titlului articolului din
care este extras fragmentul ( Mașinile românești de care nu ai auzit niciodată ) 2 x 2 p. = 4 puncte
3. – câte 1 punct pentru menționarea genului fiecărui substantiv subliniat ( străzi – feminin;
automobilului – neutru) 2 x 1 p. = 2 puncte
– câte 1 punct pentru menționarea cazului fiecărui substantiv subliniat ( străzi – acuzativ;
automobilului – genitiv) 2 x 1 p. = 2 puncte
4. – câte 1 punct pentru precizarea fiecărei funcții sintactice ( primul – atribut adjectival;
autovehicul – complement direct) 2 x 1 p. = 2 puncte
– câte 1 punct pentru menționarea fiecărei părți de vorbire ( primul – numeral ordinal; autovehicul
– substantiv comun) 2 x 1 p. = 2 puncte Notă! Punctajul se acordă pentru răspunsul complet.
5. – câte 1 punct pentru transcrierea integrală a oricărei propoziții principale ( Automobilul a
ajuns o singură dată în România în 1906 ; și a fost expus la Școala de Poduri și Șosele din
București) și a propoziției subordonate ( unde Dumitru Vasescu a fost și profesor. ) 2 x 1 p. = 2
puncte
141

– precizarea felului propoziției subordonate: unde Dumitru Vasescu a fost și profesor – propoziție
subordonată atributivă 2 puncte
6. construirea unei fraze alcătuite din două propoziții în care să existe o propoziție subordonată
completivă indirectă, introdusă prin pronumele relativ care 4 puncte
– construirea unei fraze alcătuite din două propoziții, în care să existe o propoziție completivă
indirectă – 1 p.
– construirea corectă a propoziției subordonate indicate introduse prin pronumele relativ care – 3
p.
B.– relatarea unei întâmplări: cu respectarea succesiunii logice a faptelor – 6 p.; fără respectarea
succesiunii logice a faptelor – 3 p. 6 puncte
– câte 1 punct pentru precizarea fiecăruia dintre cele două elemente ale contextului spațio-
temporal 2 x 1 p. = 2 puncte
– adecvarea conținutului la cerință – 2 p.; conținut parțial adecvat – 1 p. 2 puncte
– respectarea precizării privind numărul de cuvinte 2 puncte
Notă!
Cele 14 puncte se acordă pentru redactare, astfel:
– unitatea compoziției: câte 1 punct pentru fiecare compunere 2 x 1 p. = 2 puncte
– coerența textului: câte 1 punct pentru fiecare compunere 2 x 1 p. = 2 puncte
– registrul de comunicare, stilul și vocabularul adecvate conținutului: total – 2 p.; parțial – 1 p. 2
puncte
– ortografia (0 – 1 erori: 3 p.; 2 – 3 erori: 2 p.; 4 erori: 1 p.; 5 sau mai multe erori: 0 p. 3puncte
– punctuația (0 – 1 erori: 3 p.; 2 – 3 erori: 2 p.; 4 erori: 1 p.; 5 sau mai multe erori: 0 p.) 3 puncte
– așezarea corectă a textului în pagină 1 punct – lizibilitatea 1 punct
Anexa nr 3. Testarea Finală
ȘCOALA GIMNAZIAL Ă NR. 26 GALAȚI
AN ȘCOLAR : 201 5- 2016
LUCRARE SCRISĂ PE SEMESTRUL al II-lea
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
• Timpul de lucru efectiv este de 2 ore.
SUBIECTUL I (40 de puncte)
Citește cu atenție textul:
142

” A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea plopsorul
pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii
de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca
de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti. De cand se scria musca pe parete,
Mai mincinos cine nu crede.
A fost odata un flacaiandru sarman de parinti. El argatea pe la unii si pe la altii ca sa-si castige
hrana vietii, si fiindca avea darul de a fi curatel, toti flacaii din sat il pizmuiau. Ceilalti argati
casunasera pe dansul si-l tot luau peste picior, iara el nu lua aminte la flecariile lor si-si cauta de
treaba lui. Cand se adunau seara si barfeau verzi si uscate, el se facea ca nu intelege vorbele
aruncate in pofida lui; se arata prostanac, pentru aceasta ei il porocleau zicandu-i cascaundul
satului. Stapanii unde slujea el erau foarte multumiti de dansul si se bateau care de care sa-l
apuce. Cand trecea prin sat, fetele isi dau coate si se uitau la dansul pe subt sprincene. si ce e
drept ca aveau la ce se uita. El era curat la fata si chipes; chica lui neagra, ca pana corbului flutura
ca o coama pe grumajii lui albi ca zapada; mustacioara abia mijea, de parca era o umbra pe buza
lui cea de sus; dara apoi ochii? Avea niste ochi, neiculita, de bagase pe toate fetele in boale.
Cand era la adapatul vacilor, fetele care de care se intrecea sa-i dea pricina de vorba; dara el nu
baga pe nimeni in seama; se facea ca nu pricepe ce vor ele. Pentru aceasta ele ca sa arate ca nu le
pasa de nebagarea lui de seama, intre ele, il porocleau cu numele de Fat-Frumos al satului. (…)
Pasamite se nascuse in ceas bun si era ursit sa ajunga ceva. Dara el nici habar n-avea de asta si
nici gand n-avea sa se mandreasca, fiindca nu stia ce-i este ascuns in cursul vremilor. Ci smerit,
precum il lasase pe el Dumnezeu, isi vedea de ale sale, fara sa se atinga cu cuvantul sau in
oricareva fel, de altii sau de al altora.”
(Cele douăsprezece fete de împărat și palatul de cleștar, text cules de Petre Ispirescu)
A. Scrie pe foaia de examen răspunsul pentru fiecare dintre cerințele de mai jos:
1. Notează cte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor : ” chipeș”, ”nu pricepe”, ”
să arate”, ”fiindcă” 4 puncte
2. Scrie numărul de litere și sunete din cuvintele : ”picior”, ”sprâncene”, ”întreceau”, ”ceas”. 4
puncte
3. Explică ortografia cuvântului ”stăpânii”. 4 puncte
4. Rescrie două comparații ce evidențiază trăsături ale personajului Făt- Frumos .4 puncte
5. Formulează doua idei principale/secundare din textul dat. 4 puncte
143

6. Precizează motivul , într-un enunț, pentru care fetele din sat îi atribuie tânărului porecla Făt-
Frumos 4 puncte
B. Redactează o compunere de minimum 150 de cuvinte, în care să caracterizezi
personajulprincipal din textul dat . 16 puncte
În compunerea ta, trebuie:
– să prezinți patru trăsături ale personajului ; 4p
– să ilustrezi patru trăsături cu exemple adecvate , selectate dintextul dat ; 8p
– să ai un conținut adecvat cerinței;2p
– să respecți precizarea referitoare la numărul de cuvinte.2p
SUBIECTUL al II-lea (36 de puncte)
Citește următorul text:
„Câteva dintre personalitățile României lansează liceenilor și studenților din București această
propunere de nerefuzat: o întâlnire neconvențională a ideilor, în cadrul căreia își pot descoperi
aceeași vocație și pot găsi soluții pentru viitorul profesional, cu prilejul Conferințelor practice
pentru tineri BookLand Evolution. Evenimentul se va desfășura începând cu data de 9 martie
2015 la Academia de Studii Economice (Facultatea de Marketing, Aula Magna) , tinerii fiind
invitați să participe GRATUIT de luni până vineri (9-13 martie), în intervalul orar 18:00-19:20
(liceeni) și 19:30-21:00 (studenți) . Probabil că nu este simplu să ne facem rezervări, evenimentul
fiind foarte apreciat de cei ce vin frecvent la BookLand. Printre personalități se numără: Camelia
Șucu (Antreprenor), Mirela Bucovicean (Owner @ Molecule-F), Mihaela Tatu (Trainer, om de
televiziune), Ioana Moldovan (Fotojurnalist independent), iar lista continuă.”
(www.didactic.ro, BookLand, prietenul tinerilor – orientare în carieră)
A. Scrie răspunsul pentru fiecare dintre cerințele de mai jos.
1. Formulează câte un enunț în care să precizezi următoarele aspecte din textul dat:
– cui se adresează câteva dintre personalitățile țării, cu prilejul BookLand; 4 puncte
– numește două dintre personalitățile care participă la manifestare. 4 puncte
2. Scrie titlul articolului și sursa din care este extras fragmentul dat. 4 puncte
3. Menționează genul și cazul substantivelor subliniate în textul dat. 4 puncte
4. Precizează funcția sintactică a cuvintelor subliniate, menționând partea de vorbire prin care se
exprimă : o întâlnire neconvențională a ideilor în cadrul căreia își pot descoperi aceeași vocație
și pot găsi soluții. 4 puncte
144

5. Transcrie propoziția principală și propoziția subordonată din fraza următoare, precizând felul
acesteia : Nu este simplu să ne facem rezervări. 4 puncte
6. Construiește o frază alcătuită din două propoziții în care să existe o propoziție subordonată
predicativă, introdusă printr-un adverb relativ . 4 puncte

B. Redactează o narațiune de 150-300 de cuvinte, în care să prezinți o întâmplare (reală sau
imaginară) din viața de elev. 12 puncte
În compunerea ta, trebuie:
– să relatezi o întâmplare, respectând succesiunea logică a evenimentelor;
– să precizezi două elemente ale contextului spațio-temporal;
– să ai un conținut adecvat cerinței;
– să respecți precizarea referitoare la numărul de cuvinte.
Notă! Respectarea, în lucrare, a ordinii cerințelor nu este obligatorie.
Vei primi 14 puncte pentru redactarea întregii lucrări (unitatea compoziției – 2 p.; coerența
textului – 2 p.; registrul de comunicare, stilul și vocabularul adecvate conținutului – 2 p.;
ortogtafia – 3 p.; punctuația – 3 p.; așezarea corectă a textului în pagină – 1p.; lizibilitatea -1 p.).
BAREM DE EV ALUARE ȘI DE NOTARE
SUBIECTUL I _____ _______________________ (40 de puncte)
A. 1. câte 1 punctepentru notarea oricărui sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor (de
exemplu: chipeș- frumos, nu pricepe- nu înțelege , să arate –să demonstreze,fiindcă-deoarece.)
4x1p=4 puncte
2. picior-6litere, 5sunete; sprâncene- 9litere,9 sunete , întreceau- 9 litere, 8 sunete, ceas- 4litere,
3sunete 4x1p = 4 puncte
3. stăpânii- primul ”i” reprezintă terminația de plura l a substantivului , iar al doilea ”i” este
articolul hotărât pemtru pluralul substantivelor masculine 4 puncte
4. comparații: ” chia lui cea neagră ca pana corbului”, ” grumajii lui albi a zăpada”
2x2p=4 puncte
5. câte 2puncte pentru formularea oricăror două idei principale/secundare. 2x2p=4 puncte
6. prezentarea adecvată în limita de spațiu îndicată / prentare parțial adecvată în limitele spațiului
indicate/ înercare de prezentare 4/3/2 puncte
145

B.
– câte 1 punct pentru precizarea oricăror patru trăsături trăsături ale personajului 4x1p=4
puncte
– ilustrarea trăsăturilor numite cu exemple adecvate din text / parțial 8/ 4puncte
– adecvarea conținutului la cerință 2 p./adecvarea parțială a conținutului la cerință-1p.
2 puncte
– respectarea precizării referitoare la numărul de cuvinte. 2 puncte
SUBIECTUL al II-lea ________________________ (36 de puncte)
A. 1. câte 2 puncte pentru formularea corectă a fiecăruia din cele două enunțuri cerute .
( Personalitățile țării, cu prilejul BookLand se adresează liceenilor și studenților din București;
Două dintre personalitățile care participă la manifestare sunt: Camelia Șucu și Mihaela Tatu.)
2x2p=4 puncte
2. câte 2 puncte pentru scrierea numelui titlului articolului( BookLand, prietenul tinerilor –
orientare în carieră) și a sursei din care este extras( www.didactic.ro ) 2x2p=4 puncte
3.- câte 1 punct pentru menționarea genului fiecărui substantiv subliniat ( României- genul
feminin; studenților- genul masculin) 2x2p= 4 puncte
– câte 1 punct pentru menționarea cazului fiecărui substantiv subliniat( României- cazul genitiv;
studenților- cazul dativ) 2x2p= 4 puncte
4.-câte 1 punct pentru precizarea fiecărei funcții sintactice ( aceeași – atribut adjectival; găsi–
complement direct) 2x2p=4 puncte
-câte 1 punct pentru precizarea fiecărei părți de vorbire ( aceeași-adjectiv pronominal
demonstrativ; găsi-verb nepredicativ) 2x2p=4 puncte
Notă! Punctajul se acordă pentru răspunsul complet.
5.- câte 1 punct pentru transcrierea integrală a propoziției principale ( Nu este simplu) și a
propoziției subordonate ( să ne facem rezervări .) 2x2p=4 puncte
– precizarea felului propoziției subordonate transcrise să ne facem rezervări – propoziție
subordonată subiectivă 2x2p=4 puncte
6.construirea unei fraze alcătuite din două propoziții în care să existe o propoziție subordonată
predicativă, introdusă printr-un adverb relativ 4 puncte
– construirea unei fraze alcătuite din două propoziții – 1p.
146

–construirea corectă a propoziției subordonate indicate(propoziția subordonată subiectivă) – 1p.;
introducerea propoziției subordonate printr-un pronume relativ – 2p.
B. –relatarea unei întâmplări: cu respectarea succesiunii logice a evenimentelor-6p./fără
respectarea succesiunii logice a evenimentelor – 3 p. 6 puncte
–câte 1 punct pentru precizarea fiecăruia dintre cele două elemente ale contextului spațio-
temporal 2x1p=2 puncte
– adecvarea conținutului la cerință – 2 p./adecvarea parțială a conținutului la cerință 1 p.
2 puncte
– respectarea precizării referitoare la numărul de cuvinte 2 puncte
Notă! Cele 14 puncte se acordă pentru redactare, astfel:
– unitatea compoziției: câte 1 punct pentru fiecare compunere 2x1p=2 puncte
– coerența textului: câte 1 punct pentru fiecare compunere 2x1p=2 puncte
– registrul de comunicare, stilul și vocabularul adecvate conținutului:total-2p./adecvareaparțial-
1p. 2 puncte
– ortografia (0 erori – 3 p./1-2 erori – 2 p./3-4 erori – 1 p./5sau mai multe erori–0p.
3 puncte
– punctuația (0 erori – 2 p./1-2 erori – 1 p./3 sau mai multe erori – 0 p.) 3 puncte
– așezarea corectă a textului în pagină 1 punct
– lizibilitatea 1 punct
147

Anexa nr. 4 Fișă de lucru pentru consolidarea cunoștințelor – BASMUL
A.Citește cu atenție textul următor și răspunde corect cerințelor propuse.
”A fost odată ca niciodată etc.A fost odată un împărat evlavios și bun. El avea trei feciori. Pe
lângă multe bunătăți ce făcuse oamenilor din împărăția lui, a ridicat și o monastire de care să se
ducă pomina. A împodobit-o cu aur, cu pietre nestemate și cu tot ceea ce meșterii din acea țară au
socotit mai scump și mai frumos. O mulțime de stâlpi de marmură și poleiți erau prin biserică și
pe dinaintea ei. Zugrăvelele cele mai prețioase, policandre de argint suflate cu aur, candele de
argintul cel mai bun și mari cât donița, cărțile cele mai alese erau zestrea monastirii aceleia. Cu
cât se bucura împăratul de frumusețea ei, cu atât se întrista că nu putea să o săvârșească pe deplin,
căci turnul se surpa.
– Cum se poate, zise împăratul, să nu pot sfârși astă sântă biserică? Iată am cheltuit toată
starea, și ea nu este încă târnosită…”***, Pasărea măiastră ,text cules de Petre Ispirescu)
* târnosí (-sésc, -ít), vb. – a sfinți o biserică.

1.Scrie formula tipică de început a basmului și amintește-ți o formulă de final.
2.Precizează locul unde trăia evlaviosul împărat.
3.Menționează modurile de expunere folosite în text.
4.Subliniază enunțul în care sunt expuse stările sufletești ale împăratului.
5.Scrie două trăsături ale basmului identificate în fragmentul citat (însoțite de exemple ).
6.Precizează din ce moment al acțiunii face parte fragmentul citat.Argumentează răspunsul.
7.Transformă în vorbire indirectă replica împăratului.Menționează două transformări care apar.
8.Selectează , din text , două epitete .
9.Scrie forma literară a cuvintelor, monastire , sântă, zugrăvelele ,din text.
10.Numește autorul basmului.
11.Precizează trei caracterictici ale operelor populare.
12.Rescrie ,din text, o expresie populară .
148

13.Alcătuiește rezumatul fragmentului dat.
14.Precizează genul literar în care se incadrează textul de mai sus.Numește alte două specii literare
studiate,care se încadrează aceluiași gen.
B .Citește textul în întregime și alcătuiește rezumatul acestuia.
Anexa nr 5 Prâslea cel voinic și merele de aur
GRILĂ DE EV ALUARE A LECTURII
1
149

.Ce creștea în grădina împăratului?
a) un gutui
b) un cais
c) un măr
2.Din ce cauză nu putea să mănânce
niciodată merele?
a) le ducea la piață
b) aveau viermi
c) le fura cineva
3.Cine a încercat să prindă hoții?
a) paznicii
b) paznicii și fiii de împărat
c) grădinarul
4.Care dintre cei trei fii ai
împăratului reușește să dea de urma
hoțului?
a) cel mare
b) cel mic
c) cel mijlociu
5.Văzând reușita lui Prâslea,frații
hotărăsc:
a) să-l premieze
b) să-l piarză
c) să-l ducă la mall
6.Unde ducea urma de sânge?
a) într-o prăpastie
b) la gară
c) pe strada principală
7.Cu cine se luptă Prâslea pe tărâmul
celălalt?
a) cu frații
b) cu fetele de împărat
c) cu zmeii
8.Cine îl ajută pe Prâslea să câștige
lupta cu zmeul cel mic?
a) norocul
b) prietenii
c) un corb și fata de împărat răpită
de zmei9.În ce transformă Prâslea cele trei
palate?
a) în colibe
b) în igluuri
c) în mere
10.Ce au făcut frații după ce au scos
fetele din prăpastie?
a) au dat o petrecere
b) au dat drumul frânghiei
c) au coborât și ei în prăpastie
11.Cine îl salvează pe Prâslea de pe
tărâmul celălalt?
a) un avion
b) o zgripsuroaică
c) o parașută
12.Ce cere fata de împărat celui care
vrea să o ia de soție?
a) un inel de logodnă
b) o mașină
c) o furcă de aur,o cloșcă cu puii de
aur,mărul de aur
13.Cine trimite cele trei obiecte de
aur?
a) Prâslea deghizat în ucenic al
argintarului
b) Poșta
c) Curierul
14.Ce hotărăște Prâslea ca pedeapsă
pentru frații săi?
a) închisoarea
b) muncă în folosul comunității
c) să tragă fiecare o săgeată și
Dumnezeu să hotărască
15.Ce devine Prâslea după aventura
trăită?
a) Primar
b) Președinte
c) Împărat

Anexa nr. 6
Harta povestirii – BASM Data___________________
Locul desfășurării
evenimentelor
(indici de spațiu):
________________
________________
________________
________________
________________
________________
________________
________________
____________Timpul
întâmplării
(indici de timp
din text)
____________
____________
____________
____________
____________
____________
____________
____________
____________
____________
____________
____________
____________
____________
____________
____________
______
Titlul și autorul
_______________________
_______________________
____________________
Personaje care îl
ajută pe erou
______________
______________
______________
______________
______________
______________
______________
______________
Obiecte magice
______________
_____________
______________
______________
______________
______________
______________
______________
______________
______________
_________
Personaje
reale________________
___________________
__________________
fantastice____________
___________________
___________________
___________________
___________________
____________Citate în care
este prezentă
cifra magică trei
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________
_____________
___________
Formula inițială
_______________
________
Formula finală
_______________
_______________
_______________
_Idei principale ale basmului dat
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________

Anexa nr. 7
PROIECT DIDACTIC
INSTITUȚIA: ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR 26 GALAȚI
CLASA: a V-a A
PROFESOR: VIOLETA NEDELCU
ARIA CURRICULARĂ: Limbă și comunicare
OBIECTUL: Limba și literatura română
UNITATEA: Basmul
SUBIECTUL LECTIEI: Prâslea cel voinic și merele de aur, de Petre Ispirescu –
observarea textului
TIPUL LECTIEI: de însușire de noi cunoștințe
DURATA: 45’
SCOPUL: Cultivarea interesului pentru lectură și a plăcerii de a citi, a gustului estetic
în domeniul literaturii;
Stimularea gândirii autonome.
COMPETENȚE GENERALE:
Receptarea mesajului scris, din texte literare și nonliterare, în scopuri diverse.
Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în
situații de comunicare monologată și dialogată.
COMPETENȚE SPECIFICE:
1.3 Sesizarea unităților lexicale necunoscute în fluxul vorbirii, în scopul clarificării
acestora;
2.2 Selectarea elementelor de lexic adecvate situațiilor de comunicare;
2.3 Alcătuirea unor propoziții și fraze corecte din punct de vedere gramatical;
3.1 Identificarea ideilor principale după citirea globală a unui text;
3.3 Selectarea expresiilor și a cuvintelor într-un text literar și nonliterar.
Obiective operaționale: La sfârșitul orei, toți elevii vor fi capabili:
O1 – să citească expresiv, conștient, corectă și fluent textul;
O2 – să identifice corect forma literară a unor cuvinte;
O3 – să explice formarea unor cuvinte din text;
O4 – să găsească sinonimele unor cuvinte și expresii din text;
O5 – să construiască propoziții cu unele cuvinte noi, folosind un limbaj adecvat
de exprimare;
1) RESURSE EDUCAȚIONALE:
 Timp – 45 de minute;
 Spațiu: sala de clasă;
 Capacitățile elevilor de a recepta cunoștințe noi;

STRATEGIA DIDACTICA:
METODE ȘI PROCEDEE – conversația, exercițiul, învățarea prin
descoperire, explicația, problematizarea, , lucrul cu manualul și fișele, metoda „Explozia
stelară”;
FORME DE ORGANIZARE – activitate frontala și individuală, activitate în
grupuri mici;
MATERIALE ȘI MIJLOACE – manualul, dicționarul, caiete auxiliare, fișa
de evaluare formativă.
EV ALUARE: continuă – formativă;
 MATERIAL BIBLIOGRAFIC:
– Limba română, manual pentru clasa a V-a, Editura
Teora, 2008
– Limba și literatura română în gimnaziu, Structuri didactice deschise , Alina
Pamfil, Ed. Paralela 45, 2008
– Analiza textului literar în gimnaziu, M. Gurtavenco, Ed Aula, 2007

SCENARIU DIDACTIC
O
Nr.
c
crt. EVENI
MENTELE
LECȚIEICONȚINUTUL INSTRUCTIV-EDUCATIV (activitatea
profesorului)
ACTIVITAT
EA
ELEVULUITEHNICI
DE INSTRUIRE ȘI
EV ALUARE
I.
Organizarea
clasei

1min-Stabilește un climat favorabil derulării activității de învățare
-Notează absenții, se stabilește ordinea și se pregătesc cele necesare
desfășurării lecției- pregătesc cele
necesare pentru lecție;
– elevii sunt grupați în
grupe de câte 4.- conversația
O
1II.
Actualizarea
cunoștințelor
anterioare și
captarea atenției
pentru secvența
următoare
5 min-Verificarea temelor elevilor, atât cantitativ, cât și calitativ.
-Profesorul poartă o conversație despre unele basme cunoscute de elevi.
-Ce rețineți în legătură cu Petre Ispirescu și opera sa din lecturile
anterioare ? Ce opere cunoașteți ?-Individual prin
sondaj, elevii vor
răspunde și vor citi
tema;
-Elevii își exprimă
părerea.conversația euristică
frontal
O
1III.
Enunțarea
titlului și a
obiectivelor
lecției

1 min
IV .
Explorarea-Anunță titlul și obiectivele lecției, pe care le notează pe tablă: Prâslea cel
Voinic și merele de aur (observarea textului).
-Numește un elev să citească fișa biografică a lui Petre Ippirescu.
-Selectează din fișă informațiile esențiale despre viața și opera autorului, în
același timp prezintă portretul lui Petre Ispirescu.
Studiul propriu-zis al textului:
 Profesorul va efectua lectura-model, expresivă, câteva
fragmente, pentru ca elevii să-și însușească lectura corect.
 Îndrumă elevii să sublinieze încet pe manual, cuvintele al
căror sens li se par neclare (în afara celor explicate) Scriu în
caiete titlul lecției.conversația
explicația

O
1
O
2
O
3
O
4
O
5textului, dirijarea
acestui proces

25 min
V.
Realizarea
conexiun
ii
inverse Profesorul numește elevii cu o citire expresivă pentru a
continua lectura pe fragmente.
Conversația de orientare (observarea textului) prin întrebări:
– Cum a apărut basmul „Prâslea cel voinic și merele de aur”?
– Despre cine/ ce este vorba în basm?
Explicarea cuvintelor și a expresiilor necunoscute întâlnite în textul
literar :
Propune elevilor să rezolve, pe grupe , următoarele exerciții:
1. Indicați forma literară a următoarelor cuvinte din text: să
prinză, puindu-și, să îmble;
2. Explicați cum s-au format cuvintele(rădăcină, prefixe, sufixe):
nepovestit, mâhnire, frumușică;
3. Găsiți sinonimele următoarelor cuvinte din text: nițică, viteaz,
prevăzător.
4. Alcătuiți, individual , câte un enunț cu următoarele expresii :
a-și lua inima în dinți, a o sfecli.
Are loc, permanent pe parcursul conversației, prin aprecieri
verbale făcute de profesor sau prin solicitarea unor exemple formulate de
elevi.
Explozia Stelară (povestirea celor relatate în lectură):
 Profesorul împarte elevilor câte o fișă de lucru individuală
Precizează sarcina de lucru: vor răspunde la întrebările legate de
textul literar reprodus din manual – timp 3, 4 min.
CINE ?

CE ? DE CE ?- subliniază
– citesc
– răspund întrebărilor
– rezolvă exercițiilelectura explicativă
problematizarea
activitate
pe grupe
dicționarul
exercițiul
individual
evaluare
scrisă
formativă
individuală

O
5
O(a
feedback
-ului)

1 min
VI.
Evaluarea
formativă

10 min
Asigurarea
retenției
și a transferului

2 min
CÂND ? CARE ?
– Cine este Prâslea cel V oinic ?
– Ce se hotărăște el să facă ?
– De ce îl aduce zgripsoroaica de pe tărâmul celălalt ?
– Când l-a recunoscut fata cea mică de împărat pe Prâslea ?
– Care este morala, învățătura acestui basm ?
 Verifică răspunsurile elevilor.
 Vor fi apreciați și notați elevii cei mai activi.
 Împarte clasa în două grupe și le propune elevilor să adreseze
(fiecare grupă) câte o întrebare despre basm celeilalte grupe.
Temă pentru acasă:
– ex. 1,2/pag. 70
– diferențiat, pentru cei cu o citire mai lentă, de copiat primele două
alineate de la începutul textului.-… este cel mai mic
dintre fii unui împărat.
– … să păzească
merele, deoarece sunt
furate.
– … fiindcă Prâslea i-a
salvat puii de balaur.
– … perseverența și
curajul duc cu
certitudine spre
izbândă, iar minciuna
și lașitatea nu rămân
niciodată nepedepsite.
– Răspunde câte un
reprezentant
– noteazăactivitate pe grupe

Anexa 2
FIȘĂ DE LUCRU
Cine este Prâslea cel V oinic ?

Ce se hotărăște el să facă ? De ce îl aduce
Zgripțuroaica pe
tărâmul celălalt ?

Care este morala, învățătura
acestui basm? Când l-a recunoscut fata cea
mică e împărat pe Prâslea ?

Anexa 1
GRUPA NR. 1
1.Indicați forma literară a următoarelor cuvinte din text: să prinză, puindu-și, să
îmble
2.GRUPA NR. 2
Explicați cum s-au format cuvintele(rădăcină, prefixe, sufixe): nepovestit, mâhnire,
frumușică.
GRUPA NR. 3
3.Găsiți sinonimele următoarelor cuvinte din text: nițică, viteaz, prevăzător.
Anexa nr.2
FIȘĂ DE LUCRU
BASMUL – “Prâslea-cel-V oinic și merele de aur”
Exerciții pe marginea textului
1.Transcrie din basm:
a)formula de început
b)formula de încheiere
2.Identifică în text și alte structuri / expresii specifice basmului.
3.Descoperă prezența cifrei magice 3:
4.Grupează personajele basmului :

5. Momentel
e narațiunii
în basm
Completează tabelul de mai jos cu întâmplările imaginate în basm:
trecerea pe tărâmul celălalt
lupta cu zmeul mijlociu
plecarea lui Prâslea în căutarea hoților
nunta lui Prâslea cu fata cea mică
vicleșugul fraților mai mari
lupta cu zmeul cel mare
întoarcerea lui Prâslea pe tărâmul oamenilor cu ajutorul zgrițuroaicei
lupta cu zmeul cel mic și eliberarea fetelor de împărat
recunoașterea lui Prâslea la palat
pânda lui Prâslea în grădină
angajarea lui Prâslea ca ucenic la argintar
mărul din grădina împăratului este jefuit în fiecare an
Prâslea îi trimite fetei celei mici obiectele de aur
Pedepsirea vinovaților
6.Timpul și spațiul
Indici de timp:
Indici de spațiu:
7.Modurile de expunere folosite în prezentarea întâmplărilor:
Completează enunțurile cu: dialogul, personaje, narațiunea, a prezenta, descriptive:
Modul dominant de expunere utilizat în text este………………. Aceasta se împletește cu
………………. , care este folosit pentru a dinamiza acțiunea. În text apar și scurtecare întruchipează forța
bineluicare întruchipează forța
răului

secvențe……………………., care au rolul de…………. trăsăturile esențiale
ale……………………… sau ale spațiului întâmplărilor.
Anexa nr. 8 PROIECT DIDACTIC
INSTITUȚIA: LICEUL DE ARTE DIMITRIE CUCLIN” GALAȚI
PROFESOR: Nedelcu VioletaMomentele narațiunii Întâmplările
1.Situația inițială
2.Întâmplarea care
determină acțiunea
basmului
3.Desfășurarea
acțiunii în ordinea în care au
loc întâmplările
4.Situația limită
5.Situația finală

CLASA: a X-a B
DISCIPLINA: Limba și literatura română
SUBIECTUL: Povestea lui Harap Alb – „ un pelerinaj spre Unitate ”
TIPUL LECȚIEI: de formare a capacităților de analiză-sinteză a cunoștințelor.
Competențe specifice:
Elevul să fie capabil să interiorizeze valorile din conținutul ideatic al operei ca premiză a
formării propriului univers afectiv.
Obiective operaționale:
Elevii vor fi capabili:
O1: să încadreze personajul într-o tipologie;
O2: să stabilească trăsăturile personajelor, în special ale celui principal, argumentînd cu
exemple din text;
O3: să identifice trăsăturile definitorii ale personajului și modalitățile de caracterizare a
unui personaj literar;
O4: să sesizeze evoluția personajului, intuind caracterul de Bildungsroman al operei
literare studiate.
O5: să ilustreze aceste trăsături prin secvențe semnificative de text;
O6: să-și organizeze un sistem de valori.
Metode și procedee : brainstorming, conversația euristică, lucrul cu textul, învățarea prin
descoperire,votați citatul, testul distractiv .
Forme de lucru: lucrul în grup, frontal, individual.
Material didactic: poster, fișe, portofoliu, dicționare.
Forme și metode de evaluare:
oral
observarea
Material bibliografic:
J. Chevalier, A. Gheerbrant , „Dicționar de simboluri”, Editura’’Artemis’’, 1994,
vol.1-3
G. Călinescu, Ion Creangă. Viața și opera, Chișinău, Editura „Literatură
artistică”1989
Emil Alexandrescu, Analize și sinteze, Editura”Moldova”
Ion Creangă, Opere,Volumul I, Chișinău, Editura „Literatură artistică”1989
Parcursul didactic
Secvențele
lecțieiOTimp Conținutul instructiv-formativ Met
ode și

procedee
I.Evocarea
II.Realizare
a sensului
O
45min
2-3min
5 min
3minAmeliorarea atmosferei în sala de
curs
 Cum
credeți că se naște o poveste?
 Test
distractiv
Anunțarea temei și a obiectivelor
– Notați data și tema lecției
Fișa 1
Referindu-se strict la personaje de
poveste, Vladimir Propp, în Morfologia
basmului , găsea 7 mari tipuri .
 Răufăcătorul -Spînul
 Donatorul/furnizorul -Sfînta
Duminică
 Ajutorul – calul
 Fata de împărat(personalul
căutat) și tatăl ei- fata împăratului Roș și
tatăl ei
 Trimițătorul – Spînul
 Eroul – Harap-Alb
 Falsul erou- frații lui Harap-
Alb
Propp specifică faptul că, într-un
basm, nu este obligatoriu să întîlnim toți
acești actanți și că un actor poate însuma
două-trei roluri.
Determinați aceste tituri de
personaje în basmul lui I. Creangă.
Fișa cu citate
Alegeți citatatul care credeți că
poate fi raportat la mesajul
basmului/personajul principal și comentați-l
în scris.
 Folosind fișa din
portofoliu Tipuri de personaje determinați ce
fel de personaj este Harap-Alb conform
diferitor clasificări.Brainstor-
ming
lucrul
frontal
lucrul în
grup
conversația
euristică
votați
citatul
lucrul în
individual
lucrul în
grup

III
ReflecțieO
1
O
2
O
3
O
52min
10 min
10min
5 min
3 minHarap Alb
După locul și importanța lui în
structura textului:..
principal ………………………………..
După valoarea morală: ..
pozitiv …………………….
După punctul de vedere al raportului
cu realitatea avem personaje:
fabulos ………………..
În funcție de amploarea
caracterizării și profunzimea investigă rii
psihologice: rotund
Într-o tipologie
lărgită.. eponim ……………………
După perspectiva socială și uman
caractero-logică: tînărul în
formare …………………
 Folosind Harta drumului
parcurs de Harap-Alb prezentați etapele
drumului de maturizare a lui Harap-Alb
Fișa 3
Caracterizarea personajului principal
Fișa 4
“Nimeni nu-ți este prieten, nimeni
nu-ți este dușman, toți îți sînt învățători”
 Extrageți idele principale ce
se conțin în penultima afirmație din fișa
Referințe critice
 Nici o zi nu trece fără
concluzii sau fără să ne învețe ceva. Am
putea probabil să le numim lecțiile vieții . Ele
ne maturizează, ne ajută să adunăm bob cu
bob experiențe pentru carul de înțelepciune
ce ne transformă și pentru a le da mailucrul în
grup
lucrul cu
textul
învățarea
prin
descoperire

O
6departe .
Care e lecția sugerată de basmul
Harap-Alb?
Tema pentru acasă:
– Elaborați o compoziție în care să-1
prezentați pe Harap-Alb în toată com plexitatea
însușirilor sale, care fac din el „ un erou al unui
mic roman de for mare spirituală, cu subiect
fabulos” .(E.Simion)
– Redactați un basm eroul căruia
pleacă în căutarea elixirului vieții, pecizînd
cine este eroul cum se numește de unde
pleacă, ce haine poartă, prin ce ținuturi trece,
cu cine se întîlnește, cum arată cei întîlniți,
sunt răi sau buni, unde ajunge în cele din
urmă, dacă își împlinește sau nu visul, dacă
este fericit sau nu etc. lucrul în
individual
lucr
ul frontal
Cum credeți că se naște o poveste?
Test distractiv
1.Un om pleacă în lume să găsească elixirul vieții. Este :
a) tînăr;
b) bătrîn;
c) între două vîrste.

2.Numele lui este:
a) Cristi;
b) Silvestru;
c)Victor.
3. Știe de existența elexirului pentru că:
a) bunicul său i-a destăinuit secretul elexirului înainte să moară;
b) a citit într-o carte veche;
c) a primit o scrisoare(semnată Merlin)în care se spunea că el este destinat să caute elexirul.
4. În drumul său trebuie să traverseze:
a) apa neagră în care trăiesc animale primejdioase;
b) cîmpiile de foc;
c) peștera misterioasă;
5. Locul în care se află elexirul este:
a) în lumea noastră, printre lucruri obișnuite;
b) pe o altă planetă;
c) pe celălalt tărîm, într-o lume paralelă, în care se pătrunde printr-o fantă (deschidere îngustă) a
timpului.
6. Elexirul este păzit de:
a) o zînă bună;
b) un duh rău;
c) diavol.
7. În momentul în care eroul caută elexirul:
a) aceasta îl face nemuritor;
b) elexirul își pierde puterile;
c) lumea se cutremură și elexirul se pierde în adîncul pămîntului.
Rezultat:
Dacă predomimă răspunsurile a) ești un cititor din plăcere și un povestitor
tonic(amuzant, care poate capta atenția)
Dacă predomimă răspunsurile b) în postura de cititor, dar și de povestitor ești
conservator(preferă formele vechi, nu aceptă noul) din teama de a nu fi considerat un om fără gusturi
estetice;
Dacă predomină răspunsurile c) ești un cititor prudent (care acționează cu băgare de
seamă) și un povestitor care pornește de la ideea greșită că trebuie să povestească ceea ce le place
celorlalți.
Fișa 1
Referindu-se strict la personaje de poveste, Vladimir Propp, în Morfologia basmului ,
găsea 7 mari tipuri:
Răufăcătorul……………………………………………..

Donatorul/furnizorul………………………………….
Ajutorul…………………………………………………….
Fata de împărat(personajul căutat) și tatăl ei …
Trimițătorul ………………………………………………
Eroul………………………………………………………….
Falsul erou………………………………………………..
Propp specifică faptul că, într-un basm, nu este obligatoriu să întîlnim toți acești actanți
și că un actor poate însuma două-trei roluri.
Determinați aceste tituri de personaje în basmul lui I. Creangă.
Fișa cu citateActant – catgoria generală, tipul de personaj(de exemplu
„răufăcătorul”).
Acror – persoană implicată în diegeză; poate să aibă/să fi
avut o existență reală( de ex. Spînul).
Personaj – ființă sau obiect care joacă un rol în diegeză și
care este transpus/ă de narator în discurs; există numai în
operă, după cum afirma Roland Barthes: „Narator și
personaje sînt eselțiamente ființe de hîrtie.”

" Suferința oțelește, ne învață, ne îndeamnă spre cunoașterea adevăratei vieți. Arta
de a suferi, duce la adevărata arta de a trăi, de a fi înțelept" (Cioran)
„Experiența: cel mai brutal dintre profesori. Dar, Doamne, cum te învață…”
(C.S. Lewis)
„Personalitatea se naște din durere. Este ca și focul făcut cu ajutorul amînarului”
(Dimitrie Gusti)
„Nu-i poți învăța totul pe oameni. Poți doar să-i ajuți să descopere universul în sufletul
lor.”(Galileo)

„Cunoașterea este fericire, fiindcă doar prin cunoașterea cuprinzătoare și profundă ești
în stare să deosebești adevărul de minciună, lucrurile mărețe de cele de factură joasă.” ( Helen
Keller)
Răbdarea e plantă amară, ce face însă fructe dulci. Proverb german
„Trei lucruri sînt importante în viața unui om: primul este să dea dovadă de bunătate sufletească;
al doilea – să dea dovadă de bunătate sufletească; iar al treilea – să dea dovadă tot de bunătate
sufletească.”(Henry Jams)
„Una din cele mai frumoase compensații pe care ți le oferă viața este că nu poți să
ajuți pe cineva fără să te ajuți pe tine însuți.” (Charles DudleyWarner)
„Unui om îi poți lua totul, în afară de un singur lucru: libertatea de a-și alege propriul drum în
viață.” (Victor Frankli)
Fișa 3
Caracterizarea personajului principal

Etapele evoluției
personajuluiTrăsăturile
argumentate cu Mijloacele de

exemple din text caracterizare
ACASĂ
LA POD
ÎN PĂDURE
LA
ÎMPĂRATUL
VERDE
PROBE
Fișa 4 “Nimeni
nu-ți este prieten,
nimeni nu-ți este
dușman, toți îți
sînt învățători”Pedagogii lui
Harap-AlbCine
sunt ei?Ce l-a învățat
fiecare?
Primul
pedagogCraiulSă aibă simțul onoarei, să fie
mîndru și corect. Tot de la el a
deprins descifrarea subînțele-
surilor din vorbele altora.
Pedagogul
bunSfânta
Duminică
mistagog,Face tot în locul lui îi dă
problema gata rezolvată.
Pedagogul
răuSpînulSpînul îl pune mereu în
primejdie. Va face din el un
erou.
Îl va învăța ce înseamnă
umilința și suferința. Spînul
va constitui pentru crăișor un
antimodel de la care va învăța
să nu fie inuman, crud și
înfumurat.
Ar fi interesant să vedem în
Spîn chiar un alter ego al
eroului, fața lui urîtă și rea.
Pedagogul
rezervatCalul Supervizează totul și
intervine numai cînd e strict
necesar.El spune despre Spîn
„unii ca aceștea sînt
trebuitori pe lume cîteodată,
pentru că fac pe oameni să
prindă la minte”. Este
confidentul și ajutorul
tînărului năpăstuit.
Pedagogul
durÎmpăratul
RoșEste străinul care îi tratează
cu duritate și indiferență.El îl
învață să nu aștepte milă de
la nimeni .

Dicționar de noțiuni mitologice
Arhetip – imagine inițială, dar și tipar, model după care se
alcătuiește o lume.Imagine idială născută din
mentalitățile colective.
Terimorf – cu formă animalieră.
Mistagog – preot care asistă și îndrumă în timpul inițierilor
religioase, îndrumător
al neofitului, maestru spiritual.
Sacerdot – preot.
Neofit – cel care se pregătește să se inițieze, să treacă un
prag.
Anexa nr. 4
Clasa a X-a
TEST DE EV ALUARE FORMATIVĂ
I. Se da textul:
Harap –Alb iese mâhnit, se duce la grajd și începe a-și netezi calul de coamă, zicând:
– Ei, căluțul meu, când ai ști tu în ce năcaz am intrat! Sfânt să fie rostul tatălui meu, că
bine m-a învățat! Așa-i, că dacă n-am ținut seama de vorbele lui, am ajuns slugă la dârloagă și
acum, vrând-nevrând, trebuie să ascult, că mi-i capul în primejdie?
– Stăpâne, zise atunci calul; de-acum înainte, ori cu capul de peatra, ori cu peatra de
cap, tot atâta-i: fii odată bărbat și nu-ți face voie rea. Încalecă pe mine și hai! Știu eu unde te-oi
duce, și mare-i Dumnezeu, ne-a scăpa el și din aceasta ( Povestea lui Harap- Alb , Ion Creangă)
1. Explică semnificația expresiilor: mi-i capul în primejdie, nu-ți face voie rea. 10p
2. Identifică în text mărcile oralitatii. 10p
3. Definește basmul cult și argumentează că textul de mai sus face parte dintr-un basm cult. 15p
4. Prezintă două probe la care este supus Harap-Alb. 5p
5. Explică semnificația a două simboluri din basm. 10p
II. Argumentează, în 20-25 de rânduri, caracterul de bildungsroman al basmului. 30p
10 p oficiu

Anexa nr. 9
Probele la care e supus personajul Harap Alb
Elementul de originalitate este numărul mare de probe prin care trebuie să treacă eroul.
Rolul acestor probe este acela de a evidenția caracterul formativ al călătoriei protagonistului, prin
care el nu doar cunoaște lumea , ci se cunoaște și pe sine.
1.Prima probă – a milei. Față de cine manifestă milă și ce spune acest lucru despre
personaj?
2.A doua probă – cea a podului. Oferiți o scurtă descriere a probei și precizați de ce podul
devine element simbolic
3.A treia probă – rătăcirea prin pădure. Povestiți în 3 – 5 rânduri acest episod, apoi
interpretați simbolic termenul „pădure”. De ce credeți că Spânul apare de trei ori?
4.A patra probă – fântâna. Precizați ce se întâmplă aici. Care este forma fântânii și ce
sugerează coborârea în ea.
5.A cincea probă – ursul. Precizați ce reprezintă ursul, care sunt calitățile ce le
dobândește aici personajul.

6.A șasea probă – cerbul. Ce fel de probă este aceasta, peste ce anume trebuie să treacă
personajul pentru a reuși?
7.A șaptea probă – furnicile și albinele. Ce reprezintă această probă și cum o trece?
8.A șaptea probă – întâlnirea u uriașii. Precizați ce reprezintă aceste personaje și cum îl
ajută pe protagonist.
9.Probele de la curtea Împăratului Roșu. Numiți-le și precizați cine îi sunt ajutoare
eroului
10.Proba fetei. Ce îi cere fata și cum își îndeplinește misiunea.
Temă : Realizați un „tablou” al probelor protagonistului, urmărind evoluția ascendentă a
acestuia.
Anexa nr. 10 Dănilă Prepeleac – fișă de concurs
Povestea este scrisă de: a) H. C. Andersen b) Frații Grimm c) Ion Creangă
Fratele cel sărac avea : a) un calb) o pereche de boi c) un măgar
Omul a plecat la: a) târgb) magazin c) plimbare
El a schimbat boii pe un: a) patb) carc) miel
Ultimul schimb pe care l-a făcut a fost:
a) un bou pe un măgar b) o pungă pe o găină c) un gâscan pe o pungă goală
Prepeleac a pierdut toporul în: a) apăb) pădurec) curte
El vrea să construiască: a) o casăb) o mănăstire c) cetate
Dănilă se ia la întrecere cu un: a) iepureb) Drac c) lup
El câștigă un: a) car cu banib) portofel cu bani c) burduf cu bani
Dracul a fost pedepsit de: a) Dumnezeu b) copiii lui Dănilă c) Scaraoschi
Pentru fiecare răspuns corect ai primit un punct.
În total ai obținut ……………puncte.
Astfel, te-ai clasat pe locul………………….

Anexa nr. 11 Metoda cubului ”Povestea lui Harap –Alb”
I. Descrie
1.Personajele care apar într-o operă literară pot fi clasificate în funcție de mai multe
criterii. Numiți personajele din Povestea Harap-Alb de Ion Creangă și încadrați-le în categoria
corespunzătoare.
2.Definiți basmul cult.
3.Motivați de ce Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă este un basm cult.
II. Compară
1.Stabilește asemănările și deosebirile dintre basmul cult Povestea lui Harap-Alb de Ion
Creangă și basmul popular.
2.Alegeți un personaj dintr-un basm popular și stabilește trei asemănări cu personajul
Harap-Alb.
3.Identifică în basmul cult studiat tipurile de comic.
III. Asociază
1.Asociază calitățile pe care le dobândește Harap-Alb în călătoria spre Împăratul
Verde cu probele la care este supus.
Harap-Alb trebuie să aducă salați din Grădina Ursului
-cere ajutor calului
-este dus pe un ostrov la Sfânta Duminică.
-Sfânta Duminică îl sfătuiește să înnopteze la ea în timp ce aceasta adună somnoroasă,
o fierbe și o toarnă în fântâna din Grădina Ursului, acesta vine, bea și adoarme.
-Arap-alb este trezit se îmbracă în pielea cea de urs și ea salata.
-Ursul se trezește Harap-Alb îi aruncă pielea cea de urs, fuge și se întoarce la Sfânta
Duminică.
-Îi mulțumește Sfintei Duminici și duce salata Spânului.

Harap-Alb trebuie să aducă Spânului pielea cerbului cu cap cu tot bătut cu pietre scumpe.
-cere din nou ajutor Sfintei Duminici.
-Sapă împreună cu Sfânta Duminică o groapă în pădurea cerbului.
-Harap-Alb rămâne la pândă în groapă reușind în cele din urmă sa-i taie capul cerbului.
● Harap-Alb este trimis să o aducă pe fata Împăratului Roșu.
–renunță să treacă pe pod pentru a salva furnicile.
– găsește un adăpost pentru albine.
-îi întâlnește pe cei doi tovarași pe care îi va lua cu el.
-trece cele șase probe de la curtea Împăratului Roșu fiind ajutat de tovarășii sai., de
crăiasa albinelor și de cea a furnicilor.
-Harap-Alb pornește cu fata Împăratului-Roșu spre curtea Împăratului-Verde.
-Spânul îi taie capul lui Harap-Alb, iar acesta este readus la viață de fată.
Calitățile dobândite.
-milă, capacitatea de a lua decizii singur( nu este sfătuit de Sfânta Duminică sau de cal).
-înțelepciune( înțelege că are nevoie de prieteni de ajutoare, spre deosebire de personajul
basmului popular aici eroului îi aparține decizia de a dorii să fie ajutat. Începe chiar să aibă
inițiative devenind liderul grupului tovarășilor de drum.)
-sentimentul prieteniei, înțelegerea naturii umane. Harap-Alb se îndrăgostește de fata
Împăratului Roșu, dar nu-i spune.
-Își ține jurământul dovedindu-se om de onoare.
-Destinul se împlinește
-capacitatea de a asculta și curajul său de a înfrunta ursul.
-devine recunoscător
-răbdarea, capacitatea de a rezista tentațiilor.
IV . Analizează.
1.Analizează simbolurile și semnificațiile acestora în narațiunea Povestea
lui Harap-Alb de Ion Creangă.
2.
Simbolul Semnificația
Labirintul
Podul
Castelul
Pădurea
Fântâna
2.Analizează oralitatea stilului în Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă. Completează următorul tabel.
Oralitatea stilului Exemple
Inserarea de
fraze ritmate
Erudiția
paremiologică
Exprimarea
afectivă

Expresii
onomatopeice
V .Aplică
1. Demonstrează că Povestea lui Harap-Alb aparține genului epic.
2. Demonstrează modul în care personajul Harap-Alb relaționează cu celelalte
personaje din basm.
VI Argumentează.
Adevărat sau fals ? Argumentează.
 Eroul Harap-Alb are de trecut trei probe ca în basmul popular, potrivit
avertismentului dat de tată să te ferești de omul roș, iar mai ales de omul spân, cât îi putea, să n-
ai de-a face cu dânșii că sunt foarte șugubeți.
 Răul este întruchipat de omul însemnat de o inteligență vicleană.
 Calul care îl va însoții pe Harap-Alb este cel mai frumos din grajdul tatălui său.
 Harap-Alb nu încalcă sfatul tatălui său, acela de a se feri de omul spân.
 Sfânta Duminică îl ajută pe Harap-Alb să aducă salațile din Grădina Cerbului și
pielea cerbului cu cap cu tot, așa bătute cu pietre scumpe, cum se găsesc.
 Harap-Alb le sare în ajutor furnicilor și albinelor.
 Nunta lui Harap-Alb cu fata de împărat și schimbarea statutului social (devine
împărat) confirmă maturizarea eroului.

Anexa nr. 12
Personajele au plecat în căutarea cititorilor
Ce bine e! gândi copilul și se întinse leneș în așternutul cald. Mirosea frumos a flori și foșnea
ca mătasea la atingere – draga de ea, mama avusese grijă să-i pună lenjeria de pat preferată, cea
cu ursuleți albaștri, care să-i apere somnul de monștri și de vise rele.
Azi e duminică, își zise, întinzându-se leneș, nu merg la școală, pot să mai dorm un pic. Dar
somnul se încăpățâna să vină așa că se așeză confortabil între perne și începu să se gândească: ce
să fac azi?!? Nu merg nici la dansuri, nici la pictură, nici în vizită, ce aș putea să fac?: mă uit
la televizor, sau mă joc pe calculator, sau uite, cartea cea nouă de la mama, aș putea să citesc .
Poate ar fi bine să-mi fac o listă că așa face tata când are o zi liberă și are multe de făcut. Când
dădu să întindă mâna să ia o foaie, zări cartea cea nouă și frumos ilustrată ce aștepta cuminte pe
noptiera de la capătul patului. Și atunci brusc își aminti: Azi noapte a visat sau chiar așa a fost???
Se trezise brusc din somn din cauza unui zgomot puternic, o bubuitură. Apoi, glasuri mici,
subțirele care se certau : ,,… dă-te mai încolo! Au!, mi-ai prins coada și mă doare! Hai, Hai!
Nu mai face mofturi că acuș te înghit!….” și tot așa icnete și strigăte ce veneau dinspre dulap.
Se ridicase curajos din pat și deschisese ușurel cele două uși ale dulapului. Dinăuntru îl priveau
mirați trei perechi de ochi mari.
– Ce-i cu voi aici? Cine sunteți voi ?
– Eu sunt ……………………………,
– Iar eu sunt …………………………………….
– Și eu sunt …………………………………
– Noi am plecat în căutarea cititorilor! Vii și tu cu noi ?
…………………………………………………………………

Anexa nr. 13 Explozia stelară –basm popular

Anexa nr . 14 Ghidul de anticipație și reflecție

Anexa nr. 15 Ciorchinele

Anexa nr. 16 Lotusul

Anexa nr.17
METODA CUBULUI Făt –Frumos din lacrimăBASMUL
…………………..
…………………..
…………………..
…. Personaje
____________
care îl ajută pe
________Acțiune
plasată într-un
timp și un
spațiu
____________
_
Forțe ale
__________
care luptă
contra forțelor
____ Formule
___________,
mediane și
__________
Cifre și obiecte
______________
Binele iese
întotdeauna
__________
________

1. Descrie:
– ce personaje vezi: ____________________________________________________
– ce culori vezi: _______________________________________________________
– ce sunete auzi: _______________________________________________________
– ce miroși: ___________________________________________________________
– ce simți: ____________________________________________________________
2. Compară:
Compară pe Ileana-Cosanzeana cu fata Genarului:1. DESCRIE
– ce personaje vezi:
– ce culori vezi:
– ce sunete auzi:
– ce miroși:
– ce simți:2.COMPARĂ
Compară pe
Ileana-Cosânzeana cu fata
Genarului;3. ASOCIAZĂ
Găsește însușiri
(din text și nu numai) pentru
următoarele cuvinte: Făt-
Frumos, Ileana, Mama-
Pădurilor, Genarul, castel,
buzdugan, apă, lună, luntre,
cămașă, ochi, stele.
4.ANALIZEAZĂ
De ce feciorul împărătesei
și al împăratului a primit
numele Făt-Frumos – din –
Lacrimă?
De ce a orbit Ileana?
Ce simte feciorul de
împărat, prietenul lui Făt-
Frumos, față de Mama-
Pădurilor?
De ce credeți că Făt-
Frumos a reușit să iasă
victorios din toate peripețiile
sale?5.APLICĂ
Continuă
povestirea spunând ce crezi
că s-a întâmplat mai departe
cu Făt-Frumos și Ileana.6.ARGUMENTEAZ
Ă
Realizează un
desen inspirat din textul Făt-
Frumos – din – Lacrimă, de
Mihai Eminescu, ilustrând
elementele fabuloase din basm.

Ileana-Cosanzeana fata Genarului
– –
– –
– –
– –
3. Asociază:
Găsește însușiri (din text și nu numai) pentru următoarele cuvinte:
Făt-Frumos_____________________________________________________
Ileana____________________________________________________________
Mama Pădurilor____________________________________________________
Genarul__________________________________________________________
castel_________________________________________________________
buzdugan____________________________________________________________
apă__________________________________________________________
lună__________________________________________________________
luntre_________________________________________________________
cămașă___________________________________________________________
ochi__________________________________________________________________
stele__________________________________________________________________
4. Analizează:
De ce feciorul împărătesei și al împăratului a primit numele Făt-Frumos – din – Lacrimă?
De ce a orbit Ileana?
Ce simte feciorul de împărat, prietenul lui Făt-Frumos, față de Mama-Pădurilor?
De ce credeți că Făt-Frumos a reușit să iasă victorios din toate peripețiile sale?
5. Aplică:
Continuă povestirea spunând ce crezi că s-a întâmplat mai departe cu Făt-Frumos și Ileana.
6. Argumentează:
Realizează un desen inspirat din textul Făt-Frumos – din – Lacrimă , de Mihai Eminescu,
ilustrând elementele fabuloase din basm.
Anexa nr. 18 Lucrări realizate de elevi – Clubul de Lectură

Anexa nr. 19 BASMUL

PROIECT AL CLASEI a V-a B : Realizarea unui BASM folosind informațiile din cadrane
Făt-Frumos și floarea fermecată
GRUPA ALBASTRĂ
Formule specifice basmului:
– a fost odată, ca
niciodată,
– era odată demult,
– cică era odată
– odată ca niciodată
era…
– și-am încălecat pe-
o coadă de lingură scurtă / să
trăiască cine-ascultă
– și-am încălecat pe-
o căpșună și v-am spus o mare și
gogonată minciună
– am fost și eu la nuntă și
am cărat apă cu ciurulGRUPA VERDE
Personajele basmului :
– Făt – Frumos,
Ileana Cosânzeana, Sf. Vineri /
Duminică, împăratul, împărăteasa,
feciorii / fetele
– Zmei, balauri,
scorpii, zgripsori, vrăjitoare
GRUPA GALBENĂ
Probe / Încercări
– Să găsească un
leac neobișnuit
– Să salveze pe
cineva aflat în pericol
– Să lupte cu zmei /
balauri
– Să ajute
dezinteresat pe cineva
– Să rezolve un
misterGRUPA ROȘIE
Obiecte fermecate / ajutoare
– O năframă
fermecată
– Mantia care te face
nevăzut
– Un paloș fermecat
– Cizmele fermecate
– Un bici fermecat
Un cal care zboară
A fost odată ca niciodată, că, de n-ar fi, nu s-ar povesti.
A fost un împărat care avea o împărăteasă și o fată frumoasă și bună, dar care era foarte
bolnavă. Împăratul a chemat cei mai pricepuți vraci ca să o vindece, dar niciunul nu a reușit.
Într-o seară târziu, a bătut la poarta palatului o bătrână care a cerut să vorbească în taină cu
împăratul. Ea i-a spus că fata va fi vindecată doar cu floarea cu șapte petale care crește într-o
grădină îndepărtată. Împaratul dă de veste că orice voinic va aduce floarea, va ajunge ginerele
său și va primi o jumătate de împărăție.

Mulți voinici au încercat să ajungă la floare, dar nu au reușit. Numai Făt-Frumos
călare pe calul său, a străbătut lumea și a cautat in continuare floarea . El a ajuns lângă un pod
dărâmat.O voce necunoscută ii spuse că, dacă va repara podul, va trece pe tărâmul vrăjitoarei care
ascunde floarea și va primi în dar un paloș fermecat.
Făt-Frumos repară podul, trece pe tărâmul vrăjitoarei, își prinde la brâu paloșul
fermecat și pornește mai departe. În drumul său, Făt-Frumos întâlnește un balaur cu patru capete
care păzea grădina cu floarea fermecată. Se luptă cu el și, ajutat de paloșul fermecat, îl ucide .
Făt-Frumos se gândi cum să treacă de vrăjitoare si hotărî să aștepte noaptea, să intre in
grădină, să ia bagheta fermecată a vrăjitoarei și să o transforme într-o stâncă. Zis și făcut.
Dimineața, grădina era pustie, doar floarea fermecată strălucea în soare. Făt-Frumos culese
floarea, încălecă și porni ca vântul și ca gândul spre palat. Când a ajuns, fata abia mai respira. El
i-a atins fața cu floarea și fata s-a vindecat.
Făt-Frumos și fata au făcut nuntă mare și au primit în dar jumătate din împărăție.
Am fost și eu acolo și m-am veselit trei zile și trei nopți alături de miri și nuntași.
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.
PROIECT: Întâlniri memorabile
Plecând de la lectura unor basme populare , elevii au îndeplinit o serie de sarcini în
ateliere, în funcție de talentele lor:
I. Atelierul basmelor : Scrieți un text narativ în care să prezentați întâlnirea voastră cu e
personajele din basmele pe care le-ați lecturat .
II. Atelierul artiștilor plastici : Realizați o bandă desenată, în care vi-l imaginați pe
Aleodor Împărat în altă situație, împreună cu alte personaje din basmele citite
III. Construiți, în tehnica origami, personaje/ o scenă din basmele citite.
Anexa nr. 20 Inteligențele multiple ”Povestea lui Harap –Alb”
1.Inteligența verbal-lingvistică:

Creează un monolog interior al lui Harap-Alb înainte de coborârea în fântână care
coincide cu pierderea identității, devenind sluga Spânului.
2.Inteligența logico-matematică:
a. Reprezintă grafic relația dintre Harap-Alb și Spân, evidențiind modificările suferite
de aceasta pe parcursul acțiunii.
b. Reprezintă grafic destinul lui Harap-Alb, având în vedere nașterea sa sub semnul
regalității, morțile și renașterile simbolice, moartea și renașterea reală.
3.Inteligența vizual-spațială:
Realizează un afiș publicitar pentru promovarea imaginii lui Harap-Alb, eroul care a
decăzut și a ajuns slugă, respectiv, cel care s-a înălțat până la statutul de om total.
4.Inteligența muzical-ritmică:
Alege una/ două secvențe din basm și imaginează-ți ce instrumente muzicale/ ce
melodii le-ar putea ilustra din punct de vedere auditiv.
5.Inteligența corporal-kinestezică:
Joacă o secvență din operă, provocându-i pe ceilalți să recunoască secvența.
6.Inteligența naturalistă:
Încadrează personajele – Harap-Alb, Spânul, Împăratul Roșu – în tipuri temperamentale,
motivându-vă alegerea.
7.Inteligența interpersonală:
a. Definește relația dintre personaje: Harap-Alb – Spân, subliniind caracteristicile ei.
b. Definește relația dintre personaje: Harap-Alb – Sfânta Duminică, subliniind caracteristicile ei.
c. Definește relația dintre personaje: Harap-Alb – cele cinci apariții ciudate (Setilă, Flămânzilă,
Gerilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă), subliniind caracteristicile ei.
d. Definește relația dintre personaje: Harap-Alb – Împăratul Roșu, subliniind caracteristicile ei.
e. Definește relația dintre personaje: Harap-Alb – fata Împăratului Roșu, subliniind
caracteristicile ei.
8.Inteligența intrapersonală :
a. Analizează gândurile și trăirile lui Harap-Alb atunci când traversează pădurea labirintică și se
întâlnește cu Spânul.
b. Analizează gândurile și trăirile lui Harap-Alb din finalul basmului, explicând gestul acestuia
de a nu-l demasca pe Spân.

Anexa nr. 21 Metoda R.A.F.T.
Prâslea cel voinic și merele de aur Povestea porcului Iată biletul!
5. 06. 20016
Dragii mei fii,

Să știți că cel care va reuși să prindă hoțul și îl va aduce înaintea mea viu și nevătămat,
împreună cu merele de aur, acela va fi vrednic să împărătească peste această țară.
Cu încredere în voi, al vostru tată!
Rolul de Prâslea ce a scris tatălui biletul următor:
5. 06. 2016
Dragă tată,
Vreau să-ți spun că hoțul a reușit să ia doar un măr. Eu l-am văzut și am aruncat săgețile
după el. L-am rănit și a reușit să fugă, tâlharul! Am cules toate merele aurii din copac și le-am
pus într-un coș. Ele sunt afară pe treptele castelului. Rogu-te să le guști până mă voi întoarce din
misiunea mea!
Cu respect, fiul tău iubit!
Sunt Făt-frumos și scriu iubitei mele o scrisoare:
Mănăstirea de Tămâie, 12. 06. 2016
Draga mea soție,
De când mi-ai ars pielea de porc am plecat la Mănăstirea de Tămâie, adică foarte
departe de tine. Dacă vei dori să naști pruncul nostru, va trebui sa mă cauți foarte mult și să nu te
dai bătuta .Doar dacă voi pune eu mâna pe cercul care te încinge la mijloc, vei putea sa naști
copilul. Crede-mă că este la mijloc un blestem!
Cu drag, Făt- Frumos

Mănăstirea de Tămâie
12. 06. 2016
Iubito,
Te aștept foarte mult ! Aș dori să fim din nou împreună. Mă plictisesc singur, fără
tine. Sunt la Mănăstirea de Tămâie.
Cu drag, Făt-frumos.

O elevă a scris din perspectiva porcului un bilet împăratului, ca în cele ce urmează:
12. 06. 20016
Mult stimate Împărate,
Țin să vă anunț cu durere în suflet că astă noapte, fiica d-voastră mi-a dat
pielea de porc în foc și a ars toată, fără să o pot salva. Să știți că dacă ea sau dumneavoastră veți
avea nevoie de mine, mă puteți afla doar la Mănăstirea de Tămâie.
Al d-voastră ginere, Făt – Frumos.
Anexa nr. 22 Opțional clasa a V-a Lectura- eternizare a copilărie

LECTURA- ETERNIZARE A COPILĂRIEI
OPȚIONAL CLASA A V – A

2015 – 2016
ARGUMENT
Întrucât elementul informațional tinde spre o mai mare pondere în educarea, formarea și cultura
elevului, întoarcerea la lumea basmului, la universul imaginației Frumosului și Binelui, se
impune cu necesitatea pentru trezirea și cultivarea sensibilității școlarului.
Pentru acest lucru, elevii din clasa a V-a vor desluși tainele lecturii, vor ști să deosebească realul
de fabulos, Binele de Rău, descifrând în același timp componentele unei lumi care le încântă
sufletul și le dezvoltă mintea: personajele, formulele și numerele magice, probele, traseul ințierii,
al trecerii de la vârsta de copil la cel de matur.
De asemenea, ei vor ști să identifice trăsăturile de caracter necesare unui personaj pentru a deveni
erou de basm, în stare să învingă orice pericol și să restaureze echilibrul pierdut al unei lumi în
care domnea armonia.
Dezvoltarea sensibilității, al gustului pentru Frumos și pentru Bine, deprinderea cititului și
dragostea pentru lectură, dezvoltarea creativității, imaginației vor fi tendințe prioritare la cursurile
de opțional.
LISTA DE CONȚINUTURI
Semestrul I, an școlar 2015 – 2016
1. Prezentarea bibliografiei; selectarea operelor ce vor fi studiate.
2. Basmul: Copilul cel isteț, de Petre Ispirescu.
3.Personaje, acțiune, traseu.
4.Înlănțuirea de idei.
5.Momentele subiectului.
6. Elemente specifice ale basmului: formule narative, formule magice, numere magice.
7. Timpul, locul acțiunii.
8. Eroul basmului, probele la care este supus, drumul parcurs, inițierea.
9. Restabilirea situației inițiale.
10. Povestirea / Rezumatul basmului.
11. Basmul: Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte .
12. Personaje, acțiune, drumul inițierii.
13. Limbajul basmului.

14. Lumea celor două tărâmuri.
15. Lupta dintre bine și rău.
16. Evaluare.
17. Victoria binelui.

COMPETENȚE GENERALE, SOCIALE ȘI CIVICE
1. Receptarea mesajului oral în diferite situații de comunicare
2. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de
comunicare monologată și dialogată
3. Receptarea mesajului scris, din texte literare și nonliterare, în scopuri diverse
4. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite
contexte de realizare, cu scopuri diverse
COMPETENȚE SPECIFICE
1.2. identificarea secvențelor de descriere într-un mesaj oral;
1.4. sesizarea corectitudinii/ incorectitudinii gramaticale a unui enunț și/ sau a
formelor lexicale ;
2.1. înlănțuirea clară a ideilor într-un mesaj oral
2.2. selectarea elementelor de lexic adecvate situațiilor de comunicare;
3.3. identificarea expresiilor și a cuvintelor noi într-un text literar sau nonliterar;
3.5. folosirea unor tehnici/strategii de lucru cu textul/ cartea;
4.1. redactarea unor lucrări scurte pe o anumită, urmărind un plan;
4.2. utilizarea,în redactare, a unor sinonime, antonime și derivate adecvate temei
date
4.4. redactarea unor texte imaginative și reflexive în scopuri și în contexte variate.
V ALORI ȘI ATITUDINI
Cultivarea interesului pentru lectură și a plăcerii de a citi, a gustului estetic în
domeniul literaturii

Stimularea gândirii autonome, reflexive și critice în raport cu diversele
mesaje receptate
Cultivarea unei atitudini pozitive față de comunicare prin conștientizarea
impactului limbajului asupra celorlalți și prin nevoia de a înțelege și de a folosi limbajul
într-o manieră pozitivă, responsabilă din punct de vedere social
Cultivarea unei atitudini pozitive față de limba română și recunoașterea
rolului acesteia pentru dezvoltarea personală și îmbogățirea orizontului cultural
Dezvoltarea interesului față de comunicarea interculturală
Obiective de referință Activități de învățare
La sfârșitul anului școlar,
elevii vor ști:
1. să înțeleagă
semnificația basmului în lumea /
universul copiilor;
2. să diferențieze
elementele reale de cele
fabuloase;
3. să povestească un
basm;
4. să identifice trăsăturile
specifice ale eroului de basm;
5. să-și însușească un
sistem propice de formulare a
ideilor;
6. să-și călăuzească
posibilitățile de exprimare prin
concizie și claritate;
7. să distingă structura1. Lectură expresivă, discuție,
analiza pe fragmente.
2. Exerciții de formulare a
ideilor în jurul unor paragrafe citite.
3. Lectura pe roluri.
4. Exerciții de identificare a
elementelor reale și fabuloase.
5. Prezentarea orală a unor
fragmente.
6. Exerciții de identificare a
trăsăturilor de caracter ale
personajelor reale / supranaturale.
7. Selectarea trăsăturilor de
caracter și a paragrafelor
corespunzătoare.
8. Exerciții de identificare a
formulelor specifice basmului.
9. Exerciții de exprimare
corectă, de rezumare a unor bucăți de

narativă a unui basm, bazați pe
formulele specifice (inițială,
mediană, finală);
8. să relateze întâmplări și
fapte;
9. să recunoască modurile
de expunere;
10. să creeze un basm
pornind de la o anumită situație
dată;
11. să identifice
elementele specifice ale basmului;
12. să recepteze adecvat
mesajul basmului.lectură.
10. Analiza stilistică.
MODALITĂȚI DE EV ALUARE
Evaluarea se va realiza prin:
– compuneri,
– proiecte,
– eseuri,
– referate,
– portofolii,
– fișe de lectură,
– fișe de autoevaluare.
Evaluarea propriu-zisă se referă la:
– formarea propriilor demersuri în interpretarea unui
text,
– rezumarea textului,
– formarea deprinderii de a prezenta un basm,
– învățarea căutării și utilizării surselor bibiografice.

TIPURI DE EV ALUARE
1. Formativă – realizarea feedback-ului referitor la gradul de cunoaștere a noțiunilor și de
dificultate întâmpinate.
2. Sumativă – concretizează realizarea obiectivelor propuse la sfârșitul semestrului –
eseuri, teste, compuneri, referate, portofolii.
Evaluarea în cadrul opționalului se face direfit față de disciplina Limba și literatura
română. Va trebui să fie mai flexibilă, iar accentul să cadă pe creativitatea elevului, pe susținerea
unor discursuri, promovând realizările personale.
PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ LA OPȚIONAL
LECTURA- ETERNIZARE A COPILĂRIEI
SEMESTRUL I, AN ȘC. 2015 – 2016, CLASA A V -A
N
Nr.
crt.Conținutiri:
Tema / SăptămânaN
Nr.
de
oreS
Săpt.

DataCompetențe specifice Strategii
(metode,
mijloace)Forme de
evaluare

1 Lecție introductivă:
•prezentarea
tematicii
opționalului;
• justificarea alegerii
temei;
•prezentarea
cerințelor, sarcinilor,
formelor de evaluare;
•sugestii din
partea elevilor.1

ISe vor enumera
obiectivele generale:
– dezvoltarea creativității;
– formarea deprinderilor
de lectură și interpretare a
unor texte noi;
– formarea unui spirit
literarcritic în analiza și
receptarea unor texte
literare;
– dezvoltarea
interesului pentru lectură;-
discuții libere;
–
dezbateri;-
evaluarea
orală;
– tema pentru
acasă: o
compunere
pornind de la
titlul
opționalului;
Literatura populară:
• autor,
• caracter,
• transmitere,
• rolul și influența în
apariția literaturii
culte,
• deosebirile dintre
literatura populară și
literatura cultă 1 I
I- să stabilească
particularitățile literaturii
populare și ale literaturii
culte;
– să puncteze diferențele
comparative ale celor
două;
– să identifice legătura
dintre literatura populară
și cultă. – conversația
literar
ă;
– exerciții de
formulare a
ideilor în jurul
unei teme
date;-
evaluare pe
baza
discuțiilor;
– elevii vor
stabili
particularitățile
pentru un text
popular și unul
cult
3 Basmul
Copilul cel isteț,de
P. Ispirescu
• personaje, acțiune,
traseu;
• înlănțuirea de idei;
•momentele
subiectului;
• elemente specifice
ale basmului:
formule narative,

7I
II-
IX – să înțeleagă
semnificația basmului în
lumea / universul
copiilor;
– să diferențieze
elementele reale de cele
fabuloase;
– să distingă structura
narativă a unui basm,
bazați pe formulele
specifice (inițială, lectura
expresivă;
– discuția;
– analiza pe
fragmente;
– lectura pe
roluri;
– exerciții de
identificare;
– exerciții de
exprimare- fișa
biografică;
-evaluarea
orală;
– evaluare pe
baza
discuțiilor;
– elevii vor
stabili
particularitățile
basmului;

formule magice,
numere magice;
• timpul, locul
acțiunii;
• eroul basmului,
probele la care este
supus, drumul
parcurs, inițierea;
• restabilirea situației
inițiale;
• povestirea /
rezumatul basmului.mediană, finală);
– să identifice trăsăturile
specifice ale eroului de
basm;
– să relateze întâmplări și
fapte;
– să recunoască modurile
de expunere;
– să recepteze adecvat
mesajul basmului;
– să povestească basmul; corectă;
– exerciții de
rezumare a
unor bucăți de
lectură;
– analiza
stilistică; –
autoevaluarea;
– eseul;
–
portofoliul;
4Basmul: Tinerețe
fără bătrânețe și
viață fără de
moarte
• personaje, acțiune,
drumul inițierii;
• limbajul basmului;
• lumea celor două
tărâmuri;
• victoria Binelui.

7X
–
XVI- să înțeleagă semnificația
basmului în lumea /
universul copiilor;
– să diferențieze
elementele reale de cele
fabuloase;
– să distingă structura
narativă a unui basm,
bazați pe formulele
specifice (inițială,
mediană, finală);
– să identifice trăsăturile
specifice ale eroului de
basm;
– să relateze întâmplări și
fapte;
– să recunoască modurile
de expunere;
– să recepteze adecvat
mesajul basmului;
– să povestească basmul; – lectura
expresivă;
– discuția;
– analiza pe
fragmente;
– lectura pe
roluri;
– exerciții de
identificare;
– exerciții de
exprimare
corectă;
– exerciții de
rezumare a
unor bucăți de
lectură;
– analiza
stilistică;-
evaluarea
orală;
–
evaluare pe
baza
discuțiilor;
–
elevii vor
stabili
particularitățile
basmului;
–
autoevaluarea;
–
eseul;
–
portofoliul;
5Evaluare – să creeze un basm – activitate – evaluarea

. 1 XVI
Ipornind de la o situație
datăindependentă scrisă;
– compunerea
6
. Prezentarea
portofoliilor
• portofoliul va
cuprinde :
– fișa biografică a lui
P. Ispirescu;
– fișe de lectură;
– rezumatul fiecărui
basm;
– compunerile /
eseurile.

1
XVI
II
– prezentarea
portofoliilor
– portofoliul
BIBLIOGRAFIE
Basmul: LEGENDE sau BASMELE ROMÂNILOR , Petre
Ispirescu, Ed. Cartea Românească, 1988, București.:- Copilul cel isteț
– Tinerețe fără bătrânețe și viața fără de moarte
– Aleodor Împărat
– Povestiri orientale (Laptele morții), de Marguerite
Yourcenar, Editura Humanitas, București, 2006
– Umbra lui badea Pătru, de Elena Gîdea (Mărășescu),
rev. Catedra, 2005, nr. 23 (49)

Anexa nr.23
Proiect educațional DEVORATORII DE BASME
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 26 GALAȚI
Durata: 2015-2016
Clasele V- XII
Propunător: Prof. Violeta Nedelcu
ARGUMENT
Într-o societate modernă educația are un rol primordial, iar educația primită în școală
rămâne fundația pe care elevul își va clădi în timp, cu răbdare, ambiție și dăruire o viitoare carieră
într-un mediu social concurențial. Cultura generală, abilitățile de comunicare, abilitățile practice
și de lucru în echipă, dezvoltarea competențelor fundamentale necesare acestui secol sunt
elementele definitorii care conduc către succes.

Proiectul își propune să confrunte idei, metode, tehnici și modalități deosebite de lucru în
echipă sau individual în cadrul unor activități extrașcolare atractive și diversificate. De asemenea,
își propune o mai bună relaționare a elevilor între ei, cât și cu cadrele didactice.
Încercarea de a stimula interesul elevilor pentru carte, de a le trezi gustul pentru lectură și de
a le redescoperi plăcerea de a citi, rămâne, mai presus de toate și nu în cele din urmă, o misiune
sacră a dascălului, un deziderat al profesorului contemporan.
ORGANIZATOR PROIECT: Prof. Nedelcu Violeta
SCOPUL PROIECTULUI :
Promovarea valorilor cultural-educative, stimularea creativității, cunoașterea, conștientizarea
și promovarea rolului școlii în viața elevilor, creșterea calității educației oferite acestora prin
intermediul unor activități extrașcolare și extracurriculare.
OBIECTIVE:
Conștientizarea de către elevi a importanței valorificării calitative a timpului liber pentru lărgirea
orizonului cunoașterii;
Valorificarea aptitudinilor și a abilitǎților dobândite de elevi în școalǎ în cadrul unor activități
extrașcolare;
Promovarea interdisciplinarității ca mijloc de dezvoltare a unei gândiri flexibile și totodată stimularea
creativității elevilor;
Dezvoltarea emulației, a spiritului de fair-play, dar și a spiritului de echipă;
Dezvoltarea competențelor de comunicare, a gustului pentru teatru, literatură, arte în general.
GRUP ȚINTĂ :
Elevii Școlii Gimnaziale nr .26
Elevii Liceului de Arte ”Dimitrie Cuclin””
LOCUL DESFĂȘURĂRII:
Școala Gimnazială nr.26
Liceul de Arte ”Dimitrie Cuclin”
PERIOADA DESFĂȘURARII:
15 septembrie 2015 – 17 iunie 2016

Nr.
crt.Tema activității conținutul
activitățiiLocul
desfășurării Termen Responsabil
1.Literatura și scena
Astăzi sunt….Sala de spectacol
Liceul de ArteSeptembrie
2015 Prof.
Nedelcu Violeta
2.Cercul literar cu roluri
„ Fii o carte vie”Sala de spectacol
Stradă Octombrie
2015 Prof. Nedelcu
Violeta
3.Vizită la Muzeu Satului din
Șivița Muzeul Satului Șivița
GalațiNoiembrie
2015 Prof. Nedelcu
Violeta
4.Literatura și scena
Șezătoare literarăSala de spectacol a
liceuluiIanuarie
2016 Prof. Nedelcu
Violeta
5.Vizită la biblioteca județeană
Sceneta : Mamă ascultă-mă cu
ochiiBiblioteca
Județeană V. A.
Urechia – GalațiFebruarie
2016 Prof. Nedelcu
Violeta
6.Basmul de turtă dulce
Personajele au plecat în
căutarea cititorilor Sala de spectacolMartie
2016 Prof.Nedelcu
Violeta
7.Literatura și scena
Teatru de umbre:
Constantin și merele
Tămăduitoare Sala de clasă Mai 2016 Prof. Nedelcu
Violeta
8. Eu sunt reporterul de mâineSala de spectacol
stradă Iunie 2016 Prof. Nedelcu
Violeta

CONȚINUTUL PROIECTULUI
DESCRIEREA ACTIVITĂȚILOR:
a. Activitatea nr. 1
Titlul activității: “Literatura si scena”;
Data: 30.09.2015;
Locul desfășurării: sala de spectacol a liceului;
Participanți elevii claselor a V-a -a XII-a, cadre didactice;
Parteneri: Consilierul educativ;
Activitatea presupune dezvoltarea capacității de a aborda viața într-o manieră optimistă și cu
simțul umorului și de a utiliza în diferite situații elementele basmului. Imaginează-ți un dialog
între personajele textului, de 10-15 replici , utilizând elemente specifice unui dialog.
Interpretează rolurile!
Redactează o scrisoare, de 6-8 rânduri , adresată unuia dintre personaje aparținând unui basm
lecturat.
Responsabil: Nedelcu Violeta;
Beneficiari: eleviii Școlii Gimnaziale Nr.26.
a. Activitatea nr. 2
b. Titlul activității: „ Fii o carte vie! ”
c. Data: 22.10.2015;
Locul desfășurării:sala de spectacol;
Participanți elevi, cadre didactice;
Parteneri: biblioteca școlii;
Activitatea presupune o modalitate prin care elevii să -și demonstreze abilitățile de comunicare
prezentând fiecare ceea ce citește, pe măsură ce citesc, discută și își exprimă reacțiile față de un
text literar, în cazul nostru Făt-Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu
Această strategie le dezvoltă capacitatea de gândire critică și de reflecție. Se folosesc discuții
organizate și răspunsuri scrise sau de natură artistică. Elementul cheie al acestei strategii constă în
folosirea fișelor de roluri în timpul discuțiilor de grup. Responsabil: Nedelcu Violeta
Beneficiari: elevii Școlii Gimnaziale Nr. 26;
Modalități de monitorizare și evaluare: expoziție cu materialele realizate.
a. Activitatea nr. 3
b. Titlul activității: “Vizită la Muzeul Satului Șivița
Data: 21.11.2015;
Locul desfășurării:Muzeul Satului Șivița;
Participanți: elevi, cadre didactice;
Parteneri: Consilierul educativ;
Activitatea presupune o vizită la instituția mai sus menționată, vizită la care elevii sunt îndrumați
să noteze tot ceea ce le este prezentat. În urma evenimentului, elevii vor alcătui o pagină de jurnl

în care vor relata ceea ce au văzut Unii au alcătuit basme care să reliefeze această legătură arhaic-
natură nealterată de timp și modern.
Responsabil: Nedelcu Violeta;
Beneficiari: elevii Școlii Gimnaziale Nr. 26;
Modalități de monitorizare și evaluare: expoziție cu materialele realizate.
a. Activitatea nr. 4
b. Titlul activității: “ Literatura si scena”;
c. Data: 17.01.2016;
Locul desfășurării: sala de clasă;
Participanți elevii claselor, cadre didactice;
Parteneri: Consilierul educativ;
Activitatea presupune dezvoltarea capacității de a aborda viața într-o manieră optimistă și cu
simțul umorului și de a-și verifica dicția, de a interpreta diferite roluri pornind de la anumite
dramatizări adaptate după basmele românești.
Responsabil: Nedelcu Violeta;
Beneficiari: elevii Școlii Gimnaziale Nr. 26;
Modalități de monitorizare și evaluare: expoziție cu materialele realizate.
a. Activitatea nr. 5
b. Titlul activității: “Vizită Biblioteca V . A. Urechia – Galați”;
c. Data: 21.02.2016;
Locul desfășurării:; Biblioteca V . A. Urechia;
Participanți: elevi, cadre didactice;
Parteneri: Consilierul educativ, bilbliotecarul școlii;
Activitatea presupune o vizită la instituția mai sus menționată, vizită la care elevii sunt îndrumați
să noteze la sala de lectură, consultând dicționare de simboluri, dicționare de personaje , glosare ,
după care, vor realiza Cartea basmului .
Responsabil: Nedelcu Violeta

Beneficiari: elevii Școlii Gimnaziale Nr. 26;
Modalități de monitorizare și evaluare: expoziție cu materialele realizate.
a. Activitatea nr. 6
Titlul activității: „ Basmu lde turtă dulce”;
Data: 25.03..2016;
Locul desfășurării: sala de clasă;
Participanți elevi, cadre didactice;
Parteneri: Consilierul educativ;
Activitatea constă în decodarea mesajului a diferite basme , unde elevii vor fi invitați să
alcătuiască întrebări pe baza textului , după care vor completa Personajele au plecat în
căutarea cititorilor (Anexa nr. 7)
Responsabil: Nedelcu Violeta
Beneficiari: elevii Școlii Gimnaziale Nr. 26;
Modalități de monitorizare și evaluare: expoziție cu materialele realizate.
a. Activitatea nr. 7
b. Titlul activității: “ Literatura si scena”;
c. Data: 21. 05. 2016;
d. Locul desfășurării: sala de spectacol a liceului;
e. Participanți elevii claselor, cadre didactice;
Parteneri: – Domnul Toma Florin- actor la Teatrul Dramatic „Fani Tardini”
– prof. Brîndușa P urcaru- Consilier educativ al Liceului de Arte ”Dimitrie Cuclin”
Galați;
Activitatea presupune inițierea elevilor în arta dramatică fiind familiarizați cu mânuirea unor
măști realizate după basmele lecturate dar și transpunere sub forma unui teatru de umbre a
basmului Constantin și merele de aur
Responsabil: Nedelcu Violeta
Beneficiari: elevii Școlii Gimnaziale Nr. 26
a. Activitatea nr. 8

b. Titlul activității: “Eu sunt reporterul de mâine…”;
c. Data: 03.06.2016;
d. Locul desfășurării: sala de clasă/ stradă
e. Participanți elevii claselor, cadre didactice;
Parteneri: consilierul educativ
Activitatea presupune realizarea unui reportaj despre lumea fantastică a basmului sau despre unul
din basmele preferate .
Responsabil: Nedelcu Violeta
Beneficiari: elevii Școlii Gimnaziale Nr. 26
REZULTATE AȘTEPTATE:
Prin implementarea proiectului se așteaptǎ participarea unui numǎr cât mai mare de elevi din
clasele V-XII, dezvoltarea spiritului competitiv, a dorinței de implicare în proiect,
intercunoașterea elevilor dar și cunoașterea comunitǎții locale, implicarea în activitǎțile de la
clasǎ dar și din afara ei.
Fiecare activitate va fi premiatǎ la nivelul clasei prin diplome. Diseminarea activităților se va face
prin articole de specialitate menite sǎ promoveze disciplina, dar și școala.
METODE DE EV ALUARE:
Evaluarea se va realiza atât pe parcursul derulării proiectului, prin chestionare, jurnal de impresii,
portofolii.
Se vor acorda diplome de participare tuturor elevilor colaboratori.

Anexa nr. 24 Materiale din cadrul Clubului de lectură

Anexa nr. 25
Școala Gimnazială nr. 26 jud. Galați

Biblioteca Școlii Gimnaziale nr.26
Cercul de Letură ” Colecționarii de cuvinte”
Eu mi-s
Nică!
Hai, să
povestim!
1martie 2016
Proiect educațional
Organizator: prof. Nedelcu Violeta
Colaboratori: Înv. Maizel Irina,
Înv. Tănase Jenica,

prof.Buzoianu Loredana,
prof. Drăgan Florentina
Scopul proiectului
Valorificarea patrimoniului cultural național prin dezvoltarea la elevi a interesului pentru lectură
folosind baza materială oferită de biblioteca școlii.
Competențe generale, sociale și civice
Receptarea mesajului oral în diferite situații de comunicare
Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de
comunicare monologată și dialogată
Receptarea mesajului scris în texte literare și nonliterare
Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise
Valori și atitudini
Cultivarea interesului pentru lectură și a plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul
literaturii
Stimularea gândirii autonome, reflexive și critice în raport cu diversele mesaje receptate
Cultivarea unei atitudini pozitive față de limba română și recunoașterea rolului acesteia
pentru dezvoltarea personală și îmbogățirea orizontului cultural
Resurse
Resurse umane :
– Bibliotecarul școlii
-Colaboratori: învățătorii
-elevii școlii cititori ai bibliotecii școlare
-10 părinți
Resurse materiale :
– baza materială oferită de biblioteca școlii (colecțiile de cărți, publicații, periodice, etc.)
-cărțile obținute din donații folosite pentru premii
-hârtie, toner, xerox, aparat foto, videoproiector, casetofon, plicuri, coli duplex

Resurse temporale :
Proiectul se va desfășura în perioada
15 februarie 2016 – 7 martie 2016
Activitățile din cadrul proiectului se vor desfășura conform calendarului alcătuit.
Resurse financiare :
-sponsorizări
-autofinanțare
Desfășurarea activităților:
Nr.
Crt.Activitatea Locul de
desfășurareData Organizator Evaluare
1.Pregătirea activităților
(întâlnirea colectivului or-
ganizator, stabilirea activi-
tăților, verificarea consu-
mabilelor și a fondurilor) Biblioteca 15.02-
28.02Colectivul
proiectuluiredactarea
proiectului
2.În vizită la Nică
(Amenajarea spațiului bi-
bliotecii pentru primirea
musafirilor. Copiii vor fi
întâmpinați de Nică și de
prietena lui, Nadia, vor
participa la jocuri, vor privi
expoziția de carte, vor primi
daruri de la Nică)Biblioteca
01.03 Colectivul
proiectuluialbum foto,
articol Școala
gălățeană
și revista școlii
3.Expoziție de carte- Ion
Creangă (În bibliotecă se va
amenaja o expoziție de carte cu
lucrări de Ion Creangă și cu
alte material de la Cercul de
lectură dedicate operei și vieții
marelui povestitor)Biblioteca 15.02-
09.03Colectivul
proiectului album foto
4.Concurs de desene
(pe posterele de pe hol, elevii
fiecărei clase vor pune desene
originale inspirate din creația
literară a lui Ion Creangă.
Termenul de afișare este luni,
06. martie când Nică va alege
câte un desen, cel care-i place
lui cel mai mult, de la fiecare
clasă)Posterele de
pe holuri07.03. Colectivul
proiectuluidesenele
păstrate în
albumul
bibliotecii
diplome
Întâlnire cu Nică
(program artistic dedicate
aniversării scriitorului Ion Laborator 07.03. ColectivulScenario,
poezii,

5. Creangă pregătit de elevii
ciclului primar: scenete,
cântece poezii. Nică va premia
desenele realizate de copii.)AEL proiectului album foto,
diplome
6.Cu drag îl citesc
pe Ion Creangă
(concurs tematic, viața și opera
lui Ion Creangă între elevii
claseor aV-a și a VI-aLaborator
AEL 03.03Colectivul
proiectuluiChestionar,
diplome,
fotografii
7.Frânturi din scrierile lui
Creangă (elevii de gimnaziu
vor viziona filmul realizat de
Elisabeta Bostan. Nică va
premia desenele elevilor de
gimnaziu.)Laborator
AEL 09.03Colectivul
proiectuluiFilmul,
Diplome
Prof. Nedelcu Violeta
Anexa nr. 26

PROGRAMA ATELIERULUI DE LECTURĂ / SCRIERE
De la lectură la scriitură
Școala Gimnazială nr.26
Propunător: prof.Violeta Nedelcu
Clasa: a VII-a
An școlar: 2015- 2016

ARGUMENT
Dorința mea de a organiza, în anul școlar 2015 – 2016, un atelier de lectură și scriere
creativă, în paralel cu Cercul de Lectură, e motivată de faptul că am constatat dificultățile cu care
se confruntă elevii mei, atunci când vine vorba de scrierea unui text imaginativ.
În conformitate cu programa școlară pentru gimnaziu, îmi propun să urmăresc formarea
competențelor de comunicare: exprimare corectă, clară și coerentă în limba română, înțelegerea și
producerea unor mesaje orale și scrise în diverse situații de comunicare.
Scopul acestui atelier este de a-i ajuta pe elevi pentru o mai bună pregătire, în vederea
participării la concursurile școlare și la examenele naționale. Scrierea de text literar este cea mai
bună cale de a te convinge că elevul a înțeles caracteristicile speciilor literare, că știe să
interpreteze aspecte ale universului artistic.
Acest atelier se dorește a fi o inițiere în tainele scriiturii, astfel încât elevii să abandoneze
acea imobilitate sterilă acumulată prin utilizarea unor șabloane / compuneri fabricate.
COMPETENTE GENERALE :
Dezvoltarea capacităților de a recepta și de a produce texte scrise și orale de diverse tipuri;
Dezvoltarea capacității de utilizare corectă și eficientă a limbii române în diferite situații de
comunicare;
Dezvoltarea competențelor de argumentare și gândire critică;
Cultivarea gustului estetic în domeniul literaturii și formarea unor reprezentări culturale care să
contribuie la dezvoltarea conștiinței identitare.
COMPETENȚE
SPECIFICECONȚINUT
TEMATIC /STRATEGII
DERESURSE
MATERIALECRITERII DE
PERFORMANȚĂ

MODUL PREDARE
•sintetizarea
cunoștințelor
dobândite la limba și
literatura română,
prin confruntarea
unor texte literare;
•recunoașterea
trăsăturilor
definitorii ale
comunicării
ficționale;
• cultivarea
plăcerii
de a citi, stimularea
disponibilității de a
se confrunta în
mod reflexiv cu
problematica
literaturiiI. Actul scrierii
(Care -i faza cu
cititul /scrisul?)
– definiție;
– relația autor –
operă – cititor;-brainstormin
g
-lectură
reflexivă;
-SINELG
-Scaunul
autorului-interviuri,
mărturii,
aforisme ale
unor scriitori
consacrați
(Mircea
Cărtărescu,
Simona
Popescu,
Gustave
Fluabert, M.
Vargas Llosa
etc.);
-caietul de
atelierElevii sunt capabili:
-să definească în
manieră personală
actul scrierii;
-să analizeze și să
interpreteze opiniile
scriitorilor / criticilor
sau ale celorlalți
cititori;
– să analizeze relația
dintre realitate și
ficțiune;
– să identifice
particularitățile
distinctive ale
textelor ficționale,
referitoare la
contextul
comunicării, limbajul
folosit, modul de
receptare;
– să remarce rolul
instanțelor narative
• întrebuințarea
corectă și adecvată a
formelor exprimării
scrise în redactarea
unor texte
imaginative;
• identificarea și
compararea viziunii
artistice în textele
literare oferite ca
suport;
• analiza
componentelor
structurale și expresive
ale textelor suport;
• exersarea scrierii
unor texte narative / II. Strategii
discursive
– discursul narativ
clasic
(linearitate, coerență,
cauzalitate,
cronologie etc.)
– moduri de expunere
(narațiune, descriere,
dialog, monolog);
– povestirea în ramă;
– tipuri de
narațiune / narator
– tipuri de incipit;
tehnici narative
moderne
(digresiunea,
paranteza, devierea,
polifonia, bricolajul
etc.);
lecții-ecranizare a
textelor create- lectura
reflexivă;
– lectura
predictivă;
– îmi amintește
de…
– Jurnalul cu
dublă intrare
– Gândiți /
Lucrați în
perechi /
Comunicați
– Scaunul
autorului
– Turul galeriei- fragmente din
diverse opere
literare
– Caietul de
atelier
– fișe de
autoevaluareElevii sunt capabili:
– să identifice aspecte ce
țin de tehnică narativă,
tipologia discursului;
– să creeze mini-texte în
care să aplice diferite
moduri de expunere;
– să recunoască tipul de
narațiune (obiectivă /
subiectivă) și tipul de
narator;
– să construiască un
anume tip de incipit,
pe baza unor cuvinte
stabilite;
– să scrie un text narativ
după modelul
povestirii în ramă;
– să realizeze un text

descriptive, pe baza
unor tehnici narative
sugeratemodern,, pe baza unor
tehnici identificate în
partea teoretică a
acestui modul
• întrebuințarea
corectă și adecvată a
formelor exprimării
scrise în redactarea
unor texte
imaginative;
• identificarea și
compararea viziunii
artistice în textele
literare oferite ca
suport;
• analiza
componentelor
structurale și
expresive ale textelor
suport;
• exersarea scrieriiIII. Strategii
transtextuale
bricolajul
inter(hiper)textual(c
itatul, aluzia,
plagiatul, parodia
etc.);
– textul ludic
(poemul
experimental,
totograma,
caligrama,
pictopoezia, poemul
colectiv, colajul,
etc.)- lectura
reflexivă;
– lectura
predictivă;
– îmi amintește
de…
– Jurnalul cu
dublă intrare-
Scaunul
autorului-
Turul galeriei- fragmente din
diverse opere
literare;
– incursiune pe
blogurile
literare(colaj,
videopoezia
etc.) –
Caietul de
atelierElevii sunt capabili:
– să remarce aspecte ce
diferențiază un text
clasic de unul modern;
– să (re)scrie un text în
stil parodic;
– să exerseze diverse
tipuri de texte ludice;
BIBLIOGRAFIE
1.Bobe, T. O. – „Cum mi-am petrecut vacanța de vară"
2.Calvino, Italo – „Dacă într-o noapte de iarnă un călător"
3.Cărtărescu, Mircea – „Mendebilul", "REM" (vol. "Nostalgia)
4.Kerim, Silvia – „Fluturele galben de-o zi"
5.Llosa, Vargas Mario – ,,Scrisori către un tânăr romancier"
6.Nedelciu, Mircea – „Aventuri într-o curte interioară"
7.Sorescu, Marin – „Unde fugim de-acasă"
8.Sorescu, Marin – „Poezii"
9.Popescu, Simona – „Lucrări în verde. Pledoarie pentru poezie"
10.*** – „Care-i faza cu cititul?
Anexa nr. 27 Joc creat de un elev , inspirat din basme

BIBLIOGRAFIE :

I. Corpus de texte ale lui Ion Creangă
1. Povești si povestiri, postfață și bibliografie de M. Braga, Editura Minerva, București,1981
(editia a II-a, 1987)
2. Povești, amintiri, postfață și bibliografie de Paul Cornea, Editura Minerva, București,1982
(editia a II-a, 1985)
3. Povești, povestiri, amintiri , cuvânt înainte de Domnica Filimon, Editura Minerva, București,
1987
4. Povești, povestiri, amintiri , prefața și tabel cronologic de Alexandru Piru, Editura Minerva,
București, 1989
5. Povestea lui Ionică cel Prost (poreclit și Irimiea). Povestea pove știlor, studio introductiv de P.
Anghel, ediție îngrijită de Nedic Lemnaru, Editura Roza vânturilor, București, 1990
6. Povestea lui Harap-Alb. Amintiri din copil ărie, ediție îngrijită de Iorgu Iordan și Elisabeta
Brâncus, Editura Minerva, Bucuresti ,1991
7. Opere, ediție de Iorgu Iordan si Elisabeta Brâncus, Editura Fundației Culturale Române,
București, 1993
8. Scrieri alese, editie îngrijită de Anatol Ghermanschi, Editura Arania, Brașov, 1994
9. Amintiri din copilărie; Povești, povestiri, edițe îngrijită, tabel cronologic, aprecieri critice,
bibliografie, glosar de Monica Duna; studiu introductiv și comentarii de I. Duna, Editura Floarea
Darurilor, București, 1996
10. Amintiri din copilărie; Povestea lui Harap-Alb , prefața, comentarii și referințe critice de
Ion Rotaru, Editura Porto-Franco, Galați, 1997
11.Opere, introducere de Eugen Simion, ediție critică, note și variante, glosar de Iorgu Iordan și
Elisabeta Brâncuș, edițe revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000
II. Bibliografie critică de specialitate

1) Andrei, Alexandru, Valori etice în basmul fantastic românesc , București, Societatea literară
„Relief românesc” ,1979
2) Apostolescu, M., Ion Creangă între marii povestitori ai lumi i, Editura Minerva, București,
1978
3) Bărbulescu, Corneliu, Catalogul poveștilor populare românești, în Revista de Folclor,
București nr. 1-2, Anul V 1969,
4) Bărbulescu, Corneliu, Introducere, la Petre Ispirescu, Opere, vol.I, București, Editura pentru
literature,1960
5) Bertea, Mircea, Creangă înainte de Creangă , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001
6) Bârlea, Ovidiu, Poveștile lui Creangă, Editura pentru literatură, Cluj, 1967
7) Bârlea, Ovidiu, Mică enciclopedie a poveștilor românești , București, Editura Științifică și
Enciclopedică, 1976
8) Bârlea, Ovidiu, Folclorul românesc I, București, Editura Minerva, 1981
9) Botnaru, Sorin Th., Noua interpretare a operei lui Ion Creangă , Editura Romcartexim,
București, s.a.
10) Boutière, Jean, Viața și opera lui Ion Creangă, Editura Junimea, Iași, 1976
11) Candrea, Ion Aurel, Lumea basmelor, București, Editura Paideia, 2001
12) Caraioan, Pompiliu, Ioan Creangă, Editura Tineretului, Bucuresti, 1955
13) Cătană, George, Basme, povești și balade, Timișoara, Editura Facla, 1984
14) Călinescu, George, Ion Creangă (viata și opera ), Editura pentru literatură, București, 1964
15) Călinescu George, Estetica basmului, Bistrita, Editura Pergamon, 2006
16) Cristea, Valeriu, Despre Creangă, Editura Litera, București, 1989
17) Cristea, Valeriu, Dictionarul personajelor lui Creangă , Editura Fundației Culturale

Române, București, 1999
18) Dumitrescu-Bușulenga, Zoe, Ion Creangă, Editura Elion, București, 2000
19) Fundescu, I.C, Basme, oratii, pacalituri si ghicitori, ediția a III-a, București, 1875
20) Grădinaru, Dan, Creangă, Editura Alfa, București, 2002
21) Holban, Ioan, Ion Creangă – spațiul memorie i, Editura Junimea, Iasi, 1984
22) Lovinescu, Vasile, Creanga si Creanga de au r, Editura Cartea româneasca, Bucuresti,1989
23) Mot, Mircea, Ion Creangă sau pactul cu cititorul , Editura Paralela 45, Pitești, 2004
24) Munteanu, George, Introducere în opera lui Ion Creangă , Editura Minerva, Bucuresti,1976
25) Oișteanu, Andrei, Grădina de dincolo , Editura Discobol, Cluj-Napoca, 1980
26) Parascan, Constantin, Ion Creangă. Măștile inocenței , Editura Prut International,Chișinau,
2006
27) Petraș, Irina, Ion Creangă. Povestitorul , ediție revăzută și adăugită, Editura Didactică și
pedagogică, R.A., București, 1992
28) Regman, Cornel, Ion Creangă. O biografie a operei, Editura Demiurg, București,1995
29) Rezuș, Petru, Ion Creanga. Mit și adevăr , Editura Cartea româneasca, București, 1981
30) Sadoveanu, Mihail, În amintirea lui Creangă , Editura Viața Românească, Iași, 1920
31) Scarlat, Mircea, Posteritatea lui Creangă , Editura Cartea românească, București, 1990
32) Stăncescu, Dumitru, Sur-Vultur – Basme culese din gura poporului român , București, Editura
Saeculum I.O, 2000
33) Streinu, Vladimir, Ion Creangă, Editura Albatros, București, 1971

34) Șăineanu, Lazăr, Basmele române în comparațiune cu legendele antice clasice și în legătura
cu basmele popoarelor învecinate și ale altor popoare romanice , București, Editura Minerva,
1978
35) Tanco, Teodor, Lumea transilvană a lui Ion Creangă , Editura Dacia, Cluj-Napoca,1989
36) Propp, V . I., Morfologia basmului , București, Editura Univers , 1970,
37) Propp, V . I , Rădăcinile istorice ale basmului fantastic, București, Editura Univers, 1973
38) Trandafir, Constantin, Ion Creangă. Spectacolul lumii , Editura Porto-Franco, Galati,1996
39) Vrabie, Gheorghe, Structura poetica a basmului , București, Editura Academiei R.S.R., 1975
40) Vrabie, Gheorghe, Eposul popular românesc , București, Editura Albatros, 1983
41) Vrabie, Gheorghe Proza populară românească , București, Editura Albatros, 1986

III. Bibliografie metodică
1. Alecu, Simona, Metodologia cercetării educaționale, Editura Fundației Univ.„Dunărea de Jos”
Galați, 2005.
2. Apetrei Dorina, Stoleriu Eugenia, Algoritmul lecturii unui text(literar si nonliterar ), Iași,
Editura Petrodava, 2005
3. Barna Andrei, Antohe, G., Cercetarea pedagogică în „Curs de Pedagogie. Teoria instruirii și
evaluării.”, Editura Istru, Galați, 2003.
4. Bărboi, Constanța și colaboratorii, Metodica predării limbii și literaturii române în
liceu, București, E. D. P, 1983.
5. Bojin, Al. Îndrumări metodice privind studierea limbii și literaturii române în școală , E.D.P.,
București, 1980.
6. Chelcea, Septimiu, Un secol de cercetări psihosociologice , Editura Polirom, Iași,2002.

7. Chelcea, S., Chestionarul in investigația so ciologică, EDP., București, 1975.
8. Cerghit, Ioan, Metode de învățământ , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997.
9. Cerghit, Ioan, Etapele unei cercetări științifico – pedagogice, în Revista de pedagogie
nr. 2/1989.
10. Cojocăreanu Gabriela, Vâlceanu Alina, Didactica Specialității – Limba și literatura română –
liceu, Editura Arves, 2000
11.Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Polirom, Iași, 2002.
12. Cristea, S., Dicționar de termeni pedagogici , București, EDP, 2004.
13. Cucoș, Constantin, Pedagogie, Editura. Polirom, Iași, 1996.
14. De Singly, Francois, Ancheta și metodele ei, Editura Polirom, Iași, 1998.
15. Drăgan, L., Nicola, I., C ercetarea psihopedagogică , Editura Tipomur, 1993.
16. King, G. et.al., Fundamentele cercetării sociale , Polirom, Iași, 2000.
17. Muster, D., Metodologia cercetării în educație si învățământ, Editura Litera, 1985.
18. Nicola, I., Tratat de pedagogie școlară , Editura Aramis, București, 2004.
19 .Nicola, I., Pedagogie școlară, EDP, București,1980.
20. Onofrasi, Constantin , Lectura- http://www.docstoc.com/docs/5044273/tehnicalecturii.
21. Pamfil, Alina , Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice
deschise,București, Editura Paralela 45, 2003.
22. Pamfil, Alina, Studii de didactica literaturii , Cluj – Napoca, Casa Cărții de Știință, 2006.
23. Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii și literaturii în școală. Ghid teoretico-
aplicativ, Iași, Editura Polirom, 1999.

24. Pavelescu, M., Metodica predării limbii și literaturii române – Ghid pentru susținerea
examenelor de definitivare și de acordare a gradelor didactice , Editura Corint, București, 20 .
25. Planchard, E., Cercetarea în pedagogie, E.D.P. București, 1980.
26. Potolea, Dan (coord.), Neacșu, Ioan (coord.), Iucu, B.,Romiță (coord.), Pânișoară, Ovidiu, Ion
(coord.) Pregătirea psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II , Editura
Polirom, 2008
27. Radu, Ion, ș.a., Metodologia psihologică și analiza datelor , Editura Sincron, 1993.
28. Rotariu, T., (coord.), ș.a., Metode statistice aplicate în științele sociale , Polirom,Iași. 1999.
29. Vlăsceanu, L., Metodologia cercetării sociologice , Editura Științifică și Enciclopedică,
București, 1982.
IV . Programe școlare și ghiduri didactice
*** Curriculum național pentru învățământul obligatoriu; Cadru de referință M.E.N.;
Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba și literatura română.
Învățământ primar și gimnazial, M.E.E., C.N.C., București, Editura Aramis Print,2002.
Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă și comunicare. Liceu, M.E.C., C.N.C.,București,
Editura Aramis.
– PROGRAME ȘCOLARE CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI, LIMBA ȘI LITERATURA
ROMÂNĂ , CLASA A XII-A, Aprobat prin ordinul ministrului ,Nr. 5959 / 22.12.2006.
– PROGRAMA ȘCOLARĂ , LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ, CLASA a IX-a, CICLUL
INFERIOR AL LICEULUI, Aprobat prin Ordinul M.E.C.nr.3458/ 09.03.2004.
– PROGRAME ȘCOLARĂ , LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ, CLASA aX-a, CICLUL
INFERIOR AL LICEULUI, Aprobat prin Ordinul M.E.C.nr.3458/ 09.03.2004
www.didactic.ro

www.edu.ro wikisource
www.limbaromana .ro
www. Slideshare.net
www.document.slide.

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE

privind lucrarea metodico-științifică pentru obținerea gradului didactic I
Subsemnata, Munteanu (Nedelcu) Violeta , cadru didactic al Liceului Tehnologic ”Tudor
Vladimirescu” din localitatea Tudor Vladimirescu , județul Galați, cu domiciliul în Galați, Str.
Bld. Dunărea nr. 19 A, bl A12A, ap. 13 , act de identitate C.I., seria GL, nr. 730979 , tel.
0749831549 , e-mail munteanuvioleta1@yahoo.com , înscrisă în seria 2014- 2018 pentru
examenul de acordare a gradului didactic I, cunoscând dispozițiile articolului 292, Cod
penal, cu privire la falsul în declarații, declar pe propria-mi răspundere următoarele:
a) Lucrarea metodico-științifică cu tema „ V ALORIFICAREA INSTRUCTIV-
EDUCATIVĂ A BASMULUI ROMÂNESC ÎN GIMNAZIU ȘI LICEU ”a fost elaborată
personal și îmi aparține în întregime;
b) Nu am folosit alte surse decât cele menționate în bibliografie;
c) Nu am preluat texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse
fără a fi citate sau fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv dacă sursa o reprezintă alte
lucrări ale subsemnatei, Munteanu Violeta ;
d) Lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.
Dau prezenta declarație fiindu-mi necesară la predarea lucrării metodico- științifice
cu tema ,,V ALORIFICAREA INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ A BASMULUI
ROMÂNESC ÎN GIMNAZIU ȘI LICEU ” în vederea evaluării și acceptării pentru
susținerea finală.
Data,
Semnătura,
31.08.2017
Munteanu(Nedelcu) Violeta