LICEUL TEHNOLOGIC ,,DRAGOMIR HURMUZESCU MEDGIDIA [614888]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
LICEUL TEHNOLOGIC ,,DRAGOMIR HURMUZESCU” MEDGIDIA

PROIECT DE CERTIFICARE
NIVEL 5

ÎNGRIJIREA BOLNAVEI CU
HISTERECTOMIE – PRO ȘI
POSTOPERATORIE

DOMENIUL SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ
CALIFICAREA: ASISTENT M EDICAL GENERALIST

Îndrumător,
Asist. Med. Bechir -Asim Adriana

Absolvent: [anonimizat]

2018

1
CUPRINS

MOTTO ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 3
ARG UMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 4
CAPITOLUL I. NOȚIUNI SUMARE DE ANATOMIE A APARATULUI GENITAL
FEMININ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 5
1.1. Vulva ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 5
1.1.1. Muntele pubelui ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 5
1.1.2. Formațiuni labiale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 5
1.1.3. Vestibulul v aginei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 6
1.1.4. Organele erectile ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 6
1.2. Vaginul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 6
1.3. Uterul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 7
I. 4. Tubele uterine sau trompele uterine ………………………….. ………………………….. ………….. 11
I. 5. Ovarul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 11
CAPITOLU L II. HISTERECTOMIA ………………………….. ………………………….. …………………. 13
2.1. Definiție ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 13
2.2. Tipuri de histerectomie ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 13
2.2.1. Clasificare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 14
2.2.2. Alegerea tipului de histerectomie ………………………….. ………………………….. ………… 16
2.3. Tehnici chirurgicale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 17
2.3.1. Histerectomia vaginală ………………………….. ………………………….. ………………………. 17
2.3.2. Histerectomia abdominală ………………………….. ………………………….. ………………….. 17
2.3.3. Histerectomia vaginală laparoscopică ………………………….. ………………………….. ….. 18
2.3.4. Histerectomia supracervicală laparoscopică ………………………….. ……………………… 18
2.4. Explorări paraclinice și examene de laborator ………………………….. …………………………. 19
2.5. Complicații și efecte adverse în hiosterectomie ………………………….. ………………………. 21
2.6. Bolile care duc la histerectomia totală ………………………….. ………………………….. ……….. 22
2.6.1. Fibromul uterin ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 22
2.6.2. Cancerul endometrial ………………………….. ………………………….. ………………………… 24
2.6.3. Cancerul de col uterin ………………………….. ………………………….. ……………………….. 25
CAPITOLUL III. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU
HISTERECTOMIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 27
3.1. Îngrijiri speciale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 27

2 3.1.1. Pregătirea preoperatorie ………………………….. ………………………….. …………………….. 27
3.1.1.1. Îngrijiri generale ………………………….. ………………………….. ………………………. 27
3.1.1.2. Îngrijirile specif ice ………………………….. ………………………….. …………………… 28
3.1.2. Îngrijiri postoperatorii ………………………….. ………………………….. ……………………….. 28
3.1.3. Prevenirea complicațiilor postoperatorii ………………………….. ………………………….. . 31
3.1.4. Mod de viață după histerectomie ………………………….. ………………………….. ………… 32
3.2. Plan general de nursing ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 33
3.3. Dosar de îngrijire ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 36
3.4. Fișa tehnică . Electrocardiograma ………………………….. ………………………….. ………………. 48
BBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 50

3

MOTTO

„Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască, deși aproape toți se nasc cu
ea.”

Hipocrate

4
ARGUMENT

Viața oricărui om poate fi amenin țată la un moment dat de o suferin ță instalată brusc
sau insidios care -l duce într -o situa ție critică ce trebuie rez olvată de serviciul sanitar cu
promptitudine și competen ță.
Organiza ția Mondială a Sănătă ții define ște că o stare de bine psihic, social, de
echilibru, reprezintă o reac ție autonomă și trăită în realitate. Este capacitatea de a se adapta la
un mediu în continuă schimbare, capacitatea de a cre ște, a îmbătrâni și a-și aștepta moartea în
liniște.
Observând, în cadrul practicii, interven ții chirurgicale de histerectomie, am în țeles ce
înseamnă suferi nța și mai ales ce înseamnă via ța, de aceea consider că problemele de îngrijire
și de sănătate a femeii trebuie cunoscute și stăpânite deoarece, de aplicarea lor corectă și
promptă depinde vindecarea bolnavilor și evitarea sau prevenirea complica țiilor. Am ales să
vin în sprijinul femeilor cu probleme genitale, întrucât femeia reprezintă un pion important
atât în societate, cât și în sânul familiei.
Am ales să aprofundez acest subiect cu scopul de a -mi însu și cuno ștințe noi despre
afecțiunile aparatului gen ital feminin, cât și pentru aprofundarea cuno ștințelor dobândite
anterior. Scopul acestei lucrări este acela de a scoate în eviden ță multitudinea îngrijirilor
acordate bolnavelor operate prin histerectomie totală. Medicul specialist nu poate să ac ționeze
singur în vederea ob ținerii succesului scontat. Pentru a efectua opera ția și a acorda bolnavei
îngrijirile corespunzătoare este nevoie de o echipă completă în care cadrele medii au un rol
important.
Am ales acest subiect deoarece am fost impresionată de num ărul destul de mare de
femei care suferă de afec țiuni ginecologice și care trec prin experien ța unei interven ții
chirurgicale de tipul histerectomiei. De aici derivă sarcinile multiple ale unei bune asistente
medicale și de care depinde rezolvarea cu succe s a problemelor, deseori vitale, pe care le
ridică ginecologia și obstetrica.

5 CAPITOLUL I.
NOȚIUNI SUMARE DE ANATOMIE A APARATULUI GENITAL FEMININ

Aparatul genital feminin este alcătuit din ovare sau gonadele feminine, calea genitală
compusă din tro mpele sau tubele uterine, uter, vagin și vulvă – organul genital extern al
femeii.

Figura 1. 1. Alcătuirea aparatului genital feminin
Vom efectua o descriere separată a fiecăr eia dintre componentele aparatului genital
feminin în subcapitolele ce urmează.

1.1. Vulva

Vulva – sub denumirea de vulvă se cuprind toate organele genitale externe ale femeii.
Vulva se compune din: muntele pubelui , o serie de cute numite forma țiuni labiale ,
vestibulul vaginei și aparatul erectil , pe car e le vom descrie în cele ce urmează.
1.1.1. Muntele pubelui
Muntele pubelui, muntele Venerei sau penilul este o proeminen ță rotunjită, foarte
caracteristică, situată înaintea simfizei și a oaselor pubiene. Muntele pubelui se continuă
înapoi cu labiile mari , iar în sus cu hipogastrul, fiind separat de acesta printr -un șanț al pielii,
ușor concav în sus. În structura muntelui pubian intră pielea și un volumimos corp adipos.
1.1.2. Forma țiuni labiale
Sub această denumire în țelegem două perechi de plice tegumen tare care delimitează
vestibulul vaginal. După dimensiunile și forma lor, se disting labiile mari și labiile mici.

6  Labiile mari sunt două plici cutanate, simetrice, care se întind de la muntele pubelui
până la corpul perineului. În structura labiilor mari intră:
 pielea: e pigmentată, bogată în glande sebacee și sudoripare.
 dartosul labial similar cu cel scrotal, e mai evident pe partea laterală și inferioară a
labiilor
 țesut celular subcutanat
 sacul elastic care dă forma și consisten ța caracteristică a lab iilor mari.
Dimensiuni. Fiecare labie mare are 7 – 10 cm lungime, 2 – 3 cm grosime.
 Labiile mici sunt două plici cutanate, acoperite de labiile mari. Dimensiunile medii
sunt: 3 cm lungime, 1 – 2 cm înăl țime, 0.5 cm grosime. Labiile mici sunt constituite di ntr-o
cută tegumentară cu aspect de mucoasă (pe fa ța medială se găse ște un epiteliu pavimentos
stratificat necornificat, pe fa ța laterală epiteliul este slab cornificat). Epiteliul este lipsit de
fire de păr și glande sudoripare, con ține însă glande sebac ee mari și numeroase, precum și
corpusculi genitali senzitivi.
1.1.3. Vestibulul vaginei
Este regiunea profundă a vulvei și este mărginit pe laturi de fe țele mediale ale labiilor
mici, anterior de clitoris și posterior de frâul labiilor. În vestibulul vagi nei se deschid: orificiul
extern al uretrei , orificiul vaginei prevăzut cu himen sau cu resturile lui și o serie de glande
vestibulare – glandele lui Bartholin.
1.1.4. Organele erectile
A. Clitorisul – este un organ median și nepereche, situat înapoia comisur ii labiale
anterioare. Cu toate dimensiunile sale reduse, el se aseamănă cu corpul cavernos al penisului.
El este format din două rădăcini, corpul și glandul. Clitorisul măsoară aproximativ 7 cm,
dintre care 3 cm revin rădăcinilor, 3 cm corpului și 1 cm gl andului. În structura sa regăsim doi
corpi caverno și și septul corpilor caverno și.
B. Bulbii vestibulului – sunt două forma țiuni erectile situate simetric pe păr țile laterale
ale vestibulului vaginei, în loja bulboclitoridiană a perineului. Ei sunt omologi bu lbului
penisului și la femei au rămas separa ți prin persisten ța vestibulului urogenital din perioada
embrionară. Cei doi bulbi descriu împreună o potcoavă cu concavitatea posterioară.

1.2. Vaginul

Vaginul este un conduct musculo – conjunctiv, median și nepereche. Prin extremitatea
superioară se inseră pe colul uterin, iar prin extremitatea inferioară se deschide în vulvă.

7 Vaginul este organul copula ției, ea înconjoară ca o teacă penisul erect – de aici și
numele său – vagina – teacă. El mai serve ște și la eliminarea fluxului menstrual și la trecerea
– expulzia – fătului și a anexelor sale în timpul na șterii. Are forma unui conduct cilindroid –
turtit în sens antero – posterior pe cea mai mare parte a întinderii sale. Dimensiunile sunt
foarte variabile, în funcție de vârstă, particularită ți individuale, raporturi sexuale, paritate.
Lungimea medie este de 8 – 9 cm. Peretele posterior care se inseră pe colul uterin, e mai lung
cu 1 – 2 cm decât cel anterior.
Vaginul este irigat de ramuri vaginale ale arterei uterine, de artera rectală mijlocie, de
artera vezicală inferioară și de artera ru șinoasă internă.
Inerva ția vaginului este dată de ramuri din plexul hipogastric și pelvic.

1.3. Uterul

Uterul este un organ musculos, cavitar, median, nepereche. Forma, dim ensiunile,
raporturile lui variază în func ție de vârsta femeii, diferite stări func ționale, graviditate.
Uterul are forma unui trunchi de con turtit, în sens antero – posterior, având baza
orientată în sus și vârful trunchiat în jos. Aproximativ în partea sa mijlocie uterul prezintă o
îngustare aproape circulară numită istm, care îl împarte în două por țiuni diferite ca forme și
dimensiuni: una superioară mai voluminoasă numită corp și alta inferioară numită col.
Istmul uterin este reprezentat printr -un șanț semicircular, adesea adânc, vizibil numai
pe partea anterioară și pe f ețele laterale. Pe fa ța posterioară a uterului șanțul nu există.
Corpul uterin are un aspect conoid, turtit antero – posterior, căruia îi descriem: două
fețe: vezicală și intestinală , două margini: dreaptă și stângă , fundul , două unghiuri tubare.
Colul uterin are formă cilindrică, u șor bombată la mijloc. Extremitatea superioară a
vaginei se inseră pe col. Inser ția vaginei pe colul uterin îl împarte pe acesta în două păr ți:
porțiunea supr avaginală care este aproape cilindrică , por țiunea vaginală care are formă
tronconică. Vârful este perforat de un orificiu, ostiul uterin, care conduce în cavitatea uterină.
La virgine și la n ulipare colul uterin este mai sub țire, are suprafa ța netedă și regulată, iar la
palpare prezintă o consisten ță fermă dar elastică. La multipare colul devine tot mai voluminos,
cilindric, iar suprafa ța este neregulată.
Ostiul uterin numit orificiul extern al colului are forme diferite la virgine, nulipare sau
multipare: la virgine are un aspect rotunjit, punctiform. De obicei el are forma unei depresiun i
transversale lată de 4 – 6 mm; la multipare ostiul uterin apare ca o despicătură transversală,
lată de 10 – 15 mm, care împarte colul în două buze, una anterioară și alta posterioară unite
prin două comisuri laterale. Dimensiunile uterului – la femeia adultă, nulipară sunt

8 următoarele: lungimea 6 cm , lățimea la nivelul fundului de 4 cm , grosimea de 2 cm. La
multipare aceste dimensiuni cresc cu aproximativ 1 cm: lungimea de 7 cm , lățimea la nivelul
fundului de 5 cm , grosimea de 3 cm. Consisten ța uterului este fermă, dar elastică, u șor de
perceput la examenul ginecologic.
Greutatea uterului este în medie de 50 – 70 g, fiind mai u șor la nulipare ( 50 – 60 g)
decât la multipare (60 – 70 g). În mod normal, uterul este un organ nepereche, unic și median.
Uterul se găse ște situat în centrul cavită ții pelviene, înapoia vezicii urinare, înaintea
rectului, deasupra vaginei, fundul său se află sub planul strâmtorii superioare a pelvisul ui, pe
care nu o depă șește decât în sarcină sau în procese tumorale. Corpul uterin este acoperit de
peritoneu care de pe marginile lui laterale se continuă cu ligamentele largi.
Direc ția variază în raport cu pozi ția pe care o are femeia și cu starea de ple nitudine sau
de vacuitate a organelor cavitare din jur.
Raportul dintre corpul și colul uterin. Ele formează un unghi cu vârful la nivelul
istmului numit unghiul de flexiune. În cazurile normale unghiul este deschis înainte spre
simfiza pubiană și măsoară aproximativ 1400 – 1700 , se spune că uterul se află în
anteflexiune.
Raportul dintre colul uterin și vagină. Axele lor longitudinale formează între ele
unghiul de versiune și măsoară aproximativ 900 – 1100 – anteversiune.
Raportul dintre uter și escava ția pelviană. Uterul și vagina descriu împreună o
curbură care în linie generală corespunde axului escava ției. În cest ax, descinde fătul în
decursul na șterii.
Varia ții fiziologice. Uterul este un organ mobil. Corpul se poate mi șca în raport cu
colul la nivel ul istmului, ca într -o articula ție. Caracteristic pentru deplasările fiziologice este
faptul că ele sunt pasagere, uterul revenind la pozi ția sa normală îndată ce cauza care le -a
determinat a trecut.
Varia ții patologice sunt acelea în care modificările dir ecției sau pozi ției uterului sunt
definitive. Uterul are o mobilitate destul de mare. El revine mereu la situa ția lui obi șnuită,
normală, de îndată ce factorii care au intervenit în deplasarea lui și-au încetat ac țiunea.
Acest echilibru dinamic al uterului este asigurat printr -o serie de mijloace clasificate în:
– mijloace de suspensie – îl suspendă de pere ții escava ției pelviene .
– mijloace de sus ținere – îl sprijină de jos în sus.
Raporturile uterului. Fața vezicală (anterioară ) acoperită de peritoneu vine în raport cu
fața posterioară a vezicii urinare, de care este separată prin escava ția sau fundul de sac vezico –
uterin. Fața intestinală (posterioară) este acoperită de peritoneu și vine în raport cu fa ța
anterioară a ampulei rectale. Marginile laterale – dreaptă și stângă – dau inser ție ligamentelor

9 largi și vin în raport cu vasele uterine. Fundul uterului – acoperit de peritoneu vine în raport
cu ansele intestinului sub țire și cu colul sigmoidian.
Raporturile colului. Inser ția vaginei pe col îl împarte pe ac esta într -o por țiune
supravaginală și una intravaginală.
– Porțiunea supravaginală se găse ște cuprinsă în țesutul conjunctiv pelvisubperitoneal.
Are următoarele raporturi: fața anterioară – cu vezica ; în fața posterioară – este acoperită de
peritoneul escava ției rectouterine prin intermediul căruia vine în raport cu ampula rectală ;
marginile laterale au raporturi extrem de importante cu uterul și artera uterină.
– Porțiunea intravaginală proemină în interiorul vaginei. Prin inser ția acesteia pe col se
formeaz ă o boltă circulară, fornixul vaginei sau domul vaginal.
În interiorul uterului se găse ște o cavitate turtită în sens antero – posterior, care ocupă
atât corpul cât și colul uterin. Cavitatea uterului este divizată printr -o strangulare situată la
nivelul i stmului în două compartimente : cavitatea corpului și canalul cervical. Lungimea
totală a cavită ții este mai mică cu aproximativ 1 cm decât lungimea totală a uterului. Ea
măsoară 5 cm la nulipare și 6 cm la multipare.
Peretele uterului este format din trei tunici: seroasă, musculară și mucoasă.
a. Tunica seroasă sau perimetrul, este formată din foi ța peritoneală care îmbracă uterul.
Învelitoarea peritoneală este dublată de fa ța ei profundă de o pătură sub țire de țesut
conjunctiv – stratul subseros.
b. Tunica musc ulară
Arhitectura miometrului arată o dispozi ție foarte complexă.
Se consideră că miometrul e format din trei straturi: stratul extern con ține fibre
longitudinale și circulare , stratul mijlociu constituit din fibre anastomozate se nume ște stratul
plexifor m. El e străbătut de numeroase vase sanguine, mai ales vene și poartă chiar numele de
stratum vasculum. Fibrele musculare au un important rol în închiderea acestor vase , iar stratul
intern este constituit din fibre longitudinale și circulare. Fibrele circu lare formează sfincterul
istmului.
c. Tunica mucoasă sau endometrul aderă strâns la miometru, fără interpunerea unei
submucoase. Mucoasa cavită ții uterine este netedă, are o culoare roz – roșiatică, e foarte
aderentă la miometru și friabilă. Epiteliul simplu , cubo – prismatic, fără celule mucipare,
presărat cu celule ciliate, este înzestrat cu numeroase glande uterine de tip tubar simplu. Ele
reprezintă simple invagina ții ale epiteliului endometrial de acoperire și sunt formate din
acela și tip de celule cu ac esta. Sub influen ța hormonilor ovarieni – foliculină, progesteron –
mucoasa uterină se pregăte ște lunar în vederea nidării zigotului. În lipsa nida ției, stratul
superficial sau func țional al endometrului împreună cu o cantitate de sânge se elimină sub

10 form a menstrua ției. Din stratul profund sau bazal în care se găsesc fundurile glandelor uterine
se face regenerarea endometrului. După aceasta începe un nou ciclu.
Mucoasa istmului are acelea și caractere histologice cu ale corpului.
Mucoasa canalului cervical este încre țită și rezistentă. Epiteliul este simplu, format din
celule prismatice înalte, cu un număr mare de celule mucipare.
Glandele cervicale sunt ramificate, cu numeroase celule mucipare. Lamina proprie
conține numeroase celule fuziforme. Mucoasa cana lului cervical este slab dependentă
hormonal.
Glandele colului secretă un mucus gros, u șor alcalin, care ocupă canalul cervical și
proemină prin orificiul uterin sub forma unui dop mucos sau gleră cervicală. El protejează
cavitatea uterină împotriva infec țiilor ascendente din vagină și facilitează ascensiunea
spermatozoizilor spre această cavitate.
Mucoasa por țiunii vaginale – a exocolului – este de tip pavimentos, stratificată,
necheratinizată. Celulele straturilor superficiale sunt bogate în glicogen.
La nivelul ostiuumului uterin, mucoasa glandulară endocervicală este net, brusc separată
de mucoasa pavimentoasă necheratinizată a exocolului, zona de demarca ție între cele două
tipuri de epiteliu are o lărgime de 1 – 10 mm și e numită jonc țiunea cervico – vaginală.

Vascu lariza ția și inerva ția uterului
Arterele. Iriga ția arterială a uterului este asigurată în primul rând de către artera uterină,
în mică măsură participă și artera ovariană și artera ligamentului rotund.
Artera uterină e groasă și descrie nume roase flexuozită ți mai cu seamă în por țiunea sa
terminală, juxtauterină. Ea se na ște din artera iliacă internă, de obicei printr -un trunchi comun
cu ombilicala la nivelul fosei ovariene. În traiectul său, artera uterină emite numeroase ramuri
colaterale. D in por țiunea transversală se desprind ramuri peritoneale, uretrale, vezicale,
precum și artera vaginală sau cervicovaginală.
Venele. Pleacă din toate tunicile uterului și se adună mai întâi în ni ște canale speciale,
situate în stratul plexiform al miometru lui. Aceste canale sunt cavită ți săpate în tunica
musculară, se numesc sinusuri uterine. Din aceste sinusuri, sângele se colectează spre
marginile uterului unde formează de fiecare parte câte o re țea bogată de vene avalvulate care
înșoțesc artera uterină î ntre foi țele ligamentului larg și plexurile venoase uterine. Acestea
comunică larg cu plexurile venoase vezical și vaginal.
Limfaticele. Provin din trei re țele: mucoasă, musculară și seroasă. Ele se strâng într -o
rețea colectoare extrem de bogată, situată sub peritoneu – rețeaua subseroasă. Din aceasta se

11 nasc trunchiuri colectoare care se îndreaptă mai întâi spre marginile uterului, apoi de aici spre
diferite grupuri regionale de noduri limfatice.
Limfaticele corpului se adună aproape toate înspre unghiur ile uterului. Aici iau na ștere
câteva vase limfatice care se unesc cu cele ale ovarului și ale tubei și împreună urcă alături de
vena ovariană până la limfanodurile lombare.
Limfaticele colului sunt anastomozate cu cele ale por țiunii superioare a vaginei.
Inerva ția uterului. Este de natură organo – vegetativă simpatică și parasimpatică. O
mică parte a nervilor provine din plexul cortico – abdominal și coboară alături de artera
ovariană, aducând fibre simpatice pentru tubă și ovar. Unele dintre aceste fibre ajung până la
uter.

I. 4. Tubele uterine sau trompele uterine

Tubele uterine sau trompele uterine sunt două conducte musculo – membranoase care
se întind de la coarnele uterine până la ovare.
În clinică se utilizează adesea termenul salpinge, de la grec escul salpinx – tubă.
Tubele au un rol important în captarea ovocitului, apoi în vehicularea acestuia și a
spermiilor. În treimea sa laterală se petrece fecunda ția. Ea oferă apoi condi ții favorabile
pentru efectuarea primelor diviziuni ale zigotului și mig rarea acestuia spre cavitatea uterină
(în vederea implantării). Se în țelege lesne, importan ța deosebită a tubelor uterine pentru
fertilitatea femeii.
Forma. Tuba are o lungime de 10 – 12 cm, ea prezintă patru segmente: infundibulele
(sau pavilionul tubei u terine) , porțiunea ampulară , istmul și porțiunea uterină.
Structura. Peretele tubei este format din trei tunici – seroasă, musculară și mucoasă.

I. 5. Ovarul

Ovarul – este un organ pereche, situat în fosa ovariană. Ovarul este o glandă mixtă cu
secre ție exocrină reprezentată de ovul și endocrină reprezentată de hormonii sexuali feminini:
foliculina și progesteronul. Ovarul a fost comparat cu o migdală verde, el are forma unui
ovoid pu țin turtit. Este dispus cu axul mare vertical și i se descriu:
 două fe țe: medială și laterală
 două margini: liberă și mezovariană
 două extremită ți: tubară și uterină.
Ovarul are culoarea :

12  albicio asă la nou – născut
 roz palid la feti ță
 roșiatic la femeia adultă și se accentuează în timpul menstrua ției
 după menopauză devine albi cios – cenu șiu.
Dimensiunea sa crește cu vârsta până la maturitate. La femeia adultă, are aproximativ
următoarele dimensiuni: 4 cm lungime, 3 cm lă țime, 1 cm grosime. După menopauză el se
atrofiază progresiv.
Ovarul este alcătuit din medulara ovarului con stituită dintr -o stomă conjunctivă și
corticala ovarului periferic dispusă și alcătuită din foliculii ovarieni forma ți din țesut epitelial.
La periferia corticalei se află albugineea. Ovarul prime ște sânge prin artera ovariană ramură
din aorta abdominală și prin artera uterină, ramură din artera iliacă internă. Vena dreaptă
ovariană se varsă în vena cavă inferioară și cea stângă în vena renală stângă.
Inerva ția ovarului provine din plexul aortic și cel hipogastric.

13 CAPITOLUL II
HISTERE CTOMIA

2.1. Defini ție

Histerectomia reprezintă îndepărtarea pe cale chirurgicală a uterului. În unele cazuri,
odată cu uterul se îndepărtează și ovarele și trompele uterine, procedura mai este denumită și
salpingo – ovarectomie. De și este efectuată dest ul de frecvent, actualmente există și alte
opțiuni terapeutice ale afec țiunilor ginecologice, astfel încât histerectomia poate fi evitată în
cele mai multe cazuri. În cele mai multe cazuri, histerectomia este o procedură chirurgicală
electivă, folosită în tratamentul afec țiunilor ginecologice necanceroase care nu au răspuns
satisfăcător la alte variante de tratament. Această interven ție chirurgicală este indicată
femeilor ce nu doresc o sarcină și care au epuizat alte variante terapeutice. Histerectomia
poate fi efectuată și atunci când via ța femeii este pusă în pericol, cum ar fi, în cazul
hemoragiilor severe din timpul na șterii, a cancerului de col uterin sau de endometru.

Figura 2. 1. Imagine cu histerectomia
Indica țiile hist erectomiei sunt: hemoragii masive în timpul menstrelor sau a sarcinii,
fibroame uterine, prolaps uterin, endometrioză sau adenomioză, durere pelvină cronică,
cancer uterin sau de col uterin. Din fericire, în prezent există și alte metode terapeutice pentru
fibroamele uterine, hemoragiile masive din timpul menstrua ției sau pentru endometrioză,
astfel încât tot mai multe femei nu mai necesită histerectomie. Totu și în cazul în care nu există
un răspuns satisfăcător la aceste variante terapeutice, femeia contin uând să prezinte simptome
severe, se recurge la histerectomie.

2.2. Tipuri de histerectomie

14
Există trei tipuri majore de histerectomie:
Histerectomia totală este procedura chirurgicală prin care se îndepărtează uterul și
colul uterin .
Histerectomia subt otală păstrează colul uterin, fiind îndepărtat numai uterul, mai
este denumită și histerectomie supracervicală sau par țială, are un timp de recuperare mai
scurt, un risc mai mic pentru apari ția infec țiilor, a leziunilor căilor urinare și sângerează mai
puțin decât histerectomia totală .
Histerectomia radicală îndepărtează uterul, cervixul, ovarele, toate structurile ce
susțin uterul. Este indicată în tratamentul cancerului uterin, de col uterin sau al endometriozei.

Figura 2. 2. Tipologia Histerectomiei: par țială – totală – radicală
2.2.1. Clasificare
a. Histerectomie segmentară subcorporală cu implantarea uterului în vagin:
 Indica ții: în tumorile fibromatoase mari, dezvoltate la nivelul colului și istmului; în
tumorile care nu pot fi extirpate prin miomectomie, ci numai printr -un procedeu de rezec ție
segmentară a por țiunii inferioare a uterului. Opera ția este conservatoare, pentru că păstrează
toate func țiile uterului în acele cazuri patologice care, la prima vedere, par să nu poată fi
rezolvată decât printr -un procedeu de histerectomie totală.
b. Histerectomie par țială fundică și subfundică – constă în extirparea limitată a
uterului. Scopul este să se păstreze o por țiune mai mare sau mai mică de endometru necesar
conservării fluxu lui menstrual și men ținerii normale a func ției endocrine a ovarelor.
 Indica ții: în polifibromatoză uterină; în fibromatoză difuză; când uterul este retroversat
sau reroflectat, dureros și hipertrofiat la femei sub 40 de ani.
 Contraindica ții: după vârsta de 40 de ani , când ovarele sunt normale; în piometrie , în
stări precanceroase ale colului uterin.
c. Histerectomie istmică cu păstrarea anexelor – constă în extirparea corpului uterin
în totalitate, colul rămânând pe loc.
 Indica ții: în special la femeile sub 40 de ani, în fibrom voluminos, în adenomiomatoză
difuză; pelvis adânc la femei obeze; scurtarea duratei opera ției la cazurile cu stare generală

15 alterată , în unele tumori intraligamentare și în procesele inflamatorii cronice anexiale
unilaterale, în rupturil e uterului și în hemoragii post partum prin atonie.
 Contraindica ții: în leziunile vechi ale colului uterin și în salpinoovaritele cronice.
d. Histerectomie intraanexială supraismică înaltă cu păstrarea de lambou
endometrial – satisface anatomic păstrarea vasc ulariz ației, sunt conservate func ția menstruală
și echilibrul psihoneuroendocrin.
e. Histerectomie subtotală cu păstrarea anexelor și transplant pediculat de
endometru în cavitatea cervicală . Scopul acestei opera ții este de a men ține menstrua ția și
echilibrul hormonal ovarian, evitând menopauz a la femei în activitate sexuală.
 Indica ții: la femei tinere , în fibroame ți în tumori anexiale benigne .
 Contraindica ții: în heperplazia polipoasă și granulochistică a endometrului sau atrofia
lui.
f. Histerectomia subtotal ă pe cale vaginală
 Indica ții: la femei cu obezitate, cardiopatie sau diabet zaharat și în cazuri de leziuni
asociate (polipi, metropatii)
 Condi ții de efectuare: Vagin larg, uter mobil și nu prea voluminos, anexe normale .
 Avantaje: este bine suportată de b olnava vârstnică, nu este șocantă, se execută rapid.
 Dezavantaje: nu permite control pelvisului și deci, inventarierea tuturor leziunilor.
g. Histerectomia subtotală localizată sau biopsică
 Indica ții: tumori uterine voluminoase .
h. Histerectomia totală simplă cu păstrarea anexelor – constă în extirparea completă
a uterului, cu păstrarea anexelor, respectiv ovarele.
 Indica ții: la femei după vârsta de 50 de ani indiferent de patologia uterului, în
tratamentul fibromului uterin la femeile la care colul uterin este i nfectat, erodat sau ulcerat, în
tratamentul cancerului intraepitelial al colului uterin, mai ales la femei tinere, în metroragii, în
perioada de menopauză, rezistente la orice tratament, în tuberculoza genitală, în rupturi
uterine, în endometrioză și în pe rfora țiile benigne ale uterului, asociate cu leziuni ale colului
sau considerente în legătură cu vârsta femeii (după 45 de ani).
 Avantaje: se extirpă odată cu uterul bolnav și leziunile displazice benigne sau agravate
ale colului, se previne apari ția displ aziilor pe col restant, se previn hemoragiile la nivelul
colului, se previne apari ția cancerului pe col restant, se previne prolapsul și dispareunia.
 Dezavantaje: modifică statica organelor pelvisului, tulbură raporturile sexuale prin
scurtarea vaginului, produce alterări psihice prin dispari ția func ției menstruale.
 Contraindica ții: când ovarele nu sunt sănătoase, când opera ția se face pentru leziuni
canceroase la nivelul corpului sau colului uterin, boli cardiovasculare și obezitate.

16  Condi ții de efectuare a opera ției: starea func țională a ovarelor să fie bună, femeia să
fie sub 50 de ani, chiuretaj uterin biopsic în cazurile cu metroragii, explorarea oncologică a
colului uterin este obligatorie.
i. Histerectomia totală simplă intracapsulară
 Indica ții: în cance rul de endometru .
 Avantaje: se execută rapid și simplu cu sângerare redusă , se evită lezarea vezicii,
ureterelor și rectului , se evită prolapsul vaginal.
j. Histerectomia totală simplă cu drenaj vaginal
 Indica ții: în cazuri rare, cu hemostază insuficientă sau colec ții purulente și în boli
benigne ale uterului, asociate cu displazii, distrofii sau infec ții persistente ale colului uterin.
k. Histerectomii de necesitate – opera ția este necesară cu scopul salvării vie ții
bolnavei.
 Indica ții: hemoragie incoercibilă, r uptura uterului, inversiunea uterină, cancer de col.
 Contraindica ții: rapiditatea luării deciziei opera ției și execu ție, condi ții optime de
anestezie și de reanimare intensivă (transfuzie mare de sânge).
l. Histerectomia de oportunitate, numită și cezariana m utilantă
 Indica ții: viața bolnavei nefiind amenin țată, histerectomia capătă caracter
complementar , patologia cronică a uterului ( cicatrici vechi) .
2.2.2. Alegerea tipului de histerectomie
Deși histerectomia totală a fost preferată de medici pentru o bună perioadă de timp,
actualmente, atât femeile cât și medicii, optează pentru variantă subtotală. Alegerea dintre
aceste două variante, poate fi dificilă deoarece există pi ține studii care să compare avantajele
pe termen lung a celor două proceduri.
Factorii care su nt cel mai des lua ți în calcul î n alegerea tipului de histerectomie sunt:
Riscul de apari ție de cancer cervical: în mod tradi țional, se recomandă
histerectomia totală pentru a preveni riscul apari ției de cancer de col uterin. În prezent, stările
precanceroase ale colului uterin pot fi depistate foarte u șor prin folosirea anuală a testului
Babe ș Papanicolau; cancerul cervical a fost depistat la mai pu țin de 0.1% dintre femeile ce au
suferit în antecedente o histerectomie subtotală.
Confortul sexual : se consideră că histerectomia subtotală este improbabil să
determine alterarea sensibilită ții regionale (deoarece sunt afecta ți mai pu țini nervi comparativ
cu histerectomia totală); totu și, studii recente nu au demonstrat diferen țe semnificative între
cele două proceduri din punct de vedere al confortului sexual.
Func ția tractului intestinal și al vezicii urinare : histerectomia subtotală nu
determină lezarea ureterelor; în cazul histerectomiei totale, lezarea ureterelor apare în 0.5%

17 până la 3% din cazuri, funcționarea vezicii urinare și a tractului intestinal nu este afectată
diferen țiat de cele două procedee chirurgicale.
Sângerări vaginale : după histerectomia subtotală asociată cu administrarea
medica ției hormonale de substitu ție, aproximativ 7% dintre fe mei acuză apari ția unor
sângerări ciclice, deranjante; acest lucru este posibil deoarece, după interven ția chirurgicală, o
parte din celulele endometriale se ata șează de cervix, ducând la apari ția acestor sângerări.
Medicul împreună cu pacienta trebuie să ia în calcul și alte variante terapeutice înainte
de a efectua histerectomia. Tipul histerectomiei ce va fi efectuat, depinde de afec țiunea
ginecologică, de dimensiunea și pozi ția uterului și de starea generală de sănătate a pacientei.

2.3. Tehnici chirur gicale

Tehnicile chirurgicale pentru histerectomie sunt:
Histerectomia abdominală
Histerectomia vaginală
Histerectomia vaginală laparoscopică
Histerectomia supracervicală laparoscopică
În func ție de motivul pentru care se realizează interven ția chirurgic ală, pacienta poate
alege între două sau mai multe variante. Pentru un cancer complicat, ce necesită o examinare
minu țioasă a regiunii, cea mai indicată va fi abordarea abdominală a uterului.
2.3.1. Histerectomia vaginală
Aceasta presupune o incizie mică l a nivelul peretelui vaginal. Este preferată în cele mai
multe cazuri datorită recuperării rapide postoperatorii. Necesită o precizie mai mărită și o
experien ță mai multă comparativ cu histerectomia abdominală, deoarece are un risc mai mare
de apari ție a le ziunilor organelor din vecinătate.

Figura 2. 3. Histerectomia vaginală
2.3.2. Histerectomia abdominală
Acest tip de histerectomie este realizat ă printr -o incizie largă la nivelul peretelui
abdominal și permite cel mai bun acce s la organele pelvine. Permite îndepărtarea unui uter de

18 dimensiuni mari sau a zonelor mari de endometrioză, adenomioză și a aderen țelor, implică un
timp mai scurt de anestezie comparativ cu procedurile laparoscopice. Ca dezavantaje,
comparativ cu alte tip uri de histerectomii, necesită o perioadă lungă de spitalizare și
recuperare, costuri mai mari, este mai dureroasă, lasă cicatrici vizibile la nivelul peretelui
abdominal.

Figura 2. 4. Histerectomia abdominală
2.3.3. Histerect omia vaginală laparoscopică
Se folose ște un instrument pentru vizualizare ( laparoscopic) și alt instrument
chirurgical, ce vor fi introduse în abdomen printr -o incizie vaginală și prin una sau mai multe
incizii abdominale. Comparativ cu histerectomia abdo minală, necesită un timp mai scurt de
spitalizare, este mai pu țin dureroasă și lasă cicatrici mai mici la nivelul peretelui abdominal.
Ca dezavantaje, comparativ cu alte tipuri de histerectomii, poate necesita conversia în
histerectomie abdominală dacă nu se poate îndepărta un uter de dimensiuni mari; costuri
ridicate; are risc mare de producere a leziunilor accidentale dacă chirurgu l nu are suficientă
experien ță.
2.3.4. Histerectomia supracervicală laparoscopică
Constă în introducerea laparoscopului și a instrumentelor chirurgicale, prin câteva
incizii mici efectuate la nivelul peretelui abdominal.

Figura 2. 5. Histerectomia supracervicală laparoscopică

19 Comparativ cu histerectomia abdominală, necesită un timp mai scurt de spit alizare, este
mai pu țin dureroasă, lasă cicatrici mici la nivelul peretelui abdominal.

2.4. Explorări paraclinice și examene de laborator

Înainte de interven ția chirurgicală se vor efectua următoarele investiga ții:
 Examen fizic și istoric medical minu țios;
 Analize sanguine;
 EKG, este recomandată în cazul pacientelor cu vârsta peste 40 de ani sau prezintă o
afecțiune medicală asociată precum diabetul zaharat sau hipertensiunea arterială;
 Se pot recomanda în baza examenului fizic și a istoricului medical, o serie de
investiga ții suplimentare: analize urinare ( sumar de urină), radio grafie toracică, grup sanguin
(în cazul unei eventuale transfuzii), analize ale coagulabilită ții sanguine.
Examenul citologic Babe ș Papanicolau :
Studiază aspectele morfologice ale celulei izolate. Prezintă o mare acurate țe, precizia sa
fiind de 90 – 91 %. Este utilizat atât ca metodă de depistare precoce în diagnosticul
individual, cât și ca metodă de depistare în masă a cancerului colului uterin sau al corpului
uterin și trompei.
Prelevarea con ținutului vaginal necesită o serie de precau ții:
 Oprirea raporturilor sexuale, iriga țiilor vaginale sau a tratamentelor locale, cu cel pu țin
48 de ore înainte de recoltare;
 Prelevarea con ținutului, după introducerea speculului sau valvelor, fă ră utilizarea de
lubrefian ți și înainte de efectuarea tactului vaginal;
 Recoltarea produsului de examinat, de la nivelul fundului de sac vaginal posterior și
din treimea medie a vaginului, cu ajutorul unei anse, baghete sau pipete.
Colposcopia :
Este o meto dă de investiga ție a colului uterin cu ajutorul unui sistem optic, care permite
o mărire a câmpului examinat de 10 – 60 de ori. Este utilizată ca metodă de depistare a
fibromului uterin, a leziunilor precanceroase și canceroase ale colului uterin.
Examenul colposcopic este efectuat de către medic, asistenta trebuie să cunoască toate
fazele examinării, pentru a -l putea ajuta.
Bolnava va fi a șezată pe masa de examinare în pozi ție ginecologică. I se va efectua
toaleta organelor genitale externe și apoi, cu aju torul valvelor vaginale se pune în eviden ță
colul uterin. Acesta este badijonat cu solu ție de acid acetic 3 % pentru a face mai vizibile
eroziunile cervicale. Se șterge apoi colul cu un tampon uscat și se badijonează cu solu ție

20 Lugol, care colorează brun m ucoasa colului. După terminarea examinării, bolnava nu necesită
îngrijiri speciale.
Biopsia de endometru :
Are semnifica ție diagnostică asupra func ției hormonale ovariene. Constă în recoltarea
unei por țiuni de țesut din col cu ajutorul unui bisturiu, foarfe ce sau pensă specială. Recoltarea
se poate face din endometru cu ajutorul unei chiurete sau sonde speciale. Aceste țesuturi
recoltate după o pregătire specială a lor, sunt examinate microscopic putîndu -se astfel constata
diversele modificări patologice și în special cancerul și tuberculoza genitală.
Studiul microscopic al endometrului extras prin biopsie poate servi și la aprecierea stării
endocrine. Este de asemenea indicată în metroragiile disfunc ționale, tuberculoza genitală,
tumori uterine.
Ecografia :
Este o metodă ce permite explorarea organelor interne cu ajutorul ultrasunetelor. Este
folosită în scopul diagnostic, pentru a confirma diagnosticul formulat clinic.
Prin examenul ecografic se precizează: natura tumorii pelvine sau pelviabdominale,
sarcină asociată cu mioame.
Pregătirea pacientei constă în:
 Pregătirea psihică: i se explică necesitatea tehnicii și se respectă indica țiile medicului;
 Pregătirea fizică: tehnica se execută diminea ța, pacienta nu trebuie să urineze și să bea
1 – 2 l de lichide. Se așează pe pat în pozi ție decubit dorsal cu abdomenul descoperit.
Chiuretajul uterin :
Poate oferi unele avantaje:
 Promptitudinea în asigurarea hemostazei;
 Eficacitate 40% din cazuri poate să reprezinte unica măsură terapeutică;
 Permite excluderea unor cauz e organice;
 Confirmă insuficien ța luteală sau sindromul Halbou.
Examenul histopatologic :
Poate fi relevant prin excluderea unei cauze organice: avort, fibrom submucos, polip
endometrial, cancer de endometru.
Histerografia :
Este indicată doar în cazurile de sângerare anormală și pentru a stabili sediul și extensia
cariochinetic.
Testul Lahm – Schiller :
Este o metodă simplă care se folose ște pentru depistarea cancerului uterin. După
punerea în eviden ță, colul se badijonează cu solu ție Lugol, dacă se colorează brun închis,

21 rezultatul este iod pozitiv. În diferite leziuni culoarea rămâne deschisă, rezultatul fiind iod
negativ.
Examene de laborator :
 Examenul sumar de urină;
 Leucograma: arată numărul de leucocite, necesară pentru stabilirea diagnosticului,
conduit ei terapeutice;
 Viteza de sedimentare a hematiilor: are o mare valoare practică în diagnosticul și
controlul tratamentului în inflama țiile anexiale;
 Examenul genital;
 Tușeul rectal.

2.5. Complica ții și efecte adverse în hiosterectomie

Histerectomia impli că riscul de apari ție a complica țiilor minore sau majore, de și în
majoritatea cazurilor aceste complica ții postoperatorii sunt rare.
În următoarele tabele sunt redate procentual, complica țiile majore și minore ce pot
apărea după histerectomia vaginală și abdominală .
Complica ții majore post – histerectomie:
Tipul complica țiilor Histerectomie
vaginală Histerectomie
abdominală
Hemoragii masive ce necesită transfuzie sanguină 3% 2,5%
Leziuni ale intestinelor 0 1%
Leziuni ale vezicii urinare 1% 1%
Embolii pu lmonare (cheaguri de sânge la nivel pulmonar) 0 1%
Probleme determinate de anestezie (afec țiuni cardiace sau
pulmonare) 0 0
Necesitatea modificării tipului de incizie în timpul
interven ției 4% 0.5%
Dehiscenta plăgii (îndepărtarea buzelor plăgii) 0 0.5%
Hematoame ( acumulare de sânge) la nivelul plăgii ce
necesită drenaj chirurgical 1% 1%
Cel pu țin o complica ție majoră 9,5% 6%
Complica ții minore post – histerectomie:
Tipul complica țiilor Histerectomia
vaginală Histerectomia
abdominală
Pierderi masive d e sânge ce nu necesită transfuzie sanguină 1% 1%
Febră 7% 3%
Infec ții 14% 16%
Hematoame (acumulări de sânge) la nivelul plăgii ce nu
necesită drenaj chirurgical 6% 6%

22 Alte complica ții ale histerectomiei includ: dificultă ți la urinare , slăbirea muscula turii
pelvine și a ligamentelor ce sus țin vaginul, vezica urinară și rectul; această afectare poate
determina apari ția problemelor la nivelul intestinelor și vezicii urinare, precum incontinen ța
urinară , sângerări importante continue , menopauza instalată p rematur este dată de scăderea
treptată a func ției ovariene și formarea de aderen țe în regiunea pelvină.
Efecte le adverse pot include: slăbirea musculaturii pelvine și a ligamentelor ce sus țin
vaginul, vezica urinară și rectul; această afectare poate determ ina apari ția problemelor la
nivelul intestinelor și vezicii urinare; precum incontinen ța urinară. Uscăciunea vaginală este
datorată nivelului scăzut de estrogen, ce apare după extirparea ovarelor. De asemenea, aceasta
poate să apară treptat după histerecto mie. În cazul în care contactul sexual devine dureros din
această cauză, se recomandă folosirea unui lubrifiant, unei creme pentru reducerea irita țiilor la
acest nivel. Durerea în timpul actului sexual poate să apară și datorită scurtării vaginului. Se
recomandă un consult me dical dacă apare acest simptom.

2.6. Bolile care duc la histerectomia totală
2.6.1. Fibromul uterin
Fibromul uterin este o masă celulară ce se dezvoltă la nivelul uterului. Fibromul se
poate dezvolta în interiorul cavită ții uterine, l a exteriorul uterului sau în grosimea peretelui
acestuia.
Fibromul mai este numit și tumora fibroasă, leiomiom sau miom, dar acesta nu este o
tumoră malignă. Fibromul nu trebuie tratat decât în momentul în care creează probleme.
Fibroamele sunt mai frecven t întâlnite la femei de 30 – 40 de ani. Până la vârsta de 50 de ani,
80% din femei prezintă fibroame uterine. Cauza exactă a fibroamelor este necunoscută. Ele
apar când celulele cresc peste măsură în stratul muscular al uterului. Odată ce fibromul se
dezvo ltă, estrogenii și progesteronul par a influen ța cre șterea acestuia. La o femeie cantitatea
cea mai mare din ace ști hormoni se secretă în timpul sarcinii. După menopauză, când scade
cantitatea de hormoni secretată, de obicei fibroamele se mic șorează sau di spar.
Estrogenul joacă un rol major în dezvolta rea fibroamelor deoarece acestea t ind să
crească mai mult când organismul feminin produce mai mult estrogen (în timpul sarcinii și d e
obicei se mic șorează când este secretat mai pu țin estrogen (după menopauză) . Progesteronul
pare să stimuleze cre șterea fibroamelor, chiar în absen ța estrogenilor.
Simptomatologia se poate dezvolta încet în câ țiva ani sau rapid în câteva luni.
Majoritatea pacientelor cu fibrom uterin prezintă simptome u șoare sau sunt asimptomatice și
nu vor avea nevoie niciodată de tratament. Pentru unele paciente, simptomatologia fibromului
devine o problemă. În unele cazuri, primul semn poate fi dificultatea apari ției unei sarcini.

23 Simptomele și problemele cauzate de fibromul uterin sunt:
 Sângeră ri menstruale anormale; până la 30% din paciente prezintă schimbări ale
ciclului menstrual, de exemplu: cicluri menstruale prelungite care pot cauza apariția anemiei,
dismenoree, sângerări înainte sau după menstruație, sângerări între menstre.
 Durere sau presiune pelvină: durere în abdomen, pelvis sau partea inferioară a spatelui,
durere la contact sexual, distensie și presiune abdominală.
 Probleme urinare: micțiuni frecvente, incontinență urinară, blocaj renal apărut după
blocaj ureteral( rar), alte simpt ome, dificultate tran zit intestinal, infertilitate – uneori, fibromul
face dificilă apariția unei sarcini, probleme în timpul sarcinii, cum ar fi dezlipire de placentă și
travaliu prematur , avort spontan .
Factorii de risc: factorii care cresc riscul de dez voltare al unui fibrom uterin includ:
vârsta – cu înaintarea în vârstă, femeile au predispozi ție mai mare pentru fibrom uterin, în
special din decadele trei – patru până la menopauză (în jurul vârstei de 50 de ani) – până la
vârsta de 50 de ani, 80% din fe mei prezintă fibroame uterine – după menopauză, de obicei
fibroamele se mic șorează , cazuri de fibrom uterin în familie – prezen ța fibromului la una din
membrele familiei cre ște riscul de apari ție al acestuia , etnia – femeile din rasa neagră au
predispozi ție mai mare de cele caucaziene și obezitate a. Medicul specialist poate suspecta
prezen ța unui fibrom uterin pe baza rezultatelor unui examen ginecologic și a i storicul ui
simptomelor și al ciclurilor mentruale.
Va fi necesară probabil o ecografie pelvină sau histerosonograma pentru a confirma
prezen ța unuia sau mai multor fibroame uterine. Histerosonograma se realizează prin
umplerea uterului cu o solu ție sterilă salină în timpul unei ecografii transvaginale. Dac ă
menstrua ția este abundentă se va face numărătoarea de hematii pentru a verifica prezen ța unei
anemii. Laparoscopia se poate folosi pentru a confirma și localiza fibroamele de pe peretele
extern ute rin înainte de a fi extirpate ( miomectomie).
Majoritatea fibroamelor sunt inofensive, nu cauzează simptomatologie și se mic șorează
după menopauză. Totu și, unele fibroame sunt dureroase, presează pe alte organe interne,
sângerează și cauzează anemie sau determină complica ții în sarcină. În cazul fibromului uteri n
există câteva tipuri de tratament luat în calcul. Fibromul poate fi extirpat chirurgical, întregul
uter poate fi extirpat sau poate fi mic șorat medicamentos. Alegerea tratamentului va fi făcută
în func ție de severitatea simptomelor și de importan ța păstr ării fertilită ții.
Tratamentul chirurgical poate fi folosit în scopul extirpării fibromului (miomectomie)
sau ai întregului uter (histerectomie). Tratamentul chirurgical este o op țiune pentru: sângerări
uterine abundente și / sau anemie după luni de tratam ent cu anticoncep ționale orale sau
antiinflamatoare nesteoridiene, când fibromul reapare după menopauză , uterul este deformat

24 de fibroame și există istoric de avorturi spontane repetate , durerea sau presiunea cauzată de
fibrom afectează calitatea vie ții, dacă apar complica ții urinare sau intestinale, când există
posibilitatea prezen ței unui cancer sau când fibromul este cauză probabilă a dificultă ții
apari ției unei sarcini.
Opțiunile unui tratament chirurgical sunt:
 Miomectomia sau înlăturarea fibromului, a cesta fiind singurul tratament care
îmbunătă țește șansa de a rămâne însărcinată;
 Histerectomia sau înlăturarea uterului în întregime, fiind recomandată numai
pacientelor care nu î și mai doresc copii. Histerectomia este singurul tratament care previne
reapa riția fibromului. Îmbunătă țește calitatea vie ții la multe femei, dar poate avea și efecte
secundare de lungă durată, cum ar fi prolapsul organelor pelvine.
Miomectomia sau histerectomia pot fi realizate prin una sau mai multe incizii mici,
folosind laparos copia, prin vagin sau printr -o incizie mare abdominală.
2.6.2. Cancerul endometrial
Cancerul endometrial este cre șterea rapidă și necontrolată a celulelor endometriale care
căptu șesc uterul. Uterul este un organ cavitar în formă de pară din organismul feme ii.
Cancerul endometrial apare de obicei la femei ce au depă șit vârsta de 50 de ani. Din fericire,
este curabil (vindecabil) dacă este detectat într -o fază precoce, când cancerul este limitat la
uter. Majoritatea femeilor cu cancer endometrial sunt diagnos ticate într -o fază incipientă și
până la 93% din acestea sunt declarate vindecate la 5 ani după tratament. Cauzele cancerului
endometrial sunt necunoscute. Totu și, expunerea pe durata mai multor ani la hormonul
estrogen, fără destul hormon progesteron care să-l echilibreze pe primul, se asociază frecvent
cu cancerul endometrial.
Ca factor de risc evidențiem expunerea pe o lungă durată de timp, la estrogen fără
progesteron administrat concomitent, pare să fie factorul cu riscul cel mai crescut de a
determina cancerul endometrial. O astfel de expunere poate apărea la: femei care au avut
prima menstrua ție înainte de vârsta de 12 ani sau au intrat la menopauză după vârsta de 55 de
ani, femei care nu au născut niciodată (nulipare) sau care nu au rămas niciodată însărcinate ,
femei care nu au alăptat niciodată , femei care au folosit terapie de substitu ție hormonală cu
estrogen și fără progesteron , obezitatea: celulele adipoase din organismul femeilor obeze
cresc rata de producere a estrogenului.
Factorii adi țional i care cresc riscul includ: vârsta de peste 50 de ani: cancerul
endometrial este mai frecv ent la femei de peste 50 de ani, un istoric de cancer la sân, de ovar
sau de colon , un istoric familial de cancer endometrial sau de cancer de colon non – polipozic
ereditar , tratamentele cu Tamoxifen, un medicament anticanceros care se comportă ca un

25 estrogen asupra uterului, hiperplazia endometrială , diabetul , hipertensiunea , sindromul
ovarului polichistic , radioterapia pelvină în antecedente , rasa-cancerul endometria l apare mai
frecvent la femeile albe.
Cel mai frecvent simptom al cancerului endometrial este sângerarea vaginală anormală
după menopauză. Până la 20% dintre femeile care prezintă sângerări anormale după
menopauză sunt pasibile să dezvolte cancer. Sângerăr ile anormale la femeile ce au depă șit
vârsta de 35 de ani și nu au intrat încă la menopauză, pot fi de asemenea simptome ale unui
cancer endometrial, de și aceasta apare mai pu țin frecvent. În cazuri rare, o scurgere vaginală
inexplicabilă poate fi un simpt om precoce al cancerului.
Simptome ce anun ță un cancer endometrial mai avansat includ: urinare dificilă și
dureroasă, dureri în zona pelvină , un nodul pelvin , scăderea în greutate .
Alte maladii care au aproximativ acelea și simptome includ cancerul cervical și
sângerarea uterului disfunc țional.
Cancerul endometrial detectat în stadii incipiente poate fi vindecat prin tratament și
urmărire atentă. Opțiunile de tratament pot include una sau mai multe din următoarele:
histerectomie cu ovarectomie și salpingecto mie bilaterală, pentru a îndepărta uterul, ovarele,
trompele uterine și uneori ganglionii limfatici , limfadenectomie, pentru a îndepărta ganglionii
limfatici , radioterapie, pentru a ucide celulele canceroase , terapie hormonală cu progesteron,
pentru a bloc a cre șterea tumorii , chimioterapie, pentru a ucide celulele canceroase (folosită
doar în studii clinice limitate) .
Interven țiile chirurgicale pentru a îndepărta uterul (histerectomiile) sunt cele mai
comune tipuri de tratamente pentru cancerul endometrial. Se poate îndepărta uterul, cervixul
uterin, trompele uterine (histerectomie cu ovarectomie și salpingectomie bilaterală), uneori cu
îndepărtarea ganglionilor limfatici pelvini. Toate țesuturile îndepărtate vor fi examinate pentru
a determina stadiul cance rului și gradul de diferen țiere al celulelor canceroase. Ganglionii
limfatici vor fi examina ți la râ ndul lor pentru a determina dacă s -a împră știat și în afară
uterului. Dacă la examinarea țesuturilor descoperă că un cancer mai agresiv mai poate persista
în sistemul limfatic, o limfadenectomie poate fi efectuată pentru a îndepărta și a examina
ganglionii limfatici adi ționali. Interven țiile chirurgicale au cea mai mare rată de curabilitate
(vindecare) dintre toate tratamentele cancerului endometrial.
2.6.3. Cancerul de col uterin
Cancerul de col uterin presupune apari ția la nivelul cervixului (prima parte a uterului
care se deschide în vagin, denumit și col uterin) a unor celule atipice care se multiplică
necontrolat. Spre deosebire de alte tipuri de cancer c are sunt mult mai agresive, cancerul
cervical este curabil în majoritatea cazurilor, dacă este descoperit într -un stadiu incipient.

26 Există două tipuri de cancer de col uterin: cancer cu celule spumoase ( epidermoid) și
adenocarcinom cervical .
Simptomele cancerului de col uterin nu sunt întotdeauna evidente și este posibil să nu
existe nici un semn de alarmă până când nu a ajuns la un stadiu avansat. Din această cauză
este foarte importantă testarea periodică în vederea depistării animitor leziuni poten țial
canceroase și efectuarea cel pu țin o dată pe an a testului Papanicolau. În cele mai multe
cazuri, sângerarea vaginală este primul simptom vizibil al cancerului de col uterin. De obicei,
acesta apare după actul sexual. Orice sângerare care apare în oricare a lt moment, alta decât
cea din perioada menstrua ției, este, de asemenea, considerată a fi anormală.
Alte simptome ale cancerului de col uterin pot include durere în / sau în jurul vag inului
în timpul actului sexual, secre ție vaginală cu miros neplăcut , durere la momentul urinării.
În cazul în care cancerul se extinde de la nivelul colului uterin la țesuturile și organele
adiacente, acesta poate declan șa multe alte simptome, incluzând: constipa ție, prezen ța
sângelui în urină ( hematuria) , pierderea controlului asupra vezicii urinare( incontinen ță
urinară) , dureri osoase , umflarea unuia dintre picioare , umflarea unuia sau a ambilor rinichi,
care pot deforma în urma unei acumulări de urină și care poate cauza dureri severe în regiunea
laterală sau a spatelui , modificări ale obiceiurilor intestinale și ale vezicii urinare , pierderea
apetitului, scăderea în greutate, oboseală și lipsă de energie.
Cauze și factori de risc pentru cancerul de col uterin includ :
Virusul papiloma uman ( HPV)
Aproape toate cazurile de canc er de col uterin apar la femeile care au fost anterior
infectate cu virusul papiloma uman. HPV este de fapt numele unui grup de virusuri și nu a
unui singur virus. Există mai mult de 100 de tipuri diferite. HPV se răspânde ște în timpul
actului sexual și se consideră ca fiind frecvent întâlnit. Se estimează că 1 din 3 femei va
contacta o infec ție HPV în doi ani de la începerea unei vie ți sexuale regulate. Anumite tipuri
de HPV nu determină simptome depistabile, iar infec ția va trece fără a necesita tratament .
Neopla zia cervicală intraepitelială ( CIN)
De regulă, cancerul de col uterin se dezvoltă în mai mul ți ani. Înainte de dezvoltarea
cancerului, celulele colului uterin arată deseori schimbări, cunoscute ca neoplazia cervicală
intraepitelială (CIN). CIN este o afec țiune pre -canceroasă. Afec țiunile pre -canceroase nu
implică un risc imediat pentru sănătate, însă în viitor acestea se pot dezvolta în cancer complet
avansat. Cu toate acestea, majoritatea femeilor care au CIN nu dezvoltă cancer de col uterin.
Alți factori de risc includ: fumatul, sistemul imunita r slăbit, fo losirea pilulelor
contraceptive cu administrare orală timp de mai mult de 5 ani.

27 CAPITOLUL III.
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU
HISTERECTOMIE

3.1. Îngrijiri speciale

Urmă toarele teste pot ajuta personalul medical să depisteze sau să determine stadiul
bolii:
Ecografia este utilă pentru examinarea organelor din abdomen și pelvis. Aproape orice
organ abdominal sau pelvin poate beneficia de o examinare ecografică constând în o bservarea
formei, dimensiunilor, structurii, raporturilor cu organele din jur.
Colonoscopia este metoda de inspec ție a colului uterin la femeie, cu ajutorul aparatului
numit colposcop, pentru depistarea leziunilor colului uterin.
Ultrasonografia produce o imagine care poate ajuta la aflarea cauzei durerii pelvine.
Testele de sânge, ca numărătoarea completă a celulelor sanguine și tabloul sanguin,
sunt folosite pentru a afla cauza oboselii, slăbiciunii, febrei, contuziilor sau scăderii în
greutate.
Scanarea la computer tomograf (CT) produce o imagine care ajută la aflarea extensiei
cancerului în organele din abdomen sau pelvis.
Biopsia de endometru constă în recoltarea unui țesut din col cu ajutorul unui bisturiu,
chiurete sau sonde speciale. Studiul microsc opic al endometrului extras prin biopsie, serve ște
la aprecierea stării endocrine. Biopsia este indicată în tumori uterine.
Histerografia constă într -o procedură ce folose ște scanare cu raze X a uterului în urma
injectării unei solu ții de contrast, vizibil ă doar sub ac țiunea acestora. Astfel se poate analiza
forma și structura uterului și depista anomaliile structurale.
3.1.1. Pregătirea preoperatorie
3.1.1.1. Îngrijiri generale
Pregătirea psihică a bolnavei înainte de opera ție necesită o serie de elemente de
bază. Se vor înlătura to ți factorii excitan ți prin crearea condi țiilor de lini ște, iar durerea va fi
calmată.
Pacienta va fi informată și ajutată să în țeleagă că are nevoie de spitalizare de cel pu țin o
săptămână, înainte de opera ție și de o perioadă po stoperatorie, de convalescen ță. Asistenta
medicală trebuie să cunoască stările suflete ști prin care trece pacienta: teama de moarte, de
cancer, teama de durere, teama de a nu mai putea avea copii sau alte schimburi determinate de
menopauza for țată. Reac țiile și activitatea familiei, prietenilor vor influen ța percep ția și

28 adaptarea psihosocială a pacientei, astfel ace știa vor fi instrui ți de către asistenta medicală să
îi fie alături bolnavei, să o încurajeze, să o sprijine pentru a putea trece cu bine peste pasul
acesta. Trebuie respectată dorin ța pacientei cu privire la diagnostic, să fie păstrat secretul
profesional.
Probe le de laborator cuprind: hemoleucograma , hematocrit , grup sânge și Rh, uree,
glicemie , VSH, TS, TC, TQ , Examen de urină , EKG , examen al secre țiilor genitale , examen
radiologic toracic.
Regimul alimentar va urmări asigurarea unei cantități de apă și calorii în func ție de
necesită țile bolnavei. În seara dinaintea opera ției se vor oferi pacientei doar lichide, eventual
o cană de ceai, pâine prăjită și brânză de vaci. În diminea ța zilei de opera ție pacienta nu va
mai consuma nici un fel de aliment. Golirea intestinului este necesară mai ales la pacientele
care sunt pregătite pentru opera ție pe abdomen, astfel se va face clismă evacuatorie.
3.1.1.2. Îngrijirile specifice
Pregătirea locală începe înainte cu o zi de interven ție. Cu o seară înainte se îndepărtează
pilozitatea pubiană, se face baie generală, se îmbracă pacienta cu lenjerie de corp curată. În
ziua interven ției se realizează spălarea și uscarea regiunii pe care se face incizia, se
dezinfectează cu alcool sau tinctură de iod. Tot în dimine ata interven ției se măsoară tensiunea
arterială, temperatura, se instruie ște pacienta să îndepărteze oja de pe unghii, explicându -i că
astfel pot fi m ai bine urmărite func țiile circulatorii, a căror tulburare intraoperatorie se
eviden țiază prin cianoza unghiilor. Înainte de a intra în sala de opera ție, pacientele î și vor
acoperi părul cu un tifon curat sau un batic, î și vor goli vezica urinară și se mon tează sonda
vezicală care este indispensabilă. Dacă opera ția se face pe o cale joasă, se va face o spălătură
repetată a cavită ții vaginale cu solu ții antiseptice.
3.1.2. Îngrijiri postoperatorii
Conduita în sec ția de terapie intensivă
Secția de terapie int ensivă are un loc bine definit în toate serviciile chirurgicale și de
medicină internă. În această sec ție se primesc și se îngrijesc bolnavele pentru pregătire și
îngrijire postoperatorie. În această sec ție sunt supravegheate în mod activ func țiile vitale( puls,
tensiune arterială, respira ție), aparatul urinar, aparatul digestiv.
Pregătirea sec ției de terapie intensivă pentru a primi pacienta operată
În sec ția de terapie intensivă se va crea un mediu plăcut pacientei, temperatura va fi în
jur de 20C, va fi i zolată și ferită de zgomot. Patul va fi schimbat cu lenjerie curată, se verifică
instala ția de oxigen, se pun sonde nazale sterile. Poziția pacientei în pat va fi decubit dorsal,
fără pernă sub cap. Pericolul de aspira ție a secre țiilor din trahee sau a văr săturilor poate fi
înlăturat prin a șezarea cu capul pe o parte.

29 Supravegherea func țiilor vitale
 Respira ția: amplă și rară imediat după opera ție, datorită anesteziei, devine u șor
accelerată din cauza durerii postoperatorii și a anxietă ții. Va reveni la norm al după 24 de ore.
Menținerea unui ritm alert arată o complica ție pulmonară, iar respira ția accelerată arată o
obstruc ție. Un rol important în prevenirea complica țiilor îl are tusea asistată, exerci țiile
respiratorii.
 Pulsul: trebuie urmărit deoarece cre șterea frecven ței și scăderea volumului sunt
semnele prăbu șirii circula ției sau ale hemoragiei în primele ore. În următoarele zile trebuie
corelat cu valoarea temperaturii.
 Tensiunea arterială : este în directă corela ție cu pulsul.
 Faciesul bolnavei: trebuie urmărit atent, modificarea putând să ne informeze asupra
unor complica ții imediate: paloarea exagerată este semnul unei hemoragii interne sau a
prăbu șirii circula ției, cianoza este semnul asfixiei, buzele uscate pot eviden ția deshidratarea.
 Temperatura : este ușor scăzută după interven ție, poate să crească până la 38 grade
în prima zi, pentru ca apoi, să scadă în limite normale. Men ținerea temperaturii peste 37 grade
sau apari ția febrei în zilele următoare indică semn de infec ție.
 Diureza : nu suferă modifică ri importante. Se verifică urina din punga de drenaj
vezical, care poate arăta o discretă hematurie. Prima mic țiune apare după 6 ore de la
interven ție. Se poate instala reten ție de urină la început sau după îndepărtarea sondei.
Reechilibrarea hidroelectrol itică și metabolică presupune corectarea tulburărilor
hidroelectrolitice și metabolice odată cu asigurarea unui raport corespunzător desfă șurării
activită ții bazale.
 Reechilibrarea hidrică: solu țiile folosite sunt: soluții de glucoză 5 – 10 – 20%, soluție
de NaCl 0,9% – ser fiziologic , soluție Ringer – NaCl 8.6g; KCl 0,3g; CaCl 20,3g; apă 1000
ml, soluție Ringer lactat – NaCl 6g; KCl 0,3g; CaCl 0,3g; apă 1000 ml. Administrarea
lichidelor se face treptat 300 – 500 ml / h.
 Reechilibrarea electrolitică : corect area deficitului de Na se poate face cu solu ții saline
izotonice, solu ții polielectrolitice tip Ringer, solu ții NaCl 10% , iar corectarea deficitului de K
se poate face cu solu ții polielectrolitice tip Ringer, solu ții KCl 10% .
a) Reechilibrarea nutritiv – energetică : agresiunea chirurgicală are drept consecin ță
creșterea activită ții metabolice a organismului cu utilizarea rezervelor în lipide și proteine și
pierderea în greutate. După interven ția chirurgicală extraabdominală, perfuzia postoperatorie
va fi men ținută 6 – 24 de ore ca să permită un aport caloric de ordinul 0,1g glucoză / kg / oră
până la alimenta ția orală.

30 b) Aportul energetic – trebuie să asigure bolnavei un aport caloric de 2000 calorii / 24
ore. Aportul energetic se realizează în principal prin adm inistrarea de glucoză. Când aportul
energetic trebuie crescut se utilizează glucoză hipertonă 20%. În aportul caloric necesar se pot
include lipide, dar să nu depă șească 50% din ra ția calorică.
c) Aporturile complementare – reprezintă aporturile de Na și K în funcție de bilan țul
zilnic și examenele biologice. În nutri ția parenterală și prelungită este obligatorie
administrarea de Ca și Mg.
Calmarea durerii postoperatorii – Intensitatea durerii postoperatorii urmează o curbă
ascendentă cu maximum în noaptea ce urmează opera ția, pentru ca apoi să diminueze
progresiv, la 48 ore postoperator. Combaterea durerii este importantă în primele zile, deoarece
face să crească anxietatea, favorizează insomnia, împiedică bolnava să se odihnească. Pentru
calmare și pentru asi gurarea a cel pu țin 8 – 12 ore de somn, se administrează analgezice,
tranchilizante și barbiturice. Punga cu ghea ță are efect bun asupra durerii, dar uneori este greu
suportată pe regiunea operată.
Reluarea alimenta ției orale și restabilirea tranzitului in testinal
Reluarea alimenta ției se face cât mai precoce, în func ție și de tipul interven ției. Se
permite să se bea lichide la început în cantită ți mici, apoi din ce în ce mai mari. Ulterior se
indică supa de zarzavat strecurată , iaurt, lapte, piure de legum e, carne fiartă sau friptă.
Pacienta va sim ți o ușoară tensiune în zona peretelui abdominal și dureri în primele 2 –
3 zile după opera ție. Combaterea balonării se face prin mobilizare precoce, prin stimularea
peristaltismului. La nevoie, se aplică tubul de gaze care nu se va men ține mai mult de 2 ore,
iar dacă situa ția nu se rezolvă se lasă un interval de 1 – 2 ore, timp în care circula ția la nivelul
mucoasei se reface, apoi va fi introdus iar. La indica ția medicului se administrează Miostin.
Restabilirea t ranzitului intestinal este o problemă pe care asistenta medicală trebuie să o
aibă permanent în aten ție. După ce pacienta începe să emită gaze, peristaltismul s -a restabilit.
După reluarea tranzitului pentru gaze, alimenta ția poate fi mai abundentă și mai variată.
Bolnavele operate pe perineu și vagin trebuie să consume cât mai multe lichide și semilichide,
să întârzie pu țin eliminarea scaunului pentru a nu se for ța suturile.
Supravegherea evolu ției plăgii, perineului și drenajul
În mod normal dacă plaga ch irurgicală evoluează fără nici o problemă, firele se pot
scoate în a cincea sau a opta zi. Plaga va fi controlată zilnic. Pansamentul curat se schimbă la
două zile, iar cel îmbibat cu secre ții se schimbă zilnic; iar dacă secre ția este abundentă se
schimbă de mai multe ori pe zi pentru a evita iritarea pielii și a eventualelor infec ții.
Evolu ția plăgii poate fi uneori nefavorabilă, apari ția febrei în a treia sau a patra zi după
opera ție înso țită de tensiune arterială crescută, durere, usturime la nivelul plă gii reprezintă o

31 infec ție. Apari ția puroiului impune scoaterea firelor, debridarea plăgii, spălarea ei cu apă
oxigenată, cloramină și eventual drenarea ei. Plăgile drenate vor fi controlate zilnic pentru a
urmări eficacitatea și calitatea drenajului. Perin eul se cură ță cu solu ție de două ori pe zi și
după fiecare eliminare se men ține zona uscată pentru a grăbi vindecarea. Se efectuează băi
parțiale după ce firele au fost scoase, cu scop igienic și confort. În caz de histerectomie
vaginală se încurajează pac ienta să facă duș imediat ce starea îi permite. Tampoanele
perineale se controlează pentru a observa cantitatea și mirosul secre ției eliminate
Mobilizarea bolnavei trebuie să se realizeze cât mai precoce, întrucât diminuează
frecven ța complica țiilor venoas e, evită escarele de decubit și favorizează cre șterea
amplitudinii respiratorii. A doua zi, pacienta va fi ridicată din pat, cu aten ție, dacă are tub de
dren și sondă urinară.
Mobilizarea se face progresiv, până când bolnava capătă încredere în propriile forțe și
se începe în pozi ție șezândă, apoi la marginea patului și după câteva minute în picioare.
Ridicarea bruscă și trecerea prea rapidă în picioare se poate solda cu apari ția unui deficit de
irigație momentană a creierului, ce poate fi urmată de pierde rea cuno știnței.
3.1.3. Prevenirea complica țiilor postoperatorii
Complica țiile posibile în perioada postoperatorie pot fi: hemoragie vaginală , retenție
urinară , apariția fistulei , tromboza venelor profund e, traumatisme ale ureterelor, vezicii,
rectului.
Principalele complica ții postoperatorii sunt:
 Complica ții pulmonare: se previn prin exerci ții respiratorii, imediat ce este posibil,
tuse asistată, la nevoie a șezarea bolnavei într -o pozi ție adecvată.
 Complica ții tromboembolice: sunt prevenite printr -o supra veghere atentă a membrelor
inferioare, masaj u șor în sensul circula ției de întoarcere. La nevoie, conform indica țiilor
medicale, se face tratament cu anticoagulante.
 Infec ția se previne la nivelul plăgii, prin pansament antiseptic. În cazul interven țiilor
pe cale vaginală se spală perineul cu solu ție sterilă de câteva ori pe zi și după fiecare
eliminare. Zona se men ține uscată, se controlează tampoanele perineale pentru a putea urmări
evolu ția. La indica ția medicului, se face tratament cu antibiotice dacă a avut o infec ție înainte
de interven ția chirurgicală.
 Adaptarea psiho – socială: se convinge pacienta și se ajută să în țeleagă că depresia,
îngrijorarea, sentimentul de neputin ță sunt normale de a șteptat. Se ajută familia și prietenii să
înțeleagă că pacie nta are nevoie de sprijin, să o încurajeze să fie ea însă și.
Obiective educa ționale:
 Contactul sexual va fi permis după 4 – 8 săptămâni;

32  Efortul fizic este limitat, se interzice urcatul pe scări 1 – 2 săptămâni, apoi se poate
acomoda treptat până la normal ;
 Se limitează munca în gospodărie, interzicându -se ridicarea obiectelor grele timp de 4
săptămâni;
 Se administrează 2000 ml lichide zilnic;
 Se anun ță medicul dacă refacerea este lentă sau de apari ția febrei.
Consultul de specialitate:
După histerectomie este necesar consultul medical dacă:
 Apar dureri toracice, tuse sau dificultă ți respiratorii;
 Sângerări vaginale cu sânge ro șu aprins abundent, cheaguri de sânge;
 Apare febra peste 37.8C;
 Apare durerea ce nu dispare la administrarea de analgezice uzuale;
 Apar dificultă ți de defeca ție, dificultă ți urinare;
 Apare durerea, disconfortul în timpul actului sexual.
Se va instrui pacienta cu privire la perioada post – histerectomie. Respectarea
indica țiilor și odihna vor determina o recuperare mai rapidă și mai u șoară.
3.1.4. Mod de via ță după histerectomie
Majoritatea femeilor sus țin o îmbunătă țire a simptomatologiei după histerectomie.
Totu și, durerea pelvină, un contact sexual dureros pot persista sau pot să reapară după
interven ția chirurgicală.
La scurt timp du pă histerectomie, pot să apară modificări ale statusului emo țional. Un
studiu a demonstrat o îmbunătă țire a dispozi ției, a calită ții vie ții după histerectomie. Aproape
trei sferturi din femeile chestionate în acest stadiu au declarat că înaintea interven ției
chirurgicale sufereau de depresie sau anxietate, stări ce au dispărut la un an de la opera ție.
După histerectomie sarcina nu mai este posibilă. Dacă pacienta dore ște să rămână
însărcinată , histerectomia nu este cea mai bună op țiune terapeutică în afec țiuni precum
fibroamele uterine, endometrioza. În acest caz se vor lua măsuri de tratament. Înainte de a
efectua histerectomia, medicul va încerca și alte variante terapeutice. El va trebui să explice
pacientei riscurile și beneficiile imediate și pe termen lung a fiecărei op țiuni terapeutice.

33
3.2. Plan general de nursing

SPITALUL: MUNICIPAL MEDGIDIA PACIENTA: M.G.
SECȚIA: MATERNITATE DIAGNOSTIC: Uter polifibromatos metroragic, miom submucos

Plan de nursing
DATA DIAGNOSTIC DE NURSING OBIECTIVE DATA DIAGNOSTIC DE
NURSING OBIECTIVE
12.07.20 18 1. Alterarea frecvenței respiratorii legată
de procesul patologic, manifestată prin
dispnee. – pacienta să respir e eficient cu
o frecvență de 16 – 18 r / min 14.07.2018 5. Posibila alterare a
circulației sanguine legată
de imobilizarea la pat – pacienta să
cunoască semnele
tromboflebitei și
să prevină
apariția ei
13.07.2018 2. Alimentație restricționată legată de
intervenția chirurgicală, manifestată prin
regim alimentar adaptat stării generale a
pacientei. – bolnava să înțeleagă
necesitatea regimului prescris
și să-l resp ecte 14.07.2018 6. Perturbarea imaginii
corporale după intervenție,
evidenți ată prin modificări
la nivelul aparatului genital
intern. – pacienta să
accepte noua
schemă corporală
fără suferința
psihică
13.07.2018 3. Alterarea eliminărilor urinare și
intestinale legată de actul chirurgical,
manifestată prin perturbarea micțiunilor
fiziologice și absenta scaunului. – pacienta să -și reia diureza la
6 o re după intervenție,
tranzitul pentru gaze la 2 zile
și pentru materiile fecale la 3
zile după care să aibă scaun
zilnic. 14.07.2018 7. Alterarea integrității
tegum entelor legată de
actul chirurgical,
manifestată prin prezența
plăgii operatorii. – pacienta să
prezinte o
evoluție
postoperatorie
favorabilă
13.07.2018 4. Alterarea confortului fizic și psihic
legată de durere și anxietate, manifestată
prin somn neodihnitor. – pacienta să beneficieze de
somn corespunzător calitativ și
cantitativ

34
SPITALUL: MUNICIPAL MEDGIDIA PACIENTA: M.G.
SECȚIA: MATERNITATE DIAGNOSTIC: Uter polifibromatos metroragic, miom submucos

PLAN DE NURSING
DATA DIAGNOSTIC DE NURSING ACȚIUNI EVALUARE
1. Alterarea frecvenței respiratorii legată
de procesul patologic, manifestată prin
dispnee. – se sfătuiește bolnava să respire adânc și ritmic
– se măsoară respirația la interval de 4 ore și se notează
– se observă faciesul pacientei – alterarea funcției respiratorii poate
reprezenta un semn de agravar e a stării
generale sau o complicație
postoperatorie
2. Alimentație restricționată legată de
intervenția chirurgicală, manifestată prin
regim alimentar adaptat stării generale a
pacientei. – se explică pacientei cum este regimul alimentar pe care
trebuie să îl urmeze înainte și după operație
– se asigură regimul alimentar
– se urmărește dacă pacienta respectă regimul și dacă se
hidratează corespunzător – ignorarea restricțiilor alimenta re și
consumul de alimente nepermise pot
determina complicații
3. Alterarea eliminărilor urinare și
intestinale legată de actul chirurgical,
manifestată prin perturbarea
micțiunilor fiziologice și absenta
scaunului. – se verifică permeabilitatea sondei urinare
– se face bilanțul hidric
– i se explică necesitatea ingestiei de lichide în cantitate
suficientă
– pacienta este mobilizată precoce
– la nevoie se face clisma sau se administrează laxative
ușoare – reluarea eliminărilor fiziologice
reprezintă o etapă importantă a refacerii
organismului postoperator
4. Alterarea confortului fizic și psihic
legată de durere și anxietate, manifestată
prin somn neodihnitor. – se observă orarul și calitatea somnului
– se discută cu pacienta pentru diminuarea anxietății
– se administrează trat ament medicamentos la indicația
medicului – oboseala și anxietatea pot afecta
reacția pacientei față de actul
chirurgical
– un somn odihnitor și un psihic stabil
vor contribui la refacere
5. Posibila alterare a circulației sanguine
legată de imobilizarea la pat – se observă membrele inferioare, să nu apară zone roții,
temperatura locală ridicată, indurația unei vene sau dureri
în gambe – histerectomia este o intervenție
mutilantă urmată de preocupări legate
de viața sexuală și de posibilitatea de a

35
– se urmărește pulsul și temperatura și se observă
eventuala discordanță dintre cele două funcții
– mobilizare precoce avea copii
6. Perturbarea imaginii corporale după
intervenție, evidenți ată prin modificări
la nivelul aparatului genital intern. – discuții de încurajare cu pacienta și cu familia pentru a –i
fi alături și pentru a o sprijini în depășirea temerilor și
nesigura nței
– femeia trebuie să -și reia rolul în familie și în societate ca
și cum nimic nu s -ar fi întâmplat – pacienta trebuie să înțeleagă
importanța situației în care se află și
astfel să depășească suferință fizică și
psihică
7. Alterarea integrității tegum entelor
legată de actul chirurgical, manifestată
prin prezența plăgii operatorii. – se supraveghează pansamentul și se schimbă dacă se
îmbibă cu sânge sau serozitate
– se verifică aspectul plăgii și se identifică eventualele
complicații
– se scot firele de sutură
– administrarea unor antalgice – plaga crează o stare de discomfort
care poate fi depășită cu îngrijirile
corespunzătoare.

36
3.3. Dosar de îngrijire

SPITALUL: MUNICIPAL MEDGIDIA MEDIC :
SECȚIA: MATERNITATE T.G.

DOSAR DE ÎNGRIJIRE
DATE DE IDENTITATE

NUMELE: M PRENUMELE: G
VARSTA: 59 SEXUL: F DOMICILIUL – LOC: VIZIRU
STRADA: BRĂILA NR: 41 BL –
SC: – ET: – AP: – JUDEȚUL: BRĂILA

DATE DESPRE SPITALIZARE

DATA INTERNĂRII: ANUL: 2018 LUNA: 07 ZIUA: 12 ORA: 8:40
DATA EXTERNĂRII: ANUL: 2018 LUNA: 07 ZIUA: 17 ORA: 12:40
MOTIVELE I NTERNĂRII:
o Mică sângerare vaginală
o Dureri pelvi -abdominale
o Edem membre inferioare
DIAGNOSTICUL LA INTERNARE:
Uter polifibromatos metroragic, miom submucos

SITUAȚIA FAMILIALĂ ȘI SOCIALĂ

SITUAȚIA FAMILIALĂ: căsătorită NR. COPII: 3
SITUAȚIA SOCIALĂ: . Foarte bună PROFESIA: manipulant
CONDIȚII DE LOCUIT: În localitatea Viziru, pe strada Brăila, stă la casă cu curte,
împreun ă cu soțul, are condiții foarte bune de locuit , cu toate utilitățile incluse, iar în
atmosfera familială nu sunt condiții de stres.

PERSOANE CU CARE SE IA LEGĂTURA

NUME: A PRENUME: S
ADRESA: Medgidia TEL: 0723 .XXX.XXX
NUME: M PRENUME: T.
ADRESA: LOC: VIZIRU, Str. Brăilei nr. 41 TEL: 0721. XXX.XXX

ANTECEDENTE

HERE DO – COLATERALE: mama: neagă tata: neagă
FIZIOLOGICE: menarhă la 14 ani, ciclu regulat 3 zile, 3 nașteri menopauză la 46 de ani,
PATOLOGICE: –
FACTORI DE RISC LEGAȚI DE MODUL DE VIAȚĂ: –

37
ISTORICUL BOLII ȘI EXTRAS DIN
EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE

Spune că în urmă cu o săptămână a prezentat sângerare vaginală abundentă , motiv pentru
care s-a prezentat la serviciul de urgență unde s -au practicat investigații.
În urma investigațiilor clinice și paraclinice se constată fibro mato ză uterină.
Se prezintă în serviciu pentru dureri pe lviabdominale, pentru îndepărtarea chirurgicală a
fibromului.

PRESCRIPȚII MEDICALE LA INTERNARE

TRATAMENTUL:
 Metronidazol 0 ,5 x2
 Tador f II
 Flaxiparină 0,6 ml sc
 Ampicilină 4 gr
EXAMINĂRI:
 Examen ecografic
 Examen imagistic
 Examen cardiologic
REGIMUL: hidric

OBSERVAREA INIȚIALĂ :

SITUAȚIA LA INTERNA RE: Î: 1,64 G: 67 TA: 130/80 mmHg P: 74 bătăi/min
T: 38,6oC R: 20/min VĂZ: bun AUZ: bun

NEVOI FUNDAMENTALE

1) A RESPIRA: căi respiratorii superioare libere, ușoară polipnee da torită anxietății
2) A MÂNCA, A BEA: inapetență datorită dur erii; consumă suficiente lichide;
3) A ELIMINA: Pacient a prezintă tulburări de micțiun e, metroragie, polachiurie, disurie.
Tranzitul intestinal este normal . Transpirație minimă la plici.
4) A TE MIȘCA : Are capacitatea fizică de a se deplasa și de a se mișca.
5) A DORMI, A TE ODIHNI: Somn perturbat – adormind ulterior administrării de
diazepam. Este ușor anxioasă ca urmare a îngrijorării în privința operația și anestezia.
6) A TE ÎMBRĂCA, A TE DEZBRĂCA: Se îmbracă și se dezbracă fără ajutor. Poartă
cămașă de noapte de acasă, halat și papuci.
7) A-ȚI MENȚINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE:
temperatura ambientală 25oC , temperatura corpului măsurat ă axilar este de 37,2o C
dimineata și de 38oC seara , fără fri son.
8) A FI CURAT, A -ȚI PROTEJA TEGUMENTELE:
Dentiție completă, curată, păr tuns curat, igiena bucală riguros realizată după fiecare ma să.

38
Tegumente fără leziuni, curate. Face zilnic duș.
9) A EVITA PERICOLELE : Este interesată de operație și pune între bări personalului
medical. Este interesată de anestezie și de pregătirea preoperatorie. Devine anxioasă pe
măsură ce timpul trece.
10) A COMUNICA: Pacient a este o persoană ușor sociabil ă, vorbește cu plăcere despre
el, despre familia sa, despre locu l de muncă. Este cooperant ă și cere informatii cu privire la
boală și tratament;
11) A TE RECREEA: stă mai mult la pat ca urmare a durerilor, capacitatea fizică
restrângându -i modalitatea de recreere. Citește reviste, vorbe ște la telefon cu familia .
12) A FI UTIL: fiind o persoană activă pacient a trăiește un sentiment de neputință .
13) A ÎNVĂȚA: Pacienta are cunoștințe despre boala sa și totuși se interesează de
diagnostic, cere informatii despre anestezie.
14) A-ȚI PRACTICA RELIGIA: Este creștin -ortodox ă nepracticant ă; nu se lasă așa de
ușor convins în luarea unor decizii, acționează conform propriilor credințe și obiceiuri.
ALERGICĂ LA: Până în prezent nu a fost alergică la medicamente sau alte substan țe
alergenice, la testare se constată c ă pacienta este nonalergică și se continuă tratamentul.

ASPECTE PSIHOLOGICE

STAREA DE CONȘTIENȚĂ: Prezentă , orientat ă temporo – spațial .
COMPORTAMENT: Echilibrat
MOD DE INTERNARE: SINGUR: X SALVARE: FAMILIA: ALTUL:
PARTICULARITĂȚI: Neliniștită deoarece știe că trebuie s ă se opereze .

ASPECTE SOCIOLOGICE

MOD DE VIAȚĂ: SINGUR: DE FAMILIE: X ALTUL:
MEDIUL (HABITAT): RURAL: X URBAN:
OCUPAȚII (HOBBY): grădinăritul, lucrul în curte , lectura , îi place să gătească.
PARTICULARITĂȚI: –
PROBLEME SOCIALE: –

INTERPRETAREA DATELOR

NEVOI NESATISFACUTE: DIAGNOSTICE DE NURSING INIȚIALE:
1. A te mișca – Dificultate de deplasare din cauza durerii, manifestat ă prin mișcări /
deplasări limitate .
2. A dormi, a te odihni – Alterarea confortului (ritmului somn -veghe) din cauza fricii de
operație , manifestat prin somn neodihnitor .
3. A evita pericolele – Anxietate din cauza fricii de operație , mediului spitalicesc
manifestata prin neliniște . Posibila agravare a stării din cauza torsionarii chistului .
4. A fi util – Sentiment de inutilitate datorita neadaptării la noua situație creata de boal ă,
manifestat prin tristețe , nemulțumire .
5. A învață – Deficit de cunoștințe in legătură cu intervenția chirurgicala manifestat prin
interes, întrebări .

39
POSIBILITĂȚI DE EVOLUȚIE

VINDECARE: În urma intervenției chirurgicale pacienta se simte bine.
STABILIZARE, AMELIORARE: Ca urmare a tratamentului medicamentos și
chirurgical pacienta prezintă semne de îmbun ătățire a sănătății.
AGRAVARE: –
DECES: –

COMPORTAMENT AȘTEPTAT, ÎN CE INTERVAL

1. Pacienta s ă fie conștient ă din prima zi cu privire la necesitatea operației . Să accepte
intervenția chirurgical ă și să participe la pregătirile preoperatorii.
2. Pe termen lung s ă se poată reintegra în familie și societate, s ă revină la munca și
preocupările sale.
3. Să conștientizeze importan ța dispensarizării .

MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII

12.07.2018 – Internare
12.07.2018 – Bilanț biologic, EKG . Instituirea tratamentului cu antibiotice. Clism ă
evacuatoare, seara .

13.07.2018 – Intervenție ch irurgical ă: histerectomie totală cu anexectomie bilaterala.
Montarea sonde i.

14.07.2018 – Îndepărtarea sondei. Micțiuni spontane .

15.07.2018 – Tranzit intestinal reluat .

16.07.2018 – Rărirea firelor. Întreruperea tratamentului cu antibiotice .

17.07.2018 – Externare.

OBIECTIVUL GLOBAL

Pacienta să fie recuperată din punct de vedere funcțional pentru a putea să -și satisfacă
singură nevoile fundamentale și să se reintegreze în societate.

40

NUME: M. SECȚIA: MATERNITATE
PRENUME: G. DIAGNOSTIC: Uter polifibromatos metroragic, miom submucos

ALIMENTE PERMISE: ceai, iaurt, sup ă, piure
ALIMENTE INTERZISE: mazăre , fasole, varz ă
PREFERINȚE ALIMENTARE: pizza, salate

ALIMENTAȚIA

DATA: ORA: REGIMUL ALIMENTAR: OBSERVAȚII:
12.07.2018 Regim restrictiv in vederea
intervenției chirurgicale – Pacienta are pofta de
mâncare
– Servește masa la sala de
mese
13.07.2018 Regim hidric – Este hidratata oral și
parenteral după intervenția
chirurgicală

14-15. Regim hidrozaharat – Apetit prezent
07.2018 – Senzație de foame

16-17. Regim comun – S-a instituit acest regim
07.2018 în urma reluării
tranzitului intestinal

41

NUME: M. SECȚIA: MATERNITATE
PRENUME: G. DIAGNOSTIC: Uter polifibromatos metr oragic, miom submucos

TRATAMENT URMAT LA DOMICILIU:

TRATAMENT

DATA ORA PRESCRIPȚII MEDIC SEMNĂTURA
12.07.2018 8:00 Metronidazol 0 ,5 x2 T.G.
Tador f II T.G.
Flaxiparină 0,6 ml sc T.G.
Ampicilină 4 gr T.G.
13.07.2018 8:00 Glucoză 10% – 1500 ml T.G.
Insulină 5 ml/250 ml T.G.
Tador f II T.G.
Flaxiparină 0,6 ml sc T.G.
Ampicilină 4 gr T.G.
Metronidazol 0 ,5 x2 T.G.
Diazepam f 1 T.G.
14.07.2018 8:00 Ampicilină 4 gr T.G.
Metronidazol 0 ,5 x 2 T.G.
Flaxiparină 0, 4 ml sc T.G.
Diazepam f 1 T.G.
Tador f II T.G.
15.07.2018 8:00 Ampicilină 4 gr T.G.
Metronidazol 0 ,5 x 2 T.G.
Flaxiparină 0, 4 ml sc T.G.
Diazepam f 1 T.G.
Tador f II T.G.
16.07.2018 8:00 Ampicilină 4 gr T.G.
Metronidazol 0 ,5 x 2 T.G.
Flaxiparină 0, 6 ml sc T.G.
Ketonal f II T.G.
17.07.2018 14:00 Externare T.G.

42

NUME: M. SECȚIA: MATERNITATE
PRENUME: G. DIAGNOSTIC: Uter polifibromatos metroragic, miom submucos

EXAMENE BIOLOGICE

DATA ORA EXAMENE CERUTE REZULTAT
12.07.2018 9:24 APTT 35,5 sec
Timp de protrombină 11,4 sec
Activitate protrombinică 99,0%
INR În Timpul Quick 1,01 INR
Fibrinogen 328 mg/d L
Acid Uric (Ser) 5,2 mg/d L
ALT/GPT (Ser) 28u/l
AST/GOT (Ser) 22 U/ l
Creatinina (Ser) 0,6 mg/ dL
Glucoza (Ser) 94 mg/ dL
Uree (Ser) 30 mg/ dL
13.07.2018 17:21 Eritrocite 4,41 103*103/
Hemoglobina 12,28 g/dL
Hematocrit 37,8%
Volum eritrocitar mediu 85,7fL
Hemoglobina eritrocitara medie 27,8 pg
Concentratia de hemoglobina eritrocitara medie 32,5 g/dL
Latimea distributiei eritrocitelor 12,6%
Leucocite 14,88 *103/µ
Neotrofile 87,98 %
Eozinofile 0,73%
Bazofile 0,66%
Limfocite 5,67%
Monocite 4,96%
Neutrofile 13,09 *103/µ
Eozonifile 0,11*103/µ
Bazofile 0,10*103/µ
Limfocite 0,84*103/µ
Monocite 0,74*103/µ
Trombocite 242,0 *103/µ
Volum trombocitar mediu 9 fL
Trombocitocrit 0,22%
Lățimea distribuției trombocite lor 18,2 %

43
NUME: M. SECȚIA: MATERNITATE
PRENUME: G. DIAGNOSTIC: Uter polifibromatos metroragic, miom submucos

EXAMENE PARACLINICE

DATA ORA EXAMENE CERUTE MEDIC
12.07.2018 9:25 Biochi mie T.G.
12.07.2018 9:25 Timp de coagulare T.G.
12.07.2018 10:30 Examen valve T.G.
12.07.2018 11:30 ECHO abdominal T.G.
12.07.2018 12:30 EKG fără modificări patologice T.G.

44
NUME: M. SECȚIA: MATERNITATE
PRENUM E: G. DIAGNOSTIC: Uter polifibromatos metroragic, miom submucos

PARAMETRII FIZIOLOGICI

DATA ORA TEMP. PULS RESP. T.A. DIUREZA SCAUN
12.07. 900 36,50C 79p/' 17r/' 120/60 normal ă normal
13.07. 1000 36,50C 80p/' 120/60 absent
13.07. 1400 37,00C 100/70 200 ml absent
13.07. 1600 36,80C 100/70 350 ml absent
13.07. 1800 37,00C 110/70 500 ml absent
14.07. 900 36,50C 80p/' 120/70 normală absent
15.07. 900 36,80C normal ă normal
16.07. 900 36,80C normal ă normal
17.07. 900 36,50C 79p/' 17r/' 120/60 normal ă normal

OBSERVAȚII/EVOLUȚIE

DATA ORA OBSERVAȚII ȘI INTERVENȚII
12.07.2018 900 Stare generala buna
Nu pierde sânge la ora internării
Acuza dureri
Se teme de operație
Nu are informatii despre pregătirea pre- și postoperatorie și despre
îngrijirile postoperatorii
1200 Se începe pregătirea preoperatorie
1400 Începând cu ora 1200 se reduce consumul de alimente. Seara se
efectuează clisma evacuatoare
13.07.2018 900 Pacienta a firma ca s -a obișnuit cu gândul intervenției . Manifest ă
încredere in personalul de îngrijire . A dormit sub influența
diazepamului , dar afirm ă ca s-a odihnit corespunzător .
1000 Se practica histe rectomie totală cu anexectomie totală .
Se montează sond ă.
1400 Stare general ă bună.
Extremități ușor palide .
Pansament curat .
1600 Fara modificari in evoluție
Pansament curat, uscat
Diureza normala pe sonda
Doarme sub influenta calmantelor
1800 Stare generala bun ă
Pansament cu rat
Urina normal ă pe sonda permeabil ă
2100 Afebrila, stare generala bun ă
Pansament curat
Abdomen suplu. TA = 120/70 mmHg

45
14.07.2018 1000 Afebrila, stare generala buna
Echilibrata cardio -circulator
Se scoate sonda.
Doarme s ub influenta calmantelor
Se alimentează corespunzător . Regim hidrozaharat
Micțiuni spontane
15.07.2018 900 Stare general ă bună, afebril ă.
Abdomen suplu. Micțiuni fiziologice .
Se reia tranzitul pentru gaze .
Pansament curat, uscat .
Se mobilizează independent .
16.07.2018 900 Afebrila, stare generala bun ă.
Abdomen suplu .
Tranzit intestinal prezent .
Pacienta a dormit bine, s -a odihnit corespunzăt or.
Pansament curat .
17.07.2018 900 Afebril ă.
Se întrerupe tratamentul cu antibiotice .
Se externeaz ă.

46
CONCLUZII GENERALE

EVOLUȚIA NEVOILOR FUNDAMENTALE, TRATAMENTUL ȘI EFECTELE,
EVOLUȚIA VALORILOR EXAMENELOR MEDICALE, ETC.

Pacient ă în vârstă de 59 de ani se internează în urgență în data de 12.07.2018 pentru că în
urmă cu o săptămână a prezentat sângerare vaginală abundentă , motiv pentru care s-au
practicat investigații. Se prezintă în Serviciul Urgențe pentru dureri pe lviabdominale.
În urma investigațiilor clinice și paraclinice se decide și se practică în data de 13 iulie 2018
histerectomie totală cu anexectomie totală.
Se constată evoluție bună postchirurgicală sub tratamentul cu antibiotice și
antiinflamatoare. Atât intra-cât și postoperator nu au intervenit complica ții și pacienta a
revenit pe secție cu următoarele probleme de dependen ță: durere din cauza interven ției
chirurgicale, alimenta ție deficitară , dificultate de a-și modifica poziția, anxietate, insomnie.
În urma interven țiilor cu rol propriu și delegat, obiectivele propuse pentru problemele
de dependen ță au fost realizate.
Pacienta prezint ă stare general ă bună, afebril ă, tranzit intestinal prezent, micțiuni
fiziologice, mișcare și postur ă adecvat ă, somn fiziologic , odihnitor, echilibrat ă psihic și
fără complica ții postoperatorii.
Se externează în data de 17.07. 2018 cu o serie de recomandări .

47
RECOMANDĂRI LA EXTERNARE
EXPLICAREA ACESTORA
Evitarea eforturilor fizice mari , a frigului și a umezelii.
Repaus sexual 40 de zile.
Revine la control peste două săptămâni ;
Alimentație completă și diversificată.

MODUL DE EXTERNARE: SINGUR: CU FAMILIA: X ALTUL:
MIJLOC DE TRANSPORT:

OBSERVAȚII LA EXTERNARE
Stare generală afebrilă, plagă operată cicatriza tă.
Va respecta indicațiile me dicului și tratamentul prescris.

48
3.4. Fișa tehnică
Electrocardiograma

Definiție : Electrocardiograma reprezintă înregistrarea grafic ă a fenomenelor
bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.
Scopul : identifica precoce zona akinetic ă a inimii , precizează originea unor disfunc ții
acute de pompa , identific ă complicațiile nearitmice ale infarctului , apreciază global disfuncția
sistolica și diastolica a ventricolului afectat.

Etape Timpi de execuție Observații
1. Pregătirea
materialelor
necesare Se pregătesc următoarele material e necesare pentru
efectuarea tehnicii:
-substanța dezinfectantă și degresantă;
-comprese;
-aparat de ras;
-aparat EKG portabil;
-electrozi de unica folosință sau electrozi permanenți
reutilizabili;
-gel EKG;
2. Pregătirea
fizica și
psihica a
pacientului. -se explica scopul și necesitatea efectuării tehnicii,
modul de derulare a procedurii și durata acesteia;
-se asigura izolarea pacientului;
-pacientul este așezat în decubit dorsal, într -o poziție
relaxata cu membrele superioare pe lângă corp, ușor
în pro nație semiflectate de la cot iar membrele
inferioare ușor depărtate și rotate în afara; nici o parte
a corpului nu trebuie sa atingă zonele metalice ale
patului;
-in încăperea unde se efectuează tehnica este liniște,
temperatura este ambientala;
-zonele de la nivelul corpului bolnavului unde se vor
aplica electrozii vor fi curățate, degresate, eventual
rase pentru a furniza o suprafața curate și neteda;
-pacientul trebuie sa -si îndepărteze bijuteriile și
hainele de pe jumătatea superioara a corpului și de la
nivelul mâinilor și picioarelor;
– pacientul este instruit ca pe perioada efectuării
tehnicii sa nu se miște, sa nu vorbească sa respire
normal deoarece activitatea musculara poate influenta
rezultatul;
-înainte de montare electrozilor (permanenți) pe
zonele de elecție se aplica gel EKG; In urma
informațiilor
primite cu privire
la efectuarea
tehnicii pacientul
este mai liniștit și
dispus sa
colaboreze.

49
3. Efectuarea
tehnicii -asistenta medicala se spală pe mâini înainte de
începerea procedurii și îmbra că mânușile sterile;
-se aplica secvențial electrozii, cablurile de legătura
electrozi -aparat sa nu fie tensionate;
Montarea electrozilor:
-roșu pe mana dreapta;
-galben pe mana stângă;
-verde pe piciorul stâng;
-negru pe piciorul drept;
-electrodul V1 la extremitatea sternala a spațiului 4
intercostal drept;
-electrodul V2 la extremitatea sternala a spațiului 4
intercostal stâng;
-electrodul V3 la jumătatea distantei dintre V2 și V4
ce corespunde septului interventricular;
-electrodul V4 la nivelul spațiu lui intercostals 5, pe
linia medioclaviculara;
-electrozii V5 și V6 situate la același nivel cu V4,
respectiv linia axilara anterioara și medie;
– se pornește aparatul EKG și se înregistrează grafic
EKG pe hârtie;
-după efectuarea tehnicii se curata tegume ntele
pacientului cu o compresa uscata;
-supravegherea pacientului ; Pe tot parcursul
efectuării tehnicii
pacientul a fost
cooperant, calm, a
respectat intru totul
indicațiile date iar
procedura a decurs
cu succes.
Pacientul i s -a
asigurat o stare de
sigur anță acesta
căpătând încredere
fata de asistentul
medical.
4. EKG -notarea EKG: numele și prenumele pacientului,
vârsta, greutate, medicația folosită, data și ora
înregistrării, viteza de derulare, semnătura celui care a
efectuat tehnica;
-EKG este alcătu it dintr -o serie de unde (P,Q,R,S,T și
U) și intervale (P -R,QRS și ST);
-interpretarea EKG este numai de competenta
medicului;
Electrocardiograma
nu da informatii
asupra compensării
sau decompensării
cordului,
asupra cauzelor
cardiopatiilor și
prognosticu lui.
5.
Reorganizarea
locului de
muncă -se îndepărtează materialele folosite, în recipient
speciale de colectare a reziduurilor;
-se schimba lenjeria patului daca este cazul;
-se înregistrează tehnica în foaia de observații;
-spălarea mâinilor cu apa și s ăpun;

50
BBLIOGRAFIE

1. Baltă Georgeta -Aurelia, coordonator , Tehnici speciale de îngrijire a bolnavilor, Manual
pentru clasele XI, XII licee medicale, Editura Didactică și Pedagogic ă, București, 1988.
2. Irimiea Lazăr, Rușa Ion, Raica Dan, Ginecologie , Editura Ovidius University Press,
Constanța, 2001.
3. Kristel Karl Heinz, Îngrijirea bolnavul ui, traducere Catrinel Bustan, Editura All
Educațional, București, 1998.
4. Negruțiu I. și colab., Obstetrică -Ginecologie , Ed. Didactică și Pedagogică, București,
1981.
5. Ranga V. , Anatomia și fiziologia omului , Ed. Medicală, București, 1970.
6. Titircă L, Breviar de e xplorări funcționale și îngrijiri acordate bolnavului pentru școlile
sanitare , Editura Viața Medicală Românească, 2007 .
7. Titircă L, Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medical i, Editura
Viața Medicală Românească , 2013 .
8. Titircă L, Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali , Editura Viața
Medicală Românească, 2013 .