LICEUL TEHNOLOGIC , , DRAGOMIR HURMUZESCU [605549]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
LICEUL TEHNOLOGIC , , DRAGOMIR HURMUZESCU”
ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DE ASISTENT MEDICAL GENERALIST
MEDGIDIA

PROIECT DE CERTIFICARE
NIVELUL 5
PARTICULARITĂȚI DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVULUI ÎN BOALA PARKINSON

COORDONATOR
ÎNDRUMĂTOR PROIECT:
CHER A MIHAELA -VETUȚA

ABSOLVENT: [anonimizat] 2019

1
CUPRINS

CAPITOLUL I – NOȚIUNI DESPRE ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA SISTEMULUI
NERVOS CENTRAL
1.1 Generalități privind Sistemul Nervos Central………………………………………. ………………
1.2 Sistemul nervos …………………. ………………………. ………………………………… ……………………
1.3 Definiție , particularități …………………………………………………………… ………………………….
1.4 Encefalul ……………….. ……………………………………………………………… ………………………….
1.5 Definiție , particularități …………………………………………………………… ……………………… ….
1.6 Măduva spinării …………………………………………………………………….. …………………….. …..
1.7 Definiție , particularități ………………………………………………………….. ……………………… ….
1.8 Trunchiul ce rebral……………………………………………………………………………………….. …..
1.9 Neuronul ………………………………………………………………………………. ……………………… ….
1.10 Sinapsa …………………………………………………………………………………. ……………………… ..
1.11 Reflexele…………………………………………………………………………… ……………………… …….

CAPITOLUL II – BOALA PARKINSON………………………………………………………….
2.1. Definiție………………………………………………………………………………. ……………………..
2.2. Etiologie ș i patologie…………………………………………………………… ………………………
2.3. Cauze…………………………………………………………………………………… ……………………..
2.4. Debut …………………………………………………………………………………………………………..
2.5. Semne și simptome ……………………………………………………………………………………….
2.6. Sindroame Parkinsoniene ……………………………………………………………………………..
2.7. Boli și simpto ame asemănătoare ……………………………………………………………………
2.8. Diagnosticul diferenți al………………………………………………………………………………..
2.9. Evoluție și complicații ……….. …………………………………………………………………………
2.10. Tratament ………………………………………………………………………………………………….

CAPITOLUL III – ROLUL ASISTENTEI MEDIC ALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU BOALA PARKINSON
3.1. Plan general de nursing ………………………………………………………………………………….

2
3.2. Dosar de îngrijire ……………………………………………………. ……….. ………………………….
Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………..

3
CAPITOLUL I . NOȚIUNI DE AN ATOMIE ȘI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS
CENTRAL

Generalități privind Sistemul nervos
Sistemul nervos este alcătuit din țesut nervos , care are la bază funcția reflexă asigurând
legătura organismului cu mediu în care trăiește și se dezvoltă , realizând unitatea organism -mediu ,
iar pe de altă parte coordonează activitatea tuturor organelor și aparatelor corpului , asigurând
unitatea funcțională a organismului.

Sistemul nervos este diferențiat de organele receptoare care culeg stimuli din mediul
intern și extern dar mai are rol special în reglarea activității musculaturii și a glandelor secretorii ,
exocrine și endocrine.
Reglarea activității musculaturii scheletice este realizată de sistemul nervos somatic , iar
reglarea activității musculaturii viscerale și a glandelor exocrine și endocrine este realizat de un
sistem de coordonare vegetative .
Siste mul nervos vegetativ contribuie la activitatea organelor interne cum ar fi :
 bătăile inimii
 presiunea sanguină
 frecvența mișcărilor respiratorii
 secreția
Cele două componente ale sistemului nervos vegetativ simpaticul și parasimpaticul , exercită
asupra fiecărui organ acțiuni antagoniste :unul stimuleaz ă iar celălelt inhibă.

Sistemul nervos periferic este alcătuit din fibre nervoase și organe terminale care deservește
informația.
La modificări cerespunzătoare de mediu extern sau intern , se produc excitații care sunt
transmise prin fibre nervoase adică spre centru.
Excitațiile mediului extern și excitațiile pornite de la mușchi , tendoane , articulații , perioast
se transmit prin intermediul sistemului nervos vegetativ.Aceste senzații sunt recepționate de
organe specializate , numite receptori , care pot fi :
 exteroceptorii care culeg excitațiile pornite de la mediul extern

4
 proprioreceptorii car e culeg excitațiile de la mușchi , tendoane , articulații
 interoceptorii care culeg excitațiile viscerale

Sistemul nervos somatic realizează în special , inervația pielii , mușchilor scheletici ,
ligamentelor , articulațiilo r și a oaselor.
Prin intermediul organelor de simț și a receptorilor distribuiți în piele , organismul exercită
funcții de legătură cu mediul înconjurător , intervenind în reglarea sessibilității exteroceptive și a
activității somatice motorii.

Sistemul ner vos somatic este format din :
 sistem nervos central
 sistemul cerebro -spinal
 sistemul nervos periferic

Sistemul nervos central cuprinde:
 măduva spinării și encefalul care este format din trunchiul cerebral , , cerebel , diencefal si
emisfere cerebral e

Sistemul nervos periferic este format din :
 nervi senzitivi și motorii și ganglioni nervoși

5
1.2.Encefalul are un rol major în controlul diferitelor funcții ale organismului precum în ,
motilitate , sensibilitate , gândire , memori e și vorbire.
Encefalul este împărțit în mai multe regiuni , fiecare având o funcție specifică cum ar fi
lobul frontal care deține funcții cognitive și memoria fiind format din substanța cenușie și substanța
albă.
Substanța cenuș ie prezintă numeroase celule de diferite forme și dimensiuni , alcătuind la
suprafață scoarța cerebrală iar în profunzime nucleii centrali , unde se găsesc cam 14mil. de celule.
Substanța albă este formată din fibre numeroase care realizează le gătura între diferite
zone corticale , legătura întrece cele două emisfere și legătura între diferite etaje ale sistemului
nervos central , coordonând astfel funcționarea sistemului nervos , scoarța cerebrală și întraga
activitate a organismului.
Substanța albă deține în primul rând funcția de reprezentare și selecționare a ideilor ,
gândire , raționament denumită de Pavlov activitatea nervoasă superioară.

1.3.Măduva spinării este conectată cu encefalul prin intermediul trunchiului cere bral care
prezintă două funcții principale :funcția de reflex și funcția de conducere.

Măduva spinării este ultima porțiune a sistemului nervos central care este adăpostită în
canalul rahidian și se prezintă sub forma unui cilindru substanț ă nervoasă care începe de l a bulb și
se întinde până la L2 , fiind împărțită în două jumătăți simetrice fiind formată din substanța albă
și substanța cenușie.

Substanța cenușie este situată central și îmbracă aspectul literei , , H”.
Coarne le anterioare ale substan ței cenușii sunt reduse din pun ct de vedere a capacității de
mobilitate , iar cele laterale au funcții vegetative.
Substanța albă este alcătuită din :
 căi motorii descendente
 căi senzitive ascendente

6

În fiecare jumătate de mădu vă se disting trei cordoane de substanță albă separate de emergentele
rădăcinilor anterioare(motorii) și posterioare (senzitive).
 Cordonul anterior con ține fascicul piramidal direct
 Cordonul posterior conține fasciculele Goll și Burdach
 Cordonul lateral co nține o serie de elemente care conduc spre centrii superiori informații
legate de sensibilitatea termică , dureroasă , profundă și inconștientă

Leziunile măduvei provoacă grave tulburări senzitive , motorii și vegetative .La nivelul
măduvei din cele două răd ăcini motorie și senzitivă se formează nervii rahidieni.
Pe traiectul rădăcinii posterioare există o umflătură numită și ganglionul spinal , care conține
corpul celular al primului neuron senzitiv și periferic.
Sistemul nervos central care cuprind e encefalul și măduva spinării este acoperit și
protejat de cele trei foițe meningiene :
 dura mater care este o membran ă fibroasă cu osul
 arahnoida care este o foiță subțire care căptușește fața internă a durei mater
 pia mater care este un țesut bogat și va scularizat care acoperă țesul nervos
Spațiul subarahnoidian cuprins între pia mater și arahnoida conține lichidul cefalorahidian ,
aceste este secretat în ventriculi de către plexurile coroide și pătrunde în spațiile subarahnoidiene
prin orificiile lui M agendie și Luschka.

7
Neuronul motor central și neuronul care participă la controlul posturi și al mișcărilor ,
reprezentată de cele două căi motorii care merg de , la encefal la măduvă.La nivelul acesteia ,
calea motorie este unică , fiind reprezen tată de neuronul motor periferic și calea finală motorie
comună.Prin intermediul acestui nivel se transmit atât impulsurile venite pe cale neuronului motor
central cât și pe cele extrapiramidale.

Neuronul motor central formează cale a piramidală iar fa scicolul piramidal are corpurile
celulare situate în scoarța circumvoluției frontale ascendente iar axonii alcătuiesc calea piramidală
și se termină în coarnele antarioare ale măduvei unde fac sinapsa cu neuronul motor periferic cu
excepția unor fibre scur te care se termină în nucleii de origine ai nervilor cranieni cât și nivelul
trunchiului cerebral.
Nucleii motori ai trunchiului cerebral are două funcții importante în menținerea posturii și a
echilibrului și coordonarea mișcărilor voluntare.
Neuronul mot or periferic este porțiunea terminală a căii motorii unde corpurile celulare se
găsesc în cornele anterioare ale măduvei aici axonii trec prin măduva anterioară în vervii periferici ,
terminându -se în mușchi.

Legătura între nerv și mușchi se face la nivelu l unei formațiuni de tip sinaptic , numită placa
motorie .
Neuronul motor periferic primește excitații atât pe calea neuronului motor central , cât și a neuronului
extrapiramida l și a arcului reflex medular și d e aceea se mai numește și calea finală comună.

Informarea sistemului nervos asupra variațiilor mediului extern și intern se realizează prin existența la
periferie a unor receptori specializați pentru toate tipurile de sensibilitate aici se distinge :
 sensibilitatea superficială sau cu tanată pentru tact , căldură , durere termică , tactilă și
dureroasă
 sensibilitate profundă sau proprioreceptivă care provine din mușchi , tendoane , ligamente ,
oase și articulații
 sensibilitate viscerală sau interoceptivă care este sub controlul sistemului nervos vegetativ
 sensibilitatea sintetică cuprinde senzații complexe , rezultate din diferențierea și
combinarea senzațiilor elementare

8
Căile sensibilității printr -o înlănțuire de neuroni alcătuiesc calea sensibilității termo – algice a
sensibilității tac tile și a sensibilității profunde inconștiente.
Căile senzitive cuprinde trei neuroni :
 Primul neuron se găsește pe traiectul rădăcinii posterioare a nervului rahidian , în ganglionul
spinali și în ganglionii anexați nervilor cranieni.El are rol de prelung ire cu rol de dentrită care
alcătuiește fibra senzitivă a nervului periferic și o prelungire cu rol de axon care pătrunde în
măduvă.
 Al doilea neuron transmite excitaț ia senzitivă la talamus pentru sensibilitat ea superficială prin
fasciculul spino -talamic anterior , iar pentru sensibilitatea profundă fibrele care pornesc din
nucleii Goli și Burdach unde se încrucișeajă în talamus.
 Al treilea neuron este porțiunea căilor senzitive cuprinsă între talamus și circumvoluția
parietală ascendentă.

1.4. Trunchiul cerebral este format din trei etaje:
 bulbul sau măduva prelungită
 puntea lui Varolio sau protuberanța
 pedunculii cerebrali sau mezencefalul
Bulbul și puntea au o porțiune ventrală în care predomi nă substanța albă și o porțiune dorsală
în care predomină sunstanța cenușie.

Mezencefalul prezintă trei porțiuni :
 porțiunea anterioară reprezentată de picioarele pedunculilor cerebrali prin care trec fibrele
fascicolului piramidal
 porțiunea mijlocie unde se află nucleul roșu și substanța neagră
 porțiunea tectum formată din patru colliculi cvadrigemeni , doi superiori și doi inferiori
Trunchiul cerebral mai conține și unii nuclei specifici cu rol în mișcărilor steoriotipe ,
subconștiente.
Menținerea posturii se face în mod aut omat prin două categorii de reflexe somatice și reflexe
de redresare.
Nucleii motori ai trunc hiului cerebral asigură repartiț ia diferită a impulsurilor nervoase către
diferitele grupe musculare , astfel încât tonusul muscular al acestora să fie în conco rdanță cu poziția

9
capului sau cu mișcările efectuate care asigură menținerea posturii de nucleii reticulari și nucleii
vestibulari.
Pe baza acestor informații se elaborează comenzi motorii ce determină diferite grade de
contracție și relaxare a mușchi lor extensori în diferite părți ale corpului.

Țesutul nervos este constituit din două elemente esențiale:
 neuronul care este celula propriu -zisă
 nevrogli a care este țesutul de susținere

1.5.Neuronul este unitatea anatomo -funcțională a sistemului n ervos fiind alcătuit din corpul
celular și prelungirile sale , aceste fiind axonul și dentrite .
Neuronii pot avea diferite forme cum ar fi:stelată , sferică sau ovală , piramidală , piriformă și
fusiformă.

Clasificarea neuronilor pot fi :
A. În funcție de numărul prelungirilor , neuronii pot fi:
 Unipolari sau celule cu cornuri și bastonașe din retină care au un aspect globulos cu o
singură prelungire.
 Pseudounipolari care se află în ganglionul spinal și au o prelungire a formei literei , , T”.
 Bipolari care sunt de diferite forme , rotund ă, ovală sau fusiformă cu cele două prelungiri
pornind de la polii opuși ai celulei.
 Multipolari care au o formă stelată , piramidală sau piriformă care prezintă numeroase
prelungiri ale dentritelor cu axonul.
B. După funcția p e care o îndeplinesc neuronii pot fi:
 receptori
 motori
 intercalari sau de asociație

10

Structura neuronului

Neuronul este format corpul celular sau pericarionul și din una sau mai multe prelungiri.
Corpul neuronului este format din membrane plasmat ică, citoplasmă și nucleu.

Fibra nervoasă este continuarea axonului și este constituită dintr -un fascicul de neurofibril e
învelite de o fibră nervoasă .
Prin intermediul acestor fibre se realizează legătura între doi neuroni care poartă denumirea
de sinaps ă.

1.6.Sinapsa este regiunea de comunicare dintre doi neuroni sau un organ efector cum ar fi
mușchi , glandă etc.iar transmiterea se realizează printr -un mecanism chimic.
La nivelul acestei porțiuni există difernțieri morfo -funcționale ce determină excitaț ie sau
infibiția elementului post -sinaptic , atunci când neuronul presinaptic intră în activitate.
Mecanismul trasnmiterii sinaptice se desfășoară în șase etape:
 sinteza mediatorului – mediatorii sunt produș i atât la nivelul butonului terminal , cât și în
corpul celular
 stocarea mediatorului – mediatorul se stochează în principal în butonul terminal , pentru a fi
pregătit în momentul în care trebuie transmis semnalul
 eliberarea mediatorului
 traversarea spațiului si naptic
 acțiunea postsinaptică

11
 inactivarea medi atorului

Clasificarea sinapselor
Din punct de vedere al modalității de transmitere sinapsele sunt de două feluri:
 sinapse chimice
 sinapse electrice
Din punc t de vedere al neurotransmițătorului avem :
 sinapse colinergice – acetilcolină
 sinapse adrenergice – noradrenalină (norepinefrina)
 sinapse dopaminergice – dopamină
 sinapse serotoninergice – serotonină
 sinapse gabaergice – (GABA)
Din punc t de vedere structural:
 tipul I – sinapse axo -dendritice
 tipul II -sinapse axo -somatice
 tipul III -sinapse cu o fantă de 2 mm
1.7.Reflexele
Prin reflex se dă un răspuns motor secretor sau vasomotor , obținut prin intermediul sistemului
nervos.
Se cunosc ma multe tipuri de reflexe :
 Reflexe osteo tendinoase care se mai numesc și reflexe spinale formate din doi
doi neuroni unul pozitiv , acesta recepționează excitația de la nuvelul tendonului
excitat prin întindere.
 Reflexe motorii care se mai num ește și neuronul motor periferic.
 Reflexe superficiale care sunt for mate din înlănțuirea mai multor neuroni.
 Reflexe de postură care este alcătuit din doi neuroni , aceștia sunt reglate în
special de sistemul extrapiramidal , care exercită asupra lor o influență
moderatoare.
 Reflexe patologice care apar în leziunile neuronu lui motor central.
 Reflexele somatice în care face parte și măduva.
 Reflexe vegetative care cuprinde defecația , micțiunea și vaso -motricitatea.

12
CAPITOLUL II. BOALA PARKINSON

Definiție
Boala Parkinson a fost descrisă pentru p rima dată de medicul chirurg J ames Parkinson în
anul 1817 , în celebrul Essay on the Shaking Palsy.
Boala Parkinson este o boală degenerativă ce survine în urma distrugerii lente și progresive a
neuronilor întrucât zona afectată joacă un rol important în controlul mișcărilor , pacienț ii prezintă
gesturi rigide , sacadate , incontrolabile , tremor și instabilitate posturală.

Boala Parkinson este o maladie ce aparține unui grup de afecțiuni sub numele de tulburări
ale sistemului motor , boli ce apare ca rezultat al distrugerii celulel or cerebrale producătoare de
dopamină.

Caracteristi clinice
Boala Parkinson afectează cam un milion de indivizi în Statele Unite , vârful de debut este
la începutul decadei a șesea de vârstă , cu un timp de evoluție al bolii ce variază între 10 și 25 d e
ani.

Simptomele sunt manifestate prin bradikinezie cu rigiditate și/sau tremor iar diagnosticul
acestei boli este foarte difer ențiat.Tremorul apare în repaus , putând imita mișcarea de rotire a unei
pilule , implicând degetele și mâna , apare la un membru sau la un hemicorp.
Alte manifestări sunt :
 rigiditate care determină senzația de , , roată dințată ”
 bradikinezie
 hipomobilitatea musculaturii a feței (mască facială) cu scăderea frecvenței de
clipire , vorbirea șoptită (hipohonie) afectarea mișcărilor alt ernative rapide
 micrografia (scris de mână foarte mic)
 postură aplecată și scăderea balansării brațelor în timpul mersului
 mersul târșâit
 dificultăți la inițierea și oprirea din mers

13
 tendința de cădere pe spate (retropulsia)

În Boala Parkinson se mai pot întâlni și alte simptome non -motorii , cum ar fi :
 depresia și anxietatea
 tulburări senzoriale
 tulburări ale somnului
 senzația de neliniște interioară
 pierderea senzației de miros(anosmie)
 tulburări vegetative

Forța musculară , refexele osteotendinoase prof unde și examenul senzorial sunt normale.
Diagnosticul acestei boli se bazează pe anamneză și examinarea fizică cum ar fi :
 examenele neuroimagistice
 EEG -ul
 analiza LCR

Etiologie și Patologie
Majoritatea cazurilor în Boala Parkinson apar sporadic și nu au o cauză cunoscută.Cauza
morții celulelor este necunoscută , dar poate rezulta din degenerarea de radicali liberi și a strusului
oxidativ.Formele ganetice ale Bolii Parkinson sunt rare aproximativ 5% din cazuri , cele mai
comune sunt mutații la nivelul genelor pentru alfa sinucleină sau parkină.Vârsta precoce la debut
sugerează o posibilă cauză genetică a boli Parkinson , de asemenea mutații la nivelul genei GBA.

În creier există un important sistem de detoxifiere și de curățare a factorilor metabolici
neurotoxici , care curăță creierul de proteine pe care le reciclează în aminoacizi reutilizabili. Dacă
acest sistem este blocat sau nu funcționează în parametri normali , cum se întâmplă în boala
Parkinson , proteinele toxice se pot acumula care împiedică activitatea dopaminergice sunt acele
celule care produc dopamină iar neurotrasmițătorul este implicat în controlarea mișcărilor.
Leziunea anatomopatologică cea mai evidentă este modificarea morfologică a zonei
centrale și caudale. Modificările acesteia co nstau în reducerea considerabilă a neuroni lor, în

14
depigmentarea neuronilor , în prezența melaninei extracelulare , a macrofagelor care conțin
pigment melaninic și în prezența frecvantă de corpi Lewy.
Acești corpi sunt întâlniți cam 80% din bolnavii cu boa la Parkinson cu mase
intracitoplasmatice alcătuite din proteine , acizi grași liberi , sfingomielină și polizaharide.
Cauza este necunoscută în boala Parkinsonismul secundar apare și datorită pierderii sau
inhibării acțiuni dopaminei la nivelul ganglionilo r bazali datorată toxinelor exogene.
Cea mai frecventă cauză constă în consumul de fenotiazine , tioxantene sau antipsihotice
butirofenonice sau de rezerpină care blochează receptorii dopa -minergici.
Cauze mai puțin frecvente sunt reprezentate de intoxic ația cu monoxid de carbon sau
magneziu , hdrocefalia , leziuni ale creierului și boli degenerative idiopatice care pot determina
apariția parkinsonismului.

Cauze
Tremorul este cea mai frcventă manifestare care apare în 70% din cazuri , dar nu este
neces ară prezența sa pentru a realiza un diagnostic.
Deși apare mai des la nivelul brațului și mâinii , tremorul poate fi prez ent și la extremitatea
cefalică , putând fi evident la buze , limbă sau bărbie.
Rigiditatea și hipokinezia pot contribui la durerile musculare și la senzația de oboseală.
Fața capătă o imobilitate de mască , gura fiind deschisă și clipitul diminuat.
Vorbirea are un volum scăzut , cu o dizartrie carateristică , monotonă și balbică.
Hipokinezia și diminuarea controlului musculaturii d istale , pacienții au o postură
înconvoiată având dificultăți de a iniția mersul , de a se în toarce și de a se opri din mers , mersul
devine târșit , cu pași mici , brațele sunt ținute flectate spre talie și nu se balansează în timpul
mersului.Pașii pot de veni rapizi într -un mod inadegvat iar pacienții pot începe să alerge pentru a
evita o căzătură.Există o tendință de a cădea în față sau în spate în momentul în care centrul de
greutate este deplasat , rezultând din pierderea reflexelor posturale.
Depresi a și demența sut frecvente iar la unii pacieți pot prezenta hipotensiune ortostatică ,
costipație și tulburări de micțiune.Reflexele sunt normale , dar pot fi greu de obținut datorită
tremorului marcat sau datorită rigiditații existente.
Dermatita seborei că este reprezentată frecvent în cazul boli Parkinson apar crizele
oculogire alte tipuri de distonie , instabilitate vegetativă , precum și modificări de personalitate.

15
Debutul
Diagnosticul de boala Parkinson se stabilește pe baza simptomelor motorii , dar în
momentul în care acestea apar, 60-80% dintre neuronii care secretă dopamina sunt deja pierduți ,
iar boala evoluează în maxim 7 -8 ani.Din punct de vedere clinic , boala o putem recunoaște după
anumite semen , care preced apariția semnelor motorii cla sice cu câțiva ani.

Ele nu sunt specifice , dar valoarea lor crește dacă apar împreună :
 scăderea simțului olfactiv
 constipașie cronică
 depresie
 insomnie
 dureri sau amorțeli în membre
 dureri cervicale sau în umăr
 reducere volumului în voce
 lipsa de flexi bilitate

Debutul este inisiduos cu senzație de parestezii (senzație anormală , nedureroasă ,
dar neplacută , simțită pe piele , semne spontane ca furnicături , amorțire) și înțepenire a unui
segment cu dificultate în executarea și controlul unor mișcări , alteori boala începe cu tremorul
caracteristic la extremitatea distală a mâinii , mersul devine încetinit , faciesul inexpresiv cu
lentoare în vorbire.

Sindroame Parkinsoniene
Sindroamele Parkinsoniene sunt secundare care sunt lente sau care au etiolog ii încă
necunoscute.
Se cunosc mai multe sindroame Parkinsoniene cum ar fi:
 Parkinsonismul infecțios care apare post encefalic în infecții virale , fungice la intervale
mari de ani și se asociază uneori cu crize neurologice , tulburări vegetative , semne
piramidale , spasme , ticuri , dischinezii.
 Parkinsonul hipoxic apare datorat sensibilității la hipoxie a ganglionilor bazali.
 Hidrocefalia

16
 Parkinsonismul indus medicamentos : diltiazem , neuroleptice , antiemetice , reserpine
sau întreruperea tratamentului c u anticolinerg ice și Diazepam.
 Tumori
 Parkinsonismul traumatic unde apar mici hemoragii în ganglionii bazali.
 Parkinsonismul vascular apare la pacienții care au probleme vasculare cum ar fi
microinfarcte în ganglionii bazali , semne piramidale , parkinsoni sm cu tulburări de mers ,
nu răspunde la L -dopa.
 Parkinsonism toxic cu : CO2 , ETANOL , METANOL
 Sindroame parkinsonism plus apare în paralizia progresivă supranucleară generalizată
 Sindromul parkinsonian caracterizat prin bradichinezie , hipertonie , tremor ,
tulburări posturale care este caracteristică unor grupe de boli din care face parte Boala
Parkinson primară
 Parkinsonismul din alte boli degenerative : Alzheimer , Huntington , Boala de Guam .
 Parkinsonismul secundar toxic dup ă:mangan , neuroleptic , reserpină , metoclopramid
blocanți ai canalelor de calciu.
 Parkinson vascular

Boli și simptome asemănătoare
Boala Parkinson poate fi greu de diagnosticat deoarece multe afecțiuni au simptome
asemănătoare care sunt întâlnite în Boala Parkinson(tremorul , rigiditate musculară , mișcări
încetinite , tulburări de echilibru).
Alte afecțiuni ce pot cauza simptome asemănătoare în Boala Parkinson sunt :
 Tremorul esențial care poate apare a în jurul vârstei de 25 de ani .
 Sindromul Parkinson întâlnit în paralizia supranucleară pr ogresivă care este o afecțiune
degenerativă heterogenă care apare la nivelul celulelor nervoase , de la nivelul creierului , a
ganglionilor bazali sau a cerebelului în etrofia sistemică multiplă care se pot asocia cu numeroase
tulburări și disfuncție a sis temului nervos autonom , semne extrapiramidale , ataxie care apare
mai ales la vârsta adultă .
 Boala Alzheimer în care apare confuzia și pierderea de memorie similare din primele faze
ale bolii Alzheimer nu apare decât în stadiile finala ale bolii Parkinson cum ar fi :
 -leziuni ale sistemului nervos central
 -diferite afecțiuni ale tiroidei

17
 -boli ale ficatului
 -infecții la nivelul sistemului nervos central
 -tumori la nivelul creierului
 -infarctul miocardic
Alte simptome ce pot apărea în această afecțiune pot i nclude depresia și disfuncțiile
sexuale.

Diagnosticul diferențial
Diagnosticul diferențial se face pa baza sindroamelor de tip parkinson -postencefalic , toxic
manganic și dioxid de carbon , indus terapeutic îndelungat prin neuroleptice , luetic și tra umatic.În
aceste cazuri pe lângă unele particularități ale parkinsonului se ține cont de etiologia care
acționează asupra sinapsei dopaminergice care produce simptomatologia respectivă.
Diagnosticul diferențiat se face și cu boala Alzheimer , tremor esenț ial, hidrocefalie cu
presiune normală , paralizia supranucleară progresivă , demență etc.
La copilul și la adultul tânăr se va face diagno sticul diferențial cu boala Wil son în care însă
simptoamele caracteristice , investigațiile de laborator și caracterul familial sunt elemente ce
precizează diagnosticul.

Evoluție și complicații
Boala Parkinson este o boală progresivă , la care impactul lipsei de dopamină din creier
poate fi atenuat prin medicamente. Terapia modernă a demonstrat că speranța de viață a pacienților
cu boala Parkinson este aproape normală , și mulți dintre cei afectați pot duce mulți ani o viață
independentă și împlinită.
Cauza o reprezintă așa numitele n euroleptice (psihofarmaceutice) iar s imptomele sunt
foarte asemănătoare cu cele ale bolii Parkinson , însă după renunțarea la medicamentele
declanșatoare dispar.
Pacienții afectați nu răspund de cele mai multe ori la medicamentația pentru boala
Parkinson iar mersul este mai puternic afectat decât alte funcții. Simptomele asociate frecven te
sunt nevoia acută de a urina și tulburările activității cerebrale.
Atrofia multisistemică degradează celule nervoase în diferite regiuni cerebrale fiind uneori
deficil de recunoscut , din cauza asemănării cu boala Parkinson.

18
În cazul tremorului esenți al, ereditatea este mult mai frecventă apar complicațiile tardive
care pot afecta calitatea vieții și predispun la accidente casnice , înec cu alimente sau lichide ,
pneumonie datorită șederii prelungite la pat.
Compicații pot apărea astfel:
-vârsta avans ată la debut
-bradikinezie
-dezechilibru postural

Tratament
Terapia bolii Parkinson se împart în trei categorii :
 Terapie medicamentoasă
 Intervanție operativă
 Terapie fizică și prin exerciții

Terapia prin medicamentație
Scopurile terapeutice în boala Pa rkinson sunt menținerea funcției și a calității vieții , precum
și evitarea compl icațiilor induse de medicamente , pacienții ar trebui tratați imediat ce
simptomele încep să afecteze , tremorul , rigiditatea , bradichinezia și postura anormală ,
răspu nd bine l a terapia simptomatică în semnele cognitive , disfuncția vegetativă și
dezechilibru.

Levodopa
Tratamentul medicamentos de primă intenție este levodopa care este precursorul metabolic
al dopaminei care străbate bariera hemato -encefalică , ajungând la nive lul ganglionilor bazali
unde este decarboxilată pentru a forma dopamină.
Administrarea simultană a inhibitorului periferic de decarboxilază cum ar fi carbidopa
previne catabolizarea levodopei , scăzând astfel nevoia de ajustare a nivelului de levodopa ș i
diminuează efectele adverse.
Cel mai eficient efect al levodopa este acele de a ameliora bradikinezia , rigiditatea și
tremorul care sunt reduse substațial.

19
Efectele secundare include :greață , vărsături și hipotensiune ortostatică , , ce pot fi evitat e
prin scăderea treptată a dozei.
Complicațiile motorii induse de levod opa constau în fluctuații ale ră spunsului motor și
mișcări involuntare numite diskinezii.
Beneficiile acestui medicament sunt de lungă durată , odată cu continuarea tratamentului ,
durata efectului benefic după o doză individuală începe să devină progresiv mai scurtă.

Agoniștii dopaminergici
Agoniștii dopaminergici acționează direct la nivelul receptorilor dopaminergici unde au o
acțiune mai lungă și astfel se realizează o stimulare mai uniformă a receptorilor dopaminergici ,
de asemenea , posibilitatea de a produce diskinezii este mai scăzută față de levodopa.
Agoniștii dopaminergici sunt eficienți în monoterapie și ca adjuvanți la terapia cu
cardidopa/levodopa.
Efectele secundare cu această medicamentație include :greață , vărsăturile și hipotensiune
posturală.Halucinațiile și efectarea cognitivă sunt mai frecvente în comparație cu levodopa de
aceea trebuie mare atenție dacă sunt administrate la pacienții peste 70 de ani.

Inhibito rii MAO -B
Inhibitorii MAO -B încetinesc metabolismul dopaminei la nivelul central și cresc
concentrația neurotransmițătorului la nivelul sinapsei și sunt folosiți în special ca o complectare ,
cu alte medicamente pentru Parkinson.

Amantadina
Amantadina are un efect redus asupra simptomelor parkinsoniene , însă poate reduce
mișcările accentuate provocate de L -Dopa.
Acest medicament se poate administra în cazurile timpurii ale bolii Parkinson , poate fi
eficientă , în doză de 100gr. p.o. , o dată până la d e 3 ori/zi .
Folosită în monoterapie , amantadina își pierde adesea eficacitatea după câteva luni de
administrare.
Amantadina poate ameliora parkinsonismul indus de tratamentul cu antipsihotice.

20
Efectele adverse cu aceste medicament pot apărea ca edeme l a nivelul membrelor
inferioare și confuzii.
Agoniștii dopaminergici activează receptorii dopaminergici la nivelul ganglionilor bazali.
Medicamentele administrate oral sunt reprezentate de :
 Bromocriptin ă 1, 25-50mg de 2 ori /zi
 Pergolit 0 , 05mg o da tă pe zi până la 1 , 5mg de 3 ori/zi
 Ropinirole 0 , 25-8mg de 3 ori /zi
 Pramipexol 0 , 125-1, 5mg de 3 ori/zi
Reducerea dozelor de levodopa poate duce la diminuarea efectelor adverse ale agoniștilor
dopaminergici cum ar fi :sedare , greață , hipotensiune ortostatică , confuzie , delir.
Un efecte advers rar întâlnit al pergolidului este producerea unei fibroze păleurale ,
retroperitoniale sau vulvare cadiace.
Seligina folosită în monoterapie poate întârzia inițierea tratamentului cu levodopa cu
aproximativ 1 an, poate încetini evoluția bolii Parkinson prin potențarea efectului dopaminei
cerebrale restante , în fazele timpurii ale bolii sau prin diminuarea metabolismului oxidativ al
dopaminei la nivelul cerebral.
Rasagilina , un nou IMAO -B , care nu este meta bolizat în amfetamină , pare să fie eficient
și bine tolerat în fazele timpurii și târzii ale bolii.Cel mai folosit e medicament e anticolinergic e
sunt benztropina , administrată ăn doză de 0 , 5mg p.o.seara , la culcare până la 2mg de 3 ori/zi și
trihexifeni bil , în doză de 2 -5mg p.o.de 3 ori/zi.
Pentru tratarea tremorului se folosește asocierae dintre sfectele antihistaminice și
anticolinergice cum ar fi de exemplu :difenhidramină 25 -50mg p.o.de 2 -4 ori/zi .

Antidepresivele triciclice anticolinergice de exemp lu amitriptilina 10 -150mg p.o. la culcare.
Efectele adverse ale acestor medicamente sunt reprezentate de uscăciunea gurii , retenție
urinară , constipație , tulburări ale vederii , confuzie , delir și tulburarea termoreglării datorită scăderii
sudorației.
Tratamentul tulbură rilor cognitive:
 Rivastigmina 1 , 5-6 mg/cp –
 Hipotensiunea: Fluorocortizon (Astonin 0 , 1 mg/zi)

21
Tratamentul chirurgical
Dacă medicamentașia este ineficientă și boala este avansată , se indică intervenția
chirurgicală , electrostimulare a cu curenți de înaltă fr ecvență a nucleului subtalamic fiind
tratamentul de elecție. Transplantarea de neuroni dopaminergici fetali este un tratament
experimental care poate îmbogăți conținutul cerebral de dopamine.
Dupǎ o intervenie chirurgicalǎ pacientu l re âncepe tratamentul med icamentos
Electrostimularea profundǎ cerebrală este o procedurǎ care este aplicatǎ pacien ților într-un
stadiu avansat al bolii.
Terapia utilizeazǎ impulsuri electrice pentru stimularea unor anumite zone ale creierului.
Aceste i mpulsuri electrice sut generate de o serie de electrozi plasați în creier printr -o intervenție
chirurgicală.
Stimularea talamică , constă în implantarea unui stimulator la nivelul talamusului , reduce
tremorul la aproximativ 90% din pacienți dar nu și alt e simptome ale bolii Parkinson precum
rigiditatea , bradichinezia , dischinezia și fluctuațiile motorii.
Stimularea palidală , constă în implanarea unui stimulator în formațiunea numită globus
pallidus și controlează toate simptomele cardiace ale bolii Park inson (tremor , rigiditate ,
bradikinezie și dischinezie).
Stimularea subtalamică , este în prezent cea mai comună intervenție chirugicală în boala
Parkinson și constă în implantarea unui stimulator în nucleul subtalamic.Această stimulare
subtalamică contr olează toate simptomele cardiace ale bolii Parkinson precum și fluctuațiile
motorii și dischinezia.

Kinetoterapia și ortofonia
Kinetoterapia este un adjuvant terapeutic important și constă în exerciții fizice zilnice și
gimnastică , reeducarea funcțion ală, refacerea echilibrului postural , etc.
Ortofonia permite tratarea disartriei (tulburări de vorbire) , datorate unei articulații dificile.
Obiective
 Menținerea autonomiei , prin scăderea limitării performanțelor fizice și psihice
(asistență profilact ică și de recuperare prin antrenament fizic).
 Îmbunătățirea circulației
 Reeducarea respirației

22
 Menținerea tonusul muscular.
 Menținerea supleței articulare
 Corectarea tulburărilor de mers.
 Educarea și reeducarea stabilității , mișcării controlate și abilită ții
 Corectarea și conștientizarea posturii.

Mijloace și tehnici folosite:
 Exerciții de încălzire.
 Exerciții de mobilitate și de coordonare .
 Exerciții de echilibru .
 Exerciții pentru mobilitatea gleznei .
 Exerciții de mimică .
 Plimbări pe iarbă , pe pietriș ș i nisip , pentru a stimula reacțiile la echilibru .
 Hidrokinetoterapia
 Elemente din terapia ocupațională
 Terapia de grup.
 Elemente din sport fără caracter competitive .

23
CAPITOLUL III – ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALA PARKINSON

DIAGNOSTIC DE
NURSING OBIECTIVE ACȚIUNI MOTIVAREA ACȚIUNILOR
1 2 3 4
1.Nev oia de a evit a
pericolele , risc de cădere
legat de rigiditatea muscu –
lară și imobilitatea articula –
țiilor. Pacientul să -și păstreze integritatea
tegumentelor și funcțiile aparatului lo –
comotor.
Pacientul să învețe să prevină trauma –
tismele.
Pacientul să beneficieze de un mediu de
siguranță fără accidente și infecții.
Reducerea stresului și a anxietății.
Administrarea medicamentației
indicate de medic , încurajarea
pacientului Asigurăm măsuri de a evita
căderile.
Se învață bolvavul că înainte de a
se ridica din pat , să stea așezat
câteva momente la marginea
patului , pentru prevenirea căde –
rilor.
Asigură m o mai bună supra –
veghere în timpul nopț ii.

24

DIAGNOSTIC DE NURSING OBIEC TIVE ACȚIUNI MOTIVAREA ACȚIUNILOR
1 2 3 4
2.Nevoia de a bea și de a mânca ,
alime ntație ina -decvată datorită
tremorului la nivelul membrelor. Pacientul să se descurce
singur pentru alimentare.
Pacientul să -și câștige și să
își păstreze pe cât posibil ,
auto-nomia de autoîngrijire . Indentificăm
capacitatea și limitele
fizice ale persoanei
îngrijite.
Acordăm suficient timp
pentru a bea și de
mânca.
Sugerăm bolnavul să
mănânce și să bea încet
fără a se grăbi. Facem zilnic exerciții de motricitate fină cu
pacientulul descriindu -se gestica necesară
ducer i la gură a lingurii sau paharului .
Ajutăm bolnavul să mănânce s au să bea în
caz de neputință.

25

DIAGNOSTIC DE
NURSING OBIECTIVE ACȚIUNI MOTIVAREA ACȚIUNILOR
1 2 3 4
3.Nevoia de a se mișca și de
avea o bu nă postură.
Dificultate de a se deplasa
legată de necoordonarea
mișcărilor , de scăderea
mobilității articulațiilor. Pacientul să se poată deplasa
singur.
Pacientul să -și câștige și să -și
păstreze , pe cât posibil autonomia. Încurajăm pacientul pe cât
posibil în funcție de capacitatea
și limitele sale fizice să se
plimbe prin încăpere. Asigurăm și respectăm posibilitatea și
dorința bolnavului de a face mișcări.
Ajutăm bolnavul în efectuarea
gimnasticii.

26

DIAGNOSTIC DE
NURSING OBIECTIVE ACȚIUNI MOTI VAREA ACȚIUNILOR
1 2 3 4
4. Nevoia de a fi curat și
îngrijit de a -și proteja
tegumentele.
Deficit de autoîngrijjire
legat de imobilitatea
articulațiilor și hipertonia
musculară. Pacientul să păstreze
tegumentele și mucoasele cu –
rate.
Pacientul să -și redobândească
stima de sine. Se încurajează bolnavul să -și
facă toaleta singur , în limita
posibilitaților. Acordăm sufient timp pentru toaletă ,
spălare.
Ajutăm bolnavul să -și schimbe
atitudinea față de aspectul său fizic și
față de îngrijirile igienice.
Inspectă m periodic starea
tegumentelor și notarea aspectelor
deosebite.

27

DIAGNOSTIC DE
NURSING OBIECTIVE ACȚIUNI MOTIVAREA ACȚIUNILOR
1 2 3 4
5.Nevoi a de a comunica
Comunicare ineficientă la
nivelul senzorial și motor
legat de hipertonia
muscular ă. Pacientul să -și păstreze
capacitatea de vorbire.
Pacientul să folosească mijloace
de comunicare adecvate stări sale. Învățăm bolnavul să utilizeze
mijloacele de comunicare
conform posibilităților sale.
Învățăm pacientul tehnici de afirmare
de sine, tehnici de comunicare , tehnici
de relaxare.
Ajutăm bolnavul să identifice
posibilitățile sale de a asculta , de a-și
schimba idei cu alți bolnavi , de a creea
legături semnificative.
Antrenăm bolnavul în diferite
activități care să -i dea sentimen tul de
utilitate.

28

DIAGNOSTIC DE
NURSING OBIECTIVE ACȚIUNI MOTIVAREA ACȚIUNILOR
1 2 3 4
6.Nevoia de a acționa
conform propriilor
convingeri și valori , de a
practica religia.
Frustare legată de neputința
satisfacerii unor nevoi
manif estată prin senzația de
pierdere a libertății de
acțiune sentiment de
inutilitate . Pacientul să -și recapete
încrederea de sine
Pacientul să aibă o stare psihică
bună. Ajutăm bolnavul să indentifice
cauza frustrării.
Încurajăm pacientul să își
exprime sentimentele
și nevoile. Administrăm la nevoie
medicamentația necesară prescrisă de
medic.

29

DIAGNOSTIC DE
NURSING OBIECTIVE ACȚIUNI MOTIVAREA ACȚIUNILOR
1 2 3 4
7. Nevoia de a fi preocupat
în vederea realizării.
Devalorizare percepție
negativă pe care individul o
are față de valoarea
personală și competența sa
legată de neacceptarea
bolii, depresie manifestată
printr -un sentiment de
inferioritate , dificultatea
de a participa la activități
obișnuite , incapacitate de
a face ceea ce nu poate să
facă Pacientul să fie conștient de
propria sa valoare și competență.
Pacientul să -și recapete in teresul
față de sine și de alte intervenții
în nursing.
Ajutam pacientul să identifice
motivele comportamentului său
apreciind posibilitățile fizice și
intelectuale Ajuta m pacientul să realizeze o
percepere justă a realității să se
integreze în colectiv.

30

DIAGNOSTIC DE
NURSING OBIECTIVE ACȚIUNI MOTIVAREA ACȚIUNILOR
1 2 3 4
8. Nevoia de a se recrea
Incapacitatea în a îndeplini
activități recreative legată
de hipertonie musculară ,
bradikinezie , imobilitatea
articulațiilor Pacientul să prezinte stare bună
de dispoziție.
Pacientul să -și recapete
încrederea în forțele proprii. Pacientul să -și amelioreze
condițiile fizice. Planificăm activități recreativ e
împreună cu pacientul.
Asigurarea unui mediu
corespunzător.
Notăm reacțiile și manifestările
pacientului cu referire directă la
starea de anxietate .

31

DIAGNOSTIC DE
NURSING OBIECTIVE ACȚIUNI
MOTIVAREA ACȚIUNILOR
1 2 3 4
9.Nevoia de a învăța cum s ă
îți păstrezi sănătatea.
Cunoștințe ineficiente
legate de dificultățile de
concentrera și memorie a
pacientului.
Pacientul ui i se explică boala ,
tratamentul , măsurile
preventive , îngrijirile necesare
date de echipa medical. . Pacientul să -și demons treze
abilitatea de a îndeplini singur
îngrijirile specifice de a -și lua
singur medicaț ia Explorăm nivelul de cunoaștere al
bolnavului privind boala.
Pacientul a învățat să își ia singur
tratamentul , îl respectă și nu acuză
efecte secundare.
Pacientul manifestă confort fizic
și psihic.
Pacientul comunică eficient la
nivel afectiv.

32
3.2.DOSAR DE ÎNGRIJIRE

Spitalul Municipal Medgidia
Județul Constanța Medic: G.M.

Secția: Neurologie

DATE DE INDENTITATE
NUMELE: M. PRENUMELE: A .
VARSTA: 67 de ani SEXUL: M/F DOMICILIUL – LOC: MEDGIDIA
STRADA:TUDOR -VLADIMIRESCU NR: 43
JUDEȚUL: Constanța

DATE DESPRE SPECIALIZARE
DATA INTERNĂRII : ANUL: 2019 LUNA: 05 ZIUA: 29 ORA: 712

DATA EXTERNĂRII: ANUL: 2019 LUNA: 06 ZIUA: 04 ORA: 1105

MOTIVELE INTERNĂRII:
 Tremor al membrelor inferioare

33
 Hipotonie musculară
 Anxietate
DIAGNOSTICUL LA IN TERNARE:
 Disartrie
 Instabilitate posturală
 Bradikinezie

SITUAȚIE FAMILIALĂ ȘI SOCIALĂ
SITUAȚIA FAMILIALĂ : căsătorit NR. COPII: 2
SITUAȚIA SOCIALĂ: pensionar PROFESIA: Instalator
CONDIȚII DE LOCUIT: corespunzătoare: Locuiește cu soția și cu un ne pot al acestuia în Medgidia , Județul
Costanța . Locuința este proprietate personală fiind dotată cu toate utilitățile necesare: apă curentă , instalații de
gătit, electricitate , după cum afirmă.

ANTECEDENTE
HEREDO -COLATERALE -neagă orice boală din familie
– FIZIOLOGICE: -.

34
– PATOLOGICE: Atac ischemic în urm ă cu doi ani
FACTORI DE RISC LEGAȚI DE MODUL DE VIAȚĂ: Este diagnosticat cu boala Parkinson de aproape 6 ani ,
dispensarizat la cabinetul de neurologie din ambulatorul de specialitate unde lunar vine pentru a primi
tratamentul medicamentos și i se face evaluarea stări de sănătate. Face tratament continuu conform prescripției
date de medicul neurolog , dar simptomele se agravează pe zi ce trece , rigiditatea se accentează tot mai mult ,
nu se poate odihni , manifestă o dificultate la scris și vorbire.Tegu mentele sunt palide , prezintă o salivație
excesivă ca urmare a problemelor de deglutiție , este depresiv.

ISTORICUL BOLII ȘI EXTRAS DIN
EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE
Pacientul M.A . în vâ rstă de 67 de ani din Medgidia cunoscut cu multiple antecedente patologice , afirmă că în urmă cu trei zile
s-a prezentat la cabinetul medical pentru efectuarea unui consult de specialitate neurologic în vederea problemelor motorii și de
deglutiție.
În dimineața zilei de 29.05.2019 se prezintă în secția de Neurologie unde i se întocmește F.O și se internează pentru evaluare și
tratament.
La examenul clinic obiec tiv efectuat de medicul neurolog se constată : durere la nivelul articulației , dureri de mobilitate ,
tremor de repaus al membrelor , anxietate , tegumentele sunt palide , prezintă o salivație excesivă ca urmare a tulburărilor de
deglutiție.
T.A. -150/90 mmHg , Puls-80-90b./ minut , Temperatura -36, 5 grd.Celsius , respirație – 15-20r./ pe minut

35
PRESCRIPȚII MEDICAL E LA INTERNARE
TRATAMENTUL : cu anticolinergice , antidepresive
EXAMINĂRI: radiografie pulmonară , EKG, VSH , creatinina serică , GGT , glucoză ,
bilirubina directă , totală , timp de protrombină Quick , INR, aPTT , proteine totale , albumine.
REGIM UL: hidro -electrolitic

Observare ini țială: 30.06.2016 , h. 10.30 (a-II-a zi)

SITUAȚIA LA INTERNARE: Î: 1.65 cm G: 82 kg TA: 150/90 mmHg P: 80-90 b/min
T: 36.50C R: 15- 20 r/min VĂZ: bun. AUZ: bun.
NEVOI FUNDAMENTALE
1. Nevoia de a respira și de a avea o bună circulație : Asigurăm măsuri de a evita căderile . Asigurăm pacientului integritatea
tegumentelor și funcțiile aparatului locomotor.
2. Nevoia de a bea și de a mânca : Facem zilnic e xerciții de motricitate fină cu pacientulul descriindu -se gestica necesară duceri
la gură a lingurii sau paharului.
3. Nevoia de a elimina :Ajutăm pacientul pentru a face exerci ții pentru relaxarea sfinc teriană .
4. Nevoia de a se mișca și de a avea o bună postură : Ajutăm bolnavul în efectuarea gimnasticii.
5. Nevoia de a dormi și a se odihni :Ajutăm pacientul să doarmă în decubit dorsal , capul rămâne ridicat de pe pernă.
6. Nevoia de a se îmbrăca și a se dezbrăca :Diminuarea mobilității , necoordonarea m ișcărilor active voluntare.

36
7. Nevoia de a menține temperatura în limite normale :Vasoconstrucție periferică
8. Nevoia de a fi curat și îngrijit: Asigurarea o bun ă igienă corporală pacientului. Inspectă m periodic starea tegumentelor și
notarea asp ectelor deosebite.
9. Nevoia de a evita pericolele : Se învață bolvavul că înainte de a se ridica din pat , să stea așezat câteva momente la marginea
patului , pentru prevenirea căderilor.
10. Nevoia de a comunica : Antrenăm bolnavul în diferite activități care să -i dea sentimentul de utilitate.
11. Nevoia de a fi preocupat în vedere a realizări : Ajutam pacientul să realizeze o percepere justă a realităț ii să se integreze
în colectiv.
12. Nevoia de a se recrea : Planificăm activități re creative împreună cu pacientul
13. Nevoia de a învăța cum să -ți păstrezi sănătatea : Pacientul a învățat să își ia singur tratamentul , îl respect ă și nu acuză efecte
secundare.

37
Obiective pentru pacient

 Să-și amelioreze mobilitatea fizică
 Sa-și controleze partial coordonarea mișcărilor
 Să știe să p reântâ mpine accenturea posturii inadec vate
 Să-și câștige și să -și păstreze , pe cât posibil , autonomia în autoîngrijire
 Să exprime sentimente positive
 Să-și păstreze capacitatea de vorbire
 Să nu prezinte depresie șă să -și exprime interesul pentru activi tăți recreative

Recomandări la externare

 Pacientul respect tratamentul , nu acuză efecte secundare
 Mobilitate și postură ameliorate
 Manifestă confort fizic și psihic
 Pacientul este ameliorat din punct de vedere al mobil ității și al posturii
 Este echilibrat hidro -electrolitic
 Are tonus psihic echilibrat
 Pacientul nu a făcut complicații în momentul spitalizării

38
BIBLIOGRAFIE

1. Anatomia și fiziologia omului – Compediu , Editura Corint , București 2005.
2. Borundel Corneliu – Medicină Internă pentru cadre medii , Editura ALL,
București 2009.
3. De la Simptom la Diagnostic în Practica Medicală , Cazur i Clinice , Editura
ALL , București 2016
4. Dicționar m edical ilustrat , Editura Litera 2013.
5. Harrison – Manual de medicină , Editura ALL , București 2014.
6. Manual Merck , Ediția a -XVIII -a, Editura ALL , București 2006
7. Marcea Crin, Manta Mihăilescu Vladimir – Ghid de Farmacologie pentru
Asistenți Medicali și Asistenți de Farmacie , Editura ALL , București 2011
8. Marcea, Crin – Tratat de Nursing , Editura Medicală 2010
9. Titircă , Lucreția – Ghid de Nursing , Editura Viața Medicală Românească ,
Bucu rești 2001
10. Titircă , Lucreția – Îngrijiri special acordate pacienților de către asistenți
medicali , Editura Viața Medicală R omânească , București 2004.