Liceul National cu Program de Atleti sm-Campulung Muscel,Str. Negru Vod ă, Nr. 185, aurel_tufan@yahoo.com THE FAIR RIVER -monographic caracteristics…. [608218]

487RÂUL TÂRGULUI
-CARACTERISTICI MORFOGRAFICE-

Tufan AUREL
Liceul National cu Program de Atleti sm-Campulung Muscel,Str. Negru Vod ă, Nr. 185, [anonimizat]

THE FAIR RIVER -monographic caracteristics.
Abstrct. The Fair River named as such after Câmpulung – an old to wn wich dates as far back as the early feudalism, situated in the
central-southern part of Romania- develops it s course in the south-east part of The F ăgăraș Mountains. Situated in the south of the
Făgăraș Mountains, The Fair River rises under P ăpușa peak (2391 m high) at 2050 m, being formed by a series of alpine torrents.
Further on, The Fair Valley spreads towards the south up to the confluence with the Bratia Valley, at about 19 km from Pite ști, in Țițești,
on a distance of 69,7 km and a basin surface of 1087 km P2
P. The interfluve systems cannot be placed outside the great neighbouring
depression areas whose link is assured by the complex system of the valleys. T he hidrographic systems through the permanent
evolution of their basins, have developed form categories in wi ch the relation valley-interfluve is predominant. The gravitatio nal and the
torrential erosion processes affected their flanks seriously creat ing real bad lands in different sectors in the region of L ăzărești and to the
east of The Red Steep. The Fair basin-the piedmont sector-is crossed by the following rivers: The Fair River, The Arge șel River, The
Bratia River and the Bughea River, all these flowing in the direct ion north-south, the most rivers having a transversal charact er.
Keywords : The Fair River, hidrographic, torrential, erosion, interfluve

Râul Târgului, denumit astfel dup ă localitatea Câmpulung – vechi târg ce dateaz ă încă din feudalismul
timpuriu, situat în partea central – sudic ă a României – î și desfășoară cursul în partea sud – estic ă a Munților
Făgărașului.
Situat în sudul mun ților Făgărașului, Râul Târgului izvor ăște de sub vârful P ăpușa (2391m. în ălțime) la
2050 m., fiind format dintr-o serie de toren ți alpini.
În continuare, Valea Târgului se desf ășoară spre sud, pân ă la confluen ța cu Valea Bratia, la circa 19 km.
de Pitești, în localitatea Țițești, pe o lungime total ă de 69,7 km. Și cu o suprafa ță a bazinului de 1087 km. P2
P (I.
Ujvari, 1972).
Din punct de vedere structural, Râul Târgului str ăbate două regiuni majore:
a. unitatea de orogen carpatic (regiunea cut ărilor alpine), prin care trece râul de la izvoare pân ă în dreptul
localității Lerești;
b. unități de platform ă, prin care trece de la Lere ști până la confluen ța cu valea Bratiei.
Având evolu ții diferite, cele dou ă unități structurale au c ăpătat caracteristici litologice și structurale diverse, care
au imprimat reliefului tr ăsături specifice.
Deci, dup ă ce părăsește căldarea glaciar ă a Păpușii, dreneaz ă pe dreapta și căldarea glaciar ă a Iezerului,
drenat de pârâul B ătrâna.
În aval de Lere ști, după cum am mai men ționat, Râul Târgului intr ă în depresiunea Câmpulung Muscel,
pe care o traverseaz ă în sens longitudinal pân ă la Apa Sărată.
De aici valea se l ărgește, pătrunzând în depresiunea intracolinar ă Schitu Gole ști, unde î și întregește
cursul cu valea Bughea – afluent pe partea dreapta. În zona de confluen ță, valea se îngusteaz ă, fiind str ăjuită la sud de dealurile: Râpa Ro șie (869 m.),
Cărpiniței (745 m.) și Cotu (678 m.).
Sectorul piemontan (inferior) de scurgere al Râului Târgului se suprapune regiunii din cadrul Piemontului Getic, ce poart ă denumirea de „Gruiurile Arge șului” – denumire atribuit ă de Vintil ă Mihăilescu în
1966, cu altitudini medii de 400-600 m., având aspect de culmi netede, alungite pe direc ția NS și care se termin ă
cu „gruiuri”, înso țite de terase în punctele de confluen ță ale Argeșului, Râul Doamnei, Bratiei, Râul Târgului și
Argeșelului.
În acest sector râurile au un regim hidric permanent, cu ap ă mai bogat ă în prima parte a prim ăverii și în
a doua parte a toamnei (ca urmare a aliment ării pluvio-nivale), în timp ce afluen ții au un regim hidric temporar.
Deci, în ceea ce prive ște unitățile de relief prin care trece Râul Tâ rgului, se pot distinge trei mari unit ăți
bine diferen țiate:
a. Carpații Meridionali – complexul Iezer-P ăpușa unde valea are un bazin orientat SV-NE în cea mai mare
parte;
b. Subcarpații Getici cuprin și între Valea Arge ș
ului și Valea Bratia;
c. Podișul Getic – în nord-estul acestui podi ș între Gruiurile Stâlpenilor și Conțeștilor;
Din punct de vedere matematic, Râ ul Târgului se întinde de la 45 P0
P30’ latitudine nordic ă până la
45 P0
P10’30” latitudine nordic ă – în latitudine. În longitudine se întinde între 24 P0
P25’30” longitudine estic ă și
25 P0
P07’30 P”
P longitudine estic ă.

488 Sistemul interfluviilor

Indicii cantitativi și calitativi, prin valorile lor, consemneaz ă antiteza morfologic ă, respectiv fizionomia
diferită a sistemelor de interfluvii și de văi. Interfluviile formeaz ă, prin pozi ția lor, suprafe țe de departajare a
apelor, linii de cumpene de ap ă, incluzând deci în îns ăși dezvoltarea lor pân ă într-o anumit ă etapă, o evoluție
comună care imprim ă și trăsăturile de baz ă în peisaj.
Sistemele de interfluvii nu pot fi privite în afara marilor arii depresionare vecine a c ăror legătură este
asigurată de sistemul complex al v ăilor. Sistemele hidrografice prin continua evolu ție a bazinelor lor au decupat
categorii de forme în care raportul vale-interfluviu este predominant. (fig. nr. 1).

Fig. 1 Profil transversal în depresiunea intracolinar ă Schitu-Gole ști

Acest raport ne d ă o serie de date prin care ne putem explica problema sincroniz ării umerilor, a
rupturilor de pant ă, a teraselor, a piemonturilor și a suprafe țelor de nivelare. Analiza si stemelor de interfluvii din
cadrul bazinului Râului Târgului – sectorul piemontan scoate în eviden ță condițiile fizico-geografice în care a
avut loc modelarea lor. În sectorul piemontan nota caracteristic ă a interfluviilor este dat ă de existen ța unor forma țiuni
petrografice deosebit de friabile, specifice f iind interfluviile prelungi, cu podul neted u șor către sud – sud-vest.
Procesele gravita ționale și de eroziune toren țială le-au afectat serios flancurile, creâd în anumite
sectoare adev ărate „badland-uri” (p ământuri rele) în sectorul localit ății Lăzărești și la est spre Râpa Ro șie.
În cadrul Podi șului Getic predomin ă aspectul u șor bombat, interfluviile fiind foarte fragmentate. Partea
stângă a văii Argeșelului se caracterizeaz ă prin prezen ța unor dealuri cu altitudini ce variaz ă în jur de 600-700
m., ce înso țesc valea Arge șelului pân ă la confluen ța sa cu Râul Târgului (fig. nr. 2).

Fig. 2 Valea Râul Tîrgului
Versan ții aceștia altădată sunt astăzi afectați de puternice procese de alunecare care dau nota dominant ă
a văii Argeșelului în cadrul platformei Cânde ști.
Între valea Arge șelului și Râul Târgului interfluviul este pres ărat de nenum ărați martori de eroziune de
natură litologică: Obaița, dealul Runcului, dealul Dobroi, dealul Padina, dealul Huluba. Spre v ăi aceste dealuri
coboară reducându- și pantele la valori foarte reduse.
Interfluviul dintre Râul Târgului și Bratia se înscrie în acela și context. Începând cu linia ce ar uni
localitățile Aninoasa (pe Bratia) cu Schitu Gole ști altitudinile scad de la 600 m. pân ă la 400-450 m.
În zona de confluen ță a Râului Târgului, Bratia, Arge șel și Râul Doamnei întâlnim o zon ă joasă, cu
altitudini de peste 200 m .

489Sistemul v ăilor și versan ților

Bazinul Râului Târgului – sectorul piemontan + este br ăzdat de urm ătoarele râuri: Râul Târgului,
Argeșel, Bratia și Bughea, acestea curgând pe direc ția nord-sud, majoritatea râurilor având caracter transversal.
Râul Târgului este o vale consecvent ă, prezentând puternice despletiri și meandr ări. Versan ții ce
străjuiesc valea au altitudini de 400-500 m., eviden țiindu-se caracterul de vale instabil ă, la ape mari dep ășindu-
se albia minor ă.
De-alungul v ăii se întâlnesc trei nivele de terase (5-10m, 15-20m și 30-40 m). De la Schitu Gole ști și
până la confluen ța cu Bughea, pe partea dreapt ă a Râului Târgului se dezvolt ă primele dou ă terase, care au o
lățime de aproape 1 km. În zona de confluen ță cu Bughea conul de dejec ție este ocupat de trei nivele de terase.
De aici și până la Rădești, pe ambele p ărți ale Râului Târgului, apar terasele amintite (primele dou ă), iar la
confluența cu Bratia apare a treia teras ă, pe care se afl ă localitatea Opre ști.
Valea Arge șelului, care izvoraste de sub muntele Papusa, din locul numit Poiana Sântilie pe direc ția
nord-sud, are character de vale suspendat ă, datorită poziției bazinului hidrografic al Arge șelului între cele dou ă
bazine care se dezvolt ă în părțile opuse: al Râului Târgului spre vest și al Dâmbovi ței spre est. De-alungul ei se
desfășoară o serie de bazinete: bazinul Prav ăț-Nămăiești, bazinul Boteni și depresiunea Lucieni. De la sud de
Boteni și Lucieni valea s-a adâncit în pietri șurile de Cânde ști, având un character simetric. De la N ămăiești,
valea Arge șelului își dezvoltă terase. Ion Popescu Arge șel prezint ă șase terase grupate astfel: terase superioare,
medii și inferioare, în cadrul c ărora putem distinge mai multe nivele.
Râul Bratia izvor ăște de la altitudinea de aproximativ 2000 m. de sub muntele papau. Versan ții ce
însoțesc aceast ă vale au altitudini de peste 1000 m. La confluen ța cu Brătioara, Bratia a format un mare con de
dejecție pe care se afl ă situată localitatea Cânde ști. Sectorul cuprins între Berevoie ști și Stâlpeni se
caracterizeaz ă prin profil longitudinal lent, valea Bratiei coborând u șor. În ceea ce prive ște dezvoltarea teraselor
pe valea Bratiei, observ ăm că acestea înso țesc valea de la Berevoie ști și până la confluen ța cu Râul Târgului,
unde atinge dezvoltarea maxim ă.
De la confluen ța cu valea Râu șorului și până la confluen ța cu Slănic, pe valea Bratiei întâlnim dou ă
nivele de terase.
La confluen ța cu valea Sl ănicului se dezvolt ă și al treilea nivel de terase pe care sunt situate localit ățile
Valea Sili ștei, Aninoasa, Vl ădeștii de Sus.
De la Aninoasa și până la confluen ța cu Râul Târgului apar pe ambele p ărți cele trei nivele de terase,
puternic fragmentate de organisme toren țiale. Lățimea teraselor este redus ă, întreg complexul de terase
extinzându-se pe o l ățime de aproximativ 1 km.
Râul Bughea izvor ăște de sub muntele Z ănoaga. Principalul s ău afluent, Bughi ța prezintă în sectorul
superior o vale îngust ă, tânără ce formeaz ă cheile Bugh ței. De la o vale ingust ă în zona de obâr șie, Bughea se
transform ă într-un râu care- și dezvoltă terase bine individualizate. În dreptul dealului Ciocanu prezint ă un mic
defileu săpat în conglomerate burdigaliene și pietrișuri de Cânde ști.

Bibliografie

Coteț, P., (1973), Geomorfologia României, Ed. Tehnic ă;
Mihăilescu, V. (1957), Piemonturile, Co municarea Academiei R.P.R., Nr. 1;
Popescu, I., Arge șel, (1969), Procese antropice de modelare a versan ților, Comunic ări de geografie, vol. VII;
Popescu, I., Arge șel, (1965), Probleme de toponimie geografic ă în bazinul Arge șului, Natura, seria geologie-geografie, Nr.
1;
Tufescu, V., (1947), Problema platformelor de eroziune, vol. I, Cursuri 1945-1946, ICGR, Bucure ști;
*** (1992), Geografia României-Regiunile pericarpatice, vol. IV, Ed. Academiei;
*** Harta topografic ă la scara 1:50 000, foaia Câmpulung.