Licenta.danciu Alinafbiii [608656]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
SPECIALIZAREA FINANȚE ȘI BĂNCI
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI
ANALIZA RENTABILITĂȚII FINANCIARE LA
S.C. ALBALACT S.A
COORDONATOR ȘTINȚIFIIC
PROF. UNIV . DR. BURJA CAMELIA ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

Cuprins
CAPITOLUL I………………………………………………………………………………………………………………… 3
PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII …………………………………………………………………. 3
1.1 Date de identificare …………………………………………………………………………………………………….. 3
1.2 Istoric……………………………………………………………………………………………………………………….. 4
1.3 Date generale privind societatea …………………………………………………………………………………… 5
1.4 Obiectul de activitate al societății …………………………………………………………………………………. 6
CAPITOLUL II……………………………………………………………………………………………………………….. 7
PREZENTAREA TEORETICĂ A RENTABILITĂȚII …………………………………………………………. 7
2.1 Noțiunea de rentabilitate ……………………………………………………………………………………………… 7
2.2 Anzaliza de ansamblu a rentabilității …………………………………………………………………………….. 9
2.3 Relația dintre rentabilitate și risc ………………………………………………………………………………… 11
2.4 Rentabilitatea și riscul de exploatare …………………………………………………………………………… 13
2.5 Rentabilitatea și riscul financiar …………………………………………………………………………………. 15
2.6 Rentabilitatea și echilibrul financiar ……………………………………………………………………………. 17
2.7 Metode de bază de creștere a rentabilității ……………………………………………………………………. 19
CAPITOLUL III……………………………………………………………………………………………………………. 23
ANALIZA RENTABILITĂȚII LA S.C. ALBALACT S.A. ………………………………………………… 23
3.1 Analiza situației patrimoniale a firmei …………………………………………………………………………. 23
3.1.1. Structura activului …………………………………………………………………………………………………. 23
3.1.2. Structura pasivului ………………………………………………………………………………………………… 27

CAPITOLUL I
PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII
1.1 Date de identificare
Tabel 1.1
DENUMIRE PLĂTITOR ALBALACT S.A.
Adresa: DN1 KM 392+600 – Oiejdea
Județul: ALBA
Număr de înmatriculare la registrul Comerțului: J01/70/1991
Codul poștal: 517293
Telefon: 0258.815.418
Stare societate: ÎNREGISTRAT din data 30 Noiembrie 1992
Data înregistrării ultimei declarații: 20 Martie 2017
Data ultimei prelucrări: 02 Ianuarie 2018
Impozit pe profit(data luării în evidență): 01 Iunie 1999
Impozit pe veniturile microîntreprinderilor: NU
Accize (data luării în evidență): NU
Taxa pe valoarea adăugată (data luării în
evidență):01 Ianuarie 1993
Contribuțiile de asigurări sociale (data luării în
evidență):01 Ianuarie 2018
Contribuția asiguratorie pentru muncă (data
luării în evidență):01 Ianuarie 2018
Contribuția de asigurări sociale de sănătate (data
luării în evidență):01 Ianuarie 2018
Taxă jocuri de noroc: NU
Impozit pe veniturile din salarii și asimilate
salariilor (data luării în evidență):01 Ianuarie 2003
Impozit la țițeiul și la gazele naturale din
producția internă (data luării în evidență):NU
Redevențe miniere/Venituri din concesiuni și
închirieri (data luării în evidență)NU
3

Redevențe petroliere (data luării în evidență) NU
Sursă http://www.mfinante.ro
1.2 Istoric
Albaact a fost înființată în 1971, într-o vreme în care regimul comunist, dorea ca fiecare
județ din România să dezvolte propria industrie alimentară. După căderea regimului comunist,
Albalact a rămas încă un deceniu în proprietatea statului, dar ca societate pe acțiuni.
În 1996 societatea a fost listată si la Bursa de Valori București.
În 1999, lipsită de investiții și tehnologie, compania a fost privatizată de stat și a devenit
o societate pe acțiuni cu capital integral privat. Familia Ciurtin (Petru Ciurtin și fiul său, Raul
Ciurtin) din Alba Iulia a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni. Tot atunci, Raul Ciurtin, tânăr
medic aflat la început de drum, a preluat conducerea companiei ca administrator unic. Câțiva ani
mai târziu Raul Ciurtin a devenit Președintele companiei, iar o bună perioadă de timp a deținut și
funcția de Director General. Raul Ciurtin a dezvoltat compania, a lansat primele brand-uri
românești cu rezonanță, a investit constant, a inovat, a deschis cea mai modernă fabrică din
Europa de Est.
În anul 2004, cu investiții moderne și o strategie de marketing bine orientată, Albalact a
lansat primul său brand sută la sută românesc „Fulga”, care a câștigat rapid un capital de imagine
uriaș, devenind una dintre cele mai simpatizate mărci românești. „ Ce vacă sunt! Am uitat să mă
prezint!”. Sunt cuvintele care au rămas în memoria colectivă și astăzi, la peste 10 ani de când
Fulga a ieșit, în lume și a făcut cunoștință cu mai micii săi consumatori. Fulg este primul brand
românesc animat construit în jurul unui personaj, un brand neconvențional într-o piață
conservatoare și clasică a lactatelor.
În anul 2005, Albalact a trecut printr-un proces complex de schimbare a identității
vizuale. Compania și-a recreat identitatea vizuală prin alăturarea unei inimi, a unui uger de
văcuță și a unui șuvoi de lapte , ca o promisiune a companiei de a oferi „Tot ce-i mai bun din
lapte”.
Cu această ocazie, compania a oficializat și marca omonimă „De Albalact”, cea mai
veche marcă a companiei, cu un portofoliu de lactate proaspete făcute după rețete vechi. De
Albalact sigilează, chiar în numele pe care îl poartă, tradiția companiei în prelucrarea laptelui și
certifică originea naturală a materiei prime.
De Albalact înseamnă în primul rând untul de masă, un produs rămas neschimbat de peste
4

40 de ani, cu același ambalaj și aceeași rețetă care l-au făcut cunoscut și pe care consumatorii le
apreciază și astăzi. De Albalact este de multa vreme lider de vânzări în categori unt, reprezentând
aproximativ un sfert din piața de unt, atât în volum cât și în valoare. Brand românesc, gust bunt,
ingrediente naturale, calitate garantată de-a lungul timpului- sunt calități pe care consumatorii le
atribuie untului De Albalact.
În anul 2006, Albalact, a lansat brand-ul Zuzu, cel mai important brand al companiei.
Zuzu este brand-ul modern și versatil care a stârnit mereu zâmbete și cu care compania a inovat
cel mai mult.
Zuzu este brand-ul care a adus în România primul și cel mai folosit ambalaj modern
pentru laptele proaspăt – cutia de carton Tetra top. Inovația din 2006, dar nu numai, a dus la
creșterea consumului de lapte și a făcut din Zuzu liderul pieței de lapte proaspăt. Zuzu a venit
mai târziu și cu o nouă inovație în piața de lapte din România – bidonul de plastic cu mâner, cel
mai modern și mai practic ambalaj de pe piață.
În perioada 2007-2008, pentru Albalact, acești ani au fost anii investițiilor majore și ai
consolidării ca și companie românească modernă cu viziuni europene. Albalact a deschis porțile
noii fabrici de la Oiejdea, din județul Alba- una dintre cele mai mari și mai moderne investiții
greenfield din Europa Centrală și de Est.
Tot în 2008, Albalact a achiziționat pachetul majoritar de acțiuni al fabrcii Rarăul
Câmpulung Moldovenesc, pentru a intra pe segmentul brânzeturilor. Doi ani mai târziu, Rarăul
devine un brand național și începe să-și dezvolte portofoliul de lapte și de brânzeturi.
1.3 Date generale privind societatea
An de an, Albalact a beneficiat de măriri de capital și de investiții semnificative,
management-ul a fost creat și implementează o strategie de dezvoltare pe termen lung.
Compania Albalact a avut o evoluție financiară bună încă din 2003, când a înregistrat o
cifră de afaceri de 6,4 milioane de euro. După lansarea primului brand, Fulga, afacerile
companiei au început să crească.
În 2005, compania Albalact a înregistrat o cifră de afaceri de 16,5 milioane de euro, cu
aproape 50% mai mare decât cifra de afaceri înregistrată în 2004. Un an mai târziu, compania
aproape și-a dublat cifra de afaceri , ajungând la 29 de milionane euro (102,1 milionane lei). Și
lansarea brand-ului Zuzu a adus o creștere cu 51% a cifrei de afaceri a companiei. În 2007,
5

Albalact avea o cifră de afaceri de 42,3 milioane euro (154,6 milioane lei). De-atunci, afacerile
companiei, au continuat să crească cu două cifre în fiecare an.
În 2014, Albalact, a ajuns la o cifră de afaceri de 474.909.116 lei (aproximativ 107
milioane euro), situându-se , astfel, pe primul loc în topul producătorilor de lactate din România.
Tot atunci, Albalact a făcut investiți noi, de peste 8 milioane de euro, pentru
modernizarea și extinderea capacității de producție a fac=bricii de la Oiejdea, din județul Alba.
Investițiile sunt menite să susțină creșterea profitabilă a companiei în următorii ani și să-i
consolideze poziția pe diverse segmente de piață.
În 2016, Grupul Albalact (Albalact S.A., Albalact Logisti SRL și Rarăul S.A.) a devenit
parte a grupului Lactalis.
Lactalis este cea mai mare companie de lactate din lume, cu o cifră de afaceri de 17
miliarde euro în 2015. Albalact a intrat în grupul Lactalis în urma licitației care s-s încheiat, cu
succes pe 19 septembrie 2016, la Bursa de Valori București.
Grupul Lactalis este prezent, azi, în 83 de țări de pe toate continentele, deține unități de
producție în 43 de țări din lume și gestionează un portofoliu cu brand-uri internaționale renumite
dar și cu brand-uri locale importante.
1.4 Obiectul de activitate al societății
Societatea Albalact S.A. este unul dintre principalii producători de lapte și produse lactate
din România, având ca și principal obiect de activitate colectarea laptelui și producerea de
produse lactate, confom clasificării CAEN.
Dezvoltarea activității a fost susținută de extinderea capacității de producție, dar și de
îmbunătățirea rețelei de distribuție. Compania deține 17 centre de distribuție la nivel național, iar
pe segmentul lactatelor proaspete, circa 50% din vânzări sunt realizate prin intermediul lanțurilor
de magazine internaționale.
Producătorul Albalact a fost pentru prima dată liderul pieței în 2014, detronând compania
franceză Danone, care deținea de foarte mulți ani acest statut.
6

CAPITOLUL II
PREZENTAREA TEORETICĂ A RENTABILITĂȚII
2.1 Noțiunea de rentabilitate
Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a obține profit
prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de proveniența acestora. În
condițiile economiei de piață, profitul reprezintă obiectivul de bază al oricărei entitate. Creșterea
acestuia și, implicit, a rentabilității formează o necesitate obiectivă, esențială pentru însăși
existența întreprinderii. Întreprinderile care se demonstreaza a fi nerentabile sunt predispuse
falimentului.
Rolul oricărei societăți comerciale este de a multiplica averea acționarilor. Realizarea
acestui scop este posibil numai prin desfășurarea unei activități rentabile, profitul net obținut
putând servi pentru remunerarea imediată a acționarilor, prin dividende, sau pentru remunerarea
la termen prin creșterea valorii firmei ca urmare a alocării acestuia pentru autofinanțare.
Orie afacere implică o investiție care are drept consecință rezultatul așteptat de investitor.
Cu cât acest rezultat este mai mare, cu atât se pot forma noi surse disponibile pentru alte
investiții în diverse scopuri: stimularea partenerilor, asigurarea propriei dezvoltări, crearea de
rezerve. Rentabilitatea unei afaceri rezultă din comensurarea efectelor concretizate în venituri cu
eforturile depuse reflectate în cheltuielile aferente.
Rentabilitate apare, astfel ca instrument hotărâtor în mecanismul economiei de piață, în
orientarea producției în raport cu cerințele consumatorilor (productivi sau individuali).
Rentabilitatea presupune obținerea unor venituri, în urma vânzării și încasării producției
fabricate, mai mari decât cheltuielile efectuate cu realizarea acesteia.
Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienței întregii
activități economico-financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producție
utilizate și a forței de muncă, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producție și
vânzare.
Pentru exprimarea rentabilității se utilizează două categorii de indicatori:
a)indicatori absoluți: rezultatul exercițiului, rezultatul din exploatare, rezultatul net;
b)indicatori relativi: rata rentabilității economice, rata rentabilității financiare, rata
7

rentabilității resurselor consumate, rata rentabilității veniturilor, rata rentabilității
comerciale
Mărimea absolută a rentabilității este reflectată de profit, iar gradul în care capitalul sau
utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilității.
Rentabilitatea poate fi apreciată în trei moduri diferite:
•rentabilitatea activității
•rentabilitatea economică
•rentabilitatea financiară
Analiza rentabilității și a riscurilor contribuie la formarea judecății economice a
specialiștilor, la extinderea capacității acestora de a înțelege complexitatea fenomenelor
economico-financiare, sprijinindu-i în efortul de explicare, apreciere științifică, diagnosticare și
soluționare a diverselor circumstanțe care apar în întreprindere.
Rentabilitatea poate fi prezentată schematic astfel:
8Figura 2.1. Schema rentabilității (preluat Ghic G., Grigorescu CJ., „Analiza economico
financiară: repere teoretice și practice”, Ed. Universitară, 2008R
E
N
T
A
B
I
L
I
T
T
E
ARentabilitatea
absolută=Profit
Rentabilitatea
relativă=Rata
rentabilitățiiÎn funcție
În funcțieCifră de afaceriProfitPrețCostCifră de afaceri
CostAdaos comercial
Capital fix și circulant

Profitul net reprezintă partea ce rămâne la dispoziția agenților economici, din profitul
curent al exercițiului, după impozitare.
Cu cât profitul brut crește pe de-o parte și cu cât se micșorează impozitul pe profit pe de
altă parte cu atât sporesc disponibilitățile bănești ale societăților comerciale. Dacă prima
componentă depinde de maximizarea veniturilor și minimizarea cheltuielilor, cea de-a doua
componentă depinde de mărimea cheltuielilor deductibile și nedeductibile din punct de vedere
fiscal, de mărimea creditului fiscal și de profitul reinvestit la modernizarea tehnologiei.
2.2 Anzaliza de ansamblu a rentabilității
Păstrarea în afaceri a întreprinderilor este condiționată de desfășurarea de către acestea a
unei activități raționale, eficiente. În economia de piață, activitatea economică rațională este
activitatea care generează profit.
Analiza economică cercetează activitățile sau fenomenele din punct de vedere economic,
perspective ale consumului de resurse și a rezultatelor obținute. Esențialul în analiza economică
îl constituie luarea în considerare a relațiilor structural-funcționale și a celor cuză-efect.
Analiza microeconomică se structurează astfel:
•analiza de gestiunea;
•analiza financiară.
Analiza financiară, ca și componentă a analizei economice, constă într-un studiu metodic
al situației și evoluției unei întreprinderi sub aspectul structurii financiare și a rentabilității.
Privită ca sistem, analiza financiară se împarte în următoarele segmente:
•analiza structurii patrimoniale;
•analiza financiară a gestiunii resurselor;
•analiza lichidității și solvabilității financiare;
•analiza rentabilității;
•analiza fezabilității financiare.
Rentabilitatea în esența sa presupune obținerea unui beneiciu. Profitul sau beneficiul este
expresia bănească a câștigului obținut în urma unei operațiuni, acțiuni sau activități. Analiza
rentabilității poate fi abordată din mai multe aspecte:
•analiza de ansamblu a rentabilității pe baza contului de profit și pierdere;
•analiza ratelor rentabilității economice;
9

•analiza rentabilității financiare;
•analiza rentabilității investițiilor de capital.
Analiza rezultatelor este o problematică complexă și diversitatea practicilor și metodelor
de avidentă a fluxurilor antrenate de activitățile întreprinderii impun necestitatea recurgerii la
multitudine de surse informaționale: contabilitatea de gestiune, contabilitatea financiară,
situațiile financiare, politicile întreprinderii, legislație, informații referitoare la sectorul de
activitate, etc.
Principala sursă de date pentru evaluarea rezultatelor întreprinderii o constituie contul de
profit și pierdere. Variația capitalului propriu, generată de performanțele economice ale
întreprinderii, joacă un rol important în asigurarea echilibrului financiar al acesteia. Aceste
performanțe sunt determinate cu ajutorul unui tablou contabil care regrupează ansamblul
operațiilor de gestiune ale unui exercițiu financiar, exprimate în venituri și cheltuieli generatoare
de profituri sau pierderi, denumit contul de profit și pierdere.
Asemănător practicii franceze, în România, contul de profit și pierdere permite:
– evidențierea în cadrul veniturilor atât a producției vândute, cât și a celei stocate și imobilizate,
producția exercițiului exprimând volumul de activitate la nivelul întreprinderii;
– calculul soldurilor intermediare de gestiune, prin structurarea cheltuielilor în funcție de natura
lor;
– corectarea posturilor de cheltuieli cu subvențiile aferente, nefiind denaturată astfel mărimea
veniturilor.
Asemănările cu modelul anglo-saxon o reprezintă faptul că noul cont de profit și pierdere
utilizat în România:
– tratează elementele ca despăgubiri, donații, cedarea de active considerate excepționale în
sistemul francez, ca fiind aferente activității ordinare;
– prevede, în notele explicative , analiza rezultatului din exploatare pe funcții;
– stipulează obligativitatea calculării și raportării rezultatului pe acțiune pentru întreprinderile
mari.
De asemenea, în România, structura contului de profit și pierdere permite:
– determinarea rezultatului exploatării, rezultatului financiar și rezultatului extraordinar –
provenit din calamități, exproprieri etc.;
– determinarea cifrei de afaceri nete prin includerea subvențiilor de exploatare aferente cifrei de
afaceri, ceea ce constituie un prim pas de evidențiere a veniturilor reale ale întreprinderii;
10

– evidențierea distinctă a ajustării valorii imobilizării și activelor circulante, ceea ce facilitează
evaluarea cu ușurință a activului economic, calculul și interpretarea ratelor de structură a
activului, precum și aprecierea solvabilității întreprinderii de către analistul financiar extern.
2.3 Relația dintre rentabilitate și risc
Rentabilitatea și riscul sunt două concepte fundamentale de care depind deciziile
financiare luate de managementul oricărei firme. Ele sunt într-o relație de proporționalitate. Dacă
rentabilitatea sperată va fi mai mare și riscul se va majora în aceiași direcție. De regulă, acțiunile
sau fondurile mutuale au o rentabilitate mai ridicată, dar aceste instrumente sunt mai riscante
decât obligațiunile.
Rata rentabilității fără risc (risk-free rate of return) arată randamentul obținut din titluri
considerate fără risc, cum ar fi titlurile de stat pe termen scurt. Măsurarea riscului și a
rentabilității se poate face în două modalități: ex post și ex ante1.
Riscul semnifică variabilitatea rezultatului sub presiunea mediului. Întreprinderile mai
riscante trebuie să aibă o rentabilitate cerută de investitori mai mare. Riscul este asociat de multe
ori cu rentabilitatea.
Riscul este opusul rentabilității din activitatea economică. Un diagnostic pertinent pentru
orice întreprindere trebuie să aibă în vedere atât analiza rentabilității cât și diagnosticul riscului.
Rentabilitatea nu se poate aprecia decât în funcție de risc, iar analiza riscului trebuie corelată cu
diagnosticul rentabilității. Echilibrul financiar al întreprinderii trebuie să aibă în atenție relația
rentabilitate-risc. Pentru orice întreprindere, rentabilitatea este un indicator de performanță, iar
riscul reprezintă o contraperformanță posibilă.
Riscul economic sau riscul de exploatare, reprezintă incapacitatea întreprinderii de a se
adapta la timp și cu cel mai redus cost la modificările mediului economic. Riscul economic ține
de ciclul de exploatare al întreprinderii, fiind influențat de structura costurilor de exploatare în
fixe (de structură) și variabile (operaționale), adică ponderea ocupată de cele 2 categorii în total
costuri de exploatare. Riscul economic este mai mare în cazul întreprinderilor cu cheltuieli fixe
ridicate (amortizări, salarii administrative, chirii) și mai mic în cazul unei întreprinderi cu grad
de tehnicitate mai redus, unde ponderea cheltuielilor fixe este mai mică.
1 Brezeanu P., Boștinaru A., Prăjișteanu B. – Diagnostic financiar, instrumente de analiză
financiară, Editura Economică, București, 2005, pag. 80
11

Variabilitatea profitului la o variație a nivelului de activitate a firmei este numită
coeficient de elasticitate (efect de levier de exploatare).
Profitul brut din exploatare (Pb), sau rezultatul exploatării (RE), se stabilește conform
relației:
Pb=CA−CV−CHF−Amo
Unde:
Pb- profitul brut din exploatare
CA- cifra de afaceri
CV- cheltuieli variabile
CHF- cheltuieli fixe
Amo- amortizări
Raportul CHV/CA, reprezintă coeficientul cheltuielilor variabile în totalul cifrei de
afaceri (Cv) conform relației: CHV=CA×Cv
Relația profitului brut va fi:
Pb=CA(1−Cv)−CHF−Amo
Din această relație putem deduce dispersia profitului ( Ϭ, sigma):
σPb=σCa×(1−Cv)
Riscul economic este cu atât mai mare cu cât marja asupra cheltuielilor variabile (1-Cv)
este mai mare și cu cât variabilitatea cifrei de afaceri este mai mare.
Efectul de levier de exploatare sau elasticitatea (e) se calculează ca raport al variației
rezultatului din exploatare ( ∆RE), față de variația cifrei de afaceri ( ∆CA), conform relației:
e=∆RE
RE0
∆CA
CA0=CA0
CA−CHF
(1−Cv)
Intervalul de siguranță exprimă capacitatea întreprinderilor de a-și modifica producția și
de a se adapta la cerințele pieței. Cu cât intervalul de siguranță are o valoare mai mare, cu atât
flezibilitatea întreprinderii la modificările producției și a vânzărilor este mai ridicată și riscul
economic este mai mic.
Un alt indicator utilizat diagnosticul riscului de exploatare este poziția în raport cu pragul
de rentabilitate (PRPR), adică cu câte puncte procentuale se află întreprinderea peste sau sub
pragul de rentabilitate. Relația de calcul este: PRPR=CA−Pragulderentabilitate
Pragulderentabilitate×100
12

2.4 Rentabilitatea și riscul de exploatare
Riscul de exploatare este caracteristic activității productive și comerciale a unei
întreprinderi, modul său de manifestare având drept rezultat variabilitatea rezultatului
exploatării, ca efect al modificării condițiilor economice din mediul în care acționează
întreprinderea.
Riscul de exploatare reprezintă incapacitatea întreprinderii de a se adapta la timp și cu cel
mai mic cost la variația condițiilor de mediu, incapacitate care va avea drept consecință
reducerea profitului din exploatare sau chiar înregistrarea de pierderi.
Activitatea de exploatare a întreprinderii se realizează într-un mediu în care singura
variabilă constantă este schimbarea și poate aduce o serie de influențe asupra activității, și
anume:
•modificarea prețurilor de achiziție sau de desfacere;
•accentuarea concurenței;
•presiuni salariale;
•inovații tehnice și tehnologice, etc.
Actiunea factorilor de mediu poate contribui la reducerea nivelului de rentabilitate al
intreprinderii. Riscul ca aceasta sa devina nerentabila, pe un termen scurt sau lung, este cu atat
mai mare cu cat intreprinderea este mai sensibila la interactiunea cu mediul.
Riscul de exploatare este urmărit cu interes de două categorii de participanți:
•managementul întreprinderii , care este interesat de asigurarea unui nivel al riscului
care să determine maximizarea profitului și maximizarea averii acționarilor;
•investitorii externi , care sunt interesați de un plasament cât mai bun al capitalului,
plasament care va aduce satisfacție atunci când se asigură un nivel scontat de retribuire a
capitalului investit la un grad de risc pe care posesorii de capital externi sunt dispuși să
și-l asume.
Punctul critic sau pragul de rentabilitate reprezintă nivelul de activitate care absoarbe
în totalitate cheltuielile de exploatare ale unei perioade, rezultatul fiind nul.
Punctul critic denumit și punctul mort reflectă nivelul minim de activitate pe care trebuie
să-l atingă întreprinderea pentru a nu înregistra nici profit și nici pierdere.
Riscul economic este proporțional cu nivelul punctului critic. Cu cât nivelul pragului de
rentabilitate va fi mai redus, cu atât riscul economic va fi mai scâzut.
13

Determinarea pragului de rentabilitate sau punctului de echilibru se poate realiza, după
caz, în unități fizice, calorice sau în număr de zile, pentru un singur produs sau pentru întreaga
activitate a întreprinderii.
În punctul critic cifra de afaceri este întotdeauna egală cu costurile totale determinate ca
sumă a costurilor fixe și variabile, astfel:
CA=CT=CF+CV
Unde:
CA – cifra de afaceri in punctul critic;
CT – cheltuieli totale;
CF – cheltuieli fixe;
CV -cheltuieli variabile.
Evaluarea riscului de exploatare se face prin compararea cifrei de afaceri înregistrată de
întreprindere (CA) cu cifra de afaceri corespunzătoare pragului de rentabilitate ( CAcr).
Literatura de specialitate prezintă indicatorul rezultat din comparația menționată sub denumirea
de “ indicator de poziție” . Indicatorul de poziție ( Ip) poate fi exprimat:
– în mărimi absolute: Ip=CA−CAcr
– în mărimi relative: Ip=CA−CAcr
CAcr×100sau Ip=CA
CAcr×100
Cu cât cifra de afaceri înregistrată de întreprindere este mai mare comparativ cu cifra de
afaceri critică și în consecință valoarea indicatorului de poziție este mai mare, cu atât riscul de
exploatare este mai mic. Indicatorul de poziție exprimă capacitatea întreprinderii de a-și modifica
producția și de a se adapta la cerințele pieței, capacitate influențată în mare măsură de gradul de
specializare a potențialului tehnico-productiv, de structura sa organizatorică.
P. Vernimment caracterizează poziția întreprinderii în funcție de dimensiunea înregistrată
de indicatorul de poziție astfel:
– Instabilă, dacă cifra de afaceri este cu mai puțin de 10 % superioară cifrei de
afaceri corespunzătoare pragului de rentabilitate;
– Relativ stabilă, daca cifra de afaceri înregistrată este cu 10-20% superioară cifrei
de afaceri corespunzătoare pragului de rentabilitate;
– Confortabilă, dacă cifra de afaceri înregistrată este cu mai mult de 20%
superioară cifrei de afaceri corespunzătoare pragului de rentabilitate.
14

2.5 Rentabilitatea și riscul financiar
Riscul financiar al unei întreprinderi decurge din modul de îndatorare al acesteia,
concretizat în riscul de solvabilitate și cel de lichiditate. Riscul financiar este caracterizat de
influența asupra profitului a îndatorării întreprinderii.
Riscul financiar este definit de catre I. Stancu ca ,, variabilitatea indicatorilor de rezultate
sub incidența structurii financiare a firmei ². El se produce atunci când rata rentabilității
economice obținute prin utilizarea împrumuturilor este inferioară ratei dobânzii capitalului
împrumutat.
Întreprinderile se confruntă în permanență cu un risc economic deoarece nu au un control
mulțumitor asupra veniturilor viitoare. Dar, alături de acest risc, intervine încă unul suplimentar,
ori de câte ori apelează la împrumuturi, care implică cheltuieli pentru remunerarea datoriilor
(dobânzi) și influențează rentabilitatea întreprinderii – riscul financiar.
Acest risc se manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variațiile rezultatului
exploatării și se apreciază cu ajutorul coeficientului levierului financiar (CLF):
CLF=ΔRnet
Rnet
ΔRexp
Rexp
CLF exprimă modificarea procentuală a rezultatului net ca răspuns la modificarea cu un
procent a rezultatului exploatării și mărimea lui este direct proporțională cu gradul de risc
financiar.
Coeficientul levierului financiar și riscul aferent se determină pe baza contului de profit și
pierdere, în care rezultatul net presupune deducerea impozitului pe profit din rezultatul brut:
Rnet=Rbrut×(1−i)[Rexp−Chfin−(Vfin+Rextr)]×(1−i)
Cum veniturile financiare și rezultatul extraordinar nu sunt legate de activitatea curentă
CLF devine egal cu expresia:
CLF=Rexp
Rexp−Chfin
Importanța acestui coeficent decurge din faptul că rezultatul net condiționează atât
beneficiul și dividendele pe acțiune, cât și autofinanțarea întreprinderii, care cointeresează
personalul, acționarii și proprietarii întreprinderii.
Un obiectiv major al diagnosticului financiar în aprecierea stării de sănătate financiară a
15

întreprinderii îl constituie evaluarea riscurilor ce îi însoțesc activitatea, din care unele semnalează
vulnerabilitatea, iar altele prefigurează falimentul (insolvabilitatea) ce amenință supraviețuirea.
Cumularea riscului economic cu cel financiar prin intermediul coeficientului levierului
total (CLT) permite evaluarea riscului global – economic și financiar – cu atât mai ridicat, cu cât
cheltuielile legate de amortizare și dobânzi dețin o pondere ma mare în totalul cheltuielilor.
Mărimea riscului activității economico-financiare interesează nu numai întreprinderea
care apelează la credite, ci mai ales băncile creditoare, care consideră că pentru a beneficia de un
credit, întreprinderea trebuie să prezinte o bonitate financiară, care să exprime o garanție a
gestionării sănătoase a activității la toate nivelurile, de la cel operațional la cel strategic.
În acest sens, evaluarea completă a stabilității întreprinderii și a posibilității de a
înregistra pierderi care să anticipeze degradarea situației financiare, până la riscul de faliment, se
poate realiza prin intermediul indicatorilor ce exprimă calitatea activității economico-financiare:
•Solvabilitatea patrimonială exprimă gradul în care capitalurile proprii asigură acoperirea
obligațiilor pe termen lung și a creditelor prin elemente patrimoniale.
Aceasta trebuie să aibă valori peste 0,3 și o evoluție ascendentă. O valoare sub 0,3 este
un semnal de prudență deosebită ce impune o alertă crescută din partea băncii finanțatoare,
întreprinderea fiind falimentară.
•Lichiditatea exprimă capacitatea de achitare la termen a obligațiilor pe termen scurt din
resursele bănești disponibile
Lichiditatea trebuie să aibă valori supraunitare pentru a arăta existența unui supliment de
resurse care să facă față incidentelor ce pot apărea în mișcarea capitalului circulant.
•Trezoreria constituie partea care rămâne din resursele stabile după ce au fost finanțate
imobilizările și necesarul de fond de rulment și exprimă aptitudinea întreprinderii de a se
finanța din resurse stabile.
O trezorerie negativă implică recurgerea la credite bancare de trezorerie pentru plățile
curente, ceea ce arată dificultăți financiare pe termen scurt.
•Rata rentabilității financiare reflectă capacitatea întreprinderii de a obține profit net prin
utilizarea capitalurilor proprii și este favorizată de recurgerea la împrumuturi în cazul
unui efect de levier financiar pozitiv.
Prin sistemul de rate și de echilibru financiar, diagnosticul financiar permite evidențierea
puncteor tari și a punctelor slabe ale gestiunii financiare, respectiv a performanțelor și a riscului
economic și financiar, dar nu oferă posibilitatea evaluării riscului de faliment care amenință
16

continuitatea întreprinderii aflate în dificultate.
Cauzele care pot duce la faliment sunt numeroase și vizează:
– reducerea activității;
– reducerea marjelor și ratelor de rentabilitate;
– apariția și amplificarea problemelor de trezorerie, de management;
– falimentul unor clienți, reducerea piețelor de desfacere, blocajul în lanț, etc.
Studiul cauzelor falimentului a condus la concluzia că acesta nu este un fenomen brutal,
ci un rezultat al unei degradări progresive a situației financiare a întreprinderii, riscul de
insolvabilitate fiind privizibil cu câțiva ani înaintea încetării plăților.
Pentru a preveni riscul financiar întreprinderile trebuie să-si calculeze și să-și asigure un
prag de rentabilitate, configurat ca un interval de încredere și nu ca un reper valoric
predeterminat. Amplitudinea acestui interval este determinată de nivelul incertitudinii în care
evoluează întreprinderea în cauză. Când ea tinde spre zero, cu siguranță va fi vorba de o
rentabilitate unctuală și nu un interval în care profitabilitatea se realizează cu probabilitatea
mulțumitoare. Iar, când incertitudinea este ridicată, intervalul de încredere are o dimensiune atât
de mare, încât devinde neutilizabil în procesul decizional.
2.6 Rentabilitatea și echilibrul financiar
Echilibrul financiar trebuie înțeles ca un ansamblu de corelații care se formează în
procesul de rotație a capitalului. În starea generală de echilibru financiar se circumscriu
atât egalități cât și inegalități, cu semnificațiile lor economice.
Echilibrul financiar se definește ca fiind acea stare căreia ii este caracteristică, pentru
subiectul de referință, corelarea stocurilor de mijloace (utilizări) cu cele de resurse și/sau a
fluxurilor bănești de intrare cu cele de ieșire, atât în timp, cât și din punct de vedere al
cuantumului (dimensiunii, volumului) acestora.
Principalele rate folosite sunt:
a) rata autonomiei financiare, reflectă ponderea capitalului propriu în cadrul
surselor ce sunt la dispoziția întreprinderii pentru o perioadă mai mare de un 1 an:
Capitalpropriu
Capitalpermanent×100
b) rata de finanțare a stocurilor pe seama fondului de rulment
17

Fondderulment
Stocuri×100
c) rata de finanțare a activelor circulante pe seama fondului de rulment:
Fondderulment
Activecirculate×100
d) rata de finanțare a necesarului de fond de rulment:
Fondderulment
Necesaruldefondderulment×100
Rata menționată poate fi mai mare, egală sau mai mică decât 100, după cum trezoreria
netă este pozitivă, egalză cu zero sau negativă.
e) rata de autofinanțare a activelor:
Capitalpropriu
Activeimobilizate+Activecirculante×100
f) rata datoriilor:
Datoriitotale
Activeimobilizate+Activecirculante×100
Această rată este complementară cu rata de autofinanțare a activelor. Cu cât valoarea ei
este mai scăzută cu atât gradul de îndatorare este mai mic.
g) rata de finanțare a imobilizărilor pe seama capitalului propriu:
Capitalpropriu
Activeimobilizate×100
Dacă rata este mai mare decât 100, atunci întreprinderea înregistrează un fond de rulment
propriu pozitiv, iar parte a activelor circulante este finanțată pe seama acestuia.
h) rata de finanțare a activelor imobilizate pe seama capitalului permanent, arată
în ce proporție investițiile întreprinderii sunt finanțate pe seama capitalului permanent:
Capitalpermanent
Actveimobilizate×100
Dacă rata este mai mare decât 100 se înregistrează un fond de rulment pozitiv.
Aprecierea situației financiare a întreprinderii pe baza acestor rate se realizează ținându-
sese cont de dinamica lor la nivelul întreprinderii, precum și prin compararea cu ratele medii ale
ramurii de activitate a întreprinderii.
18

2.7 Metode de bază de creștere a rentabilității
A. Creșterea volumului producției vândute, ridicarea calității și îmbunătățirea structurii
producției vândute în funcție de cerințele pieței
Creșterea volumului desfacerilor reprezintă o cale importantă de creștere a rentabilității.
Prin creșterea volumului vânzărilor considerate fixe se vor repartiza asupra unei catintăți mai
mari de produse. Astfel se reduce costul pe unitatea de produs și, deci crește rentabilitatea
activității desfășurate.
Pentru creșterea volumului producției vândute, S.C. Albalact S.A poate acționa în
următoarele direcții:
– menținerea unor prețuri accesibile a produselor pe care le desface, în comparație cu
prețurile practicate de firmele concurente;
– încheierea de contracte comerciale pe termen lung cu beneficiarii;
– pătrunderea mai puternică pe piața internă
Un factor important care a dus la creșterea volumului producției vândute a fost creșterea
calității producției în funcție de cerințele pieței. Îmbunătățirea calității produselor duce la
creșterea gradului de utilitate și a rentabilității produselor pe piața internă, ceea ce are efecte
pozitive asupra producătorilor și beneficiarilor.
Realizarea unei producții de calitate inferioară are consecințe negative atât asupra
întreprinderilor producătoare, cât și a beneficiarilor.
Ridicarea calității produselor are loc atunci când prețul în perioada curentă este mai mare
decât în perioada de bază, ceea ce arată o creștere a volumului sau au prețuri de vânzare mai
mari, cu consecințe pozitive asupra ratelor economico-financiare ale firmei.
B. Metode privind reducerea cheltuielilor materialele
Se știe că în economia de piață nivelul desfacerilor depinde de nivelul prețurilor și că
nivelul prețurilor se formează pe piață în mod liber în funcție de nivelul cererii și ofertei pentru
produsul respectiv. O creștere a ratei rentabilității se poate realiza mai ales prin reducerea
costurilor pe unitatea de produs.
Reducerea costurilor pe unitatea de produs trebuie să fie un obiectiv esențial al conducerii
19

oricărei firme, deoarece numai așa firma poate fi competitivă. Realizarea acestui obiectiv cu
condiția menținerii nivelului calitativ al produselor, conduce la creșterea marjei prețului pe
unitatea de produs și prin aceasta la creșterea rentabilității întregii activități desfășurate.
Ponderea principală în totalul cheltuielilor în cadrul firmei o dețin cheltuielile materiale.
Pentru a reduce aceste cheltuieli firma poate acționa în următoarele direcții:
– aprovizionarea resurselor materiale de la cele mai avantajoase surse furnizoare;
– aprovizionarea acelor resurse care răspund cel mai bine caracteristicilor cererilor pentru
consum;
– reducerea consumurilor specifice;
– ridicarea calității forței de muncă;
– reducerea cheltuielilor de aprovizionare;
– aprovizionarea ritmică a materialelor, astfel încât să evide problemele de stoc;
– depozitarea și gestionarea adecvată a materialelor aprovizionate.
C. Metode privind reducerea cheltuielilor de personal
În condițiile economiei de piață, creșterea mai rapidă a productivtății muncii față de
creșterea salariului mediu constituie o condiție de bază pentru asigurarea eficienței activității
desfășurate.
Creșterea productivității muncii constituie cel mai important factor de sporire a
volumului producției și de creșterea rentabilității și competitivității produselor.
Compania a urmărit ca sporirea productivității muncii să nu se realizeze prin creșterea
efortului fizic, ci dimpotrivă, prin reducerea lui. În această direcție un rol important îl are linia
realizării programului de aprovizionare, a modului de desfășurare a procesului de producție, ceea
ce are în vedere reducerea costurilor și a duratei ciclurilor de fabricație, accelerarea ritmului
vânzărilor și încasării contravalorii facturilor.
D. Metode privind accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante
Pentru accelerarea vitezei de rotație, S.C. Albalact S.A. acționează în următoarele
direcții:
a) În stadiul aprovizionării dorește să acționeze pe două căi principale:
20

– aprovizionarea cu materii prime să se facă la timp;
– stocul de materiale, piese de schimb, obiecte de inventar să fie redus la minimul necesar;
În acest scop:
– aprovizionarea cu amteriale trebuie să se facă de la sursele cele mai apropiate cu putință și cu
mijloacele de transport cele mai eficiente;
– trebuie să se încheie la timp contractele de aprovizionare și să se prevadă termene precise de
primire a materiilor prime și materialelor pentru ca aceasta să asigura ritmicitatea și continuitatea
procesului de producție;
– evidența materiilor prime și a materilor în cadrul secțiilor, magaziilor și depozitelor trebuie să
fie ținută la zi, trebuie să fie clară și să dea posibilitatea semnalizării situațiilor în care apar
stocuri excedentare de materiale sau a situațiilor consumării stocurilor necesare pentru producție;
– trebuie să se reducă pierderile de materiale prin îmbunătățirea condițiilor de depozitare și
păstrare a materiei prime, mecanizarea operațiunilor de încărcare-descărcare, ridicarea calificării
personalului de la magazii și depozite;
b) În stadiul producției:
-trebuie să acționeze pentru scurtarea ciclului de producție;
– reducerea consumatorilor specifice de materii prime și materiale;
-mecanizarea lucrărilor cu volum mare de muncă;
– perfecționarea proceselor și procedeelor tehnologice;
– organizarea rațională a aprovizionării la locul de muncă;
– îmbunătățirea organizării muncii prin folosirea completă a zilei de lucru;
– ridicarea calificării personalului, întărirea disciplinei în muncă;
– introducerea unor metode moderne de muncă pentru scurtarea ciclului de fabricație.
Aceste măsuri pot contribui la reducerea ciclului de fabricație, având influențe pozitive și
în reducerea consumurilor specifice. În acest scop mai sunt necesare și alte măsuri, ca:
– reducerea la maximum a deșeurilor și valorificarea superioară a acestora;
– reducerea la minimum a rebuturilor;
c) În stadiul desfacerii (vânzării), căile principale se referă la:
– creșterea ritmului desfacerii, ceea ce va determina reducerea de stocuri de produse finite;
– creșterea ritmului de desfacere presupune, pe lângă o producție ritmică, și mecanizarea
transportului produselor finite la centrele de desfacere, încheierea la timp a contractelor de
livrare pe cantități, calități și termene precis specificate.
21

Accelerarea ritmului de încasare a produselor finite vândute are o importanță deosebită
pentru începerea altui ciclu de fabricație.
Pentru accelerarea ritmului decontărilor sunt necesare următoarele măsuri:
– alegerea celei mai avantajoase forme de decontare;
– introducerea și păstrarea de evidențe clare și la zi a documentelor de decontare;
– accelerarea întocmirii documentelor;
– accelerarea predrii lor în termen la bancă
22

CAPITOLUL III
ANALIZA RENTABILITĂȚII LA S.C. ALBALACT S.A.
3.1 Analiza situației patrimoniale a firmei
3.1.1. Structura activului
Pe baza datelor prezentate în bilanțul contabil la 31 decembrie 2016 și 31 decembrie
2015 am realizat analiza structurii activului și pasivului bilanțier, urmărind mai ales,
determinarea unor rate care caracterizează relațiile existente între diversele elemente
patrimoniale.
În acest sens, structura activelor pe perioada celor două exerciții financiare, aflate în
patrimoniul societății analizate poate fi sintetizată astfel:
Structura activelor S.C. Albalact S.A.
Tabel nr. 3.1
DENUMIREA
ELEMENTULUI2015 2016
V ALOARE (lei) PONDERE (%) V ALOARE (lei) PONDERE (%)
Active imobilizate 156.448.815 61,9145.427.283 64,4
Active circulante 96.243.115 38,180.432.085 35,6
Active totale 252.691.930 100225.859.368 100
Relația existentă la nivelul entității analizate între nivelul diferitelor categorii de active
este reprezentată în Graficul nr 3.1. și Graficul 3.2..
De
23Graficul 3.1 Structura activelor în
anul 2015Graficul 3.2. Structura activelor în
anul 201661,90%38,10%Active imobilizateActive circulante
64,40%35,60%Active imobilizateActive circulante

asemenea, pe baza elementelor patrimoniale prezentate anterior, am determinat ratele specifice
pentru fiecare componentă a activelor firmei pe cei 2 ani, comparând rezultatele, după cum se
poate vedea mai jos:
a) Rata activelor imobilizate
Reflectă ponderea elementelor patrimoniale aflate permanent în patrimoniu și măsoară
gradul de imobilizare a elementelor de capital.
RAI2015=AI
TA×100=156.448.815
252.691.930×100=61,9%
RAI2016=AI
TA×100=145.427.283
225.859.368×100=64,4%
Unde:
RAI – rata activelor imobilizate
AI – active imobilizate
TA – total active
Din calcul se constată faptul că activele imobilizate dețin o pondere relativ mare din
totalul activelor entității (61.91%, respectiv 64,38%) și se observă un nivel mai ridicat de active
imobilizate în anul 2016 față de anul 2015, ceea ce indică un grad de imobilizazre a elementelor
de capital mai mare.
Defalcarea ratei activelor imobilizate se va realiza pe baza imobilizărilor necorporale și
corporale după cum urmează:
Rataimobilizărilornecorporale2015=Imobilizărinecorporale
TA×100=1.345.979
252.691.930×100=0,5
Rataimobilizărilornecorporale2016=Imobilizărinecorporale
TA×100=1.169.089
225.859.368×100=0,5
Valoarea ratei imobilizărilor necorporale are o valoare foarte mică, aproape inexistentă,
mai mică de 1%, diferența între cei doi ani fiind foarte mică, de 0.02%.
Rataimobilizărilorcorporale2015=Imobilizăricorporale
TA×100=150.494.271
252.691.930×100=59,6
Rataimobilizărilorcorporale2016=Imobilizăricorporale
TA×100=139.348.270
225.859.368×100=61,7
După cum se poate vedea rata este ridicată, din cauză că este o societate care are
echipamente importante ca volum și costisitoare.
24

Rataimobilizărilorfinanciare2015=Imobilizărifinanciare
TA×100=4.608.565
252.691.930×100=1,8
Rataimobilizărilorfinanciare2016=Imobilizărifinanciare
TA×100=4.909.924
225.859.368×100=2,2
Rata imobilizărilor fnanciare pune în evidență ponderea pe care relațiile financiar-
patrimoniale externe o dețin în totalul activului imobilizat.
Am realizat mai jos Graficul 3.3 și Graficul 3.4. pentru o mai bună observare a mărimii
fiiecărui element din activ:
b) Rata activelor circulante
Are semnificație majoră în activitatea unei firme. Astfel, valorificând aspectele teoretice,
vom utiliza datele din bilanț ale societății analizate și vom obține indicatorii următori.
Rataactivelorcirculante2015=Activecirculante
TA×100=96.243.115
252.691.930×100=38,1
Rataactivelorcirculante2016=Activecirculante
TA×100=80.432.085
225.859.368×100=35,6
Societatea Albalact are o valoare de a ratei activelor circulante între 35-38, un nivel
destul de bun pentru o firmă din domeniul producției. Rata a scăzut în 2016 cu 2.5 procente,
fiind normal deoarece și valoarea activului total este mai mică față de anul 2015, cu 26.832.562
lei.
Defalcarea acesteia e principalele elemente componente, pentru a obține mărimi relative
25Graficul 3.3. Ponderea imobilizărilor în
total activ (2015)0,50%
59,60%
1,80%38,10%Imobilizări necorporale Imobilizări corporale
Imobilizări financiare Active circulante
Graficul 3.4. Ponderea imobilizărilor în
total ativ (2016)0,50%
61,70%2,20%35,60%Imobilizări necorporale Imobilizări corporale
Imobilizări financiare Active circulante

de structură. Am în vedere rata stocurilor, creanțelor comerciale și disponibilităților la societatea
Albalact. Ratele respective sunt calculate după relațiile de mai jos.
Ratastocurilor2015=Stocuri
TA×100=27.048.280
252.691.930×100=10,7
Ratastocurilor2016=Stocuri
TA×100=27.147.210
225.859.368×100=12
Ratacreanțelorcomerciale2015=Cliențișiconturiasimilate
TA×100=58.677.501
252.691.930×100=23,2
Ratacreanțelorcomerciale2016=Cliențișiconturiasimilate
TA×100=51.045.768
225.859.368×100=22,6
Ratadisponibilităților2015=Disp.bănești+Titlurideplasament
TA×100=10.517.334
252.691.930×100=4,2
Ratadisponibilităților2016=Disp.bănești+Titlurideplasament
TA×100=2.239.107
225.859.368×100=1
26Graficul 3.5. Ponderea activelor
circulante în total active (2015)61,90%
10,70%23,20%4,20%Active imobilizateStocuriCreanțe
Disponibilități
Graficul 3.6. Ponderea activelor
circulante în totala active (2016)64,40%12,00%22,60%1,00%Active imobilizate StocuriCreanțe
Disponibilități

Stuctura activelor imobilizate și activelor circulante în total activ
Tabel nr. 3.2
Denumirea
elementului2015 2016
Valoare (lei)Pondere în
total active
(%)Valoare (lei)Pondere în
total active (%)
I. ACTIVE IMOBILIZATE
Imobilizări necorporale 1.345.979 0.51.169.089 0,5
Imobilizări corporale 150.494.271 59,6139.348.270 61,7
Imobilizări financiare 4.608.565 1,84.909.924 2,2
TOTAL (1) 156.448.815 61,9145.427.283 64,4
II. ACTIVE CIRCULANTE
Stocuri 27.048.280 10,727.147.210 12
Creanțe 58.677.501 23,251.045.768 22,6
Casa și conturi la bănci 10.517.334 4,22.239.107 1
TOTAL (2) 96.243.115 38,180.432.085 35,6
TOTAL ACTIVE
(1)+(2)252.691.930 100225.859.368 100

3.1.2. Structura pasivului
Analiza structurii pasivului se realizează cu o serie de rate care pun în evidență eficiența
structurii pasivului. Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea politicii financiare a
firmei, prin punerea în evidență a unor aspecte privind stabilitatea și autonomia financiară a
acesteia. Principalele rate de structură ale pasivului sunt:
1.Rata stabilității financiare
2.Rata autonomiei financiare globale (autonomia financiară la termen)
3. Rata de îndatorare globală (îndatorare la termen)
1. Rata stabilității financiare (R sf) reflectă ponderea capitalului permanent de care firma
dispune în pasivul total:
27

RSf=(1−Datoriipetermenscurt
Pasivtotal)×100 sau RSf=Capitalpermanent
Pasivtotal×100
Nivelul ratei ne arată gradul de stabilitate în finațarea firmei și implicit siguranța
financiară/riscul acesteia. Valoarea minima acceptată pentru acest indicator este de 60%.
RSf2015=(1−Datoriipetermenscurt
Pasivtotal)×100=(1−125.736.296
252.691.930)×100=50,2
RSf2016=(1−Datoriipetermenscurt
Pasivtotal)×100=(1−89.468.864
225.859.368)×100=60,4
În cazul societății Albalact, nivelul ratei stabilițății financiare în anul 2015 este de 50,2%,
un nivel îngrijorător față de nivelul optim acceptat a acestui indicator, iar în anul 2016 (60,4%)
indicatorul a crescut cu 10,2 procente fiind la limită, având în vedere ca pragul minim este de
60%. Pentru a menține un nivel satifăcător ca să nu apară probleme în viitor, firma trebuie să
crească volumul capitalului permanent mai ales prin sporirea de capitaluri proprii.
2. Rata autonomiei financiare globale (R Afg) reflectă ponderea în totalul de surse de
finanțare. Această rată are o importanță mare în cazul în care întreprinderea solicită un
împrumut.
Când:
-RAfg> 66,7% înseamnă că autonomia financiară globală este ridicată și întreprinderea poate
beneficia de credit
-RAfg=30-50 % se poate obține creditul dar cește riscul acestuia
-RAfg < 30% întreprinderea nu prezintă garanții pentru a obține creditul
28Graficul 3.7. Situația stabilității financiare la SC
Albalact în 2015 și 2016
50,2%60,4%
Rsf 2015Rsf 2016

Se calculează prin raportarea capitalului propriu la pasivul total:
RAfg=Capitalpropriu
Pasivtotal×100
În cazul societății Albalact rata autonomiei realizată în pe baza datelor din bilanțul
contabil din cei 2 ani analizați se prezintă astfel:
RAfg2015=Capitalpropriu
Pasivtotal×100=75.394.470
252.691.930×100=29,8
RAfg2016=Capitalpropriu
Pasivtotal×100=99.723.376
225.859.368×100=44,2
În 2015 firma nu prezintă garanții pentru obținerea unui credit deoarece nivelul este mai
mic de 30%, iar în anul 2016 se poate obține creditul dar crește riscul acestuia.
3. Rata de îndatorare globală (R Îg) măsoară ponderea datoriilor în patrimoniul firmei .
Această rată, prina natura ei este subunitară, îndepărtarea de 1 semnifică o reducere a îndatorării
firmei, respectiv o creștere a autonomiei financiare.
În condiții normale de activitatea gradul de îndatorare trebuie să se situeze în jur de 50%.
O limită sub 30% indică o rezervă a firmei în apelarea la credite și împrumuturi, iar peste 80 % o
dependență de credite, situație alarmantă.
Se calculează după următoarea formulă:
Rîg=Datoriitotale
Pasivtotal×100, RÎ>1
În cazul societății Albalact, pe baza celor 2 ani analizați, situația îndatorării se prezintă
29Graficul 3.8. Situația autonomiei financiar globale
la SC Albalact în 2015 și 2016
29,8%44,2%
Rafg 2015Rafg 2016

astfel:
Rîg2015=Datoriitotale
Pasivtotal×100=177.297.460
252.691.930×100=70,2
Rîg2016=Datoriitotale
Pasivtotal×100=126.135.992
225.859.368×100=55,8
În cazul firmei Albalact dependeța de credite/împrumuturi este mai mare în anul 2015,
rata fiind de 70,2% față de anul 2016 unde rata are o valoare de 55,8%, un nivelul mai apropiat
de cel recomandat. Societatea a reușit să diminueze dependența de împrumuturi sporindu-și
capitalurile proprii.
3.2 Analiza rentabilității pe baza contului de profit și pierdere
3.2.1 Analiza rentabilității pe baza ratelor resurselor consumate
Exprimă sintetic eficiența activității desfășurate prin prisma raportului efect/efort. Se pot
calcula și analiza următoarele rate:
a) Rata profitabilității resurselor consumate (RPRC) – exprimă raportul între profitul brut realizat
și cheltuielile totale și măsoară astfel capacitatea resurselor consumate de a genera profit brut.
Rata se calculează după următoarea formulă:
RPRC=Rezultatulbrutalexercițiului
Cheltuielitotale×100
30Graficul 3.8. Situația îndatorării globale la SC
Albalact în 2015 și 2016
70,2%
55,8%
Rîg 2015Rîg 2016

RPRC2015=Rezultatulbrutalexercițiului
Cheltuielitotale×100=21.447.390
433.485.653×100=4,9
31