Licenta Varianta27 Iun Converted (1) [607877]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE DREPT
DOMENIUL: ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

LUCRARE DE LICENȚ Ă

COORDONATOR STIIN ȚIFIC:
PROF. UNIV. DR . POPA CARMEN -TEODORA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE DREPT
DOMENIUL: ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

REGULI GENERALE ALE DEVOLU ȚIUNII
LEGALE

COORDONATOR STIIN ȚIFIC:
PROF. UNIV. DR . POPA CARMEN -TEODORA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 1
CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND MOȘTENIREA ………………………….. ………… 3
1. Terminologie și Reglementare ………………………….. ………………………….. ………………………… 3
2. Felurile moștenirii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 4
3. Caracterelejuridice ale transmisiuniisuccesorale ………………………….. ………………………….. .. 5
CAPITOLUL II. DESCHIDERA MOȘTENIRII ………………………….. ………………………….. ………… 7
1.Noțiuni introductive ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 7
2. Data deschiderii moștenirii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 7
3. Locul deschiderii moștenirii ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 9
4. Condițiile generale ale dreptului de moștenire ………………………….. ………………………….. … 10
4.2. Vocația la moștenire ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 11
4.3. Nedemnitateasuccesorală ………………………….. ………………………….. ……………………….. 12
CAPI TOLUL III. DEVOLUTIUNEA SUCCESORALA LEGALA ………………………….. ……….. 14
1. Noțiuni introductive ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 14
2. Condițiile generale ale moștenirii ………………………….. ………………………….. ………………….. 14
3. Principiile generale ale devoluțiunii legale ………………………….. ………………………….. ……… 18
3.1. Principiul priorității claselor de moștenitori ………………………….. ………………………….. 18
3.2. Principiul proximității gradului de rudenie ………………………….. ………………………….. .. 19
3.3. Principiul egalității între rudele din aceeași clasă și de același grad. …………………….. 20
CAPITOLUL IV. REPRE ZENTAREA SUCCESORALĂ ………………………….. …………………….. 21
1. Definiții și domeniul de aplicare ………………………….. ………………………….. ……………………. 21
2. Condițiile reprezentării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 21
3. Efectele reprezentării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 22
CAPITOLUL V. CLASELE DE MOȘTENITORII ………………………….. ………………………….. …… 24
1. Clasa I de moștenitorii legali ………………………….. ………………………….. ………………………… 24
2. Clasa II de moștenitori legali ………………………….. ………………………….. ……………………….. 27
3. Clasa a III -a de moștenitori legali ………………………….. ………………………….. ………………….. 32

4. Clasa a IV -a de moștenitori legali ………………………….. ………………………….. ………………….. 33

CAPITOLUL VI . SOȚUL SUPRAVIEȚUITOR ………………………….. ………………………….. ……… 35
1. Reglementare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 35
2. Condițiile pentru a putea moșteni ………………………….. ………………………….. ………………….. 36
3. Legătura dintre drepturile succesorale ale soțuluisupraviețuitorși regimul
matrimonial ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 38
4. Cotele ereditare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 40
5. Drepturile speciale ale soțuluisupraviețuitor ………………………….. ………………………….. ……. 43
5.1. Dreptul special de moștenire al soțuluisupraviețuitor asupra mobilierului și
obiectelor de uz casnic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 43
5.2. Dreptul de abitație al soțului supraviețuitor ………………………….. ………………………….. . 45
CAPITOLUL VII. MOSTENIREA VACANTA ………………………….. ………………………….. ………. 48
1. Noțiunea de moștenire vacantă ………………………….. ………………………….. ……………………… 48
2. Beneficiarii și reglementare ………………………….. ………………………….. ………………………….. 49
3. Particularitățile dreptului asupra moștenirii vacante ………………………….. ……………………… 49
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 54
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 58

1
INTRODUCERE

Încă din cele mai vechi timpuri moștenirea a jucat și încă joacă un rol important
în societățile umane, punându -se problema patrimoniului decujus și cui ii revine acesta.
Astfel legiuitorul, pentru a clarifica situația, a creat doua tipuri de transmisiuni ale
bunurilor succesorale acestea făcându -se fie pe cale legală, fie pe cale testamentară.
Din punct de vedere istoric au existat mai multe sisteme legale de transmitere a
moșten irii, de la sistemul gavelking din Anglia unde doar bărbații puteau moșteni,
conform legii salice la sisteme de succesiune matrilineală în care femeile sunt în ultima
parte a sistemului succesoral. Alte practici includ că primul născut moștenește toate
bunurile, de cele mai multe ori băiatul cel mai mare sau ultima progenitură, caz în care
totul este moștenit de cel mai mic copil. Unele societăți antice și majoritatea statelor
moderne folosesc un sistem succesoral în care fiecare copil are dreptul la o cotă de
moștenire de obicei egală.1
Instituția moștenirii este una din cele mai vechi instituții de drept civil alături de
cea a proprietății, intre cele doua existând o legătura strânsă întrucât apariția dreptului
de moștenire a fost determinată de apariția dreptului de proprietate.
În prezenta lucrare, intitulată “Reguli generale ale devoluțiunii legale” mi -am
propus să aprofundez situația bunurilor succesorale ale defunctului în lipsa unui
testament moștenirea urmând sa fie făcută pe cale legală.
Baza norma tivă a constituit -o: Constituția României, Noul Cod civil si Codul de
procedura civilă. Moștenirea este definita ca fiind transmisiunea patrimoniului unei
persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane in ființa .
Conform art.46 din ConstituțiaRomâniei “Dreptul la moștenire este garantat ”.
Reglementarea legală in ceea ce priveșteinstituțiamoștenirii se regăsește in
Codul civil, Cartea a IV -a intitulata “Despre moștenire si liberalității (art. 953 -962);
Titlul II „ Moștenirea legală” (art. 963 -983); Titlul III „ Liberalitățile ” (art. 984 -1099) și
Titlul IV „Transmisiunea și partajul moștenirii ” (art. 1100 -1163).

1https://ro.wikipedia.org/wiki/Mo%C8%99tenire

Aceste dispozi ții sunt aplicabile moștenirilor deschise după intrarea in vigoare a
noului Cod mai precis după 01.10.2011 . 2
Pentru moștenirile deschise înaintea intrării in vigoare a noului Cod se vor
aplica dispozițiile legale aflate in vigoare la data deschiderii moștenirii , respectiv
vechiului Cod civil.
Scopul lucrării îl reprezintă prezentarea teoretică, normativă și practică a
moștenirii legale, având ca baza de studiu doctrina juridică, legislația internă si
jurisprudența în materia dreptului civil.

2C.T. Popa, Drept civil. Succesiuni. Note de curs , editia a II -a actulizata si completata, ed. Uiversitatii din
Oradea, 2018

CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND MOȘTENIREA

1. Terminologie și Reglementare

Moștenirea este definită în art.953 din Codul civil ca fiind „ transmiterea
patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane in
ființa .”3
Prin patrimoniu înțelegem totalitatea drepturilor si obligațiilor patrimonia le cu
valoare economică și a bunurilor materiale ce aparțin unei persoane fizice . Acest
patrimoniu nu dispare o dată cu încetarea din viață a persoanei fizice, el este o realitate
faptică în căutarea unui subiect de drept căruia să îi fie atribuit. Așadar nu poate exista
fără un titular.4
În timp ce in vechea reglementare erau folosite alternativ atât noțiunea de
moștenire , cât și cea de succesiune , actualul cod folosește doar noțiunea de moștenire .
În limbajul juridic curent se folosesc ambele noțiuni , fiind sinonime.
Într-o opinie formulată pe baza vechii reglementari, termenul de succesiune
desemnează un mod specific de dobândire sau de transmitere a proprietății pentru cauză
de moarte.5
Persoana despre a cărei moștenire este vorba poartă denumirea de defunct sau
de cujus cuvânt de provenință latina mai precis din expresia “ is de
cujussuccessioneagitur ” în traducere “ cel despre a căruimoștenire e vorba ”.6
Defunctul nu poate fi decât o persoană fizică a cărei moarte a fost fie fizic
constatată prin examinarea cadavrului sau moartea declarată prin hotărâre
judecătorească.
Persoanele care dobândesc patrimonial defunctului se numesc moștenitori sau
succesori, iar in cazul moștenirii testamentare se numesc legatari .7

3C.T. Popa -Op. Cit., pg.10
4D.C.Florescu -Dreptul succesoral, Editura Universul Juridic, București,2011, pg.7 -8
5D. Chirică -Drept civil. Succesiuni si testamente, Editura Rosetti, București,2003,pg.26
6C.T.Popa -ibidem
7F.Deak,R.Popescu -Tratat de drept succesoral, editia a III -a,actulaizată si completată,Vol 1. Moștenirea
Legală, Editura Universul Juridic,București, 2013, pg. 20

Persoanele juridice pot deveni subiecte ale raportului de drept succesoral, numai
in măsura in care defunctul la gratificat prin actul său de ultimă voință , anume prin
testament.
Patrimoniul transmis moștenitorilor poartă denumirea de masă
succesorală, legământ succesoral, patrimoniu succesoral sau avere succesorală.8
Instituțiamoșteniriiîșigăsește reglementarea legală în Codul Civil , Cartea a IV -a
intitulata “Despre moștenireș iliberalității (art. 953 -962); Titlul II „ Moștenirea legală”
(art. 963 -983); Titlul III „ Liberalitățile ” (art. 984 -1099) și Titlul IV „Transmisiunea și
partajul moștenirii ” (art. 1100 -1163).
Aceste dispoziții fiind aplicabile moștenirilor deschise după intrarea in vigoare a
noului Cod mai precis 01.10.2011.
Pentru moștenirile deschise înainteaintrării in vigoare a noului Cod se vor aplica
dispozițiile legale aflate in vigoare la data deschiderii moștenirii , resp ectiv, vechiului
Cod Civil.

2. Felurile moștenirii

Potrivit art. 955 alin. 1 C. civ., patrimoniul succesoral „ se transmite prin
moștenire legală, în măsura în care cel care lasă moștenirea nu a dispus altfel prin
testament ”. De aici rezultă faptul că moștenirea poate fi de două feluri și anume
moștenire leală sau moștenire testamentară. În dreptul nostru civil, regula general o
constituie moștenirea legală, iar excepția , moștenirea testamentară.9
Moștenirea este legală in cazul în care transmiterea patrimoniului defunctului se
face în temeiul legii la persoanele prevăzute de lege, în ordinea și cotele determinate de
lege. Conform Codului Civil “ Moștenirea se cuvine, in ordinea si după regulile
stabilite in prezentul titlu, soțului supraviețuitorși rudelor defunctului, și anume
descendenților , ascendenților și colateralilor acestuia, după caz.” (art. 963, alin. 1)
Astfel moștenirea legală intervine in următoarele situații : când defunctu l nu a
lăsat un testament, când defunctul a lăsat testament însă din diferite motive acesta este
nul ori testamentul nu cuprinde dispoziții referitoare la legate, ori nu face referire la

8C.T.Popa – Op. Cit., pg.10
9D. Chirică – Op. Cit., pg. 27 -28

patrimoniul său, când defunctul a lăsat testament, însă a nesocotit rezerva succesorală,
dezmoștenind moștenitori i rezervatari, astfel încât, în limita acesteia, sunt aplicabile
dispozițiile legale.10
Noțiunea de moștenitori rezervatari, se referă la acea categorie de moștenitori
care nu pot fi înlăturați de la moștenire , având garantată o parte din moștenire în contra
liberalităților lui de cujus . Astfel , în cazul în care testamentul cuprinde dispoziții
referitoare la înlăturarea de la moștenire a unei rude care este moștenitor rezervatar, el
va culege totuși o parte din moștenire împotriva voinței testatorului în calitate de
moștenitor legal rezervatar. Astfel, o parte din patrimonial defunctului se va transmite
prin moștenire testamentară, iar o parte prin moștenire legală11
Coexistența celor doua feluri de moștenire este prevăzută în art.955,alin.2 Cod
Civil, care stipulează “ O parte a patrimoniului defunctului se poate transmite prin
moștenire testamentară , iar cealaltă parte prin moștenire legală”.
În baza admiterii în mod expres a Codului Civil a coexistenței celor doua forme
de moștenire , nu poate fi exclusă nici posibilitatea coexistenței calității de moștenitor
legal cu aceea de legatar12
Așadar ,moștenitorul legal gratificat prin testament poate opta diferit cu privire
la moștenirea legală si la legat, în sensul în care acesta poate să o accepte pe prima și să
renunțe la legat sau sa accepte legatul și să renunțe la moștenirea legală.13

3. Caracterele juridice ale transmisiunii succesorale

Transmisiunea moștenirii prezintă următoarele caractere juridice:

1. Este o transmisiune mortis causa (pentru cauză de moarte)
Potrivit art. 954 Cod civil “ Moștenirea unei persoane se deschide în momentul
decesului acesteia ”.

10 I. Genoiu – Dreptul la moștenireî nNoul Cod civil, EdituraC.H.Beck,București,2012, pg. 17
11I.Popa -Moștenirișiliberalitați, Editura Universul Juridic, București, 2013, pg.24
12L. Stănciulescu -Curs de drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu, București,2012,pg. 19
13C.T. Popa – Op.cit. pg.14

Deoarece transmisiunea moștenirii se produce prin efectul morții fizic
constatate ori judecătorește declarată, normele dreptului succesoral nu pot fi aplicate
actelor de transmisiune între vii.14
2. Este o transmisiune universală
Transmisiunea moștenirii este o transmisiune universală deoarece transmiterea
moștenirii are ca obiect patrimoniul unei persoane fizice decedate, ca universalitate
juridică. 15
Astfel putem observa că totalitatea drepturilor șiobligațiilor care pot fi evaluate
în bani și care au aparținut defunctului se transmit în totalitate spre deosebire de
transmisiunile prin acte între vii unde nu se pot transmite obligații , ci numai drepturi.
3. Este o transmisiune unitară
Caracterul unitar al transmisiunii succesorale presupune că, în principiu,
întreaga moștenire se transmite după aceleași norme juridice indiferent de proveniența
bunurilor, originea acestora ori natura lor.
4. Este o transmisiune indivizibilă16
Caracterul indivizibil al transmisiunii succesor ale se referă la faptul că
acceptarea ori renunțarea după caz la moștenire nu poate avea ca obiect o parte din
moștenire , în sen sul că fiecare moștenitor trebuie sa accepte moștenirea potrivit
vocației succesorale sau să renunțe la ea.17

14D. Negrilă – Moștenirea în noul Cod civil, Editura Universul Juridic, București, 2015, pg.28
15F. Deak, R. Popescu – Op. Cit., pg. 32
16I.Genoiu – Op. Cit., pg.21
17F. Deak, R. Popescu – Op. Cit. , pg. 53

CAPITOLUL II. DESCHIDERA MOȘTENIRII

1.Noțiuni introductive
Deschiderea moștenirii este reglementată în Codul Civil, Cartea a IV -a “Despre
moștenire si liberalității”, Titlul I “Dispoziții referitoare la moștenire în general”,
Capitolul I “Dispoziții generale.”Conform art.954 alin. 1 Cod civil “ Moștenirea unei
persoane se deschide în momentul decesului acesteia ”.
Prin moarte înțelegem moartea naturală a unei persoane fizice, constatată fizic
prin examenul cadavrului sau declarată prin hotăr âre judecătorească. 18 Hotărârea
judecătorească a dispariției unei persoane fizice nu are ca efect deschiderea moștenirii,
deoarece conform art. 53 din Codul civil “ cel dispărut este socotit a fi în viață dacă nu
a intervenit o hotărâre declarativă de moar te rămasă definitivă .”
De asemenea, trebuie amintit faptul că deschiderea moștenirii are loc automat,
fără nicio altă formalitate, odată cu moartea. Procedura succesorală se deschide cu o
cerere introductivă, depusă la organul competent și care poartă o da tă de înregistrare,
aceasta fiind întotdeauna o zi ulterioară datei deschiderii moștenirii. Deschiderea
succesiunii, care este marcată de data morții, este una din condițiile indispensabile
pentru ca o cerere de începere a procedurii succesorale să fie adm isă. Așadar
deschiderea moștenirii are în vedere data si locul deschiderii moștenirii.
2. Data deschiderii moștenirii
După cum am amintit mai sus, Codul Civil prevede faptul că “Moștenirea unei
persoane se deschide în momentul decesului acesteia. ” Astfel, data deschiderii
moștenirii coincide cu momentul morții celui care lasă moștenirea . Deschiderea
moștenirii are loc în mod automat, de drept fără sa fie nevoie de vreo manifestare de
voință din partea moștenitorilor .
Astfel, cei care pretind moștenirea trebuie să și dovedească data morții lui de
cujus , prin certificatul de deces, eliberat după întocmirea actului de deces, ca urmare a
constatării morții în mod direct. De asemenea in cazul hotărârii judecătorești aceasta

18I. Popa – Op. cit, pg.29

conține data prezumată a morții , dar data decesului este cea stabilită în hotărâre și nu
data la care hotărârea a rămas definitivă, iar dacă hotărârea nu arată si ora morții , se
consideră că cel declarat decedat a încetat din viață în ultima oră a zilei stabilite ca fiind
cea a morții . Potrivit Codului Civil se declara moartea prin hotăr âre judecătorească
declarativă de moarte persoanelor despre care “ există indicii că a încetat din viață ” și
“au trecut cel puțin 2 ani de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care
rezultă că era în viață ” (art. 49, alin. 1C.civ.)
De la aces t termen Codul Civil a prevăzut o excepție si anume “ Cel dispărut în
împrejurări deosebite, cum sunt inundațiile , cutremurul, catastrofa de cale ferată ori
aeriană, naufragiul, în cursul unor fapte de război sau într -o altă împrejurare
asemănătoare, ce îndreptățește a se presupune decesul, poate fi declarat mort, dacă au
trecut cel puțin 6 luni de la data împrejurăr ii în care a avut loc dispariția .”. În mod
similar în situația în care moartea s -a produs, deși cadavrul nu poate fi găsit ori
identificat “ moartea poate fi declarată prin hotărâre judecătorească, fără a se aștepta
împlinirea vreunui termen de la dispariți e.” În cazul în care cel declarat mort prin
hotărâre judecătorească trăiește , se poate cere oricând anularea hotărârii declarative de
moarte sau, în cazul în care se va dovedi că adevărată o altă dată a morții , instanța de
judecată va putea rectifica dat a morții .19
În situația în care mai multe persoane decedează în aceeași împrejurare se nu se
poate stabili cu exactitate momentul morții fiecăruia, legea instituie prezumția iuris et
de iure că au murit în aceiași clipă.20
Stabilirea exactă a datei deschiderii moștenirii reprezintă o importantă practică
deosebită deoarece în funcție de acest element se determină, persoanele chemate la
moștenire , capacitatea lor succesorală precum și drepturile ce li se cuvin asupra
moștenirii . Aceasta mai determină și data de la care începe, de regulă, curgere a
termenului de opțiune succesorală de un an.21 Acest termen curge de la data înregistrării
morții în registrul de stare civilă ori din moment ul rămânerii definitive a hotărârii
declarative de moarte.

19F. Deak,R. Popescu – Op. cit, pg.15
20I. Dogaru, V. Stănescu, M. M. Soreață -Bazele dreptului succesorl. Volumul V.
Succesiuni, EdituraC.H.Beck, București, 2009, pg. 20 -21
21F.Deak, R.Popescu -Op. cit,pg.61 -62

În momentul stabilirii datei exacte a deschiderii moștenirii , se stabilesc si
compunerea și valoarea masei succesorale, începutul indiviziunii succesorale în cazul
pluralității de moștenitori unive rsali sau cu titlu universal cât și legea aplicabilă în cazul
existenței unui conflict de legi, fiind aplicabilă legea aflată în vigoare la data
deschiderii moștenirii .

3. Locul deschiderii moștenirii

Potrivit art. 954 alin. 2 Cod Civil, “ Moștenirea se deschide la ultimul domiciliu
al defunctului ”.Conform art. 87 Cod Civil, prin domiciliul persoanei fizice înțelegem
locul unde aceasta își are principala locuință . În ceea ce privește persoanele lipsite de
capacitate de exercițiuaceștia de regulă, au domiciliul la părinții săi ori la acel părinte la
care locuiește în mod statornic, iar excepția fiind ca domiciliul minorului ori a celui pus
sub interdicție judecătorească poate fi, după caz, “ la bunici, la alte rude ori persoane
de încredere, cu consimțământul acestora, la o instituție de ocrotire, la reprezentantul
legal, la familia sau persoanelor cărora le -a fost dat în plasament. ” (art. 93 Cod Civil).
În ceea ce privește domiciliul dispărutului, conform art. 94 Cod Civil, acesta
este la domiciliul curatorului său, totuși în materia dreptului succesoral acesta nu
prezintă nicio relevanță , în acest caz, locul deschiderii moștenirii fiind tot ultimul
domiciliu al defunctului .22
În cazul moștenirilor succesive, locul deschiderii moștenirii va fi acela al
ultimului domiciliu al defunctului care a decedat cel din urmă.23
Când ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află pe
teritoriul României, moștenirea se d eschide la locul din țarăși în circumscripția
notarului public cel dintâi sesizat, cu condiția ca în această circumscripție să se afle cel
puțin un bun imobil al celui care lasă moștenirea .
În situația în care nu există bunuri imobile, locul deschiderii moștenirii este în
circumscripția notarului public cel dintâi sesizat, cu condiția ca, în această
circumscripție , să se afle bunuri mobile ale celui care lasă moștenirea . Când nu există

22F. Deak, R. Popescu – Op. cit, pg. 62 -63
23I. Genoiu – Op. cit, pg. 34

bunuri din patrimoniul succesoral pe teritoriul României, locul deschiderii moștenirii
este în circumscripția notarului cel dintâi sesizat.
Potrivit art. 954 alin. 2 Cod civil, „ Dovada ultimului domiciliu se face cu
certificatul de deces, sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte
rămasă definitivă .”
Stabilirea locului deschiderii moștenirii prezintă importantă în determinarea
organelor competente teritorial să rezolve diferite probleme privind moștenirea24,
precum determinarea compe tenței teritoriale a secretarului unității administrativ
teritoriale, cât și competența instanțelor judecătorești de a judeca acțiunile privitoare la
moștenire .

4. Condițiile generale ale dreptului de moștenire

Moștenirea este legală când transmiterea patrimoniului succesoral are loc în
virtutea legii, în favoarea rudelor si soțului supraviețuitor al defunctului, cât și prin
ordinea determinată si cotele stabilite prin lege.
Pentru a putea moșteni o persoană trebuie să întrunească patru condiții și
anume: trebuie să aibă capacitate succesorală, să aibă vocație succesorală, să nu fie
nedemnă și să nu fie înlăturată de la moștenire prin voința defunctului.

4.1.Capacitatea succesorală

Potrivit art. 957, alin. 1 Cod civil, „ O persoană poate moșteni dacă există la
momentul deschiderii moștenirii .”
Capacitatea succesorală reprezintă capacitatea unei persoane de a fi subiect de
drepturi si obligații pe care le implică calitatea de succesor .25
De aici putem concluziona că orice persoană care există în momentul
deschiderii moștenirii are capacitate succesorală de a deveni sub iect de drepturi si
obligații . Astfel , au capacitate succesorală persoanele născute și care se află în viață la

24F. Deak, R. Popescu – Op. cit, pg. 69 -74
25C.T. Popa – Op. cit,pg.24

data deschiderii moștenirii , cât și copilul conceput, dar nenăscut la data deschiderii
moștenirii cu condiția ca acesta sa se nască viu (art.36 Cod Civil).
Cel care pretinde moștenirea în numele copilului trebuie să facă dovada
concepției acestuia înainte de momentul deschiderii moștenirii . Timpul legal al
concepțiunii potrivit art. 412 alin. 1 “ Intervalul de t imp cuprins între a trei suta și a o
suta optzecea zi dinaintea nașterii copilului este timpul legal al concepțiunii ”. Dovada
urmând să fie făcută “ prin mijloace de probă științifice ”(art. 412 alin. 2 Cod Civil).
De asemenea au capacitate succesorală persoanele dispărute deoarece conform
art. 53 din Codul civil “ cel dispărut este socotit a fi în viață dacă nu a intervenit o
hotărâre declarativă de moarte rămasă definitivă .” Precum si persoanele juridice
înființate în condiți ile legii, la data deschiderii moștenirii .
Nu au capacitate succesorală persoanele fizice predecedate ori personale
juridice care au încetat să aibăființă , copilul născut mort chiar dacă a fost conceput
înaintea decesului lui de cujus , ori în situația como rienților sau a codecedaților .
Comorienți sunt mai multe persoane care decedează în aceeași împrejurare și
nu se poate stabili cu exactitate momentul morții fiecăruia, legea instituie
prezumția iuris et de iure ,că au murit în accesași clipă.26
Codecedații sunt persoanele care deși se aflau în împrejurări diferite, acestea au
murit în același timp fără a se putea stabili ordinea deceselor. În acest caz conform art.
957 alin. 2 Cod Civil “ dacă, în cazul moștenirii mai multor persoane, nu se poate
stabili că una a supraviețuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se moșteni una pe
alta”.
Moștenirea fiecăruia fiind considerată deschisă în același moment atât pentru
comorienții cât și pentru co -deceda ții.

4.2.Vocația la moștenire

Vocația la moștenire se mai numește și chemare la moștenire , pe care cel ce
pretinde moștenirea trebuie să o aibă fie în virtutea unui testament, fie în virtutea
legii.27Condiția prevăzută și în art. 962 Cod Civil după cum urmează: „ Pentru a putea

26I. Dogaru, V. Stănescu, M. M. Soreață -Op. cit,pg. 20 -21
27F.Deak,R. Popescu – Op. cit, pg. 93

moșteni , o persoană trebuie să aibă calitatea cerută de lege sau să fi fost desemnată
de către defunct prin testament.”
Legea conferă vocație succesorală la moștenire rudelor defunctului, în limitele
prevăzute de lege, inclusiv rudenia prev ăzută prin adopție , soțului supraviețuitor al
defunctului și statului ori după caz, comunei, orașului sau municipiului. În ceea ce
privește vocația succesorală testamentară, aceasta poate să aparțină , de principiu
oricărei persoane cu capacitate succesorală.28
În sens general vocația desemnează vocațiapotențială a unor persoane de a
culege moștenirea lăsată de decujus . Vocația succesorală legală privind rudele în linie
directă fără limită în grad, precum și rudele pe linie colaterală, vocația succesorală a
acestora fiind limitată până la gradul al IV -lea inclusiv.
În sens concret, vocația desemnează persoanele care urmează să culeagă efectiv
moștenirea lăsată de defunct. Acest sens presupune două condiții , anume: una pozitivă,
vocația succesoral ă general și una negativă, anume ca persoana în cauza sa nu fie
înlăturată de la moștenire de un alt succesibil, chemat de lege în rang preferabil sau de
un legatar.29
Nici vocația succesorală general și nici cea concretă nu trebuie confundate cu
aptitudinea general -abstractă a unei persoane de a se bucura de dreptul de moștenire din
conținutul dreptului de folosință , garantat prin Constituție (art. 46).30

4.3.Nedemnitatea succesorală

Nedemnitatea sau nevre dnicia succesorală reprezintă decăderea moștenitorului
legal sau testamentar din dreptul de a culege o moștenire determinată, inclusiv din
dreptul de a culege rezerva la care ar fi fost îndreptățit din această moștenire , deoarece
s-a făcut vinovat de o fap tă gravă față de cel ce lasă moștenirea sau față de memoria
acestuia.31
Prin urmare nedemnitatea este o sancțiune civilă ce înlătura de la moștenire
persoanele care se fac vinovate de fapte grave față de defunct. Nedemnitatea este

28Idem, pg. 93 -94
29C. T. Popa – Op. cit, p g. 28 -29
30F.Deak,R. Popescu – Op. cit, pg. 94
31C. T. Popa – Op. cit, pg. 29

reglementată în art. 958 -961 Cod Civil, fiind de strictă interpretare și imperative,
acestea se aplică indiferent de felul moșteniriiși numai în cazurile expres menționate în
lege.
Nedemnitatea operează de drept când o pers oană este condamnată penal pentru
săvârșirea unei infracțiuni cu intenția de a-l ucide pe cel care lasă moștenirea ori pe un
alt succesibil care, dacă moștenirea ar fi fost deschisă la data săvârșirii faptei, ar fi
înlăturat sau ar fi restrâns vocația la moștenire a făptuitorului .
De asemenea nedemnitatea poate fi judiciară în cazul în care o persoană este
condamnată penal pentru săvârșirea unor fapte grave de violență , fizică sau morală, sau
după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei. E ste nedemnă de a
moșteniși persoana care cu rea -credință , a ascuns, a alterat sau a distrus ori a falsificat
testamentul defunctului, precum și persoana care prin mijloace dolosive ori violență a
împiedicat persoana care lasă moștenirea să întocmească, să modifice sau să revoce
testamentul .
Dacă nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând la cererea oricărei
persoane interesate în cazul nedemnității judiciare sub sancțiunea decăderii, o rice
succesibil poate cere instanței de judecătorești să declare nedemnitatea în termen de un
an de la data deschiderii moștenirii .
Ca și efect al nedemnități potrivit art. 960 alin.1 Cod civil “ Nedemnul este
înlăturat atât de la moștenirea legală, cât și de la cea testamentară “. Efectele
nedemnității de drept sau judiciare pot fi înlăturate expres prin testament sau prin act
autentic notarial de către cel care lasă moștenirea .32

32L. Stănciulescu – Op. cit, pg. 35

CAPITOLUL III. DEVOLUTIUNEA SUCCESORALA LEGALA

1. Noțiuni introductive

Moștenirea este legală în cazul în care transmiterea moștenirii are loc în temeiul
legii, la persoanele, în ordinea și în cotele determinate de lege.
Moștenirea legală intervine în toate cazurile în care defunctul nu a lăsat un
testament ori dacă a lăsat acesta fie nu cuprinde legat, nu produce efecte, testamentul
cuprinde dispoziții referitoare la doar o parte din patrimonial său, ori cuprinde dispoziții
referitoare la întregul patrimoniu și existând moștenitori rezervatarii aceștia moștenes c
rezerva.
Noțiunea de moștenire legală nu trebuie confundată cu noțiunea de devoluțiune
legală a moștenirii, aceasta din urmă reprezentând determinarea persoanelor chemate să
moștenească, în temeiul legii, patrimonial persoanei fizice decedate.33

2. Condiți ile generale ale moștenirii

Pentru ca o persoană să poată veni la moștenire în temeiul legii, aceasta trebuie
să întrunească cumulativ patru condiții, anume: să aibă capacitate succesorală, să aibă
vocație succesorală legală, să nu fie nedemnă și să nu fie înlăturată de la moșteniri
direct sau indirect prin voința testatorului.
Dacă moștenitorul în cauză îndeplinește aceste condiții, transmiterea moștenirii
operează în virtutea legii.34
De asemenea moștenitorii nu sunt obligați să primească moștenirea după cum
este prevăzut și în art.1106 Cod Civil conform căruia “nimeni nu poate fi obligat să
accepte o moștenire ce i se cuvine .”Se consider că moștenitorul a renunțat la moștenire
conform art. 1112 alin.1 Cod Civil“succesibilul care, deși cunoștea deschidere
moștenirii și calitatea lui de succesibil, nu și -a exercitat dreptul de opțiune
succesorală, prin acceptarea moștenirii sau renunțarea expresă la moștenire, în

33L. Stănciulescu – Op. cit, pg. 42
34F.Deak,R. Popescu – Op. cit, pg. 133

termenul de un an prevăz ut la art.1113.” Dacă moștenitorul renunță la moștenire, se
desființează cu efect retroactive titlul său de moștenitor , fiind “considerat că nu a fost
niciodată moștenitor .” (art. 1121)
Dat fiind faptul că instituția devoluțiunii legale este concepută ca o moștenire de
familie și numai în cazul moștenirii vacante, masa succesorală este culeasă de comună,
municipiu, oraș, sunt chemate la moștenire în temeiul legii și au vocație succesorală
legală persoanele care au o legătură de fa milie cu defunctul, adică rudele acestuia,
descendenții atât din căsătorie cât și din afara acesteia, precum și cei din adopție , cât și
soțul supraviețuitor .
Prin rudenie se înțelege legătura bazată pe descendența unei persoane dintr -o
altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. Rudenia
firească este în linie dreaptă și în linie colaterală. Rudenia civilă este rudenia rezultată
dintr -o adopție încheiată în condițiile prevăzute de lege.
Rudenia este în linie dreaptă în cazul desc endenței unei persoane dintr -o altă
persoană și poate fi ascendentă sau descendentă, iar cea colaterală este atunci când
rezultă din faptul că mai multe persoane au un ascendent comun.
Dacă în cazul rudelor pe linie dreaptă legea nu limitează vocația succesorală în
funcția gradului de rudenie cu defunctul în cazul rudelor pe linie colaterală art. 406
alin.3 Cod Civil limitează vocația succesorală legală până la gradul al IV -lea inclusiv.
Vocația succesorală a acestor rude este numai generală, vizând doar
posibilitatea de a culege patrimoniul persoanei decedate. Ele vor avea o vocație
concretă de a culege efectiv moștenirea în cauză prin respectarea ordinii de chemare
legală la moștenire .35
Conform principiului reciprocității vocației legale generale l a moștenire , dacă o
persoană are vocație succesorală legală general la moștenirea lăsată de o persoană,
atunci și aceasta din urmă are aceeași vocație în raport cu prima, iar vocația lor va
depinde de ordinea în care va surveni decesul lor sau a uneia dint re ele.
Acest principiu cunoașteși o excepție , și anume în cazul constatării nulității
căsătoriei sau a anulării ei prin hotărâre judecătorească intervenită după decesul soților
sau a unuia dintre ei, dacă se constată că unul dintre ei a fost de bună -credință la

35F.Deak,R. Popescu – Op. cit, pg. 134 -136

încheierea căsătoriei, aceasta poate să aibă vocație succesorală, pe când soțul care a
încheiat cu rea -credință o căsătorie, nu va moșteni , în cazul în care va fi soț
supraviețuitor . În cazul în care ambii soți au fost de bună sau de rea -credință , principiul
vocației succesorale se restabilește în sensul prevăzut mai sus.
Unii autori consideră36și ipoteza adopțiilor ca fiind excepții de la acest
principiu, în sensul difere nței și diferențierii dintre adopția cu efecte depline și cea cu
efecte restrânse.
Un exemplu prin care acest principiu și-a găsit aplicabilitatea este
următoarea:“Prin sentință civilă nr.726/C din 9 septembrie 2004 pronunțată de
Tribunalul Bihor, s -a respins acțiuneaformulată de reclamantul G.A.I prin L.M.,
împotriva pârâtelor Primăria Valea lui Mihai – Comisia locală pentru aplicarea Legii nr.
10/2001 și Prefectura județului Bihor – Comisia județeană de aplicare a Legii nr.
10/2001. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut că imobilul în litigiu, în
suprafață de 956 mp a fost inițial proprietatea tabulară a numiților S.L și S.T. Imobilul a
devenit proprietatea Statului Român în baza Decretului nr.712/1996 și nr. 218/1 960.
Bunica reclamantului, numita S.A. a fost sora cu proprietarul tabular S.L., astfel
că reclamantul face parte din clasa a II -a a colateralilor privilegiați , ce cuprinde frații si
surorile defunctului S. L. precum si descendenții acestora.
Instanța de fond a mai reținut , din extrasul din „Registrul de naștere ”, că
proprietarii tabulari ai imobilului au avut o fiica pe nume S. E. născuta in anul 1913,
căsătorita cu numitul P.S. in anul 1932, decedata in anul 1966.
Potrivit actului de adopție nr.3/ august 1951, fiica proprietarilor tabulari, numita
P.E. a înfiat un copil V.A., născuta la 6 octombrie 1938, care a dobândit numele de P.A.
Numita P.A. , face parte di n clasa I -a a descendenților in linie dreapta fata de
proprietarii tabulari, este in viața , in prezent fiind cazata la Azilul de Noapte din
Oradea, conform adresei nr.289752 din 5 noiembrie 2003.
Conform principiului priorității clasei de moștenitori in ordinea stabilita de lege,
intre moștenitorii din clase diferite, consacrat in dispozițiile art.669 -675 Cod Civil, sunt
chemați in primul rând la moștenire , moștenitorii din clasa I -a, cu excluderea celor din
clasele II, III si IV. Numai in lipsa moștenitor ilor din clasa I sau daca aceștia sunt
renunțători sau nedemni vin la succesiune moștenitorii din clasa a II -a

36F.Deak,R. Popescu – Op. cit, pg. 137-139

Reclamantul nu a dovedit ca fiica proprietarilor tabulari, ori nepoata de fiica ar
fi renunțători la moștenire ori nedemni, astfel c ă simpla exist ență a numitei P.A. ce face
parte din clasa I -a de moștenitori , înlătura de la moștenire pe reclamant, ce face parte
din clasa a IV -a de moștenitori .
Pe de alta parte, potrivit art.651 Cod Civil, data in raport de care se determina
persoanele chemate la moștenire si drepturile ce li se cuvin, este data decesului
antecesorului parților , defunctul S.L., ceea ce excludeconsiderarea vreunei alte date,
cum ar fi apariția Legii nr.10/2001, ca momen t al deschiderii succesiunii.
Or, la data deschiderii succesiunii defunctului S.L., 6 octombrie 1930, singura
moștenitoare cu vocație succesorala a fost fiica acestuia care a înlăturat de la moștenire
pe frații defunctului, iar faptul ca nepoata de fiica P.A. nu a solicitat restituirea
imobilului in temeiul Legii nr.10/2001 nu constituie o împrejurare de natura sa -i dea
posibilitatea reclamantului de a obține imobilul revendicat.
Reclamantul G.A.I., prin mandatar, a declarat apel susținând ca in mod greșit ,
prima instanța a respins acțiunea pe considerentul ca nu ar fi persoana îndreptățită la
restituirea imobilului, deoarece a făcut dovada cu acte de stare civila ca este ruda de
gradul IV cu fostul proprietar, iar un alt moștenitor in grad mai apropiat, deși este in
viața nu a formulat cerere de restituire .
Curtea de Apel Oradea, Secția civila mixta, prin decizia nr.502/A din 28
septembrie 2005, a admis apelul, a desființatsenti nța atacat ăși a trimis cauza pentru o
noua judecat ă la aceeașiinstanț ă, pentru soluționarea fondului, cu motivarea ca de
vreme ce succesorul din clasa I -a de moștenitori nu a demarat procedura prevăzută de
Legea nr.10/2001, nu -l înlătur ă pe moștenitorul dintr -o clasa inferioar ă care și-a
manifestat expres și in termenul legal intenția de a revendica imobilul preluat de stat de
la succesorii săi.
Primăria orașului Valea lui Mihai, a declarat recurs împotriva deciziei instanței
de apel, întem eiat pe motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedura civila,
susținând că reclamantul nu se încadrează în categoria persoanelor prevăzute de art.4
alin.2 din Legeanr.10/2001. Recursul este fondat. Potrivit art.4 (2) din Legea
nr.10/2001, „ de pr evederile prezentei legi beneficiază si moștenitorii persoanelor fizice
îndreptățite ”. O prima obligație care-i incumba moștenitorului pentru a succede , este
aceea ca el sa dovedească propria sa calitate, fie c ă ne aflam in prezen ța unei succesiuni

testamentare ori a uneia legale. In acest fel, moștenitorul dovedește aptitudinea sa de a
succede și vocația lui ereditara.
In speța , reclamantul intimat ruda de gradul IV (bunica sa, dinspre mama a fost
sora cu numitul S.L.), nu a dovedit ca nepoata proprietarilor tabulari P.A., descendent
de gradul I, ar fi nedemna de a succede ori ca ar fi renunțat la moștenire .
Nici o dispoziție legal ă nu conferă dreptul reclamantului de a succede la
moștenirea defunctului S.L., înlăturând -o pe descendenta de gradul I, in viața , P.A.,
chiar dac ă aceasta nu și-a manifestat în mod expres intenția de a revendica imobilul in
litigiu, cum greșit a reținutinstanța de apel. Față de aceste considerente, Înalta Curte a
admis recursul, a casat decizia atacat ă, fiind păstrat ă sentința tribunalului.”37

3. Principiile generale ale devoluțiunii legale

Potrivit art. 963 alin.(1) C.civ. moștenirea se cuvine, în ordinea și după regulile
stabilite, soțului supraviețuitor și rudelor defunctului, și anume descendenților,
ascendenților și colateralilor acestuia, după caz.
Dat fiind faptul că rudele defunctul ui nu pot să fie chemate împreunăși deodată
la moștenire , legiuitorul cheamă la moștenire rudele în funcție de clasa de moștenitori
din care acestea fac parte și în funcție de gradul de rudenie.
Astfel au fost elaborate trei principii fundamentale și anume: principiul
priorității claselor de moștenitori , principiul proximității gradului de rudenie și nu în
ultimul rând, principiul egalității între rudele de aceeași clasă șiacelași grad.

3.1.Principiu l priorității claselor de moștenitori

Reglementat de art.964 alin.(1) C.civ. stabilește ordinea în care rudele
defunctului vin la moștenire . În acest mod, Codul Civil stabilește patru clase de
moștenitori legali. Primii care vin la moștenire sunt rudele care fac parte din clasa I,

37http://www.euroavocatura.ro/jurisprudenta/429/Mostenire_legala__Principii_de_baza_ale_devolutiunii
_legale , accesat la data 27 .05.2020

numită și clasa descendenților , care este alcătuită din copii, nepoți, strănepoți ai
defunctului, fără limită în grad.
Următorii care vin la moștenire sunt rudele din clasa a II -a de moștenitori legali,
aceasta este o clasă mixtă cuprinzând atât ascendențiiprivilegiați , adică părinții
defunctului, câtși colateralii privilegiații , adică frațiiși surorile defunctului cât
șidescendenții acestora până la gradul IV inclusiv.
Clasa a III-a de moștenitorii legali cheamă la moștenire ascendenții ordinariai
defunctului, anume bunicii, străbunicii fără limită în grad.
În ultimul rând, vin la moștenire rudele care fac parte din clasa a IV -a de
moștenitori , și anume colaterali ordinarii, adică unchii șimătușile defunctului, verii
primari șifrații ori surorile bunicilor defunctului.
Rudele sunt chemate la moștenire în ordinea claselor de moștenitori , deci vor
veni la moștenire în primul rând rudele din clasa I d e moștenitorii , cu excluderea
moștenitorilor din celelalte clase inferioare. Dacă nu există moștenitori din clasa I , sunt
chemate la moștenire rudele din clasa a II de moștenitori care vor exclude la rândul lor
rudele din clasele inferioare. Clasa a III -a de moștenitori va avea vocație concretă
numai în lipsa moștenitorilor din primele două clase, drept urmare rudele din clasa a
IV-a de moștenitorii vor veni la moștenire doar în lipsa moștenitorilor din toate
celelalte clase. În cazul în care există o dezmoștenire , iar rudele defunctului din clasa
cea mai apropiată nu pot culege întreaga moștenire , atunci partea rămasă se atribuie
rudelor din clasa subsecventă care îndeplinesc condițiile pentru a moșteni .
Prin excepție de la acest principiu, soțul supraviețuitor al defunctului, care
nefiind rudă cu defunctul și nu face parte din nicio clasă de moștenitori amintită mai
sus, însă el vine la moștenire în concurs cu oricare clasă chemată la moștenire.38

3.2.Principiul proximi tății gradului de rudenie

Reglementat de art.964 alin.(3) C.civ. înăuntrul fiecărei clase, rudele de gradul
cel mai apropiat cu defunctul înlătură de la moștenire rudele de grad mai îndepărtat, cu
excepția cazurilor pentru care legea dispune altfel.

38F.Deak,R. Popescu – Op. cit, pg 146

De la acest principiu, legea prevede două excepții , anume:
1. În cadrul clasei a II -a de moștenitorii , ascendenții privilegiați ai defunctului,
rude de gradul I, nu înlătură de la moștenire colateralii privilegiați ai
defunctului, rude de gradul II, și nici pe descendenții acestora, r ude de gradul III
sau IV.
2. În cazul reprezentării succesorale, când un moștenitor mai îndepărtat în grad,
urcă în drepturile ascendentului său, pentru a culege partea care i s -ar fi cuvenit
din moștenire .

3.3.Principiul egalității între rudele din aceeași clasă și de același grad.

Conform acestui principiu, dacă rudele din clasa chemată la moștenire sunt de
același grad, moștenire se împarte în mod egal, dacă legea nu prevede altfel.
De la acest principiu, legea instituie două excepții : primul este împărțirea pe
tulpini a moștenirii , atunci când la moștenire vin, prin reprezentare, rude de același
grad, moștenirea se va împărții pe tulpini și fiecare reprezentant vine la moștenirea
tulpinii , adică a pârții ce se cuvenea ascendentului său, pe care îl reprezintă .
A doua excepție este împărțirea pe linii a moștenirii , în cazul fraților și surorilor
din părinți diferiți , când aceștia se moștenesc între ei, deși sunt de grad egal, frații și
surorile defunctului atât după mamă cât și după tată vor lua o parte mai mare decât
frațiiși surorile numai după tată sau mamă, beneficiind astfel de o cotă parte pe ambele
linii, paternă și maternă, egalitatea se păstrează numai între frații și surorile pe aceeași
linie.

CAPITOLUL IV. REPRE ZENTAREA SUCCESORALĂ

1. Definiții și domeniul de aplicare

Conform art.965 C.civ. prin reprezentare succesorală, un moștenitor legal de un
grad mai îndepărtat, numit reprezentant, urcă, în virtutea legii, în drepturile
ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea din moștenire ce i s -ar fi
cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn față de defunct sau decedat la data
deschiderii mo ștenirii.39
Așadar, reprezentarea succesorală oferă reprezentantului drepturi succesorale
proprii, care aplicând principiul proximității gradului de rudenie între rudele din cadrul
aceleași clase de moștenitori, nu i -ar fi putut reveni. Utilitatea reprezen tării constă în
faptul că efectele pe care le produce, înlătură unele consecințe injuste provocate de
hazard care comandă predecesul sau supraviețuirea.40
Reprezentarea succesorală conform art. 966 C. civ. este admisă în cazul
descendenților copiilor defunctului și în cazul descendenților fraților și surorilor
defunctului. În aceste cazuri, normele ce reglementează instituția reprezentării sunt de
strictă interpretare și imperative, iar datorită faptului că aceasta operează la infinit, de
ea se bucură atât descendenții de gradul II, cât și descendenții de gradul III, IV etc., cu
excepția reprezentării pe linie colaterală, unde este admisă doar până la gradul al IV -lea
inclusiv.

2. Condițiile reprezentării

Pentru a putea opera reprezentarea succesorală, trebuie îndeplinite cumulativ
următoarele condiții prevăzute în art. 967 Cod Civil.

39Cu caracter de noutate, Codul civil în vigoare introduce reprezentarea nedemnului. În Codul civil din
1864, persoanle nedemne nu puteau fi reprezentate.
40M. Eliescu -Moștenireașidevoluțiuea ei în dreptul RSR , Ed. Academiei, București, 1996, pg. 66

Astfel o prima condiție de reprezentare potrivit art . 967 alin. 1 poate fi
reprezentată persoana lipsita de capacitatea de a moșteni , precum și nedemnul, chiar
aflat în viață la data deschiderii moștenirii . Deasemenea reprezentantul trebuie sa urce
din grad în grad, trecând prin toate gradele intermediare, care trebuie să fie vacante prin
deces sau nedemnitate acesta neputând sări peste un ascendent aflat în viață , pentru a
ajunge la un alt ascendent decedat ori nedemn, pe care să îl reprezinte.
A doua condiție în ceea ce privește reprezentarea succesorală impune ca
reprezentantul să îndeplinească toate condițiile generale pentru a moșteni , adică să aibă
capacitate succesorală și vocație succesorală proprie la moștenirea defunctului, căci
persoane care nu ar putea moșteni în nume propriu, nu poate moșteni nici prin
reprezentare, și desigur să nu fie nedemn față de defunct , să nu fi renunțat la moștenirea
acestuia sau să nu fi fost dezmoștenit de acesta.41

3. Efectele reprezentării

Ca efect al reprezentării, moștenitorii reprezentați vor urca în locul si gradul
celui reprezentat, dobândind drepturile succesorale ale acestuia, cu precizarea că aceștia
nu pot avea pretenția la o parte mai cuprinzătoare din moștenire și nici nu li se poate da
mai puțin , aceștia putând deci pretinde doar o parte din moște nirea defunctului care s –
ar fi cuvenit celui reprezentat, daca ar fi fost în viață la momentul deschiderii
moștenirii .
Drept urmare ,reprezentanții , indiferent de numărul acestora, vor primi cu toții
împreună part ea din moștenire la care ar fi avut dreptul reprezentantul, ei fiind socotiți
ca un singur succesor, împărțirea moștenirii urmând să fie făcută pe tulpinii și nu pe
capete după numărul reprezentanților .
Conform art. 968, alin. (2) C. civ. prin tulpină se înțelege înăuntrul clasei întâi,
descendentul de gradul întâi care culege moștenirea sau este reprezentat la moștenire
sau înăuntrul clasei a doua, colateralul privilegiat de gradul al doilea care culege
moștenirea sau este reprezentat la moștenire.

41C.T. Popa -op.cit, pg.49

De asemenea dacă aceeași tulpină a produs mai multe ramuri, în cadrul fiecărei
ramuri subdivizarea se face tot pe tulpină, partea cuvenită descendenților de același
grad din aceeași ramură împărțindu -se între ei în mod egal.
Efectul particular al reprezentării succesorale își are reglementarea în art. 969
C. civ., care consacră o obligație de raport în sarcina copiilor nedemnului care au cules
bunurile cuvenite din moștenirea de la care autorul a fost exclus. Astfel , copii
nedemnului concepuți înainte de deschiderea moștenirii de la care nedemnul a fost
exclus , vor raporta la moștenirea acestuia din urmă bunurile pe care le -au moștenit prin
reprezentarea nedemnului, dacă vin la moștenirea lui în concurs cu alți copii ai săi,
concepuți după deschiderea moștenirii de la care a fost înlăturat.42
De asemenea raportul se face doar în cazurile în care bunurile primite prin
reprezentarea ned emnului au depășit valoarea pasivului succesoral.

42C.T. Popa -op.cit, pg.51

CAPITOLUL V. CLASELE DE MOȘTENITORII

1. Clasa I de moștenitorii legali

Potrivit art. 975 alin1. prin descendenți înțelegem “ copiii defunctului și
urmașii lor în linie dreaptă la nesfârșit, fără deosebire de sex și indiferent dacă aceștia
sunt din aceeași căsătorie sau din căsătorii diferite .” În acest sens nu are importanță
dacă descendenții sunt din aceeași căsătorie sau din căsătorii diferite precum și
descendenții din afara căsătoriei, cu condiția ca filiația să fie stabilită potrivit legii43
Astfel, art . 48 alin 3 din Constituția României care prevede că “ copii din afara
căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie ”, este întărit de art . 448 din Codul
civil, care prevede: “ Copilul din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită potrivit
legii are, față de fiecare părinte și rudele acestuia, aceeași situație ca și aceea a unui
copil din căsătorie .”
În ceea ce privește copii născuți din căsătorii diferite, aceștia vor moșteni
împreună numai pe tatăl lor comun sau pe mama lor comună. Astfel, dacă de exemplu,
în urma defunctului rămâne un copil din prima căsătorie și doi copii din a d oua
căsătorie, aceștia vor moșteni în părți egale pe tatăl lor, dar copilul din prima căsătorie
nu va avea vocație succesorală la moștenirea celei de -a doua soții a tatălui său, după
cum nici copii din a doua căsătorie nu vor fi chemați la succesiunea primei soții a
acestuia.44
În ceea ce privește copii adoptați , aceștia dobândesc, prin efectul adopției ,
drepturile pe care le are copilul din căsătorie față de părinții săi. Astfel, d acă defunctul
este adoptatorul, nu are relevanță felul adopției , respectiv dacă aceasta este cu efecte
depline sau restrânse. În ceea ce privește raportul dintre adoptat si descendenții săi, pe
de o parte, și rudele lor firești , pe de altă parte, în cazul adopției cu efecte depline,
aceste raporturi încetează, deci cei dintâi nu mai au vocație succesorală în calitate de
copii, nepoți , strănepoți față de ascendenții firești . În schimb, în cazul adopției cu efecte
restrânse, aceste raporturi se păstrează, astfel încât ei își păstrează și vocația succesorală
în calitate de descendenți față de ascendenții firești .

43F.Deak,R. Popescu – Op. cit, pg.207
44C.T. Popa -op.cit, pg.50

Dacă adoptatorul este copilul defunctului sau alt descendent al acestuia,
adopția va conferi vocație succesorală adoptatului și descendenților săi la moștenirea
lăsată de defunct însă doar dacă este cu efecte depline, căci în acest caz ei devin rude
nu numai cu adoptatorul, ci și cu rudele acestuia, între care și ascendentul adoptatorului
care la să moștenirea . Pe de altă parte, dacă adopția a fost cu efecte restrânse, adoptatul
și descendenții acestuia nu vor avea vocație succesorală la moștenirea lăsată de
ascendentul adoptatorului.
Fiind reglementată în Noul Cod Civil, reproducerea umană asistată medical cu
terț donator, aceasta poate fi analizată din punct de vedere succesoral, astfel încât
aceasta nu determină nicio legătură de filiație între copil și donator, ci doar între cel
dintâi și familia în care se naște . În acest mod , nim eni nu poate contesta filiația sa.
Astfel, copilul născut prin reproducere umană asistată medical este asimilat, din punct
de vedere al dreptului de moștenire , copilul născut din filiația firească, existând vocație
succesorală reciprocă.45
Împărțirea moștenirii între descendenți potrivit art.975 alin.4 “ Moștenirea sau
partea din moștenire care li se cuvine descendenților între aceștia în mod egal, când
vin la moștenire în nume propriu, ori pe tulpină, când vin la moștenire prin
reprezentare succesorală .”
Totodată, descendenții defunctului înlătură moștenitorii din celelalte clase și
vin la moștenire în ordinea proximității gradului de rudenie.46
În situația în care la moștenire sunt chemați doi sau mai mulți descendenți de
gradul I, cota -parte de moștenire ce se cuvine fiecăruia se stabilește în mod egal, în
funcție de numărul lor (pe capete). Astfel, după cum putem observa, se aplică principiul
egalității între rudele din aceeași clasă și același grad chemate la moștenire .
Pe de altă parte, dacă descendenții de gradul al II -lea și următoarele vin la
moștenire prin reprezentare succesorală, împărțirea se face pe tulpini si sub tulpini ,
principiul egalității aplicându -se numai între ramurile din aceeași tulpină, astfel încât
descendenții mai îndepărtați în grad și care nu beneficiază de reprezentare succesorală
sunt excluși de la moștenire .

45F.Deak,R. Popescu – Op. cit, pg 208 -210
46C.T. Popa -op.cit, pg. 49

Dacă în urma dezmoștenirii , descendenții defunctului nu pot culege întreaga
moștenire , atunci partea rămasă se atribuie rudelor din clasa subsecventă în care
îndeplinesc condițiile pentru a moșteni .
În situația în care la moștenire este chemat și soțul supraviețuitor al defectului ,
cota recunos cută acestuia din urmă se impută cu prioritate asupra moștenirii , iar restul
revine descendenților și se împarte între aceștia potrivit regulilor mai sus menționate .
Astfel soțul supraviețuitor culege ¼ din moștenire , iar descendenții culeg, indiferent de
numărului acestora și indiferent de gradul de rudenie cu defectul , ¾ din moștenire .
În cadrul clasei I de moștenitori nu se aplică împărțirea pe linii a moștenirii ,
astfel între copiii din căsătoria anterioară, din afara căsătoriei sau din adopție , nu se
face nicio diferențiere .47
Caracterele juridice ale dreptului la moștenire al descendenților , în ceea ce privește
copiii defunctului ( descendenții de gradul I) nu pot veni la moștenire doar în nume
propriu, pe când descendenții copiilor defunctului ( nepoți , strănepoți etc.) pot veni la
moștenire atât în nume propriu, cât și prin reprezentare succesorală.
De asemenea descendenți sunt moștenitori rezervatari, astfel încât liberalitățile
făcute de defunct prin care se aduce atingere rezervei lor sunt supuse reducțiunii , la
cerere.
Descendenții sunt moștenitori sezinari, sezina conferindu -le atât stăpânirea de
fapt exercitată asupra patrimoniului succesoral, cât și dreptul de a administra acest
patrimoniu și de a exercita drepturile și acțiunile defunctului fără atestarea prealabilă a
calității de moștenitor .
Ca un ultim caracter juridic al clasei I de moștenitorii , descendenții sunt
obligați să raporteze donațiile primate de la defunct, dacă donația nu a fost făcută cu
scutire de raport.48

47F.Deak,R. Popescu – Op. cit, pg 210-213
48F.Deak,R. Popescu – Op. cit, pg 210 -213

2. Clasa II de moștenitori legali

Legea cheamă la moștenire rudele care fac parte din clasa a doua de
moștenitori dacă defunctul nu are descendenți sau cei existenți nu pot datorită
nedemnității sau exheredării ori nu vor să vina la moștenire astfel renunțând la
beneficia ei. Din clasa a doua de moștenitori fac parte ascendenții privilegiați (părinții
defunctului) și colateralii privilegiați (frații și surorile defunc tului și descendenții lor,
până la gradul al IV -lea inclusiv). Se numesc privilegiați , deoarece îi înlătură de la
moștenire pe ceilalți ascendențiși colaterali, care sunt denumiți ordinari, care fac parte
din clasele de moștenitori subsecvente.49
Ascendenții privilegiați sunt, conform art.976 alin. 1 Cod civil “ tatăl și mama
defunctului .” Aceștia pot fi și din afara căsătoriei, din adopțieși reproducere umană
asistată medical.
Vocația la moștenire a tatălui din afara căsătoriei nu poate fi contest ată decât
în situația în care filiația copilului respectiv a fost stabilită prin recunoaștere și se
dovedește că unicul scop al acesteia a fost crearea vocației succesorale a tatălui la
moștenirea copilului său, situație în care recunoașterea este lovită d e nulitate.
În situația căsătoriei putative, vocația la moștenire a părinților copilului nu
poate fi contestată, indiferent că au fost de bună sau de rea -credință întrucât nulitatea
căsătoriei nu are niciun efect în privința copilului, aceștia păstrând situația de copii din
căsătorie.50
Din aceeași categorie fac parte șipărinții adoptatori ai defunctului, atât în
cazul adopției cu efecte restrânse precum și în cazul adopției cu efecte depline. În ceea
ce privește adopția cu efecte depline a u vocație la moștenirea adoptatului numai părinții
adoptatori, nu și părinții firești . Dacă însă, unul dintre soți adoptă cu efecte depline
copilul celuilalt soț, legăturile de rudenie dintre copil și părintele firesc se mențin ,
aceasta din urmă păstrând vocația succesorală. Pe de altă parte, în cazul adopției cu
efecte restrânse au vocație la moștenirea adoptatului, atât părinții adoptatori, cât și
părinții firești .

49F.Deak,R. Popescu – Op. cit, pg 214
50Ioan Popa – Op.cit. pg 70

În ceea ce privește reproducerea umană asistată medical cu terț donator,
vocația la moștenirea defunctului rezultat prin reproducerea umană, în calitate de
ascendenți privilegiați , părinții care au consimțit în condițiile legii la această metodă.51
Când vine vorba de stabilirea filiației , filiațiafață de mamă rezultă din faptul
nașterii , însă ea se poate stabili și prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească. În
ceea ce privește filiația față de tatăl din căsătorie, el se stabilește prin efectul prezumției
de paternitate. Pe de altă parte, filiația față de tatăl din afara căsători ei, se stabilește prin
recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească. În ceea ce privește paternitatea, aceasta
se prezumă dacă se dovedește că pretinsultată a conviețuit cu mama copilului în
perioada timpului legal al concepțiunii .52
În cazul în care la moștenire sunt chemați numai ascendenți privilegiați ai
defunctului, adică nu există colaterali privilegiați și soț supraviețuitor , moștenirea se
împarte întotdeauna în mod egal, în func ție de numărul lor, potrivit principiului
egalităț ii între rudele din aceeași clasă și același grad chemate la moștenire . Totuși în
cazul adopției cu efecte restrânse adoptatorul sau adoptatorii vin la moștenire alături de
părinții firești , astfel încât moștenirea se va împărții în două, trei sau patru părți în
funcție de numărul lor.
Când vine vorba de caracterele juridice ale dreptului la moștenire al
ascendenților privilegiați aceștia sunt moștenitori rezervatari, sunt moștenitori sezinari,
ascendenții privilegiați culeg moștenirea numai în nume propriu, nu și prin
reprezentare, de asemenea ascendenți privilegiați nu sunt obligați la raportul donațiilor .
53
Colaterali privilegiați sunt, conform art.976 alin.2 Cod Civil “ Colateralii
privilegiați sunt frații și surorile defunctului, precum și descendenții acestora, până la
al IV -lea grad inclusive cu defunctul. ”
Frații și surorile defunctului se descendenții acestora pot fi și din căsătorie, din
afara căsătoriei sau din adopția cu efecte depline. În cazul adopției cu efecte restrânse,
adoptatul și descendenții lui nu devin rudă cu rudele adoptatorului și prin urmare nici
cu descendenții săi, astfel dacă adoptatul ar muri mai înt âi, nici unul dintre copiii din

51I. Genoiu – Op. cit,pg. 105 -106
52L. Stănciulescu – Op. cit, pg. 59 -60
53C.T. Popa -Op. cit., pg. 54

filiația firească a adoptatorilor nu va avea vocație în calitate de frate sau soră la
moștenirea adoptatului.54
Astfel, sunt colaterali privilegiați atât frații și surorile buni, adică născuți din
aceeași părinți , cât și frații și surorile care au comun un părinte, anume frații
consângeni, născuți din același tată, dar mame diferite șifrații uterine, născuți din
aceeași mamă, dar tați diferiții .55
În ceea ce privește frații rezultați din adopție , au vocație la moștenirea fratelui
defunct, întrucât adopția generează relații de rudenie atât între adoptat șifamilia firească
a acestuia. În acestasituație vorbim despre adopția cu efecte depline.
În ceea ce privește copiii adoptați cu efecte restrânse aceștia nu pot veni la
moștenirea celorlalți copii ai adoptatorului, întrucât acest tip de adopție generează
relații de rudenie numai între adoptat și adoptatori, nu și între adoptat și familia
adoptatorului.56
În ceea ce privește frații rezultați prin reproducerea umană asistată medical cu
terț donator , inclusiv aceștia au vocație la moștenirea defunctului. De asemenea la
moștenirea lui de cujus pot veni colaterali, frații , nepoții , strănepoții rezultați prin
reproducerea umană asistată medical cu terț donator. Singurele persoane cu care aceștia
nu stabilesc nicio relație de rudenie este terțul donator și rudele acestuia.57
O problem special se mai pune în cazul în care adoptatorul ar fi adoptat mai
mulți copii, situație în care, dacă ne aflăm în față unei adopții cu efecte depline în cazul
tuturor copiilor respective, va opera principiul reciprocității vocației succesorale legale
între frațiși surori. Pe de altă parte dacă toate adopțiile au fost cu efecte restrânse, cei
adoptați nu vor avea vocație succesorală în calitate de colaterali privilegiați .58
Caracterele juridice ale dreptului la moștenire al colateralilor privilegiați
aceștia nu sun t moștenitori rezervatari și nici moștenitori sezinari, pot fi chemați la
moștenire în nume propriu, dar și prin reprezentare, de asemenea colateralii privilegiații
nu sunt obligați la raportul donațiilor .59

54L. Stănciulesc -Op. cit., pg. 54
55C.T. Popa -Op. cit., pg. 54
56I. Popa -Op.cit. pg 72
57I. Genoiu – Op. cit., pg. 111 -112
58F. Deak, R. Popescu -Op. cit, pg. 223
59C.T. Popa -Op. cit., pg.56

Când vine vorba de împărțirea moștenirii între colaterali privilegiații ai
defectului aceștia sunt chemați la moștenire în ordinea proximității gradului de rudenie,
adică frații și surorile, care sunt rude de gradulal II -lea, înlătură de la moștenire nepoții
de frate sau de soră care s unt rude de gradul al III -lea și strănepoții de frate sau soră,
care sunt rude de gradul IV -lea.
Moștenirea sau partea de moștenire ce se cuvine colateralilor privilegiații se
împarte între aceștia în mod egal, adică pe capete, potrivit principiului egali tății între
rudele din aceeași clasă și de același grad chemate la moștenire .
Tot în mod egal se împarte moștenirea și între descendenții din frațiși surori,
dacă ei vin la moștenire în nume propriu. Dacă aceștia din urmă vin la moștenire prin
reprezentare succesorală, chiar dacă sunt de grade egale, moștenirea sau partea din
moștenire ce li se cuvine se împarte între ei pe tulpină.
În situația în care din clasa a doua de moștenitori fac parte doar colaterali
privilegiațiiși au fost dezmo șteniți în tot, aceștia vor fi înlăturați de la moștenire , nefiind
moștenitori rezervatari, urmând ca întreaga moștenire să revină claselor subsecvente.
De asemenea, soțul supraviețuitor dacă vine în concurs numai cu colaterali
privilegiații , partea cuvenită acestuia dintâi este de ½ din moștenire , iar partea cuvenită
colateralilor privilegiați , indiferent de numărul lor și gradul lor de rudenie cu defunctul,
este de ½ din moștenire . Acea stă ½ din moștenire cuvenită colateralilor privilegiații se
împarte între aceștia potrivit regulilor menționate mai sus.60
În cazul colateralilor privilegiații este prevăzută și o modalitate specială de
împărțire a moștenirii , și anume împărțirea pe linie , care se aplică în acele cazuri în care
sunt chemați la moștenire frații și surorile defunctului care nu sunt din aceeași părinți .
După cum am spus mai sus frațiiși surorile defunctului pot fi de trei categorii,
și anume frați buni, frații consangviniși frați uterini . Astfel dacă la moștenire sunt
chemați frați și surori care fac parte din aceeași categorie, de exemplu, toți sunt
consangvini, moștenirea se va împărți potrivit regulilor generale.
Pe de altă parte, dacă la moștenire sunt chemați frați și surori din categorii
diferite, atunci moștenirea sau partea din moștenire ce se cuvine colateralilor
privilegiații se împarte în două părți egale corespunzătoare celor două linii șianume :

60F. Deak, R. Popescu -Op. cit, pg. 223

linia maternă și linia paternă. După care jumătatea maternă se împarte între frații
defunctului pe linie maternă, iar jumătatea paternă între frații defunctului pe linie
paternă. Dacă la moștenire vin șifrații buni cu defunctul, aceștia vor lua cota -parte
corespunzătoare din ambele jumătăți .61
Regula împărțelii pe linii se aplică și în cazul în care la moștenire vin
descendenții fraților și surorilor, prin reprezentare sau prin valorificare a unui drept
succes oral propriu.62
În situația în care ascendenți privilegiații vin la moștenire în concurs cu
colateralii privilegiați , moștenirea sau partea din moștenire cuvenită ascendenților
privilegiați și colateralilor privilegiați se împarte între aceștia în funcție de numărul
ascendenților privilegiați care vin la moștenire , după cum urmează: în cazul în care la
moștenire vine un singur părinte acesta va culege ¼, iar colateralii privilegiați ,
indiferent de numărul acestora și de gradul de rudenie, vor culege ¾. Pe de altă parte, în
cazul în care la moștenire vin ambii părinții , aceștia vor culege împreună ½, iar
colateralii privilegiați , indiferent de numărul acestora și de gradul de rudenie, vor
culege cealaltă jumătate.
În situația în care, alături de clas a a doua de moștenitori este chemat la
moștenire și soțul supraviețuitor al defunctului, mai întâi se stabilește partea ce se
cuvine acestuia din urmă, iar restul se împarte între moștenitorii din clasa a doua. Și în
acestcaz deosebim între situația în care soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs
atât cu ascendenți privilegiați , cât și cu colaterali privilegiați ai defunctului ; cota
cuvenită soțului supraviețuitor este de 1/3 din moștenire , iar partea cuvenită clasei a
doua este de 2/3 din moștenire . Această cotă se va împărți între moștenitorii din această
clasă potrivit regulilor arătate mai sus. Dacă soțul supraviețuitor vine la moștenire în
concurs numai cu ascendenți privilegiați , partea cuvenită soțului supravieț uitor este de
½ din moștenire , iar partea cuvenită ascendențilo rprivilegiați , indiferent de numărul
lor, este de ½.
Nu în ultimul rând, dacă din clasa a II -a fac parte atât ascendenți privilegiați ,
cât și colaterali privilegiați și au fost dezmoșteniți în tot atât ascendenți privilegiați , cât
și colaterali privilegiați , ascendenți privilegiați își vor primi rezerva, iar colateralii

61 F. De ak, R. Popescu -Op. cit, pg. 227 -228
62C.T.Popa -Op.cit,pg.56

privilegiați vor fi înlăturați de la moștenire . În ceea ce privește restul de moștenire ,
aceasta se atribuie ru delor din clasa subsecventă care îndeplinesc condițiile pentru a
moșteni .

3. Clasa a III -a de moștenitori legali

Legea cheamă la moștenire pe ascendenții ordinari, adică rudele în linie
dreaptă ascendentă ale defunctului, alții decât părinții lui, cum sunt bunicii, străbunicii
etc. fără limită în grad, dacă defunctul nu are moștenitori din primele două clase sau cei
existenți nu pot, din cauza nedemnități ori din cauza dezmoștenirii (în ipoteza
colateralilor privilegiați ) sau nu vor să vină la moștenire , renunțând la ea.
Aceștia pot fi din căsătorie și din rudenie civilă rezultată din adopție , în cazul
rudeniei cu efecte depline. Pe de altă parte dacă cel care lasă moștenirea a fost adoptat
cu efecte restrânse, ascendenții lui ordinari vor fi dintre rudele sale firești .
Prezența moștenitorilor din această clasă înlătură de la moștenire pe cei din
ultima clasă.63
În ceea ce privește ordinea în care sunt chemați la moștenire , ascendenții
ordinari sunt chemați în ordinea gradelor de rudenie cu defunctul , după principiul
proximității gradului de rudenie. Între ascendenții ordinari chemați la moștenire , care
sunt de grade egale, se aplic ă principiul egalității .
În cazul în care aceștia au fost dezmoșteniți în tot, vor fi înlăturați de la
moștenire , deoarece nu sunt moștenitori rezervatari , urmând ca întreaga moștenire să
revină clasei subsecvente, în acest caz clasei a patra. De asemenea , prin testament, de
cujus poate dispune ca cei doi bunici sa primească o cota parte redusă din cea pe care ar
fi primit -o daca nu exista testamentul, restul moștenirii urmând să fie at ribuită rudelor
din clasa a patra, care îndeplinesc condițiile pentru moștenire .
Dacă aceștia vin în concurs cu soțul supraviețuitor , mai întâi se stabilește cota
ce se cuvine acestuia. Astfel, soțul supraviețuitor culege ¾ din moștenire , iar

63F. Deak, R. Popescu -Op. cit, pg. 232 -233

ascendenții ordinari, indiferent de numărul acestora, culege împreună ¼ din moștenire .
Această cotă se împarte între aceștia potrivit celor două principii arătate mai sus.64
În rândul caracterelor juridice ale dreptului de moștenire al ascendenților
ordinari putem observa că aceștia nu sunt moștenitori rezervatari, aceștia vin la
moștenire doar în nume propriu, nu si prin reprezentare. Nu sunt moștenitori sezinari, ei
dobândin d sezina doar prin eliberarea certificatului de moștenitori , dar cu efect
retroactiv din ziua deschiderii moștenirii , de asemenea aceștia nu sunt obligați la
raportul donațiilor .

4. Clasa a IV -a de moștenitori legali

Legea cheamă la moștenire pe colateralii ordinari, adică rudele colaterale ale
defunctului care nu sunt frați sau surori ori descendenții acestora, dacă defunctul nu are
moștenitori din primele trei clase sau cei existenți nu pot, din cauza nedemnității ori, în
ipoteza colateralil or privilegiați și ascendenților ordinari, din cauza dezmoștenirii , sau
nu vor să vină la moștenire , renunțând la ea. Colateralii ordinarii sunt chemați la
moștenire până la gradul IV -lea inclusiv, adică: unchi, mătuși , veri primari și unchii,
mătușile mari, adică frații sau surorile bunicilor defunctului.
Colateralii ordinari pot fi din căsătorie, din afara căsătoriei sau, în cazul
adopției cu efecte depline, din cea civilă rezultată din adopție . Pe de altă parte , în cazul
adopției cu efecte restrânse, colateralii ordinari ai defunctului adoptat se vor recruta
dintre rudele sale firești .65
Când vine vorba de împărțirea moștenirii între colateralii ordinari, aceștia sunt
chemați la moștenire în baza principiului proximității gradulu i de rudenie, adică în
ordinea gradelor de rudenie cu defunctul, astfel încât șimătușile care sunt rude de
gradul al treilea înlăturând de la moștenire pe verii primari și pe unchiul sau mătușile
mari, care sunt frații sau surorile bunicilor defunctului, r ude de gradul al IV -lea.
Între colateralii ordinari chemați la moștenire , se aplică principiul egalității în
cadrul aceleași clase de moștenitori .

64F. De ak, R. Popescu -Op. cit, pg. 223
65Idem , pg. 234 -235

În ceea ce privește împărțirea pe linii, aceasta nu se aplică, deoarece această
împărțire vizează numai frațiiși surorile defunctului de diferite categorii si pe
descendenții lor. Astfel în cazul clasei a patra de moștenitori , nu are nicio importanță
daca unul dintre ei este unchi, fra te bun al tatălui defunctului, iar celălalt unchi este
frate uterin al mamei defunctului. Aceștia vor împărțimoștenirea sau partea de
moștenire ce se cuvine clasei a patra în mod egal.
În cazul în care colateralii ordinari au fost dezmoșteniți în tot, aceștia nefiind
moștenitori rezervatari, vor fi înlăturați de la moștenire , iar daca de cujus nu a desemnat
niciun alt legatar, moștenirea va deveni vacantă, și va reveni comunei, orașului ,
municipiului sau satului după caz. De asemenea, prin testament defunc tul poate alege
să reducă cotele colateralilor ordinarii, astfel aceștia moștenind doar o parte din
bunurile pe care le -ar fi moștenit dacă defunctul nu îi limita, restul moștenirii va reveni
comunei, orașului , municipiului sau satului, după caz ca moștenire vacantă.
Dacă această clasă vine în concurs cu soțul supraviețuitor , în primul rând se
stabilește cota ce se cuvine acestuia di urmă, care culege ¾ din moștenire , iar colaterali
ordinari indiferent de numă rul acestora, vor culege ¼ din moștenire , această cotă
împărțindu -se între ei potrivit celor două principii arătate mai sus.
În rândul caracterelor juridice ale dreptului de moștenire al colateralilor
ordinari putem observa că aceștia nu sunt moștenitori rezervatari, aceștia vin la
moștenire doar în nume propriu, nu și prin reprezentare, nu sunt moștenitori sezinari și
nu sunt obligați la raportul donațiilor primite de la defunct.

CAPITOLUL VI . SOȚUL SUPRAVIEȚUITOR

1. Reglementare
În vechea reglementare, situația soțului supraviețuitor era nefavorabilă, soțul
supraviețuitor fiind în mod evident mai dezavantajat în raport cu rudele defunctului
întrucât nu avea vocație succesorală legală decât în cazul în care nu existau succesibili
chemați la moștenire în niciuna din cele patru clase de moștenitori. El dobândea
moștenirea lăsată de defunctul soț numai după ultimul colateral de gradul al 12 -lea66,
iar după efectul Legii 358/1921 dobândea moștenirea după ultimul colateral de gradul
al 4-lea. Î n mod excepțional, văduva săracă avea dreptul la o cotă parte în uzufruct dacă
venea în concurs cu descendenții defunctului, iar dacă nu erau descendenți, avea dreptul
la o pătrime din moștenire în plină proprietate. Fundamentele moștenirii erau rudenia,
legătura de sânge, iar soțul supraviețuitor nu îndeplinea acest criteriu.
Ținând seamă de afecțiunea dintre soți, prin Decretul LEGE 319/1944 pentru
dreptul la moștenire al soțului supraviețuitor, legiuitorul a adus o serie de îmbunătățiri
situației sale succesorale, după cum era firesc. Astfel situația a fost remediată prin
adoptarea Legii 319/1944 pentru dreptul la moștenirea legală în deplină proprietate
asupra unei cote părți din moștenire, variind în funcție de clasa de moștenitori cu care
este chemt la moștenire, un drept special de moștenire asupra mobilelor și obiectelor
aparținând gospodăriei casnice și darurilor de nuntă, precum și un drept temporar de
abitație asupra casei locuite de soți în timpul căsătoriei.
În prezent, drepturile succesorale speciale ale soțuluisupraviețuitor sunt
reglementate de dispozițiile art. 970 -974 C. civ. Astfel, soțulsupraviețuitor se află într -o
situație specială, deși nu face parte din nicio clasă de moștenitori legali, aceasta vine în
concurs cu oricare clasă chema tă la moștenire, nu poate fi înlăturat de la moștenireși
nici nu poate înlătura rudele defunctului.
Noul Cod Civil îi recunoaște soțului supraviețuitor următoarele trei categorii
de drepturi: un drept de moștenire în concurs cu oricare dintre moștenitorii legali sau un
drept de moștenire în lipsa acestora, dreptul de moștenire special asupra mobilierului și
obiectelor de uz casnic, cât și u n drept temporar de abitație asupra locuinței în casa în

66F.Deak, R.Popescu, op cit., pg. 237

care a locuit până la data deschiderii moștenirii, dacă nu are un alt drept real de a folosi
o locuință corespunzătoare și dacă respectiva locuință face parte din bunurile
moștenirii.

2. Condițiile pen tru a putea moșteni

Soțul supraviețuitor trebuie să îndeplinească, în afara condițiilor generale ale
dreptului la moștenire legală, anume să aibă capacitate succesorală, să nu fie nedemn și
o condiție specială, care să înlocuiască rudenia cu defunctul, ș i anume aceea de a avea
calitatea de soț la data deschiderii succesiunii. Așadar, pentru a putea veni la
moștenireasoțului decedat, soțulsupraviețuitor trebuie să aibă calitatea de soț la data
deschiderii succesiunii .67 Pentru ca soțulsupraviețuitor să aib ă această calitate,
căsătoria trebuie să fie valabil încheiată, adică să fie îndeplinite toate condițiile de fond
și de formă necesare pentru încheierea ei. Calitatea de soț se poate pierde prin divorț
sau prin constatarea nulității ori prin anularea casăt oriei, de aceea în legătură cu
aceastea sunt necesare unele precizări. 68
În ipoteza divorțului, potrivit art. 970 C.civ. “ soțul supraviețuitor moștenește
pe soțul decedat dacă, la data deschiderii moștenirii, nu există o hotărâre de divorț
definitivă .” Data desfacerii căsătoriei este diferită în funcție de situație. Astfel, în ceea
ce priveștedivorțul de cale judiciară, art.382 alin.1 Cod Civil prevede: “ căsătoria este
desfăcută în ziua când hotărârea prin care s -a pronunțatdivorțul a rămas definitivă. ”
Astfel înțelegem că până la această dată calitatea de soț se păstrează, chiar dacă
moartea a intervenit în cursul procesului, înainte ca hotărrea să fi devenit definitivă.
Așadar, efectele divorțului nu se mai produc, iar căsătoria încetează p rin moarte, soțul
supraviețuitor urmând să moștenească. Această soluție se impune întrucât articolul citat
din codul civil are un character imperative, iar pe de altă parte, până la rămânerea
definitivă a hotărârii de divorț, nu se cunoaște soarta raportul ui juridic litigious dintre
soți dedus judecății, deoarece poate interveni atât împăcarea părților în cursul
procesului, cât și admiterea sau respingerea acțiunii, atacarea cu apel a hotărârii

67Ilioara Genoiu, Drept succesoral, ed. C.H.Beck, București,2008, pg. 76
68F.Deak, R.Popescu, op ci t., pg. 238

pronunțate înainte de a fi rămas definitivă etc. Astfel, după r ămânerea definitivă a
hotărârii, fostul soț al defunctului, nu mai are calitate să moștenească. 69
O situație de excepție este reglementată de art.925 cod de procedură civilă,
care este o prevedere ce succeed în timp art. 382 alin 2 Cod Civil, cea dintâi
considerându -se altfel valabilă în situția pe care o prevede, și anume: “ dacă în timpul
procesului de divorț unul dintre soți decedează, instanța va lua act de încetare a
căsătoriei și va dispune prin hotărâre definitivă, încheierea dosarului. Cu toate
acestea, când cererea de divorț se întemeiază pe culpa pârâtului și reclamantul
decedează în cursul procesului, lăsând moștenitori, aceștia vor putea continua acțiunea
pe care instanța o va admite numai dacă va constata culpa exclusivă a soțului pârât. În
caz contrar, dispozițiile alin.1 rămân valabile. În cazul în care acțiunea este continuată
de moștenitoriisoțului reclamant, potrivit alin. 2, căsătoria se socotește desfăcută la
data introducerii cererii de divorț .”
În cazul divorțului prin acordul soților pe cale administrativă sau prin
procedură notarială, căsătoria este desfăcută pe data eliberării certificatului de divorț.
Articolul 375 alin.1 Cod Civil prevede că, “ dacă soții sunt de acor cu divorțul și nu au
copii minori , născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, ofițerul de stare
civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților
poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților, eliberându -le un certificat de
divorț, potrivit legii.”
În cazul în care căsătoria este lovită de nulitate absolută sau relativă, aceasta
se desfiinșează cu efect retroactiv, astfel încât problema unor drepturi succesorale nu se
mai pune, chiar dacă hotăr ârea prin care s -a constatat nulitatea sau s -a anulat căsătoria a
intervenit ulterior decesului unuia dintre soți.70
Există și o excepție, prevăzută de dispozițiile art. 30 Cod Civil, conform
căruia soțul de bună credință la încheierea unei căsătorii nule sau anulate păstrează,
până la data când hotărârea judecătorească rămne definitivă, situția unui soț dintr -o
căsătorie valabilă, așadar calitatea în cazul unei căsătorii nule sau anu late, astfel
încât,dacă decesul soțului s -a produs înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de

69Idem, pg. 239
70N.C. Anitei, Dreptul familiei , Ed. Hamangiu, București, 2012, pg.108

pronunțare a nulității, iar soțulsupraviețuitor a fost de bună credință, acesta din urmă va
avea dreptul să vină la moștenire deoarece își păstrează calitatea de soț.

3. Legătura dintre drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor și
regimul matrimonial

În ceea ce privește alegerea regimului matrimonial, dispozițiile Codului Civil
prevăd că aceasta se alege la momentul încheierii căsătoriei, iar ofițerul de stare civilă
trebuie să facă mențiune despre aceasta pe actul de căsătorie.
Printre regimurile matrimoniale putem să amintim comunitatea legală,
separația de bunuri sau comunitatea convențională .
În ceea ce privește corelația dintre dreptul la moștenire al soțului
supraviețuitor și regimul matrimonial ales, acesta poate exista numai între dreptul la
moștenire al soțului supraviețuitor și comunitatea legală sau comunitatea convențională,
iar în ceea ce privește separarea de bunuri, nu putem identifica o corelație.71
Determinarea masei succesorale este prima problemă ce trebuie rezolvată
pentru stabilirea drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitorși pentru stabilirea
drepturilor succesorale ale altor moștenitori, dacă aceștia există, sau numai în cazul
altor moștenitori. Deoarece soțul supraviețuitor nu vrea sau nu poate veni la moștenire.
Această problemă se justifică pentru că, în afara bunurilor proprii care au aparținut
soțului defunct, pot exista și bunuri comune a le soților, care aparțin în codevălmașie
ambilor soți.72
În momentul morții unuia dintre soți încetează și comunitatea de bunuri, astfel
încât trebuie să se determine partea cuvenită soțului defunct din această comunitate,
care urmează să intre în masa su ccesorală, luând în considerare și faptul că soțul
supraviețuitor culege și parte ce i se cuvine din această comunitate, nu în calitate de
moștenitor, ci în calitate de coproprietar, adică de titular asupra comunității , soțul

71I. Genoiu -Op. cit. Pg. 83
72I. Popa -Op. cit.,pg. 78

supraviețuitor având drepturi asupra bunurile dobândite în timpul căsătoriei cu
defunctul în temeiul raporturilor de familie, iar nu ca moștenitor .
Totuși, indiferent de regimul matrimonial ales, trebuie avut în vedere și clauza
de preciput, prevăzută de art. 333 Cod Civil. Această cl auză se poate stipula prin
convenție matrimonială, iar prin aceasta soțul supraviețuitor poate prelua fără plată,
înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, deținute în
devălmășie sau în coproprietate. Aceasta poate fi stip ulată în beneficiul fiecăruia dintre
soți sau numai în favoarea unuia dintre ei. Ea devine caducă numai în momentul în care
comunitatea încetează în timpul viețiisoților, iar soțul beneficiar a decedat înaintea
soțului dispunător ori când aceștia au deceda t în același timp sau când bunurile care au
făcut obiectul iei au fost vândute la cererea creditorilor comuni.
În ceea ce privește regimul separației de bunuri, stabilite masei succesorale
reprezintă o operațiune relativ simplă, deoarece fiecare dintre so ți, conform art.360 Cod
Civil, este proprietar exclusiv în privința bunurilor dobândite înainte de încheierea
căsătoriei, precum și a celor pe care le dobândește în nume propriu după această dată.
În această situație, chiar dacă nu există bunuri aflate în proprietate comună în
devălmășie, pot exista bunuri aflate în proprietate comună pe cote -părțiși trebuie stabilit
din acestea ce anume intră în masa succesorală.73
Pe de altă parte, în ceea ce privește regimul comunității legale, art. 355 alin. 3
Cod Civil prevede că “ La încetarea comunității, aceasta se lichidează prin hotărâre
judecătorească sau act autentic notarial. Până la finalizarea lichidării, comunitatea
subzistă atât în privința bunurilor, cât și în privința obligațiilor. Când comunitatea
încetează prin decesul unuia dintre soți, lichidarea se face între soțul supraviețuitor și
moștenitorii soțului decedat. În acest caz, obligațiile soțului decedat se divid între
moștenitori proporțional cu cotele ce le revin din moștenire .”
De asemenea, art. 357 Cod Civil prevede că “ În cadrul lichidării comunității,
fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul
bunurilor comune și la regularizarea datoriilor. În acest scop, se determină mai întâi
cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor
comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă
că soții au avut o contribuție egală .”

73F. Deak, R. Popesc – Op.cit., pg. 244 -245

În ceea ce privește comunitatea convențională , regimul juridic al acesteia se
completează cu dispozițiile legale privind regimul comunității legale. Astfel, este
posibil ca în cuprisul convenției matrimoniale să fi fost prevăzute, în condițiile art. 367
Cod Civil, anumite clauze privind lichidarea și partajul comunității, determinând
compunerea mesei succesorale în considerentul acestor clauze.74
Regimul matrimonial convențional prezintă specificitate numai cât privește
întinderea masei succesorale a soțului defunct, astfel încât aceasta poate fi mai vastă
decât în cazul comunității legale, fiind circumscrisă, potrivit convențieisoților, și unor
bunuri proprii, dobândite de soți înainte sau după încheierea căsătoriei, sau poate fi mai
restrânsă, fiind sustrase acesteia, de asemenea, potri vit convențieip ărților , anumite
bunuri dobândite de soț în timpul căsătoriei.
În concluzie atât în cazul comunității legale, cât și în cadrul comunității
convenționale soțul supraviețuitor are cota parte din comunitatea de bunuri, în calitate
de codevălmaș , și nu în calitate de moștenitor .75
Așadar , împărțirea comunității se face potrivit dispozițiilor Codului Civil
conform cărora bunurile comune se împart între soți potrivit învoielii ace stora, iar dacă
nu se înțeleg va hotărî instanța de judecată.76

4. Cotele ereditare

Așa cum se poate observa, soțulsupraviețuitor este un participant aparte la
succesiune întrucât aceasta nu face parte din nicio clasă de moșteitori legali, însă vine
în concurs cu fiecare clasă, astfel că soțul supraviețuitor nu este înlăturat de la
moștenire a soțului decedat, dar nici nu înlătură rudele defunctului care vin la moștenire
alături de el, indiferent că este vorba de copii, bunici ori alte rude mai îndepărtate.
Art. 972 Cod Civil reglementează cotele părți ce îi revin soțului supraviețuitor
în fu ncție de clasa de moștenitori legali cu care acesta vine în concurs la moștenirea
lăsată de defunct după cum urmează: soțului supraviețuitor îi va reveni o cotă de un
sfert sau ¼ din moștenire în concurs cu descendenții defunctului. 1/3 din moștenire

74F. Deak, R. Popesc – Op.cit., pg. 247
75I. Genoiu -Op. cit., pg. 84
76L. Stănciulescu -Op.cit., pg.70

dacă acesta vine în concurs atât cu ascendenți privilegiați, cât și cu colaterali
privilegiați. În schimb, soțul supraviețuitor îi va reveni o jumătate din moștenire sau ½
dacă aceasta vine în concurs fie numai cu ascendenți privilegiați, fie numai cu colateral i
privilegiați. Totodată, soțului supraviețuitor îi vor reveni trei sferturi sau ¾ din
moștenire când vine în concurs fie cu ascendenți ordinari, fie cu colaterali ordinari ai
defunctului. Și, nu în ultimul rând, atunci când soțul supraviețuitor este chema t singur
la moștenirea soțului decedat deoarece nu există alți moștenitori legali sau aceștia deși
există, au renunțat, au fost nedemni sau dezmoșteniți, soțul supraviețuitor va avea
dreptul să culeagă întreaga moștenire lăsată, acest lucru dovedind încă o dată poziția
specială pe care soțul supraviețuitor o ocupă, total diferită față de a celorlalți
moștenitori din toate cele patru clase.
Drepturile soțului supraviețuitor în concurs cu diferitele clase de moștenitori
legali sunt afectate de două probleme speciale care se referă la ipoteza existenței a două
sau mai multe persoane care pretind drepturi succesorale în calitate de soț
supraviețuitor, în primul rând, i ar, pe de altă parte, ipoteza în care soțul supraviețuitor
concurează cu două clase de moștenitori legali.
În ceea ce privește problema existenței a două sau mai multe persoane care
pretind drepturi succesorale în calitate de soț supraviețuitor, aceasta se pune în cazul
căsătoriei puative. În acest caz dacă soțul supraviețuitor din căsător ia declarată nulă
este de bună -credință, în momentul împărțirii moștenirii lăsate de defunctul bigam sau a
cotei -părți din această moștenire prevăzută de lege în favoarea soțului supraviețuitor în
concurs cu diferitele clase de moștenitori legali se va împ ăți în mod egal între soțul din
căsătoria valabilă și soțul de bună -credință din căsătoria nulă. Pe de altă parte, în cazul
poligamiei cota cuvenită soțului supraviețuitor se va împărți în mod egal între toți aceia
care îndeplinesc condițiile pentru a veni la moștenire în calitate de soț supraviețuitor.77
Pe de altă parte, soțul supraviețuitor poate veni la moștenire în concurs cu
două clase de moștenitori doar în ipoteza dezmoștenirii de către defunct a
moștenitorilor rezervatari, caz în care, aceștia din urmă vor culege totuși rezerva
succesorală, iar la stabilirea cotei soțuluisupraviețuitor trebuie ținut cont și de prezența
acestora.78

77F. Deak, R. Popesc – Op.cit., pg. 250
78C.T. Popa – Op. cit., pg. 67

Această ipoteză nu se pune în situația dezmoștenirii moștenitorilor
nerezervatari dintr -o clasă, pentru că ei nu vin la moștenire. Astfel, dacă de exemplu, a
fost dezmoștenit direct și total copilul defunctului și soțului supraviețuitor va veni în
concurs cu copilul, care va culege rezerva succesorală, precum și cu părinții și frații
defunctului, cota soțului supraviețuitor va fi de ¼ din moștenire, adică se va stabili ca și
când soțul supraviețuitor ar fi venit în concurs doar cu clasa întâi de moștenitori, care
este cea mai apropiată79, conform art.972 alin2 Cod Civil, care prevede “cota soțului
supraviețuito r în concurs cu moștenitori legali aparținând unor clase diferite se
stabilește ca și când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele.”
În acest caz, copilul va primi rezerva succesorală de 3/8, iar restul de 3/8 se va împărți
între moștenitoriidin clasa a doua, potrivit regulilor care guvernează
împărțireamoștenirii între ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați.
În ipoteza în care soțul supraviețuitor concurează cu două clase de moștenitori
legali, este necesar ca moștenitorul din clasa subsecventă, care să fi dobândit vocație
concretă la moștenire prin dezmoștenirea celor din clasa preferată, să accepte
moștenirea în termenul de opțiune succesorală prevăzută de lege, altfel, de exheredarea
moștenitorilor din clasa preferată va profita soțul supraviețuitor,care în virtutea vocației
sale la întreaga moștenire, va culege tot ceea ce rămâne după ce se atribuie cota celui
dezmoștenit. Astfel, de exemplu, dacă a fost dezmoștenit copilul defunctului și nimeni
în afară de s oțul supraviețuitor nu mai accept moștenirea, copilul va primi rezerva de
3/8 din moștenire, iar soțul supraviețuitor va primi restul de 5/8 din moștenire. În
ipoteza în care ar fi fost dezmoșteniți atât soțul supraviețuitor, cât și copilul și nu mai
exist ă alți moștenitori legali sau testamentar acceptați, cota de 1/2 , care rămâne după
atribuirea rezervei globale de 1/2 va constitui moștenirea vacant și va reveni comunei,
orașului, municipiului sau satului, după caz.80
Când vine vorba de caracterele juri dice ale drepturilor succesorale aparținând
soțului supraviețuitor acesta este moștenitor rezervatar, alături de descendenții
defunctului și ascendenții privilegiați. Caracterul de moștenitor rezervatar presupune că
legea îi recunoaște un drept asupra unei cote determinate din moștenire, și anume
rezerva succesorală, împotriva voinței defunctului care ar fi vrut să -l dezmoștenească.

79F. Deak, R. Popesc – Op.cit., pg. 251 -252
80F. De ak, R. Popescu -Op. cit, pg. 252 -254

În situația în care soțul supraviețuitor vine în concurs cu descendenții
defunctului, soțul supraviețuitor este obligat la ra portul donațiilor, adică este obligat să
înapoieze moștenirii toate donațiile pe care le -a primit de la soțul decedat anterior
decesului acestuia.81
Apoi, soțul supraviețuitor este moștenitor sezinar deoarece are posibilitatea
juridică de a intra în stăpâ nirea bunurilor succesorale și de a exercita drepturile și
acțiunile dobândite de la defunct, fără a fi necesară atestarea prealabilă, pe cale
judecătorească, a calității de moștenitor. Sunt moștenitori sezinari, pe lângă soțul
supraviețuitor, rudele în linie dreaptă ale defunctului, adică ascendenții și descendenții.
Sezina are un c aracter individual întrucât nu aparține colectiv tuturor rudelor în linie
dreaptă, dar și succesiv, în sensul că se dobândește, dacă este cazul, cu e fect retroactive,
de la data deschiderii moștenirii, de către moștenitorul subsecvent. Regulile referitoare
la sezină sunt imperative și nu pot fi modificate prin voința celui care lasă moștenirea.
Fiind un beneficiu al legii, titularul lui poate reunța la sezină.
De asemenea soțul supraviețuitor vine la moștenire în nume propriu, nu și prin
reprezentare succesorală și nici nu poate fi reprezentat.

5. Drepturile speciale ale soțuluisupraviețuitor

În ceea ce privește drepturile speciale ale soțului supravie țuitor acesta
beneficiază de două drepturi speciale, anume dreptul special de moștenire al soțului
supraviețuitor asupra mobilierului și obiectelor de uz casnic și dreptul de abitație al
soțului supraviețuitor.

5.1.Dreptul special de moștenire al soțului supraviețuitor asupra
mobilierului și obiectelor de uz casnic

Dreptul special de moștenire al soțului supraviețuitor asupra mobilierului și
obiectelor de uz casnic a fost reglementat pentru prima dată în Decretul Lege 319//1944
pentru drept ul la moștenire al soțului supraviețuitor.

81C.T. Popa -O. Cit.,pg. 73

Astfel, art . 5 din actul normativ anterior menționat prevede că, în situația în
care soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs cu moștenitorii di clasele II -IV
acesta va moșteni, pe lângă partea sa succesorală, și mobilele și obiectele care au
aparținut gospodăriei casnice, precum și darurile de nuntă. Având în vedere efectele
pozitive rezultate din aplicarea decretului lege, Noul Cod Civil a păstrat acest drept al
soțului supraviețuitor .
Această reglementare este stipulată în art. 974 Cod Civil , care prevede “ Când
nu vine în concurs cu descendenții defunctului, soțul supraviețuitor moștenește, pe
lângă cota stabilită potrivit art. 972, mobilierul și obiectele de uz casnic care au fost
afectate folosinței comune a soților. ” Putem observa că față de vechea reglementare
dreptul special al s oțului supraviețuitor cu privire la darurile de nuntă a fost eliminat.82
Prin daruri de nuntă înțelegem donațiile făcute soților cu ocazia celebrării
căsătoriei.83
În vechea reglementare, Legea nr. 609//1941 art.12 prevede că văduvele de
război au drepturi specile de moștenire la o parte, fără a depăși 1/3 din moștenitorii din
clasele II și III, la întreaga moștenire în concurs cu cla sa a IV -a de moștenitori.84
De asemenea, trebuie clarificate noțiunile de mobilier și obiectele de uz
casnic, conținutul lor fiind îndelung discutat în literatura de specialitate și practica
judiciară. Astfel, se au în vedere bunurile care serveau la mobilarea locuinței soțiilor,85
cum ar fi mobilierul propriu -zis, covoare, oglinzi și obiectele care prin natura lor sunt
destinate a servi în cadrul gospodăriei casnice. Nu fac parte din categoria mobilierului
și a obiectelor de uz casnic, bunurile care n u pot și nu au fost folosite în cadrul
gospodăriei casnice propriu -zise, bunurile care nu au fost afectate folosinței comune în
cadrul gospodăriei casnice, precum și bunurile aparținând gospodăriei țărănești întrucât
textul de lege are în vedere obiectele de uz casnic, deci cele legate de viața intimă a
soților și nu bunurile gospodărești în general.
Pentru a beneficia de acest drept special soțul supraviețuitor trebuie să
întrunească niște condiții speciale. Astfel o primă condiție ca soțul supraviețuito r să
aibă un drept special de moștenire asupra mobilierului și obiectelor de uz casnic este ca

82F.Deak,R. Popescu -Op cit., pg.258
83Dan Chiri că- Op. cit., pg.103
84Publicat în M. Of. La 30 iulie 1941
85F.Deak,R. Popescu -Op cit., pg.263

acesta să nu vină la moștenire în concurs cu descendenții defunctului. Dacă acesta este
chemat la moștenire împreun ă cu ascendenții și/sau rudele colaterale, soț ul
supraviețuitor poate să moștenească mobilierul și obiectele de uz casnic fără nicio
limitare.86
O altă condiție importantă este ca soțul decedat să nu fi dispus de partea sa din
aceste bunuri prin liberalități între vii sau pentru cauză de moarte. La a ceste ipoteze,
bunurile în cauză nu mai pot fi dobândite în exclusivitate de soțul supraviețuitor în
virtutea dreptului special, liberalitățile făcute de către de cujus fiind valabile, iar soțul
supraviețuitor nu este rezervatar în privința acestor bunuri.
A treia condiție constă în stabilirea afectațiunii acestor obiecte folosinței
comune în cadrul gospodăriei casnice. Prin urmare, în cazul căsătoriei putative din
cauză de bigamie soțul supraviețuitor de bună -credință din căsătoria nulă va culege ș i el
acele bunuri din gospodăria comună cu defunctul, fără a se lua în considerare valoarea
bunurilor în cauză.87

5.2.Dreptul de abitație al soțului supraviețuitor

Dreptul de abitație al soțului supraviețuitor a fost reglementat pentru prima
dată în art.4 din Decretul lege 319/1944 și, ca si dreptul special asupra mobilierului și
obiectelor de uz casnic, și acest drept a fost menționat în Noul Cod Civil, existând îns ă
câteva modificări care au avut ca scop consolidarea dreptului soțului supraviețuitor și
înlăturarea controverselor legii anterioare.
Astfel, potrivit art. 973 alin (1) C. civ, legea îi recunoaște soțului
supraviețuitor,care nu este titular al niciunui d rept real de a folosi o altă locuință, un
drept de abitație asupra casei în care a locuit până la data deschiderii moștenirii, dacă
această casă face parte din bunurile moștenirii.
Evident,și acesta este un drept care i se cuvine soțului supraviețuitor în
considerarea calității sale de moștenitor legal, dreptul de abitație fiind un drept gratuit
întrucât acesta nu este obligat să plătească chirie moștenitorului care a dobândit
proprietatea casei,inalienabil și insesizabil, neputând fi urmărit de creditorii personali ai

86Idem -pg. 259
87F.Deak,R. Popescu -Op cit., pg.261 -263

soțului supraviețuitor. Totodată,este un drept temporar care durează până la partaj, dar
nu mai devreme de un an de la data deschiderii succesiunii sau, chiar înainte de
împlinirea termenului de un an în caz de recăsătorire a soțului supravie țuitor.
Acest drept este recunoscut indiferent de moștenitori cu care soțul
supraviețuitor vine în concurs. Acesta dobândește în momentul deschiderii moștenirii
un drept de abitație, dacă îndeplinește următoarele condiții: la data deschiderii
moștenirii a locuit în casa sau apartamentul care formează obiectul dreptului de abitație,
nu este titulară nici unui drept real de a folosi o altă locuință corespunzătoare nevoilor
sale, casa/apartamentul face parte din bunurile moștenirii, în totul sau în parte, fii nd
proprietatea exclusivă sau comună a defunctului cu soțul supraviețuitor sau cu altul; nu
devine prin moștenire proprietarul exclusiv al locuinței dacă defunctul nu a dispus
altfel.88
În ceea ce privește caracterele juridice, dreptul de abitație al soțului
supraviețuitor se caracterizează prin următoarele: este un drept real, având ca obiect
casa de locuit , titularul acestui drept având și dre ptul de a se servi de terenul a ferent, în
măsura necesară folosirii locuinței.
Un alt caracter al acestui dr ept se referă la faptul că acesta este un drept
temporar, care se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii
moștenirii, cu posibilitatea ca aceasta să înceteze chiar înainte de împlinirea termenului
de un an în caz de recăsătorir e a soțului supraviețuitor. De asemenea, este un drept
strict personal, deci inalienabil, neputând fi cedat sau grevat în favoarea altei persoane.
Totuși comoștenitorii pot cere restrângerea dreptului de abitație, în cazul în care
locuința nu -i va mai fi necesară în întregime.89
În vechea reglementare dreptul de abitație înceta și prin consolidare, atunci
când partajul locuinței se făcea înaintea împlinirii termenului de un an de la data
deschiderii moștenirii , iar acesta era atribuit soțului supraviețuit or și, pe de altă parte,
prin hotărâre judecătorească constatând abuzul de folosință a locuinței, conform
dispozițiilor de drept comun aplicabile în materie de abitație.90

88F.Deak,R. Popescu -Op cit., pg.269 -272

89F.Deak,R. Popescu -Op cit., pg. 272
90Dan Chirică -Op. cit., pg.107

De asemenea, ei au dreptulse procură soțului supraviețuitor o altă locuință
corespunzătoare, cu condiția să asigure acestuia tot un drept de abitație asupra aceste
locuințe. Din acest din urmă caracter rezultă și faptul că acest drept este insesizabil,
creditorii titularului său neavând dreptul să -l urmărească.
Nu în ultimul rând , legea confer soțului supraviețuitor acest drept cu titlu
gratuit, în sensul că pe timpul cât se bucură de acest drept, nu este obligat să plătească
chirie moștenitorului care a dobândit proprietatea casei, iar dacă este și el ca moștenitor
al casei, grat uitatea profită în sensul că nu este obligat la plata chiriei, nici înainte și nici
după parta, pentru cota -parte corespunzătoare drepturilor comoștenitorilor.
Anterior adoptării Noului Cod Civil, caracterul gratuit al dreptului de abitație
era o problem ă controversată, deoarece chiar și autorii de prestigiu au optat în sensul
obligării soțului supraviețuitor la indemnizația celorlalți ca moștenitori cu echivalentul
folosinței, la cererea acestora. S -a considerat, că, datorită caracterului accentuat
tempo rar al dreptului de abitație și nevoia unei protecții reale a soțului supraviețuitor
este mai potrivit ca acesta să folosească locuința cu titlu gratuit, această reglementare
neafectându -i într -un mod serios pe ceilalți moștenitori, aceștia din urmă putând solicita
după data deschiderii moștenirii restrângerea dreptului de abitație, dacă locuințanu este
necesară în întregime soțului supraviețuitor.91

91F.Deak,R. Popescu -Op cit., pg. 272 -274

CAPITOLUL VII. MOSTENIREA VACANTA

1. Noțiunea de moștenire vacantă

Conform vechi reglementări, art. 680 Cod Civil de la 1864 prevede “ în lipsă de
moștenitori legali sau testamentar, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea
statului .”
Conform noului Cod Civil art. 1135 prevede că, “ dacă nu sunt moștenitori
legali sau testamentari moștenirea este vacantă. Dacă prin legat s -a atribuit numai o
parte a moștenirii și nu există moștenitori legali sau vocația acestora a fost restrânsă
ca efect al testamentului lăsat de defunct partea din moștenire a răm asă neatribuită
este vacantă. ” Art. 963 alin. 3 prevede că „ în lipsa moștenitorilor legali sau
testamentari, patrimoniul defunctului se transmite comunei, orașului sau după caz,
municipiului în a cărei rază teritorială se află bunurile la data deschiderii moștenirii ”.
Art. 553 alin. 3 prevede că „ moștenirile vacante […] aflate în străinătate se cuvin
Statului Român. ”
Astfel din articolele prevăzute mai sus putem concluziona faptul că vacanța
succesorală poate să fie parțială sau totală. Așada r, vacanță s uccesorală este parțial ă
atunci când există moștenitori cu vocație succesorală concretă, utilă doar la o parte a
succesiunii, cum sunt moștenitorii rezervatari dezmoșteniții pe cotitatea disponibilă,
care vor culege cota succesorală ce corespunde rezervei, iar pentru restul masei
succesorale intervine vacanța succesorală. Pe de altă parte parțială este și vacanța
succesorală în situația în care nu există moștenitor legali, iar testatorul a instituit
legatar, cu titlu universal sau cu titlu particular, numai pentru o parte a moștenirii sale,
cu privire la restul din moștenire intervenind vacanța succesorală.
Vacanța succesorală este total în situații precum: defunctul nu are soț
supraviețuitor, rude din cele patru clase de moștenitori și nu a instituit legat prin
testament; sau în situația în care defunctul are moștenitori legali nerezervatari pe care îi
dezmoștenește prin testament și nu a instituit legatari.92

92C.T. Popa – Op. cit., pg.74

2. Beneficiarii și reglementare

Conform vechii reglementări, după cum am observant, moștenirile va cante se
cuveneau Statului Român, dar în privința moștenirilor deschise după intrarea în vigoare
a Noului Cod Civil, moștenirile vacante vor fi culese de comuna, orașul sau municipiul
în a cărei rază teritorială se află bunurile la data deschiderii moștenirii sau de Statul
Român dacă se aflau în străinătate.93
În c eea ce privește natura juridică a vacanței succesorale, în vechea
reglementare erau exprimate două opinii referitoare la moștenirea vacantă. Potrivit unei
opinii, care se numea teoria desherenței, statul culegea bunurile moștenirii vacante,
privit ut singuli, în temeiul dreptului de suveranitate, după cum culege orice bun fără
stăpân aflat pe teritoriul său. Potrivit celei de -a doua opinii teoria dreptului de
moștenire, statul d obândea moștenirea vacantă ca universalitate în baza unui drept de
moștenire legală.94
Astfel, după cum am observat mai sus, în lumina noului Cod Civil, distingem
între moștenirea vacantă care se află în România și care, indiferent de faptul că au în
conți nutul lor bunuri mobile sau imobile, se cuvin comunei, orașului sau, după caz,
municipiului în a cărui rază teritorială acestea se aflau la data deschiderii moștenirii
șimoștenirile vacante aflate î străinătate, care se cuvin statului.95

3. Particularitățil e dreptului asupra moștenirii vacante

Pentru ca moștenirea lăsată de defunct să fie culeasă de catre comuna, orașul
sau municipiul în a cărei rază teritorială se află bunurile trebuie întrunite următoarele
particularități.
Potrivit art. 1137 Cod Civil “Dacă în termen de un an și 6 luni de la
deschiderea moștenirii nu s -a înfățișat niciun succesibil, notarul, la cererea oricărei

93 L. Stănculescu -Op.cit., pg 79
94F. Deak, R. Popescu -Op. cit., pg.282
95I. Genoiu -Op. cit., pg. 126

persoane interesate, îi va soma pe toți succesibilii, printr -o publicație făcută la locul
deschiderii moștenirii, la locul unde se află imobilele din patrimoniul succesoral,
precum și într -un ziar de largă circulație, pe cheltuiala moștenirii, să se înfățișeze la
biroul său în termen de cel mult două luni de la publicare. Dacă niciun succesibil nu
se prezintă în termenul fixat în publicație, notarul va constata că moștenirea este
vacantă. ”
De asemenea, în același sens, art.117 din Legea nr.36/1995 prevede că: “ în lipsa
moștenitorilor legali sau testamentari, când în masa succesorală există bunuri, notarul
public, sesizat în condițiile art. 102, constată că succesiunea este vacantă și eliberează
certificat de vacanță succesorală, în condițiile legii. Dacă masa succesorală este
formată numai dintr -un drept de concesiune sau folosință asupra unui loc de
veci/înhumare, fără const rucții funerare, notarul va constata prin încheiere stingerea
acestuia, fără să emită certificat de vacanță succesorală. Un exemplar al încheierii se
va comunica concedentului .”
De asemenea , art.105 alin.4 din Legea nr.36/1995 spune că “ În succesiunea ce
urmează a fi declarată vacantă, notarul public citează autoritatea administrației
publice competentă a prelua bunurile .” Neprezentarea autorităților administrației
publice locale legal citate la dezbaterea procedurii nu împiedică eliberarea certificatului
de vacanță succesorală și comunicare a acestuia.
În toate aceste cazuri, indiferent că vacanța moștenirii a fost constatată prin
certificatul eliberat de notar sau direct prin hotărârea organului de jurisdicție, comuna,
orașul, municipiul sa u statul după caz, dobândește moștenirea ope legis de la
deschiderea ei potrivit regulilor generale. Certificatul eliberat de notar sau cel eliberat
prin hotărârea organului de jurisdicție nu are efect constitutiv,ci numai declarativ
dobândirea operând ret roactiv de la data morții celui care lasă moștenirea, potrivit
regulilor generale.96 În acest sens, art.1139, alin.1 Cod Civil prevede că „ moștenirea
vacantă se dobândește retroactiv de la data deschiderii ei .”
În ceea ce privește administratea provizorie a bunurilor moștenirii, notarul
public are posibilitatea în temeiul dispozițiilor articolului 1.136 alin. 1 Cod Civil, de a
numi un curator special al moștenirii în ipoteza în care moștenirea nu a fost acceptată

96F. Deak, R. Popescu -Op. cit., pg.283 -285

sau dacă succesibilul nu este cunoscut. Cura torul special are îndatorirea de a apăra
drepturile moștenitorului eventual. Potrivit dispozițiilor art. 1139 alin. 1 Cod Civil
“comuna, orașul sau, după caz, municipiul intră în stăpânirea de fapt a moștenirii de
îndată ce toți succesibilii cunoscuți au renunțat la moștenire ori, la împlinirea
termenului prevăzut la art. 1.137, dacă niciun moștenitor nu este cunoscut. Moștenirea
se dobândește retroactiv de la data deschiderii sale .”
Răspunderea pentru pasivul moștenirii numai în limita activ ului potrivit
dispozițiilor art. 1139 Cod Civil “comuna, orașul sau, după caz municipiul suportă
pasivul moștenirii vacante numai în limita valorii bunurilor din patrimoniul
succesoral. ”
Comuna, orașul sau, după caz municipiul nu are drept de opțiune succ esorală.
Astfel, termenul de un an nu prezintă nicio relevanță, notarul putând cere constatarea
vacanței succesorale, cel mai târziu, în termen de un an și opt luni de la data deschiderii
moștenirii.97
În ceea ce privește sezina, în vechea reglementare,problema referitoare la
calitatea statului de moștenitori sezinari este marcată prin două opinii, și anume, într -o
primă opinie,statul nu se bucură de sezină, el trebuind să ceară punerea sa în posesiune
sub forma eliberării de către notarul d e stat competent a certificatului constatator de
vacanță a moștenirii. Într -o altă opinie, obligația statului de a răspunde de datoriile și
sarcinile succesiunii, în limitele activului, nu pot să atârnă de împrejurarea că el ar
înțelege sau nu să ceară pun erea sa în posesie prin eliberarea certificatului de vacanță a
moștennirii.98
În actuala reglementare, art. 1139 alin. 1 Cod Civil “comuna, orașul sau, după
caz, municipiul intră în stăpânirea de fapt a moștenirii de îndată ce toți succesibilii
cunoscuți a u renunțat la moștenire ori, la împlinirea termenului de un an și șase luni,
dacă niciun moștenitor nu este cunoscut. Moștenirea se dobândește retroactiv de la
data deschiderii sale .”
Nedobândire automată calității de moștenitori sezinari de către stat și de către
autoritățile administrative -teritoriale se justifică prin faptul că nu ar fi logic ca aceasta
să aibă dreptul de a intra imediat după decesul unei persoane în stăpânirea de fa pt a

97I. Genoiu -Op.cit, pg.291
98F. Deak, R. Popescu -Op. cit., pg.291

bunurilor moștenirii, deoarece de cele mai multe ori există moștenitori legali sau
testamentari, chiar dacă aceștia nu rezolvă imediat după deces problemele succesorale.
În concluzie considerăm că statul și unitățile administrativ -teritoriale nu pot f i
inclusă în categoria moștenitorilor sezinari propriu -ziși, dar aceștia se bucură de
anumite prerogative, care sunt caracteristice moștenitorilor sezinari,fiind astfel
considerați moștenitori sezinari atipici99
O speță prin care am putea exemplifica efect ele moștenirii vacante este
următoarea:
În sentința civilă nr. 2210/31.03.2010 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în
dosarul nr. 11675/296/2009 a fost admisă acțiunea reclamantului G.C. împotriva
pârâtului Statul -Român prin Ministerul Finanțelor Publice în calitate de moștenitor și în
consecință s -a constatat că între reclamant și defunc s -a încheiat un contract sub
semnătură privată la data de 30.12.2006 prin care s -a înstrăinat apartamentul în litigiu,
instanța de fond stabilind că hotărârea pronunțată ține loc de act autentic de vânzare
cumpărare susceptibil de întăbulare, dispunându -se înscrierea în cartea funciară a
dreptului de proprietate astfel dobândit de către reclamant. Prima instanță apreciind că
legitimarea procesuală în cauză în calitate de p ârât are Statul Român prin Ministerul
Finanțelor Publice, avâd în vedere că vânzătorul B.I. a decedat fără moștenitori,
găsindu -se astfel în prezența unei succesiuni vacante.
“Împotriva acestei sentințe a promovat recurs în termenul legal pârâtul Statul
Român prin M inisterul Finanțelor Publice, solicitând casarea în tot a hotărârii atacate și
trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, motivând în fapt că nici în
dispozitivul sentinței și nici anterior, în cursul judecării procesului, pe cale incidentală,
nu s -a constatat de către inst anța de fond vacanța succesorală și nici incidența
art.652 cod civil în sensul că Statul Român ar fi cules respectiva moștenire.
Nelegalitatea hotărârii recuzate este cauzată de rezolvarea procesului în fond
înainte de a stabili persoana care are calitate procesuală pasivă în raportul procesual
pendinte.
Depășirea chestiunii prejudiciale ivită în față judecătoriei în maniera arătată
provoacă nulitatea soluției și a încheierilor premergătoare (evident doar acelor încheieri
care au urmat

99Idem, pg. 292 -293

citării în cauză a Statului Român) pentru că instanța de fond a desfășurat procedura
judiciară fără să stabilească subiectul pasiv cu care reclamantul trebuie să -și dispute
dreptul afirmat. Pentru a putea dispune citarea în cauză a statului în calitate de titular al
unei suc cesiuni vacante, în condițiile art.652 și 680 Cod Civil , instanța este datoare ca,
în prealabil, să declare vacanța succesorală.
Pentru a putea statua că o succesiune este vacantă este necesar să se
administreze dovezi, inclusiv proba cu martori, prin in termediul cărora să se
demonstreze că defunctul nu are rude în grad succesibil care să fi acceptat moștenireași
nici nu a instituit vreun legatar.
Reținândincidențadispozițiilor art.304 pct.5 raportat la art.105 alin.2 Cod de
procedură civilă față de cele de mai sus, Tribunalul apreciază soluția primei instanțe ca
fiind nelegală, cu consecința casării integrale a acesteia și a trimiterii cauzei spre
rejudecare, în vederea soluționăriiprealabileși cu prioritate a aspectelor legate de
constatarea de către in stanța de rejudecare a vacanței succesorale după defunct .”100

100https://legeaz.net/spete -civil/conditiile -declararii -vacantei -succesorale -in-529-2010 , accesat la da ta de
27.05.2020

Concluzii

După cum am putut observa în capitolele de mai sus, din cele mai vechi
timpuri, moștenirea legală a semnificat o problemă juridică de o importanță
covârșitoare în viețile oamenilor. Astfel, în prima parte a lucrării, am enumerat și
descris noțiunile generale, iar în final am analizat problemele specific legate de
moștenirea legală.
Legiuitorul a încercat să adapteze prevederile legale la necesitățil e timpului,
pe parcursul întregii evoluții a moștenirii legale. La fel ca și legiuitorul, consider
importantă adaptarea acestor probleme la necesitățile timpului deoarece viața și
moartea sunt unele dintre principalele probleme juridice, dacă nu chiar cele mai
importante din existența noastră, ca persoane fizice, dacă o analizăm din punct de
vedere juridic.
Astfel, consider că agonisirea de -o viață a unei persoane trebuie împărțită
după moartea acesteia persoanelor care i -au fost alături la bine și la greu , bineînțeles, în
lipsa unui testament, prin care defunctul și -ar fi manifestat dorința diferit față de
prevederile legate de împărțirea moștenirii legale. Pot există persoane care, de exemplu,
după moartea lor preferă să lase banii unei fundații caritabil e sau unor persoane din
afara familiei lor, care altfel n -ar fi ajuns să culeagă moștenirea.
După cum am arătat în capitolele precedente, față de soțul supraviețuitor, care
nu este parte din familia defunctului, în trecut, prevederile le gale erau mai puțin
favorabile, fundamentul moștenirii fiind rudenia, mai precis legătura de sânge, criteriu
care nu era îndeplinit de către soțul supraviețuitor. În prezent situația a fost remediată,
ținându -se seamă de afecțiunea dintre soți, acestuia atribuindu -se o situație specială
deoarece, cu toate ca nu face parte din nicio clasă de mo ștenitori legali, acesta vine în
concurs cu oricare clasă chemată la moștenire , culegând o cotă parte din moștenire care
variază în funcție de clasa de moștenitori cu care vine în c oncurs. Soțul supraviețuitor
bucurându -se astfel atât de fapul că nu poate fi înlaturat de la moștenire față de vechea
reglementare când dobândea dreptul la moștenirea lăsată de defunct doar în cazul în
care nu existau succesibili chemați la moștenire în n iciuna din cele patru clase de
moștenitori. De asemenea , noua reglementare îi recunoaște soțului supraviețuitor
dreptul de moștenire special asupra mobilierului și obiectelor de uz casnic, cât și un

drept temporar de abitație asupra locuinței în care a loc uit până la data deschiderii
moștenirii, dacă nu are un alt drept real de a folosi o locuință corespunzătoare și dacă
respectiva locuință face parte din bunurile moștenirii.
În ceea ce privește descendenții defunctului, aceștia indiferent că sunt copii
proprii sau rezultați din adopție fac parte din clasa I de moștenitorii, iar moștenirea se
împarte indiferent de numărul acestora în cote -părți egale , copii defunctului venind la
moștenire doar în nume propriu, pe când descendenții copiilor defunctului pot v eni atât
în nume propriu, cât și prin reprezentare fără limită în grad . De asemenea, descendenții
înlătură de la moștenire celelalte clase de moștenitori venind în concurs doar cu soțul
supraviețuitor dacă este cazul , ei fiind obligații la raportul donațiilor primite de la
defunct, in cazul în care aceasta nu a fost făcută cu scutire de raport. . Aceștia sunt
moștenitori rezervatari, astfel încât nu pot fi înlăturați în toatlitate de la moștenire prin
testament, iar liberalitățile făcute de defunct pr in care se aduce atingere rezervei lor
sunt supuse reducțiunii, la cerere. Descendenții sunt moștenitori sezinari, având astfel
posibilitatea de a intra în stăpânirea bunurilor succesorale și de a exercita drepturile
dobândite de la defunct, fără a fi nece sară dobândirea prealabilă a calității de moștenitor
prin atestare pe cale judecătorească.
După cum am putut observa, în clasa a II de moștenitorii se regăsesc atât
ascendenții privilegiați cât și colateralii privilegiați. În ceea ce privește ascendenții
privilegiați aceștia sunt părinții defunctului care la fel ca descendenții sunt moștenitori
rezervatari precum și sezinari, cu distincția că aceștia vin la moștenire doar în nume
propriu, nu și prin reprezentare , iar în ceea ce privește raportul donațiilo r aceștia nu
sunt obligați la raportul lor. De asemenea, cu toate că înlătură de la moștenire restul
claselor de moștenitorii, ascendenții privilegiați pot veni în concurs atât cu soțul
supraviețuitor, cât și cu colateralii privilegiați moștenirea urmând s ă fie împărțită în
funcție de persoanele cu care vin la moștenire după cum am artătat în capitolul V,
subtitlul 2.
În ceea ce privește colateralii privilegiații aceștia sunt frații și surorile
defunctului, indiferent dacă sunt frați buni, adică născuți di n aceași părinți, frați
consângeni , născuți din același tată, ori născuți din aceași mamă, dar cu tată diferit, caz
în care sunt frați uterni. Dacă în cazul ascendențilo rprivilegiați am menționat că aceștia
se bucură de faptul că sunt moștenitori rezervat ari și sezinari, colateralii privilegiați nu

se bucură de protecția rezervei, iar în ceea ce privește sezina, aceștia nu sunt
moștenitori sezinari. O altă diferență care se poate observa în cazul colateralilor
privilegiați e faptul ca aceștia pot fi chemaț i la moștenire atât în nume propriu cât și
prin reprezentare, lucru care nu este posibil în cazul ascendențiilor privilegiați. Singura
asemănare fiind faptul că nici colateralii privilegiați nu sunt obligați la raportul
donațiilor.
În legătură cu clasa a treia de moștenitori, clasa ascendenților ordinari, adică
rudele pe linie dreaptă ascendentă ale defunctului , alții decât părinții, precum bunici,
străbunici, fără limită în grad. Aceștia sunt chemați la moștenire cu respecatrea
principiului proximității gradului de rudenie , în ceea ce privește ascendenții ordinarii
chemați la moștenire, care sunt de grade egale, se va aplica principiul egalității . După
cum am putut observa ascendenții ordinari nu sunt moștenitori rezervatari și nici
sezinari, aceștia dobândind sezia doar după eliberarea certificatului de moștenitor, cu
efect retroactiv de la data deschiderii moștenirii. Aceștia pot veni la moștenire doar în
nume prop riu nu și prin reprezentare, nefiind obligați la raportul donațiilor.
Clasa a patra de moștenitori, cea a colateralilor ordinarii, cuprinde rudele
colaterale ale defunctului care nu sunt frați sau surori ori descendenții ai acestora.
Aceștia sunt chemați la moștenire în lipsa moștenitorilor din cele trei clase ori care din
diferite cauze precum dezmoștenirea, nedemnitatea sau fiindcă au renunțat la
moștenire. Colateralii ordinarii sunt defapt unchii, mătușile, veri primari, precum și
unchii, mătușile mari care sunt chemați la moștenire până la gradul IV -lea inclusiv.
Precum în cazul ascendenților ordinari și colateralii ordinari sunt chemați la moștenire
în baza principiului proximității gradului de rudenie, înlăturând astfel rudele mai
îndepărtate în grad. Când vine vorba de dreptul la moștenire al colateralilor ordinari se
poate observa că nici aceștia nu sunt moștenitori rezervatari, asfel în cazul
dezmoștenirii aceștia nu se pot bucura de protecția rezervei, în ceea ce privește sezina
la fel ca în cazul ascendenților aceștia obțin sezina doar după dobândirea certificatulu i
de moștenitori. De asemene, colateralii ordinarii pot veni la moștenire doar în nume
propriu, nu și prin reprezentare , iar în ceea ce privește doanțiile nu sunt obligați la
raportul acestora.
În concluzie, consider importantă împărțirea moștenirii între clasele de
moștenitori, deoarece este puțin probabil, ca o persoană să își dorească ca agonisire sa

de-o viață să ajungă să fie preluată de oraș, municipiu, comună sau stat, după caz. Din
punctu l meu de vedere, bunurile, proprietatea unei persoane, să ajungă proprietate
public, este o situație destul de tristă, deoarece, să zicem că persoana respectivă ar fi
avut o profesie din domeniul public, astfel lucrând pentru stat, iar după moartea sa,
toată această muncă să se întoarcă tot statului, ar fi, din punctul meu de vedere, ca o
robotizare a omenirii. Consider că atât bunurile, proprietatea unei persoane, cât și
munca acesteia, ar trebuie păstrată și onorată în cadrul unei familii, în cadrul unor
persoane care s -au bucura de aceste bunuri și de această muncă și pe parcursul vieții
celui care a lăsat moștenirea.
Bineînțeles, nu doresc să desconsider valoarea venirii la moștenire a unităților
administrative -teritoriale în situația unei moșteniri vac ante, deoarece în situația în care
această moștenire rămâne fără proprietar, ar ajunge abandonată, neîntreținută,
pierzându -și din valoare. De aceea, în reglementarea actuală din care moștenirea
vacantă este culeasă de către unitățile administrative -terito riale este o normă, care, în
opinia mea încearcă, să protejeze interesele societății și de a evita o supra aglomerare
de bunuri mobile sau imobile părăsite, abandonate, fără proprietar.

BIBLIOGRAFIE

1. Dan Chirică -Drept civil. Succesiuni si testamente, Editura Rosetti,
București,2003
2. Daniela Negrilă – Moștenirea în noul Cod Civil, Editura Universul Juridic,
București, 2015
3. Dumitru C.Florescu – Dreptul succesoral, Editura Universul Juridic,
București,2011
4. Francisc Deak,Romeo Popescu – Tratat de drept succesoral, editia a III -a,
actulaizată si completată,Vol 1. Moștenirea Legală, Editura Universul
Juridic, București, 2013
5. Ilioara Genoiu – Drept succesoral , ed. C.H.Beck, București,2008
6. IlioaraG enoiu – Dreptul la moștenireînNoul Cod Civil, Editura C.H .Beck,
București, 2012
7. Ioan Popa – Moștenirișiliberalitați, Editura Universul Juridic, București,
2013
8. Ion Dogaru, Vasile Stănescu, Maria Marieta Soreață – Bazele dreptului
succesorl. Volumul V. Succesiuni, EdituraC.H.Beck, București, 2009
9. Liviu Stănciulescu – Curs de drept civil. Succesiuni, Editura Hamangiu,
București,2012
10. Mihail Eliescu – Moștenireașidevoluțiuea ei în dreptul RSR , Ed. Academiei,
București, 1996
11. Nadia Cerasela Anitei – Dreptul familiei , Ed. Hamangiu, București, 2012
12. Popa Carmen Teodora – Drept civil. Succesiuni – Note de curs , editia a II -a
actulizata si completata, Editura Uiversitatii din Oradea,2018
13. Mostenire, https://ro.wikipedia.org/wiki/Mo%C8%99tenire
14. https://legeaz.net/spete -civil/conditiile -declararii -vacantei -succesorale -in-
529-2010
15. http://www.euroavocatura.ro/jurisprudenta/429/Mostenire_legala__Principii
_de_baza_ale_devolutiunii_legale