Licenta Valentina B. [624695]

1
CAPITOLUL 1. SISTEMUL INFORMA ȚIONAL
FINANCIAR -CONTABIL

1.1. DEFINIREA ȘI CARACTERISTICILE SISTEMULUI INFORMAȚIONAL
FINANCIA R-CONTABIL

Funcția de bază a oricărui sistem informațional economic, indiferent de gradul de
complexitate, este de a produce informații pe baza cărora să se ia decizii pe toate treptele
organizatorice.
Principala sursă de date a sistemului informațional economic și, în același timp, una
din componentele de bază ale acestuia este contabilitatea. (Pântea și colectivul, 2011, p.5)
Ea permi te producerea și difuzarea de informații către utilizatori în vederea luării
deciziilor. Așa cum se menționează și în literatura de specialitate, peste 80% din informația
care circulă în cadrul sistemului informațional al unei organizații este de natură ec onomică
iar, în cadrul acesteia, informația de natură contabilă reprezintă peste 47%. (Oprea, 2010,
p.14)
Întreprinderile și, în general organizațiile, se caracterizează prin faptul că sunt
locuri în care persoanele lucrează împreună pentru a crea bunuri și servicii. ( Bonnebouche,
Grenier & Mazat , 2001, p.8)
Privită ca structură socială concretă și ca agent de producție , societatea comercială
posedă caracteristicile unui sistem în sensul că funcționează ca un tot organizat, compus
din mai multe părți interco nectate care urmăresc un obiectiv general. Atunci când se
vorbește despre sistemul informațional al unei societăți comerciale , de fapt, se vorbește
despre un ansamblu de sisteme informaționale. (Țugui, 2013, p.64)
Sistemul informațional contabil este unul din cele cinc i subsisteme ale
întreprinderii. Primele definiții ale contabilității se axau pe funcția tradițională a acesteia de
ținere a registrelor. În prezent, contabilul modern nu este implicat numai în ținerea
registrelor ci și într -o serie de activit ăți care presupun planificare, soluționarea unor
probleme, control, orientare a acțiunilor, evaluare, verificare și audit. Toate aceste activități
sunt în concordanță cu necesitățile utilizatorilor de informație contabilă.
Practic, contabilitatea este un s istem informațional care cuantifică, prelucrează și
comunică (transmite) informații financiare despre o en titate economică identificabilă.
( Needles, Anderson & Caldwell, 2010, p.3)

2
Din această definiție a sistemului informațional contabil se desp rind următoarele
idei:

Practic, datele reprezintă intrările în sistemul informațional contabil, iar
informațiile prelucrate, utile factorilor de decizie, reprezintă ieșirile din sistem.
În ceea ce privește organizarea sistemului informațional contabil, trebuie remarcat
că s-au conturat două concepții: una monistă și cealaltă dualistă.
Conform concepției moniste , sistemul informațional contabil este organizat într -un
singur circuit atât pentru operațiile care privesc relațiile cu terții cât și pentru cele care
privesc gestiunea internă.
Concepția dualistă , după care este organizat sistemul contabil din țara noastră,
presupune delimitarea într -un circuit distinct a conturilor care au ca obiect înregistrarea
schimburilor și relațiilor cu terții precum și rez ultatele financiare și într -un alt circuit
conturile care înregistrează producția, costurile și rentabilitatea produselor, lucrărilor și
serviciilor executate. Se formează astfel circuitul contabilității financiare sau generale și
circuitul contabilității de gestiune . (Epuran , Băbăiță & Grosu, 2009, p.8)
Organizarea contabilității în țara noastră în două circuite este motivată de faptul că,
pe de -o parte, trebuie asigurat accesul la informațiile financiar -contabile a tuturor
utilizatorilor interesați și, pe de altă parte, într -o economie de piață concurențială secretul
afacerilor trebuie să protejeze întreprinderea în competiție cu celelalte întreprinderi. Deci,
caracteristica principală a sistemului contabil dualist este că distinge în mod clar
informațiile ce pot fi date publicității de cele confidențiale.
Sistemul de contabilitate monist este practicat în țările anglo -saxone, în timp ce
sistemul dualist este întâlnit în țările care aplică modelul continental de contabilitate. Cele
două tradiții contabile, care au influențat contabilitatea la nivel mondial, pot fi caracterizate
pe scurt astfel (Feleagă & Ionașcu, 2013, p.100) : a) contabilitatea cuantifică activitățile economice, înregistrând datele ce le
privesc pentru o utilizare viitoare;
b) datele sunt stocate, iar apoi prelucrate pentru a deveni informații utile;
c) informațiile sunt comunicate prin intermediul rapoartelor (dărilor de seamă)
factorilor de decizie.

3
a. doctrina contabilă continentală – acordă prioritate intereselor finanțatorilor bancari și
intereselor fiscale ale statului, iar norme le contabile sunt elaborate prin sistemul
legislativ. Adevărul contabil, în această concepție, este construit prin referință la un
cadru legislativ care trebuie să reglementeze și să anticipeze toate problemele;
b. doctrina contabilă anglo -saxonă – acordă pri oritate intereselor acționarilor, este
deconectată de fiscalitate și este reglementată, în general, de profesia liberală. Imaginea
contabilă a întreprinderii este construită, conform acestei doctrine, prin raportarea la un
ansamblu de principii contabile c onsacrate în timp, care vin din experiență și care sunt
aplicate prin intermediul judecății profesionale.

1.2. UTILIZATORII INFORMAȚIILOR CONTABILE
Sistemul contabil dualist face o disticție clară între informațiile publice și cele
confidențiale. Informațiile publice sunt produse de contabilitatea financiară (generală), iar
informațiile confidențiale sunt elaborate de contabilitatea de gestiune (managerială).
Contabilitatea financiară are ca obiect înregistrarea tranzacțiilor entității economice
cu mediul ei ex tern pentru determinarea periodică și sintetică a situației patrimoniale și
financiare cât și a rezultatului operațiilor efectuate, asigurând întocmirea do cumentelor de
sinteză contabilă . (Feleagă & Ionașcu, 2013, p.98 )
Aceste documente, numite și situații financiare anuale, oferă utilizatorilor imaginea
sintetică, fidelă și retrospectivă a situației entității economice.
Conform regle mentărilor contabile în vigoare1, pentru ca informațiile financiare să
fie utile, ele trebuie să fie relevante și să reprezi nte exact ceea ce își propun să reprezinte.
Utilitatea informației oferite de situațiile financiare este amplificată dacă acestea
îndeplinesc următoarele caracteristici calitative:
a) inteligibilitate – clasificarea, caracterizarea și prezentarea în mod c lar și concis a
informațiilor le fac pe acestea inteligibile. Unele fenomene sunt complexe în mod inerent și
nu pot fi transformate în fenomene ușor de înțeles.
Excluderea informațiilor privind aceste fenomene din rapoartele financiare ar conduce
la situa ția ca aceste rapoarte să fie incomplete.
Rapoartele financiare sunt întocmite pentru utilizatorii care dispun de cunoștințe
suficiente privind activitățile de afaceri și economice și care studiază și analizează

1 *** OMFP nr. 1802 din 29/12/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare
anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 963 din 30/12/200 14, pct. 29 – 45.

4
informațiile cu atenția cuvenită. Totuși, p rezentarea rapoartelor financiare trebuie astfel
efectuată încât să permită înțelegerea lor de către diferitele categorii de utilizatori a
informațiilor cuprinse în acestea.
b) verificabilitate – diferiți observatori independenți și în cunoștință de cauză ar
putea ajunge la un consens cu privire la faptul că o anumită descriere este o reprezentare
exactă. Verificarea poate fi directă sau indirectă.
Verificarea directă se referă la verificarea unei valori sau a altor reprezentări prin
observare directă, de exemplu, prin numărarea banilor.
Verificarea indirectă se referă la verificarea intrărilor pentru un model, o formulă
sau o altă tehnică și la recalcularea rezultatelor prin utilizarea aceleiași metodologii. un
exemplu îl reprezintă verificarea valorilor contabile ale stocurilor prin verificarea intrărilor
(cantități și costuri) și prin recalcularea stocurilor finale prin utilizarea acelorași ipoteze
privind fluxul costurilor (de exemplu, utilizarea metodei primul intrat, primul ieșit).
c) oportunitate – informațiile sunt disponibile factorilor decizionali pentru ca
aceștia să ia decizii în timp util.
În general, cu cât sunt mai vechi informațiile, cu atât sunt mai puțin utile. Totuși,
unele informații pot să rămână oportune mult timp după sfârșitul perio adei de raportare
deoarece, de exemplu, unii utilizatori ar putea fi nevoiți să identi fice și să aprecieze
tendințele.
d) comparabilitate – informațiile privind o entitate raportoare sunt mult mai utile
dacă pot fi comparate cu informații similare despre a lte entități și cu informații similare
despre aceeași entitate aferente unei alte perioade sau date.
Comparabilitatea este una dintre caracteristicile calitative care permite utilizatorilor
să identifice și să înțeleagă similitudinile și diferențele dintr e elemente. Spre deosebire de
celelalte caracteristici calitative, comparabilitatea nu se referă la un singur element. O
comparație necesită cel puțin două elemente.
Consecvența, deși este legată de comparabilitate, nu este identică cu aceasta.
Consecvenț a se referă la utilizarea acelorași metode pentru aceleași elemente, fie de la o
perioadă la alta în cadrul unei entități raportoare, fie într -o singură perioadă pentru entități
diferit e. Comparabilitatea este scopul iar consecvența a jută la atingerea aces tui scop.
Comparabilitatea nu presupune uniformitate. Pentru ca informațiile să fie
comparabile, aspectele similare ca natură trebuie să fie prezentate similar, iar aspectele
diferite trebuie să fie prezentate diferit.

5
Contabilitatea de gestiune trebuie să asigure, în principal, înregistrarea operațiilor
privind colectarea și repartizarea cheltuielilor pe destinații, respectiv pe activități, secții,
faze de fabricație, centre de costuri, centre de profit, după caz, precum și calculul costului
de achiziție, de producție, de prelucrare al bunurilor intrate, obținute, lucrărilor executate,
serviciilor prestate, producției în curs de execuție, imobilizărilor în curs etc., din unitățile
de producție, comerciale, prestatoare de servicii, financiare și alte domenii de activitate2.
Ea furnizează informații ce pot fi utilizate numai de către manageri și organismele
proprii de supraveghere, analiză și control intern.
Dacă avem în vedere concepția dualistă de organizare a sistemului informațional
contabil, atunci putem spune că utilizatorii informațiilor contabile se împart în două mari
categorii: utilizatori interni și utilizatori externi .
În categoria utilizatorilor interni sunt incluși managerii cărora li se adresează
informațiile confidențiale, iar utilizatorii exte rni sunt ceilalți utilizatori cărora li se
adresează, în principal, informațiile publice conținute de situațiile financiare.
În concepția unor autori, utilizatorii externi de informații contabile se regăsesc în
una din următoarele două categorii (( Needles , Anderson & Caldwell, 2010, p.5 ):

Utilizatorii situațiilor financiare, conform normelor contabile, includ: investitorii
actuali și potențiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii și alți creditori, clienții,
instituțiile statului și alte autorită ți, precum și publicul. Aceștia utilizează situațiile
financiare pentru a -și satisface o parte din necesitățile lor de informații. În funcție de
părțile interesate, necesitățile de informații pot include următoarele (Horomnea , Budugan ,
Georgescu , Păvăloaia & Rusu , 2015, pp.93 -94):
a) Investitorii. Ofertanții de capital purtător de risc și consultanții lor sunt
preocupați de riscul inerent tranzacțiilor și de rentabilitatea investițiilor lor. Ei au nevoie de
informații pentru a decide dacă ar tr ebui să cumpere, să păstreze sau să vândă instrumente

2 *** OMFP nr. 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea și
conducerea contabilității de gestiune, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23/12.01.2004
– utilizatori din afara întreprinderii care un interes financiar direct în
aceasta din urmă ;
– persoane, organizații sau instituții care au un interes financiar indirect în
întreprindere .

6
de capital. Acționarii sunt interesați și de informații care le permit să evalueze capacitatea
entității de a plăti dividend.
b) Angajații. Personalul angajat și grupurile sale reprezentative sunt inter esați de
informații privind stabilitatea și profitabilitatea angajatorilor lor. Aceștia sunt interesați și
de informații care le permit să evalueze capacitatea entității de a oferi remunerații, pensii și
alte beneficii de pensionare, precum și oportunități profesionale.
c) Creditorii. Creditorii sunt interesați de informații care le permit să determine
dacă împrumuturile acordate și dobânzile aferente vor fi rambursate la scadență.
d) Furnizorii și alți creditori . Furnizorii și alți creditori sunt interesaț i de informații
care le permit să determine dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadență.
Furnizorii și alți creditori sunt, în general, interesați de entitate pe o perioadă mai scurtă
decât creditorii, cu excepția cazului în care ei sunt d ependenți de continuitatea activității
entității, atunci când aceasta este un client major.
d) Clienții. Clienții sunt interesați de informații despre continuitatea activității unei
entități, în special atunci când au o colaborare pe termen lung cu entitat ea respe ctivă sau
sunt dependenți de ea.
e) Instituțiile statului și alte autorități. Instituțiile statului și alte autorități sunt
interesate de alocarea resurselor și implicit de activitatea entităților. Acestea solicită
informții pentru a reglementa act ivitatea entităților, pentru a determina politica fiscală și ca
bază pentru calculul venitului național și al altor indicatori statistici similari.
f) Publicul. Entitățile pot afecta publicul în diferite moduri. De exemplu, entitățile
pot avea o contribu ție substanțială la economia locală în multe moduri, mai ales prin
numărul de angajați și colaborarea cu furnizorii locali. Situațiile financiare pot ajuta
publicul furnizând informații referitoare la evoluțiile recente și tendințele legate de
prosperita tea entității și a sferei de activitate a acesteia.
Pornind de la faptul că principalele obiective ale unei întreprinderi sunt
profitabilitatea și lichiditatea, deciziile pe care le iau managerii pe baza analizei
informațiilor contabile trebuie să fie în a cord cu aceste obiective.
Profitabilitatea se referă la capacitatea unei societăți comerciale de a obține un
profit suficient de mare pentru a atrage și păstra capitalul investit iar lichiditatea se referă
la capacitatea întreprinderii de a -și transforma activele în mijloace bănești în scopul
achitării datoriilor scadente.

7
Utilizatorii cu interes financiar direct urmăresc în ce măsură s -au atins obiectivele
de lichiditate și profitabilitate. Asemenea utilizatori sunt investitorii actuali și potențiali,
precum și creditorii actuali și potențiali.
Utilizatorii cu interes financiar indirect sunt, de regulă, cei care au nevoie de
informații contabile pentru a lua decizii în probleme de interes general. Este cazul
organelor fiscale și altor organisme ale statulu i.
Fiecare dintre grupurile de utilizatori de informații contabile are propriul său set de
nevoi particulare. Unele dintre aceste nevoi sunt comune. Existența unor conflicte de
interese nu semnifică neapărat că fiecare grup va acționa în detrimentul altui grup.
Teoretic, cel puțin într -o primă etapă, grupurile încearcă să realizeze o convergență a
intereselor lor. (Feleagă , Malciu & Bunea, 2012, pp.39 -40)

1.3. ENTITĂȚILE ECONOMICE – SFERĂ DE ACȚIUNE A
CONTABILITĂȚII
Conform Le gii contabilității republicată3, au obligația să organizeze și să conducă
contabilitate financiară și, după caz, contabilitate de gestiune, adaptată la specificul
activității următoarele tipuri de entități: societățile comerciale, societățile/companiile
naționale, regiile autonome, institut ele naționale de cercetare -dezvoltare, societățile
cooperatiste, instituțiile publice, asociațiile și celelalte persoane juridice cu și fără scop
patrimonial.
De asemenea, au obligația să organizeze și să conducă contabilitate proprie și
subunitățile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate care aparțin persoanelor
menționate anterior, cu sediul sau domiciliul în România, precum și sediile permanente din
România care aparțin altor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate.
Persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venituri au obligația să
conducă contabilitate simplificată, bazată pe regulile contabilității în partidă simplă,
potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.
Regiile autonome sunt entități în c are statul este cel care organizează și conduce
întreaga activitate. Ele se organizează și funcționează sub două forme:
– regii de interes național (poștă, telecomunicații, industria de armament, industria
energetică etc), înființarea lor fiind decisă de guv ern;

3 *** Legea contabilit ății nr.82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 /2008,
actualizată prin OUG nr. 79/2014, art.1, alin (1) -(3).

8
– regii de interes local (servicii de transport în comun, apă, canalizare) sunt înființate
ca urmare a deciziilor autorităților locale (primării).
Activitatea regiilor autonome fie că generează profituri modeste sau nu realizează
profituri, fie că profi turile sunt obținute după o perioadă îndelungată, în condițiile în care
investițiile sunt substanțiale.
Societățile comerciale sunt entități cu personalitate juridică create prin libera voință
și inițiativă a investitorilor. Societățile comerciale se pot c onstitui în una din următoarele
forme: societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate în comandită pe
acțiuni, societate pe acțiuni și societate cu răspundere limitată4.
a) Societățile în nume colectiv (S .N.C) sunt acelea ale căror ob ligații sociale sunt
garantate cu patrimoniul social, iar asociații răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile
societății. Părțile sociale nu pot fi reprezentate de titluri de valoare negociabile.
b) Societățile în comandită simplă (S .C.S) sunt acelea în care obligațiile sociale
sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociații se împart în două categorii: asociați
comanditați și asociați comanditari.
Comanditații răspund solidar și nelimitat pentru obligațiile sociale, iar comanditarii
răspund numa i până la concurența capitalului social subscris. Capitalul social este divizat
în părți sociale care nu pot fi cedate de comanditari fără acordul unanim al acestora.
c) Societățile în comandită pe acțiuni (S .C.A) au aceleași caracteristici ca și
societăți le în comandită simplă, cu deosebirea că părțile comanditarilor sunt separate în
acțiuni ca titluri de valoare negociabile.
d) Societățile pe acțiuni (S .A) sunt acelea ale căror obligații sociale sunt garantate
cu patrimoniul social, iar asociații sunt obl igați să răspundă în limita capitalului subscris,
exprimat în acțiuni. Acțiunile pot fi transmise liber terțelor persoane, nefiind necesară o
încuviințare din partea celorlalți acționari.
e) Societățile cu răspundere limitată (S .R.L) sunt acelea ale căror obligații sociale
sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociații, în număr limitat, răspund numai în limita
aportului la capital. Părțile sociale ale asociaților sunt netransmisibile altor persoane și nu
pot fi reprezentate prin titluri de valoare neg ociabile, așa cum sunt acțiunile.
Dacă se pornește de la faptul că societățile comerciale se constituie prin asocierea
de persoane și/sau de capitaluri, societățile comerciale se pot grupa astfel (Feleagă, Malciu
& Bunea, 2012, p.19 ):

4 *** Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, nr.
1066/17 .11.2004, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2010.

9

După dimensiunile lor, entitățile se împart în: entități mijlocii și mari; entități mici;
microentități.
Microentitățile sunt entități care, la data bilanțului, nu depășesc limitele a cel puțin
două dintre următoarele trei criterii5:
– totalul activelor: 1.500.000 lei;
– cifra de afaceri netă: 3.000.000 lei;
– numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 10.
Entitățile mici sunt entități care, la data bilanțului, nu depășesc limitele a cel puțin
două dintre următoarele trei criterii:
– totalul activelor: 17.500.000 lei;
– cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei;
– numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.
Entitățile mijlocii și mari sunt entități care, la data bilanțului, depășesc limitele a cel
puțin două dintre următoarele trei criterii
– totalul act ivelor: 17.500.000 lei;
– cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei;
– numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.
Constituirea efectivă a societăților comerciale are loc numai dacă întregul capital
social a fost subscris și fiecare asociat sa u acționar a vărsat în numerar sau a depus în
natură, după caz, cota de aport stabilită de Legea societăților comerciale și actul
constitutiv.

5 *** Ordinul nr. 773/ 1.07.2015 pentru aprobarea Sistemului de raportare contabilă la 30.06.2015 a
operatorilor economici și pentru modificarea unor reglementările conta bile, publicat în Monitorul Oficial al
României nr. 509/9.07.2015, art.8. alin. (2) – (4).
Societăți de persoane
societățile în nume
colectiv (SNC);
societățile în
comandită simplă
(SCS)
Societăți de capitaluri
societățile în
comandită pe acțiuni
(SCA);
societățile pe acțiuni
(SA)
Societăți mixte
societățile cu
răspundere limitată
(SRL).

10
Instituțiile publice se referă la instituțiile de stat create pentru realizarea unor
activități social -culturale. Caracteristica esențială a instituțiilor bugetare o constituie faptul
că activitatea lor nu generează venituri care să le asigure în întregime autofinanțarea, ele
fiind finanțate de la buget.
Organizațiile obștești sunt constituite pe principiul asocierii sau participării libere și
desfășoară activități politice, social -culturale, religioase, precum și anumite activități
economice. Ele își acoperă cheltuielile de funcționare din contribuția membrilor acestora și
din unele venituri proprii obținute din acti vitățile economice.
Principalele categorii de organizații obștești sunt partidele politice, sindicatele,
asociațiile profesionale, culturale, societățile de caritate, fundațiile.

11
CAPITOLUL 2. ASPECTE GENERALE PR IVIND
CONTABILITATEA ȘI GESTIUNEA STOCURILOR

1.1. NOȚIUNE, CONCEPT ȘI DELIMITĂRI PRIVIND STOCURILE
Stocurile sunt active circulante deținute pentru a fi vândute, în curs de producție în
vederea vânzării sau sub formă de materii prime, nventor și alte consumabile ce urmează
a fi folosite î n procesul tehnologic sau pentru prestare de servicii.
Un nvent se cla sifică ca circulant atunci când :

Activele circulante se utilizează o perioadă scurtă în activitatea întreprinderii și în
general participă la un singur circuit economic modificându -și în permanența forma.
Cuprind ansamblul de bunuri și servicii care intervin în ciclul de exploatare al
întreprinderii și sunt destinate fie a fi nventor la prima lor utilizare, fie a fi prelucrate
în procesul de producție,ori a fi vândute în starea în car e au fost procurate.
Stocurile pot intra în întreprindere pe mai multe căi : achiziție, producție proprie,
aport, donație,etc. Din punct de vedere financiar, ținând cont de perioada scurtă în care
sunt regăsite în structura patrimoniului,sunt considerate a locări ciclice. Din punct de
vedere al gradului de lichiditate sunt considerate active cu o lichiditate nvento .
Stocurile prezintă o serie de caracteristici care le particul arizează în structura activelor :
– se află succesiv și neîntrerupt în diferite faze ale procesului de producție și
comercializare ;
– descriu mai multe rotații (circuite) în cadrul unei perioade de gestiune ;
– sunt destinate a fi consummate la prima lor utilizare (materiile prime, materialele
consumabile), sau a fi vândute după prelucrare (produsele) ;
– contribuie la realizarea cifrei de afaceri a unități și la valorificarea capitalului.
Aceste caracteristici fac ca stocurile să dețină un rol important în activitatea
firmelor. Din acest motiv este foarte important ca gestiunea stocurilor să viz eze menținerea
unui nivel corespunzător al acestora din punct de vedere al calității, cantității și al – este achiziționat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării și se
așteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului ;
este reprezentat de creanțe aferente ciclului de exploatare ;
este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este
restricționată .

12
volumului producției și a modului de realizare al acesteia. Nu orice nivel al stocurilor este
favorabil întreprinderilor. Un nivel minim poate genera disf uncționalitatea pe relația
furnizor -beneficiar și opriri ale procesului de producție. Un nivel ridicat al acestora, poate
determina imobilizări importante de stocuri care vor fi lipsit e de mișcare o anumită
perioadă , fapt ce generează dificultatea în fluxu rile financiare ale firmei.
Stocurile pot fi clasificate astfel :
a) Materii prime – participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit
integral sau parțial , fie în starea lor inițială, fie transformată.
b) Materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, material pentru ambalat,
semințe și materiale de plantat, furaje, și alte materiale consumabile), participă sau
ajută procesul de fabricație sau de exploatare de regulă, fără a se regăsi în produsele la
a căror fabricare parti cipă.
c) Materiale de natura obiectelor de inventar , cuprind bunuri materiale de valoare mare
cu durată de viață utilă sub un an,sau durată de viață utilă peste un an indiferent de
valoare sub formă de :echipamente de protecție și de lucru, mecanisme, dispo zitive,
verificatoare,baracamente și amenajări provizorii de șantier. Nu se includ în această
categorie lucrările de organizare de șantier de la care în urma terminării lucrărilor nu se
recuperează material (ex. Platforme betonate,căi de acces,gropi de va r,etc.)
Produsele , sunt reprezentate de :
a) semifabricate sunt acele bunuri al căror proces tehnologic a fost terminat într -o secție
(fază de fabricație) și se pot livra altor secții sau terților ;
b) produse finite , bunuri care au parcurs în întregime fazele pro cesului de fabricație și nu
mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unității patrimoniale , putând fi
depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienților ;
c) produse reziduale , reprezentând rebuturile, materialele recuperabile, deșeurile adi că
bunurile necorespunzătoare calitativ ce rezultă din procesul tehnologic.
Animalele și pasările , respectiv animalele născute și cele tinere de orice fel ,
crescute și folosite pentru reproducție sau puse la în grășat pentru a fi valorificate , coloniile
de albine precum și animalele pentru producție.
Mărfurile, respectiv bunurile pe care întreprinderea le cumpăra în vederea
revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii.
Ambalajele , includ bunurile refolosibile achiziționate sau fabricate, destinate
protejării și prezentării produselor și care, în mod temporar, pot fi păstrate de terți cu
obligația restituirii în condițiile prevăzute în contra ct.

13
Producția în curs de execuție , este reprezentată de producția care nu a trecut prin
toate fa zele (stadiile de prelucrare) prevăzute de procesul tehnologic, precum și de
produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime. Sunt
asimilate producție în curs: lucrările, serviciile și studiile în curs de execuție sau
neterminate.
După apartenența la patrimoniu , stocurile se pot grupa în :
a) stocuri aflate în proprietatea întreprinderii, se găsesc fie în depozitele sau spațiile
proprii, (depozite, magazii, magazine, locuri de producție) f ie la terți, (materii și
materiale aflate la terți, produse aflate la terți, mărfuri în custodie sau consignație la
terți, etc.).
b) stocuri aflate în gestiune dar care nu sunt în proprietatea întreprinderii (stocurile
primite spre prelucrare sau în custodie ), înregistrate distinct în conturi în afara
bilanțului (clasa a 8 -a de conturi).
În funcție de proveniență , stocurile se pot grupa în:
a) stocuri provenite din cumpărări din afara unității, cum sunt: materii prime, materiale
consumabile, mărfuri, materiale de natura obiectelor de inventar, etc.
b) stocuri provenite din producție proprie: produsele, animalele, mărfurile, etc.
Pe lângă stocuri în categoria acti velor circulante se mai cuprind : creanțele,
investițiile financiare pe termen scurt, disponibilitățile bănești din casa și conturi la bănci.

2.2. RECUNOAȘTEREA ȘI EVALUAREA STOCURILOR
Contabilitatea internațională a stocu rilor este descrisă pe larg în Standardul
Internațional de Contabilitate nr. 2 (IAS 2) – Stocuri al cărui principal obiectiv este
descrierea tratamentului contabil al stocurilor în sistemul costului istoric, standard care
oferă informații referitoare la recunoașterea valorii stocurilor la data bilanțului,
determinarea costului stocurilor și recunoașterea cheltuielilor cu stocurile, con siderând
orice înregistrare la valoarea realizabilă netă și precizări privind procedeele practice de
determinare a costului stocurilor.
Stocurile active sunt:
– deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;
– în curs de producție pentru a fi vândute în perioadele următoare;
– sub forma de materii prime și materiale consumabile, folosite pentru producția
unor bunuri sau pentru realizarea unor servicii.

14
Încadrarea stocurilor în categoria activelor, în condiții le unei diversități a acestora,
ridică problema delimitării lor de alte active, în special de cele care îmbracă forma
materială (cea corporală). În acest sens, se au în vedere criteriul care vizează cu precădere
natura activelor și rolul lor în activitatea de exploatare. Conform criteriilor menționate
anterior, stocurile sunt bunuri sau servicii care se transformă în disponibilități bănești în
decurs de un an, fiind cunoscute sub denumirea de active circulante materiale.
Definiția stocurilor pot rivit Standardului Internațional de Contabilitate nr. 2, pune
în evidență, direct sau indirect, trei criterii în funcție de care acestea sunt clasificate și
delimitate în contabilitatea financiară:
– din punct de vedere fizic,
– din punct de vedere al destina ției,
– din punct de vedere al fazei ciclului de exploatare. (Ristea, 2015, p.85)
În funcție de criteriul fizic (forma corporală și necorporală a stocurilor):
a) materii prime, care participă direct la producție, regăsindu -se parțial sau integral, în
componența lor;
b) materiale consumabile (combustibil, furaje, piese de schimb, materiale pentru ambalat,
etc.);
c) materiale de natura obiectelor de inventar;
d) animale tinere, animale la îngrășat, păsări și colonii de albine ;
e) ambalaje (cu excepția ambalajelor de natura obiecte lor de inventar și imobilizărilor
corporale).
Dacă se are în vedere destinația lor, sunt clasificate în următoarele categorii de
stocuri:
a) stocuri destinate realizării obiectivului;
b) stocuri produse de întreprindere destinate vânzării;
c) stocuri af late în curs de execuție .
În funcție de faza ciclului de exploatare , se delimitează următoarele categorii:
a) stocuri aflate în faza de aprovizionare : a activității de producție, a activității
comerciale;
b) stocuri aflate în faza de producție;
c) stocu ri aflate în faza de desfacere .
Referindu -ne la evaluarea stocurilor la nivelul sistemului românesc , putem spune
că, în condițiile economiei de piață, contabilitatea financiară trebuie să asigure evidența și
controlul gestiunilor de valori mat eriale, dar și asigurarea bazei informaționale pentru

15
calculația costurilor. De asemenea, o problemă semnificativă pentru contabilitate, o
reprezintă evaluarea stocurilor, având învedere, efectele liberalizării și negocierii prețurilor
care pot conduce la variații ale valorii lor de la o perioadă de gestiune la alta, cu influențe
pro și contra asupra costurilor de producție și circulație.
În general, evaluarea intrărilor de stocuri în patrimoniu, nu ridică probleme,
deoarece toate informațiile folosite, cu privire la cantitățile și prețurile acestora sunt
preluate chiar din documentele justificative.
Evaluarea ieșirilor de stocuri, ridică dificultăți din punct de vedere practic, deoarece
acestea provin din intrări diferite ale căror prețuri pot varia, iar c ontabilitatea are sarcina de
a evalua ieșirile, pentru ca stocul final să fie corect evaluat, astfel încât eventualele
diferențe de preț cu caracter conjunctural trebuie să afecteze costurile perioadei la care se
referă . (Paliu -Popa, 2009, p.77)
Ieșirea stocurilor din gestiune se face, în principal, prin consum și prin vânzare .
(Ristea, 2015, p. 87)
Problema fundamental care se pune pentru înregistrarea ieșirii stocurilor este cea a
prețului utilizat. În acest sens, norma IAS -2 grupează stocurile în funcție de posibilitatea de
identificare a lor în: stocuri identificabile și stocuri fungibile și delimitează următoarele
metode de evaluare:
1) pentru stocuri identificabile: metoda identificării specifice (IS);
2) pentru stocuri fungibi le:
A. Ca tratamente contabile de bază :
1. metoda costului mediu ponderat (CMP);
2. metoda „primul intrat – primul ieșit” (FIFO);
B. Ca tratament contabil alternativ :
1. metoda „ultimul intrat -primul ieșit”(LIFO);
C. Alte tratamente (tehnici de măsurare a costurilor):
1. metoda prețului stabilit (cost standard);
2. metoda la preț cu amănuntul.
În ceea ce privește Standardul Internațional de Contabilitate, acesta descrie
metodele de aplicare numai la modul foarte general și orice metodă utilizată în mod curent
este aparent acceptabilă. Dar indiferent de metoda de aplicare utilizată, aceasta trebuie
utilizată într -o manieră consecventă. SIC 1 dezbate un aspect privind posibilitatea unei
societăți de a utiliza, diferite meto de de calcul al costului pentru diferite tipuri de costuri.

16
Interpretarea prevede că o întreprindere trebuie să utilizeze aceleași metode de
determinare a costului pentru toate stocurile care au natura și întrebuințare similară pentru
întrepr indere . Însă, pentru cele care au o natura și un mod de utilizare diferit, este
justificată folosirea unor metode diferite de calcul.
Privind din această perspectivă, am constat faptul că, în sistemul românesc nu
există nici o prevedere dacă o întreprindere trebuie să folosească o singură formulă de
determinare a costurilor pentru toate stocurile care le deține în rețeaua sa de distribuție, în
schimb poate utiliza metode diferite pentru stocuri diferite. Astfel, se confirmă că fiecare
entitate poate utiliza oricare dintre următoarele metode cum ar fi: cea a costului mediu
ponderat, FIFO și LIFO pentru alocarea costurilor pe diferite clase de stocuri, care prezintă
însă caracteristici diferite în ceea ce privește natura și modul de utilizare al a cestora. De
exemplu, metoda LIFO poate fi folosită pentru anumite tipuri de stocuri sau linii de
producție, FIFO și metoda costului mediu ponderat pentru altele.
Metoda utilizată pentru o anumită clasă de stocuri trebuie folosită în mod
consecv ent pentru clasa respective pentru activitățile în rețeaua internațională și de la o
perioadă la alta. În plus se solicită ca aceeași formulă de determinare a costului să fie
utilizată pentru toate stocurile cu caracteristici similare în ceea ce privește n atura și modul
de utilizare al acestora.
În cazul utilizării metodei LIFO, se evidențiază diferența dintre valoarea bilanțieră
a stocurilor și: fie valoarea cea mai mică dintre costul calculat conform FIFO sau costul
mediu ponderat și valoarea realizabilă netă, fie valoarea cea mai mică dintre costul curent
la data bilanțului și valoarea realizabilă netă.
După cum observăm, și acest capitol este realizat după normele contabile și fiscale
ale Standardelor Internaționale de Contabilita te cu privire la evaluarea ieșirilor stocurilor
din patrimoniu. Evaluarea stocurilor la ieșirea din patrimoniu, este realizată cu ajutorul, în
principal, celor trei metode și anume:
a) costul mediu ponderat (CMP),
b) primul intrat – primul ieșit (FIFO),
c) ultimul intrat – primul ieșit (LIFO).
Pornind de la metodele de evaluarea a stocurilor la ieșirea din patrimoniu, vom
stabili care sun t avantajele și dezavantajele în utilizarea acestora la nivel național cât și la
nivel international.
Când vorbim de metoda costului mediu ponderat (CMP) , trebuie să știm că acesta
se calculează ca raport între valoarea totală a stocului iniția l plus valoarea intrărilor, pe de

17
o parte, și cantitatea existentă în stocul inițial plus cantitatea intrată, pe de altă parte.
Această metodă, presupune calcularea lunară a costului mediu sau după fiecare operație de
intrare, iar utilizarea metodei necesi tă păstrarea unei evidențe operative, cantitative și
valorice.
În sistemul românesc, metoda costului mediu ponderat se calculează în funcție de
două criterii și anume:
a) metoda costului mediu unitar ponderat calculat la sfârșitul perioadei (sau m etoda
costului mediu unitar ponderat global sau total), și
b) metoda costului mediu unitar ponderat calculat după fiecare recepție.
Determinarea costului mediu ponderat în funcție de cele două criterii prezintă
avantaje și dezavantaje:
AVANTAJE DEZAVANTAJE
Metoda CMP la sfârșitul perioadei Metoda CMP la sfârșitul perioadei
– de a nivela variațiile de cost (preț) în cazul
fluctuațiilor de curs
– de a simplifica calculele de evaluare a
stocurilor – nu permite evaluarea fiecărei ieșiri din
stoc, c i numai evaluarea lor globală la
sfârșitul perioadei de gestiune, ceea ce
este în contradicție cu principiul de bază
al inventarului permanent: posibilitatea de
a determina în orice moment valoarea
stocului final.
Metoda CMP unitar după fiecare recepție Metoda CMP unitar după fiecare
recepție
– valoarea stocului și a ieșirilor din stoc sunt
cunoscute în permanent
– valoarea ieșirilor calculate astfel sunt mai
apropiate realității economice din acel
moment. -datorită complexității sale, utilizarea
acestei variante de calcul a costului mediu
unitar ponderat este dificilă mai ales
pentru ciclurile de exploatare în care
mișcările de stocuri sunt foarte
numeroase.

Referindu -ne la metoda primei intr ări-ultimei ieșiri (FIFO) , potrivit acestei
metode, stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al
primei intrări sau al primului lot, iar pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din
gestiune se evaluează la cost ul de achiziție sau de producție al lotului următor, în ordine
cronologică. La nivelul sitemului rom ânesc , metoda FIFO, prezintă atât avantaje cât și
dezavantaje .
Avantajele metodei FIFO sunt:
– este simplă și ușor de aplicat;
– stocurile finale sunt eva luate la valorile cele mai recente și sunt, deci, mai apropiate de
realitatea economică.

18
Dezavantajele metodei FIFO:
– ieșirile din stoc sunt subevaluate în perioada de inflație ceea ce conduce la o
minimizare a cheltuielilor și la o supraevaluare a rezultat ului final;
– invers, ieșirile din stoc sunt supraevaluate într -o perioadă de scădere a prețurilor, deci,
costurile se corelează cu întârziere cu variațiile de preț;
Principalul dezavantaj, în folosirea metodei FIFO, este că, în perioada de inf lație,
conduce la un profit brut mai mare și la o valoare de intrare finală mai mare a stocurilor.
Având în vedere majorarea bazei impozabile, rezultă că entitatea va plăti către bugetul de
stat impozite mai ridicate, respectiv impozit pe profit.
Metoda ultimei intrări -primei ieșiri (LIFO), se înscrie în tratamentul contabil
alternativ permis , presupune evaluarea bunurilor ieșite la costul de producție sau de
achiziție al ultimei intrări. Stocurile ieșite se consideră ca aparținând ultimului lot intrat în
depozit și vor fi evaluate la costul acestuia. (Ristea, 2015, p.97)
În continuare, ieșirile de bunuri se consideră ca aparținând lotului precedent. Prin
folosirea acestei metode se ajunge la o apropiere a costurilor celor mai recente operații de
rezultatele peri oadei.
Metoda LIFO necesită în general calcule complexe, iar în practică există diferite
metode de aplicare a formulei de calcul LIFO. În anumite cazuri, formula metodei LIFO
poate prezenta probleme serioase în procesul de aplicare, de exemplu , atunci când sunt
introduse materiale noi pentru înlocuirea altor materiale din produs, sau când au loc
lichidări de stoc substanțiale ca rezultat al vânzării unei sucursale sau filiale.
Datorită complexității metodei LIFO nu este fezabil, în general, să se efectueze
calculele pe perioade interimare în decursul unui an de raportare financiară a întreprinderii.
La nivelul internațional , această metodă se folosește foarte des, deoarece entitățile
mari deși vor să obțină profit, au în vedere faptul că, cu cât profitul este mai mare, cu atât
impozitul pe profit crește.
Considerăm că metoda LIFO este o metodă mai realistă, în privința măsurării
fluxurilor de costuri în contul de profit și pierdere. Cu toate că distorsionează bilanțul
deoarece stocurile rămase sunt înregistrate la o valoare mai mică, dar conduce la un cont de
profit și pierdere mai corect.
Cu toate acestea, unitățile patrimoniale din țara noastră au posibilitatea de a evalua
și de a înregistra în co ntabilitate, bunurile de natura stocurilor și la alte prețuri, cu condiția
că în raportările periodice, ele să fie actualizate la costuri efective. Mai exact, aceste prețuri
de înregistrare pot fi: prețuri prestabilite (standard) și prețuri de facturare.

19
Precizăm faptul că, Standardele Inte rnaționale de Contabilita te IAS /IFRS, nu
permit utilizarea metodei LIFO, pentru determinarea costurilor stocurilor .
Considerăm că, metoda LIFO mai poate fi utilizată în perioadele de creștere a
prețurilor pentru că reduce efectele profiturilor ce rezultă din corelarea costurilor din
perioadele anterioare cu prețurile actuale de vânzare.
Utilizarea metodei LIFO în astfel de condiții poate avea ca rezultat o corelare mai
semnificativă a costurilor curente cu veniturile curente în contul de profit și pierdere.
Totuși, stocurile sunt raportate la costurile perioadei anterioare, ce ar putea fi mai puțin
relevante pentru perioada curentă, distorsionând prin urmare rezultatele financiare.
Metoda LIFO poate distorsiona rezultatele din activitatea de exploatare într -o
perioadă în care nivelul stocurilor scade sub nivelul existent la începutul perioadei, având,
prin urmare, ca rezultat includerea costurilor vechiului stoc (din perioad a anterioară) în
costul vânzărilor. În aceste condiții, dacă efectul este semnificativ, trebuie făcută o
prezentare corespunzătoare a informațiilor în situațiile financiare.
Luând în considerare cele prezentate anterior, metoda LIFO de evaluar e a stocurilor
la ieșirea din patrimoniu, prezintă următoarele avantaje și dezavantaje:
Avantajele metodei LIFO :
– ieșirile din stoc sunt evaluate la costurile cele mai recente;
– în perioadele de inflație, consumurile sunt supraevaluate, în comparație cu metoda
FIFO, ceea ce conduce la o majorare cheltuielilor și la o diminuarea a rezultatului
exercițiului, deci, în final la o micșorare a impozitului pe profit;
– fenomenul invers se produce într -o perioadă de scădere a prețurilor.
Dezavantajele metodei LIFO:
– costurile se corelează cu variațiile de preț, dar stocul este subevaluat, în caz de
depreciere monetară în perioada de creștere puternică a prețurilor, entitatea, care poate
fixa prețurile sale de vânzare, după costurile complete, este interesată să urmăr ească ca
prețurile de vânzare să urmeze imediat prețurile sale de cumpărare, astfel încât prețurile
să genereze o rezervă suficientă pentru a face față cumpărărilor. Această argumentare
nu este valabilă, decât, atunci când întârzierile de lichidare sunt ma i scurte decât
duratele de viață ale stocurilor.

20
2.3. DOCUMENTE CONTABILE DE EVIDENȚĂ A STOCURILOR
Evidența operativă a stocurilor se ține cu ajutorul următoarelor documente : fișa de
magazie , registrul stocurilor , raportul de gestiune .
Cele mai importante documente de evidență a stocurilor sunt următoarele :
Factura – se întocmește în momentul livrării bunurilor, constituind, pe lângă
funcția de intrare -ieșire din gestiune, pe cea de act justificativ pentru decontarea (încasare –
plată) contravalorii bunurilor sau serviciilor consemnate.
Avizul de însoțire – servește ca document pentru eliberarea -primirea în gestiune și
ca act de însoțire a stocurilor pe timpul transportului.
Nota de recepție și constatare de diferențe – evidențiază bunurile intrate în
gestiune. Este întocmit în baza documentelor eliberate de furnizor.
Bonul de predare -transfer -restituire – folosit pentru predarea la magazie a
stocurilor (produse, semifabricate, etc.) obținute din producție proprie sau pentru
transmiterea bunurilor de la un loc de depo zitare la altul în cadrul aceleiași unități. Nu
servește ca document pe timpul transportului.
Declarația vamală – utilizată pentru declararea în detaliu a bunurilor clasificate în
Tariful Vamal, cu ocazia efectuării unor operațiuni de import sa u export și care dovedește
efectuarea propriuzisă a operațiunii de import sau export, după caz, în condițiile legale.

21
CAPITOLUL 3 . PREZENTAREA GENERALĂ A S. C. BIA
IMPEX S.R.L.

3.1. DATE DE IDENTIFICARE
În orice act, scrisoare sau publicație car e provine de la o societate comercială
trebuie să se menționeze denumirea acesteia, forma juridică, sediul social, codul unic de
înregistrare, numărul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului și capitalul social.
Conform Articolului 5 din statutu l societății, această societate comercială figurează
în toate actele întocmite de către aceasta – facturi fiscale, extrase de cont, situații financiare
și alte docurnente oficiale – sub denumirea de S.C. Bia Impex S.R.L.
S.C. Bia Impex S.R.L este o socie tate comercială cu răspundere limitată, constituită
legal în anul 1992, care funcționează cu un singur asociat conform art.210 al. 1 din Legea
nr. 31/1990.
Este o societate de naționalitate română, care își desfășoară activitatea în
conformitate cu legisla ția în vigoare.
Numărul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului este J09 /1943/19 93, iar
Codul Unic de Înregistrare este 28328375 , cu atributul fiscal RO.
Sediul social al societății este în România, localitatea Ploiești, str. Găgeni, nr.111,
localitate Ploiești, județ Prahova.
Conducerea societății este asigurată de administratorul firmei domnul Iordache
Valentin , de cetățenie și naționalitate română. Acesta reprezintă societatea în relațiile cu
terții, în fața organelor administrative de stat, c ât și în fața justiției.
Capitalul social subscris și vărsat de asociatul unic este de 200,00 lei. Capitalul
social se divide în 20 de părți sociale egale și indivizibile, fiecare aparținând în întregime
asociatului unic, valoarea unei părți sociale find de 10 lei.

3.2. OBIECT DE ACTIVITATE
Domeniul principal de activitate, conform codului CAEN constă în: , Intermedieri
în comerțul cu produ se alimentare, băuturi și tutun – cod CAEN 4617.
Obiectul de activitate al S.C. Bia Impex S.R.L cuprinde activități de comerț, în
sistem en -gross, en -detail și constă în:

22

Activitatea societății se desfășoară la puncte de lucru:
– Ploiești , strada Veronica Micle , numărul 13;
– Ploiești , str.Oborului , nr. 6 (depozit de legume și fructe ).

3.3. RELAȚII DE PARTENERIAT
Strategia firrnei în ceea ce privește aprovizionarea agentului economic cu diferite
produse în vederea efectuării activității de comerț se realizează de la furnizori, urmărind
păstrarea unor relații cât mai bune cu aceștia.
Apariția unei game mai largi de p roduse a dus la lărgirea posibilităților de
aprovizionare. Mărfurile provin de la furnizori interni, îar în funcție de cantitate/valoare
furnizorii oferă discount.
Principalii furnizori ai soc ietății sunt redați în tabelul 3.1. și grafic în figura 3 .1.

Tabelul 3 .1. Principalii fumizori ai societății
Nr. Crt. Denumire furnizor Total achiziții
1 En-Gros Ivem S.R.L. 474.280,34
2 Costacos Com S.R.L. 390.974,87
3 Cristim Prodcom S.R.L. 328.417,29
4 Doripesco S.A. 253.875,68
5 Madrigust S.R.L. 216.994,26
6 R.P.L. S.R.L. 146.272,48
Sursă – date preluate de la societate -intermedieri în comerțul cu material lemnos și materiale de construcții ;
– intermedieri în comerțul cu produse diverse ;
-comerț cu ridicata al fructelor și legumelor ;
– comerț cu amănuntul al fructelor și legumelor proaspete ;
– comerț cu amănuntul al pâinii, produselor de patiserie și produselor
zaharoase;
-comerț cu amănuntul al altor produse alimentare, în magazine
specializate;
– comerț cu amănuntul al altor produse alimentare, în magazine specializate
etc.

23
Fig. 3 .1. Principalii furnizori ai societății în funcție de totalul achizițiilor

Sursă – prelucrare proprie a datelor

Distribuția firmei se realizează prin intermediul magazinelor proprii în proporție de
40%, iar prin detailiști privați în proporție de 60%.
Prin vânzarea directă, societatea are avantajul reducerii cheltuielilor de distribuție,
menținerii prețurilor în limitele rezonabile, asigurării celui mai bun service clientelei.
Polit ica de desfacere trebuie să țină cont și de faptul că piața la vânzare poate fi
influențată negativ de scăderea puterii de cumpărare a populației.
Există un preț elastic în funcție de cantitățile solicitate, firma practică discount -uri
în funcție de canti tatea cumpărată sau oferă diferite avantaje la efectuarea plății.
Principalii clienți ai societății sunt redați în tabelul 3.2. și grafic în figura 3 .2.

Tabelul 3 .2. Principalii clienți ai societății
Nr. Crt. Denumire client Total vânzări
1 Persoane fi zice 910.857,71
2 Prosper S.R.L. 223.469,45
3 Adi Com S.R.L. 179.474,28
4 Brumar Impex S.R.L. 121.240,37
5 Ecor S.R.L. 98.694,15
6 Orizont S.R.L. 93.253,24
Sursă – date preluate de la societate

050000100000150000200000250000300000350000400000450000500000
En-Gros
Ivem S.R.L.Costacos
Com S.R.L.Cristim
Prodcom
S.R.L.Doripesco
S.A.Madrigust
S.R.L.R.P.L. S.R.L.
Furnizori 474280.34 390974.87 328417.29 253875.68 146272.48 146272.48

24
Fig. 3 .2. Principalii clienți ai societății

Sursă – prelucrare proprie a datelor

3.4. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A S.C. BIA IMPEX S.R.L.
Structura organizatorică a firmei reprezintă ansamblul compartimentelor și
persoanelor, modul în care acestea sunt plasate într -o configurație coerentă și ansamblul
relațiil or stabilite între ele.
Personalul societății Bia Impex S.R.L este format din 9 salariați, toți având
contracte de muncă pe durată nedeterminată. Structura personalului este:
– un director general;
– un economist;
– doi lucrători gestionari;
– patru vânzători
– un agent livrări.

3.5. ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO -FINANCIARI ÎN
PERIOADA 2015 -2017
Principalele rezultate și evo1uția acestora la S.C. Bia Impex S.R.L. sunt prezentate
în tabelul 2.3. și sunt reprezentate grafic în figurile 3.3.; 3 .4. și 3.5.
Datele sunt preluate din contul de profit și pierdere din perioada 20 15 – 2017 .

01000002000003000004000005000006000007000008000009000001000000
Persoane
fiziceProsper
S.R.L.Adi Com
S.R.L.Brumar
Impex
S.R.L.Ecor S.R.L. Orizont
S.R.L.
Top clienți 910857.71 223469.45 179474.28 121240.37 98694.15 93253.24

25
Tabelul 3 .3. Principalii indicatori ai firmei Bia Impex S.R.L.
Indicatori 2015 2016 2017 Indici (%)
2016/2015 Indici (%)
2017/2016
Venituri din vânzarea
mărfurilor 2.199.530 2.749.109 2.316.843 124,99 84,28
Cheltuieli privind
mărfurile 1.912.686 2.360.341 2.069.410 123,40 87,67
Profitul net 17.356 47.486 -26.945 273,60 -56,74
Sursă – date preluate de la societate

Raportat la ultimii trei ani de activitate, putem spun e că veniturile din vânzarea
mărfurilor au avut o evoluție ascendentă, în prima parte a perioadei analizată, crescând cu
24,99%. Veniturile î n anul 2017 , față de anul precedent, au înregistrat o scădere de 15,72%.
Figura 3.3. Evoluția veniturilor din vânza rea mărfurilor

Sursă – prelucrare proprie a datelor

Cheltu ielile cu mărfurile în anul 2016 , față de anul precedent, au înregistrat o
creștere de 23,40%. În ultima parte a perioadei analizată cheltuielile au scăzut cu 12,33%
față de anul 201 6.

050000010000001500000200000025000003000000
Venituri din vânzarea mărfurilor2199530 2749109
2316843
2015
2016
2017

26
Figura 3.4. Evoluția cheltuielilor privind mărfurile

Sursă – prelucrare proprie a datelor

Rezultatul net este un indicator economic care are o evoluție ascendentă în anul
2016, față de anul 2015 , crescând cu 30.130 lei (173,60%).
În anul 2017 rezultatul net a cunoscut o scădere accentuată, înregistrând o pierdere
de 26.945 lei. Această pierdere se datorează faptului că veniturile din vânzarea mărfurilor
au scăzut cu 15,72%, iar cheltuielile au scăzut d oar cu 12,33%, față de anul 2016 .
Rezultatul net a fost in fluențat într -o măsură mai mare și de cheltuielile financiare
(dobânzile).
Figura 3.5. Rezultatul net al S.C. Bia Impex S.R.L.

Sursă – prelucrare proprie a datelor
05000001000000150000020000002500000
Evoluția cheltuielilor privind mărfurilor1912686 2069410 2360341
2015
2016
2017
-30000-20000-1000001000020000300004000050000
17356 47486
-26945 2015
2016
2017

27
2.6. MONOGRAFIE CONTABILĂ LA S.C. BIA IMPEX S.R.L. PLOIEȘTI
În cadrul acestui subcapitol sunt prezentate cele mai relevante operațiuni contabile
care determină utilizarea conturilor de stocuri. Datele sunt luate din luna decembrie 201 7,
din documentele justificative ale societății Bia Impex S.R.L.
La societatea comercială analizată, pentru o rganizarea contabilității sintetice a
stocurilor se utilizează metoda inventarului permanent.
Evaluarea stocurilor la ieșire se realizează după metoda FIFO (prima intrare – prima
ieșire).
1) Se achiziționează de la societatea comercială Coca Cola S.R.L. Braș ov băuturi
răcoritoare în valoare de 549,68 lei cu TVA. Factura se achită prin numerar.
a) înregistrăm intrarea mărfurilor în gestiune, pe baza facturii nr. 12648575 emise
de furnizor și a notei de recepție nr. 987:
% = 5311 ,,Casa în lei” 549,68 lei
,,Mărfuri -magazin” 371 .M 443,29 lei
,,TVA deductibilă” 4426 106,39 lei

b) evidențierea adaosului comercial (25%) și TVA neexigibilă:
,,Mărfuri – magazin” 371.M = % 243,81 lei
378.M ,,Diferențe de preț l a 110,82 lei
mărfuri magazin”
4428 .V.A.neexigibilă -magazin” 32,99 lei

2) Se recepționează mărfurile primite de la societatea comercială R.P.L. S.R.L., în
următoarele condiții: valoare marfă 4.422,90 lei, reduceri comerciale 3%, TVA 24 %.
Societatea a achitat furnizorului un avans în sumă de 2.000,00 lei cu ordin de plată în luna
noiembrie și diferența dintre valoarea mărfurilor și avansul acordat se plătește în numerar.
– valoare mărfuri: 4.422,90 lei
– reduceri comerciale 3% = 4.422, 90 lei x 3% = 132,69 lei
net comercial = 4.290,21 lei
– TVA 24% = 4.290,21 lei x 24% = 1.029,65 lei
Total de platã = 5.319,86 lei
a) înregistrăm mărfurile în baza facturii și a notei de recepție:

28
% = 401 ,,Fumizori” 5.319,86 lei
,,Mărfuri -depozit” 3 71.D 4.290,21 lei
,,TVA deductibilă” 4426 1.029,65 lei

b) înregistrăm achitarea diferenței prin numerar și regularizarea avansului acordat:
,,Furnizori” 401 = % 5.319,86 lei
5311 ,,Casa în lei” 3.319,86 lei
4091 ,,Furn izori – debitori pentru 1.612,90 lei
cumpărări de bunuri de natura stocurilor”
4426 VA deductibilă” 387,10 lei

3) Din depozitul societății se vând legume și fructe către S.C. Prosper S.R.L. în
valoare de 1.231,26 lei, fără TVA, aco rdându -i acestuia scont de decontare de 2% pentru
plata prin virament bancar la livrarea mărfurilor. Deoarece scontul de decontare se acordă
la factura inițială, TVA -ul se socotește la netul financiar:
(1.231,26 – 24,63) x 24% = 289,59 lei
a) înregistrăm v ânzarea mărfurilor:
,,Clienți” 4111 = % 1.520,85 lei
707.D ,,Venituri din vânzarea 1.231,26 lei
mărfurilor -depozit”
4427 VA colectată” 289,59 lei

b) încasarea clientului prin bancă și acordarea scontului de decontare:
% = 4111 ,,Clienți” 1.520,85 lei
,,Conturi la bănci în lei” 5121 1.496,22 lei
Cheltuieli privind sconturile acordate” 667 24,63 lei

c) descărcăm gestiunea cu valoarea mărfurilor vândute la cost de achiziție, (la dep ozit
se practică un adaos comercial de 15%):
Cost de achiziție = 1.2 31,26 lei / 1,15 = 1.070,66 lei

29
Cheltuieli privind mărfurile” 607.D = 371.D ,,Mărfuri -depozit” 1.070,66 lei

4) Pe baza bonului de transfer, emis de depozit, se transf eră mărfuri la magazinul
societății, în valoare de 1.462,48 lei fără TVA.
a) intrarea în gestiunea magazinului a mărfurilor transferate:
,,Mărfuri -magazin” 371.M = 371.D ,,Mă rfuri-depozit” 1.462,48 lei

b) înregistrăm adaosul comercial de 25% și TVA neexigibilă:
,,Mărfuri-magazin” 371.M = % 804,36 lei
378.M ,,Diferențe de preț la 365,62 lei
mărfuri magazin”
4428 .V.A. neexigibila -magazin” 438,74 lei

c) descărcăm gestiunea depozitului cu valoarea mărfurilor tr ansfera te la cost de
achiziție (î n cazul transferului de mărfuri între depozit și magazi n adaosul
comercial este de 10%)
Cost de achiziție = 1.462,48 lei / 1,10 = 1.329,53 lei
,,Cheltuieli privind mărfurile” 607.D = 371.D ,,Mărfuri -depozit” 1.329,53 lei

5) Se recepționează materiale consumabile în valoare de 149,51 lei, TVA 24% și se
dau în consum. Plata facturii se face numerar.
a) articolul contabil:
% = 5311 ,,Casa în lei” 185,39 lei
,,Alte materiale consumabile” 3028 149,51 lei
,,TVA deductibilä” 4426 35,88 lei

b) pe baza bonului de consum, înregistrăm consumul de materiale:
,,Cheltuieli cu alte materiale 6028 = 3028 ,,Alte materiale 149,51 lei
consumabile” consumabile”

30
6) Societa tea achiziționează, pentru depozit, legume, fructe cu aviz de însoțire a
mărfurilor. Valoarea avizului este de 11.150,45 lei, TVA 24%.
– înregistrăm pe baza N.I.R -lui și avizului de însoțire a mărfii intrarea de marfă:
% = 408 ,,Furnizori – facturi nes osite” 13.826,56 lei
,,Mărfuri -depozit” 371.D 11.150,45 lei
,,TVA neexigibilă” 4428 2.676,11 lei

Societatea t rimite la terți, cu aviz de însoțire a mărfurilor, o multifuncțională în
valoare de 1.663,00 lei pentru reparații .
– articolul contabil pentru materialele aflate la terț i:
,,Materii și materiale 351 = 303 ,,Materiale de natura 1.663,00 lei
aflate la terți” obiectelor de inventar”

7) Se recepționează materialele de natura obiectelor de inventar primite de la
reparat și se înregistrează factura furnizorului pentru costul reparației în sumă de 162 lei,
TVA 24%, plătit numerar:
a) recepția calculatorului primită de la reparat:
,,Materiale de natura obiectelor 303 = 351 ,Materii și materi ale 1.663,00 lei
de inventar” aflate la terți”

b) înregistrăm costul reparației, facturat de furnizor:
% = 5311 ,,Casa în lei” 200,88 lei
,,Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile” 611 162,00 lei
,,TVA deductibilă” 4426 38,88 lei

8) Se livrează mărfuri din depozit cu factură beneficiarului S.C. ADI COM S.R.L.
în următoarele condiții: valoare brută 3.424,59 lei, remiză 3%, TVA 24%, cheltuieli de
transport în valoare de 130,00 lei fără TVA. Pentru mărfurile li vrate beneficiarul emite un
bilet la ordin.
– preț de vânzare: 3.424,59 lei

31
– remiză 3% = 3.424,59 x 3% = 102,741ei
net comercial 3.321,85 lei
– + cheltuieli de transport 130.00 lei
Baza de aplicare TVA = 3.451,85 lei
– + TVA 24% = 3.451,85 x 24% = 828,44 lei
Total factură = 4.280,29 lei
Înregistrăm livrarea mărfurilor:
,,Clienți” 4111 = % 4.280,29 lei
707.D ,,Venituri din vânzarea 3.321,85 lei
mărfurilor -depozit”
708 ,,Venituri din activități diverse” 130,00 lei
4427 VA colectată” 828,44 lei

9) Se achiziționează motorină în valoare de 350,00 lei, cu TVA. Factura se achită
cu numerarul acordat conducătorului a uto. Se dă în consum motorina.
a) evidențierea conbustibilului:
% = 542 ,,Avansuri de t rezorerie” 350,00 lei
,,Combustibili” 3022 282,26 lei
,,TVA deductibilă” 4426 67,74 lei

b) darea în consum, pe baza bonului de consum:
,,Cheltuieli privind combustibilul” 6022 = 3022 ,,Combustibili” 282,26 lei

10) Societatea comercială Bia Impex S.R.L achiziționează rnărfuri de la S.C.
Doripesco S.A., în valoare de 1.249,27 lei cu TVA. O parte din mărfuri în valoare de
147,94 lei cu TVA au fost refuzate la plată pentru că nu corespundeau din punct de vedere
calitativ și restituite furnizorului.
a) înregistrăm intrarea rnărfurilor în gestiunea magazinului:
% = 401 ,,Furnizori” 1.249,27 lei
,,Mărfuri -magazin” 371.M 1.007,48 lei

32
,,TVA deductibilă” 4426 241,79 lei

b) refuzul de pl ată este acceptată de către furnizor și emite o factură în roșu:
% = 401 ,,Fumizori” 147,94 lei
,,Mărfuri -rnagazin” 371.M 119,31 lei
,,TVA deductibilă” 4426 28,63 lei

11) Societatea se aprovizionează, pentru magazin, cu diferite sortimente de rnărfuri,
de la societatea comercială Selgros Cash & Carrry, în valoare de 2.421,42 lei, TVA 24%.
Fumizorul acordă scont de decontare 2% contabilizat la decontare pentru plata prin
virament bancar la livrarea produselor.
– preț de achiziție 2.421,42 lei
– scont de decontare 2% = 2.421,42 x 2% = 48,43 lei
net financiar = 2.372,99 lei
– TVA 24% = 2.372,99 x 24% = 569,52 lei
Total de plată 2.942,51 lei
a) înregistrăm intrarea mărfurilor la net comercial și TVA -ul aferent facturi i (la
valoarea scontului nu se aplică TVA la factura inițială):
% = 401 ,,Furnizori” 2990,94 lei
,,Mărfuri -magazin” 371.M 2421,42 lei
,,TVA deductibilă” 4426 569,52 lei

b) înregistrăm adaosul comercial de 25% și TVA neexigib ilă:
,,Mărfuri -magazin”371.M = % 1331,79 lei
378.M ,,Diferențe de preț la 605,36 lei
mărfuri magazin”
4428 ,,T.V.A. neexigibilă -magazin” 726,43 lei

c) se achită contravaloarea facturii cu ordin de plată, înregistrarea co ntabilă este:
,,Furnizori” 401 = % 2990,94 lei

33
5121 ,,Conturi la bănci în lei” 2942,51 lei
767Venituri din sconturi obținute” 48,43 lei

12) Se acordă, unui angajat al societății, un avans spre decontare în valoare de
1.000 lei, pe ntru achiziție piese de schimb pentru autoutilitara societății Bia Impex S.R.L.
a) înregistrăm acordarea avansului de trezorerie conform dispoziției de plată:
,,Avansuri de trezorerie” 542 = 5311 ,,Casa în lei” 1.000,00 lei

b) înregistrăm piesele de schimb conform facturii și suma neutilizată:
% = 542 ,,Avansuri de trezorerie” 1.000,00 lei
,,Piese de schimb” 3024 627,45 lei
,,TVA deductibilă” 4426 150,59 lei
,,Casa în lei ” 5311 221,96 lei

13) Pe baza bonului de consum se dau în consum piesele de schimb de mai sus pentru
repararea autoutilitarei:
,,Cheltuieli privind 6024 = 3024 ,,Piese de schimb” 627,45 lei
piesele de schimb”

14) Se achizi ționează echipament de lucru în valoare de 253,78 lei cu TVA. Factura se
achită nurnerar. Echipamentul de lucru se predă în totalitate salariaților.
a) înregistrarea contabilă:
% = 5311 ,,Casa în lei” 253,78 lei
,,Materiale de natura 303 204,66 lei
obiectelor de de inventar”
,,TVA deductibilă” 4426 49,12 lei

b) predarea echipamentului de lucru:
% = 303,,Materiale de natura 204,66 lei
,,Cheltuieli privind materialele 603 obiectelor de inventar” 102,33 lei

34
de natura obiectelor de inventar”
,,Alte creanțe în legatură cu 4282 102,33 lei
personalul”

c) TVA aferentă echipamentului de lucru suportate integral de salariați:
,,Alte creanțe în legatură cu 4282 = 4427 ,,TVA cole ctată” 49,12 lei
personalul”

15) În cursul lunii decembrie 2017 , se vând mărfuri din magazinul societății în valoare
de 5.201,13 lei.
a) vânzarea mărfurilor în numerar se evidențiează astfel:
,,Casa în lei” 5311 = % 5201,13 lei
707.M ,,Venituri din vânzarea 4194,46 lei
mărfurilor magazin”
4427 ,,TVA colectată” 1006,67 lei

Pentru descărcarea gestiunii trebuie să cunoaștem coeficientul mediu de marjă
comercială și cheltuielile privind m ărfurile vândute. Pe baza următoarelor date putem
determina coeficientul mediu de marjă comercială:
– sold inițial debitor al contului 371.M ,,Mărfuri -magazin” = 34.449,00 lei fără TVA
– rulaj debitor al contului 371.M ,,Mărfuri -magazin” = 16.445,00 lei fără TVA
– sold final debitor al contului 371.M ,,Mărfuri -magazin” 4.5971,02 lei fără TVA
– sold inițial creditor al contului 378.M ,,Diferențe de preț la mărfuri -magazin”=
1.049,91 lei
– rulaj creditor al contului 378.M,,Diferențe de preț la mărfuri -magazin”=2.21 5,00 lei
– sold al contului 378.M ,,Diferențe de preț la mărfuri -magazin” = 3.264,91 lei
descărcarea gestiunii:
– calculăm coeficientul mediu de marjă comercială (Kcont 378.M):

35

( ) ( ) =
x 100
=
x 100 = 6,42%
– ,,adaosul comercial aferent mărfurilor în stoc = K x

6,42 x
= 2.931,00 lei
– adaos comercial aferent mărfurilor vândute = Credi t cont 378 – adaos aferent
stocului = 3.264,91 – 2.931,00= 333,91 lei
,,Adaosul comercial se poate determina și astfel” ( Pleea , 2015, p. 138):
– luăm Rulajul creditor al contului 707.M și înmulțim cu 6,42% lei.
% = 371.M ,,Mărfuri -magazin” 5.201,13 lei
,,Cheltuieli privind mărfurile 607M 3.860,55 lei
magazin”
,,Diferente de preț la mărfuri” 378 333,91 lei
,,TVA neexigibilă” 4428 1.006,67 lei

16) Cu ocazia inventarierii a mărfurilor, din magaz in, se constată minus la inventar,
imputabil gestionarului, în valoare de 127,41 lei (sold faptic mai mic decât soldul scriptic).
Se înregistreazä rninusul constatat:
a) în cazul minusurilor imputabile înregistrarea este:
,,Alte creanțe în legatură 4282 = % 127,41 lei
cu personalul” 7588 ,,Alte venituri de 102,75 lei
exploatare”
4427 ,,TVA colectată” 24,66 lei
b) descărcarea gestiunii:
Cunoscând coeficientul mediu de marjă comercială (de la problema de mai sus)
determinăm adaosul comercial:
Adaos comercial = 102,75 lei x 6,42 = 6,60 lei
Cost de achiziție 102,75 – 6,60 = 96,15 lei

36
% = 371.M ,,Mărfuri -magazin” 127,41 lei
,,Cheltuieli privind mărfurile 607.M 96,15 lei
magazin”
,,Diferente de preț la mărfuri – 378.M 6,60 lei
magazin”
,,TVA neexigibilă” 4428 24,66 lei

37
CAPITOLUL 4. SISTEMUL INFORMATIC
LA S.C. BIA IMPEX S.R.L.
4.1. PREZENTAREA PRINCIPALELOR NOȚIUNI TEORETIC E
REFERITOARE LA SISTEMUL INFORMAȚIONAL
Sistemul informațional financiar contabil , este un set de resurse umane și de capital
dintr -o organizație care se ocupă cu pregătirea informațiilor financiar – contabile și de
asemenea de informațiile obținute prin co lectarea și prelucrarea tranzacțiilor economice.
Aceste informații sunt făcute disponibile tuturor nivelurilor conducerii pentru realizarea
planificării și controlul ui activităților organizației.(Oprea, 2014, p.7)
Un asemenea sistem posedă trei componente aflate în interacțiune:
– Intrările – elemente ce provin din mediul extern sistemului, pentru a fi supuse
exploatării.
– Prelucrările – procesele care permit transformarea resurselor (intrărilor) în rezultate.
– Ieșirile – elementele rezultate din prestări servi cii, executare de lucrări sau vânzări către
clienți (rapoarte).
Așadar, descrierea unui sistem presupune descrierea datelor de intrare, a
prelucrărilor la care sunt supuse acestea și a informațiilor rezultate din prelucrările realizate
în cadrul sistemului .
Caracteristicile esențiale care afectează în mod direct gradul de influență al
informației într -un proces decizional sunt:
– acuratețea (calitatea, corectitudinea) informației;
– momentul producerii (vechimea) și durata de valabilitate a informa ției;
– natura (sfera de aplicativitate) a informației.
4.2. S ISTEMUL INFORMAȚIONAL AL SOCIETĂȚII BIA IMPEX S.R.L.
S.C. Bia Impex S.R.L. a optat să informatizeze activitatea contabilă cu ajutorul
programului contabil Contab SQL.
Acest sistem informațio nal permite organizarea datelor contabile într -o manieră
modernă, ușor de utilizat și nu în ultimul rând firma beneficiază de un sistem de securitate
al datelor.
Pachetul de programe Contab SQL este un sistem integrat de contabiliate, financiar,
gestiune, distribuție, mijloace fixe, producție, salarii, adaptat legislației în vigoare.
Avantajele acestui program pe care am putut să le observ sunt următoarele:

38
a) generarea automată a unor înregistrari contabile care în alte programe ar trebui
introduse manual ( î nchiderea conturilor de venituri și cheltuieli, închiderea conturilor
de TVA , înregistrările lunare aferente salariilor, înregistrările de TVA aferente
facturilor și bonurilor);
b) generează automat registrele contabile lunare ( registrul jurnal, balanța, nir-uri, note
contabile, fișe de cont, registrul cartea mare, jurnalul de cumpărări, jurnalul de vânzări,
balanțe de plăți furnizori și clienți, fișa mijloacelor fixe, statul de plată, etc.);
c) are opțiunea de verificare a înregistrărilor și comunică utiliz atorului erorile detectate;
d) plan de conturi actualizat integrat;
e) înregistrarea angajaților și a datelor despre salarii se face o singură dată la intrarea
angajatului în activitate, ulterior fiind necesară doar introducerea numărului de ore
lucrate în luna respectivă – toate înregistrările și calculele se fac automat, inclusiv statul
de plată de avans;
f) evidență a clienților și furnizorilor precum și posibilitatea tipăririi de rapoarte diverse
cu privire la aceștia;
g) se verifică la fiecare deschidere a inte rfeței dacă datele au fost salvate și solicită
salvarea acestora;
h) există posibilitatea salvării datelor pentru a evita pierderea acestora prin simpla copiere
a directoarelor aferente fiecărei societați.
Principalele module ale programului contabil Contab SQL cu ajutorul cărora
utilizatorul poate informatiza datele contabile sunt:

Module
Contab
SQL
Administrare
Contabilitate
Gestiune
Mijloace
fixe
Salarii
Contracte.

39
La deschiderea programului Contab SQL, utilizatorul vede pe ecran o fereastră în
care apar câmpurile:
Figura nr. 4.1. Fereastra de introducere a programului contabil
Sursa: Programul contabil Contab SQL
Unul dintre cele mai importan te module ale programului este Gestiune , care are
în componență următoarele secțiuni importante:
Figura nr. 4 .2. Componența meniului Gestiune :

Sursa: Programul Contab SQL

Având în vedere tema abord ată de mine în cadrul acestei lucrări voi prezenta
operațiile specifice datoriilor comerciale.

40
1) Introducerea facturilor primite de la furnizori sau NIR -uri:
a) Pentru introducerea facturilor primite de la furnizori sau a NIR -urilor, utilizato rul
trebuie să acceseze meniul Gestiune , iar din cadrul acest uia trebuie selectat submeniul
Furnizori , urmat de opțiunea Facturi furnizori .

Figura nr. 4 .3. Fereastra destinată introducerii facturilor sau NIR -urilor

Sursa: Programul contabil Contab SQL

b) Introduce rea efectivă a facturilor fiscale și a NIR -urilor
Fereastra care apare în momentul în care utilizatorul introduce informațiile
specifice documentului justificativ este prezentată în următoarea figură:

Figura nr. 4.4. Fereastra destinată introducerii datel or specifice aprovizionării

Sursa: Programul contabil Contab SQL

41
2) Administrarea furnizorilor
a) Societatea poate avea în orice moment o evidență a furnizorilor săi prin intermediul
meniului Gestiune astfel:
Figura nr.4 .5. Gestiunea furnizorilor

Sursa: Programul contabil Contab SQL

c) Analiza furnizorilor se poate realiza pe baza a mai multor criterii care pot fi alese
din su bmeniul Liste din cadrul meniului Furnizori .

Figura nr.4 .6. Criterii de administrare a furnizorilor

Sursa: Programul contabil C ontab SQL