Licenta Tspt La Militari. Teglas Isabela 34 [630102]

UNIVERSITATEA ,,BABEȘ -BOLYAI”
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
DEPARTAMENTUL DE STUDII INTERNAȚIONALE ȘI ISTORIE
CONTEMPORANĂ
SPECIALIZAREA STUDII DE SECURITATE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonatori științifici
Lect. Dr. Claudiu Marian
Dr. Gabriela Groza

Absolventă
Isabela -Adelina Teglaș

Cluj -Napoca
2019

UNIVERSITATEA ,,BABEȘ -BOLYAI”
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
DEPARTAMENTUL DE STUDII INTERNAȚIONALE ȘI ISTORIE
CONTEMPORANĂ
SPECIALIZAREA STUDII DE SECURITATE

Stresul post-traumatic la militari

Coodonatori științifici
Lect. Dr. Claudiu Marian
Dr. Gabriela Groza

Absolvent ă
Isabela -Adelina Teglaș

Cluj -Napoca
2019

Lista prescurtărilor (abrevierilor)
TSPT – Tulburare de Stres Post -Traumatic
DSM (I -V) – Manual de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale (I-V)
CAPS I -V – Scală clinic -administrativă a TSPT
NICE – Institutul Național pentru Sănătate și Excelență Clinică
TCC – Terapie cognitiv -comportamentală
RTC – Studii Clinice Randomizate
NATO – Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
MApN – Ministerul Apărării Naționale
SUA – Statele Unite ale Americi
Lista figurilor
Fig. 1.1., Efectele stresului post -traumatic asupra creierului ……………………………..p. 12
Lista tabelelor
Tabel 4.1. – „Interpretarea individuală a datelor din chestionar ”………………………pp. 46 -47
Tabel 5.1. – „Componentele terapeutice ale terapiei cognitive pentru tulburarea de stres
post-traumatic” …………………………………………………………………………………………… pp. 53 -55

CUPRINS
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….1
Capitolul I Ce este stresul post -traumatic? ………………………….. ………………………….. ………………… 4
1.1. Simptomatologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 5
1.2. Factori de risc și prognostici ………………………….. ………………………….. ………………………. 9
1.3. Neurobiologia TSPT ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 10
Capitolul II Scurtă istorie a stresului post -traumatic ………………………….. ………………………….. ….. 14
1.1. Precursorii, din Antichitate până în 1869: povestiri legendare și vise de luptă …………… 14
1.2. Fondatorii: Descoperirea inconștientului traumatic: Oppenheim, Charcot, Janet, Freud și
alții (1870 -1899) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 15
1.3. Continuatorii: Psihiatria războiului (1900 -1996) ………………………….. ………………………. 16
1.3.1. Primul Război Mondial (1914 – 1918) ………………………….. ………………………….. …. 16
1.3.2. Al Doilea Război Mondial (1939 – 1945) ………………………….. ………………………….. 18
1.3.3. Războiul din Vietnam ………………………….. ………………………….. ………………………. 18
1.4. Perioada inovatorilor: Sindromul Post -Vietnam și tulburarea de stres post -traumatic … 20
Capitolul III Tulburarea de stres post -traumatic și comportamentul criminal ………………………….. 23
1.1. Violența domestică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 26
1.2. Comportament teribilist ………………………….. ………………………….. …………………………. 28
1.3. Abuzul de substanțe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 30
1.4. Rata de sinucidere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 32
Capitolul IV Studiu de caz – Prevalența TSPT în Armata Română ………………………….. ……………… 36
1.1. Descriere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 38
1.2. Determinarea rezultatelor ………………………….. ………………………….. ………………………. 39
1.3. Mod de desfășurare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 40
1.4. Rezultate obținute ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 40
1.4.1. Interpretarea individuală a datelor ………………………….. ………………………….. …….. 64
1.5. Limitele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 65
1.6. Propuneri viitoare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 66
1.7. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 67
Capitolul V Tratamente ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 69
Concluzii finale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 76
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 82
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 88

1
Introducere

Lucrarea de față prezintă sinteza unor cercetări din cadrul literaturii de specialitate
în domeniul prevalenței Tulburării de Stres Post -Traumatic la militari activi și veterani și
implicațiile acestui diagnostic asupra bunei funcționări individuale, familiale, sociale și
ocupaționale, precum și rezultatele unei cercetări personale, prin intermediul căreia mi -am
propus investigarea prevalenței TSPT în rândul militarilor români.
Astfe l, Tulburarea de Stres Post-Traumatic ( TSPT ) este o afecțiune persistentă și
dureroasă precipitată de cel puțin o experienț ă copleșitoare din punct de vedere psihologic.
Această afecțiune este dezvolt ată într-o proporție semnificativă de către indivizi exp uși la
traumă, iar netratat ă, TSPT poate reprezenta o constantă pe tot parcursul vieții . Simptomele
sale pot afecta fiecare domeniu de viață – fiziologic, psihologic, ocupațional și social.
Reacțiile de stres post -traumatic au fost recunoscute în întreaga istorie. Acestea sunt
descrise în literatura clasică greacă , în opere ale unor mari clasici precum Homer ori William
Shakespeare, precum și în literatura de specialitate timpurie de medicină științifică, însă „au
fost introdus e ca entitate nosologică și ca diagnostic abia în 1980, în ediția a III -a a
Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Psihice (DSM -III), prin sistematizarea
studiilor și a dovezilor empirice legate de sindroamele evidențiate la combatanți în Răz boiul
din Vietnam .”1
Motivul pentru care am ales tema „Stresului Post -Traumatic la militari” derivă din
interesul meu pentru acest subiect, precum și din dorința de a mă perfecționa într -un domeniu
care mă captivează. Consider că tulburarea de stres post -traumatic este una cât se poate de
reală, gravă și care afectează o bună parte a militarilor de pretutindeni datorită
caracteristicilor specifice teatrelor de operațiuni și a mediului extrem de riscant și solicitant
în care aceștia operează. Faptul că până și în ziua de azi există lacune în cercetarea acestui
diagnostic, există stigmă asociată acestui fenomen, precum și dorința ignorantă de a ascunde
„războiul interior” al soldaților, mi -au stârnit curiozitatea de a căuta și de a compara cât mai
multe date de referință, pentru ca la sfârșit să ofer un cadru cât mai ușor de înțeles despre
ceea ce reprezintă această boală psihică, dar și prevalența ei în rândul militarilor din întreaga

1 Dana -Cristina Herța , ,,Tulburarea de stres posttraumatic – provocări și priorități ”, în: Psihiatru.ro, vol. 1,
nr. 48, 2017, https://www.medichub.ro/reviste/psihiatru -ro/tulburarea -de-stres -posttraumatic -provocari –
si-prioritati -id-1008 -cmsid -66, accesat în data de 11.06.2019.

2
lume, inclusiv în Armata Română. Un alt aspect demn de menționat și care m -a determinat
să abordez problema TSPT în domeniul militar, este dat de legătura tulburării cercetate și
comportamentul criminal al indivizilor cu acest diagnostic. În ultimă instanță, respectivul tip
de comportament nu reprezintă altceva decât o problemă d e securitate socială și individuală,
căreia dacă i se acordă atenția necesară, poate fi foarte eficient înlăturată sau cel puțin, ținută
sub control, prin diverse tipuri de tratament.
Scopul și obiectivele acestei cercetări sunt acelea de a oferi o imagi ne de ansamblu
ușor de înțeles asupra problematicii tulburării de stres post -traumatic cu precădere în
domeniul militar dar și la modul general și, de asemenea, de a dovedi faptul că această
tulburare, cu toate că se încearcă a fi ascunsă, ea există și net ratată poate duce la situații și
acțiuni dezastruoase atât pentru suferind, cât și pentru familie, stat și societate în ansamblul
său. De asemenea, cercetarea de față tratează într -un capitol separat, multitudinea de
tratamente prin care eventualele catast rofe determinate de simptomele specifice TSPT –
violență domestică, omor, sinucidere, acțiuni ilegale – pot fi evitate.
Astfel, în conformitate cu scopurile cercetării, întrebările în jurul cărora mi -am
formulat lucrarea de licență sunt reprezentate de: Este TSPT o problemă gravă cu care se
confruntă angajații militari sau este doar un efect nesemnificativ al experiențelor de pe
front? De asemenea, pot simptomele specifice diagnosticului să dezvolte un comportament
criminal ori această supoziție este doar un mit nefondat? Mai mult decât atât, având în
vedere rata mică de TSPT în Armata Română, militarii noștri chiar sunt atât de pregătiți
din punct de vedere psihic ori statul încearcă să ascundă acest aspect al vieții militare din
considerente ce țin de pe rfecționalism fals și/sau pentru a se promova o imagine ideală a
armatei românești pe scena internațională? Cuprinsul capitolelor oferă răspunsuri și
scenarii acestor întrebări de bază, dar și o mulțime de alte detalii și ipoteze menite să
reformeze cadrul în care vedem tulburarea de stres post -traumatic în ziua de azi.
Strategia de lucru abordată în elaborarea lucrării de față se bazează pe revizuirea
literaturii de specialitate, precum și pe baza unor modele de cercetare calitative, reprezentate
de aplic area unui chestionar – „Stresul după misiuni militare internaționale ” – și pe analiza
conținutului acestuia în urma primirii răspunsurilor. Instrumentele calitative au fost folosite
pentru fundamentarea studiului de caz – ”Prevalența TSPT în Armata Română” . Interviul a
fost structurat și adaptat după Scala clinic -administrativă a TSPT din cadrul DSM -5 , precum
și după cala CAPS -1. Aceste procedee au constat în aplicarea unei serii de 126 de întrebări,

3
într-un interval de 30 -40 de minute, asupra 6 subiecți c are au desfășurat misiuni
internaționale. Pe parcursul chestionarului, militarilor li s -au cerut detalii despre posibila
traumă experimentată în timpul misiunii, precum și despre prevalența simptomelor specifice
stresului post -traumatic la câteva luni după trăirea evenimentului traumatizant și dacă
acestea le afectează buna funcționare familială, socială ori ocupațională și în prezent. În urma
acestor solicitări de informații, rezultatele așteptate constau în relevarea și dovedirea cel
puțin a faptului că m ulți dintre acești militari suferă de simptome caracteristice ale TSPT –
insomnii, stări de profundă tristețe/depresie, hiperreactivitate, tresăriri bruște și așa mai
departe – iar acest lucru le diminuează din capacitatea lor de a funcționa eficient în so cietate.
Chiar și în cazul în care nu există un diagnostic sigur de TSPT, acest lucru nu înseamnă că
anumite stări din spectrul tulburării nu pot fi simțite separat, determinând individul să se
comporte diferit față de cum ar face -o în mod normal.
Compon entele de originalitate derivă din caracterul atât obiectiv cât și subiectiv al
lucrării de față, întrucât pe parcursul capitolelor am încercat să formulez o serie de idei și
concluzii rezultate din îmbinarea multitudinii de viziuni, inclusiv cea personală , asupra
subiectului și, de asemenea, chestionarul și, implicit, analiza acestuia, au oferit o notă
distinctă cercetării prin specificitatea fiecărui răspuns și a fiecărei concluzii deduse în urma
diseminării acestuia. Lucrarea de față are drept scop actu alizarea cunoștințelor legate de
tulburarea de stres post -traumatic, precum și dovedirea prevalenței simptomelor specifice în
rândul militarilor români, subiect mult prea puțin mediatizat, discutat și cunoscut de către
societatea românească.

4
Capi tolul I Ce este stresul post -traumatic?

,,Tulburarea de stres post -traumatic (TSPT) este o afecțiune recent introdusă în
clasificarea tulburărilor psihiatrice , cu toate că d escrieri ale unor fenomene somatice și
psihologice relaționate cu expunerea la traume, în special la militari, sunt documentate
anterior celui de -al Doilea Război Mondial. Această tulburare a fost introdusă ca entitate
nosologică abia în 1980, în ediția a III -a a Manualului de Diagnostic și Statistică a
Tulburărilor Psih ice (DSM -III), prin sistematizarea studiilor și a dovezilor empirice legate
de sindroamele evidențiate la combatanți în Războiul din Vietnam. ”2
“Conceptualizarea diagnosticului de stres post -traumatic a suferit o serie de transformări
pe parcursul ultimelo r două decenii, în paralel cu modificarea criteriilor de traumă potențial
generatoare de TSPT, și reflectă o serie de schimbări în plan social. ”3 Cu toate acestea,
definiția unanim utilizată este cea dată de către Departamentul Statelor Unite pentru
Proble mele Veteranilor ( United States Department of Veterans Affairs ), conform căreia:
“Stresul post -traumatic este o problemă de sănătate mintală pe care unii oameni o dezvoltă
după ce se confruntă sau sunt martori la unul sau mai multe evenimente traumatice4 precum:
accidente de război, lupta armată, atacuri violente (sexuale, corporale etc.), încarcerarea ca
prizonier de război sau într -un lagăr de concentrare, dezastrele naturale sau provocate de om,
accidentele de automobil severe ori a fi diagnosticat cu o maladie care amenință viața etc.”5
În timp ce stresul este o reacție normală după experimentarea unui eveniment traumatic, cei
care suferă de TSPT cunosc și alte tipuri de reacții psihologice sau fiziologice precum
reexperimentarea mentală a episodului tra umatic, sentimente nefondate de distanțare sau
furie, iar aceste semnale nu dispar în timp, dimpotrivă, se pot chiar înrăutăți.6

2 Dana -Cristina Herța , ,,Tulburarea de stres posttraumatic – provocări și priorități ”, în: Psihiatru.ro, vol. 1,
nr. 48, 2017, https://www.medichub.ro/reviste/psihiatru -ro/tulburarea -de-stres -posttraumatic -provocari –
si-prioritati -id-1008 -cmsid -66, accesat în data de 07.05.2019.
3 Ibidem.
4 Veterans Health Administration , Understand PTSD , Washington D.C., Statele Unite ,
https://www.ptsd.va.gov/understand/index.asp , accesat în data de 07.05.2019.
5 PAX – Centrul de Psihoterapie Cognitrom , Ce este tulburarea de stres post -traumatic (TSPT)? , Cluj-Napoca,
https://www.paxonline.ro/?q=ce_este_ptsd , accesat în data de 07.05.2019.
6 Veterans Health Administration , Overview of VA research on Posttraumatic Stress Disorder (PTSD) ,
Washi ngton D.C., Statele Unite , https://www.research.va.gov/topics/ptsd.cfm , accesat în data de
10.05.2019.

5
Așadar, blocarea într -o stare de frică și șoc sugerează instalarea treptată a stresului post –
traumatic, întrucât corpul și mintea deopotrivă se află în imposibilitatea de a -și restabili
echilibrul.
1.1. Simptomatologie
,,Aplicarea diagnosticului de TSPT s -a extins la diverse persoane și grupe populaționale,
militari sau civili, având în comun expunerea la evenimente traumatice cu anumite
caracteristici, un tipar specific de percepție subiectivă a evenimentului și de reacție
emoțională în timpul desfășurării ac estuia, respectiv un tipar de reacții post -traumatice
intense, de durată și cu impact asupra funcționării persoanei, în plan afectiv, cognitiv și
comportamental, caracterizat în principal prin reexperiențieri intruzive ale traumei,
comportament auto -distru ctiv, evitare și hiperreactivitate .”7
Cea mai concisă și bine fundamentată prezentare a criteriilor pentru diagnosticarea
tulburării de stres post -traumatic ( TSPT ) se regăsește în cea de -a cincea ediție a Manualului
de Diagnostic și Statistic ă al Tulburărilor Mentale (DSM -5), publicat în anul 2013. Conform
acestuia, ,,există opt criterii (A, B, C, D, E, F, G, H) care se concentrează atât asupra
simptomelor comportamentale care însoțesc tulburarea (agresivitate, hipervigilență,
tulburări de somn , hiperreactivitate etc.), cât și asupra modului în care aceste noi
caracteristici dobândite sau intensificate în urma evenimentului, afectează relația subiecților
cu mediul și/sau persoanele din jurul lor.”8
Astfel, criteriul A vine să stabilească relați a subiectului cu incidentul traumatic: dacă
acesta a fost expus direct, ca victimă, sau indirect, din postura de martor, la unul sau la mai
multe evenimente care au implicat moartea, amenințarea cu moartea, vătămare gravă reală
sau amenințată etc.9 În acea stă fază incipientă, persoana în cauză este încurajată spre a detalia
incidentul/incidentele, întrucât pe parcursul celorlalte seturi de criterii va trebui să se
raporteze la acesta/acestea în mod constant.

7 Jonathan I. Bisson , ,, Post -traumatic stress disorder ”, în Occupational Medicine, vol. 57, nr. 6, Septembrie
2007, pp. 399 -403.
8 American Psychiatric Association, Highlights of Changes from DSM -IV-TR to DSM -5, Washington DC, 2013,
19 pag., https://www.psychiatry.org/File
Library/Psychiatrists/Practice/DSM/APA_DSM_Changes_from_DSM -IV-TR_-to_DSM -5.pdf , accesat în data
de 10.05.2019.
9 American Psychiatric Association, Diagnostic and Statistical Manual Of Mental Disorders FIFTH EDITION ,
Washington DC, Editura American Psychiatric Association Publishing , 2013, p. 271.

6
Criteriul B , încearcă să identifice p rezența unu ia sau mai multor simptome caracteristice
TSPT -ului, precum :
• Amintiri recurente, involuntare și/sau intruzive,
• Vise supărătoare repetate, în care conținutul este legat de evenimentul traumatic,
• Reacții disociative ( spre exemplu, flashback -uri) în care i ndividul se simte sau
acționează ca și când ar retrăi evenimentul. Aceste reacții pot apărea într -un
continuum, expresia cea mai extremă fiind o pierdere totală a realității ,
• Apariția unor stări de tristețe intensă și prelungită în momentul expunerii la fa ctori
care amintesc de incident (memento -uri),
• Reacții fiziologice (palpitații, transpirații, senzație de nod în gât, tremurături,
creșterea frecvenței cardiace) în momentul expunerii indici care reamintesc trauma.10
Criteriul C , se bazează pe acțiuni de ev itare a stimulilor asociați evenimentului, după
cum urmează:
• Evitarea sau eforturi de evitare a amintirilor, gândurilor sau sentimentelor asociate
cu evenimentul traumatic,
• Evitarea sau eforturi de evitare a memento -urilor externe (persoane, locuri,
conver sații, activități, obiecte, situații) care provoacă amintiri, gânduri sau
sentimente dureroase legate de eveniment.11
Criteriul D , probează apariția unei a lterar ări în mod negativ a percepției și a stării de
spirit asociate evenimentului , mai exact :
• Incapacitatea de reamintire a unui aspect important al evenimentului (de regulă din
cauza amneziei disociative sau a altor factori, cum ar fi rănirea la nivelul capului,
abuzul de alcool sau droguri etc) ,
• Credințe negative exagerate și persistente sau paranoia (exemplu: "sunt rău", "nimeni
nu poate fi de încredere", "lumea este un loc periculos", "întregul meu sistem nervos
este ruinat permanent" etc) ,
• Percepții distorsio nate despre cauza sau consecințele evenimentului care îl determină
pe individ să se învinuiască pe sine sau pe alții ,

10 American Psychiatric Association, Diagnostic and Statistical Manual Of Mental Disorders FIFTH EDITION ,
Washington DC, Editura American Psychiatric Association Publishing , 2013 , p. 271.
11 Ibidem, p. 271.

7
• Stare emoțională negativă persistentă (de exemplu, frică, groază, furie, vinovăție sau
rușine) ,
• Reducerea semnificativă a interesului sau participării la diverse activități considerate
importante în trecut ,
• Sentimente de detașare sau înstrăinare față de ceilalți ,
• Incapacitatea de a mai experimenta sentimente pozitive (de exemplu, incapacitatea
de a experimenta fericirea, satisfacția sau iubirea).12
Criteriul E , se axează pe m odificări semnificative privind sensibilitatea și reactivitatea
raportate la evenimentul traumatic :
• Comportament iritabil și izbucniri violente (provocate sau nu de factori externi)
exprimate de obicei prin agresiune verbală sau fizică față de oameni sau obiecte ,
• Comportament riscant și auto -distructiv (condus peste limita vitezei legale, abuz de
substanțe, întreținerea de relații sexuale neprotejate etc. ),
• Hipervigilență ,
• Tresăriri ,
• Probleme de concentr are,
• Tulburări de somn (dificultate de a adormi, somn agitat etc.)13
Criteriul F , se concentrează pe d urata tulburări rilor menționate în criteriile A, B, C, D,
E.14
Criteriul G , vine să reliefeze modul și intensitatea în care aceste simptome afectează
buna f uncționare socială, ocupațională, familială etc. 15
Nu în ultimul rând, criteriul H , pune problema existenței simptomelor din cadrul
criteriilor A – E fără a fi vorba de fapt despre o problemă medicală (convulsii, epilepsie) sau
un abuz de substanțe.16

12 American Psychiatric Association, Diagnostic and Statistical Manual Of Mental Disorders FIFTH EDITION ,
Washington DC, Editura American Psychiatric Association Publishing , 2013, pp. 271 -272.
13 Ibidem , p. 272.
14 Ibidem, p. 272.
15 Ibidem, p. 272.
16 Ibidem, p. 272.

8
De as emenea, în cazul în care subiectul supus diagnosticului de TSPT prezintă simptome
specifice acestei tulburări, trebuie menționate și clarificate alte două subcategorii de
experiențe:
• Depersonalizarea : sentimente persistente sau recurente de detașare, de nerealitate
(ca și cum subiectul ar privi lumea din exterior sau ca într -un vis),
• Derealizarea : experiențe persistente sau recurente ale nerealității împrejurimilor ( de
exemplu, lumea din jurul individului este experimentată ca ireală, senzați onală,
îndepărtată sau distorsionat ă).17
Trăsătura esențială a tulburării de stres post -traumatic ( TSPT ) este dezvoltarea
caracteristicilor după expunerea la unul sau mai multe evenimente traumatice. Totuși,
prezentarea clinică a acestui diagnostic variază de la individ la individ. La unele persoane,
pot să predomine simptomele reexperienței emoționale și comportamentale bazate pe frică.
La altele, starea disforică sau anhedonică și cognițiile negative pot fi cele mai stresante. La
alte persoane, simptomele de excitare și reactivitate externă sunt proeminente, în timp ce în
altele predomină simptomele disociative. În cele din urmă, unii indivizi prezintă combinații
ale acestor modele de simptome.18
Cu toate acestea, pentru a fi diagnosticat cu TSPT în conformi tate cu DSM -V, trebuie să
fie îndeplinite următoarele criterii:
• Criteriul A,
• Prezența a cel puțin un simptom din cadrul criteriilor B și C,
• Prezența a cel puțin două simptome din cadrul criteriilor D și E,
• Durata simptomelor trebuie să fie de minim o lună,
• Afectarea cel puțin parțială a bunei funcționări sociale, ocupaționale, familiale etc.,
• Existența criteriilor/simptomelor fără a fi vorba despre o problemă medicală sau
despre abuzuri de diferite substanțe.19
Frecvent, imediata reacție a unui individ la o traumă satisface inițial criteriile pentru
tulburarea de stres acută. Însă odată ce simptomele persistă în intensitate, frecvență și
interval (minim 1 lună), diagnosticul este reprezentat de TSPT. De asemenea , și durata

17 American Psychiatric Association, Diagno stic and Statistical Manual Of Mental Disorders FIFTH EDITION ,
Washington DC, Editura American Psychiatric Association Publishing , p. 272.
18 Ibidem, p. 274.
19 Ibidem , pp. 271 -272.

9
simptomelor variază, cu o recuperare completă în decurs de 3 luni care apare la jumătate
dintre subiecți, în timp ce unii rămân simptomatici mai mult de 12 luni și uneori mai mult
de 50 de ani. Reapariția și intensificarea simptomelor pot apăre a ca răspuns la reamintirea
traumatismului original, a stresorilor d in viața de zi cu zi sau a evenimentelor traumatice
recent experimentate. Pentru persoanele în vârstă, scăderea sănătății, înrăutățirea funcționării
cognitive și izolarea socială pot exace rba simptomele TSPT -ului.20
1.2. Factori de risc și prognostici
Factorii de risc și prognostici reprezintă evenimentele sau circumstanțele din viață care
cresc probabilitatea de a suferi mai târziu de tulburarea de stres post -traumatic. Conform
DSM -V, aceștia se impart în trei mari categorii: ,,factori pretraumatici, peritraumatici și
posttraumatici”21, după cum urmează:
a) Factorii pretraumatici
– Temperamentali : aceștia includ probleme emoționale la vârste fragede (spre
exemplu, probleme de anxietate) și tulburări mintale anterioare (tulburări de panică,
depresie, tulburare obsesiv -compulsivă etc.)
– De mediu: aici este inclus statutul socio -economic inferior, invățământ inferior,
expunerea la traume anterioare, mai ales în timpul copilăriei (spre exemplu, s epararea
părinților sau moartea unei persoane dragi), caracteristici culturale (strategii de
coping fataliste sau cu auto -învinovățire), inteligență mai mică, statut minoritar rasial
sau etnic și o istorie familiala în cazul bolilor mintale.
– Genetici și fi ziologici: sexul feminin și vârsta mică în momentul expunerii la traume
(pentru adulți).22 Deși mai trebuie făcute multe cercetări, anumite studii sugerează
faptul că, creierul femeilor reacționează în mod diferit față de stimuli amenințători
sau care provo acă frică decât creierul bărbaților. În studiile experimentale, femeile
au prezentatmai multă activare a amigdalei – parte a creierului care se ocupă de
emoții, în general cele negative (stres, frică) – decât subiecții de sex masculin atunci
când au fost expuși unor stimuli negativi.23

20 American Psychiatric Association, Diagnostic and Statistical Manual Of Mental Disorders FIFTH EDITION ,
Washington DC, Editura American Psychiatric Association Publishing , p. 277.
21 Ibidem, p. 277.
22 Ibidem , p. 277.
23 Melanie Greenberg , ,,Why Women Have Higher Rates of PTSD Than Men ”, în: Psychology Today, 25
septemb rie 2018, disponibil la https://www.psychologytoday.com/us/blog/the -mindful -self-
express/201809/why -women -have -higher -rates -ptsd -men, accesat în data de 14.05.2019.

10
b) Factorii peritraumatici
– De mediu: aceștia includ severitatea traumei (cu cât magnitudinea traumei este mai
mare, cu atât crește și probabilitatea de a dezvolta TSPT), dacă trauma a presupus
punerea vieții în pericol, vătămare corporală personală sau a altcuiva etc. De
asemenea, dacă disocierea care are loc în timpul traumatismului persistă și ulterior,
riscul de a avea TSPT crește semnificativ.24
c) Factorii posttraumatici
– Temperamentali: evaluări negative, strategii neadecvate de coping și dezvoltarea
tulburării acute de stres.
– De mediu: expunerea ulterioară frecventă la factori care reamintesc evenimentul.25
Luarea la cunoștință a acestor factori de risc și predispoziție la dezvoltarea de stres post –
traumatic reprezintă un prim p as spre formularea și aplicarea unor măsuri de protecție și
prevenire a acestei tulburări. În acest sens, suportul social și familial reprezintă cel mai
important instrument de coping și ajutor în depășirea obstacolelor ridicate de această
tulburare.
1.3. Neur obiologia TSPT
Din păcate, bolile psihice sunt încă, mai mult sau mai puțin, un subiect tabu pentru
majoritatea populației. Însă cercetarea precară, studiile mai puține în acest domeniu și
posibilitatea noastră limitată de a înțelege în esență ceea ce pres upun aceste afecțiuni, nu
înseamnă că ele nu pot avea și efecte fizice asupra corpului uman.
Stresorii traumatici, larg r ăspândiți în domeniul militar, sunt cei care duc la apari ția
TSPT -ului, depresiei, abuzului de substan țe, disocierii și tulbur ărilor de personalitate,
precum și la alte probleme de s ănătate. Mai mult dec ât atât, pentru multe victime ale
traumelor, TSPT -ul reprezint ă o constant ă pe tot parcursul vie ții. Tocmai din aceast ă cauză,
trebuie scoas ă în eviden ță importan ța cercet ării și furniz ării de servicii pentru tulbur ările
psihice legate de diferite traume. Cu toate acestea, tratamentele eficiente sunt limitate de
lacunele existente în cunoa șterea mecanismelor neurobiologice care stau la baza medierii
simptomelor de TSPT .26

24 American Psychiatric Association, Diagnostic and Statistical Manual Of Mental Disorders FIFTH EDITION ,
Washington DC, Editura American Psychiatric Association Publishing , p. 278.
25 Ibidem, p. 278.
26 Bremner J. D. ,,Trau matic stress: effects on the brain ”, în: Dialogues in clinical neuroscience , vol. 8, nr. 4 ,
2006, p. 445.

11
Evenimente le traumatice pun psihicul într -un mod de ,, luptă sau fugi! “, accentuându –
se sentimentul de supraviețuire, moment în care organismul eliberează hormoni de stres
(adrenalină și norepinefrină) pentru a furniza o explozie de energie în timp ce întrerupe
unele dintre celelalte sarcini ale creierului, precum stocarea amintirilor pe termen scurt.27
Persoanele care suferă de stres post -traumatic continuă să producă, cantități mari de
astfel de hormoni și înafara situațiilor periculoase, iar amigdala lor – parte a creierului care
se ocupă de frică și emoție – este mai activă decât în cazul persoanelor care nu suferă de
această tulburare. Mai mult decât atât, TSPT modifică în timp creierul, prin provocarea unei
părți din acesta care manipulează memoria (hipocamul) să se micșoreze.28
TSPT -ul este caracterizat de simptome specifice precum: g ânduri intruzive și negative,
flashback -uri, co șmaruri, insomnii, schimb ări în ceea ce prive ște memoria și capacitatea de
concentrare etc. Exist ă ipoteza conform c ăreia aceste simptome nu reprezint ă altceva dec ât
manifestarea comportamental ă a schimb ărilor induse de stres în structura și func ția
creierului. Stresul are ca rezultat modific ări acute și cronice a le sistemelor neurochimice și
diferite regiuni ale creierului, acestea rezult ând în alter ări pe termen lung în “circuitele”
creierului implicate în răspunsul la stres.29
Regiunile creierului reprezentative în TSPT sunt: hipocampusul (cu rol important în
trecerea informa ției din memoria de scurt ă durat ă în memoria de lung ă durat ă precum și în
navigarea și orientarea în spa țiu), amigdala (cu rol în prelucrarea informa țiilor exterioare
raportat la amenin țările existente, precum și în luarea de decizii cu privire la modalitatea de
reacție în condi ții de stres) și cortexul prefrontal medial (cu rol în comportamentul social
cognitiv).30

27 History.com Editors , publicat de A+E Networks , PTSD and Shell Shock , New York, 2018,
https://www.history.com/topics/inventions/history -of-ptsd -and-shell -shock , accesat în data de 10.05.2019.
28 Ibidem.
29 Bremner J. D. op.cit. , p. 446.
30 Sherin, J. E., & Nemeroff, C. B. , ,,Post -traumatic stress disorder: the neurobiological impact of
psychological trauma ”, în: Dialogues in clinical neuroscience , vol. 13, nr. 3, 2011, pp. 270-271.

12

Fig. 1.1., Efectele stresului post -traumatic asupra creierului .
Adaptat după Khan Academy , „What is post traumatic stress d isorder? ”,
https://www.khanacademy.org/science/health -and-medicine/mental -health/anxiety/a/post –
traumatic -stress -disorder -article
Stresorii traumatici fac aceste regiuni mult mai vulnerabile dec ât în cazul unei dezvolt ări
normale, rezultatul const ând în deficien țe privind concentrarea și memoria, intensificarea
feedback -ului negativ raportat la ac țiuni externe, cre șterea sentimentului de fric ă și a
comportamentului vigilent și de alertare, laten ța în răspunsurile sociale prin cre șterea
sensibilit ății verbale, dificultate în învățare sau în acumularea unor cuno ștințe noi etc.31
În plus, cel pu țin din punct de vedere cl inic, pentru ca un tratament s ă fie considerat
demn de urmat, acesta ar trebui s ă aibă în componen ța sa acei stimuli de reac ție care lipsesc
din structura creierului celor afecta ți de TSPT . În acest sens, antidepresivele s -au dovedit a
fi eficiente întruc ât acestea au efecte asupra hipocampusul ui, contracar ând efectele
stresului.32

31 Sherin, J. E., & Nemeroff, C. B. , ,,Post -traumatic stress disorder: the neu robiological impact of
psychological trauma ”, în: Dialogues in clinical neuroscience , vol. 13, nr. 3, 2011 , pp. 270 -271.
32 Bremner J. D. ,,Traumatic stress: effects on the brain ”, în: Dialogues in clinical neuroscience , vol. 8, nr. 4 ,
2006, p. 453.

13
Cu toate acestea, cercetarea stresului post -traumatic din punct de vedere neurobiologic
are nevoie de mult mai multe studii pentru evaluarea mecanismelor neurale în răspunsul la
tratamentul acestei boli , lacunele informa ționale și lipsa studiilor l ăsând acest domeniu prea
puțin documentat pentru a ob ține rezultatele dorite.33
Concluzii
Cunoscută în istorie sub diferite denumiri, precum ,,șoc de război”, ,,oboseală de luptă”
sau ,,nevroză traumatică”, tulburarea de stres post -traumatic a fost și este în esență o
tulburare de ordin psihiatric care poate apărea la persoanele care au experimentat sau au
asistat la un eveniment traumatic, precum un dezastru natural, un accident grav, un act
terorist, război, luptă, viol sau alte exemple de acțiuni violente și copleșitoare.
Deși este normal ca în urma unui astfel de eveniment să existe gânduri negative,
coșmaruri, sentimente de tristețe și furie etc, pentru persoanele cu TSPT aceste car acteristici
persistă mult timp după ce evenimentul traumatic s -a încheiat. Mai mult decât atât, aceste
simptome afectează viața de zi cu zi a victimei și buna sa funcționare socială, ocupațională,
familială și așa mai departe.
TSPT este o problemă cât se poate de reală și eterogenă, aceasta fiind atestată și din punct
de vedere neurobiologic, întrucât în stadiu avansat, stresul post -traumatic afectează atât
forma și structura creierului, cât și modul de reacție și de răspuns al căilor neuronale de la
nivel ul acestuia. În acest fel, se dovedește dualitatea tulburării, trecându -se de la o problemă
de ordin psihic – nepalbabil și contestabil –, la una de ordin fizic – real, palpabil, dovedit.
În fine, stresul post -traumatic este, pe de -o parte, un diagnostic extrem de copleșitor, în
care trecutul este mereu prezent în psihicul bântuit de atrocitățile evenimentului, însă pe de
altă parte, TSPT reprezintă și o oportunitate de creștere psihologică și spirituală, datorită
capacității umane de a se adapta și de a s e dezvolta în ciuda dificultăților existente.

33 Bremner J. D. ,,Traumatic stress: effects on the brain”, în: Dialogues in clinical neuroscience , vol. 8, nr. 4,
2006 , p. 455.

14
Capitolul II Scurtă istorie a stresului post -traumatic

Reflecț ia asupra traumatismelor psihice est e la fel de veche precum violența
umană în sine, însă abia spre sfârș itul secolului al XIX -lea apare primu l termen din ac est
domeniu, “nevroza traumatică”, introdus de că tre Herman Oppenheim (1889) .34 Cu toate
acestea, se pot distinge patru perioade reprezentative î n istoria traumei:
1. Precursorii ;
2. Fondatorii ;
3. Continuatorii ;
4. Inovatorii .35
1.1. Precursorii, din Antichitate până în 1869: povestiri legendare și vise de luptă
Experiențele de groază în fața morții ș i visele traumatice sunt atestate încă din
Antichitate, î n cadrul unor povestiri legend are precum Epopeea lui Ghilgameș ori Iliada lui
Homer. Mai mult de cât atât, personalități de seamă ale perioadei respective precum istoricul
Herodot, care a rapo rtat un caz de orbire survenit în urma participării unui individ la Marat on
ori Hippocr ate care a menționat în scrierile sale faptul că soldații se confruntau cu vise
infiorătoare și recurente despre atrocitățile războiului36, au confirmat existența încă de pe
atunci a stresului post -traumatic la militari.
În 1572, la o zi după masacrul de la Sfântul Bartolomeu, tână rul rege Charles al
IX-lea s-a plâns de coșmarur i și viziuni înfricoșătoare cu cadavrele sâ ngeroase ale oamenilo r.
Și poetul Agrippa d’Aubigne, salvat în mod miraculos dintr -o luptă în 1577, preia această
temă î n scrierile sale poetice “Les tragiques”. Câteva decenii mai târziu, î n jurul anului 1590,
scenetele lui Shakespeare , ,,Romeo ș i Julieta ” și ,,Henry IV ”, reflectă vise de luptă. Î n 1964,
filosoful Pascal prezintă toate simptomele ce vor apă rea ulterior în literature de specialitate
sub numele de “nevroză traumatică ”.37

34 Ruth Kloocke, Heinz -Peter Schmiedebach, Stefan Priebe, „Psychological injury in the two World Wars:
changing concepts and terms in German psychiatry. History of Psychiatry”, SAGE Publications, 2005, vol. 16,
nr. 1, pp.43 -60.
35 Nayla Chidiac , Louis Crocq , “Le psychotrauma. Stress et trauma. Considérations historiques”, în: Annales
Médico – Psychologiques, vol. 168, nr. 4, 2010, pp. 311–319.
36 Ibidem. pp. 311 -319.
37 Ibidem, pp. 311–319.

15
Mai apoi, evenimente le Revoluției Franceze și ră zboaiele napoleoniene au furnizat
o multitud ine de cazuri clinice de TSPT, însă la ace a perioadă semiotica dominantă era
reprezentată de termeni și expresii precum “mânie”, “nevroze” sau “stă ri melancolice”.38
În tratatul său cl inic ș i terapeutic privind i steria (1859), Briquet raporteză un caz
de conversie isterică î ntr-un insurgent care aproape a fost împuscat în iunie 1848 la Paris.
De asemenea, în timpul războiului civil american din perioada anilor 1861 -1865 , Jacob
Mendez D a Costa descrie “inima soldatului” – un fel de anxietate cardiovasculară datorată
epuizării și fricii, fenomen care a dus la o multitudine de cazuri de isterie post -emoțională
printre luptă tori.39
1.2. Fondatorii: Descoperirea inconștientului traumatic: Oppenhe im, Charcot,
Janet, Freud și alții (1870 -1899)
Apariția că ilor ferate aduce procesiunea de accidente și temeri spectaculoase
alături de efectele lor psihic e, pe care Charcot le comentează în faimoasele sale “Lecț ii
clinice la Salpêtrière ” (1884 -1889). Î n urma acestui studiu, neurologul de origine germană
Hermann Oppenheim, își propune în 1888 să acorde acestor imag ini clinice autonomia
nosologică prin cr earea diagnosticului de “nevroză traumatică ” (1889), caracterizată prin:
rememorarea obs esivă a accidentului, tulburări de somn, coșmaruri, fobii elective și labilitate
emoțională.40
Charcot , însă, respi nge această catalogare nosologică, argumentând că fenomenul
este de fapt o histero -neurastenie . Cu toate acestea, după moartea sa în 1893, si ntagma
“neurologie traumatică” va fi menționată î n lumea clinicienilor, iar au tori precum Jean Crocq
în Belgia, Kraepelin și Richard von Krafft -Ebing în Germania, o vor men ționa î n mod
explicit .41
În 1889, Pierre Janet, în teza sa de doctorat î n literatura de specialitate cu privire
la automatismul p sihologic, prezintă două zeci de cazuri de iste rie sau neurastenie traumatice
și atribuie patogeneza disocierii conștiinței: declanșarea brută a unor amint iri traumatice

38 Louis Crocq , „Trauma et mémoire. Perspective historique.”, în : Revue Francophone du stress et du
trauma , vol. 6, nr. 4, 2006, pp. 197 -205.
39 Ibidem, pp. 197 -205.
40 Nayla Chidiac , Louis Crocq , “Le psychotrauma. Stress et trauma. Considérations historiques”, în: Annales
Médico – Psychologiques, vol. 168, nr. 4, 2010, pp. 311 -319.
41 Ibidem, pp. 311 -319.

16
(imagini, percepț ii, flashback -uri) într-o anumită parte a conștiinței, în vreme ce restul minții
continuă să inspire gânduri și acțiuni detaliate și adaptate realității din viața de zi cu zi.42
Patru ani mai târziu, în 1893, Freud, în Comunicatul său, vorbește despre această
“amintire traum atică” în termeni de “reminescență” ș i totodată atribuie terapiei funcția de
catarsis (făcând referire la tragedia greacă ), deoarece aceasta nu pre supune doar o chestiune
de descărcare a emoțiilor negative, ci și de transformare a reminescenței brute și
incomprehensibile î ntr-o amintire cu con otații pozitive, sensibile și, în cele din urmă,
liniștitoare .43
1.3. Continuatorii: Psihiatria războiului (1900 -1996)
Războiul Burilor (1899 -1902) a experimen tat cazuri de conversie isterică în urma
emoțiilor violente dec lanșate de luptă. Cu toate că simptomele prezente erau specifice
stresului post -traumatic, diagnosticul de la acea perioadă era reprezentat de iritabilitatea
inimii ( Irritability of the heart ). Mai mult decât atât, în anul 1900 chirurgul Anthony Bowlby,
remarcând numărul mare de soldați cu diferite incapacități, precum dureri de cap, de mușchi
sau chiar paralizie, i -a diagnosticat adesea cu reumatism, neștiind ca de fapt respectivele
simptome erau un răspuns la atmosfera traumatică a războiului.44 Același lu cru este valabil
și pentru ră zboiul ruso -japonez din 1904 -1905, la finele căruia psihologul german Honigman
care a participat ca voluntar psihiatru din partea Crucii Roșii, a creat termenul de “nevroză
de razboi”45, iar exemplele pot continua.
Odată cu izb ucnirea Primului Război Mondial însă , aces te lecții au fost uitate, mai
ales în contextul în care masa răniților psihici a fost neglijată pentru a nu se diminua forța de
luptă .
1.3.1. Primul Război Mondial (1914 – 1918)
,,Trauma psihologică experimentată în timpul Primului Război Mondial a avut un
efect fără precedent asupra vetera nilor, mulți dintre aceș tia suferind de simptome
caracteristice TSPT -ului pentru tot restul vieț ii. Ele variau de la amintiri infiorătoare greu de

42 Louis Crocq , „Trauma et mémoire. Perspective historique.”, în : Revue Francophone du stress e t du
trauma , vol. 6, nr. 4, 2006, pp. 197 -205.
43 Ibidem, pp. 197 -205.
44 History of PTSD and Trauma Diagnoses , http://traumadissociation.com/ptsd/history -of-post-traumatic –
stress -disorder.html , accesat în data de 02.05.19.
45 Marc -Antoine Crocq, Louis Crocq, “From shell shock and war neurosis to posttraumatic stress disorder: a
history of psychotraumatology”, în: Dialogues in Clinical Neuroscience , vol. 2, nr. 1, 2000, p. 49.

17
uitat și până la episoade extreme de catatonie și teroare. Numărul mare de veterani care s -au
confruntat cu astfel de simptome după Marele Ră zboi, a condus la definirea “reacției de stres
la luptă”, punâ nd astfel bazele conceptului modern de TSPT .”46
În primele etape ale P rimului Război M ondial, în 1914, soldații tuturor taberelor
au început să raporteze simptome medicale după luptă, inclusiv tinitus, amnezie, dureri de
cap, amețeli, tremurat excesiv ș i hipersensibilitate la zgomot. În timp ce aceste simptome se
aseamănă cu cele care ar fi de așteptat după o rană fizică la creier, mulți dintre cei care au
fost raportati ca fiind bolnavi nu au prezentat semne de răni la cap.47
Ulterior, termenul "shell -shock" a intrat în uz pentru a reflecta o legătură
presupusă între simpto mele resimț ite de militari și efectele exploziilor artileriei. Conceptul
a fost publicat pentru prima dată în 1915 într -un articol din The Lancet de Charles Myers.
Aproximativ 60 -80% dintre cazurile de shell -shock au prezentat neurastenie acută, în timp
ce 10% au prezentat ceea ce acum s -ar fi cata logat drept simptome ale tulbură rii de isterie,
inclusiv mutism.48
Numărul cazurilor a crescut în perioada 1915 – 1916, însă diagnosticul a rămas
slab înțeles din punct de vedere medical și psihologic. Unii medici au considerat că a fost
rezultatul unor deteriorării fizice ascunse ale creierului, unde undele de șoc din explozive au
creat o leziune cerebrală care declan șează ulterior simpto mele. O altă explicație consta î n
ipoteza otrăvirii cu monoxidul de carbon fo rmat din explozii.49
În același timp, s -a dezvoltat o viziune alternativă care descrie shell -shock -ul ca
un prejudiciu mai degrabă emoțional, decât fizic. Dovezi din ac est punct de vedere au constat
în faptul că o proporție uriașă de milita ri care sufereau de simptomele șocului de luptă, nu
au fost expuși la focurile de artilerie.50

46 Benjamin Russell Butterworth , What World War I taught us about PTSD , lucrare apărută în Marea
Britanie, Glasgow, 8 Noiembrie, 2018, 1 pag., https://t heconversation.com/what -world -war-i-taught -us-
about -ptsd -105613 , accesat în data de 02.05.2019.
47 Edgar Jones, Nicola T. Fear, Simon Wessely, Shell Shock and Mild Traumatic Brain Injury:
A Historical Review , lucrare apărută în Statele Unite ale Americii, 1 Noiembrie, 2007, 5 pag.,
https://ajp.psychiatryonline.org/doi/pdf/10.1176/appi.ajp.2007.07071180 , accesat în data de 02.05.19.
48 Benjamin Russell Butterworth , op.cit ., https://theconversation.com/what -world -war-i-taught -us-about –
ptsd -105613 , accesat în data de 02.05.2019.
49 Edgar Jones, Nicola T. Fear, Simon Wessely, op.cit.,
https://ajp.psychiatryonline.org/doi/pdf/10.1176/appi.ajp.2007.07071180 , accesat în data de 02.05.19.
50 Ibidem .

18
Cu toate acestea, lipsa de cunoștințe ș i incapacitatea medicilor de la acea perioa dă
de a înțelege pe deplin fenomenul șocului de ră zboi, a dus la crearea unei imagini greșite
asupra diagnosticului. Deș i tratamentele moderne pen tru TSPT sunt mai eficiente decâ t cele
pentru “șocul de luptă” din perioada 1914 -1918, rămân î n continuare probl eme precum
stigmatizarea socială ș i abuzul de alcool sau alte subtanț e.51
1.3.2. Al Doilea Război Mondial (1939 – 1945)
Cel de -al Doilea Război Mondial s -a deosebit de ră zboaiele ante rioare prin
utilizarea de arme ș i explozive mai mari, lucru care a plasat soldații într -un pericol și mai
accentuat. ,,Ră zboiul a avut un impact psiho logic extraordinar asupra soldaților, în ciuda
utiliză rii extinse a screening -ului psihologic pentru selecție.”52
În fapt, au fost afectați atât de mulți soldați, încâ t psihiatrii se confruntau cu
realitatea că slăbiciunea psihologică nu avea prea multe de -a fac e cu suferința ulterioară în
luptă . Astfel, terminologia s -a schimbat de la “nevroza de luptă ” la “combat erea epuizării”
sau “oboseala de luptă ”.53
În 1948 , armata americană a lansat un documentar, intitulat Shades of Gray54,
despre cauzele și tratamentul b olilor psihice în timpul celui de -al doilea război mondial.
Acest documentar indică consensul la acea vreme că nimeni nu este imun la boli mintale și
că factorii de mediu joacă un rol important în dezvoltarea problemelor psihologice.
“Combaterea epuizării” se presupune că include simptome precum hipervigilența, paranoia,
depresia, pierderea memoriei și conversia.55
1.3.3. Războiul din Vietnam
În ceea ce privește perioada războiului din Vietnam, de această dată se părea că s -au
luat toate măsurile preventive pentru a diminua impactul psihologic al războiului asupra

51 Benjamin Russell Butterworth , What World War I taught us about PTSD , lucrare apărută în Marea
Britanie, Glasgow, 8 Noiembrie, 2018, 1 pag., https://theconversation.com/what -world -war-i-taught -us-
about -ptsd -105613 , accesat în data de 02.05.2019.
52 David H. Marlowe , Psychological and Psychosocial Consequences of Combat and Deployment with Special
Emphasis on the Gulf War , California, Editura RAND Corporation , 2001, p. 47.
53 Ibidem, pp. 54 -56.
54 Joseph Henabery , 1948, Shades of Gray , sursă video: https://www.youtube.com/watch?v=HKK5f4E7AFg ,
accesat în data de 02.05.19.
55 Ibidem, https://www.youtube.com/watch?v= HKK5f4E7AFg , accesat în data de 02.05.19.

19
soldaților. Încă din primii ani ai ostilităților, instituțiile militare au oferit fiecărui batalion,
personal medical instruit în tratarea problemelor psihologice.56
La început, aceste măsuri păreau de mare succes, mai ales în contextul în care erau
raportate tot mai puține victime ale traumelor de război. Cu toate acestea, pe măsură c e
ostilitățile au evoluat, iar strigătele publice despre legitimitatea războiului s -au înmultit, a
condus la o stigmatizare și mai mare a soldaților și implicit la reapariția cazurilor de TSPT.57
“Estimările sunt variate, însă conform studiului de Reajust are a Veteranilor din
Vietnam se indică următoarele:
• 15% dintre bărbati și 8,5% din veteranii de sex feminin din Vietnam au prezentat
simptomele PTSD -ului și la 20 de ani după război;
• 11,1% dintre bărbați și 7,8% dintre veteranii de sex feminin din Vietnam au avut
PTSD parțial la 20 de ani după război ;
• 30% dintre veteranii de sex masculin și 26,9% dintre femei, au raportat TSPT -ul la
un moment dat în viața lor.”58
,,Acestea fiind spuse, anii din Vietnam au dat naștere la conceptualizarea actuală a
stresului post-traumatic. În acest sens, Pettera, Johnson și Zimmer, psihoterapeuți care au
participat la război pe toată durata desfășurării acestuia, au furnizat o descriere cuprinzătoare
a simptomelor psihologice trăite de militari pe câmpul de luptă, după cum u rmează:
“Primele simptome ale militarilor afectaț i erau reprezentate fie de insomni e și
anorexie, fie de ambele, progresând mai departe î n: insomnii; coșmaruri recurente (prieteni
și colegi combatanti grav răniț i, mutilați sau uciși; subiectul însuș i rănit aproape de un
organ vital, vizualizarea unităț ii militare inundate de inamici și puțini supravieț uitori etc .),
anorexie, care progresează spre greaț ă, vărsă turi (precipitate de contactul cu inamicul sau
de explozii ) și, uneori, chiar diaree apoasă ; depresie, inclusiv blamarea p ropriei persoane
pentru neputința salvării vieții unui coleg rănit ori rușinea că a cedat psihic în vreme ce
ceilalți din unit ate au menținut controlul emoțional; și, nu în ultimul râ nd, anxie tate severă

56 Wilbur J. Scott , ,,PTSD in DSM -III: A Case in the Politics of Diagnosis and Disease ”, în: Society for the Study
of Social Problems , vol. 37, nr. 3, 1990, p. 297.
57 David H. Marlowe , Psychological and Psychosocial Consequences of Combat and Deployment with Special
Emphasis on the Gulf War , California, Editura RAND Corporation , 2001, p. 76.
58 Randall D. Marshall , ,,Symptom Patterns Associated With Chronic PTSD in Male Veterans: New Findings
From the Nati onal Vietnam Veterans Readjustment Study ”, în: The Journal of Nervous and Mental Disease ,
vol. 194, nr. 4, 2006, pp. 275 -278.

20
cu tremulozitate într -o măsură atât de puternică încât soldatul este incapabil să mai
lupte…”59
Elemente ale acestei prezentări pot fi regăsite în criteriile actuale de diagnostic pentru TSPT.
1.4. Perioada inovatorilor: Sindromul Post -Vietnam și tulburarea de stres post –
traumatic
În 1952, când psihiatrii americani au hotărât să creeze un nou sistem nosografic, lipsit
de ipoteze și speculații și bazat în principal pe identificarea gr upurilor de simptome și
profiluri evolutive, au propus noul sistem: Manualul de Diagnostic ș i Statistică al
Tulburărilor Mentale -I, înlocuind “nevroza traumatică” cu “Reacția de stres brută” (EN:
Gross Stress Reaction ). Introducerea cuvântului “stres”, împrumutat de la Selye (1950), a
reflectat atât hotărârea de a se renunța la ipotezele psihanalitice atașate cuvântului “nevroză”,
cât și intenția de a promova o cercetare psihiatrică bazată pe date biologice concrete și
incontestabile.60
Mai apoi însă, în anul 1968, în plină ascensiune a războiului din Vietnam, autorii
americani ai DSM au suprimat în mod paradoxal acest diagnostic în a doua revizie a
sistemului lor, cunoscut sub numele de DSM -II. Motivul era reprezentat de existența a tot
mai puți ne cazuri de traumatisme psihice în primii ani ai războiului, însă începând cu anii
1974 și 1975 s -a înregistrat un număr tot mai mare de sindromuri Post -Vietnam pe fondul
înrăutățirii ostilităților.61
Simptomele includeau coșmaruri, stări de alertă, impre sia de separare față de ceilalți
printr -o “membrană” de incomunicabilitate, agresiune și, mai presus de toate, impresia de
pierdere a vechii personalități, simptom numit de psihiatrul canadian Chaim F. Shatan drept
“transfigurarea personalității”.62 Un lucr u important legat de acest psihiatru este reprezentat
de faptul că el a reușit să îi facă pe veteranii din Vietnam să vorbească despre reacțiile lor
emergente prin intermediul unor “grupuri de muzică rap” în cadrul cărora cu toții urmăreau
să se vindece re ciproc cu ajutorul rimelor și al cuvintelor. Mai mult decât atât, în acest cadru
a fost folosit pentru prima dată sintagma de stres post -traumatic. Astfel, în anul 1980 a fost

59 David H. Marlowe , Psychological and Psychosocial Consequences of Combat and Deployment with Special
Emphasis on the Gulf War , California, Editura RAND Corporation , 2001, pp. 78 -79.
60 Roger K. Blashfield, Jared W. Keeley, Elizabeth H. Flanagan, Shannon R. Miles, „The Cycle of Classification:
DSM -I Through DSM -5”, în: Annual Review of Clinical Psychology , vol. 10, 2014, pp. 26 -27.
61 David H. Marlowe , op.cit. , p. 76.
62 Chaim F. Shatan ,”Through the membrane of reality: "Impacted grief" and perceptual dissonance in
Vietnam combat veterans ”, în: Psychiatric Opinion , vol. 11, nr. 6, 1974, pp. 7 -14.

21
propus întâia oară diagnosticul de tulburare de stres post -traumatic (TSPT), în cadrul celei
de-a treia revizuiri a Manual ui de Diagnostic și statistică a tulbură rilor mentale (DSM).63
“Criteriile de diagnostic pentru TSPT au inclus:
a. Experiența unui eveniment traumatic
b. Retrăiri și gânduri intruzive ale acestui eveniment
c. Blocare psihică
d. Un set disparat de simptome precum: vigilența, tulburări de somn, vinovăție,
probleme de memorie și concentrare etc.”64
Pentru diagnostic, nu au fost necesare toate criteriile enumerate în catalog, ci doar un
anumit număr din fiecare categorie. Pe lângă aceasta, au fost identificate două forme de
TSPT: o formă acută și o formă cronică sau întârziată, cu criterii de debut și durată de șase
luni.65
După anii 1980, literatura de specialitate din domeniul psihiatric cu precădere asupra
TSPT -ului a cunos cut o creștere semnificativă din punct de vedere al publicațiilor, cele mai
reprezentative cărți aparținând cercetătorilor Charles Figley , Milton Friedman , Frank
Sonnenberg și Robin Wilson.
Dincolo de experiența militară, o serie întreagă de observații și reflecții asupra
traumelor psihologice care au avut loc în societatea civilă pe timp de pace, a ajuns să
concretizeze munca în domeniul stresului post -traumatic: dezastre naturale sau tehnologice,
accidente individuale sau colective, abuzuri, violuri etc. Din acest motiv, autorii DSM au
fost rugați de trei ori să modifice criteriile de diagnosticare pentru TSPT, rezultând în DMS –
III R (revizuit) în 1987, DSM -IV în 1994 și DSM -IV TR (Text revizuit) în 2000.66
“Respectivele modificări au constat în:
1. Criteriul A – evenimentul traumatic trebuie să fi fost trăit în frică, neajutorare sau
groază;

63 Arthur Egendorf , “In Memory of Chaim Shatan: the Human Being, the Organizer, the Art ist”, în: THE
VETERAN: Vietnam Veterans Against The War , vol. 32, nr. 1, 2002, p. 18.
64 American Psychiatric Association , Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders : 3rd edition,
Washington DC, Editura American Psychiatric Association Publishing , 1980, pp. 236 -239.
65 Ibidem, pp. 236 -239.
66 American Psychiatric Association, Manual de Diagnostic si statistica a tulburarilor mentale, Editia IV, Text
Revizuit , traducere de dr. Marin Stancu, Editura Asociației Psihiatrilor Liberi din România, Bucureșt i, 2003,
pp. 424 -429.

22
2. Criteriul B – reactivitate psihofiziologică extremă la indici evocatori;
3. Criteriul C – evitarea stimulentelor;
4. Criteriul D – apariția dificultăților de concentra re și a altor semne care provoacă
hipervigilență;
Adăugarea a două criterii noi:
5. Criteriul E – durata simptomelor specifice stresului post -traumatic trebuie să
depășească o lună;
6. Criteriul F – afectări la nivelul funcționării sociale.”67
Nu în ultimul rând , în anul 2013, în noua ediție a manualului denumit DSM -V,
Asociația Americană de Psihiatrie aduce schimbări semnificative în ceea ce privește
tulburarea de stres post -traumatic, organizând un capitol separat pentru acest diagnostic.
Daca inițial TSPT -ul era clasificat în rândul tulburărilor de anxietate, acum migrează spre
această nouă categorie alături de alte câteva afecțiuni psihologice precum: tulburarea
reactivă de atașament, t ulburarea dezinhibată a angajamentului social , probleme de adaptare
etc.68
Concluzii
Riscul ex punerii la traume a reprezentat o caracteristică a condiției umane încă de
când am evoluat ca și specie. Atacurile animalelor preistorice sau a teroriștilor secolului
XXI, au generat, probabil, sechele psihologice similare supraviețuito rilor acestor violențe.
Nici literatura universală veche nu dezamăgește prin abundența eroilor și eroinelor care
prezentau simptome ale TSPT -ului; doar în Henry al IV -lea, de William Shakespeare, par a
fi îndeplinite multe, dacă nu chiar toate criteriile s pecifice acestui diagnostic.
Astfel, metamorfozele succesive ale TSPT -ului, din cele mai vechi timpuri și până
în prezent, nu sunt contingente ori întâmplătoare, ele reprezintă de fapt preocuparea
permanentă pentru adaptarea la noile realități istorice, c linice și psihologice.

67 American Psychiatric Association, Manual de Diagnostic si statistica a tulburarilor mentale, Editia IV, Text
Revizuit , traducere de dr. Marin Stancu, Editura Asociației Psihiatrilor Liberi din România, București, 2003,
pp. 424-429.
68 American Psychiatric Association, Diagnostic and Statistical Manual Of Mental Disorders FIFTH EDITION ,
Washington DC, Editura American Psychiatric Association Publishing , 2013, pp. 271 -280.

23
Capitolul III Tulburarea de stres post -traumatic și comportamentul criminal

„Era ca și cum corpul meu avea o minte proprie, după ce m -am întors. Indiferent de ce
făceam și cum încercam să îmi ocup timpul, nu puteam să opresc hiperexcitabilitatea pe
care o simțeam, palpitațiile, transpirațiile, tresăririle bruște fără motiv și, cel mai rău,
simțeam aproape încontinuu ca și cum mi -ar sări inima din piept .”69
– un soldat după trei misiuni în Irak și Afganistan

Teatrul de opera ții introduce în ecua ția individual ă a fiec ăruia solicit ări diverse, cum
ar fi: periculozitatea intrinsec ă a misiunii, contactul cu suferin ța uman ă – în formele sale
extreme –, o stare de vigilen ță și alertă permanent ă, stresul generat de rutina misiu nilor sau
de caracterul lor de noutate, teama de a fi omor ât sau schilodit, dorul fa ță de cei dragi de
acasă, incapacitatea individului de a se implica în mod corespunz ător în rezolvarea
problemelor de acas ă, condi țiile de cazare și hrănire diferite de cel e obi șnuite, limitarea
posibilit ăților de a -i contacta pe cei apropia ți etc.70
În aceste condiții, p e măsură ce tot mai mulți membri ai serviciului militar se întorc
acasă din război, mulți se confruntă cu o istorie de TSPT netratată și adesea exacerbată de
multiple intervenții în teatrele de operațiuni . Lupt a cu această tulburare , combinat ă cu
dificultăți le reintegrării în viața familială și în societate, pot fi complicate și, uneori,
provocatoare de alte tulburări și probleme precum anxietatea, depresia sau dependența de
diferite substanțe.
Cercetările recente evidențiază faptul că există o puternică legătură între TSPT și
comportamentul criminogen în rândul veterani lor. În acest sens, s -a constatat faptul că
veteranii de război sunt de două ori mai predispuși la a fi arestați din diferite considerente
decât nonveteranii din aceeași categorie de vârstă. În anii 1980, Administrația Veteranilor
din Statele Un ite ale Americii a afirmat faptul că, cu cât expunerea la luptă este mai mare și

69 Bruner VE, Woll P. , „The battle within: understandin g the physiology of war -zone stress exposure”, în : Soc
Work Health Care , vol. 50, nr. 1, 2011, p. 19.
70 Roangheși Constantin , Abordări interdisciplinare și transculturale ale comportamentului uman în
organizația militară – Conferința internațională de știi nțe comportamentale, București, Editura Centrului
Tehnic -Editorial al Armatei , 2015, pp. 263 -264.

24
mai deasă, cu atât este mai probabil ca subiectul în cauză să recurgă la un comportament
anormal, agresiv și/sau criminal.71
Uneori, simptomele caracteristice acestui diagnostic pot face ca pacientul să fie mai
predispus la conflicte cu ceilalți sau cu legea. TSPT afectează modul în care individul se
percepe pe sine , modul în care gândește și modalitatea în care acesta răspunde oamenilor și
situațiilor din jur. Astfel, supraviețuitorii unei traume, pot fi mai sensibili la sentimentul de
amenin țare în multe situa ții, chiar și atunci c ând sentimentul nu este justificat. Unii pot
acționa impulsiv sau pot recurge la acțiuni extreme pentru a se proteja.72
Domenii le de funcțion are care pot fi afectate de tulburarea de stres post -traumatic
includ :
• Gânduri le și percepția;
Flashback -uri – în momentul declanșării unui flashback, indivizii cu TSPT au impresia ca
trec din nou prin traumă. În astfel de clipe, aceștia s -ar putea să comită un act agresiv sau
chiar criminal, nefiind conștienți de ceea ce fac.73
Percepție nefondată a unui pericol sau amenințare – chiar și fără a fi puși deja în alertă,
persoanele cu TSPT sunt mult mai predispuse decât cei fără această tulburare, să perce apă
diferite amenințări în jurul lor. Credințele și viziunea lor asupra lumii sunt adesea marcate
de neîncredere și teama de pericol. Acest mod de a vedea lumea îi face mult mai agresivi și
antisociali.74
Credințe greșite despre justiție – indivizii cu TSPT pot avea credințe extreme despre justiție
pe baza traumatismelor lor. Exemple de astfel de convingeri care ar putea duce la infracțiuni
includ: nevoia de răzbunare sau de a acționa înafara legii crezând că fac un bine, respectul
redus pentru autorități și pentru lege din cauza abuzului perceput și, uneori real, al organelor
de forță etc.75

71 William B. Brown , „Another Emerging “Storm”: Iraq and Afghanistan Veterans with PTSD in The Criminal
Justice System”, în: Justice Policy Journal, vol. 5, n r. 2, 2008, pp. 5 -6.
72 Criminal Behavior and PTSD , Statele Unite ale Americii, 13 decembrie 2011,
http://www.veteransbenefitsinformation.com/ptsd/3526 -crim inal-behavior -and-ptsd.html , accesat în data
de 23.05.2019.
73 Ibidem.
74 Ibidem.
75 Ibidem.

25
• Nivelul de excitabilitate;
Nervozitatea și iritabilitatea – nivelurile ridicate de excitabilitate se bazează pe instinctul de
supraviețuire atunci când o persoană se con fruntă cu un pericol.76 Având în vedere faptul că,
pentru persoanele cu TSPT, acest mecanism se activează la cel mai mic stimul extern care
amintește de traumă – pocnitori, artificii, spargerea unei sticle etc – este probabil ca individul
în cauză să reacți oneze agresiv acolo unde nu este cazul.
Hipervigilență – majoritatea oamenilor cu diagnosticul de TSPT sunt întotdeauna „în alertă”,
acest sentiment fiind deseori dus la extrem, întrucât poate determina ca persoana în cauză să
acționeze pentru a încerca să se protejeze pe sine sau pe altcineva, chiar dacă nu există un
pericol real.77
Tresăriri bruște – persoanele care suferă de tulburarea de stres post -traumatic pot reacționa
instinctiv sau din impuls la orice amenințare bruscă – reală sau nu.78
• Sentimentele.
Distres – când se amintește de o traumă, cei cu TSPT prezintă un nivel înalt de stres și
suferință psihică. Este foarte probabil, de asemenea, ca aceste sentimente negative să le
afecteze judecata și să îi facă mai puțin capabili să iși folosoască rațiune a în deciziile din
viața de zi cu zi și nu numai.79
Negativitate/Pesimism – indivizii cu TSPT au adesea niveluri ridicate de frică, îngrijorare,
vinovăție, furie, rușine sau depresie. Aceste sentimente neplăcute îi pot determina să recurgă
la abuzul de drog uri sau alcool în încercarea de a se simți mai bine. Utilizarea acestor
substanțe pot, la rândul lor, să determine o judecată neclară și să facă lucruri pe care nu le –
ar face în mod normal. De asemenea, vinovăția poate determina supraviețuitorii unei traum e
să comită acte care probabil vor avea ca rezultat pedepsirea, rănirea sau uciderea acestora.80

76 Criminal Behavior and PTSD , Statele Unite ale Americii, 13 decembrie 2011,
http://www.veteransbenefitsinformation.com/ptsd/3526 -criminal -behavior -and-ptsd.html , accesat în data
de 23.05.2019.
77 Ibidem.
78 Ibidem.
79 Ibidem.
80 Ibidem.

26
Aplatizarea emoțională – aceasta poate duce la comportament ilicit sau criminal, deoarece
pacientul are mai puțină empatie pentru cei din jur, nu simte remușcăr i sau vinovăție pentru
faptele sale și nici nu realizează gravitatea acțiunilor sale.81
Simptomele specifice TSPT pot duce, uneori, la un stil de viață care fac ca,
comportamentul agresiv sau criminal să fie mult mai probabil să apară. Senzația de a fi mer eu
„în alertă” poate provoca persoanele în cauză să vadă amenințări în situații obișnuite, iar
nivelurile înalte de excitabilitate pot duce la un comportament impulsiv și violent care
depășește modalitatea de reacție normală față de o amenințare.82
În plus, este demn de subliniat faptul că TSPT nu afectează doar persoanele care au
fost diagnosticate cu această tulburare, ci și persoanele din jurul lor – familie, prieteni, colegi
etc. Efectele acestei tulburări îi determină să acționeze anormal, de foar te multe ori ajungând
să aibă probleme cu legea și cu organele de forță.
În acest sens, cele mai frecvente acțiuni din spectrul criminalității întâlnite la
veteranii cu TSPT sunt, în general, cele reprezentate de violența domestică, comportament
teribilist , abuz de substanțe și recurgerea la sinucidere.
1.1. Violența domestică
Membrii serviciului militar și familiile acestora se confrunt ă din ce în ce mai des cu
diferite probleme atunci c ând veteranii se întorc acas ă din război.
Unele dintre aceste probleme sunt reprezentate de stresul post -traumatic , leziuni
traumatice la nivelul creierului , apari ția unor probleme în rela ție precum infidelitatea,
dependen ța față de diferite substan țe (alcool/droguri), probleme parentale, divor ț, acțiuni
criminale sa u violen ța domestic ă – familiile de militari fiind de trei ori mai predispuse s ă o
experimenteze.83
De multe ori, partenerii se confrunt ă cu o schimbare dramatic ă a rolului rol, devenind
din so ț/soție un îngrijitor al cadrului militar întors acas ă, iar aceast ă pierdere a identit ății
personale poate declan șa adev ărate probleme mentale de ambele p ărți. Reintegrarea

81 Criminal Behavior and PTSD , Statele Unite ale Americii, 13 decembrie 2011,
http://www.veteransbenefitsinformation.com/ptsd/3526 -criminal -behavior -and-ptsd.html , accesat în data
de 23.05.2019.
82 Ibidem.
83 Shawn J. Gourley , „Possible Causes of Increased Violence among Military Veterans – PTSD or Mefloquine
Toxicity? ”, în: Montview Liberty University Journal of Undergraduate Research , vol. 2, nr. 9, 2016, p. 3 .

27
veteranului în familie este c ât se poate de stresant ă și dificilă , iar prezen ța unor afec țiuni
fizice sau mentale nu fac altceva dec ât să înrăutățească situa ția.84
Este bine cunoscut faptul c ă militarii opereaz ă în propria lor lume, cu propriile sale
reguli, total diferite fa ță de cele prezente în via ța civil ă. Din nefericire, acest lucru îi situeaz ă
pe mul ți dintre ei în postura de a nu realiza c ă anumite ac țiuni sunt considerate mult prea
violente pentru lumea civil ă deoarece acelea și acțiuni erau considerate normale în lumea
militar ă. Un bun exemplu în acest sens este reprezentat de ac țiunea de ștrangulare care, în
domeniul militar, face parte din antrenamentul zilnic, însă în lumea civil ă acest fapt este
categorizat drept abuz și poate fi sanc ționat conform legii.85
Domeniul militar reprezint ă o ocupa ție net diferit ă comparativ cu ocupa țiile din
rândul popula ției civile. În vreme ce lumea de r ând este antrenat ă să foloseasc ă doar nivelul
de for ță necesar ă atenu ării pericolului, militarii sunt învățați să atace f ără ezitare, rapid și
eficient pentru a înlătura total amenințarea imediată. Mai mult dec ât atât, tulburarea de stres
post-traumatic predispune militarii întorși acas ă să reacționeze la stimulii externi în acela și
mod în care ar reac ționa și în teatrul de opera țiuni.86
În ceea ce privește cercetarea acestui subiect, Departamentul Statelor Unite pentru
Problemele Veteranilor a condus un studiu unde 58% din veteranii r ăzboiului din Vietnam
au admis c ă au recurs la violen ța domestic ă de când au p ărăsit serviciul militar. Un alt studiu
realizat pe baza mai multor cercet ări efectuate pe veterani, a descoperit faptul c ă 91% dintre
militari au admis comiterea unor acte de abuz verbal, iar 27% au recunoscut comiterea de
abuzuri fizice.87
Alte asemenea studii a u fost realizate în încercarea de a înțelege mai bine ceea ce ar
putea conduce indivizii cu TSPT să se angajeze în comportamente agresive și violente.
Astfel, s-a constatat că depresia a jucat , de asemenea, un rol vital în accentuarea
comportamentului agresi v din rândul militarilor cu acest diagnostic . Persoanele care au at ât

84 Shawn J. Gourley , „Possible Causes of Increased Violence among Military Veterans – PTSD or Mefloquine
Toxicity? ”, în: Montview Liberty University Journal of Undergraduate Research , vol. 2, nr. 9, 2016, p.2.
85 Ibidem, pp. 3 -4.
86 Ibidem, p. 4.
87 Ibidem, pp. 4 -5.

28
depresie cât și TSPT pot avea mai multe sentimente de furie și, prin urmare, pot avea
dificultăți mai mari să le controleze.88
În concordanță cu aceasta, câteva studii au constatat că , comportamentul violent și
agresiv, în special în rândul veteranilor de sex masculin , este folosit uneori și ca o modalitate
de gestionare a sentimentel or neplăcute , întrucât acest lucru poate duce la o formă de
eliberare a tensiunii asociate cu alte emoți i negative – rușinea, vina, anxietatea etc. – rezult ate
dintr -un eveniment traumatic de pe câmpul de luptă. Cu toate acestea, un astfel de
comportament agresiv și ostil poate să reducă tensiunea doar temporar, aceasta metodă fiind
ineficientă pe termen lun g – atât în ceea ce privește relațiile cu cei din jur, cât și pentru
tratarea emoțiilor neplăcute.89
Profesioni știi din domeniul s ănătății mentale au concluzionat de mult timp c ă
experimentarea unei traum e și existența TSPT cresc riscul de agresiune. Prin u rmare, multe
tratamente pentru acest diagnostic includ și abilități de gestionare a furiei. Învățarea unor
metode mai eficiente de a face față simptomelor specifice tulburării de stres post -traumatic
este o parte importantă a reducerii tendințelor agresive , cum ar fi respirația profundă ,
meditația ori identificarea consecințelor negative și pozitive pe termen scurt și lung ale
diferitelor comportamente. În plus, învățarea de a face față furiei în moduri sănătoase este o
modalitate bună de a reduce nu numai șansele de violență, dar îi și poate ajuta pe cei cu
TSPT să abordeze situații nefericite sau care provoacă furie într -o manieră cât mai pozitivă.90
În fine, atât p ersonalul militar cât și familiile acestora au făcut sacrificii uriașe pentru
a-și servi țara. Unii dintre ei au făcut chiar sacrificiul final – fie din punct de vedere fizic, fie
psihic. În ambele cazuri, avem o responsabilitate față de fiecare dintre ei; și anume să ne
asigurăm că suntem mereu acolo pentru a -i sprijini și pentru a -i asista în caz de nevoie, atât
pe ei cât și pe familiile acestora, pe măsură ce își refac viața post -război.
1.2. Comportament teribilist
Tulburarea de stres post -traumatic este o problemă gravă cu care se confruntă mai
multe generații de veterani, de la cei care au participat la Războiul din Vietnam și până
inclusiv la cele mai recente trupe active și în rezervă ale războaielor din Irak și Afganistan.

88 Matthew Tull , The Connection Between PTSD and Domestic Violence , 18 martie 2019, Statele Unite ale
Americii, https://www.verywellmind.com/ptsd -and-domestic -violence -2797405 , accesat în data de
26.05.2019.
89 Ibidem.
90 Ibidem.

29
Se estimează că aproximativ 12% până la 20% dintre veteranii care revin din aceste teatre
de operațiuni se prezintă cu simptome clare ale stresului post -traumatic, în vreme ce veteranii
din Vietnam demonstrează o rată de prevalență a TSPT de 18,7% pe toată durata vieții.91
Studiile au demonstrat , mai departe, faptul că vetera nii diagnosticați cu TSPT au un
risc crescut de mortalitate prematură chiar și la mai mulți ani după încheierea serviciul ui
militar.92
În ultimul deceniu, cercetătorii au examinat căile multiple prin care această tulburare
se asociază cu morbiditate a și mortalitate a crescut ă, iar în concordanță cu modelele teoretice
proeminente, cercetarea a relevat și rolul integral al mecanismelor compo rtamentale raportat
la acest tip de behaviorism teribilist.93
Astfel, a ngajamentul în acțiuni riscante , definit ca și „comportament intenționat care
implică consecințe negative sau pierderi ”, reprezintă un asemenea mecanism
comportamental. Mai mult decât a tât, acesta s-a dovedit a fi strâns legat de severitatea
expunerii la traume și de intensitatea simptomelor specifice TSPT .94
Contribuția mecanismelor comportamentale a fost ilustrată de un studiu care
examinează cauzele decesului la veteranii de sex mascul in din Vietnam diagnosticați cu
TSPT. Astfel, s -a constatat faptul că 62,4% din decesele veteranilor din Vietnam au fost
cauzate de comportamente teribiliste , inclusiv accidente (29,4%) – prin condus peste limita
vitezei (intenționat sau sub infleunța alco olului) , abuz cronic de substanțe (14,7%) și moarte
intenționată prin altercații cu poliți a sau alte organe de forță (13,8%). Pentru toate aceste
categorii, rata mortalității a fost semnificativ mai mare decât în cazul populației generale
(civili).95
Una dintre explicațiile acestei relații dintre expunerea la traumă – TSPT –
comportament teribilist propune c ă această atitudine de asumare a riscurilor este posibil să
servească la modularea experienței emoționale cronice după traumă. Astfel, un individ e ste
motivat să se angajeze într -un comportament de asumare a riscului pentru a reduce efectul
negativ legat de traume și, eventual, să sporească efectul pozitiv prin intermediul

91 Thad Q. Strom , Jennie Leskela , Lisa M. James, Paul D. Thuras, Emily Voller, Rebecca Weigel, Maya Yutsis,
Anna Khaylis, Jamie Lindberg, Kenna Bolton Holz, „An Exploratory Examination of Risk -Taking Behavior and
PTSD Symptom Severity in a Veteran Sample”, în: Military Medicine , vol. 177 , 2012, p. 390.
92 Ibidem, p. 390.
93 Ibidem, p. 390.
94 Ibidem, p. 390.
95 Ibidem, p. 390.

30
adrenalinei.96 De asemenea, aplatizarea emoțională este un alt factor care dete rmină subiecții
cu TSPT să caute astfel de senzații riscante.
Cu toate acestea, literatura de specialitate care examinează comportamentul de
asumare a riscului în cadrul eșantioanelor veteranilor cu TSPT s-a concentrat în mod
tradițional pe un subset relat iv îngust de astfel de comportament e, și anume abuzul de
substanțe și comportamentul violent.97
În scopuri de tratament și pentru o mai bună înțelegere a acestui fenomen , este
necesară extinderea definiției pentru comportamentul auto -destructiv cu scopul de a include
o gamă largă de atitudini și acțiuni care ar putea fi considerate, de asemenea, cu risc ridicat,
cum ar fi comportamentul sexual riscant (de exemplu, sexul neprotejat, promiscuitatea) ori
activități ilegale precum furtul ori vandalismul.98
1.3. Abuzu l de substanțe
Tulburarea de stres post -traumatic și abuzul de alcool reprezint ă tulbur ări poten țial
debilitante, iar asocierea între cele dou ă nu este un subiect nou în studii și cercet ări.
Consumul hazardat de alcool ori dependen ța față de acesta constituie cea mai des întâlnită
comorbiditate la persoanele cu TSPT .99
Asocierea dintre cele dou ă tulbur ări a fost eviden țiată în mai multe țări. Un studiu
efectuat în Regatul Unit a constatat c ă 38,5% dintre persoanele dependente de alcool sau alte
substan țe prezentau deopotriv ă și criteriile din DSM specifice stresului post -traumatic.
Rezultatele din Statele Unite au înregistrat o prevalen ță a TSPT -ului de 10,3% la b ărbați și
26,2% la femei, ambele grupuri fiind deja dependente de alcool. Mai m ult dec ât atât, TSPT
a fost asociat ă cu un risc aproximativ de 4 ori mai mare pentru a provoca dependen ța de
diferite substanțe .100

96 Thad Q. Strom , Jennie Leskela , Lisa M. James, Paul D. Thuras, Emily Voller, Rebecca Weigel, Maya Yutsis,
Anna Khaylis, Jamie Lindberg, Kenna Bolton Holz, „An Explorat ory Examination of Risk -Taking Behavior and
PTSD Symptom Severity in a Veteran Sample”, în: Military Medicine , vol. 177, 2012, pp. 390 -391.
97 Ibidem, pp. 390 -391.
98 Ibidem, pp. 390 -391.
99 M. Head , L. Goodwin , F. Debell , N. Greenberg , S. Wessely , N. T. Fear , „Post -traumatic stress disorder and
alcohol misuse: comorbidity in UK military personnel ”, în: Social Psychiatry and Psychiatric Epidemiology ,
vol. 51, nr. 8, 2016, p. 1171 .
100 Ibidem. , p. 1171 .

31
De asemenea, utilizarea abuziv ă a alcoolului și stresul post -traumatic au la baz ă o
serie de factori de risc comuni: predispozi ția la violen ță, pierderea controlului, izolare,
alterarea rela țiilor cu familia , prietenii și cu cei din jur în general , stări de agita ție etc.101
În timp ce asocierea dintre TSPT și abuzul de alcool a fost stab ilită, cauzalitatea
acestui fenomen este încă necunoscut ă. Mai multe studii sugereaz ă că aceast ă relație
reprezint ă o încercare de “auto -medicamenta ție” pentru a atenua din simptomele și efectele
tulbur ării post -traumatice.102
Cu toate acestea, alcoolul ofer ă doar o ameliorare imediat ă sau pe termen scurt a
simptomelor psihiatrice post -traumatice. În majoritatea cazurilor, veteranii militari
diagnosticați cu TSPT au raportat c ă utilizeaza alcoolul pentru a face fa ță în mod special
flashback -urilor ș i hipersensibilit ății, iar datorit ă efectului de scurt ă durat ă a substan ței,
aceștia încep s ă o utilizeze tot mai frecvent și mai excesiv, rezult ând în dependen ță.103
Deși aceast ă ipote ză de “auto -medicamenta ție” arat ă faptul c ă alcoolul este folosit
pentru a opri simptomele TSPT -ului, este important de men ționat faptul că abuzul de alcool
împiedic ă de fapt recuperarea și chiar agraveaz ă simptomele tulbur ării post-traumatice.104
Într-o paradigm ă cognitiv -comportamental ă care încearc ă să înțeleag ă condi țiile
necesare pentru recuperarea de pe urma traumelor, se presupune c ă subiectul trebuie s ă se
gândeasc ă la traum ă și să se confrunte cu emo țiile survenite în urma retrăirii acesteia .
Utilizarea abuziv ă de alcool poate interfera cu aceste demersuri, în sensul că persoanele
dependente de această substanță au o iritabilitate crescut ă, probleme de somn, dificult ăți de
concentrare, st ări de depresie și anxietate, toate acestea suprapun ându-se cu simptomele
TSPT -ului. Astfel, abuzul de alcool alimenteaz ă stările caracteristice stresului post -traumatic
într-o manier ă bidirec țional ă.105
De asemenea, o alt ă cauză posibil ă a utiliz ării abu zive de substan țe alcoolice în
rândul militarilor este data de genetic ă. Cercetarile efectuate asupra veteranilor sugereaz ă că
fundamentele genetice comune pot explica par țial rela ția dintre expunerea la lupt ă,
tulbur ările psihiatrice post -traumatice și abuzul de alcool. O mare parte din acest e dovezi

101 M. Head , L. Goodwin , F. Debell , N. Greenberg , S. Wesse ly, N. T. Fear , „Post -traumatic stress disorder and
alcohol misuse: comorbidity in UK military personnel ”, în: Social Psychiatry and Psychiatric Epidemiology ,
vol. 51, nr. 8, 2016, p. 1171 .
102 Ibidem, p. 1172.
103 Ibidem, p. 1172.
104 Ibidem, pp. 1172 -1180.
105 Ibidem, pp. 1172 -1180.

32
provin din studii ale Registrului “Era Twin” care implic ă studii bazate pe examinarea
perechilor de gemeni monozigo ți si dizigoti care au servit în armat ă în timpul r ăzboaielor
din Vietnam.106
Prin examinarea rela țiilor dintre gradul de expunere de luptă, tulbur ările psihiatrice
post-traumatice și abuzul de alcool intre perechile de gemeni care au aceea și genetic ă
identic ă (monozigotic ă) sau nonidentic ă (dizigotic ă), cercet ătorii au estimat gradul relativ de
contribu ție genetic ă și de mediu în explicarea experien țelor din aceste domenii.107
Astfel, în urma cercet ărilor s -a constatat faptul c ă atât TSPT -ul cât și problemele
legate de consumul abuziv de alcool sunt influen țate de genetic ă, iar în ceea ce prive ște
factorii de mediu, ace știa au fost implica ți în propor ție de 50% în determinarea utiliz ării
greșite a alcoolului și peste 50% în determinarea apari ției TSPT -ului. Acest lucru sugereaz ă
că o combina ție între genetic ă și diferite vulnerabilit ăți de mediu este propice pentru
dezvoltarea ulterioar ă a depresiei, anxiet ății, simptomelor stresului post -traumatic și
abuzului de alcool. O astfel de concluzie este importanta deoarece demonstrează că o mai
bună înțelegere a etiologiei TSPT -ului poate rezulta în formularea unor tratame nte mult mai
eficace în viitor.108
Cercet ările asupra ipotezei de auto -medica ție și a studiilor genetice evoc ă faptul c ă
utilizarea abuziv ă a alcoolului ca urmare a traumelor din domeniul militar se afl ă în strânsă
legătură cu tulburarea de stres post-traumatic, dar și cu alte probleme de oridin psihiatric
precum anxietatea, stresul cronic ori depresia . „Screening -ul timpuriu, identificarea celor
care prezint ă astfel de probleme, precum și cresterea eforturilor de interven ție reprezint ă
primii pa și în solu ționarea problemelor care stau la baza TSPT -ului.”109
1.4. Rata de sinucidere
Mulți militari încă în func ție sau veterani, g ăsesc cu dificultate s ă își exprime
problemele legate de s ănătatea lor mental ă și caut ă ajutor medical foarte rar sau deloc, din
cauza barierelor reprezentate în special de stigm ă sau rușine, iar rela ția dintre s ănătatea

106 William S. Kremen , Karestan C. Koenen , Niloofar Afari , Michael J. Lyons , „Twin studies of posttraumatic
stress disorder: differentiating vulnerability factors from sequelae. ”, in: Neuropharmacology , 2012, vol. 62,
nr. 2, pp. 647–653.
107 Ibidem, pp. 647 -653.
108 Ibidem, pp. 647 -653.
109 Ibidem, pp. 647 -653.

33
mental ă și refuzul accept ării ajutorului, se resimte cu greutate și în via ța partenerului sau cea
familial ă.110
Au fost identificați numeroși factori care ar putea duce la dificult ăți privind starea
mental ă a veteranilor. Printre acestea se num ără: situa ția material ă precar ă înainte de
înrolare, experien țe traumatizante în copil ărie, iar la toate acestea se adaug ă factorii militari
precum expunerea dir ectă la violen ță și la lupt ă, pozi ția militar ă joasă, părăsirea prematu ră
a armatei din cauza unor accidente etc. Iar, dac ă după plecarea din armat ă, lipse ște suportul
social, dac ă apar greut ăți în găsirea unui nou loc de munc ă, dac ă ajutorul oferit este mereu
refuzat și mai apar probleme și în rela ția familial ă, riscul de a dezvolta atât TSPT cât și alte
probleme psihiatrice severe precum anxietatea ori depresia, crește într-un mod alarmant.111
Având în vedere toți acești factori de ri sc și de expunere la un nivel de stres
inimaginabil, nu este surprinzător faptul că mulți veterani și chiar militari activi recurg la
sinucidere.
În conformitate cu cele mai recente studii, veteranii militari care suferă de tulburare a
de stres post -trauma tic, sunt adesea la un risc mai mare de sinucidere din cauza afecțiunilor
asociate cu sănătatea, durerea și rănile post-război.112
TSPT se caracterizează prin mai multe simptome care uneori nu ies la iveală decât
după mult timp de la producerea evenimentului traumatic. Aceste a se pot manifesta ca și:
coșmaruri, amintiri nedorite și intruzive ( flashback -uri), sperieturi bruște , reacții fizice și
emoționale puternice, nevoia de evitare a oamenilor, de a discut a evenimentu l, dorința de
izolare față de ceilalți, senzații de amorțeală sau aplatizare emoțională, probleme de somn,
izbucniri de furie, iritabilitate și frică, hipersensibilitate la zgomote și nu în ultimul rând,
dificultăți de concentrare, atenție și/sau memorie .113 Tot acest amalgam de sent imente
negative cresc într -un mod uriaș probabilitatea ca un individ cu TSPT să creadă că
sinuciderea este singura cale de scăpare. Stigma asociată bolilor mentale joacă de asemenea,
un rol important în acest context, mai ales că aceasta oprește subiectul din a căuta și a cere
ajutor în rezolvarea problemei sale.

110 Dominic M. Murphy , Walter Busuttil , David Turgoose , „Understanding the Needs of Veterans with
PTSD ”, în: Healthcare (Basel, Switzerland), vol. 6, nr. 3, p. 100.
111 Ibidem, p. 100.
112 Jakupcak M., Varra E. M. , „Treating Iraq and Afghanistan war veterans with PTSD who are at high risk for
suicide ”, în: Cognitive and Behavioral Practice , vol. 18, nr. 1 , pp. 85-97.
113 Ibidem, pp. 85 -97.

34
Conform celui mai recent raport asupra relaței dintre suicid și TPST al
Departamentului S.U.A. privind Problemele Veteranilor:
• O medie de 20 de veterani a u murit în fiecare zi în 2014 din cauza si nuciderii ;
• Aproximativ 67 % din decesele de suicid la veteran i au implica t arme de foc ;
• Riscul de sinucidere în rândul veteranilor de sex masculin este cu 19% mai
mare comparativ cu adulții civili de sex masculin;
• Riscul de suicid în rândul veteranilor de sex feminin este de 2,5 ori mai mare
decât în rândul civililor de sex feminin ;
• În 2014 , veteranii cu vârsta cuprinsă între 18 și 29 de ani aveau cea mai mare
rată de sinucidere.114
De asemenea, p otrivit serviciului StopSoldierSuicide.org, "În fiecare zi, 22 de
veterani și 1 soldat activ își iau viața. Împiedicați de stigmatul asociat probleme lor de
sănătate mintală și de "rușinea" militară din jurul stresului post -traumatic, e i se îndreaptă
spre sinucidere ca singura lor opțiune de a ameliora suferința ".115
Mai mult decât atât, rapoarte recente au arătat că veteranii au o rată de sinucidere cu
39% mai mare în cazul în care aceștia raportează și durere fizică, pe lângă cea psihică. Apoi,
procentul ridicat de vinovăție ln veterani a reprezentat, de asemenea , un imbold și mai mare
pentru recurgerea la sinucidere .116
În legătură cu vătămările, date re cente au demonstrat faptul că veteranii c are au
suferit și traumatisme pe timpul operațiunilor, au avut un risc mai mare de suicid .117 Se
presupune că acest lucru se datorează faptului că veteranii simt simptome le caracteristice
TSPT mult mai intens dacă au și răni fizice, decât dacă au doar TSPT, dar sunt integrii din
punct de vedere fizic.118

114 Editorial Staff , Why Veterans are at a Higher Risk of Suicide? , Statele Unite ale Americii, 12 februarie
2019, https://www.recoveryfirst.org/veterans/suicide/ , accesat în data de 27.05.2019.
115 The Scary Truth about Soldier and Vet eran Suicide , Statele Unite ale Americii,
https://stopsoldiersuicide.org/the -scary -truth -about -soldier -and-veteran -suicides/ , accesat în data de
27.05.2019.
116 Ilgen M .A., Zivin K ., Austin K .L., Bohnert A .S., Czyz E .K., Valenstein M ., Kilbourne A .M., „Severe pain
predicts greater likelihood of subsequent suicide ”, în: Suicide and Life -Threatening Behavior , vol. 40, nr. 6,
2010, pp. 597 -608.
117 Brenner L. A., Ig nacio R.V., Blow F.C. , „Suicide and traumatic brain injury among individuals seeking
veterans health administration services”, în: Journal of Head Trauma Rehabilitation , vol. 26, nr. 4, 2011, pp.
257-264.
118 Barnes S.M., Walter K.H. , „Does a history of mild traumatic brain injury increase suicide risk in veterans
with ptsd?”, în: Rehabilitation Psychology, vol. 57, nr. 1, 2012, pp. 18 -26.

35
În consecință, din moment ce este, cel puțin provizoriu sau parțial, dovedit faptul că
veteranii și militari i activi care se confruntă cu probleme de sănătate atât psihică, cât și fizică ,
sunt la un risc mult mai mare de sinucidere decât celelalte categorii de răniți de război , există
probabilitatea că tratamentul ar putea fi mai benefic dacă s -ar axa atât pe probleme de
sănătate fizică, cât și psihică , și nu tratate separat.
De asemenea, ar trebui înlăturată stigma asociată bolilor mentale prin campanii de
informare a populației sau prin introducerea de materii specifice în școli și prin încercarea
de a normaliza mersul la psiholog sau la psihiatru, a șa cum se merge la un medic pentru boli
fizice. Astfel, nimeni nu ar mai avea rețineri în a -și trata orice tip de boală.
Concluzii
Asocierea dintre experiențele de război și comportamentul criminal este
multifactorial ă, incluzând atât parametrii conștienți, cât și cei inconștienți de funcționare
psihologică. În conformitate cu cele prezentate, s -a arătat cum un astfel de comportament
poate rezulta în mod direct din experiențele de război și se referă la o varietate de condiții
psihodinamice adesea interconectate, precum : necesitatea omnipotentă de a dovedi că
infracțiunea poate fi comisă și fără a fi pedepsită, încercare a de a fi pedepsit pentru a depăși
sentimentele de vinovăție din urma războiului, ca urmare a abuzului de substanț e, ca urmare
a angajării repetitive într-un comportamentului periculos sau riscant (căutarea de senzații) ,
ca rezultat a unei istorii anterioare a comportamentului criminal etc.
Se pare că problemele de după război (de exemplu, dificultatea de a menține re lații,
locuri de muncă și o identitate stabilă de sine) ale multor veterani din Vietnam , Irak,
Afganistan și așa mai departe, i -au pus într -o poziție socio -economică defavorizată. În cele
multe cazuri, rezultatul a fost un stil de viață marcat de izbucniri agresive și / sau de
comportamente auto-distrugătoare și de asumare a riscurilor care culminează cu închisoarea.
Cu toate acestea, a u fost depuse eforturi pentru consilierea veteranilor în timpul
detenției. De asemenea, având o nouă conștientizare a probl emei și a unor modalități de
tratament în curs de dezvoltare, există speranța că mulți alții vor fi ajutați înainte de a fi
nevoie de incarcerare.

36
Capitolul IV Studiu de caz – Prevalența TSPT în Armata Română

„Există p rea puține aplauze și recunoaștere a meritelor pentru cei care au servit țara
în teatrele de război. Comparativ cu modelul american, militarii noștri nu beneficiază de
recunoștința deplină a statului atunci când se întorc acasă răniți, invalizi sau cu Tulburarea
de Stres Post -Traumatic (TSPT). În același timp, NATO cere soldați români, apreciindu -i ca
fiind unii dintre cei mai buni profesioniști în acțiuni de protecție și menținere a păcii, ideali
de trimis în linia întâi de luptă. Iar remunerația lor e net inferioară altor deta șamente din
țările europene. Tocmai de aceea este atât de importantă implement area unui sistem de ajutor
multidisciplinar pentru cei suferinzi .”119
„Servirea patriei a lăsat întodeauna multă suferință în urma sa, pornind de la
războaiele în care România a pl ătit libertatea cu mult sânge, până la zonele de conflict unde
soldații noștri adună handicapuri grave, traume și boli profesionale, unele recunoscute, altele
nu. Familiile lor rămân să suporte din mica agoniseală cioturile rămase din ostașii care au
fost. Mândria portului de uniformă militară a veteranilor de război rămâne, deși e ruptă,
tocită și pătată, pentru că eroii români își dau pensiile pe medicamente și tratamente care să –
i facă oameni din nou. ”120
„Pe lângă partea financiară, militarii români își p ierd deseori și familiile, adică pe cei
pentru care s -au dus la război, pentru siguranța cărora au luptat. Un copil nu poate înțelege
manifestările „tulburării de stres post -traumatic”, cei din jur se simt neputincioși și lipsiți de
expicații medicale. Un militar activ, cu multe misiuni în teatrele de război, explică
importanța recunoașterii acestui sindrom și care este amploarea lui: În ultimii ani acest
diagnostic nu a fost unul rar întâlnit printre militarii români. Totodată, e un subiect sensibil,
nu av em permisiunea de a discuta fără autorizație din partea MApN despre asta. Deși au
fost persoane care au vrut să expună problema, răspunsul a fost de genul «bine că ați mai
descoperit voi o boală». În orice caz, acest sindrom este deseori ca un handicap fiz ic, te

119 Sandra Sălăgean , CATASTROFĂ pentru MILITARII ROMÂNI din Irak și Afganistan! Este o TRAGEDIE
CUMPLITĂ. Poziția ministrul Apărării, Mihai Fifor , București, https://evz.ro/tulburarea -de-stres –
posttraumatic -nu-este -recunoscuta.html , accesat în data de 07.06.2019.
120 Ibidem.

37
duce în imposibilitatea de a mai lucra, de a avea grijă de familia ta și au fost cazuri deja
cunoscute în care această tulburare a provocat tragedii .”121
„Această tulburare afectează aproape toți militarii reîntorși de pe front, inclusiv pe
cadrele me dicale ajunse acolo. O explozie, o alarmă, imaginile însângerate ale războiului,
toate lasă sechele la nivel psihic. Majoritatea trece peste aceste amintiri, prin sprijinul
familiei sau prin terapie. Însă rămâne și un număr de cadre militare încarcerați în tr-o boală
care nu le mai permite să lucreze, iar statul nu -i pensionează pentru că nu recunoaște această
tulburare în nomencalatorul bolilor care te fac inapt pentru a activa în serviciul militar. ”122
„Spre deosebire de alte țări alături de care am mers în aceste misiuni, la noi nu a
existat niciodată raportat un sindrom al stresului post -traumatic. Mai mult, ca nicio altă țară
aliată, noi nu am avut nici măcar un diagnostic de stres post -traumatic. Această statistică
albă a atras atenția doctorului Paul Fin k, fost președinte al Asociației Americane de
Psihiatrie, unul dintre cei mai buni specialiști din lume în domeniul stresului posttraumatic,
care spune că este imposibil să nu existe cazuri de TSPT când vorbim despre 30.000 de
militari trimiși în misiune î n ultimul deceniu . În mod cert, nu este posibil să nu existe niciun
caz.”123
„În spatele acestei realități stă nu doar o nepăsare a responsabilității între psihologii
militari și psihiatri, dar și o teamă a militarilor de a purta stigmatul unei „boli mintale” și o
teamă a Armatei că -și va păta blazonul cu slăbiciuni omenești. ”124
„În timp ce SUA și Marea Britanie au recunoscut că, uneori, numărul soldaților care
își iau viața este mai mare decât al celor uciși în misiuni, România face abia în 2018
recens ământul cadrelor din armată care suferă de sindrom post -traumatic. Oficial, doar 19
militari au fost diagnosticați cu această tulburare. ”125

121 Sandra Sălăgean , CATASTROFĂ pentru MILITARII ROMÂNI din Irak și Afganistan! Este o TRAGEDIE
CUMPLITĂ. Poziția ministrul Apărării, Mihai Fifor , București, https://evz.ro/tulburarea -de-stres –
posttraumatic -nu-este -recunoscuta.html , accesat în data de 07.06.2019.
122 Ibidem.
123 Florin NEGRUȚIU, Alina Matis, SINDROMUL NU. Cum tratează Armata română stresul posttraumatic ,
București, https://www.gandul.info/interviurile -gandul/sindromul -nu-cum -trateaza -armata -romana -stresul –
posttraumatic -11285959 , accesat în data de 07.06.2019.
124 Ibidem.
125 Sindromul post -traumatic pe care îl dezvoltă militarii în teatrele de război, tratat cu superficialitate de
statul român , București, https://observator.tv/social/sindromul -posttraumatic -il-dezvolta -militarii -in-
teatrele -de-razboi -271082.html , accesat în data de 07.06.2019.

38
Colonelul în rezervă, Dan Cosma, povestea într -un interviu oferit ziarului Adevărul:
„Armatei Române i -au trebuit mai bine de 20 de ani să înceapă efectiv să școlească psihologi
care să lucreze cu militarii afectați. Aceste afecțiuni sunt lucruri normale în alte țări, însă
recunoscute mai greu la armata noastră. A fost mai ușor să nu se recunoască acest lucru,
pentru că ar fi trebuit să ia niște măsuri foarte concrete, să școlească oameni care să lucreze
cu militarii. Nu orice psiholog poate să lucreze cu acești pacienți. Tratarea nu se face într –
o zi sau două, ci în ani de zile. Nu se fac doar verificări pe hârtie. Abia acum au ajuns să
trimită psihologi la specializare pe această treabă, după 20 de ani“126
Astfel, în conformitate cu această realitate a mediului militar raportat la problemele
de ordin psihic al militarilor noștri, în acest capitol voi prezenta datele obțin ute prin
intermediul unui chestionar aplicat asupra a 6 subiecți care au participat la misiuni
internaționale în teatrele de operații, cu scopul de a confirma existența tulburării de stres
post-traumatic în rândul Armatei Române.
Pentru realizarea acestui deziderat, am apelat la Scala clinic -administrativă a TSPT
din cadrul DSM -5127, precum și la scala CAPS -1128.
1.1. Descriere
CAPS (Clinical -Aministered PTSD Scale ) este standardul de aur în evaluarea
Tulburării de Stres Post -Traumatic . CAPS -5 este un interviu structurat de 30 de articole care
poate fi folosit pentru:
• Punerea diagnosticul ui curent de TSPT, datorită existenței simptomelor specifice în
ultima lună, indiferent de cât timp a trecut de la e veniment;
• Punerea diagnosticul ui de TSPT pe toată durata de viață , datorită existenței constante
a simptomelor specifice;

126 Corina Slămnoiu, Sindromul stresului posttraumatic face ravagii printre militarii români întorși de pe
front: „Unii colegi au devenit violenți. Țipă, urlă, dau cu pumnii în pereți“ , Târgoviște,
https://adevarul.ro/locale/targoviste/sindromul -posttraumatic -ravagii -printre -militarii -romani -intorsi -front –
unii-colegi -devenit -violenti -Tipa-urla-dau-pumnii -pereti -1_5bbc845cdf52022f7553d939/index.html , acc esat
în data de 07.06.2019.
127 American Psychiatric Association, Diagnostic and Statistical Manual Of Mental Disorders FIFTH EDITION ,
Washington DC, Editura American Psychiatric Association Publishing , 2013, pp. 271 -280.
128 D. D Blake et al ., „A clinician r ating scale for assessing current and lifetime PTSD: The CAPS -1”, în:
Behavoiur Therapy , vol. 18, nr. 18, 1990, pp. 1 -20.

39
• Evalua rea simptomel or specifice ale TSPT în ultima săptămână . 129
Pe lângă evaluarea celor 20 de simptome ale TSPT din cadrul DSM -5, întrebările
vizează țintirea și durata simptomelor, stresul subiectiv, impactul simptomelor asupra
funcției sociale și profesionale, ameliorarea simptomelor de la administrarea CAPS
anterio ară, valabilitatea generală a răspunsului, severitatea generală a TSPT , și specificațiile
pentru subtipul disociativ (depersonalizarea și derealizarea).130
Pentru fiecare simptom sunt furnizate întrebări și sonde standardizate. Administrarea
necesită identif icarea unui eveniment traumatic incipient care să servească drept bază pentru
anchetarea simptomelor.131
CAPS a fost conceput pentru a fi administrat de către clinicieni și cercetători clinici
care au o cunoaștere activă a Tulburării de stres post -traumatic , dar pot fi de asemenea
administra t și de către paraprofesioniști instruiți corespunzător. Interviul complet durează
aproximativ 45-60 de minute pentru administrare.132
1.2. Determinarea rezultatelor
Informațiile detaliate privind scorurile sunt incluse în CAPS -5 și trebuie revizuite cu
atenție înainte de administrare .133
Pe scurt, evaluatorul combină informații despre frecvența și intensitatea unui element
într-un singur grad de severitate. Scorul general al severității simptomului CAPS -5 este
calculat prin însumarea scorurilor de severitate pentru cele 20 de simptome DSM -5 ale
TSPT . În mod similar, scorurile de severitate a clusterului simptomelor CAPS -5 se
calculează prin însumarea scorurilor de severitate individuale pentru simptomele
corespunzătoare clust erului DSM -5 dat: Criteriul B (elementele 1 -5); Criteriul C ( elementele
6-7); Criteriul D ( elementele 8-14); și, Criteriul E (punctele 15 -20). 134

129 Official seal of the United States Department of Veterans Affairs , „Clinician -Administered PTSD Scale for
DSM -5 (CAPS -5)”, Statele Unite ale Americii, https://www.ptsd.va.gov/professional/assessment/adult –
int/caps.asp , accesat în data de 09.06.2019.
130 Ibidem.
131 Ibidem.
132 Ibidem.
133 Ibidem.
134 Ibidem.

40
Un scor de clustere pentru dovada existenței simptome lor și implicit a Tulburării de
Stres Post -Traumatic poate fi, de asemenea, calculat pentru disocier e prin însumarea
elementelor 19 și 20.135
Astfel, pentru punerea diagnosticului trebuie îndeplinite următoarele:
• Experimentarea unui eveniment traumatic;
• Existența a c el puțin un simptom din Criteriul B;
• Existența a cel puțin un simptom din Criteriul C;
• Existența a c el puțin două simptome ale criteriului D ;
• Existența a c el puțin două simptome ale criteriului E ;
• Îndeplinirea c riteriul F (perturbarea a durat o lună) ;
• Îndeplinirea c riteriul ui G (tulburările cauzează fie o primejdie semnificativă din
punct de vedere clinic, fie o afecțiune funcțională) .136
1.3. Mod de desfășurare
Chestionarul folosit în acest context a fost aplicat celor 6 militari în mediul online,
fiind compus din aproximativ 126 de întrebări, după cum poate fi verificat în secțiunea de
Anexe . Parcurgerea respectivelor întrebări durează aproximativ 30 de minute, timp în care
militarii în cauză au detaliat experiențele suferite pe câmpul de luptă, precum și implicațiile
ulterioare ale acestora în viața personală, familială, socială și profesională.
1.4. Rezultate obținute
Conform Anexei 1 – Criteriul A (care se referă la existența unei traume pe câmpul de
luptă), se observă faptul că 5 dintre cele 6 persoane care au răspuns la chestionar, au avut
parte de u n eveniment traumatic, în vreme ce 1 persoană refuză să răspundă, acest lucru
întărind și mai tare ideea conform căreia TSPT există în rândul militarilor noștri, însă teama
de stigmatizare ori pur și simplu dorința de a ascunde acest fenomen este puternic
înrădăcinată în mentalitatea militară. Tocmai din cauza acestui fapt, în Armata României s –

135 Official seal of the United States Department of Veterans Affairs , „Clinician -Administered PTSD Scale for
DSM -5 (CAPS -5)”, Statele Unite ale Americii, https://www.p tsd.va.gov/professional/assessment/adult –
int/caps.asp , accesat în data de 09.06.2019.
136 Ibidem.

41
a declanșat așa -numitul „Sindrom NU” caracterizat de „negarea din start a oricărui simptom
specific TSPT”.137
Anexa 1 – Criteriul A : existența unui eveniment traumati c

137 Florin NEGRUȚIU, Alina Matis, SINDROMUL NU. Cum tratează Armata română stresul posttraumatic ,
București, https://www.gandul.info/interviurile -gandul/sindromul -nu-cum -trateaza -armata -romana -stresul –
posttraumatic -11285959 , accesat în data de 09.06.2019.

42

Mai departe, în conformitate cu Anexele cuprinse în intervalul 2 – 6 (Criteriul B ),
care identifică p rezența unuia sau mai multor simptome caracteristice TSPT -ului, precum:
amintiri recurente, involuntare și/sau intruzive , vise supărătoare repetate, în care conținutul
este legat de evenimentul traumatic, reacții disociative (spre exemplu, flashback -uri) în care
individul se simte sau acționează ca și când ar retrăi evenimentul , apariția unor stări de
tristețe intensă și prelu ngită în momentul expunerii la factori care amintesc de incident și
reacții fiziologice (palpitații, transpirații, senzație de nod în gât, tremurături, creșterea
frecvenței cardiace) în momentul expunerii indici care reamintesc trauma , au reieșit
următoare le date:
Anexa 2 – amintiri recurente despre eveniment :
• 4 persoane din 6 au susținut faptul că au experimentat amintiri recurente involuntare
despre eveniment la câteva luni după producerea acestuia;

43

• 3 persoane au susținut faptul că aceste amintiri nu îi deranjează deloc, 2 persoane au
admis că amintirile reprezintă un oarecare discomfort, iar 1 persoană este moderat
deranjată de prezența acestora;
• 3 persoane au admis faptul că aceste amintiri reprezintă un impediment și în prezent,
precum ș i faptul că le afectează viața de zi cu zi, în vreme ce ceilalți subiecți nu s -au
arătat deranjați de aceste amintiri.

44
Anexa 3 – vise neplăcute/coșmaruri care au legatură cu evenimentul traumatic:
• 2 persoane au susținut faptul că au avut vise neplăcute d espre eveniment la câteva
luni după producerea acestuia, în timp ce ceilalți 4 invidizi nu au experimentat acest
simptom;

• Întrebați despre cât de mult i -au deranjat aceste vise, cele 2 persoane au răspuns cu
puțin spre moderat;
• De asemenea, toți 6 au sus ținut faptul că în prezent nu se mai confruntă cu astfel de
coșmaruri, ca atare, nici nu le afectează viața de zi cu zi.
Anexa 4 – flashback -uri sau retrăirea evenimentului:
• 4 persoane au susținut faptul că au existat momente când au acționat brusc sau au
simțit ca și cum evenimentul s -ar întâmpla din nou;

45

• Mementourile care au declanșat flashback -ul sunt în general reprezentate de stimuli
externi auditivi: petarde, artificii, focuri de armă;

• Un astfel de episod dura, în principal, puțin sau foarte puțin;

46
• 1 singur militar din 6 a spus că și în ziua de azi se mai confruntă cu astfel de retrăiri
ale traumei.
Anexa 5 – sentimente de profundă tristețe / depresie:
• 4 militari au recunoscut faptul că au avut stări depresive la câteva luni după
eveniment, a cestea fiind declanșate de stimuli care aminteau de traumă ;

• Cei 4 au admis că îi deranjează factorii care amintesc de traumă și uneori se confruntă
cu astfel de sentimente și în ziua de azi.
Anexa 6 – reacții fiziologice (palpitații, tremurături, senzație de nod în gât etc.):
• O singură persoană a confirmat că s -a confruntat cu reacții fiziologice la câteva luni
după eveniment;

47

• Aceste reacții erau declanșate de zgomote sau alți factori care aminteau de traumă;
• În prezent se mai confruntă rar cu astfel de reacții.
Anexele 7 – 8 – Criteriul C: Evitarea stimulilor asociați evenimentului
Anexa 7 – Evitarea sau eforturi de evitare a amintirilor, gândurilor sau sentimentelor asociate
cu evenimentul traumatic :
• 4 militari au susținut faptul că au încercat să evite gândurile, sentimentele sau orice
stimuli asociați cu evenimentul ;

48

• 3 dintre aceștia se mai confruntă și azi cu astfel de situații.
Anexa 8 – evitarea sau eforturi de evitare a locurilor, oamenilor, situațiilor, activităților etc
asociate cu evenimentul traumatic:
• 3 persoan e au admis că , în trecut, au recurs la evitarea locuri lor care aminte au de
traumă, însă doar 1 persoană se mai confruntă și în prezent cu astfel de situații.

Anexele 9 – 15 – Criteriul D: Alterarea în mod negativ a percepției și a stării de spirit
asociate evenimentului
Anexa 9 – Incapacitatea de reamintire a unui aspect important al evenimentului :

49
• Un singur militar a confirmat faptul că uneori uită aspecte ale evenimentului, însă
dacă se concetrează, își amintește.
Anexa 10 – convingeri negative puternice despre sine, despre oameni sau despre lume, în
general:
• O singură persoană a admis că are convingeri negative destu l de puternice despre cei
care declanșează războiul, considerându -i vinovați pentru situația din teatrele de
operațiuni.

50
Anexa 11 – învinuirea pe sine sau pe alții raportat la cauza sau consecințele evenimentului
traumatic:
• Niciun militar dintre cei 6 nu au experimentat astfel de sentimente.
Anexa 12 – sentimente persistente de frică, groază, furie, rușine etc.:
• Un singur militar a experimentat sentimente destul de puternice de furie, însă cu
timpul, s -au estompat.

51

Anexa 13 – reducerea interesului în activități considerate importante în trecut:
• 3 militari au afirmat faptul că și -au pierdut interesul pentru activități considerate
importante în trecut.

52

Anexa 14 – sentimente de detașare sau înstrăinare față de anumite persoane:
• 2 persoane au confirmat faptul că, după eveniment, au simțit astfel de sentimente față
de diferite persoane.

53

Anexa 15 – Incapacitatea de a mai experimenta sentimente pozitive :
• 3 militari au confirmat că se confruntă cu imposibilitatea de a se mai bucura la fel de
mult ca în trecut ;

54

• Cu toate acestea, în prezent, toți 6 reușesc să experimenteze sentimente pozitive.
Anexa 16 – 21 – Criteriul E: senzibilitate și reactivitate excesive
Anexa 16 – Comportament iritabil și izbucniri violente :

55
• 2 militari au admis faptul că au devenit mai agresivi sau iritați dupa trăirea
evenimentului traumatic.

56
Anexa 17 – Comportament riscant și auto -distructiv :
• Un singur militar a susținut faptul că după experimentarea traumei, uneori, s -a
angajat în acțiun i riscante, în care nu s -ar fi angajat în trecut.

57
Anexa 18 – sentimente de hipervigilență:
• 5 militari au experimentat sentimente de hipervigilență, în special imediat după
eveniment.

58
Anexa 19 – tresăriri sau sperieturi bruște:
• 3 militari au admis faptul că au experimentat tresăriri destul de puternice, mai ales
când auzeau un zgomot tare.

59
Anexa 20 – probleme cu concentrarea:
• O singură persoană a avut probleme cu concentrarea datorită oboselii, însă nu mai
întâmpină această problemă și î n prezent.

60
Anexa 21 – tulburări de somn:
• 5 militari au susținut faptul că s -au confruntat des cu probleme de somn care persistă
și în prezent.

61
Anexa 22 – durata tulburărilor:
• 4 militari au experimentat simptomele din cadrul Criteriilor A – E imediat după
eveniment, iar o persoană abia peste 8 ani.

62
Anexa 23 – deficiențe privind buna funcționare socială, ocupațională, familială etc. :
• 3 militari au admis faptul că aceste simptome le -a afectat buna funcționare în viața
de zi cu zi și cea fami lială, însă în prezent doar 1 din cei 6 se mai confruntă, uneori,
cu asta.

63

Anexa 24 – date generale:
• La chestionar au participat 5 militari de origine masculină si 1 de origine feminină;
• Medie de vârstă este cuprinsă în intervalul: 25 -55 de ani;
• Majoritatea provin din mediul urban;
• Ultima formă de învățământ este minim liceul.

64
1.4.1. Interpretarea individuală a datelor
În acest context, punerea unui diagnotic sigur nu este posibilă, însă se pot influența
direcțiile viitoare de acțiune privind aceas tă problematică și, de asemenea, datele colectate
ajută la conturarea unei imagini de ansamblu diferită față de ceea ce s -a știut până acum
despre subiectul tulburării de stres post -traumatic în Armata Română.
Tabel 4.1. – „Interpretarea individuală a d atelor din chestionar”
Militar
i Criteriul A Criteriul B Criteriul C Criteriul D Criteriul E Criteriul
F Criteriul G

Cazul 1

A avut parte
de un
eveniment
traumatic

Coșmaruri
Flashback –
uri
Tristețe
profundă



Hipervigilență
Tresăriri
Probleme de
concentrare
Tulburări de
somn

Durata
tulburărilor
a depășit o
lună


Cazul 2

A avut parte
de un
eveniment
traumatic

Flashback –
uri

Evitarea
gândurilor și
amintirilor
legate de
eveniment

Stări
negative
Incapacitate
de a
experimenta
sentimente
pozitive

Comportament
iritabil și violent
Hipervigilență
Tulburări de
somn

Durata
tulburărilor
a depășit o
lună


Cazul 3
A refuzat să
răspundă







Cazul 4

A avut parte
de un
eveniment
traumatic

Amintiri
recurente
involuntare
Tristețe
profundă
Reacții
fiziologice

Evitarea
gândurilor ,
amintirilor și
locurilor
legate de
eveniment


Detașare
Incapacitate
de a
experimenta
sentimente
pozitive

Hipervigilență
Tulburări de
somn

Durata
tulburări lor
a depășit o
lună


Cazul 5

A avut parte
de un
eveniment
traumatic

Amintiri
recurente
involuntare
Coșmaruri
Flashback –
uri
Tristețe
profundă

Evitarea
amintirilor
legate de
eveniment

Sentimente
negative
Pierderea
interesului în
diferite
activități
Detașare

Comportament
agresiv
Hipervigilență
Tresăriri
Tulburări de
somn

Durata
tulburărilor
a depașit o
lună

Simptomele
au afectat
viața
familială și
profesională

65
Incapacitate
de a simți
sentimente
pozitive

Cazul 6

A avut parte
de un
eveniment
traumatic

Amintiri
recurente
involuntare
Flashback –
uri
Tristețe
profundă

Evitarea
amintirilor
legate de
eveniment


Hipervigilență
Tresăriri
Tulburări de
somn

Durata
simptomel
or
depășește o
lună


După cum se poate observa în tabelul prezentat, o bună parte a simptomelor specifice
tulburării de stres post -traumatic sunt resimțite de către militarii în cauză. Cu toate acestea,
respectivele sentimente au fost experimentate mult mai puternic la scurt t imp după
producerea evenimentului, iar odată cu trecerea timpului, acestea s -au mai estompat. De
asemenea, înafara Cazului 5, niciunul dintre militari nu consideră că i -a fost afectată atât
viața familială, cât și cea profesională sau socială, pentru îndep linirea criteriului și implicit
a diagnosticului, fiind nevoie a fi întrunite ambele cazuri, împreună cu celelalte seturi de
simptomatologii.
1.5. Limitele cercetării
În demersul acestui proiect, am înaintat o cerere către Direcția de Informare și Relații
Publice al Ministerului Apărarii Naționale în baza Legii 544/2001 privind liberul accest la
informațiile de interes public (Anexa 25 ). În cadrul acestei solicitări, am dorit să obțin
informații privind prevalența stresului post -traumatic în cadrul Armatei Rom âne. Cererea nu
a fost încununată cu succes, deoarece potrivit art icolului 16 și 33 din Legea sănătății mentale
și a protecției persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002 , republicată, cu modificările și
completările ulterioare, privind confidențialitatea datelor persoanelor evaluate, informațiile
solicitate nu au putut fi transmise (Anexa 26 ).
De asemenea, chestionarul a fost privit cu reticență și nu am reușit să îl aplic prin
intermediul unor interviuri față în față, așa cum ar fi fost de dorit. Răspunsurile militarilor
puteau fi interpretate și prin intermediul modalității lor de expunere a datelor, prin limbajul
corpului, atitudinea față de anumite întrebări etc. Mai mult decât atât, nu toate întrebările se
aplică pentru fiecare caz î n parte, însă datorită faptului că acest chestionar a fost completat
individual de către fiecare persoană, domnii militari au trebuit să treacă prin toate întrebările,

66
chiar și dacă acestea nu li se aplicau. Dacă era cazul unui interviu personal, nu s -ar fi insistat
acolo unde nu era nevoie.
1.6. Propuneri viitoare
Tulburarea de stres post -traumatic a fost mult neglijată atunci când vorbim despre
efectivele militare române. Fie este vorba despre frica de stigmatizare, fie din dorința de a
crea o imagine perfe ctă a Armatei Române în plan național și internațional, acest lucru ar
trebui să ia sfârșit cât mai repede și înainte ca fenomenul să ia amploare și mai mare.
Un prim pas în acest sens a fost realizat în perioada noiembrie 2017 – aprilie 2018,
atunci cân d „Departamentul de Psihologie al Facultății de Psihologie și Științele Educației
din cadrul Universității din București, în parteneriat cu Ministerul Apărării Naționale a
desfășurat un studiu de estimare a prevalențelor tulburărilor psihice din Armata Română la
nivel național ”.138
Cu toate acestea, este nevoie de mult mai multe studii și cercetări viitoare asupra
acestei tulburări în ramura militară română. Cu cât cunoaștem mai bine un subiect, cu atât
este mai ușor să venim cu o soluție eficientă. TSPT este o problemă reală și cât se poate de
îngrijorătoare, mai ales în cazul în care aceasta rămâne netratată și poate declanșa diferite
comportamente și trăiri, unele chiar periculoase pentru societate.
În acest sens, ar fi de dorit instruirea specifică și de calitate a medicilor cu atribuții
în ramurile psihologiei și psihiatriei militare, creșterea numărului de cadre medicale în acest
domeniu, înlăturarea stigmei din jurul problemelor psihice, precum și a ignoranței și a
dorinței de menținere a unei iluzii de „militar perfect”.
Buna funcționare socială, familială, profesională, psihică și fizică a fiecărui militar
activ, în rezervă sau veteran ar trebui să fie una dintre cele mai importante aspecte ale acestui
domeniu. În esență, pentru a avea o armată eficientă și performantă, est e nevoie de militari
eficienți și apți pentru orice, iar pentru realizarea acestui deziderat este nevoie de implicare
și de ajutor din toate punctele de vedere. Ignorarea unei probleme nu o va face să dispară.
Pe baza acestui considerent, „ evaluarea psiho logic ă periodică ar trebui să fie
obligatorie, iar între cadrele medicale și cele militare ar trebui pus accentul încă de la început,

138 „Studiu de estimare a prevale nțelor tulburărilor psihice în Armata României desfășurat de Universitatea
din București în colaborare cu Ministerul Apărării Naționale” , București, https://unibuc.ro/studiu -de-
estimare -a-prevalentelor -tulburarilor -psihice -in-armata -romaniei -desfasurat -de-universitatea -din-
bucuresti -in-colaborare -cu-ministerul -apararii -nationale/ , accesat în data de 09.06.2019.

67
pe stabilirea unor raporturi bazate pe respect, încredere și pe psihoeducația specifică
diferitelor categorii de militari” .139
1.7. Concluzii
„Deși expunerea la pericol a primit cea mai mare atenție în literatura de specialitate,
există o serie de factori asociați mediului, de intensitate mai redusă, care facilitează apariția
manifestărilor disfuncționale (condițiile de mediu, cre șterea numărului de ore de muncă,
programul de lucru imprevizibil, condițiile de somn sau hrană deficitare, lipsa
intimității) ”.140
„În același timp, acești factori de mediu acționează în raport cu vulnerabilitățile
individului pentru a declanșa manifestăril e specifice tulburării de stres post -traumatic. ”141
„Riscul de apariție a acestui sindrom depinde în foarte mare măsură de timpul și
intensitatea evenimentului traumatic, precum și de existența unor factori post -traumatici (de
exemplu, suportul social percep ut).”142
„În plus, expunerea la traumă la o vârstă fragedă, nivelurile precare ale statutului
socioeconomic și ale educației, apartenența la grupuri minoritare și istoricul psihiatric din
familia de bază (depresie, tulburări de personalitate) reprezintă factori individuali care au
fost asociați cu manifestările tulburării de stres post -traumatic, în loturile de militari expuși
la evenimente traumatice. ”143
În cele din urmă, deși nu se poate stabili concret și în proporție de 100% prevalența
TSPT din cauza limitelor cercetării și a chestionarului în sine, este demn de luat în seamă
totuși, faptul că militarii noștri suferă în urma evenimentelor din teatrele de operațiuni, iar
acesta ar trebui să fie un argument îndeajuns de bun pentru punerea în a plicare a demersurilor
în scopul prevenirii, soluționării și ajutorării celor care prezintă astfel de semnale precoce
ale tulburării. În multe cazuri, aceste simptome reziduale pot afecta serios funcționarea
familială, vocațională sau socială .

139 Vasile MARINEANU, Adrian PRISĂCARU, Lucian RICMAN , Abordări interdisciplinare și transculturale ale
comportamentului uman în organizația militară – Conferința internațională de științe comportamentale,
București, Editura Centrului Tehnic -Editorial al Armatei , 2015, pp. 68 -78.
140 Corina Ica Macicaș , „Tulbur area de stres posttraumatic” , București, http://presamil.ro/tulburarea -de-
stres -posttraumatic/ , accesat în data de 09.06.2019.
141 Ibidem.
142 Ibidem.
143 Ibidem.

68
Mai mult dec ât atât, nu este greu de imaginat situația îngrozitoare în care se află mulți
dintre militarii români, în sensul că dacă în urma unui simplu chestionar efectuat pe 6 indivizi
care au participat la misiuni internaționale s -a constat faptul că o majoritate d e 4 militari
suferă de o multitudine de simptome specifice ale TSPT, iar 1 militar le întrunește pe toate,
consider că prevalența TSPT în cazul celor 70.000 de militari activi din Armata Română144
este mult mai mare decât lasă statul să se vadă.

144 Romania Military Strength , https://www.globalfirepower.com/country -military -strength –
detail.asp?country_id=romania , accesat în data de 10.06.2019.

69
Capitolul V Tratamente

Tulburarea de stres post -traumatic este un tip de tulburare de anxietate care se poate
întâmpla după un eveniment profund , amenințător sau înfricoșător. Chiar și ăn cazul în care
subiectul a fost implicat în mod direct, șocul a ceea ce s -a întâmplat poate fi atât de mare
încât pot exista dificultăți în reintegrarea în viața normală.
Persoanele cu TSPT pot avea insomnie, flashback -uri, stim ă de sine scazut ă și o
mulțime de emo ții dureroase sau neplăcute. De asemenea, este posibilă uitarea parțială sau
completă a evenimentului.
Cei care suferă de TSPT s -ar putea să se simtă ca și cum nu ar mai avea posibilitatea
de a-și recăpăta viața de dinainte. Cu toate acestea, ca oricare altă afecțiune fizică sau psihică,
și tulburarea de stres post -traumatic poate fi tratată. Psihoterapia p e termen scurt și lung și
medicamentele pot atinge acest obiectiv foarte bine , adesea, cele două tipuri de tratament
fiind mai eficiente împreună.
În acest sens, cel mai bun mod de tratare a acestui diagnostic este considerat a fi prin
intermediul terapiei cognitive. Aceasta se axează pe relația dintre gânduri, sentimente și
comportamente; vizează problemele și simptomele actuale; și se concentrează pe schimbarea
tiparelor comportamentelor, gândurilor și sentimentelor care duc la dificultăți în
funcționare.145
Terapia cognitiv -comportamentală
Obiectivele majore ale terapiei cognitive pentru TSPT sunt acelea de a reduce
frecvența simptomelor retrăirii experienței în urma traumei, de a realiza o diminuare
semnificativă a anxietății și depresiei și de a îmbunătă ți nivelul funcționării sociale și
ocupaționale.146
„Planul de tratament cuprinde obiectivele imediate și cele pe termen lung ale terapiei
astfel:

145 American Psychological Associa tion, „Cognitive Behavioral Therapy (CBT)” , Statele Unite ale Americii,
https://www.apa.org/ptsd -guideline/treatments/cognitive -behavioral -therapy , accesat în data d e
10.06.2019.
146 David A. Clark, Aaron T. Beck , Traducere din limba engleză: Mihaela Marian Mihăilaș , „Teoria Cognitivă și
Tratamentul Tulburărilor de Anxietate Specifice ”, Cluj-Napoca , Editura ASCR, 2012, p. 319

70
• Reducerea frecvenței și a intensității imaginilor intruzive;
• Eliminarea strategiilor dezadaptative de coping (uzul de alcool sau droguri ca auto –
medicație);
• Reducerea evitării și a anxietății subiective.”147
„Scopurile și obiectivele terapiei cognitive pentru tulburarea de stres post -traumatic sunt:
• Acceptarea argumentului cognitiv pentru persistența simptomelor tu lburării de stres
post-traumatic;
• Ameliorarea organizării, coerenței, integrării și a elaborării amintirii traumei, prin
accentuarea procesării traumei fundamentate conceptual;
• Modificarea convingerilor și a evaluărilor disfuncționale ale traumei, ale cauz elor
sale și ale efectelor sale negative asupra propriei persoane, asupra lumii și a
viitorului;
• Modificarea interpretării negative amenințătoare a gândurilor, imaginilor și
amintirilor intruzive nedorite legate de trauma, într -o perspectiva adaptativă mai
acceptabilă și mai binevoitoare asupra intruziunilor mentale relevante pentru traumă
(adică un proces de normalizare);
• Dezactivarea convingerilor dezadaptative despre sine ca persoană slabă și
vulnerabiliă, despre lume ca fiind un loc amenințător și peric ulor și despre
insensibilitatea sau predispoziția pentru abandon a celorlalți; promovarea în schimb
a unor perspective alternative mai constructive despre sine ca persoană puternică,
despre o lume sigură înainte de toate, despre oameni plini de compasiune și despre
un viitor promițător;
• Eliminarea strategiilor cognitive dezadaptative, cum ar fi reprimarea gândurilor și
ruminația, precum și procele asociate, de exemplu insensibilitatea sau aplatizarea
emoțională și disocierea;
• Reducerea fugii, a evitării și a altor comportamente orientate către căutarea siguranței
folosite pentru reprimarea simptomelor retrăirii traumei sau pentru diminuarea
anxietății ridicate;
• Eliminarea unei convingeri copleșitoare privind eșecul personal;

147 David A. Clark, Aaron T. Beck , Traducere din limba engleză: Mihaela Marian Mihăilaș , „Teoria Cognitivă și
Tratamentul Tulburărilor de Anxietate Specifice ”, Cluj-Napoca , Editura ASCR, 2012, p. 319

71
• Recâștigarea interesului pentru v iață și reducerea la minimum a efectelor negative
ale TSPT în viața de zi cu zi;
• Intensificarea contactelor sociale și a activităților recreative
• Redicerea izbucnirilor de furie și a toleranței scăzute la frustrare
• Reducerea nivelului anxietății generaliza te
• Eliminarea sentimentelor de vină, de furie și a autoînvinovățirii
• Întărirea unui sentiment de încredere și de speranță pentru viitor
• Reducerea hipervigilenței
• Recuperarea atitudinii din trecut, caracterizată de optimism și de încredere în
ceilalți.”148
Există mai multe ingrediente terapeutice ale terapiei cognitive a TSPT, care, împreună,
ajută în atingerea scopurilor și a obiectivelor tratamentului. Aceste etape sunt reprezentate
de:
Tabel 5.1. – „Componentele terapeutice ale terapiei cogni tive pentru tulburarea de stres
post-traumatic”
Componentă terapeutică Obiectiv tratament

1. Faza educării pacientului
– A oferi informații despre tulburarea de
stres post -traumatic;
– A corecta orice înțelegere eronată
legată de tulburare;
– A determina pacientul să accepte
modelul cognitiv;
– A asigura colaborarea acestuia în
procesul terapeutic.

2. Restructurarea cognitivă focalizată
asupra traumei
– A identifica și a modifica apoi
convingerile și evaluările negative
privind sensul personal al traumei, în
termenii cauzei, naturii și consecințelor

148 David A. Clark, Aaron T. Beck , Traducere din limba engleză: Mihaela Marian Mihăilaș , „Teoria Cognitivă și
Tratamentul Tulburărilor de Anxietate Specifice ”, Cluj-Napoca , Editura ASCR, 2012, pp. 319 -320.

72
acesteia pentru sine, pentru ceilalți și
pentru viitor.

3. Elaborarea și repetarea expunerii în
imaginar la amintirea traumei
– A construi o amintire mai elaborate,
mai organizată, mai coerentă și mai
contextualizată a traumei, cu un accent
mai mare asupra sensului său, pentru
ca, în urma expunerii repetate,
amintirea traumei să devină mai bine
fundamentată conce ptual și mai bine
integrate în cadrul amintirilor
autobiografice.

4. Restructurarea cognitivă focalizată
asupra tulburării
– A modifica interpretările și
convingerile negative ale pacientului
despre simptomele tulburării de stres
post-traumatic și despre consecințele
sale, mai cu seama simptomele retrăirii
traumei orientate către amenințare,
adoptând o perspectivă de coping mai
adaptativă, funcțională.

5. Expunerea in vivo la stimulii asociați
retrăirii traumei
– A reduce evitarea și comportamentele
bazate pe căutarea siguranței și a scădea
anxietatea în situații care induc
simptomele de retrăire a traumei.

6. Modificarea strategiilor
dezadaptative de evitare cognitivă și
de control
– A reduce sau a elimina îngrijorarea,
ruminația, disocierea și dificultatea în
concentrare prin țintirea strategiilor
cognitive dezadaptative, cum ar fi
reprimarea gândurilor și controlul
exagerat al gândurilor și al emoțiilor

73
nadorite și înlocuirea lor cu un control
atențional mai adaptativ și c u
acceptarea gândurilor și a emoțiilor
nedorite.

7. Reducerea emoțiilor ( suplimentar )
– A diminua anxietatea generală,
hipervigilența, tulburările de somn și
furia / itirabilitatea, prin dezvoltarea
unui stil de reacție mai relaxat, pozitiv,
precum și prin exerciții de relaxare
musculară progresivă, trining de
respirație ori acțiuni de distragere a
atenției.
David A. Clark, Aaron T. Beck , Traducere din limba engleză: Mihaela Marian Mihăilaș ,
„Teoria Cognitivă și Tratamentul Tulburărilor de Anxietate Specifice” , Editura ASCR,
2012, p. 321.
Eficacitatea tratament elor
„În ultimii ani, interesul crescut pentru TSPT și pentru tratamentul său a condus la
formarea unei baze empirice solide pentru terapia cognitivă și cognitiv -comportamentală
pentru TSPT. Consensul specialiștilor în ceea ce privește indicațiile de tratament pentru
TSPT plasează terapia cognitivă în rândul celor mai eficace intervenții în TSPT, fie singură,
fie combinată cu medicația. Strategiile terapeutice elaborate de Institutul Na țional pentru
Sănătate și Excelență Clinică (NICE) recomandă terapia cognitiv -comportamentală
focalizată asupra traumei sau desensibilizarea și reprocesarea prin mișcarea ocular ă ca
tratamente preferate pentru TSPT.”149
„DeRubeis și Crits -Christoph (1998) au constat că expunerea sistematică la stimulii
traumei este un tratament eficace cu o bună susținere empirică pentru TSPT, în vreme ce
Chambless și colab. (1998) o consideră o intervenție care doar poate fi eficientă. M ai recent,
Harvey, Bryant și Tarrier (2003), în urma analizei studiilor efectelor tratamentelor, au
afirmat că TCT este în mod clar un tratament eficace pentru o anumită gamă a traumelor, iar

149 David A. Clark, Aaron T. Beck , Traducere din limba engleză: Mihaela Marian Mihăilaș , „Teoria Cognitivă și
Tratamentul Tulburărilor de Anxieta te Specifice ”, Cluj-Napoca , Editura ASCR, 2012, p. 335.

74
Hollon și colab. (2006) au analizat studii ale efectelor TCC ( terapia cognitiv –
comportamental ă) care demonstrează efectele durabile ale tratamentului.”150
„S-au întreprins suficiente studii clinice randomizate (RCT), pentru a permite
metaanalize ale terapiei cognitive singure sau ale terapiei cognitive plus expunere foc alizată
asupra traumei în TSPT. O metaanaliză binecunoscută efectuată pe 26 de studii ale efectelor
intervențiilor a demonstrat că expunerea plus restructurarea cognitivă au avut un efect
surpinzător, 70% dintre pacienții care au urmat tratamentul complet nu am mai ântrunit
criteriile pentru un diagnostic de TSPT.”151
„Numeroase studii de evaluare a eficienței diferitelor psihoterapii au investigat
diverse componente ale terapiei cognitive, pentru a -i izola eficacitatea. În favoarea
modelului cognitiv ca terapie de bază, s -a demonstrat faptul că aceasta produce într -adevăr
reduceri semnificative ale parametrilor cogniției legate de simptome, ceea ce sugerează că
modificarea evaluărilor și a convingerilor privind trauma ar putea media eficacitat ea terapiei
cognitive pentru TSPT.”152
„Restructurarea cognitivă a evaluărilor și a convingerilor legate de traumă, precum
și expunerea sistematică și repetată focalizată asupra traumei in vivo și imaginară sunt
ingrediente terapeutice eficiente ale terapi ei cognitive, care determină reduceri semnificative
și durabile ale simptomelor TSPT, ale anxietății generalizate și ale depresiei, precum și o
ameliorare a funcționării zilnice pentru TSPT cronică provocată de diverse tipuri de
traume.”153
Concluzii
În ceea ce prive ște tratamentul stresului post -traumatic, exist ă o gam ă largă de
metode, însă literatura de specialitate nu ofer ă indica ții clare cu privire la care este cea mai
utilă sau eficient ă.
Tocmai din acest motiv , exist ă terapii medicamentoase (“drug therapies”)
reprezentate de utilizarea antidepresivelor, anticonvulsivantelor cu propriet ăți în stabilizarea
dispozi ției sau cre șterea nivelului de serotonin ă. Aceast tip de terapie se bazeaz ă pe ipoteza

150 David A. Clark, Aaron T. Beck , Traducere din limba engleză: Mihaela Marian Mihăilaș , „Teoria Cognitivă și
Tratamentul Tulburărilor de Anxietate Specifice ”, Cluj-Napoca , Editura ASCR, 2012, pp. 335 -336.
151 Ibidem, p. 336.
152 Ibidem, p. 337.
153 Ibidem, p. 338.

75
conform c ăreia expune rea la traume cauzeaz ă tulbur ări neurochimice în mecanismele de
control specifice proces ării și reac ției emo ționale.154
De asemenea, exist ă terapii comportamentale, cum este cazul expunerii imaginale
(“imaginal exposure”) și terapii cognitiv -comportamentale (exemplu : antrenamentul de
inoculare a stresului). Acestea au rezultat din convingerea c ă expunerea la traum ă produce
team ă și anxietate fa ță de stimulii asocia ți cu evenimentul traumatic. Subiec ții evit ă acești
stimuli deoarece au certitudinea c ă doar în acest mod vor reu și să scape de simptomele de
TSPT , iar terapiile men ționate mai sus vin s ă demoleze aceste credin țe prin expunere
intensivã și desensibilizare sistematicã.155
Teoriile cognitive actuale ale TSPT -ului sunt în conformitate cu modelele neo-
condi ționate și subliniaz ă așteptările și aprecierile despre semnifica ția experien țelor
aversive. Astfel de modele includ modelul de procesare emo țional ă și alte abord ări similare.
Conform acestor g ândiri, simptomele TSPT -ului apar din cauza unor stru cturi de fric ă
stocate în memoria de lung ă durat ă. Aceste structuri constau din: re țeaua de informa ții despre
stimuli, semnifica țiile lor și răspunsurile la ace știa (ex emplu : evitarea, spaima, agresivitatea
etc).156
Experien ța traumatic ă este considerat ă a fi at ât de intens ă încât apare sentimentul de
frică la nivelul unui num ăr mare de stimuli precum: vederea, auzul, mirosul sau senza ții ale
corpului asociate cu trauma respectiv ă. Mai mult dec ât atât, ace ști stimuli nu fac altceva
decât să provoace reamintirea și retr ăirea evenimentului traumatizant. În acest fel, evitarea
apare ca un mecanism de coping menit s ă distrug ă structura de fric ă.
Totu și, potrivit modelelor cognitive contemporane, simptomele de TSPT pot fi
reduse sau chiar î ndep ărtate prin expunerea persoanei în cauz ă la “informa ții corective” care
nu distrug, însă modific ă structura fricii. Printre ingredientele cele mai importante ale acestui
tip de tratament se num ără aducerea treptat ă în plan con știent a stimulilor asocia ți traumei,
restructurarea cognitiv ă prin diseminarea sensului sau semnifica ției traumei, precum și
instruirea în vederea acumul ării de aptitudini în managementul stresului sau al anxiet ății.

154 Michelle L. Van Etten Steven Taylor , „Comparative efficacy of treatments for post‐traumatic stress
disorder: a meta‐analysis ”, în: Clinical Psychology & Psycotherapy, vol. 5, nr. 3, 1998, pp. 126 -127.
155 Ibidem, p. 127.
156 Ibidem, p. 127.

76
Concluzii finale

Încă din Antichitate, societ ățile au c ăutat mereu s ă ofere sprijin solda ților r ăniti în
urma particip ării lor la r ăzboi. Însă doar odat ă cu Primul R ăzboi Mondial, prin amploarea
pierderilor umane, a r ăniților și a mutila ților, a urm ărilor psihice și a problemelor și
deficitelor legate de îngrijirea corespunz ătoare a lor, au dus la fundamentarea dreptului de
vindecare a r ăniților de r ăzboi. Acest principiu a fost adoptat de c ătre toate țările din lume,
stabilindu -se o nou ă legisla ție specific ă acestui domeniu și bazat ă pe reguli diferite de cele
de drept comun în aria compens ării daunelor. În acest context, diferitele situa ții cauzate de
conflicte au dat na ștere numeroaselor legi și prospecte, a c ăror abunden ța și diversitate
conduc ând la publicarea Codurilor militare de pensii de invaliditate și a victimelor
războiului.157 Vindecarea traumatismelor psihice a devenit astfel o componentă din ce în ce
mai importantă pentru fiecare stat care este preocupat de bunăstarea eroilor lui care își
sacrifică integritatea interioară și exterioară în scopul asigurării securității naționale și nu
numai.
Cunoscută în istorie sub diferite denumiri, precum ,,șoc de războ i”, ,,oboseală de
luptă” sau ,,nevroză traumatică”, tulburarea de stres post -traumatic a fost și este în esență o
tulburare de ordin psihiatric care poate apărea la persoanele care au experimentat sau au
asistat la un eveniment traumatic, precum un dezastr u natural, un accident grav, un act
terorist, război, luptă, viol sau alte exemple de acțiuni violente și copleșitoare.
Deși este normal ca în urma unui astfel de eveniment să existe gânduri negative,
coșmaruri, sentimente de tristețe și furie etc, pentru persoanele cu TSPT aceste caracteristici
persistă mult timp după ce evenimentul traumatic s -a încheiat. Mai mult decât atât, aceste
simptome afectează viața de zi cu zi a victimei și buna sa funcționare socială, ocupațională,
familială și așa mai departe.
TSPT este o problemă cât se poate de reală și eterogenă, aceasta fiind atestată și din
punct de vedere neurobiologic, întrucât în stadiu avansat, stresul post -traumatic afectează
atât forma și structura creierului, cât și modul de reacție și de răspuns al căilor neuronale de
la nivelul acestuia. În acest fel, se dovedește dualitatea tulburării, trecându -se de la o

157 „VA Disability Compensation and Disability Pension ”, Statele Unite ale Americii,
https://statesidelegal.org/veteran -s-disability -compensation -and-disability -pension , accesat în data de
11.06.2019.

77
problemă de ordin psihic – nepalbabil și contestabil –, la una de ordin fizic – real, palpabil,
dovedit.
Pe lângă toate acestea, c ercetările rec ente evidențiază faptul că există o puternică
legătură între TSPT și comportamentul criminogen în rândul veteranilor. În acest sens, s -a
constatat faptul că veteranii de război sunt de două ori mai predispuși la a fi arestați din
diferite considerente decâ t nonveteranii din aceeași categorie de vârstă. În anii 1980,
Administrația Veteranilor din Statele Unite ale Americii a afirmat faptul că, cu cât expunerea
la luptă este mai mare și mai deasă, cu atât este mai pro babil ca subiectul în cauză să recurgă
la un comportament anormal, agresiv și/sau criminal .158
Uneori, simptomele caracteristice acestui diagnostic pot face ca pacientul să fie mai
predispus la conflicte cu ceilalți sau cu legea. TSPT afectează modul în care individul se
percepe pe sine, modul în ca re gândește și modalitatea în care acesta răspunde oamenilor și
situațiilor din jur. Astfel, supraviețuitorii unei traume, pot fi mai sensibili la sentimentul de
amenințare în multe situații, chiar și atunci când sentimentul nu este justificat. Unii pot
acționa impulsiv sau pot recurge la acțiuni extreme pentru a se proteja .159
Senzația de a fi mereu „în alertă” poate provoca persoanele în cauză să vadă
amenințări în situații obișnuite, iar nivelurile înalte de excitabilitate pot duce la un
comportament impu lsiv și violent care depășește modalitatea de reacție normală față de o
amenințare.160
În plus, este demn de subliniat faptul că TSPT nu afectează doar persoanele care au
fost diagnosticate cu această tulburare, ci și persoanele din jurul lor – familie, pr ieteni, colegi
etc. Efectele acestei tulburări îi determină să acționeze anormal, de foarte multe ori ajungând
să aibă probleme cu legea și cu organele de forță.
În acest sens, cele mai frecvente acțiuni din spectrul criminalității întâlnite la
veteranii c u TSPT sunt, în general, cele reprezentate de violența domestică, comportament
teribilist, abuz de substanțe și recurgerea la sinucidere.

158 William B. Brown , „Another Emerging “Sto rm”: Iraq and Afghanistan Veterans with PTSD in The Criminal
Justice System”, în: Justice Policy Journal, vol. 5, nr. 2, 2008, pp. 5 -6.
159 Ibidem, pp. 5 -6.
160 Criminal Behavior and PTSD , Statele Unite ale Americii, 13 decembrie 2011,
http://www.veteransbenefitsinformation.com/ptsd/3526 -criminal -behavior -and-ptsd.html , accesat în data
de 11.06.2019.

78
Se pare că problemele de după război (de exemplu, dificultatea de a menține relații,
locuri de muncă și o identitate s tabilă de sine) ale multor veterani din Vietnam , Irak,
Afganistan și așa mai departe, i -au pus într -o poziție socio -economică defavorizată. În cele
multe cazuri, rezultatul a fost un stil de viață marcat de izbucniri agresive și / sau de
comportamente auto-distrugătoare și de asumare a riscurilor care culminează cu închisoarea.
Cu toate acestea, a u fost depuse eforturi pentru consilierea veteranilor în timpul
detenției. De asemenea, având o nouă conștientizare a problemei și a unor modalități de
tratament î n curs de dezvoltare, există speranța că mulți alții vor fi ajutați înainte de a fi
nevoie de incarcerare.
În ceea ce privește prevalența stresului post -traumatic în rândul Armatei Române,
„în timp ce SUA și Marea Britanie au recunoscut că, uneori, număru l soldaților care își iau
viața este mai mare decât al celor uciși în misiuni, România face abia în 2018 recensământul
cadrelor din armată care suferă de sindrom post -traumatic. Oficial, doar 19 militari au fost
diagnosticați cu această tulburare .”161 „În sp atele acestei realități stă nu doar o nepăsare a
responsabilității între psihologii militari și psihiatri, dar și o teamă a militarilor de a purta
stigmatul unei „boli mintale” și o teamă a Armatei că -și va păta blazonul cu slăbiciuni
omenești .”162
Din această cauză, cercetarea de față și -a propus să aducă la lumină acest subiect
taboo din mentalitatea românească, iar pe baza unor metode calitative de cercetare –
chestionar și analiză de conținut – am relevat prevalența simptomelor specifice de TSPT în
rândul a 6 militari români care au avut misiuni internaționale.
În acest sens, p e lângă evaluarea celor 20 de simptome ale TSPT din cadrul DSM -5,
întrebările vizează țintirea și durata simptomelor, stresul subiectiv, impactul simptomelor
asupra funcției soc iale și profesionale, ameliorarea simptomelor de la administrarea CAPS
(Sistem de prelucrare cognitiv -afectiv / cognitive -affective processing system ) anterioară,

161 Sindromul post -traumatic pe care îl dezvoltă militarii în te atrele de război, tratat cu superficialitate de
statul român , București, https://observator.tv/social/sindromul -posttraumatic -il-dezvolta -militarii -in-
teatrele -de-razboi -271082.html , accesat în data de 11.06.2019.
162 Florin NEGRUȚIU, Alina Matis, SINDROMUL NU. Cum tratează Armata română stresul posttraumatic ,
București, https://www.gandul.info/interviurile -gandul/sindromul -nu-cum -trateaza -armata -romana -stresul –
posttraumatic -11285959 , accesat în data de 11.06.2019.

79
valabilitatea generală a răspunsului, severitatea generală a TSPT , și specificațiile pentru
subtipul disociativ (depersonalizarea și derealizarea).163
Pentru fiecare simptom sunt furnizate întrebări și sonde standardizate. Administrarea
necesită identificarea unui eveniment traumatic incipient care să servească drept bază pentru
anchetarea pe mai de parte simptomelor.164
Deși nu se poate stabili concret și în proporție de 100% prevalența TSPT din cauza
limitelor cercetării și a chestionarului în sine, este demn de luat în seamă totuși, faptul că , pe
baza răspunsurilor oferite, se relevă faptul că milita rii noștri suferă în urma evenimentelor
din teatrele de operațiuni, iar acesta ar trebui să fie un argument îndeajuns de bun pentru
punerea în aplicare a demersurilor în scopul prevenirii, soluționării și ajutorării celor care
prezintă astfel de semnale pr ecoce ale tulburării. În multe cazuri, aceste simptome reziduale
pot afecta serios funcționarea familială, vocațională sau socială.
Mai mult decât atât, nu este greu de imaginat situația îngrozitoare în care se află mulți
dintre militarii români, în sensul că dacă în urma unui simplu chestionar efectuat pe 6 indivizi
care au participat la misiuni internaționale s -a constat faptul că o majoritate de 4 militari
suferă de o multitudine de simptome specifice ale TSPT, iar 1 militar le întrunește pe toate,
consi der că prevalența TSPT în cazul celor 70.000 de militari activi din Armata Română
este mult mai mare decât lasă statul să se vadă.
În final, la fel ca orice altă boală psihică sau fizică, și tulburarea de stres post –
traumatic poate fi tratată foarte efici ent, mai ales în cazul în care aceasta este depistată
precoce. E xistă o gam ă largă de metode de tratare a TSPT, cu toate că literatura de
specialitate nu ofer ă indica ții clare cu privire la care este cea mai util ă sau eficient ă.
Tocmai din acest motiv , exist ă terapii medicamentoase (“drug therapies”)
reprezentate de utilizarea antidepresivelor, anticonvulsivantelor cu propriet ăți în stabilizarea
dispozi ției sau cre șterea nivelului de serotonin ă. Aceast tip de terapie se bazeaz ă pe ipoteza
conform căreia expunerea la traume cauzează tulburări neurochimice în mecanismele de
control specifice procesării și reacției emoționale.165

163 Official seal of the United States Department of Veterans Affairs , „Clinician -Administered PTSD Scale for
DSM-5 (CAPS -5)”, Statele Unite ale Americii, https://www.ptsd.va.gov/professional/assessment/adult –
int/caps.asp , accesat în data de 11.06.2019.
164 Ibidem.
165 Michelle L. Van Et ten Steven Taylor , „Comparative efficacy of treatments for post‐traumatic stress
disorder: a meta‐analysis ”, în: Clinical Psychology & Psycotherapy, vol. 5, nr. 3, 1998, pp. 126 -127.

80
De asemenea, există terapii comportamentale, cum este cazul expunerii imaginale
(“imaginal exposure”) și terapii cognitiv -comportame ntale (exemplu: antrenamentul de
inoculare a stresului). Acestea au rezultat din convingerea că expunerea la traumă produce
teamă și anxietate față de stimulii asociați cu evenimentul traumatic. Subiecții evită acești
stimuli deoarece au certitudinea că do ar în acest mod vor reuși să scape de simptomele de
TSPT, iar terapiile menționate mai sus vin să demoleze aceste credințe prin expunere
intensivã și desensibilizare sistematicã.166
Experiența traumatică este considerată a fi atât de intensă încât apare sent imentul de
frică la nivelul unui număr mare de stimuli precum: vederea, auzul, mirosul sau senzații ale
corpului asociate cu trauma respectivă. Mai mult decât atât, acești stimuli nu fac altceva
decât să provoace reamintirea și retrăirea evenimentului trau matizant. În acest fel, evitarea
apare ca un mecanism de coping menit să distrugă structura de frică.
Totuși, potrivit modelelor cognitive contemporane, simptomele de TSPT pot fi
reduse sau chiar îndepărtate prin expunerea persoanei în cauză la “informații corective” care
nu distrug, însă modifică structura fricii. Printre ingredientele cele mai importante ale acestui
tip de tratament se numără aducerea treptată în plan conștient a stimulilor asociați traumei,
restructurarea cognitivă prin diseminarea sensu lui sau semnificației traumei, precum și
instruirea în vederea acumulării de aptitudini în managementul stresului sau al anxietății.
Limitele lucrării
În decursul elaborării lucrării de licență, am întâmpinat o serie de limitări în ceea ce
privește accesul la informații și anumite surse bibliografice de interes și de referință pentru
subiectul cercetat. Resurselor intelectuale asupra problematicii care v izeaza Stresul Post –
Traumatic la militari sunt foarte restrânse în limba română, întrucât acest domeniu abia acum
începe șă fie studiat și la noi în țară. De asemenea, pe baza articolului 16 și 33 din Legea
sănătății mentale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002 , republicată,
cu modificările și completările ulterioare, privind confidențialitatea datelor persoanelor
evaluate, informațiile pe care le -am solicitat Ministerului Apărării Naționale privind
prevalența TSPT la militarii româ ni, nu au putut fi transmise .(Anexe)
De asemenea, rata mică de răspuns la chestionar mai ales pe baza caracterului
personal al detaliilor solicitate, mi -a diminuat considerabil din posibilitatea de a formula o

166 Michelle L. Van Etten Steven Taylor , „Comparative efficacy of treatme nts for post‐traumatic stress
disorder: a meta‐analysis ”, în: Clinical Psychology & Psycotherapy, vol. 5, nr. 3, 1998, p. 127.

81
asumpție cât de cât valabilă sau generală de spre prevalența tulburării de stres post -traumatic
în Armata Română.
Potențiale direcții viitoare de cercetare legate de TSPT la militari
În viitor, consider că ar fi favorabilă crearea u nui sistem de înaltă performanță pentru
managementul tulburări i de stres post -traumatic ( TSPT ) care să identific e și să aplic e eficient
rezultatele cercetări lor privind prevenirea, evaluarea, diagnosticarea și tratamentul pentru a
oferi îngrijiri optime.
Alte atribute ale unui sistem cu performanțe ridicate constau în faptul că ar trebui să
promoveze noi cercetări în domeniul TSPT, să încerce să anticipeze viitoarele direcții de
cercetare pentru a aborda lacunele din cunoaștere a actuală și să exploreze noi mo dalități de
a reduce stigmatizarea și de a promova accesul la informații publice despre acest subiect.

82
Bibliografie
Cărți
American Psychiatric Association, Diagnostic and Statistical Manual Of Mental Disorders
FIFTH EDITION , Washington DC, Editura American Psychiatric Association Publishing,
2013.
American Psychiatric Association, Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders:
3rd edition, Washington DC, Editura American Psychiatric Association Publishing, 1980.
Americ an Psychiatric Association, Manual de Diagnostic si statistica a tulburarilor
mentale, Editia IV, Text Revizuit , traducere de dr. Marin Stancu, Editura Asociației
Psihiatrilor Liberi din România, București, 2003.
David A. Clark, Aaron T. Beck, Traducere di n limba engleză: Mihaela Marian Mihăilaș,
„Teoria Cognitivă și Tratamentul Tulburărilor de Anxietate Specifice ”, Cluj -Napoca,
Editura Asociatia de Stiinte Cognitive din România (ASCR), 2012.
David H. Marlowe, Psychological and Psychosocial Consequences of Combat and
Deployment with Special Emphasis on the Gulf War, California, Editura RAND Corporation,
2001.
Glenn R. Schiraldi, The Post -Traumatic Stress Disorder SOURCEBOOK. A GUIDE TO
HEALING, RECOVERY, AND GRO WTH , New York, Statele Unite, Editura McGraw -Hill,
2009.
Volume colective
Roangheși Constantin, „Strategii individuale de coping pe timpul misiunilor în afara
teritoriului statului roman”, în: Col. Vasile MARINEANU, Abordări interdisciplinare și
transcultu rale ale comportamentului uman în organizația militară – Conferința
internațională de științe comportamentale, București, Editura Centrului Tehnic -Editorial al
Armatei, 2015.
Vasile MARINEANU, Adrian PRISĂCARU, Lucian RICMAN, „Evaluarea psihologică de
tip screening a militarilor care au participat la misiuni în teatrele de operații”, în: Col. Vasile
MARINEANU, Abordări interdisciplinare și transculturale ale comportamentului uman în
organizația militară – Conferința internațională de științe comportamental e, București,
Editura Centrului Tehnic -Editorial al Armatei, 2015 .

83
Reviste
Arthur Egendorf, “In Memory of Chaim Shatan: the Human Being, the Organizer, the
Artist”, în: THE VETERAN: Vietnam Veterans Against The War, vol. 32, nr. 1, 2002 .
Barnes S.M., Walt er K.H., „Does a history of mild traumatic brain injury increase suicide
risk in veterans with ptsd?”, în: Rehabilitation Psychology, vol. 57, nr. 1, 2012.
Bremner J. D. ,,Traumatic stress: effects on the brain”, în: Dialogues in clinical
neuroscience , vol. 8, nr. 4, 2006.
Brenner L. A., Ignacio R.V., Blow F.C., „Suicide and traumatic brain injury among
individuals seeking veterans health administration services”, în: Journal of Head Trauma
Rehabilitation, vol. 26, nr. 4, 2011.
Bruner VE, Woll P., „The batt le within: understanding the physiology of war -zone stress
exposure”, în: Soc Work Health Care, vol. 50, nr. 1, 2011.
Chaim F. Shatan, „Through the membrane of reality: "Impacted grief" and perceptual
dissonance in Vietnam combat veterans”, în: Psychiatric Opinion, vol. 11, nr. 6, 1974.
D. D Blake et.al., „A clinician rating scale for assessing current and lifetime PTSD: The
CAPS -1”, în: Behavoiur Therapy , vol. 18, nr. 18, 1990.
Dominic M. Murphy, Walter Busuttil, David Turgoose, „Understanding the Needs of
Veterans with PTSD”, în: Healthcare (Basel, Switzerland), vol. 6, nr. 3, 2018.
Ilgen M.A., Zivin K., Austin K.L., Bohnert A.S., Czyz E.K., Valenstein M., Kilbourne A.M.,
„Severe pain predicts greater likelihood of subsequent suicide”, în: Suicide and Life –
Threatening Behavior, vol. 40, nr. 6, 2010.
Jakupcak M., Varra E. M., „Treating Iraq and Afghanistan war veterans with PTSD who are
at high risk for suicide”, în: Cognitive and Behavioral Practice , vol. 18, nr. 1, 2011.
Jonathan I. Bisson, ,,Post -traumatic stress disorder”, în: Occupational Medicine , vol. 57, nr.
6, Septembrie 2007.
Louis Crocq, „Trauma et mémoire. Perspective historique.”, în: Revue Francophone du
stress et du trauma , vol. 6, nr. 4, 2006.

84
M. Head, L. Goodwin, F. Debell, N. Greenberg, S. Wessely, N. T. Fear, „Post -traumatic
stress disorder and alcohol misuse: comorbidity in UK military personnel”, în: Social
Psychiatry and Psychiatric Epidemiology, vol. 51, nr. 8, 2016.
Marc -Antoine Crocq, Louis Crocq, „From shell shock and war neurosis to posttraumatic
stress disorder: a history of psychotraumatology” , în: Dialogues in Clinical Neuroscience,
vol. 2, nr. 1, 2000.
Michelle L. Van Etten Steven Taylor, „Comparative efficacy of treatments for post‐
traumatic stress disorder: a meta‐analysis”, în: Clinical Psychology & Psycotherapy, vol. 5,
nr. 3, 1998.
Nayl a Chidiac, Louis Crocq, „Le psychotrauma. Stress et trauma. Considérations
historiques”, în: Annales Médico – Psychologiques, vol. 168, nr. 4, 2010.
Randall D. Marshall, ,,Symptom Patterns Associated With Chronic PTSD in Male Veterans:
New Findings From the National Vietnam Veterans Readjustment Study”, în: The Journal
of Nervous and Mental Disease, vol. 194, nr. 4, 2006.
Roger K. Blashfield, Jared W. Keeley, Elizabeth H. Flanagan, Shannon R. Miles, „The Cycle
of Classification: DSM -I Through DSM -5”, în: Annual Review of Clinical Psychology, vol.
10, 2014.
Ruth Kloocke, Heinz -Peter Schmiedebach, Stefan Priebe, „Psychological injury in the two
World Wars: changing concepts and terms in German psychiatry. History of Psychiatry”, în:
SAGE Publications , 2005, vol . 16, nr. 1.
Shawn J. Gourley, „Possible Causes of Increased Violence among Military Veterans – PTSD
or Mefloquine Toxicity?”, în: Montview Liberty University Journal of Undergraduate
Research, vol. 2, nr. 9, 2016.
Sherin, J. E., & Nemeroff, C. B., ,,Post -traumatic stress disorder: the neurobiological impact
of psychological trauma”, în: Dialogues in clinical neuroscience , vol. 13, nr. 3, 2011.
Thad Q. Strom, Jennie Leskela, Lisa M. James, Paul D. Thuras, Emily Voller, Rebecca
Weigel, Maya Yutsis, Anna Khayl is, Jamie Lindberg, Kenna Bolton Holz, „An Exploratory
Examination of Risk -Taking Behavior and PTSD Symptom Severity in a Veteran Sample”,
în: Military Medicine , vol. 177, 2012.
Wilbur J. Scott, ,,PTSD in DSM -III: A Case in the Politics of Diagnosis and Di sease”, în:
Society for the Study of Social Problems, vol. 37, nr. 3, 1990.

85
William B. Brown, „Another Emerging “Storm”: Iraq and Afghanistan Veterans with PTSD
in The Criminal Justice System”, în: Justice Policy Journal, vol. 5, nr. 2, 2008.
William S. K remen, Karestan C. Koenen, Niloofar Afari, Michael J. Lyons, „Twin studies
of posttraumatic stress disorder: differentiating vulnerability factors from sequelae.”, în:
Neuropharmacology , vol. 62, nr. 2, 2012.
Surse electronice
Dana -Cristina Herța, ,,Tulburarea de stres posttraumatic – provocări și priorități”, în:
Psihiatru.ro , vol. 1, nr. 48, 2017, https://www.medichub.ro/reviste/psihiatru -ro/tulburarea –
de-stres-posttraumatic -provocari -si-prioritati -id-1008 -cmsid -66, accesat în data de
11.06.2019.
Veterans Health Administration, Understand PTSD , Washington D.C., Statele Unite,
https://www.ptsd. va.gov/understand/index.asp, accesat în data de 07.05.2019.
PAX – Centrul de Psihoterapie Cognitrom, Ce este tulburarea de stres post -traumatic
(TSPT)? , Cluj -Napoca, https://www.paxonline.ro/?q=ce_es te_ptsd , accesat în data de
07.05.2019.
Veterans Health Administration, Overview of VA research on Posttraumatic Stress Disorder
(PTSD) , Washington D.C., Statele Unite, https://www.research.va.go v/topics/ptsd.cfm ,
accesat în data de 10.05.2019.
American Psychiatric Association, Highlights of Changes from DSM -IV-TR to DSM -5,
Washington DC, 2013, 19 pag., https://www.psychiatry.org/File
Library/Psychiatrists/Practice/DSM/APA_DSM_Changes_from_DSM -IV-TR_-to_DSM –
5.pdf , accesat în data de 10.05.2019.
Melanie Greenberg, ,,Why Women Have Higher Rates of PTSD Than Men”, în: Psychology
Today, 25 septembrie 2018, disponibil la https://www.psychologytoday.com/us/blog/the –
mindful -self-express/201809/why -women -have-higher -rates -ptsd-men, accesat în data de
14.05.2019.
History.com Editors, publicat de A+E Networks, PTSD and Shell Shock, New York, 2018,
https://www.history.co m/topics/inventions/history -of-ptsd-and-shell-shock , accesat în data
de 10.05.2019.

86
Khan Academy, „ What is post traumatic stress disorder?”, 2015 ,
https://www.khanacademy.org/science/health -and-medicine/mental -health/anxiety/a/post –
traumatic -stress -disorder -article
History of PTSD and Trauma Diagnoses, http://traumadissociation.com/ptsd/history -of-
post-traumatic -stress -disorder.html , accesat în data de 02.05.19.
Benjamin Russell Butterworth, What World War I taught us about PTSD, lucrare apărută în
Marea Britanie, Glasgow, 8 Noiembrie, 2018, 1 pag., https://theconversation.com /what –
world -war-i-taught -us-about -ptsd-105613 , accesat în data de 02.05.2019.
Edgar Jones, Nicola T. Fear, Simon Wessely, Shell Shock and Mild Traumatic Brain Injury:
A Historical Review, lucrare apărută în Statele Unite ale Americii, 1 Noiembrie, 2007, 5
pag., https://ajp.psychiatryonline.org/doi/pdf/10.1176/appi.ajp.2007.07071180 , accesat în
data de 02.05.19.
Criminal Behavior and PTSD, Statele Unite ale Americii, 13 d ecembrie 2011,
http://www.veteransbenefitsinformation.com/ptsd/3526 -criminal -behavior -and-ptsd.html ,
accesat în data de 23.05.2019.
Matthew Tull, The Conne ction Between PTSD and Domestic Violence , 18 martie 2019,
Statele Unite ale Americii, https://www.verywellmind.com/ptsd -and-domestic -violence –
2797405 , accesat în data de 26.05.2019.
Editorial Staff, Why Veterans are at a Higher Risk of Suicide?, Statele Unite ale Americii,
12 februarie 2019, https://www.recoveryfirst.org/veterans/suicide/ , accesat în data de
27.05.2019.
The Scary Truth about Soldier and Veteran Suicide, Statele Unite ale Americii,
https://stopsoldiersuicide.org/the -scary -truth -about -soldier -and-veteran -suicides/ , accesat
în data de 27.05.2019.
Sandra Sălăgean, CATASTROFĂ pentru MILITARII ROMÂNI din Irak și Afganistan! Este o
TRAGEDIE CUMPLITĂ. Poziția ministrul Ap ărării, Mihai Fifor, București, 01 octombrie
2018, https://evz.ro/tulburarea -de-stres-posttraumatic -nu-este-recunoscuta.html , accesat în
data de 07.06.2019.
Florin NE GRUȚIU, Alina Matis, SINDROMUL NU. Cum tratează Armata română stresul
posttraumatic, București, 06 septembrie 2013, https://w ww.gandul.info/interviurile –
gandul/sindromul -nu-cum-trateaza -armata -romana -stresul -posttraumatic -11285959 ,
accesat în data de 07.06.2019.

87
Sindromul post -traumatic pe care îl dezvoltă militarii în teatrele de război, tratat cu
superficialitate de statul român, București, 08 octombrie 2018,
https://observator.tv/social/sindromul -posttraumatic -il-dezvolta -militarii -in-teatrele -de-
razboi -271082.html , accesat în data de 07.06.2019.
Corina Slămnoiu, Sindromul stresului posttraumatic face ravagii printre militarii români
întor și de pe front: „Unii colegi au devenit violenți. Țipă, urlă, dau cu pumnii în pereți“,
Târgoviște, 09 octombrie 2018, https://adevarul.ro/locale/targoviste/sindromul –
posttraumatic -ravagii -printre -militarii -romani -intorsi -front -unii-colegi -devenit -violenti –
Tipa-urla-dau-pumnii -pereti -1_5bbc8 45cdf52022f7553d939/index.html , accesat în data de
07.06.2019.
Official seal of the United States Department of Veterans Affairs, „ Clinician -Administered
PTSD Scale for DSM -5 (CAPS -5)”, Statele Unite ale Americii,
https://www.ptsd.va.gov/professional/assessment/adult -int/caps.asp , accesat în data de
09.06.2019.
„Studiu de estimare a prevalențelor tulburărilor psihice în Armata României desfășurat de
Universitatea din Bucureșt i în colaborare cu Ministerul Apărării Naționale” , București, 04
septembrie 2018, https://unibuc.ro/studiu -de-estimare -a-prevalentelor -tulburarilor -psihice –
in-armata -romaniei -desfasurat -de-universitatea -din-bucuresti -in-colaborare -cu-ministerul –
apararii -nationale/ , accesat în data de 09.06.2019.
Corina Ica Macic aș, „Tulburarea de stres posttraumatic”, București, 2018,
http://presamil.ro/tulburarea -de-stres-posttraumatic/ , accesat în data de 09.06.2019.
Romania Military Strength , 2019, https://www.globalfirepower.com/country -military –
strength -detail.asp?country_id=romania , accesat în data de 10.06.2019.
American Psychological Association, „Cogn itive Behavioral Therapy (CBT)”, Statele Unite
ale Americii, 31 iulie 2017, https://www.apa.org/ptsd -guideline/treatments/cognitive –
behavioral -therapy , accesat în da ta de 10.06.2019.
“VA Disability Compensation and Disability Pension”, Statele Unite ale Americii,
https://statesidelegal.org/veteran -s-disability -compensation -and-disability -pension , accesat
în data de 11.06.2019.
Sursă video: Joseph Henabery, 1948, Shades of Gray, sursă video:
https://www.yo utube.com/watch?v=HKK5f4E7AFg , accesat în data de 02.05.19.

88
Anexe
Anexa 1 – Criteriul A : existența unui eveniment traumatic

89

90
Anexa 2 – amintiri recurente despre eveniment

91

92

93

94
Anexa 3 – vise neplăcute/coșmaruri care au legatură cu evenimentul traumatic

95

96

97
Anexa 4 – flashback -uri sau retrăirea evenimentului

98

99

100
Anexa 5 – sentimente de profundă tristețe / depresie

101

102

103

Anexa 6 – reacții fiziologice (palpitații, tremurături, senzație de nod în gât etc.)

104

105

106

107
Anexa 7 – Evitarea sau eforturi de evitare a amintirilor, gândurilor sau sentimentelor
asociate cu evenimentul traumatic

108

109

Anexa 8 – evitarea sau eforturi de evitare a locurilor, oamenilor, situațiilor, activităților etc
asociate cu evenimentul traumatic

110

111

Anexa 9 – Incapacitatea de reamintire a unui aspect important al evenimentului

112

113

114
Anexa 10 – convingeri negative puternice despre sine, despre oameni sau despre lume, în
general

115

116
Anexa 11 – învinuirea pe sine sau pe alții raportat la cauza sau consecințele evenimentului
traumatic

117

118
Anexa 12 – sentimente persistente de frică, groază, furie, rușine etc.

119

120

121

122
Anexa 13 – reducerea interesului în activități considerate importante în trecut

123

124

Anexa 14 – sentimente de detașare sau înstrăinare față de anumite persoane

125

126

127
Anexa 15 – Incapacitatea de a mai experimenta sentimente pozitive

128

129

Anexa 16 – Comportament iritabil și izbucniri violente

130

131

Anexa 17 – Comportament riscant și auto -distructiv

132

133

134
Anexa 18 – sentimente de hipervigilență

135

136

Anexa 19 – tresăriri sau sperieturi bruște

137

138

139

Anexa 20 – probleme cu concentrarea

140

141

142

Anexa 21 – tulburări de somn

143

144

145

146
Anexa 22 – durata tulburărilor

147
Anexa 23 – deficiențe privind buna funcționare socială, ocupațională, familială etc.

148

149

150
Anexa 24 – date generale

151

152
Anexa 25 – cerere către Direcția de Informare și Relații Publice al Ministerului Apărarii
Naționale în baza Legii 544/2001 privind liberul accest la informațiile de interes public

153
Anexa 26 – Răspunsul MapN la cerere