Licenta Stefan Robert 2020 [604673]
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
0
UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” SIBIU
FACULTATEA DE INGINERIE
HERMANN OBERTH
SPECIALIZAREA: INGINERIE ECONOMICA IN DOMENIUL MECANIC
Licență
Tema :
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia . Studiu de caz la S.C. COMPA S.A.
Îndrumător:
Student: [anonimizat] : IV IEDM
Anul universitar
2019-2020
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
1
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 2
1.CONCEPTUL DE POLITICĂ FINANCIARĂ ………………………….. ………………………….. …………… 5
1.1. Conceptul și sfera de cuprindere al politicii financiare la nivelul întreprinderii …………………………. 5
1.2. Instrumentele de realizare a politicii financia re ………………………….. ………………………….. …………….. 8
2.DECIZIA ȘI ROLUL SĂU ÎN MANAGEMENTUL FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII …… 13
2.1. Procesul decizional în conducerea modernă a întreprinderii ………………………….. ……………………. 13
2.3. Fundamentarea deciziilor de finanțare ………………………….. ………………………….. ……………………… 23
2.4. Deciziile politicii investiționale și rolul acesteia în dezvoltarea firmei ………………………….. ………… 26
2.5. Deciziile politicii de repartizare a dividendelor ………………………….. ………………………….. ………….. 32
3.STUDIU DE CAZ PRIVIND POLITICILE FINANCIARE LA SC COMPA SA ………………….. 36
3.1. Analiza economi co – financiară a activității desfășurate la S.C. COMPA SA . …………………………. 36
3.2. Implicații ale politicii de investire asupra rentabilității firmei ………………………….. ……………………. 51
3.3. Dimensionarea influenței deciziilor de finanțare asupra performanței realizate ……………………… 54
3.4. Evaluarea influenței exercitată de distribuirea dividendelor ………………………….. …………………….. 57
CONCLUZII SI OPINII PERSONALE ………………………….. ………………………….. ……………………… 60
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
2
INTRODUCERE
Politica financiară este o componentă a politicii generale, fiind decisivă în opțiunile
strategice, respectiv opțiunile fundamentale care angajează prof und viitorul, ca și în deciziile de
gestiune curentă. Ea are o influență deosebită asupra constituirii, repartizării și utilizării
capitalurilor, în scopul realizării programelor economice curente și de dezvoltare, al cresterii
eficienței ciclurilor de exp loatare și de investiții, precum și a activității firmei în ansamblul său.
Asupra politicii financiare a firmei exercită o influență destul de mare acționarii,
împrumutatorii, statul și alți factori din mediul înconjurator. Acest mediu își pune amprenta
asupra activității economico -financiare și politicii financiare printr -o serie de constrângeri
precum: inflația sau creșterea prețurilor, înnoirea tehnologică, exercitarea controlului din partea
organismelor de credite, condiții politice și sociale, politica monetara, fiscalitatea etc.
Astfel, indiferent de profil, dimensiune sau sector de activitate, orice firmă trebuie să -și
organizeze și deruleze activitatea economică pe baza adoptării unor decizii financiare bazate pe
parcurgerea mai multor etape, între c are se înscriu stabilirea obiectivelor strategice, adoptarea
soluției optime, implementarea deciziei și corelarea procesului decizional cu rezultatele
înregistrate și cerințele pieței.
Întreprinderea își desfășoară activitatea într -un mediu din ce în ce m ai complex, astfel
încât conducerea prin finanțe a unei întreprinderi vine în sprijinul fundamentării politicii
financiare la nivel microeconomic, concretizându -se într -o multitudine de decizii financiare, cu
impact asupra performanțelor sale financiare.
Activitatea unei companii se poate derula prin obținerea unei finanțări din mai multe
surse ce se investesc mai apoi in bunuri reale, de genul echipamentelor, bunuri financiare, acțiuni
ale altor companii sau împrumuturi acordate, dar și în îmbunătățirea im aginii companiei și
dezvoltarea resurselor umane. Astfel, putem considera ca decizia de investiții afectează toate
compartimentele firmei.
În cadrul unei companii pot apărea o serie de propuneri de proiecte de investiții ce trebuie
analizate în profunzime pentru a selecta pe cel mai rentabil. Decizia de a alege un proiect de
investiții cade în sarcina analistului financiar al firmei ce va trebui să compare proiectele și să
aleagă pe cel mai bun.
De decizia de a investi într -un anumit proiect depinde dezvolt area întregii firme deoarece
această investiție se caracterizează prin înregistrarea unor cheltuieli inițiale urmate de intrări de
fonduri anticipate și eșalonate pe întreaga durată de viață a investiției.
Deciziile financiare trebuie adoptate atât în core lație cu obiectivele firmei cât și cu cele
ale ofertanților de capital, dimensionate sub forma rentabilității dar și a riscurilor. Ca urmare,
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
3
decidentul trebuie să analizeze și să fundamenteze cele trei categorii de decizii financiare ,de
investire, de fina nțare și de repartizare a dividendelor în corelație cu solicitările tuturor celor
implicați. Evident, cea mai importantă categorie de decizie financiară este cea de investire, având
în vedere influența asupra nivelului de performanță al firmei dar și asupra calității produselor
obținute. Dar, această decizie este puternic corelată cu decizia de finanțare, având în vedere
faptul că dorința de a investi nu este suficientă pentru realizarea unui obiectiv investițional dacă
nu există și resursele de finanațare n ecesare.
Decizia de finanțare impune analiza unui set important de informații, care se raportează
atât la resursele necesare (volum, posibilitate de procurare, cost de finanțare), cât și la influența
mediului extern (fiscalitate, gradul de dezvoltare și r eglementăr ile de pe piața de capital, gradul
de accesibilitate al resurselor).
Decizia de repartizare a profitului este influențată de profitul realizat dar și de opțiunile
manageriale. Practic, decidentul poate opta fie pentru repartizarea profitului în vederea
dezvoltării activității, fie pentru acordarea de dividend e, fie pentru combinarea celor două
variante. Modul de repartizare este influențat de obiectivele strategice și de implicațiile asupra
finanțării viitoare.
Pentru a surprinde problematica ex trem de complexa a efectelor generate de deciziile
financia re lucrarea a fost structurata în trei părț i importante urmate de un set de concluzii și
opinii personale.
Astfel, î n primul capitol am detaliat conceptele teoretice privind politica financiară la nivelul
întreprinderii , atât prin definirea ș i sfera de cuprindere cât și instrumentele de realizare .
În cel de -al doilea capitol au fost prezentat o serie de concepte teoretice privind deciz iile
financiare ,respectiv deciziile de finanțare, de investiții și de repartizare a profitului și implicaț iile
acestora asupra performan ței firmelor .
În capitolul trei am realizat o analiză concretă a efectelor deciziilor financiare la nive l
microeconomic asupra activității desfaș urate la SC Compa SA .
Analiza microec onomică prin metodele și procedeele sale constituie un instrument
indispensabil al activității manageriale a societății comerciale, întrucât oferă soluții practice în
vederea prevenirii și înlăturarea factorilor cu acțiune negativă și crează condiții favor abile pentru
manifestarea evidentă a factorilor cu influență pozitivă.
Din sinteza celor trei capitole rezultă faptul c ă, dintre obiectivele strategice care se includ
în linia de dezvoltare ale societăț ii, nu pot să lipsească deciziile financiare, dorința conducerii de
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
4
a realiza un echilibru financiar pe fondul unor procese economice capabile să facă față
concurenței, fiscalității, inflației și altor factori de influență.
Decizia financiară trebuie privită în interacțiune cu așteptările firmei , dar, în același
timp, efectul deciziei financiare trebuie să satisfacă și așteptările ofertanților de capital
acționari și investitori, aceste așteptări fiind comensurate în termeni de rentabilitate și
risc, noțiuni care reprezintă esenț a logicii deciziilor financiare.
Fundamentarea deciziei financiare implică existența unui sistem informational menit să
furnizeze date cu privire la toți factorii de influență ai activităților economico -financiare
ale întreprinderii. Sistemul informa țional permite cunoașterea realităților economice,
stabilirea soluțiilor posibile și în același timp face posibilă alegerea soluției optime care să
asigure o bună executare a programului economic al firmei.
În cazul în care se adoptă decizii f ără o fundamentare ancorată în realitate, bazată pe
informații pertinente, activitatea desfășurată se poate confrunta cu dificultăți care determină o
diminuare a stării de performanță și chiar pericolul de faliment.
Concluzia generală care se desprinde di n cercetarea efectuată demonstrează necesitatea
adoptării unui set de decizii corespunzătoare condițiilor de desfășurare a activității, în cadrul
acestora cele financiare deținând un rol extrem de important.
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
5
CAPITOLUL I
1.CONCEPTUL DE POL ITICĂ FINANCIARĂ
1.1. Conceptul și sfera de cuprindere al politicii financiare la nivelul întreprinderii
Politica financiar ă este o component ă a politicii generale, fiind decisiv ă în opțiunile
strategice, respectiv op țiunile fundamentale care angajeaza pr ofund viitorul dar și gestiunea
curentă a agenților economici.
Ea are o influen ță deosebita asupra constituirii, repartiz ării și utiliz ării capitalurilor, în
scopul realiz ării programelor economice curente și de dezvoltare, al cre șterii eficien ței cicluri lor
de exploatare și de investi ții, precum și a activit ății firmei în ansamblul s ău.
Desf ășurarea activității la nivelul agenților economici implică un proces decizional
complex care vizează cele mai importante obiective pentru perioade de timp bine determ inate.
Principalele obiective ale politicii financiare vizează alegerea unui ritm de creștere a
capitalului economic și a modalităților de finanțare a acestei creșteri,pentru că o asemenea
alegere guvernează sporirea capitalului financiar și a gradului de autonomie al întreprinderii.1
Alegerea modalităților de finanțare depinde de obiectivele întreprinderii și de mediul în
care își desfășoară activitatea.
Asupra politicii financiare a firmei exercit ă o influen ță destul de mare ac ționarii,
împrumutatorii, statul și alți factori din mediul înconjur ător. Acest mediu își pune amprenta
asupra activit ății economico -financiare și politicii financiare printr -o serie de constr ângeri
precum:
inflația
creșterea pre țurilor
înnoirea tehnologic ă
exercitarea controlului din partea organismelor de credite
conditii politice și sociale
politica monetar ă
fiscalitatea etc.
Politica financiară se raportează la constituirea, utilizarea și repartizarea resurselor
financiare în scopul realizării obiectivelor economice curente și al sporirii eficienței ciclurilor de
exploatare și de investiții, respectiv a întregii activități.
1 Mihai Adochiței, Finanțele întreprinderii, Editura Sylvi, Bucuresti, 200 0;
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
6
Între politica financiară și cea generală economică există un raport ca de la parte la întreg,
deoarece politica financiară vizează toate aspectele legate de modalitățile de procurare a
fondurilor, alocarea pe destinații și folosirea eficientă a acestora, asigurarea echilibrului
financiar, reducerea costurilor de producție, optimizarea structurii financiare pentru obținerea
celui mai mic cost de finanțare etc.
În același timp însă, politica financiară are și o oarecare autonomie, indiferent de
componenta organizatorică sau funcțională a firmei.
În acest context, se impune analiza politicii financiare atât în corelație cu celelalte
componente ale politicii gen erale cât și în mod independent. Politica generală a firmei se
raportează la ansamblul obiectivelor economice, tehnologice, sociale evidențiate în strategia de
funcționare și dezvoltare prefigurată.
În condi țiile unei economii de pia ță moderne, elaborarea și aplicarea deciziilor de
politic ă economic ă sunt corelate cu elementele financiare, întrucât absența resurselor bănești nu
permite crearea și funcționarea unei firme. În acest sens, sunt importante direc țiile de manifestare
ale politicii financiare a fi rmei, în corelație cu obiectivele de creștere a rentabilității ,având în
vedere și riscurile posibile . În acest sens, principalele direcții de acțiune vizează:
selectarea proiectelor de investi ții, astfel încât să se asigure o aloc are pertinentă a
resursel or financiare
identificarea structurii optime de finanțare, respectiv asigurarea unui raport optim
între capitalul propriu și capitalul împrumutat ;
modul de distribuire a dividendelor, respectiv de repartizare a profitului brut sau
net;
modificarea m ărimii capitalului propriu și alegerea solu țiilor de aplicat în acest
scop;
apelarea la credite pentru finanțare , pornind de le nevoia de lichidit ăți și evolu ția
ratei dobânzii pe pia ța financiar ă, etc.
Fiecare dintre direcțiile enumerate prezintă elemente specifice ce urmează a fi analizate
de factori i de decizie în scopul fundament ării riguroase a opțiunilor, având în vedere impactul
acestora asupra activit ății firmei.
Politica financiar ă a firmei poate fi analizată și ca ansamblu al deciziilor referioare la
activitatea sa financiar ă, incluzând obiective proprii, fie pe termen lung, de ordin strategic cum ar
fi investi țiile, modific ări ale m ărimii capitalului, fie pe termen scurt, cum ar fi organizarea
fluxurilor de trezorerie, contractarea împrumuturilor pe te rmen scurt .
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
7
Politica generală a unei firme , poate fi definită în mod mai pra ctic, ca form ă de
organizare și conducere a acesteia , sau ca ansamblu al deciziilor adoptate de că tre decidenți
pentru oganizarea și conducerea activit ății economice și sociale. Î n aceast ă accep țiune, ea se
manifest ă la toate nivelurile și structurile organizatorice ale societății.2
Indiferent de modul de abordare a conceptului de politic ă economico – financiară ,
concretizarea sa presupune obiective și metode sau instrumente de atingere a acestora, în acord
cu interesele tuturor persoanelor implicate .
Considerată distinct, politica financiară exprima optiunile privind metodele, mijloacele și
instrumentele cu caracter financiar, utilizate în procurarea, alocarea și repartizarea resu rselor
băneș ti, inclusiv modalit ățile de folosire a instrumentelor și tehnicilor financiare pentru
influen țarea activit ăților economico -sociale în sensul dorit. Domeniul s ău de manifestare îl
constituie activitatea financiară , în general, dar , prin conț inut, ea se repercutează asupra întregii
activit ăți a entităț ilor economice .
În literatura de specialitate , politica financiar ă a firmei este definit ă ca un "ansamblu de
decizii, de op țiuni fundamentale pentru cea mai eficient ă alocare a capitalului."3
Aceast a modalitate de abordare pune în evidență obiectivul principal al politicii financiare,
impunând o bună cunoaștere a particularităților mediului în care își desfîșoară activitatea firma.
Nu trebuie omis însă faptul că aceasta se raporteaz ă la obiectivele e conomice vizate de
către firmă , motiv pentru care trebuie avute în vedere atât riscurile posibile asumate cât și
influența diferiților factori asupra valorii firmei, a c ărei maximizare constituie obiectivul oricărei
strategii .
Desfășurarea activității fin anciare este rezultatul deciziilor financiare, definite drept acte
conștiente prin care se stabilesc anumite măsuri pentru soluționarea unei probleme sau care
,,implică programarea evenimentelor viitoare„„4.
Din definiția prezentată se observă faptul că t impul este fundamental în adoptarea
deciziei, corespunzător dimensiunilor riscului. Deciziile financiare trebuie analizate în corelație
cu așteptările diferitelor persoane care au anumite interese :
– trebuie să satisfacă așteptările ofertanților de fonduri (acționari și creditori) din punct de
vedere al rentabilității și al riscului
– trebuie să concorde și cu așteptările salariaților, care vizează o remunerare adecvată a
muncii depuse și o stimulare în funcție de rezultatele obținute
2Bădulescu A.(coord.), Economia întreprinderii , Unive rsitatea din Oradea, 2006;
3 Balaban, Delia, Cristina, Publicitatea – de la planificarea strategică la implementarea media, București:Polirom,
2009;
4 A. Giurgiu., Mecanismul financiar al întreprinzatorului, Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1995 ;
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
8
Decizia financiară poate fi considerată modalitatea principală de exercitare a activității
de conducere. Principalele cerințe la care trebuie să răspundă sunt:
să aibă o fundamentare riguroasă;
să fie adoptată la nivelul componentei ierarhice specifice;
să fie coroborată cu restul deciziilor;
să fie adoptată la momentul oportun;
să fie formulată precis, clar și concis, astfel încât să se evite interpretările
arbitrare.
După perioada de timp la care se raportează, deciziile financiare pot fi grupate în:
-decizii strategic e
– decizii tactice.
Deciziile financiare strategice se raportează la o perioadă mai mare de timp și sunt
reprezentate de cele care creionează cadrul general de derulare a activității firmei. Ele urmăresc
întărirea poziției firmei pe piață și dezvoltarea acesteia. Astfel, deciziile financiare strategice se
raportează la volumul investițiilor care se vor realiza, creșterea randamentului activelor,
accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante,politica de prețuri a firmei”5 etc.
Deciziile financi are tactice sunt corespunzătoare unei perioade mai scurte de timp și
vizează realizarea unor corec ții impuse de ajustarea influențelor conjuncturale, pentru a se atinge
obiectivele strategice. Astfel, acestea sunt determinate de modificările intervenite în cadrul
diferitelor procese specific e activității desfășurate.
1.2. Instrumentele de realizare a politicii financiare
În cadrul politicii financiare a întreprinderii cea mai complexă problemă financiar ă o
constituie determinarea impactului politicii finan ciare asupra valorii întreprinderii.
Cum obiectivul întreprinderii este maximizarea valorii, politica financiară trebuie să
determine investițiile ș i mijloacele de finanțare, care permit obținerea valorii celei mai ridicate.
Însă trebuie menționat că, pol itica financiară poate realiza acest obiectiv doar încadrându –
se într -o strategie generală industrială sau comercială.
Relația între strategia, politica financiară a unei întreprinderi și valoarea ei pe piața pot
fi ilustrate cu ajutorul Fig.1 :
5 Sichigea N ., Gestiunea financiară a întreprinderii. Teorie și aplicații, Editura Universitaria, Craiova, 2007;
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
9
Fig. 1 – Deciziile financiare
Constrângerile interne privesc factorii de influența asupra procesului de producție și a
situației financiare.
Constrângerile externe privesc influența statului prin politica fiscală, politica monetară,
mediul economic, etc.
În organizare și conducerea activității financiare al e întreprinderii o importanță deosebită
revine instrumentelor financiare .
Instrumentele financiare sunt elemente care dau impuls activității economico -financiare
a firmei și prin intermediul cărora se asigura funcționarea mecanismului financiar, o
gestiune eficientă și operativă, precum și se realizează politica investițională, de
finanțare, de creditare.
Instrumentele financiare pot fi structurate în următoarele categorii:
-operaționale,
-de realizare a funcției financiare,
-funcționale.
I. Instrumente operaționale
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
10
În aceast ă categoria se includ: profitul, acțiunile, obligațiunile,credite bancare,
angajamente la termen și creanțele ale întreprinderii .
Profit ul – care în cadrul întreprinderii profitul îndeplinește mai multe funcții cum
sunt:
-indicator sintetic de apreciere a eficienței;
– instrument de control asupra gestiunii economice șifinanciare;
– sursă de autofinanțare;
-pârghie de cointeresare a acționarilor, asociaților și a salariaților,
– sursă de plat ă a costurilor capitalurilor împrumutate;
– sursă de alimentare a fondurilor generale ale statului, etc.
Aceste funcții impun ca repartizarea profitului s ă aibă în vedere atât interesele
întreprinderii, cât și ale fiecărui asociat, salariat și ale întregii societăți.În acest scop, î n contextul
politicii financiare a firmei, prezintă însemnătate stabilirea unui raport rațional și echitabil, între
partea de profit care rămâne la dispoziția întreprinderii pentru autofinanțare sau autodezvoltare,
partea ce se acorda acționarilor și salar iaților, precum și partea care se virează la bugetul statului.
Acțiunile – ca instrumente financiare operaționale, au o dublă semnificație :
-pe de o parte, stabilirea proporției destinate acumulării (politica autofinanțării) și
repartizării ca dividende di n profit (politica de dividend)
-pe de altă parte, orice întreprindere își poate plasa capitalurile procurate (proprii sau
împrumutate) în acțiunile emise de către alte societăți , fie în vederea obținerii dividendului la
sfârșitul anului și a participării la administrarea acelor societăți,fie în vederea speculării la bursa
(politica de investiții).
Obligațiunile -în cadrul politicii financiare al firmei, acest instrument poate fi
folosit pentru obținerea unor împrumuturi, în cazul în care costul capitalului împrumutat prin
emiterea de obligațiuni este mai mic decât costul altor surse de finanțare sau poate apărea în
activul bilanțului, atunci când întreprindere cumpăra obligațiuni emise de către alte firme, de
către stat, colectivități locale – ca plasament de capital disponibil.
Creditul bancar – un instrument esențial în mobilizarea și circulația
lichidităților din economie, un instrument la dispoziția agenților economici, prin care aceștia
își realizează politica financiar ă în cadrul unui ansamblu de relaț ii de credit intermediate de
instituțiile bancare. Prin intermediul creditului întreprinderile pot obține fondurile necesare
acoperirii deficitului de resurse financiare .
Datorii pe termen scurt -reprezintă obligații bănești ale firmei faț ă de stat,
furniz ori,instituții bancare, acționari, salariați. Până la achitarea sumelor datorate acestor terți
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
11
(impozite și taxe, contravaloare materiilor prime și a materialelor, energiei și combustibilului,
credite și dobânzi, dividende, salarii), aceste surse financiar e pot fi folosite de întreprindere în
realizarea politicii financiare , constituind instrumente în asigurarea funcționării mecanismului
financiar al firmei.
II. Instrument de realizare a funcției financiare a întreprinderii.
Portofoliul de active financiar e reprezintă o mărime și o structur ă a volumului de
valori publice și private (hârtii de valoare) achiziționate de o întreprindere. În cadrul politicii
financiare a întreprinderii prezintă importanță alegerea modului de administrare sau gestiune
a portofoliului.
Astfel, exista dou ă modalități de administrare a portofoliului de hârtii de valoare și
anume: activă și pasivă.
Administrare activă pornește de la faptul c ă orice portofoliu este temporar și constă în
obținerea informațiilor, evaluarea hârtiil or de valoare, achiziționarea celor mai eficiente și
vânzarea celor cu un grad ridicat de risc; toate acestea necesită un nivel înalt de organizare în
adoptarea deciziilor privind alegerea hârtiilor de valoare și presupune cheltuieli ridicate.
Administr are pasivă constă în crearea unui portofoliu diversificat, în baza unor
prognoze referitoare la gradul de risc și rentabilitatea fiecărei hârtii de valoare, și păstrare
portofoliului neschimbat pe o perioada mai lung ă de timp.
Are un caracter stabil și in tensitate scăzuta a operațiunilor cu hârtii de valoare,
aceasta determină un nivel scăzut al cheltuielilor deadministrare .
III. Instrumente financiare funcționale sau informaționale:
Bilanțul contabil –este tabloul care cuprinde , în formă sintetică și în expresie
valorică,mijloace economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum și rezultatul
activității unui agent economic la un moment dat. Bilanțul furnizează conducerii întreprinderii
elementele de bază necesare pentru selectarea direcțiilor de dezvoltare a modelelor
de optimizare a procesului de producție, de desfacere , a politicii financiare de investiții, de
creditare.
Acest document reprezintă o sursă de informații pentru analiza și controlul situației
economico -financiare , pentru verificarea respectării legislației fiscale și bugetare, dar în același
timp și pentru fundamentarea deciziilor cu privire la orientarea activității, pentru creșterea
competitivității firmei și profitului său, deci un important instrument în real izarea politicii
financiare a firmei.
Bugetul de venituri și cheltuieli – este programul financiar al întreprinderii, cu ajutorul
căruia se prevăd veniturile, cheltuielile rezultatele financiare ale activității acesteia, fondurile
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
12
proprii și cele împrumut ate, relațiile cu agenții economici, cu salariații, vărsămintele la buget și
reflectă modul de formare, administrare și utilizare a mijloacelor financiare și asigură furnizarea
informațiilor necesare fundamentării deciziilor privind gestiunea unității patr imoniale.
Cash flowul ,fluxul de trezorerie/de disponibilități/de numerar –sintetizează
tranzacțiile în numerar pentru o anumită perioadă.
Cash flowul reprezintă diferența dintre intrările și ieșirile de numerar efectuate de o
companie pe parcursul unui exercițiu financiar.
Intrările sunt date de încasările companiei provenind de la clienți, debitori, investitori,
din vânzarea unor imobilizări corporale sau din încasarea unor împrumuturi primite pe termen
lung.
Ieșirile sunt banii care se plătesc pentru salarii, chirii, materii prime, servicii, creditorilor
sau acționarilor.
După cum se observă, cash-flow-ul este cel care irigă orice afacere. E destul de simplu:
e nevoie de bani pentru a acoperi toate cheltuielile legate de funcționarea companiei.
Contu l de profit si pierdere prin con ținutul s ău, ofer ă informa ții asupra activit ății
industriale, comerciale sau financiare a întreprinderii și despre modul cum aceasta își gestioneaz ă
afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor pe ca re le genereaz ă.
El evidențiază veniturile și cheltuielile pentru o anumită perioadă de timp grupate în
funcție de natura lor precum și rezultatul exercițiului concretizat în profit sau pierderi; adică
reflectă situația financiară a întreprinderii la un anumit moment de timp și generalizează
totalitatea operațiunilor economice .
Contul de profit și pierdere se prezint ă sub forma unei liste, în partea sa superioar ă fiind
prezentate elementele veniturilor din exploatare urmate de elementele cheltuielilor de exploatare,
rezultatul activit ății de exploatare, veniturile și cheltuielile financiare, rezultatul financiar,
continu ând cu veniturile și cheltuielile exceptionale , pentru ca în final s ă prezinte rezultatul net
al exerci țiului.
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
13
CAPITOLUL II
2.DECIZIA ȘI ROLUL SĂU ÎN MANAGEMENTUL FINANCIAR AL
ÎNTREPRINDERII
2.1. Procesul decizional în conducerea modernă a întreprinderii
Contextul economic și social în care își desf ășoară activitatea o întreprindere este într-o
evolu ție permanent ă.
Se produc schim bări continue în modul de desf ășurare a competi ției pe pia ță, în cadrul
legislativ, în modul de organizare a firmelor și în tehnologiile de prelucrare și comunicare a
informa ției. Toate acestea conduc la o presiune sporit ă asupra celor care iau decizii în domeniul
financiar și la noi cerin țe față de modul în care se elaboreaz ă și se adopt ă acestea.
Gradul mare de incertitudine care caracterizeaz ă mediul de afaceri a sporit substan țial
complexitatea analizei rentabilit ății afacerilor și, prin urmare, necesit atea b ăncilor și a
investitorilor de a se adapta noilor condi ții.
Deciziile financiare stau la baza fundamentării structurii financiare vizată de firmă în
concordanță cu obiectivele sale de rentabilitate, de dezvoltare și de risc. Cele mai importante
atribuții ale politicii financiare se raportează la stabilirea ritmului de creștere a capitalului
economic și a modalităților de finanțare corespunzătoare , întrucât această operație asigură
sporirea capitalului financiar și gradul de autonomie a l firmei . Opțiunile sunt dependente de
obiectivele firmei și de mediul în care acționează aceasta și sunt determinate de relațiile de
putere di n interiorul întreprinderii.
Element esențial al procesului de conducere, decizia reprezintă actul de trecere de la
gîndire la acțiune. Prin aceasta se urmărește găsirea celor mai raționale căi de acțiune viitoare
menite să asigure eficiența maximă a acțiunilor conducerii.
Procesul sporirii continue a eficienței acțiunilor conducerii impune ca orice decizie
adoptată să aibă o tem einică fundamentare științifică.
Caracteristic deciziei este faptul că ea reprezintă, expresia unui act rațional, coerent
formulat, pe baza interpretării unor informații ce se prelucrează în scopul alegerii unei alternative
menită să conducă la realizarea obiectivelor prestabilite.
Decizia constituie un element esential al managementului fiind instrumentul sau specific
de exprimare cel mai important. Nivelul calitativ al conducerii unei unitati se manifesta cel mai
bine prin deciziile elaborate si aplicate.
În literatura de specialitate exista o mulțime de definitii pentru decizie. Pe baza datelor
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
14
oferite de practica decizionala, a fost formulata definitia deciziei astfel:
Decizia reprezintă un proces dinamic, rațional, în care, pe baza unor informațați
corespunzătoare, se alege o linie de acțiune, dintre un număr oarecare de posibilități
(alternative)
în scopul influențării activității executanților și de a se obține un anumit rezultat. 6
Din definiția deciziei se pot reține următoarele elemente :
este privi tă ca un proces de alegere rațională ;
reprezintă actul final în stabilirea direcției de acțiune a realizării unui obiectiv
acțiunea poartă denumirea de decizie numai în măsura în care corespunde unei
situații de alegere ;
dirijează activitatea subordonați lor etc. în condițiile în care acțiunea unui
conducător este impusă de evenimente fără a avea posibilitatea de a opta o altă alternativă, nu
este vorba de o decizie.
Managementul unei firme este în permanență în fața opțiunii de a alege din mai multe
posibilități și de a adopta decizii în consecință. Decizia este o componentă fundamentală a
activității de management deoarece ea este stă la baza exercitării funcțiilor acestuia. Deciziile
reprezintă rezultatul unui proces logic derulat după o informare prea labilă și o analiză riguroasă a
datelor problemei, a factorilor de influență, corespunzător condițiilor concrete în care își
desfășoară activitatea fiecare firmă în parte. Decizia este definită de majoritatea specialiștilor ca
un mod de acțiune ales conști ent de către conducerea întreprinderii în ideea de a realiza un
anumit rezultat.
Sistemul decizional cuprinde toate elementele interdependente care determină
structurarea și fundamentarea deciziilor. Elementele sistemului decizional din cadrul firmelor
sunt aproximativ aceleași, dar cu anumite particularități în funcție de domeniul de activitate și
complexității proceselor desfășurate. În orice proces decizional, se identifică următoarele
elemente care duc la fundamentarea și aplicarea deciziilor:
deciden tul – reprezentat de una sau mai multe persoane care au atribuții în adoptarea
deciziilor;
obiectivul sau obiectivele vizate de conținutul deciziei;
ansamblul alternativelor adică totalitatea variantelor posibile de acțiune ce permit
realizarea obiective lor propuse;
6 Lector univ.drd. Ion -Trifoi Gigi – Lector.univ.drd. asociat Universitatea „Constantin Brâncuși”
Târgu -Jiu,Lector univ.drd.Constantin Dinte – Universitate a „Spiru Haret” București -Decizia și rolul său în
managenmentul financiar al intreprinderii ;
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
15
totalitatea criteriilor decizionale aplicate de către decident în scopul delimitării aspectelor
realității economice în cadrul procesului decizional;
mediul ambient și consecințele variantelor: se întâlnesc la intersecția criteriilor cu
variantele, ele având unități de măsură specifice.
utilitatea fiecărei consecințe a variantelor: se exprimă în aceeași unitate de măsură a căror
valoare este cuprinsă între 0 și 1, utilitatea constând în folosul așteptat de decident în
urma faptului că o anum ită consecință se realizează.
Etapele parcurse în elaborarea și fundamentarea deciziilor sunt:
identificarea și definirea problemelor, respectiv sesizarea necesității adoptării deciziei;
stabilirea criteriilor decizionale și a obiectivelor;
stabilirea v ariantelor decizionale posibile;
alegerea variantei optime;
aplicarea variantei optime.
Pentru a se asigura realizarea obiectivelor, toate deciziile de management trebuie să
răspundă unor cerințe cele mai importante fiind:
fundamentare riguroasă a decizi ei, prin identificarea condițiilor concrete din mecanismul
firmei, utilizarea unor metode adecvate de fundamentare și valorificare a capacității de
gestionare a decidenților; astfel, se pot elimina subiectivismul și insufieicenta ancorare în
realitate în p rocesul de adoptare a deciziilor;
procesul decizional trebuie realizat de persoane care au drept legal și împuternicirea de a
adopta decizii;
corelarea deciziilor din diferitele domenii de activitate, astfel încât să se asigure atingerea
obiectivului gener al al firmei;
adoptarea deciziilor la momentul oportun, pornind de la considerentul că este necesară o
decizie bună atunci când se impune, în detrimentul unei decizii foarte bune dar adoptată cu
întârziere;
decizia să genereze rezultatele scontate, urmări ndu-se obținerea unui efect sporit, cu un
anumit efort sau a aceluiași efect cu un efort mei mic;
decizia să fie completă, adică să se raporteze la toate elementele necesare înțelegerii
corecte și sa fie corect aplicată.
În raport de precizările anterioa re, este evident faptul că este necesară identificarea
obiectivului urmărit, tipul de acțiune, responsabilul desemnat în luarea deciziei, modalitățile de
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
16
aplicare și executare precum și componentele organizatorice implicate. În anumite situații se
impune și identificarea resurselor necesare transpunerii în practică a deciziilor.
Importanța clasificării deciziilor microeconomice reiese din faptul că elaborarea,
fundamentarea deciziei și alegerea variantei optime, impun selectarea unor metode, tehnici și
instrumente specifice fiecărei categorii.
Clasificarea deciziilor :
După volumul informațiilor despre mediului ambiant deținute de către decident și
după natura factorilor care influențează rezultatele potențiale , deciziile pot fi:
– în condiții de certitu dine: se particularizează prin existența unui ansamblu de condiții
obiective, fapt ce oferă posibilitatea identificării prealabile a rezultatului fiecărei acțiuni;
– în condiții de risc : au drept caracteristică faptul că există mai multor stări de condiți i
obiective dar pentru care se pot identifica probabilități de manifestare;
– în condiții de incertitudine , similare cu cele anterioare din punct de vedere al
multitudinii stărilor de condiții obiective (stări ale naturii), dar pentru care probabilitățile de
apariție nu se cunosc.
După intervalul de timp pentru care se adoptă și influențele deciziilor asupra
firmei , se identifică două categorii de decizii:
– decizii strategice , care prefigurează pentru intervale de timp mai mari soluțiile care se
referă în special la probleme noi, cu un nivel de complexitate ridicat, pentru a căror rezolvare
sunt necesare soluții originale; adoptarea acestora se face în condiții de risc și incertitudine, fiind
vizată în principal prefigurarea în timp a raportului resurse – satisfacerea cerințelor firmei și
acționarilor;
– decizii tactice : se referă la situații concrete și fără un grad sporit de complexitate. Ele se
iau, într -o pondere crescută, în condiții de certitudine și risc. Sunt în competența executivilor.
decizii c urente: de zi cu zi.7
După numărul persoanelor implicate înprocesul decizional se întâlnesc:
– decizii individuale
– decizii de colective
În funcție de periodicitatea elaborării , se întâlnesc:
– decizii unice
– decizii periodice
Dacă se are în vedere num ărul criteriilor decizionale , deciziile pot fi structurate în:
7 Matiș D., Pop A., Contabilitate financiară , Ediția a II -a, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj -Napoca, 2008;
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
17
– decizii unicriteriale
– decizii multicriteriale.
După sfera de cuprindere și obiectivul managerial există :
– decizii globale
– decizii parțiale.
După posibilitatea anticipării se întâlnesc:
– decizii anticipate
– decizii imprevizibile
– decizii prospective.
Elaborarea unei politici financiare privește determinarea nevoilor de finanțare pentru o
anumită perioadă de timp, alegerea unei variante de îndatorare, adică a unei modalităț i de
procurarea a capitalurilor prin surse interne sau externe, raportul între nevoile de finanțare pe
termen scurt și pe termen lung, modul de alocare a capitalurilor obținute, de distribuire a
profiturilor etc8
Din această perspectivă, deciziile de poli tică financiară (figura 1) pe care le pot lua
managerii firmei, se pot concretiz a în decizia de finanțare, decizia de investire și decizia de
repartizare a dividendelor.
Fig. 1 – Deciziile financiare
Orice firmă își organizează activitatea financiară pe b aza deciziilor financiare.
Principalele decizii de politică financiară sunt structurate în :
decizia de finanțare
decizia de investire
decizia de repartizare a profitului.
Decizia de finanțare se raportează la modul de finanțare a activității firmei, respec tiv
sursele de procurare a capitalurilor necesare. Practic, decizia de finanțare se raportează la:
alegerea structurii financiare, respectiv a proporției dintre capitaluri proprii și datorii;
8Popescu, Stere – Politica si strategia economico -financiara a firmelor , Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1996 ;
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
18
opțiunea între finanțarea internă, respectiv autofinanțare, și cea externă, din capitaluri
provenite de la acționari sau creditori financiari;
Ca urmare, deciziile de finanțare sunt decizii strategice, deoarece influențează în mod
direct valoarea firmei, și, implicit, eficiența activității acesteia. Decizia de fin anțare9 reprezintă
opțiunea întreprinderii de a -și acoperi nevoile de finanțare a proiectelor avute în vedere prin
fonduri proprii, împrumutate sau participație. Ea este proprie fiecărei firme și fiecărui proiect în
parte.
Decizia de investiții este o deci zie de cheltuire a capitalului care se transpune în
achiziționarea sau construirea unui activ în scopul obținerii de cash -flow-uri nete pozitive
viitoare. Investiția este considerată ,,punctul de plecare în orice decizie financiară”10. Investițiile
sporesc valoarea firmei și, în acest context, decizia care stă la baza lor este considerată o decizie
strategică. Procesul de investire este opus consumului care implică o diminuare a bogăției, o
pierdere de valoare. De altfel, o sporire a valorii firmei demonstre ază faptul că investiția este
rentabilă și că rentabilitatea acesteia este superioară costului său de finanțare.
În urma deciziei de investiții se obțin două componente patrimoniale:
– o componentă principală reprezentată de activele imobilizate sub cele trei forme:
imobilizări necorporale, corporale, și financiare care se vor regăsi în interiorul firmei pentru o
perioadă relativ lungă de timp;
– o componentă complementară, accesorie, reprezentată de activele circulante
(stocuri, creanțe, investiții financiare pe termen scurt și disponibilități bănești) necesare derulării
ciclurilor operațiunilor de exploatare și financiare. Deși acestea se particularizează printr -o
rotație mai rapidă comparativ cu prima componentă, caracterul lor de perm anență la un anumit
nivel prezintă importanță în buna funcționare a mecanismului financiar al firmei și imobilizează
o parte importantă din capitalul acesteia.
Deci, decizia de investire a unui agent economic este reprezentată de opțiunea de a plasa
capitalul într -o anumită operațiune, fiind rezultatul comparației dintre costul capitalului utilizat și
rentabilitatea calculată. Costul capitalului este reprezentat de rentabilitatea minimă solicitată de
ofertanții de resurse pentru a finanța proiectele un ei firme, respectiv prețul pe care trebuie să -l
suporte firma pentru dezvoltarea patrimoniului în procesul de procurare a capitalului. Costul
capitalului este elementul de legătură între rentabilitatea investițiilor și rentabilitatea solicitată de
deținăto rii capitalului oferit. În cazul în care firma investește în proiecte cu rentabilitate mai mică
decît costul capitalului se vor înregistra următoarele consecințe:
9 Brezeanu P., Finanțe corporative , vol.II, Editura C.H.Beck, București, 2009 ;
10 Anghel M.A., ș.a., Fundamentarea deciziei de investiții, Revista Română de Statistică – Supliment nr. 8/2016 ;
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
19
Dacă finanțarea proiectelor este asigurată din resurse împrumutate, firma va înregistra
pierd eri în măsura în care rezultatele financiare sunt mai mici decît cheltuielile financiare
(astfel, nu este posibilă acoperirea costului de finanțare din excedentele realizate pe
fondul utilizării investițiilor);
Dacă finanțarea se asigură pe seama resurselo r proprii, pierderile se transpun asupra
capitalului propriu diminuîndu -l.
Evident, în cazul în care firma investește în proiecte cu rentabilitate mai mare decît costul
capitalului atunci ea nu va fi capabilă să acopere cheltuielile financiare și se vor cr ea posibilități
de creștere a volumului capitalului propriu.
Costul capitalului reprezintă un indicator de acceptare sau de respingere a unui proiect de
investiții respectiv a deciziei de investiri .În afara deciziei de investire, în anumite sit uații,
poate fi adoptată și decizia de dezinvestire. Aceasta11 presupune adoptarea deciziei de
vânzare a unei părți din activul firmei reprezentată în principal de imobilizări corporale
disponibile, care nu -și mai găsesc întrebuințare în firmă. Ra ționamentul care stă la baza deciziei
de dezinvestire este același ca și la decizia de investire, respectiv atingerea obiectivului de
creștere a valorii firmei și, implicit, de sporire a bogăției acționarilor. Dar, trebuie precizat faptul
că lichiditățile obținute în urma deciziilor de dezinvestire trebuie plasate mai rentabil, fie prin
reinvestire în firmă în scopul dezvoltării unor activități mai eficiente sau mai centrate pe
orientările strategice ale firmei, fie prin reinvestire în exterior pe piața ba ncară sau pe piața de
capital. În cazul în care se procedează la restituirea sumelor către acționari, se va înregistra o
diminuare a valorii firmei. În acest context, acest tip de decizie trebuie bine fundamentată,
deoarece se renunță la o succesiune de ca sh-flow-uri certe, dar neperformante, în contrapartida
unor cash flow -uri incerte, dar mai performante ale noii investiții12.
Politica de dividend13 ne arată opțiunea întreprinderii de a distribui sau nu dividende în
anumite exerciții financiare , de crește re continuă, de reducere sau de păstrare nemodificată a
mărimii dividendelor de la an la an urmărind un anumit scop. Decizia de dividend, strâns legată
de decizia de finanțare, reflectă opțiunea condu cerii firmei privind reinvestirea parțială sau totală
a profitului net sau distribuirea parțială ori totală a acestuia sub formă de dividende. Deși par
contradictorii, ambele destinații ale profitului net sunt benefice pentru acționariat întrucât prima
finanțează dezvoltarea firmei iar, cea de-a doua remunereaz ă aporturile de capital aduse de
acționari sau asociați.
11 Achim M .V., Leasing – o afacere de succes – concept, derulare, contabilitate, eficiență , Editura Economică, 2005 ;
12 Fota D., Băcescu M., Criza economică din România anului 2009 , Editura Universitară, București, 2009;
13 Brezeanu P., Finanțe corporative , vol.II, Ed itura C.H.Beck, București, 2009 ;
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
20
La nivelul firmei, prima și cea mai importantă prin im plicațiile ei este decizia de
investiții. Întrucât în economia actuală pi ața financiară nu este perfectă, decizia de investiț ii
trebuie fundame ntată corelat cu decizia de finanțare. Alegerea între surse proprii și /sau
împrumutate de capital este, la rândul ei, dependentă de decizia de dividend14.
Politica optimă a dividendelor asigură echilibrul dintre dividende acordate în perioada
curentă și creșterea lor viitoare care maxizimizează prețul acțiunilor. O politică de distribuire a
dividentelor poate fi considerată scăzută dacă rata de distribuire nu depășește 20% din profitul
net. Politica de distribuire este considerată puternică atunci cînd rata de distribuire a dividentelor
depășește 60% din suma profitului net15. În practică, d istribuirea dividentelor către acționari
cunoaște două modalități :
Repartizarea și plata dividentelor în favoarea acționari lor;
Răscumpărarea acțiunilor firmei de la acțio nari.
De regulă, politica de dividend este influențată de două categorii de factori: situația
financiară a firmei (dacă se obține profit, se pot acorda dividend, în caz contrar fiind interzisă
distribuirea de dividende); opțiunile decidenților.
În cazul în care firma atrage credite sau emite obligațiuni pe piața financiară , se confruntă
cu o restricție care constă în faptul că dividendele vor fi plătite numai după satisfacerea
obligațiilor față de debitori din profitul rămas . Majoritatea contractelor de împ rumut
menționează faptul că dividendul poate fi plătit numai atunci cînd există un indice de protecție
cum ar fi indicii lichidității curente.16
Dacă se a re în vedere politica acționarilor și interesele acestora, politica de dividend
trebuie să răspundă la două cerințe:
Să asigure o stabilitate a dividendelor distribuite ;
Să fie o politică credibilă care se bazează pe un profit real ce se repartizează în corelație
cu interesul pe termen lung a acționarilor.
În concluzie, procesul decizional are un caracter complex, care impune o fundamentare
prealabilă riguroasă, astfel încât să se asigure o identificare cât mai exacta a situației concrete dar
și o previzionare a factorilor de influență. Indiferent de criteriul de clasificare și tipul deciziei, un
lucru este sigur: activitatea de conducere nu se poate realiza în afara deciziilor iar influența
acestora asupra constituirii resurselor necesare, a utilizării și obținerii de excedente poate avea un
rol decisiv în însăși supraviețuirea firmei.
14 I. Stancu, Finante, Editura Economică, București, 2002 ;
15 Berceanu D., Decizia de dividend, modalitate de selectare a acționariatului, Finanțe – provocările viitorului, nr.
6/2007 ;
16 Gheorghiu Al., Analiză economico -finan ciară la nivel microeconomic , Editura Economică, București, 2004;
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
21
2.2. Etapele și faze le procesului decizional
Actul decizional se refer ă la situa ții decizionale de complexitate redus ă sau c ând
respectiva situa ție are un caracter repetitiv, variabilele implicate fiind foarte bine cunoscute de
către decident,nu mai este necesara o culegere d e informatii si o analiza a lor.
La baza actelor decizionale se afl ă experien ța și intui ția managerilor.
Procesul decizional const ă în ansamblul fazelor prin intermediul c ărora se preg ătește,
adopt ă, aplic ă și evaluează decizia managerial.
Adoptarea deciz iilor de conducere viabile presupune organizarea și sistematizarea
activității managerilor, astfel înc ât lucrările să se desfășoare într -o succesiune logică.
Aceasta se impune cu multă acuitate în etapa actuală, cînd la nivelul entităților economice se
concentrează un volum tot mai mare de resurse și informații, ca urmare a procesului de integrare
europeană .
Derularea procesului decizional, în ansamblul său, impune parcurgerea amumitor etape
cărora le corespund anumite faze.
Principalele etape ale procesulu i decizional s unt:
1) etapa pregătitoare,
2) stabilirea variantei de decizie,
3) aplicarea deciziei,
4) evaluarea rezultatelor obținute.
1) Etapa pregătitoare cuprinde următoarele faze :
-identificarea problemei și aprecierea situației, care impune decl anșarea procesului decisional
În acest scop este necesar ca decidentul să cunoască la timp apariția factorilor ce
influențează funcționarea sistemului sau subsistemului, determinîndu -i abateri de la parametrii
prestabiliți.
– formularea scopului urmărit de decident, prin intervenția sa asupra restabilirii funcționării
normale a sistemului sau subsistemului. Importan ța acestei faze constă în asigurarea concentrării
atenției asupra consecințelor influenței factorilor perturbatori și a rezultatelor scontate pr in
materializarea deciziei.
– culegerea informațiilor necesare elaborării variantelor.
În această fază se stabilesc informațiile necesare, volumul, structura, termenul de
transmitere, persoanele care răspund de culegerea și prelucrarea acestora, astfel înc ît să se obțină
informații agregate cu capacitate mai completă de reflectare asupra fenomenelor sau proceselor
vizate.
2) Stabilirea variantei de decizie căreia îi corespund urmâtoarele faze :
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
22
– stabilirea unui sistem riguros de indicatori sau parametri, cu ajutorul cărora să se poată evalua
consecințele fiecărei alternative. Sistemul de indicatori trebuie să fie unitar pentru toate
variantele și să răspundă scopului urmărit de decident prin realizarea obiectivului propus.
– analiza comparativă a variantelo r.
Cu ajutorul unui sistem corespunzător ,de indicatori stabiliți în faza precedentă, se
evidențiază implicațiile ce rezultă ,prin aplicarea lor în practică. Această analiză se efectuează
având, în principal, două obiective :
a) resursele materiale, fina nciare și umane
b) rezultatele de producție și implicațiile economice ale .acestora.
– alegerea variantei ce oferă rezultatele cele mai bune.
În procesul decizional momentul opțiunilor este hotăr âtor, această fază are implicațiile
cele mai mari .asupra r ezultatelor finale ale societății .
De modul în care decidentul apreciază consecințele variantei pentru care optează
depinde în rnare măsură mobilizarea resurselor interne, îmbinarea factorilor de producție și, în
final, realizarea obiectivului propus.
3) Aplicarea deciziei
Această etapă trebuie pregătită cu foarte mare atenție, ea presupune adoptarea în
prealabil a unui plan de acțiuni cu privire la informarea componenților unității implicați în
înfăptuirea deciziei adoptate.
Totodată, pentru materializ area deciziei este nevoie de o formulare precisă a sarcinilor,
prin încredințarea lor persoanelor celor mai indicate a le duce la îndeplinire și prin transmiterea
acestora la. momentul cel mai indicat și într -o formă adecvată, în cadrul societății .
4) Evaluarea rezultatelor obținute
Această etapă încheie procesul decizional, determinându -se măsura în care obiectivele
fixate au fost îndeplinite, cauzele care au generat eventualele abateri,influența factorilor aleatori
asupra rezultatelor preconizate .
În con tinuare se analizează critic modul de desfășurare a etapelor și fazelor procesului
decizional, efectuîndu -se intervenții de corectare dacă acestea se impun, elaborarea unor
concluzii cu privire la perfecționarea metodelor folosite în scopul îmbunătățirii a ctivității în
următorul proces decizional.
La elaborarea deciziilor strategice și tactice este necesar ca procesul decizional să se
desfășoare în totalitatea sa, respectând anumite criterii și reguli, în funcție de tipurile de
probleme, pentru că orice eroare neeliminată poate antrena un consum nejustificat de resurse sau
conduce la nerealizarea obiectivului propus.
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
23
2.3. Fundamentarea deciziilor de finanțare
Desfășurarea activității la nivelul unei firme generează necesități importante de finanțare
aferen te ciclului de exploatare dar și activităților de dezvoltare, restructurare sau modernizare.
Pentru finanțarea acestora se pot utiliza resurse interne dar și resurse externe.
De regulă, activitatea de investiții este cea mai importantă consumatoare de re surse
externe.
În condițiile în care firma dispune de mai multe posibilități de finanțare a activității sale,
se pune problema de a alege pe acelea care se pretează cel mai bine nevoilor sale. Această
selecție se face ținând cont de anumite condiții care limitează aria posibilităților de procurare de
resurse.
Fig. 2 – Decizia de finanțare
Acoperirea deficitului de resurse pe termen lung se poate realiza prin apelarea la
instituțiile bancare, piața de capital, firme specializate sau stat. Întrucât aceste resurse intră în
componența capitalului permanent, regăsinduse în mecanismul financiar al firmei o perioadă
lungă de timp, se impune o fundamentare pertinentă a deciziei de finanțare. În acest sens,
raportul dintre finanțarea prin îndatorare și capitaluri le proprii trebuie să asigure cel mai mic cost
de finanțare, decizia de finanțare bazându -se pe optimizarea proporției dintre sursa de finanțare,
alocarea și utilizarea fondurilor și obținerea de excedente financiare viitoare ce vor permite
rambursarea împ rumuturilor și dezvoltarea activitatii.
Stabilirea unei structuri financiare este o decizie importantă ce intră în sfera politicii
financiare a firmei. Astfel, trebuie să se decidă modalitatea de repartizare a finanțării între
datoriile pe termen scurt și utilizarea capitalurilor permanente.
Finanțarea afacerilor reprezintă mobilizarea resurselor de capital de la cei cu excedent de
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
24
Resurse ,investitorii , spre cei care au nevoie de acestea ,respectiv agenții economici , prin
intermediul unor instrumente și mec anisme specifice în cadrul unor piețe organizate , piețele
monetare sau piețele de capital.
Finanțarea este destinată obținerii de fonduri, lichidități pentru a acoperi nevoi temporare
generate de activități comerciale sau de producție sau pentru a dezvolta capacitatea de
producție existentă prin derularea unor proiecte de investiții.
De asemenea, analiza trebuie adâncită pe structura capitalurilor permanente, impunându –
se alegerea proporției dintre capitalurile proprii și cele împrumutate pe termen mediu și lung.
Decidenții trebuie să adopte decizia de finanțare pornind de la capacitatea de îndatorare,
nivelul rentabilității financiare, tipul necesităților de finanțare, previziunile cash -flow-urilor
viitoare. 17Nu trebuie omis însă faptul că decizia de finanț are este supusă și influenței exercitată
de evoluția unor indicatori macro -economici: inflație, rata dobânzii, cursul de schimb, PIB dar și
de componenta fiscală și cea legislativă. Ca urmare, fundamentarea deciziei de finanțare pe
termen lung se poate rea liza prin analiza opținilor existente la dispoziția unei firme.
Creditele bancare sunt contractate pe diferite perioade de timp, în conformitate cu
precizările din contractul încheiat între instituția bancară și firmă, pentru obiective bine
precizate. Ele sunt generatoare de costuri sub forma dobânzilor și comisioanelor bancare .
Condițiile creditului, respectiv rata dobânzii, termenul de rambursare, eventuala perioadă
de grație, penalizări pentru nerespectarea clauzelor contractuale se negociază între băn ci și
debitori.
Mărimea costului creditului bancar, respectiv rata dobânzii este determinată de trei
factori:
-volumul creditului,
– rata dobânzii
– timpul de creditare.
Rambursarea creditelor se realizează în conformitate cu graficul de eșalonare a rat elor și
a dobânzilor anual, semestrial, trimestrial sau lunar, prin anuități constante sau variabile ori o
singură dată, la scadența finală, cu sau fără perioadă de grație.
Pe baza acestuia, se pot stabili fluxurile financiare aferente care pot influența bugetul de
venituri și cheltuieli.
Costul unui credit bancar pe termen mediu și lung de mărime C și care urmează a fi
rambursat în anuitățile S ai, i = 1,2, …., n, poate fi măsurat prin costul actualizat. Acesta este dat
17 Gheorghiu Al., Analiză economico -financiară la nivel microeconomic , Editura Economică, București, 2004;
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
25
de aceea rată de actualizare „a” ca re permite realizarea egalității dintre suma datoriilor
contractate și anuități (rata de rambursat plus dobânda) actualizate cu această rată a:
Anuitățile pot fi defalcate cu sau fără luarea în considerare a incidenței impozitului,
precum și a modalități i de rambursare.
Creditele bancare pot fi rambursate și prin alte modalități, costul de finanțare fiind
determinat de acestea.
Indiferent însă de modul de rambursare, se poate concluziona faptul că acestea sunt
generatoare de costuri ce pot influența sem nificativ finanțele firmei , mai ales că se percep și
diverse comisioane de administrare, de asigurare, de rambursare și impun grevarea capitalului
propriu de garanțiile solicitate de bancă .Uneori, garanțiile solicitate de bănci nu pot fi oferite de
firmel e solicitante, fapt care impune orientarea spre alte modalități de finanțare, ce pot fi mai
costisitoare.
Creditul obligatar reprezintă o modalitate de constituire a resurselor financiare la nivelul
firmei pe o perioadă mai mare de un an și se realizează prin emisiunea de obligațiuni, respectiv
de titluri de valoare care conferă deținătorului dreptul la o dobândă anuală fixă, indiferent de
rezultatele întreprinderii.
Împrumutul obligatar are, de regulă, un cost mai mic decât subscrierile de capital.
De a semenea, spre deosebire de emisiunea de acțiuni, utilizarea creditului bancar nu
afectează rentabilitatea acționarilor, dreptul de proprietate al acestora și nici nu determină
modificarea puterii de influență a acționarilor asupra firmei. Pentru dimensiona rea costului
împrumutului obligatar se impune însă și identificarea altor categorii de cheltuieli, pe lângă
dobândă, între care se înscriu: cheltuieli de emisiune, de publicitate, comisioane bancare, prime
de emisiune, prime de rambursare.
Acestea se stab ilesc de la început în cotă procentuală, urmând să fie deduse din suma
totală a împrumutului.
Leasingul este o metodă de finanțare care, în esență, se poate asimila împrumutului, fiind
utilizat de firmele care nu pot să obțină credite de la bănci sau nu do resc să -și greveze bunurile
mobile sau imobile prin instituirea unor gajuri sau a unor ipoteci18.
Firma utilizatoare a obiectivelor de investiții ce se dobândesc nu are calitatea de
proprietar ci de uzufructier, chiriaș în acest contract. Deci, din punct d e vedere contabil,
18 Dumitrașcu R.A. Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, Bucur ești, 2016 ;
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
26
debitorul nu are calitatea de proprietar, bunul neapărînd în activul său bilanțier. Însă,
angajamentele de leasing figurează obligatoriu în datorii extrabilanțiere.
Proprietatea asupra bunului se transferă doar în momentul achitării ult imei rate de
leasing, respectiv a valorii reziduale.
2.4. Politic a investițional ă și rolul acesteia în dezvoltarea firmei
Conceptul de investiții și clasificarea lor
Noțiunea de investi ții cuprinde totalitatea cheltuielilor sau aloc ărilor de fonduri de la
care se asteapt ă niște venituri viitoare. Investi țiile reprezint ă cheltuieli ce se efctueaz ă pentru
obținerea de active fixe, adic ă pentru construirea, reconstruirea, l ărgirea, modernizarea și
achizi ționarea de active fizice de natura ma șinilor, utilajelor, instala țiilor, cl ădirilor, mijloacelor
de transport și a altor instrumente de munc ă.
Eficien ța, necesitatea și documenta ția investi țiilor – eficienta investitiilor reprezintå o
problemå de maximå însemnåtate pentru întrepr indere, deoarece aratå dacå un proiect trebuie så
fie sau nu aplicat. Eficienta se reflectå în raportul rezultatelor sau efectelor obtinute din
exploatare sI eforturile sau cheltuielile de investitii. Investitiile au efecte materiale, valorice sI
sociale.
Indicatorii de apreciare a eficien ței investi țiilor trebuie s ă permit ă:
– compararea cu alte proiecte din ramura respectiv ă;
– compararea mai multor variante de proiect pentru aceea și investi ție;
Lucrările de investi ții trebuie s ă aibă la baz ă o documenta ție am ănunțită. Aceastå
documentatie trebuie sa contin ă: studiul tehnico -economic, proiectul si devizele.
În studiul tehnico -economic se cuprin informa ții economice, tehnice și financiare cu
caracter general, prin care se justificå necesitatea și oportunitatea investi țiilor.
Prin documenta ția de proiect se stabilesc indicatorii tehnico -economici și se solutioneaz ă
diferite probleme tehnice.
În cadrul documenta ției de deviz se stabile ște volumul cheltuielilor pentru realizarea
investi țiilor.
Bugetul de finan țare al investi țiilor – în realizarea unui proiect de investitii un rol
important are rezolvarea unor probleme ca: asigurarea resurselor financiare, alegerea izvoarelor
de finantare în conditiile asigurårii unui cost cât mai r edus al capitalurilor ce se vor folosi pentru
realizarea investi țiilor, recuperarea fondurilor investite și reducerea duratei acestei recuper ări,
rambursarea creditelor și plata dobânzii la termen.
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
27
Sursele principale de finan țare a investi țiilor sunt capitalurile propri și capitalurile
împrumutate. În asigurarea surselor de finantare a investi țiilor, întreprinderile trebuie s ă-și
mobilizeze mai întâi fondurile proprii și apoi s ă apeleze la resurse externe.
Alegerile efectuate în materie de i nvestiții reprezintă aspecte esențiale ale politicii
întreprinderii în general și ale gestiunii sale financiare în particular și constituie una dintre
determinările principale ale dezvoltării sale viitoare.
Gestionarii financiari ai întreprinderii trebuie să facă aprecieri asupra investițiilor
realizate în trecut și asupra nevoii de investiții în viitor. Trebuie analizate și evaluate efectele
investițiilor precedente și previzionate efectele proiectelor vizate în viitor.
Investiția reprezintă punctul de ple care în orice decizie financiară.
În condițiile economiei de piață, acțiunile managerului vizează nu doar obținerea unui
excedent cât mai mare în raport cu volumul de resurse consumate , ci și alte aspecte, conform
strategiei adoptate, care prefigurează cel e mai importante obiective, structurate în raport de
importanța acestora. În acest sens, modul în care este organizată activitatea și domeniul în care se
derulează aceasta , influențează decisiv obiectivele vizate.
În primul rând, atingerea obiectivului ge neral este determinat de realizarea performanței
la nivelul fiecărei subcomponente. Ca urmare, nu trebuie neglijate modalitățile de atingere a
acesteia, impunându -se urmărirea aspectelor referitoare la:
-activitatea economico financiară:
-beneficii anual e
-grad de lichiditate
-muncă:
-număr de muncitori
-de producție:
-nivelul stocurilor
-grad de tehnologizare
-comerciale:
-gama de produse pe piață
-calitatea și prezentarea produselor
-de coordonare:
-echipa de conducere
Strategia globală a firmei este influențată însă și de factori exogeni, cum sunt: tipul de
economie și gradul de dezvoltare al acesteia; opțiunile politice și politica proprie promovată de
firmă . Condițiile de instabilitate monetară, fluctuațiile cursului de schimb, existența unor
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
28
reglementări juridico -economice numeroase sau stufoase, care au cunoscut și modificări repetate ,
sunt elemente care determină o nouă abordare a strategiei investiționale, ce cuprinde obiective,
strategii și mecanisme, corespunzător realităților existente .
O firmă poate adopta o politică de creștere, de reorganizare sau de reconversie, care
trebuie însoțită de o anumită politică investițională. Astfel, necesarul de investiții și tipul acestora
variază în funcție de tipul pieței dar și de structura concurenț ei.
Investiția este o alocare permanentă de capitaluri pentru achiziționarea de active (fizice
și/sau financiare) care, prin exploatare, să generalizeze obținerea de rentabilități superioare ratei
normale de rentabilitate.
Tipologia investițiilor se poate face după mai multe criterii, deși nu se poate face o
distincție netă.
Investițiile interne reprezintă o alocare de capitaluri pentru achiziția de active materiale
și nemateriale (echipamente, construcții, licențe, etc.)pentru creșterea și perfecționarea capacității
de producție și de distribuție.
De asemenea, întreprinderea va investi – pentru realizarea acestei strategii – în cercetare –
dezvoltare, în specializarea personalului, în publicitate, etc.Investițiile interne au deci un caracter
individual și/sau comercial.
Se evidențiază astfel conceptul de portofoliu de proiecte de investiții ce caracterizează
activitatea investițională a întreprinderii în ansamblul ei căci pentru urmărirea și atingerea
obiectivului major de creștere a valorii întreprinderii est e mult mai relevantă o analiză globală a
investițiilor. Totuși, posibilitatea diversificării structurii de portofoliu este mult mai redusă decât
cea a unui portofoliu de titluri.
În funcție de obiectul lor , investițiile pot fi :
tehnice (achiziția,construc ția, montajul unor mașini, utilaje, mijloace de transport, etc.),
umane(în calificarea sau specializarea personalului),
sociale (construcția unei cantine în incinta întreprinderii),
financiare (cumpărarea de titluri de participație la alte societăți come rciale),
comerciale (în publicitate și reclamă) etc.
În funcție de riscul pe care îl implică , se disting următoarele timpuri de investiții:
cu risc scăzut – investiții de înlocuire a echipamentului uzat (fără modificări
tehnologice) și de modernizare a un or echipamente (corecții neesențiale ale tehnologiei de
fabricație);
cu risc mediu – investiții de dezvoltare, de extindere a unor secții, uzine, fabrici noi,
achiziționare de noi utilaje, investiții comerciale (de lărgire a pieței de desfacere);
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
29
cu risc ridicat – investiții strategice (crearea de filiale în zone geografi ce noi,
fuzionarea cu o altă societate comercială).
Din punct de vedere financiar -monetar se disting următoarele tipuri de investiții : 19
Unele proiecte de investiții cer o anumită mărime a fondurilor alocate și determină o
anumită mărime a rezultatelor obținute, rezultate care se obțin în totalitate într -un moment final,
la o anumită dată.Proiectele de acest tip sunt relativ rare în industrie, se întâlnesc de regulă în
agricultură, activi tăți forestiere.
Unele investiții cer o anumită mărime a fondurilor investite, dar antrenează încasări
eșalonate. Numeroase investiții în echipamente industriale ilustrează acest caz.
Alte proiecte reclamă o investire eșalonată a fondurilor și degajă t oate încasările la
sfârșitul duratei de investire. Ansamblurile industriale complexe livrate „la cheie” pot fi exemple
în acest fel.
Unele proiecte necesită cheltuieli eșalonate și determină încasări de asemenea eșalonate.
Este cazul majorității investiț iilor industriale sau al investițiilor în infrastructură care implică
alocări de fonduri pe mai mulți ani înainte de punerea în exploatare, totală sau parțială a
obiectivului.
19 Romanian Statistical Review – Supplement nr. 8 / 2016
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
30
Fiecare din aceste tipuri determină un tratament diferit al cash -flow-urilor în acțiunea de
actualizare a lor la momentul T0. Se impun corecții ale fluxurilor de trezorerie aferente fiecărui
moment în raport cu intrările și ieșirile corespunzătoare acestor momente. Chiar dacă nu
reprezintă un caz general, tipul de investiție cu o singură intrare la momentul T0 și cu mai multe
cash-flow-uri anuale de încasat este cel mai întâlnit în modelele de evaluare, fiind și cel mai
comod.
Elementele financiare ale unei investiții
Efectele și efortul investițional pot fi parțial identificate pri n cunoașterea elementelor
fundamentale ale unei investiții:
• Suma totală a investiției sau cheltuielile inițiale de investiție (I0) se determină diferit în
funcție de modul de realizare a investiției. De exemplu, în cazul achiziționării unui activ fix de la
furnizori, suma investiției se calculează ca fiind egală cu prețul de achiziție plus taxele vamale
(dacă există), cheltuielile de transport, montaj, alte taxe și comisioane, Dacă este produsă în regie
proprie, suma investiției este dată de costurile mat erialelor consumate, de cheltuielile directe cu
manopera și de cota -parte a cheltuielilor indirecte.
• Durata de viață a investiției (n) implică mai multe semnificații:
– durata fiscală, contabilă – durata normală de serviciu a mijloacelor fixe din catalog ul normelor
de amortizare, conform Legii amortizării;
– durata tehnică – durata determinată de caracteristicile tehnofuncționale,specifi ce oricărui
mijloc fix;
– durata comercială – determinată de durata de viață a produselor fabricate cu respectiva
investiție;
– durata juridică – durata protecției juridice asupra dreptului de concesiune a unei exploatări,
asupra unui brevet, unei licențe sau mărci de fabrică.
• Benefi ciile suplimentare determinate de punerea în funcțiune a obiectivului investiției;
îmbra că denumirea de cash -fl ow -uri,calculate ca diferență între încasări și plăți; nu se pot
determina decât pe baza de previziuni, fiind legate de factorul timp. Ceea ce caracterizează
adevărata valoare a investiției este însă fluxul net de trezorerie, dispon ibil după acoperirea
creșterii economice ulterioare a proiectului de investiții. În general, aceasta se referă la creșterea
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
31
netă a stocurilor și creanțelor de exploatare (variația NFR), dar poate fi vorba și de o creștere
netă a imobilizărilor (Δ lmo).
Cash-flow-ul disponibil (CFD) este expresia monetară a cash -flowului de exploatare rezultat
după finanțarea investiției:
CFD = Cfexpl – (Δlmo+ΔNFR)
Cash -flow-ul disponibil va fi în măsură să remunereze acționarii care au finanțat integral
proiectul de investi ții. Remunerarea se va concretiza într-un flux net de dividende numai după
deducerea unor eventuale alocări suplimentare de capital pentru investiții adiționale la proiectul
inițial.
• Valoarea reziduală (VR) reprezintă valoarea posibil de recuperat după î ncheierea duratei de
viață a investiției (prin vânzare, prin valorificarea pieselor, subansamblelor rezultate la casare
etc.).
Pentru durate de viață economică îndelungate (10 ani sau mai mult),valoarea reziduală se
consideră nulă, nesemnificativă. Pentru durate de viață mai mici, estimarea valorii reziduale
devine importantă;dacă durata de viață este mai mică decât cea tehnică, valoarea reziduală poate
fi mai mare decât valoarea rămasă neamortizată și determină un câștig de capital care mărește
profitul im pozabil;
• Rata de actualizare (k), deși nu este element specific investiției,este considerată factor
fundamental al acesteia: de dimensiunea sa depinde valoarea actuală a cash -flow-urilor; uzual, se
consideră un cost de oportunitate al capitalului investi t. Acesta este deci costul de finanțare al
investiței din capitaluri proprii și va fi apreciat ca o rată de rentabilitate cerută de investitori de la
proiectul respectiv.
În cazul activității desfășurate la nivelul sectoarelor deficitare , asimilarea tehno logiei este
rapidă, fiind necesare investiții importante în cercetare -dezvoltare, în majorarea capacității de
producție și achiziționarea de noi echipamente. Dacă activitatea se derulează într -un sector
exploatat de multă vreme, în care cererea este în scă dere, cu o tehnologie depășită se impune
realizarea de investiții de înlocuire. Această categorie de investiții este mai puțin riscantă, dar,
poate avea și efecte mai puțin vizibile în cazul în care pe piață au apărut produse îmbunătățite din
punct de vede re al calității sau performanțelor, cu tehnologii noi.
Strategiile investiționale se fundamentează pe ideea că investițiile sunt instrumentele prin
care se asigură dezvoltarea firmei pe termen lung, menținerea sau majorarea eficienței și
îmbunătățirea poziției în mediul extern . În raport cu situația existentă , în cadrul unei strategii
investiționale se stabilesc atât obiectivele, performanțele, acțiunile și instrumentele necesare
atingerii obiectivelor, cât și modul de combinare și folosire a acestor mijlo ace. De asemenea, se
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
32
impune identificarea categoriilor de proiecte investiționale, care pot să aibă legături de
interdependență. În acest sens , se pot întâlni :
– proiecte independente, în care alegerea unuia nu are legătură cu decizia pentru celălalt proi ect;
– proiecte complementare, pentru care selectarea unuia este dependentă de alegerea altuia;
– proiecte exclusive, adică proiecte care se exclud reciproc .
De regulă, la nivelul unei firme nu se optează pentru proiecte exclusive (concurente).
Dacă exist ă totuși și astfel de proiecte, ele trebuie să vizeze aceleași obiective sau obiective
diferite, să aibă arie diferită , să nu presupun ă finanțarea din aceeași sursă, fiind asociate pentru a
se diminua riscul proiectelor individuale.
În concluzie, strategi ile de investiții, în general, au o arie de cuprindere mai largă decât
proiectele de investiții, iar pentru implementarea lor este necesar a fi detaliate în unul sau mai
multe proiecte de investiții20.
2.5. Politica de distribuire a dividendelor
În ceea ce prive sc deciziile de repartizare a profitului , acestea marchează finalitatea
procesului de management financiar și constau în esență în distribuirea de dividende. Acest tip
de decizii se concretizează, „prin opțiunile întreprinderii între reinvestirea parț ială sau integrală a
profitului net și/sau distribuirea acestui profit sub formă de dividende către acționari” 21.Acestea
trebuie să armonizeze dorința firească a acționarilor de a câștiga bani în prezent, cu aceea de a se
asigura o dezvoltare durabilă a fi rmei în viitor, urmărind în același timp realizarea obiectivului
de maximizare a valorii întreprinderii.
Managerii trebuie să ia decizii în condiții de mediu schimbătoare și complexe care au o
influență semnificativă asupra deciziilor prin cantitatea infor mațiilor disponibile (condiții de
certitudine, risc și incertitudine), obiectivele organizaționale și cele individuale ale decidentului,
sistemul de valori al managerului și cultura organizațională precum și o serie de alte condiții de
mediu intern sau ext ern.
La nivelul întreprinderii, procesul decizional și fundamentarea deciziilor de politică
financiară, în general, și a deciziilor privind repartizarea profitului, în special, sunt influențate de
o serie de factori interni sau externi, dintre care ca fact ori interni putem menționa:
• obiectivele și interesele urmărite în cadrul întreprinderii;
• implicarea managerilor și angajaților în depunerea de efort maxim în vederea atingerii
obiectivelor urmărite;
20 Gheorghiu Al., Analiză economico -financiară la nivel microeconomic , Editura Economică, București, 2004;
21 Onofrei, M., Management financiar , suport de curs, specializarea Finanțe -Bănci, ID, Iași, 2005;
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
33
• natura produselor sau serviciilor oferite de întrep rindere;
• caracteristicile tehnice ale unităților întreprinderii;
• interdependența unităților întreprinderii în atingerea obiectivelor.
Dintre factorii externi se remarcă:
• distribuitorii produselor sau serviciilor;
• furnizorii de materii prime, furniz orii de echipamente și subansamble, furnizorii de
forță de muncă;
• concurenții pentru clienți și pentru furnizori;
• legislația fiscală .
În acest context, putem aprecia că în procesul rațional de luare a deciziilor financiare,
întreprinderea este influenț ată de o serie de factori. Între acești factori se remarcă în mod
deosebit politica fiscală promovată de autorități, respectiv fiscalitatea, prin nivelul cotelor
practicate sau prin diferitele facilități fiscale acordate de către stat agenților economici.
Deciziile de distribuire a profitului vizează opțiunile întreprinderii între reinvestirea
parțială sau integrală a profitului net, inclusiv constituirea altor fonduri sau reserve la dispoziția
sa și/sau distribuirea profitului sub formă de dividende către acționari, ținând cont de faptul că
alegerea între aceste opțiuni se află sub impactul fiscalității, ratei dobânzii și a altor factori.
Pe de o parte, reinvestirea profitului constituie o sursă importantă de autofinanțare a
investițiilor, iar pe de altă pa rte, distribuirea dividendelor reprezintă remunerarea acționarilor
pentru capitalurile lor proprii. Deși cele două destinații sunt contradictorii, ambele au efecte
benefice pentru acționari, în sensul că prima finanțează creșterea economică a întreprinderi i, iar
cea de -a doua opțiune înseamnă remunerarea capitalului.
În condițiile în care se acordă o rată mai mare a dividendelor către acționari, aceasta
implică o rată mai mică a profiturilor acumulate și implicit, necesitatea apelării la noi fonduri din
exterior, pentru finanțarea proiectelor de investiții. Totodată, atribuirea unui volum mare de
dividende acționarilor, va duce la o rată scăzută a profitului în viitor, cât și a dividendelor
viitoare.
Astfel, deciziile privind distribuirea/reinvestirea profit ului are două efecte contradictorii,
iar „o politică optimă de dividende este cea care găsește echilibrul între dividendele curente de
plătit și rata creșterii viitoare, astfel încât prețul acțiunilor firmei să fie maxim” 22
Formele politicii de dividend
Distribuirea dividendelor de către societățile pe acțiuni sunt operațiuni periodice care
22 Onofrei, M., Management financiar , suport de curs, specializarea Finanțe -Bănci, ID, Iași, 2005;
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
34
materializează dreptul acționarilor la renumerarea capitalului plasat în acțiuni.
Politica reziduală de dividend – presupune distribuirea drept dividende a unei sume c are
rămâne disponibilă după acoperirea nevoilor de finanțat.
La sfârșitul exercițiului societatea determină volumul total al resurselor proprii cât și al
celor asimilate care pot fi mobilizate în exercițiul următor, la care se mai adaugă și
împrumuturile d e care poate beneficia plus eventualele creșteri de capital în perioada dată.
Din suma totală se scade valoarea proiectelor ce se doresc a fi finanțate iar ceea ce rămâne se
distribuie sub formă de dividende.
Politica ratei constante – presupune aplicarea de către o firmă, an de an, a unei proporții
fixe a dividendelor în raport cu beneficiul total. Stabilirea unei proporții constante a dividendelor
creează o anumită siguranță acționarilor privind remunerația, indiferent de politica de
autofinanțare dusă d e societate. Această politică nu exclude variația sumei absolute a
dividendelor anuală,întrucât acestea depind de masa profitului realizat în fiecare an.
Politica sumei constante – presupune obliga ția societății de a acorda drept dividend o
sumă fixă pentr u fiecare acțiune deținută de către acționar. Asigură venituri chiar dacă societatea
comercială nu înregistrează beneficii la nivelul anilor anteriori și când este necesară apelarea la
surse adiționale. Cele mai multe societăți se orientează spre o politic ă de stabilire a sumei
absolute a dividendelor sau a ratei, cu tendința de creștere ușoară de la un an la altul.
Indicatorii politicii de dividend
Pentru urmărirea politicii de dividend duse de către o societate pe acțiuni, pentru a crea
posibilitatea comp arării cu alte unități similare sau pentru a scoate în evidență performanțele
diferitelor unități în ceea ce privește politica de dividend se pot utiliza diverși indicatori printre
care se numără și următorii:
1) Dividend pe acțiune = Dividend de plată / N umăr de acțiuni emise
marchează suma absolută a dividendelor care se distribuie pentru o acțiune deținută;
valoarea acestui indicator este interesantă atât pentru acționar care va cunoaște suma ce -i
va fi vărsată de către societate cât și pentru bonitatea societății aceast lucru ducând la
atragerea de investitori; deși are o expresivitate economică mare, acest indicator nu
exprimă integral forța societății respective, mărimea sa depinzând mai mult de profitul
afectat distribuției de dividend.
2) Rata distri buirii dividendelor = Dividende de plată / Profit net
semnalează incisivitatea politicii de distribuție a dividendelor și este relativ opus politicii
de autofinanțare și invers proporțională cu gradul de capitalizare. Un grad ridicat de
distribuire a divid endelor nu presupune în toate cazurile autofinanțare redusă. Un profit
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
35
mare conjugat cu o rată de distribuire redusă poate conduce la un dividend mai consistent
decât în cazul unui profit mic, căruia i se aplică o rată de distribuire ridicată.
3) Randament ul pe acțiune = (Dividend / acțiune) / cursul acțiunii
este un indicator cu puternică expresivitate economică,de mare interes pentru acționari
deoarece semnifică o rentabilitate autentică a capitalului plasat în acțiuni. Astfel pe baza
lui fiecare acționar poate decide dacă păstrează în continuare acțiunile sau le vinde.
4) Beneficiul pe acțiune = Profitul net total / Numărul de acțiuni
reprezintă îmbogățirea practică a acționarilor în cursul unui an pentru că profitul, fie se
distribuie ca dividende, fie s e capitalizează reprezentând tot averea acționarilor,
indicatorul nu reprezintă un flux financiar în sensul că nu întregul beneficiu se
repartizează ca dividend, dar este un element esențial pentru aprecierea valorii pe piață a
acțiunilor.
5) Rentabilitate a capitalului investit în acțiuni = Profit net / Capital social Rentabilitatea
capitalului investit în acțiuni = (Beneficiu / Acțiuni)/Valoare nominală.
cu cât acest indicator are valoare mai mare, cu atât este mai bun în sensul folosirii
eficiente a capit alului social
6) Coeficientul de capitalizare (PER) = Cursul acțiunilor / (Beneficiu / Acțiune)
se numește și multiplu de capitalizare – Price Earning Ratio , și exprimă valoarea
întreprinderii pe baza numărului de ani de beneficiu, adică în câți ani invest iția
recuperează valoarea de piață a acțiunilor sale fară a -și propune obținerea lichidităților
financiare efective.
6) Activul net pe acțiune = Activul net / Numărul de acțiuni emise
reprezintă estimarea contabilă a valorii unei acțiuni, care este un rezu ltat al activității
trecute , în timp ce valoarea financiară a unei acțiuni pune accentul pe fluxurile viitoare de
venit ( dividend + valoarea reziduală ).
7) CAp / Acțiune = CA p potențială / Numarul de acțiuni emise
capacitatea de autofinanțare presupune constituirea unui fond mare de amortizare ( ca
sursă de autofinanțare ) care afăcut să crească costurile de producție și deci să scadă
beneficiul net.
8) CAFr / Acțiune = CAF reală / Numărul de acțiuni emise
reprezintă efortul net pentru creșterea economic ă având cea mai mare însemnătate pentru
întreprindere, dar și pentru partenerii de afaceri și bănci.
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
36
CAPITOLUL III
3.STUDIU DE CAZ PRIVIND POLITICILE FINANCIARE LA SC
COMPA SA
3.1. Analiza e conomico – financiară a activită ții desfășurate la S.C. CO MPA SA .
Societatea analizat ă este SC Compa SA, înființată prin Hotărârea Guvernului
nr.1296/13.12.1990 din vechea Întreprinderea de Piese Auto Sibiu ( I.P.A .Sibiu) , înființată în
anul 1969 prin unificarea a două unități: Uzina Elastic și Uzina Automecanica Sibiu.
Din anul 1991, SC COMPA SA s-a organizat în fabrici / ateliere, constituite pe familii
de produse, ca centre de cost, care în timp au devenit centre de profit.
Este o societate pe acțiuni, cu personalitate juridică română, este organizată și
funcționează în conformitate cu Actul Constitutiv al societății și cu legislația în vigoare , având
Codul unic de înregistrare : RO 788767,Numărul de înregistrare la registrul comerțului :
J32/129/1991 .
Conform actului constitutiv al societății, SC COMPA SA pro duce și comercializează
componente și piese pentru industria constructoare de mașini (autoturisme, autovehicule de
transport, autobuze, remorci, tractoare, vagoane și diverse utilaje industriale), energie termică,
inclusiv servicii și asistență tehnică, ef ectuarea de operațiuni de comerț exterior, engineering,
colaborarea directă cu bănci de comerț exterior, efectuarea operațiunilor de fond valutar, putând
participa și conveni la operațiuni de credit; totodată desfășoară activități cu caracter social în
favoarea salariaților.
Societatea SC COMPA SA este cotată la Bursa de Valori București, la categoria Standard,
simbol CMP. La 31.12.2018 societatea avea 6564 de acționari, persoane fizice și juridice,
române și străine ,valoarea nominal ă a unei ac țiuni fiind d e 0,1 lei/acțiune, iar valoarea
capitalului social subscris și vărsat al societății este de 21.882.104 lei.
Structura acționariatului la 31 decembrie 2018 este prezentată în continuare. (Fig.1)
Sursa informației: Depozitarul Central S.A.București.
Tabel 1-Structura acționariatului
A C Ț I O N A R NR. ACȚIUNI PROCENT
Persoane fizice, din care:
Asociația COMPA S.A. Sibiu 119,474,505 54.60%
Acționari (persoane fizice – 22,550,050 11.43%
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
37
române)
Acționari (persoane fizice –
străine) 3,401,243 1.55%
Persoane juridice, din care:
Acționari (persoane juridice –
române) 48,392,941 22.12%
Acționari (persoane juridice –
străine) 25,002,299 10.30%
TOTAL 218,821,038 100.00 %
La finalul anului 2018 societatea analizată își desfășura activitatea cu un n umăr de 919
angajați cu contract individual de muncă, acesta î nregistrând o diminuare până la data de
30.06.2016 când numărul efectiv de salariați a fost 879. Personalul utilizat este format
preponderent din muncitori direct productivi după cum rezultă din tabelul 2.
Tabelul 2. Structura personalului util izat în activitatea desfăș urată
Anul 2016 2017 2018 Δ%
Personal Nr % Nr % Nr % 2018/2016
Total 1954 100,00 2031 100,00 2094 100,00 7,16
Mdp 1288 65,92 1312 64,60 1360 69,86 5,59
Mip 276 14,12 305 15,02 310 17,49 12,32
T 390 19,96 414 20,38 424 12,65 8,72
Sursă : situaț i financiare, calcule proprii
Legendă: Mdp – muncitori direct productivi; Mip – muncitori indirect productivi; T – personal
tesa
Din analiza evoluției numărului mediu de personal înregistrat în anul 2018 comparativ cu
anii precedenți 2017 și 2016 putem evidenția următoarele:
numărul mediu de personal a crescut la total personal de la 2031 salariați existenți în
2017 la 2094, înregistrați în anul 2018, ca urmare a creșt erii producției marfă fabricate și a
creșterii cifrei de afaceri;
creșterea înregistrată la muncitorii direct productivi, (de la 1312 la 1360) a fost ca
urmare a creșterii producției la unele grupe de produse;
s-a înregistrat și o creștere la personalul TE SA, ca urmare a lipsei pe care o avea
COMPA în ultima perioadă în mod special la ingineri – personal strict necesar ca urmare a
creșterii numărului de produse și proiecte noi din această perioadă.
Din punct de vedere structural, se remarcă preponderența m uncitorilor direct productivi
(determinată de specificul activității desfășurate), fără modificări importante în intervalul
analizat, după cum rezultă și din Graficul 1.
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
38
Graficul 1. St ructura personalului utilizat în 2018 versus 2016
În cursul anului 2018 s -a accentuat problema asigurării necesarului de personal calificat,
în toate domenii,devenind una dintre cele mai grave probleme cu care s -a confruntat COMPA în
ultimii ani.
Este resi mțită lipsa de personal în special a muncitorilor calificați, COMPA făcând
eforturi deosebite pentru recrutarea personalului necesar, din localități limitrofe Sibiului situate
pe o rază de 60 km de Sibiu., cu impact în costul transportului muncitorilor cal ificați și chiar
necalificați, necesari programului de 3 schimburi. Având în vedere lipsa de personal care se
întrevede a fi din ce în ce mai acută în viitor, managementul firmei a intensificat acțiunile
demarcate deja pentru automatizarea anumitor procese și mai cu seamă de robotizare în
domeniul producției de subansamble mecano -sudate, unde lipsa de sudori este una dintre cele
mai evidente.
Principalii indicatori, precum și principalele elemente de evaluare generală a activității
sunt prezentate în dinami ca ultimilor trei ani ( Tabelul 3 ):
Tabel 3. Tendințe în evoluția și structura veniturilor totale
Elemente 2016 2017 2018 %
2018/2017 %
2018/2016
Cifra de
afaceri, din
care: 641,343,072 703,620,521 752,507,249 106.95 117.33
export 483,247,663 554,364,183 590,929,133 106.60 22.,28
Venituri totale
din care: 680,532,669 723,551,858 768,879,999 106.26 112.98
venituri din
exploatare 657,204,493 713,492,084 763,579,658 107.02 116.19
venituri
financiare 23,328,176 10,059,774 5,300,341 52.69 22.72
Venituri
extraordinare 0 0 0 0 0
Sursa: Situații financiare 201 6-2018, calcule proprii
Evoluția componentelor veniturilor totale este prezentată în graficul 2.
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
39
Graficul 2. Structura veniturilor totale pe activități
Ponderea cea mai mare în veniturile SC Compa SA o reprezintă veniturile din vânzările
la export respectiv 75,35% din totalul cifrei de afaceri în anul 2016, 78,79% în anul 2017 și
respectiv 78,53% în anul 2018.În perioada 2016 -2018 veniturile din vânzările la export
comparativ cu cifra de afaceri se prezintă astfel :
Grafic 3.Evoluția cifrei de afaceri și veniturilor din vânzările la export în perioada
2016 -2018
Anul 2018 a fost un an cu multiple provocări și realizări, în majoritat ea domeniilor de
activitate ale societății:
Din datele sintetizate în tabelul 3 se observă că s -a înregistrat o creștere a cifrei de afaceri
cu 6,95% în anul 201 8 comparativ cu anu l 201 7 și respectiv cu 17,33% în anul 2018 față de
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
40
2016 , fiind influențată c u preponderen ță de creșterea producției și a vânzărilor la clienții
tradiționali dar și a demarării fabricației unor proiecte noi. asigurând un trend crescător al
producției marfă fabricată și a nivelului vânzărilor realizat în ultimii ani. Creșteri mai
semnificative ale cifrei de afaceri s -au înregistrat în următoarele domenii de activitate ale
societății:
– Producția de ansamble mecano -sudate
– Producția de componente pentru sisteme de climatizare
– Producția de componente pentru turbosuflante
– Producția de pinioane casete de direcție
În cursul anului 2018 s -a demarat transferul fabricației de componente pentru mașini –
unelte de tip DMG, care în următorii ani ar putea avea o creștere importantă, fiind un alt
domeniu de producție non -auto, diferit de specif icul actual de producție COMPA, care în prezent
este destinat cu preponderență domeniului auto.
Descrierea principalelor produse realizate și / sau servicii prestate, ponderea în veniturile și cifra
de afaceri a societății, poziționarea pe piață în anii 2 016-2018 se prezintă conform datelor din
următorul tabel (Tabelul 4) :
Tabelul 4. Principalele grupede produse (mii lei)
% % %
GRUPE DE PRODUSE 2016 2017 2018 2018 / 2018 /
2017 2016
Piese ștanțate, ambutisate 6,690 7,528 7,792 103.5 116.47
Ansamble mecano -sudate 28,088 37,356 49,567 132.69 176.47
Valve 92,227 112,503 122,738 109.1 133.08
Pinioane casete de direcție 28,788 34,931 39,280 112.45 136.45
Componente ștergat oare de 106,206 78,808 parbriz 76,675 97.29 72.19
Arcuri înfășurate și galvanizare 6,650 7,678 7,452 97.05 112.06
Componente pentru 69,474 88,250 turbosuflante Honeywell 106,825 121.05 153.76
Componente sisteme de 66,777 84,104 injecție Bosch – Rail 72,245 85.9 108.19
Componente instalații 5,044 6,068 climatizare – Daikin 8,683 143.1 172.15
Corp injector – Delphi 194,444 218,000 239,094 109.68 122.96
Furnizare utilități 11,989 9,385 7,487 79.78 62.45
Valorificare materiale 2,467 3,854 refolosibile 5,398 140.06 218
.82
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
41
SDV -uri 4,128 5,670 3,792 66.87 91.84
Diverse 14,488 8,165 5,479 55.3 34.93
TOTAL PRODUCTIE MARFA 638,660 703,621 752,508 106.88 117.83
Structura producției pe grupe de producție la export și pentru intern (România) este
prezentată în tabelul de mai jos. (Tabelul 5)
Tabelul 5.Ponderea vânzarilor principalelor grupe de produse la export și pe piața
internă în anul 2018
Vânzări
GRUPA DE PRODUSE Expor
t % Intern
%
Valve 100 0
Pinioane casete de direcție 100 0
Componente sisteme de injecție 100 0
Componente ștergătoare de parbriz 98 2
Componente pentru turbosuflante 94 6
Componente instalație climatizare 86 14
Piese ștanțate ambutisate 65 35
Corp injector 58 42
SDV -uri 50 50
Arcuri înfășurate și galvanizare 48 52
Ansamble mecano -sudate 51 49
Funcția tehnică și de dezvoltare din cadrul societății SC COMPA SA deține un
rol semnificativ în angrenajul firmei, datorită schimbărilor profunde care s-au produs în
structura comenzilor în ultimul timp. În cursul anului 2018 au fost asimilate în fabricație
produse noi pentru care sunt asigurate capacitățile de producție necesare și care vor
avea un impact asupra producției din anii următori. Ponderea produselor noi în cifra de
afaceri a companiei a depășit în mod constant 8%, acest aspect fiind unul demn de
urmărit, el indicând dinamismul și competența companiei în ceea ce privește adaptarea
la cerințele noi și înlocuirea produselor din portofoliu.
Au fost realizate teste de validare pentru componente din structura mașinilor unelte
tip DMG.
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
42
De asemenea numărul mare de tipodimensiuni, de carcase și lanterne, destinate
clientului WILO, sunt o garanție a dezvoltării continue a societății. Produsele sunt î n curs de
validare cu clientul.
În aceeași fază de validare sunt și pinioanele destinate, clientului VCST, acestea
având aplicate procese de forjare, tratament termic, sablare, verificare fisuri, prelucrări prin
așchiere și curățare conservare .
Alte produ se aflate în diverse faze de testare, validare sunt pinioane de direcție,
valve pentru servodirecție hidraulică, axe intermediare direcție, ballnut destinat
servodirecțiilor electrice, piese ștanțate diverse, corp injector, diferite tipuri arcuri
înfășurat e la rece, rampă comună pentru benzină, corp pompă înaltă presiune, etc.
În ceea ce priveș te cheltuielile înregistrate, se constată urmă toarea evoluție (tabelul 6) și
respectiv în graficul 4 :
Tabelul 6. Nivelul cheltuielilor determinate de activitatea des fășurată
Elemente 2016 2017 2018 %
2018/2017 %
2018/2017
Cheltuieli totale 626,823,527 682,319,656 730,057,416 107.00 116.47
Cheltuieli de
exploatare 613,956,304 671,731,173 722,445,939 107.55 117.67
Cheltuieli financiare 12,867,223 10,588,483 7,611,477 71.88 59.15
Cheltuieli excepționale 0 0 0 0 0
Sursa: Situații financiare 201 6-2018, calcule proprii
Grafic 4.Evoluția cheltuielilor determinate de activitatea desfășurată în perioada
2016 -2018
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
43
Informațiile prezentate î n tabelul 6 reflectă o evoluție nefavora bilă a cheltuielilor
înregistrate. Astfel, î n 201 8 se constată o creștere a cheltuielilor totale cu 7 % față de 2017 și cu
16,47 % față de 2016.
Ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor o reprezintă cele specifice activității de
exploatare respectiv 98,96% în anul 2018. Structura acest ora este prezentată î n tabelul 8.
Tabelul 7. Evoluția structurală a cheltuielilor în intervalul 201 6 – 2018
Elemente 2016 2017 2018
Cheltuieli de personal 115,823,029 130,38 1,206 144,134,777
Cheltuieli cu mat prime,materiale 392,823,868 433,493,918 463,751,363
Cheltuieli cu amortizări și provizioane 36,851,046 41,442,564 40,166,230
Cheltuieli cu energ ia 25,048,711 22,988,640 24,810,642
Alte chelt uieli de exploatare 43,409 ,650 43,424,845 49,582,927
Total cheltuieli de exploatare 613,956,304 671,731,173 722,445,939
Sursa: Situații financiare 201 6-2018, calcule proprii
Grafic , structura cheltuielilor de exploatare în perioada 2016 -2018 se prezintă astfel :
Grafic 5.Structura cheltuielilor de exploatare în anul 2016
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
44
Grafic 6.Structura cheltuielilor de exploatare în anul 2017
Grafic 7.Structura cheltuielilor de exploatare în anul 2 018
Analiza cheltuielilor trebuie să se facă raportat și la nivelul veniturilor.În acest sens
precizăm că profitul realizat în perioada 2016 -2018 are o ușoară tendință de scădere.(Tabelul 7)
Denumire
indicator 2016 2017 2018 %
2018/2017 %
2018/201
7
Venituri totale 680,532,669 723,551,858 768,879,99
9 106.26 112.98
Cheltuieli totale 626,823,527 682,319,656 730,057,41
6 107.00 116.47
Rezultat brut 53,709,142 41,232,202 38,822,583 94.16 72.28
% în total
venituri 8.17 5.78 5.08 5.085.08
Impo zit pe profit
curent 1,934,646 4,181,141 3,076,123 73.57 159.00
Rata
impozitului pe 3.60 10.14 7.92 7.92
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
45
Tabelul 8. Nivelul cheltuielilor, veniturilor, profitului determinate de activitatea
desfășurată
Profitul brut realizat în 2018 a fost sub nivelul celui realizat în 2017, respectiv
94,16% ca urmare a reducerii producției în trim.IV la anumite grupe de produse cu
profitabilitate ridicată și a imposibilității ajustării proporționale a costurilor.
Profitul net a înregistrat o evoluție similară cu cea a profitului brut astfel încât în anul
2018 nivelul acestui indicator realizat a fost sub nivelul anului precedent respectiv 96,22% ,
cauzele fiind aceleași.( Grafic 8 )
O analiză pertinentă a eficienței activită ții impune și analiza cash flowului,respectiv
toate schimbările intervenite în nivelul numerarului în cadru l activității de bază, investițiilor și
activității financiare, nivelul numerarului la începutul și la sfârșitul perioadei în perioada
2016 -2018.(Tabel 9)
profit
curent
Impozit pe profit
amânat -94,097 232,495 317,885 136.73
Rezultat net 51,868,593 36,818,566 35,428,575 35,428,57 5 96.22 68.30
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
46
Tabelul 9. Evoluția cash flowului în intervalul 201 7 – 2018
EXPLICAȚII
2018
2017
Fluxuri de trezorerie din activități de exploatare
Profit înainte de impozitare
38.822.583
41.232.202
Cheltuieli cu amortizarea și deprecierea imobilizărilor
40.166.230
41.442.564
(Creșteri) / Descreșteri stocuri -11.867.273 -7.966.921
(Creșteri) / Descreșteri creanțe -36.731.920 -26.810.374
(Creșteri) / Descreșteri datorii 12.969.481 5.171.796
Ajustare alte elemente nemonetare 4.112.310 -7.768.333
Numerar net generat din exploatare 47.471.411 45.300.934
Achiziții de imobilizări corporale -66.036.709 -36.752.853
Achiziții de imobilizări necorporale -1.044.736 -105.996
Numerar net generat din activitati de investitii -67.081.445 -36.858.849
Fluxuri de trezorerie din activitatea financiara
Profit/ (Pierdere) din vanzarea imobilizari lor financiare 0 -980
(Cresteri) / Descresteri imprumuturi bancare 20.955.311 -7.489.236
Plati dobanzi -893.786 -943.501
Numerar net generat din activitatea financiara 20.061.525 -8.433.717
Numerar net generat din activitatea totală 451.491 8.368
Numerar și echivalențe de numerar la începutul perioadei 613.979 605.611
Numerar și echivalențe de numerar la sfârșitul perioadei 1.065.470 613.979
Sursa: Situații financiare 201 6-2018, calcule proprii
Fluxul de numerar (cash flow) reprezintă imagin ea cea mai clară a stării de sănătate a
unei afaceri, prezentând atât încasările, cât și plățile pe care o societate le are într -o perioadă de
timp.
Orice flux de numerar prezintă informațiile financiare pe care o societate sau afacere le
înregistrează pe trei planuri:
activitatea de investiții;
activitatea de finanțare ;
activitatea de exploatare.
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
47
Activitatea de investiții se referă la cheltuielile pe care societatea le face pentru a se
dezvolta prin: achiziția de echipamente, realizarea unor construcții, achiziția de softuri și
echipamente IT etc. Se observă o preocupare crescută pentru această activitate,societatea
inregistrând un deficit în creștere de la un an la altul din această activitate.
Activitatea financiară prezintă sursele de finanțare pe care societatea le are la dispoziție pentru
a susține investiția prezentată anterior. Astfel, încasările din activitatea financiară pot fi
constituite din:
aportul în numerar al asociaților sau acționarilor;
disponibilul de numerar pe care societatea l -a înregi strat într -o perioadă de timp
anterioară și pe care acum îl are la dispoziție;
credite bancare pe care societatea le va contracta pentru a -și suplimenta sursele
proprii disponibile;
ajutor financiar nerambursabil, în cazul în care societatea va realiza inv estiția prin
intermediul unui proiect finanțat din fonduri europene sau naționale.
Ieșirile de numerar din activitatea financiară sunt legate de rambursare acestor
împrumuturi: plata ratelor și a dobânzilor aferente, atunci când este cazul.
Doar în anul 20 18 SC Compa SA înregistrează un excedent de numerar din aceată activitate
în valoare de 20.061.525 lei.
În cadrul analizei efectuate se impune și dimensionarea indicatorilor de lichiditate. Astfel,
dacă se au î n vedere datoriile pe termen scurt , se poate utiliza indicatorul lichiditate financiară . In
schimb, pentru analiza capacitații d e onorare a obligațiilor cu scadențe pe termen mediu ș i lung
se foloseste indicatorul solvabilitatea firmei. Capacitatea unei firme de a -și onora obligațiile de
plată la te rmenele scandente evidențiază gradul de lichiditate și solvabilitate.
Privind formele acestui indicator, se poate determina :
– Lichiditate generală
– Lichiditate intermediară
– Lichiditate imediată
Deci , lichiditatea pune in valoare capacitatea activelor circulan te de a se transforma î n
dispo nibilitați bănești utilizabile î n achitarea datoriilo r cu scadențe apropiate. Având î n vedere
precizările din literatura de specialitate, lichiditatea generală exprimă capacitatea activelor
circulante disponibile reflectate de stocuri, facturi neîncasate, plasamente pe termen scurt de a se
transforma în disponibilități bănești care să acopere datoriile scadente. Aceasta se poate
dimensiona atât în mărime absolută cât și în mărime relativă.
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
48
În mărime absolută, se urmărește dife rența netă dintre activele circulante (inclusiv
conturile de regularizare și primele de rambursare) și nivelul datoriilor pe termen scurt.
LG = AC – DTS
La societatea analizată, evoluția indicatorului de lichiditate generală în mărime absolută
este sintetizată în Tabelul 10.
Tabel 10. Determinarea lichiditații generale la SC COMPA S.A
Anul /
Elemente 2016 2017 2018
Active
circulante 201,972,458 237,456,774 286,507,459
Datorii pe
termen scurts 122,300,412 127,429,176 141,993,792
Lga% 165,14 186,34 201,77
Lga 79,672,046 110,027,598 144,513,667
Sursa: Situații financiare 201 6-2018, calcule proprii
Se remarcă o situație nefavorabilă pe parcursul întregului interval analizat, fapt ce
demonstrează incapacitatea societății analizate de a -și onora datoriile pe termen scurt pe seama
activelor circulante.
În mărime relativă, se stabilește raportul procentual dintre activele circulante și datoriile
pe termen scurt.
x100DTSACRLG
Lich iditatea intermediară permite analiza capacit ății activelor circulante, (cu excepția
stocurilor), de a asigura finanțarea datoriilor scadente. Și acest indicator poate fi stabilit sub două
forme și anume:
a) Forma absolută
Li= (AC – S ) –DTS
unde: L i – lichiditatea intermediară; S – stocurile; AC – activele circulante ; DTS – datorii cu
scadența mai mică de un an
La societatea analizată se remarcă următoarea evoluție ( Tabelul 11).
Tabel 11. Evoluția lichiditații intermediare in perioada 201 6-2018
Anul / El emente 2016 2017 2018
Stocuri 88,267,305 99,616,397 111,483,670
Active circulante -Stocuri 201,972,458 237,456,774 286,507,459
Datorii termen scurt 122,300,412 127,429,176 141,993,792
Li -8,595,259 10,411,201 33,029,997
Li % 92,97 108,17 123,26
Sursa: Situații financiare 201 6-2018, calcule proprii
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
49
b) Forma relativă
x100DTSACRLIS
Acest indicator a înregistrat o evoluție favorabilă, deși din nivelul activelor circulante se
scad stocurile, astfel încât să nu se ia în considerare decât elemente le susceptibile a fi
transformate cu ușurință în lichidități bănești.
Lichiditatea efectivă dimensionează gradul în care disponibilitățile bănești permit
achitarea plăților scadente. Formele sub care poate fi stabilită sunt:
a) Forma absolută
LE = TR – DTS,
unde : LE – lichiditatea efectivă; TR – nivelul resurselor de trezorerie reflectate în bilanțul
contabil, postul disponibilități bănești ; DTS – (datorii pe termen scurt cu scadența mai mică de
un an).
b) Forma relativă :
x100DTSRLITR
La SC CO MPA SA se pot sistematiza datele privind evoluția trezoreriei nete și a
datoriilor pe termen scurt pentru evidențierea raportului nefavorabil dintre acestea (Tabelul 12 ).
Gradul scăzut de lichiditate rămâne o problemă extrem de sensibilă pentru această soc ietate
comercială.
Tabelul 12 Nivelul lichiditații efective
Anul / Elemente 2016 2017 2018
Trezorerie netă 605,611 613,979 1,065,470
Datorii termen scurt 122,300,412 127,429,176 141,993,792
Lr -121,694,801 -126,815,197 -140,928,322
Lr % 0,50 0,48 0,75
Sursa: Situații financiare 201 6-2018, calcule proprii
Se observă că s ituația este nefavorabilă, nivelul resurselor de trezorerie disponibile pentru
achitarea datoriilor pe termen scurt fiind extrem de scăzut, fapt ce expune societatea analizată la
riscul de insolvabilitate.
O reliefare grafică a celor mai importanți indicatori analizați permite o viziune de
ansamblu asupra situației financiare a societății comerciale (graficul 9):
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
50
Graficul 3.6 Evoluția lichidității și a elementelor determinante la SC COMPA SA
Din punct de vedere al profitabilității, se pot dimensiona următorii indicatori:
Rentabilitatea economica
Rentabilitatea financiara
Rata rentabilitatii resurselor consumate
Pentru intervalul 2016 -2018 , s-au înregistrat următoarele valori (Tabel 13 ):
Anul / Elemente 2016 2017 2018
Profit net 51868593
36818566
35428575
Total Activ 566260538
597171436
674730754
Capitaluri proprii 488702273
530905523
582146713
Cheltuieli totale 626823527
682319656
730057416
Rentabilitatea economica 9,16 6,17 5,25
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
51
Rentabilitatea financiara 10,61
6,94
6,09
Rata rentabilitatii resurselor consumate 8,27
5,40
4,85
Din analiza acestor date rezultă faptul că societatea analizată a înregistrat o scadere a
rentabilității ,cea mai mică valoare a rentabilității fiind în anul 2018 ,respectiv rata rentabilității
resurselor consumate de 4,85%.
3.2. Implicații ale politicii de investire asupra rentabilității firmei
Orice sume plasat e pe termen mai lung, î n speranța ob ținerii de profit reprezintă
conținutul unei operații de investire. Decizia de investire generează o imobilizare de capital
realizată în prezent, în speranț a obținerii unei rentabilităț i viitoare , la nivelul mai multor exerciții
financiare î n condit ii de risc.
Decizia de invest ire este o decizie strategica și, ca atare, este parte integrantă a politicii
generale a firmei. Ea nu reprezintă doar o imobilizare de capital, ci și o anumită activitate utilă
derulată pe un anumit segment al pieț ei, implicar ea unei anumite cantități din factorii de
producție deținuți, colaborarea cu firme din diverse sectoare de activitate, cifra de afaceri fiind
influențată pozitiv.
Investiția este, în primul rând, o decizie de a imobiliza un capital pentru a obține, în
viitor, o anumită rentabilitate a activelor. În procesul evaluării investițiilor trebuie să se țină cont
de caracteristicile financiare ale eforturilor și efectelor acestora. În timp ce efortul de investiție
este întotdeauna măsurabil, efectul investițiilor es te greu de cuantificat. Aceasta se datorează fie
naturii unor investiții, (de exemplu: cele umane; sociale, comerciale) fie din cauza incertitudinii
unor efecte viitoare scontate prin punerea în funcțiune a obiectivului de investiție.
Din punct de vedere f inanciar, operațiile de investire generează cheltuieli însemnate de
capital, care trebuie să fie balansate , previzional, de intră ri de fonduri, respectiv de fluxuri de
numer ar pozitive generate de exploatarea obiectivului finanțat, eșalonate pe întreaga pe rioadă de
viață economică a acestuia . În acest context, este evident faptul că rentabilitatea generală a firmei
dar și cea financiară sunt influențate de programul de investiții, alături de alți factori cum sunt
volatilitatea cursului de schimb, fluctuația dobânzilor și variația cursului acțiunilor și
obligațiunilor la bursa de valori dar a căror influență directă asupra rentabilității financiare este
foarte greu de cuantificat prin modele econometrice.
Nivelul investițiilor realizat de COMPA 67,08 mil.lei (14,42 mil.euro) a fost foarte
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
52
mare, punând o oarecare presiune asupra Cashflow –ului.
COMPA a avut surse proprii suficiente pentru finanțarea acestor investiții, excedentul de
surse pentru finanțarea investițiilor din perioadele anterioare i -au permis să ramburseze liniile de
credit care în cursul anului 2018 au fost “trase” la un nivel destul de scăzut.
Se întrevăd cheltuieli mari de investiții în cursul anului 2019 pentru construcția de hale
de producție, dar mai cu seamă pentru achiziția de mașini și u tilaje noi pentru produse non
diesel, pentru acre există comenzi și contracte pe termen lung..
Sunt cunoscute resursele financiare necesare realizării acestor investiții, iar pentru
suplimentarea necesarului de resurse proprii se vă apela la angajarea unor credite de investiții pe
termen lung.
Prin urmare, nu există riscuri pentru realizarea investițiilor programate din lipsă de resurse
financiare.
Funcția tehnică și de dezvoltare din cadrul societății COMPA deține un rol semnificativ
în angrenajul firmei, datorită schimbărilor profunde care s-au produs în structura comenzilor în
ultimul timp.
În cursul anului 2018 au fost asimilate în fabricație produse noi pentru care sunt
asigurate capacitățile de producție necesare și care vor avea un impact asupra producției din
anii următori. Ponderea produselor noi în cifra de afaceri a companiei a depășit în mod constant
8%, acest aspect fiind unul demn de urmărit, el indicând dinamismul și competența
companiei în ceea ce privește adaptarea la cerințele noi și înlocu irea produselor din
portofoliu.
Au fost realizate teste de validare pentru componente din structura mașinilor unelte tip
DMG.
De asemenea numărul mare de tipodimensiuni, de carcase și lanterne, destinate
clientului WILO, sunt o garanție a dezvoltării conti nue a societății. Produsele sunt în curs de
validare cu clientul.
În aceeași fază de validare sunt și pinioanele destinate, clientului VCST, acestea având
aplicate procese de forjare, tratament termic, sablare, verificare fisuri, prelucrări prin
așchiere ș i curățare conservare .
Alte produse aflate în diverse faze de testare, validare sunt pinioane de direcție, valve
pentru servodirecție hidraulică, axe intermediare direcție, ballnut destinat servodirecțiilor
electrice, piese ștanțate diverse, corp injector , diferite tipuri arcuri înfășurate la rece, rampă
comună pentru benzină, corp pompă înaltă presiune, etc.
Evaluarea activității de cercetare și dezvoltare
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
53
În cursul anului 2018 și în anii anteriori 2017 respectiv 2016, cheltuielile efectuate în
domeniul c ercetării și al asimilării de produse noi au înregistrat o evoluție crescătoare.
În Tabelul următor ( Tabel 1 4 ), este prezentată evoluția costurilor realizate:
INDICATOR 2016 2017 2018
1. Cheltuieli de cercetare
dezvoltare 9,048.5 10,095.77 11,880.05
2. Cifra de afaceri 638,659.6 703,620.5 752,507.2
3. Pondere (Rând 1 / Rând
2)x100 1.42 1.43 1.58
În privința introducerii proceselor noi sau perfecționate și în anul 2018 s-au întreprins
acțiuni importante, atât prin alocarea unor fonduri semnificative de investiții în procese și
utilaje noi, cât și în modernizarea, optimizarea și îmbunătățirea proceselor existente.
Au fost dezvoltate procese de prelucrare prin așchiere, tratament termic, deformare
plastică la rece și cald și protecție anticorozivă noi î n domeniul componentelor auto cât și non-
auto.
În ultima parte a anului 2018 au fost analizate și demarate două proiecte de produs,
fulia pompei de apă pentru încărcare de 4500N, destinată clientului RENAULT și roată frână
parcare destinată clientului DACI A.Au fost realizate teste de casă privind alegerea
materialelor și tehnologiilor aplicate. Aceste două proiecte sunt în faza de model funcțional
și ofertă de preț.
Pentru tratamentul termic la piesele prelucrate prin așchiere, au fost achiziționate
cuptoar e de tratament vertical și instalații de tratament cu CIF(curenți de înaltă frecvență).
Pentru absorbția creșterilor de capacitate, au fost achiziționate următoarele utilaje:
mașină de rectificat, mașină de retăiere dantură și strunguri verticale. De aseme nea a fost
create celula robotizată pentru prelucrarea pinioanelor destinate servodirecțiilor hidraulice și
electrice.
Pentru prelucrarea componentelor destinate pompelor , a fost creat un atelier nou
,dotat cu mașini și dispozitive
specifice noilor produse , carcase respectiv lanterne.
Au fost întocmite tehnologiile pentru noi produse destinate unui nou proiect pentru
Cehia.
În cursul anului 2018 cheltuielile pentru investiții realizate, în cuantum de 67,08 mil.lei
(14,42 mil.euro) au fost utilizate,cu precă dere pentru realizarea următoarelor scopuri
principale:
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
54
achiziția de echipamente tehnologice,
utilaje, aparatură de calcul;
modernizare utilaje și clădiri.
În anul 2018 au fost puse în funcțiune și au fost modernizate active corporale în valoare
totală d e 55.547.246 lei.
Efectele economice obținute prin achiziționarea de utilaje și linii tehnologice noi:
creșterea volumului producției și al cifrei de afaceri;
asigurarea unor premise certe de creștere a volumului afacerii în următorii ani;
îmbunătățirea nivelului de tehnicitate al producției realizate prin achiziția de
echipamente, cu preponderență utilaje cu comandă numerică, care pot realiza
produse cu precizie foarte ridicată;
creșterea productivității muncii prin creșterea numărului de mașini și utilaje
deservite de o singură persoană;
îmbunătățirea calității și competitivității produselor realizate, precum și
reducerea nivelului neconformităților
produselor fabricate, a costurilor non calități în general
reducerea consumurilor energetice;
siguranța în exploatare a echipamentelor;
reducerea costurilor cu întreținerea și mentenanța acestor echipamente mai
performante și mai fiabile.
3.3. Dimensionarea influenței deciziilor de finanțare asupra performanței realizate
În cursul anului 2018 comparativ cu anul 2017, în activitatea economico -financiară a
firmei COMPA nu s-au manifestat evenimente, respectiv factori majori de incertitudine, care să
fi avut un impact important asupra lichidității firmei.
Nivelul cheltuielilor de investiții (67,08 mil. lei, aproxi mativ 14,42 mil. euro) față de
cel înregistrat în anii anteriori nu a pus presiune asupra cash -flow-ului firmei în anul 2018 și
prin urmare nici asupra gradului său de lichiditate.
Finanțarea investițiilor în anul 2018 s-a asigurat în exclusivitate din resursele proprii ale
firmei, înregistrându -se chiar și un excedent ce ar putea fi utilizat în anul 2018, fiind utilizat
temporar pentru rambursarea liniilor de credit contractate cu băncile, pentru finanțarea
capitalului de lucru (finanțarea necesarului de active curente).
Sunt cunoscute resursele financiare necesare realizării investiții lor , iar pentru
suplimentarea necesarului de resurse proprii se vă apela la angajarea unor credite de
investiții pe termen lung.
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
55
Prin urmare, nu există riscuri pentru realiz area investițiilor programate din lipsă de
resurse financiare.
Aproape toate produsele fabricate în COMPA au la bază contracte ferme încheiate cu
parteneri tradiționali, marea lor majoritate parteneri externi. Prin urmare există în COMPA
livrarea asigurată pentru întreaga producție prin contracte sau scrisori de nominalizare,
încheiate cu partenerii de afaceri (cu clienții).
În cadrul firmei se urmărește distinct pe fiecare centru de profit, încasarea facturilor
scadente, intervenindu -se prompt la client at unci când se constată plăți restante.
În mod similar au fost descentralizate pe centre de profit și gestiunile în vederea
urmăririi permanente a evoluției stocurilor de materii prime, materiale și semifabricate.
Prin aceste măsuri luate s-au asigurat premi zele necesare diminuării sau chiar a anulării
riscului de afectare a lichidității societății, în anumite perioade.
Situația datoriilor comerciale și a altor datorii este următoarea ( Tabel 1 4 ) :
Tabel 1 4 -Dinamica datoriilor în perioada 2017 -2018
Explica ții 2018 2017
Total,
din care Termen
lung Termen
scurt Total,
din
care Termen
lung Termen
scurt
Furnizori 121.024.385 0 121.024.385 109.791.665 0 109.791.665
Avansuri încasate de la
clienți 127.883 0 127.883 20.341 0 20.341
Datorii din contracte cu
clienții 3.515.725 0 3.515.725 2.740.650 0 2.740.650
Datorii în legatură cu
personalul 5.546.173 0 5.546.173 5.201.000 0 5.201.000
Datorii la bugetul
general consolidat
al statului si la
bugetul local
6.240.505
0
6.240.505
5.673.392
0
5.673.392
Alte datorii la instituțiile
publice 0 0 0 103.907 0 103.907
Datorii cu impozitul pe
profit
curent 25.201 0 25.201 63.829 0 63.829
Creditori diversi 228.323 24.454 203.869 143.930 0 143.930
Venituri în avans 1.244.370 414.790 829.580
Subventii pentru
investitii din contracte
AMPOSDRU și
AMPOSCEE
36.266.340
31.785.869
4.480.471
30.494.652
26.804.190
3.690.462
Plusuri de inventar de
natura 23.713 23.713 0 81.819 81.819 0
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
56
Datoriile financiare pe termen lung și scurt sunt următoarele, în EUR :
Tabel 1 5 -Dinamica datoriilor financiare pe termen lung și scurt în perioada 2017 –
2018
Instituție de
credit
Tip
împrumut 2018 2017
Total, din
care Termen
lung
(< 5 ani) Termen
scurt Total, din
care Terme
n lung
(< 5 ani) Terme
n scurt
BRD Société
Générale
România Linie credit –
producție 5.713.163 5.713.163 0 3.200.698 3.200.698 0
ING Bank –
Sibiu Linie credit –
producție 7.194.39 7 7.194.397 0 5.221.359 5.221.359 0
Total datorii
financiare EUR 12.907.560 12.907.560 0 8.422.057 8.422.057 0
Datoriile financiare pe termen lung și scurt sunt următoarele, în lei:
Instituție de
credit
Tip
împrumut 2018 2017
Total, din
care: Termen
lung
(< 5 ani) Termen
scurt Total, din
Term
en care:
lung (< 5 ani) Terme
n scurt
BRD Société
Générale
România Linie credit –
productie 26.645.621 26.645.621 0 14.914.292 14.914.292 0
ING Bank – Sibiu Linie credit –
productie 33.553.949 33.553.949 0 24.329.966 24.329.966 0
Total datorii
financiare LEI 60.199.570 60.199.570 0 39.244.259 39.244.259 0
Pentru contractarea împrumuturilor societatea a depus garanții.
Imobilizările corporale ipotecate în favoarea instituțiilor de credit la data 31.12.201 8 sunt
în valoare contabilă de 21.745.494 lei și garanțiile constând în echipamente tehnologice sunt în
valoare contabilă netă de 9.717.935 lei. imobilizărilor
Total – datorii
comerciale și
alte datorii 174.242.618 32.248.8 26 141.993.792 154.315.185 26.886.009 127.429.176
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
57
Deasemenea, pentru garantarea creditelor angajate s -au constituit și “garanții mobiliare
asupra creanțelor”, pr oporțional cu valoarea expunerii față de băncile finanțatoare.
Efectul variatiilor cursurilor de schimb valutar care decurg din activitatea de finantare a
fost în valoare de 446.386 lei, cu impact negativ asupra contului de profit si pierdere.
Marja de dob ândă a creditelor angajate la instituțiile bancare variază între:
Euribor la 1 lună + 1 % pe an
Robor la 3 luni + 1 % pe an
Datoriile în valută sunt evaluate în lei la cursul de schimb oficial al BNR din data de
31.12.2018.
Cu privire la disponibilitățile societății acestea au crescut în anul 2018 față de 2017 cu
451.491 lei ,respectiv cu 73,53%
3.4. Evaluarea influenței exercitată de distribuirea dividendelor
În procesul de repartizare a profitului, principalul obiectiv este reprezentat de
armonizarea in tereselor firmei cu cele ale fiecărui acționar, salariat și ale întregii societăț i. În
acest sens, este importantă stabilirea unui raport optim , echilibra t, între partea din profit păstrată
pentru autofinanț are, partea care se distribuie acționarilor și sa lariaților sub forma de dividende
respectiv participare la profit, ș i partea care se varsă bugetului de stat pentru satisface rea nevoilor
generale ale societăț ii.
Problematica repartiz arii profitului trebuie corelată cu alte componente structurale ale
politicii financiare ale firmei, reprezentate de: politica de autofinanț are, polit ica de rambursare a
creditelor ș i politica de divide nde. Politica de autofinanț are se raportează la interesul firmei în
asigurarea resurselor necesare realizării unor p lasamente pe termen lung care să ofere
posibilitatea extinderii activității ș i perfec ționarea tehnologiilor. Expansiun ea poate presupune
chiar înființ area de filiale sau fuziunea.
Profitul reprezintă , în același timp , și o resursă care asigură rambursarea datoriilor , motiv
pentru care o parte din acesta este destinat cresterii surselor proprii de finantare. În acelasi timp,
și nu în ultimul rând, din profit se va asig ura ș i acoperirea costului capitalului propriu evaluat
prin intermediul dividendelor.
În prezent, legislația actuală precizează modul de repartizare a profitul net st abilit la
nivelul firmei, pe diverse destinatii .
Politica dividendelor este influențată cel mai mult de trei categorii de factori:
1. Situația financiară a firmei , adică de nivelul lichid ității, de nivelul profitului net, de
rata îndatorării. Atunci când o firmă se împrumută la bancă cu sume mari pe termen mediu sau
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
58
lung sau emite obligațiuni pe piață, ea se confruntă cu o restricție constând în faptul că
dividendele vor fi plăt ite numai după satisfacerea obligațiilor față de debitori. Multe
contracte de împrumut stipulează chiar faptul că dividendele pot fi plătite numai când
există un indice de protecție cert, cum ar fi indicele lichidității curen te care trebuie să
atingă un anumit nivel sub care nu trebuie să scadă.
Plata dividendelor trebuie făcută, de cele mai multe ori, în numerar, ceea ce poate pune
problema lichidității pentru firmele cu probleme în acest domeniu. Astfel, este posibil ca o
firmă să fie profitabilă, dar să nu aibă mijloace pentru a efectua plata în numerar a dividendelor
din cauza problemelor de lichiditate.
Restricția impusă de situația financiară a firmei se poate manifesta și în legătură
cu modalitatea de finanțare aleasă. Când firma caută o finanțare fără să recurgă la
împrumuturi, ea poate apela fie la fondurile obținute din profitul reținut, fie la o nouă emisiune
de acțiuni. Pentru firmele mici, costurile unei emisiuni de acțiuni sunt mai ridicate decât cel al
reținerii profitului. În plus, pentru aceste firme, emiterea de noi acțiuni ca mijloc de finanțare
poate duce la diluarea controlului asupra firmei. Dacă acest lucru nu este de dorit, atunci firma
poate să aleagă reținerea majorității profitului pentru finanțare, ceea ce implică adoptarea
unei politici adecvate privind dividendele.
O altă alternativă în luarea deciziei de finanțare este alegerea între îndatorare și folosirea
capitalului propriu. Dacă împrumutul are co st mic, atunci firma poate alege un indice
corespunzător al datoriilor pentru menținerea dividendului plătit pe o acțiune la un nivel
constant. Dacă costul mediu al capitalului poate fi menținut de către firmă la un nivel
optim, atunci po litica dividendelor devine mai puțin importantă ca factor în luarea deciziei de
finanțare.
2. Preferințele acționarilor. Într-o firmă cu relativ puțini acționari, conducerea firmei
poate fi capabilă să stabilească dividendele în conformitate cu preferințele acționarilor săi.
În schimb, în firmele ale căror acțiuni sunt deținute de un număr mare de acționari,
conducătorului îi este aproape imposibil să țină cont de preferințele individuale ale
acționarilor atunci când stabilește politi ca privind dividendele. Unii acționari cu potență
financiară preferă reținerea profiturilor, deci neplata de dividende și reinvestirea sumelor
respective de către firmă, precum și câștigul de capital, obținut din vânzarea acțiunilor. Alți
acționari, care au o rată de impozitare marginală scăzută a veniturilor sau cei care depind de
dividende ca sursă curentă de venit, preferă o rată ridicată de plată a dividendelor.
Rezultă, că atunci când proprietarii unei firme sunt diverși, conducerea trebuie să ia în
considerare la stabilirea politicii privind dividendele factori de genul: oportunitățile de
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
59
A C Ț I O N A R NR. ACȚIUNI PROCENT investiții, nevoile de fonduri în numerar, accesul la piețele financiare și alți factori care pot
influența această decizie.
Acei acționari car e nu consideră politica privind dividendele dusă de firmă ca fiind
acceptabilă, pot vinde acțiunile pe care le dețin și să cumpere acțiuni la altă firmă care
are o politică mai atractivă pentru ei privind dividendele. Anumite firme , cum ar fi cele
de utilitate publică, care plătesc un mare procent al profiturilor lor ca dividende, vor
atrage, în mod obișnuit, investitorii care doresc un randament ridicat al dividendului.
În schimb, firmele orientate spre creștere, care nu plătesc sau plătesc dividende
mici, tind să atragă investitorii care preferă reținerea profiturilor și investirea lor de către
firmă pentru crearea posibilității creșterii prețului acțiunilor în viitor.
3. Influențele pieței : rata dobânzii, cererea la produsele oferite de firmă , prețul
factorilor de producție.
Societatea COMPA fiind în plin proces de dezvoltare și modernizare, cu
oportunități de afaceri pe termen mediu și lung, politica de a nu se repartiza profitul pentru
plata de dividende a fost adoptată începând cu 2004, întreg profitul fiind repartizat la
surse proprii de dezvoltare. S-a adoptat această politică, cunoscându -se expunerea
societății față de bănci și firme de leasing, pentru a asigura sursele necesare inves tițiilor
noi, pe de o parte, iar pe de altă parte pentru a nu mări gradul de îndatorare al societății.
În cursul anului 2018, societatea COMPA S.A. Sibiu nu a avut situații de răscumpărare a
propriilor acțiuni.
În Registrul acționarilor COMPA S A. Sibiu, f irma RECASERV S.R.L. Sibiu,
afiliată firmei COMPA, deține un număr de 649,100 acțiuni, 0.2966% din capitalul social al
firmei COMPA.
Celelalte firme afiliate firmei COMPA nu dețin acțiuni, deci nu sunt cuprinse în lista de
acționari COMPA.
Societatea COMPA este cotată la Bursa de Valori București, la categoria Standard,
simbol CMP. La 31.12.2018 societatea avea 6564 de acționari, persoane fizice și juridice,
române și străine.
Structura acționariatului este prezentată în continuare.
Persoane fizice, din c are:
Asociația COMPA S.A. Sibiu 119,474,505 54.60%
Acționari (persoane fizice – române) 22,550,050 11.43%
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
60
Acționari (persoane fizice – străine) 3,401,243 1.55%
Persoane juridice, din care:
Acționari (persoane juridice – române) 48,392,941 22.12%
Acționari (persoane juridice – străine) 25,002,299 10.30%
TOTAL 218,821,038 100.00 %
Sursa informației: Depozitarul Central S.A.București.
Societatea COMPA S A nu a adoptat până în prezent soluția de finanțare prin
emisiuni de obligațiuni. Singurele moda lități de finanțare utilizate în anii anteriori au
fost majorările de capital și angajarea de credite dar în cursul anului 2018 nu s-a mai apelat
la nici una din aceste două soluții de finanțare și au fost utilizate doar surse proprii de
finanțare.
CONC LUZII SI OPINII PERSONALE
BIBLIOGRAFIE
1. Mihai Adochiței, Finanțeleîntreprinderii, Editura Sylvi,Bucuresti, 2000;
2.Gheorghiu Al., Analiză economico -financiară la nivel microeconomic , Editura Economică,
București, 2004;
3.Bădulescu A.(coord. ), Economia întreprinderii , Universitatea din Oradea, 2006;
Politica financiară a întreprinderii și efectele acesteia. Studiu de caz la S.C. COMPA S.A. 2020
61
4.Balaban, Delia, Cristina, Publicitatea – de la planificarea strategică la implementarea media,
București:Polirom, 2009;
5. Giurgiu., Mecanismul financiar al întreprinzatorului, Editura Dacia, C luj-Napoca, 1995;
6.Sichigea N., ș.a. Gestiunea financiară a întreprinderii. Teorie și aplicații, Editura Universitaria,
Craiova, 2007;
7..Lector univ.drd. Ion -Trifoi Gigi – Lector.univ.drd. asociat Universitatea „Constantin Brâncuși”
Târgu -Jiu,Lector uni v.drd.Constantin Dinte – Universitatea „Spiru Haret” București -Decizia și
rolul său în managenmentul financiar al intreprinderii
8. Matiș D., Pop A., Contabilitate financiară , Ediția a II -a, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj –
Napoca, 2008;
9.Popescu, Ste re – Politica si strategia economico -financiara a firmelor , Ed. Lumina Lex,
Bucuresti, 1996;
10.Brezeanu P., Finanțe corporative , vol.II, Editura C.H.Beck, București, 2009 ;
11.Anghel M.A., ș.a., Fundamentarea deciziei de investiții, Revista Română de Stat istică –
Supliment nr. 8/2016 ;
12.Achim M.V., Leasing – o afacere de succes – concept, derulare, contabilitate, eficiență ,
Editura Economică, 2005 ;
13.Fota D., Băcescu M., Criza economică din România anului 2009 , Editura Universitară,
București, 2009;
14.Brezeanu P., Finanțe corporative , vol.II, Editura C.H.Beck, București, 2009
15.I. Stancu, Finante, Editura Economică, București, 2002;
16.Berceanu D., Decizia de dividend, modalitate de selectare a acționariatului, Finanțe –
provocările viitorului, nr. 6/20 07;
17.Dumitrașcu R.A. Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2016;
18.Mărăcine, V., Decizii manageriale. Îmbunătățirea performanțelor decizionale ale firmei, Ed.
Economică, București, 2010;
19.Romanian Statistical Review – Supplement nr. 8 / 2016 ;
20.Onofrei, M., Management financiar , suport de curs, specializarea Finanțe -Bănci, ID, Iași,
2005;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Licenta Stefan Robert 2020 [604673] (ID: 604673)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.