Licenta Sistem De Inectare A Substantelor De Contrast [307875]

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

Facultatea de Design de Produs și Mediu

PROIECT DE DIPLOMĂ

Absolvent: [anonimizat] :

Corneliu Druga

Brașov

2016

[anonimizat] a substantelor de contrast

PROIECT DE DIPLOMĂ

Nume și Prenume Student: [anonimizat]

2016

[anonimizat], [anonimizat]-o, îi mulțumesc domnului Șef. Lucr. Dr. Ing. Corneliu DRUGĂ .

Multumesc totodată întregului colectiv de cadre didactice pentru formarea mea profesională.

Cuprins

LISTĂ DE FIGURI

LISTĂ SIMBOLURI ȘI PRESCURTĂRI

1.POS. protocolul standard de operare

2. IEC/EN 60601-1 Echipamente electrice pentru uz medical. Partea 1-11: [anonimizat]: Cerințele pentru echipamentele medicale medicale și sistemele electrice medicale utilizate în mediul medical de origine [13]

3. IEC/EN60601-2-24 Echipamente electrice medicale. Partea 2-24: Prescripții particulare pentru siguranța de bază și performanțele esențiale ale pompelor și regulatoarelor de perfuzie [14]

4. PSI, Funte pe țol pătrat (pounds per square inch)

1 psi = 6894,73 Pa = 6894,73 N/m2;

5.KVO- Keep Vein Open (KVO)-pastrarea venei deschise

6. LCD -liquid-crystal display afișor cu cristale lichide

7.LED -([anonimizat], însemnând diodă emițătoare de lumină)

8.CPU – [anonimizat]

9. CT (Computer Tomografie) Tomografia computerizată (CT) este o tehnică de investigație imagistică ce folosește razele X pentru a crea imagini detaliate ale structurilor din interiorul corpului.

10. NaCl -Clorura de sodiu (denumită impropriu și sare de bucătărie) este sarea sodiului cu acidul clorhidric

11. APTT-Analiza timpului parțial activat de tromboplastină: măsoară capacitatea de coagulare în cascadă.

12.max-maxim

13.M-diametru

14.mm-milimetrii

15.DRV- Driver pentru motoare pas cu pas (stepper)

[anonimizat] (germană)- [anonimizat], MR, si apartamente interventional Radiologie. Printre problemele importante legate de injectarea la presiune sunt și cele de siguranta .Scopul acestui articol de revizuire îndeplinește un singur punct de disponibilitate a [anonimizat].

[anonimizat]-un „cap“ [anonimizat].

[anonimizat], un cap elastic, o tijă targă și o seringă .Functional, aceste patru părți sunt în contact secvențiale începând cu pistonul de acționare.

[anonimizat], și oferă o vedere limpede a mediului de contrast. [anonimizat] manual. Sistemul injector poate fi singur (pentru contrast numai) sau cu dublă seringă (pentru contrast și soluție salină).

Componentele funcționale ale seringilor în sistem injector de presiune (de la stânga la dreapta):opțiunea (A)-umplerea seringii este realizată prin J-tub,(B)- seringi de presiune care sunt din latex, transparent, fie seringi preumplute sau manual încărcate și (C)-tub de presiune.

Fig.1.1 xxxxx [1]

Displayiuri-le au protocoale definite de utilizator pentru injectarea cu variabile de fază, rata, întârziere, și volumul și prezintă un touch screen sensibil la presiune, la culoare,care permite culori diferite pentru operații, cum ar fi de încărcare, armare, și injectarea. Tuburile de presiune sunt necesare pentru a transmite cantitatea selectată,cu presiunea, debitul și viteza de contrast precisă,între sistemul injectorului și pacient, în special în timpul scanării concomitente cu mișcarea aparatului.

Seringile preumplute de unică folosință oferă numeroase avantaje, cum ar fi erori mai mici de medicatie, reducerea riscului de infectare și o eficiență îmbunătățită. Prin evitarea umplerii și reumplerii seringi se reduce riscul de contaminare microbiologică.

Cazuri pediatrice: probleme apărute la administrarea intravenoasa de contrast pentru nou-născuți și copii cuprind utilizarea cateterelor mai scurte, volume mai mici de contrast, ratele de injectare mai lent, cu ecartament mai mic (24 G) angiocatheters. Un studiu realizat pe 554 de copii supuși unui injector de putere a arătat că rata de incidență a de extravazare să fie de 0,3%.

Pregătirea sistemului injector de presiune este cheia pentru a minimiza riscul de extravazare sau embolie de aer. Puncte importante în protocolul standard de operare (POS) includ: (a) golirea seringii și presiunea tubulatura de aer; (B) reorientând seringa cu tubul îndreptat în jos; (C) verificarea poziția vârfului cateterului pentru refluxului venos (dacă nu se obține refluxului, poate fi necesară o spălare test de ser fiziologic sau speciale de monitorizare a site-ului în timpul injectării) , (D) în cazul în care situl de venipunctură este fraged sau infiltrat, acesta este înlocuit; (E) un joc suficient pe linie intravenoasă, tubulatură și sistemul injector de presiune trebuie să fie permis în timpul mișcării concurente de masă; și o bună comunicare cu pacientul ar trebui să fie stabilită în fiecare caz.

Embolie cu aer: din punct de vedere clinic, cantitate mare de aer în rezultatele sistemului venos în diverse efecte, cum ar fi dispnee, tuse, dureri în piept, edem pulmonar, tahicardie, hipotensiune arterială,și accident vascular cerebral. Pe CT, embolie aer venos este identificat ca bulele de aer / nivelurile de aer fluid in vene intratoracice, artera pulmonară principală și ventriculul drept, și ocazional în structurile venoase intracraniene. Tratamentul include administrarea de oxigen 100% și plasarea pacientului în decubit lateral stâng.

Sursa de alimentare:În mod traditional, injectoare de presiune MR sunt alimentate de baterii din cauza naturii inerente DC de alimentare cu energie electrică într-o suită RMN. De asemenea, Empower MR, Wolverson, West Midlands, Marea Britanie nu are nevoie de baterii, deoarece utilizează în mod unic un mecanism hidraulic .[1]

2.Elemente de anatomie

2.1 APARATUL CARDIOVASCULAR

2.1.1 INIMA

Sistemul circulator,supranumit și transportatorul „sevei vieții”, ocupă un rol important în organismul uman, care nu este nimic altceva decât o rețea de vase. Acestea, sub impulsurile regulate ale inimii, duc sângele în organism care distribuie la toate țesuturile elementele indispensabile pentru întreținerea activitații corpului și colectează deșeurile acumulate în metabolismul celular, transportându-le către organele responsabile cu evacuarea lor. [2]

Inima este organul central al aparatului cardiovascular. Este situată în mediastin și are forma unei piramide triunghiulare sau de con turtit, culcat pe diafragmă. Axul inimii este oblic dirijat în jos, la stânga și înainte, astfel că 1/3 din inimă este situată la dreapta și 2/3 la stânga planului mediosagital al corpului. Greutatea inimii este de 250-300 g, iar volumul este asemănător pumnului drept. Prezintă o față convexă, sternocostală și o față plană, diafragmatică.[3]

fig 2.1.structura inimii[4]

Pompa cardiacă este formată dintr-o parte care se contractă, miocardul și celule musculare cardiace, care îi oferă posibilitatea de a se contracta, contracții care se mai numesc bătăi cardiace. În interiorul miocardului,peretele intern este întărit de o serie de fibre de țesut conjunctiv care unesc între ele celule musculare ce formează fascicule ce se unesc în spirală. La bază, miocardul,prezintă arterele coronare, care reprezintă propria lui rețea de irigare,ce îi furnizează substanțele nutritive și oxigenul necesar funcționării.

Suprafața exterioară a inimii este străbătută de adâncituri care marchează aproape de realitate separațiile între cavitățile inimii. Peretele inimii este gros și format din trei tunici de la exterior spre interior, după cum urmează:

Pericardul acoperă inima în întregime, este constituit dintr-o învelitoare fibro-seroasă formată din două foi așezate una peste cealaltă. Foaia externă este conectată la organele toracice și cea internă este lipită pe inimă.

Miocardul este învelitoarea musculară, constituită din fibre musculare striate, ramificate.

Endocardul este o membrană subțire, netedă care acoperă suprafața sa internă – un epiteliu subțire îmbracă interiorul celor patru camere ale inimii.

Fig.2.2 Structura peretelui inimii[5]

Celelalte deschideri din baza ventriculelor sunt orificii arteriale (valve sigmoide): pentru aortă în partea stângă, cu valva aortică și pentru artera pulmonară în partea dreaptă, cu valva pulmonară; valvele sigmoide împiedică refluxul sângelui în ventricule după expulzare.[6]

Acest organ este constituit din două părți aproape simetrice și foarte strâns legate între ele, dar care nu comunică între ele : inima dreaptă conține numai sânge neoxigenat și inima stângă care conține sânge oxigenat. Fiecărei parte este și ea subdivizată în două cavități: un auricul și un ventricul.

Auriculele au în principal rolul de rezervoare. Ele au forma aproape cubică, cu pereți subțiri și la bază se găsește orificiul auriculo-ventricular, iar pe celelalte fețe orificiile venelor (pulmonare pentru auriculul stâng, cavă superioară și inferioară pentru auriculul drept).

Ventriculele acționează ca veritabile pompe în care pereții musculari se contractă și se relaxează cu o anumită cadență. Au pereți groși și formă conică cu vârful spre în jos și bazele ce au două deschideri. Cea mai mare deschidere sau orificiul auriculo-ventricular permite comunicarea ventriculului cu auriculul. Aceste orificii dintre auricule și ventricule sunt prevăzute cu valve (sau supape) care împiedică sângele să se întoarcă în auricul. Ele se numesc mitrală pentru partea stângă și tricuspidă pentru partea dreaptă.

2.1.2 ARBORELE VASCULAR

Arborele vascular este format din artere, vase prin care sângele încărcat cu O2 și substanțe nutritive circulă dinspre inimă spre țesuturi și organe, capilare, vase cu calibru foarte mic, interpuse între artere și vene, la nivelul cărora se fac schimburile între sânge și diferitele țesuturi, și vene, prin care sângele încărcat cu CO2 este readus la inimă.

Arterele și venele au în structura pereților lor trei tunici suprapuse, care de la exterior spre interior sunt: adventiția, media și intima. Calibrul arterelor scade de la inimă spre periferie, cele mai mici fiind arteriolele, care se continuă cu capilarele.[1]

Fig 2 .3 Aparatul vascular [7]

STRUCTURA ARTERELOR ȘI VENELOR

Adventiția este formată din țesut conjunctiv, cu fibre colagene și elastice. În structura adventiției arterelor, ca și la vene, există vase mici de sânge care hrănesc peretele vascular (vasa vasorum) și care pătrund în media. În adventiție se găsesc și fibre nervoase vegetative cu rol vasomotor.

Tunica mijlocie (media) are structură diferită, în funcție de calibrul arterelor. La arterele mari, numite artere de tip elastic, media este formată din lame elastice cu dispoziție concentrică, rare fibre musculare netede și țesut conjunctiv. În arterele mijlocii și mici (arteriole), numite artere de tip muscular, media este groasă și conține fibre musculare netede, printre care sunt dispersate fibre colagene și elastice.

Tunica internă, intima (endoteliu) este alcătuită dintr-un rând de celule endoteliale turtite, așezate pe o membrană bazală. Intima se continuă cu endocardul ventriculilor.

La artere, între aceste trei tunici se află două membrane elastice – membrana elastică internă- care separă intima de medie și membrana elastică externă care separă media de adventiție.

Peretele venelor, al căror calibru crește de la periferie spre inimă, are în structura sa trei tunici ca și la artere, cu câteva deosebiri: cele trei tunici nu sunt bine delimitate, deoarece lipsesc cele două membrane elastice; tunica mijlocie a venelor este mai subțire, comparativ cu a arterelor, țesutul muscular neted al venelor fiind mai redus; adventiția este mai groasă. Intima de la nivelul venelor mari (venele cave) se continuă cu endocardul atriilor. În venele situate sub nivelul cordului, unde sângele circulă în sens opus gravitației, endoteliul acoperă din loc în loc valvule în formă de cuib de rândunică, care au rolul de a fragmenta și direcționa coloana de sânge.

CAPILARELE

Sunt vase de calibru mic (4-12µ), răspândite în toate țesuturile și organele. În structura lor se disting la exterior un periteliu, apoi o membrană bazală și la interior un endoteliu care este format dintr-un singur rând de celule turtite. Membrana bazală este bogată în mucopolizaharide și în fibre de reticulină.

Periteliul este format din țesut conjunctiv cu fibre colagene și de reticulină, în care se găsesc și fibre nervoase vegetative.

În ficat și glandele endocrine există capilare de tip special, numite sinusoide; ele au calibrul mai mare (10-30µ), peretele întrerupt din loc în loc, ceea ce favorizează schimburile, nu au periteliu și au un lumen neregulat prezentând dilatări și strâmtorări.

În alcătuirea arborelui vascular se află două teritorii de circulație: CIRCULAȚIA MARE (SISTEMICĂ) și CIRCULAȚIA MICĂ (PULMONARĂ).

Circulația mică începe în ventriculul drept prin trunchiul arterei pulmonare, care transportă spre plămân sânge cu CO2. După câțiva centrimetri, trunchiul pulmonar se împarte în cele două artere pulmonare care duc sângele cu CO2 spre rețeaua capilară perialveolară unde-l cedează alveolelor care-l elimină prin expirație. Sângele cu O2 este colectat de venele pulmonare, câte două pentru fiecare plămân. Cele patru vene pulmonare sfârșesc în atriul stâng.

Circulația mare începe în ventriculul stâng prin artera aortă care transportă sângele cu O2 și substanțele nutritive spre țesuturi și organe. De la nivelul acestora, sângele încărcat cu CO2 este preluat de cele două vene cave (superioară și inferioară) care îl duc în atriul drept.[1]

Fig 2.4 Mica și Marea circulație [7]

Sângele, țesut lichid, este alcătuit din plasmă (-55%) și element figurat (-45%), care se deplasează într-un circuit închis (sistemul circulator). Sângele devin astfel un țesut mobil datorită celulelor ce plutesc libere prin pasmă.Sângele asigură transportul diferitelor substanțe spre țesuturi și celule, transportul oxigenului dinstre plămâni spre celule și a dioxidului de carbon dinspre celule spre plămâni, epurarea organismului, transformarea unor substanțe, cu ajutorul anticorpilor asigură imunitatea organismului, reglează temperatura organismului, menține constant echilibrul acido-bazic și balanței hidrice, ajutând la reconstrucția organizmului, acolo unde este cazul. Sângele are proprietatea de a-și menține consistența, numită homeosază, care este controlată de sistemul endocrin, ajutat de substanțele hematoformatoare. Prin analize de laborator, se poate determina valoarea multor elemente mobile, care ar trebui să rămână contante. Aceste pot fi: glicemia (nivelul glucozei în sânge, nivelul lipidelor din sânge (trigliceride,colesterol,lipide totale), proteinele din sânge,repectiv raportul albumine-globuline și valoarea mineralelor (calciu,fier,sodiu,magneziu,etc). Sângele conține oxihemoglobina (hemoglobină saturată în oxigen) care circulă prin artere și carbohemoglobina (hemoglobina de care se leagă dioxidul de carbon),care circulă prin vene.

Printr-o acțiune constantă se nasc celulele sanguine menite să le înlocuiască pe cele îmbătrânite sau moarte, fiind creeate mii și mii de globule roșii,globule albe și trombocite în fiecare zi. Acestă acțiune este numită hematopoeză și se formează în măduva osoasă, fiind declanșată de o celulă mamă pluripotentă, o celulă precursoare, responsabile cu reptroducerea și pot da naștere celulelor monopotente,din maturizarea lor formându-se diverse celule sanguine.

Celulele înnoată în plasma sanguină fiacare având un rol specific:

globulele roșii transportă oxigenul de la plămâni la țesuturi și dioxidul de carbon rezultat din metabolismul celular în direcție inversă.Acestea mai poarta și denumirea de hematii sau eritocite;

globulele albe sunt componente ale sistemului imunitar și apără organismul de infecții. Ele mai sunt denumite și leucocite;

celulele plachetare au rol în procesul de cosgulare și ajută la stoparea hemoragiilor.

Splina,un organ din partea stângă a abdomenului, îndeplinește funcția unui filtru al sângelui și îl curăță de toate impuritățile și germenii care cirulă cu acesta, mai ales distruge globulele roșii îmbătrânite.[2]

Tab.1 Compoziția sângelui[9]

Fig.2.5 Compoziția sângelui[9]

2.2 CICLUL CARDIAC

Un ciclu sau o revoluție cardiacă este format dintr-o sistolă și o diastolă. Datorită întârzierii propagării stimulului prin nodulul atrio-ventricular, există un asincronism între sistola atriilor și cea a ventriculelor: sistola atrială precede cu 0,10 s pe cea a ventriculelor. Durata unui ciclu cardiac este invers proporțională cu frecvența. La un ritm de 75 de bătăi pe minut, ciclul cardiac durează 0,80 s. El începe cu sistola atrială ce durează 0,10 s. Ventriculele se află la sfârșitul diastolei, sunt aproape pline cu sânge iar sistola atrială definitivează această umplere. În timpul sistolei atriale are loc o creștere a presiunii din atrii. Sângele nu poate reflua spre venele mari datorită contracției fibrelor musculare din jurul orificiilor de vărsare a venelor în atrii. Singura cale deschisă o reprezintă orificiile atrio-ventriculare. Sistola atrială este urmată de diastola atrială care durează 0,70 s. La începutul acesteia are loc sistola ventriculară care durează 0,30 s și se desfășoară în cele două faze.

Faza de contracție izovolumetrică – începe în momentul închiderii valvulelor atrio-ventriculare și se termină în momentul deschiderii valvulelor semilunare. Îm acest interval de timp ventriculul se contractă ca o cavitate închisă, asupra unui lichid incompresibil, fapt care duce la o creștere foarte rapidă a presiunii intracavitare. În momentul când presiunea ventriculară o depășește pe cea din artere, valvulele semilunare se deschid și are loc ejecția sângelui.

Faza de ejecție începe cu deschiderea valvulelor semilunare și se termină în momentul închiderii acestora. La început are loc o ejecție rapidă, urmată de o ejecție mai lentă. Volumul de sânge ejectat în timpul unei sistole este de 75 ml în stare de repaus și poate crește până la 150-200 ml în timpul eforturilor fizice intense.

După sistolă urmează diastola ventriculară ce durează 0,50 s. Datorită relaxării miocardului, presiunea intracavitară scade rapid. Când presiunea din ventriculi devine inferioară celei din arterele mari, are loc închiderea valvulelor semilunare care împiedică reîntoarcerea sângelui spre ventriculi. Pentru scurt timp, ventriculii devin cavități închise (diastola izovolumetrică). În acest timp presiunea intraventriculară continuă să scadă până la valori inferioare celei din atrii, permițând deschiderea valvelor atrio-ventriculare. Urmează o perioadă de 0,40 s numită diastolă generală, în care atriile și ventriculii se află în stare de relaxare. La sfârșitul acestei faze are loc sistola atrială a ciclului cardiac următor.[3]

Fig 2.6 Ciclul cardiac [8]

Eficienței mecanice a pompei cardiace se determină prin măsurarea debitului sistolic și a celui cardiac. Debitul cardiac reprezintă volumul de sânge pompat în organism, timp de un minut. El are valoarea de 5 l sânge în repaus și se calculează înmulțind debitul sistolic cu frecvența cardiacă. În eforturi fizice intense, frecvența cardiacă poate crește până la 200 bătăi pe minut iar debitul sistolic până la 150 ml, determinând o creștere a debitului cardiac de la 5 la 30 litri, deci de 6 ori. În somn, debitul cardiac scade; în febră, sarcină și la altitudine crește.

LUCRUL INIMII reprezintă travaliul efectuat de pompa cardiacă în timpul sistolei ventriculare. El se calculează înmulțind columul sistolic (75 ml) cu presiunea arterială medie (100 mmHg). Valoarea travaliului este de 100 gm pe sistolă la ventriculul stâng și 20 gm la ventriculul drept. Calculat pe 24 ore, pentru întreaga inimă el reprezintă 10 000 kgm. [6]

FACTORII CARE DETERMINĂ ÎNTOARCEREA SÂNGELUI LA INIMĂ

Curgerea sângelui prin artere, capilare și vene se face conform principiului lui Arhimede, dinspre capătul cu presiune mai mare spre cel cu presiune mai mică, indiferent de valorile presiunilor de pe traseu.

Cauza principală a întoarcerii sângelui la inimă este însăși activitatea de pompă cardiacă. Inima creează și menține permanent o diferență de presiune între aortă (100 mmHg) și atriul drept (zero mm Hg). Deși presiunea sângelui scade mult la trecerea prin arteriole și capilare, mai rămâne o forță de împingere de 10 mmHg se ce manifestă la începutul sistemului venos. Inima funcționează ca o pompă aspiro-respingătoare. Ea respinge (ejectează) sângele spre aortă, în timpul sistolei ventriculare și, concomitent, aspiră sângele din venele cave în atriul drept. Aspirația atrială dreaptă se datorează creșterii bruște a capacității atriului, ca urmare a deplasării în jos a planșeului atrio-ventricular, în timpul fazei de ejecție a sistolei ventriculare.

Aspirația toracică reprezintă un factor ajutător care contribuie la menținerea unor valori scăzute ale presiunii venelor mari din cavitatea toracică. Ea se manifestă mai ales în inspirație.

Presa abdominală reprezintă presiunea pozitivă din cavitatea abdominală care împinge sângele spre inimă. În inspirație, datorită coborârii diafragmei, efectul de presă este accentuat.

Pompa musculară. În timpul contracțiilor musculare ritmice, venele profunde sunt golite de sânge iar în perioadele de relaxare dintre două contracții, ele aspiră sângele din venele superficiale ș.a.m.d. Refluxul sangvin este împiedicat de prezența valvulelor.

Gravitația are efect negativ asupra întoarcerii sângelui din venele membrelor inferioare. Ea favorizează curgerea sângelui din venele situate deasupra atriului drept. În poziție clinostatică (culcat), efectul gravitației este practic nul. Prin trecerea în ortostatism și, în special, în cazul statului în picioare, în nemișcare, facem ca sângele să stagneze un timp în venele membrelor inferioare. Presiunea hidrostatică crește în venele gambei, până la 100 mmHg. Sângele se va întoarce la inimă dar presiunea venoasă foarte mare determină o distensie a venelor care, în timp, poate duce la apariția varicelor hidrostatice. Dacă efectuăm contracții ritmice ale mușchilor gambei (mers), presiunea venoasă scade de la 100 la 30 mmHg.

Masajul pulsatil efectuat de artere asupra venelor omonime, aflate împreună în același pachet vascular conjunctiv, are un oarecare efect favorabil asupra întoarcerii venoase. Întoarcerea sângelui la inimă are o mare importanță pentru reglarea debitului cardiac deoarece o inimă sănătoasă pompează, conform legii inimii, atât sânge cât primește prin aflux venos, în timpul diastolei. [3]

2.2.Sistemul imunitar

Sistemul imunitar îndeplinește funcția de apărare a organismului față de agresiunile corpurilor străine mici și unele foarte periculoase, cum sunt coloniile de germeni: în această situație, un rol important este jucat de globulele albe,care sunt emise de diversee organe și care traversează regulat corpul uman în descoperirea agenților nocivi, dezactivîndu-i și eliminându-i.

Timusul este un organ mic,limfoid, situat în centrul toracelui,în partea dorsală a osului stern,în el fiind maturate globulele albe de tip limfocite T. În perioada de fetus și în copilărie deține o funcție importantă crescând în greutate până la 45 g,iar după pubertate scăzându-i funcționalitatea, iar la un adult, atingând greutatea de 15 g.

Ganglionii limfatici au rolul de filtru deoarece reprezintă o acumulare de globule albe într-o formațiune nodulară.

Pancreasul este organul care produce celulele albe și are funcția de filtrare a sângelui.

Măduva osoasă reprezintă un țesut localizat în sistemul osos și are rolul de a produce celulele sângelui,în special globulele albe.

In momentul în care un corp străin invadează organismul, sistemul imunitar are o reacție nespecifică, aceasta fiind imunitatea naturală cu care ne-am născut. Dacă nu este suficient, se produce un răspuns specific împotriva agresorului,declanșat de globulele albe sau de anticorpii pe care îi produc celulele plasmatice. Este vorba de imunitatea dobândită, care se dezvoltă pe parcursul vieții, pe masură ce organismul luptă cu diferiți factori.[10]

3.1. STADIUL ACTUAL

Știința în medicina a aparut preistoric și s-a dezvoltat datorita nevoii forței de muncă,combaterii durerilor și a îngrijirii femeilor însărcinate și a nou-nascuților.Aceasta a avansat si a evoluat spectaculos în toate domeniile,mai ales în ingineria medicala, unde au fost aduse îmbunatațiri remarcabile. Bioingineria sau ingineria medicală s-a stabilit de curand ca o disciplină independentă ,în comparație cu alte sectoare inginerești. Majoritatea studiului bioingineriei se axeaza pe cercetare și dezvoltare . Principalele ramuri de dezvoltare ale ingineriei medicale presupunere crearea de proteze biocompatibile, dispozitive medicale pentru diagnostic și tratament care pot fi de la echipamente clinice la microimplanturi, echipamente imagistice cum sunt RMN-urile, biotehnologie care se ocupa cu creșterea și regenerarea țesutului.Un aparat medical este utilizat în:diagnosticarea bolilor sau afecțiunilor fiziologice și în tratarea, stoparea, sau prevenirea bolilor.

Aceste aparate pot fi:pompele de infuzie, aparatul cord-pulmon, aparate de dializă, organe artificiale, membre artificiale, lentile corective, implanturi cohleare, proteze oculare, proteze de reconstrucție facială și implanturi dentare.O clasa însemnata a aparatelor medicale o formeaza aparatele electronice, echipate cu calculatoare si software-uri specializate. Ele ofera rezultate imediate, pot fi exploatete nedistructiv, precum si transmiterea, achiziționarea informatiilor în baze de date si monitorizarea precoce a investigatiilor efecuate,fara a afecta biosistemele.Desigur,ele sunt formate și dezvoltate cu intenția de a putea salva cât mai multe vieți omenești prin optimizarea serviciilor medicale prin ajutorului oferit doctorilor. Aceste aparate oferă diagnostice mai precise, tratamente cu rezultate satisfăcătoare și acorda o încredere mai mare oamenilor, care în urma analizelor,știu că au aflat un rezultat exact și pot începe o medicație corespunzatoare.

Una dintre cele mai mari evoluții tehnologice în domeniul medical a fost cel al tratamentului în vena cu ajutorul căruia îi este oferite pacientului hrană, medicate este hidratat sau îi este înlocuit sângele pierdut. Toate aceste sarcini sunt îndeplinite cu ajutorul unor pompe de infuzie care mai poartă denumirea și de injectomat. Aceste dispozitive distribuie substante nutritive, sânge și medicație atribuite direct sistemului circulator al unei persoane, acesta avand efect imediat în recuperare. Ele pot livra, de asemenea, medicament subcutanale sau direct sistemului nervos central, cum ar fi atunci cand o femeie are nevoie de anestezie epidurala,în timpul travaliului.

Primul dispozitiv de perfuzie a fost inventat de celebrul arhitect englez Christopher Wren în 1658.La scurt timp după aceea, oamenii de stiinta au efectuat experimente pentru creșterea administrarii de medicamente și fluide intravenos. Au fost dezvoltate ace mai bune, ceea ce a dus la prima transfuzie de sânge de succes în 1665. Transfuzia intra-venoasă se ghidează dupa anumite elemente cheie: o perfuzare lentă, conștientizarea și prevenirea riscurilor de embolie gazoasă, si evitarea supraîncărcării de volum. La începutul secolului al 19-lea, au fost lansate prototipuri de pompe de perfuzie pentru a putea controla rata de curgere în timpul procedurilor de administrare intravenoasă. Una dintre cele mai importante evoluții în pompe de perfuzie a fost invenția la începutul anilor 1970 a unei pompe de perfuzie ușor de purtat, de Dean Kamen. [11]

Injectomatul este o pompă tip seringă de perfuzie utilizată pentru administrarea treptată a cantităților de medicament unui pacient. Injectomatele sunt folosite de asemenea și în cercetare (chimică sau biomedicală).Majoritatea injectomatelor sunt utilizare în îngrijirea paliativă, pentru administrarea continuă de analgezice (calmante), antiemetice (medicamente folosite pentru a suprima greața și vărsăturile). Această metodă previne perioadele în care care nivelul de medicație din sânge este prea mare sau prea mic și ajută la evitarea folosirii excesive a comprimatelor (în special la persoanele cu probleme la înghițire si ajuta la protejarea stomacului si ficatului). Deoarece medicamentul se administrează subcutanat, zona de administrare este practic nelimitată, deși pot apărea cazuri în care edemul poate interfera cu acțiunea anumitor medicamente

Injectomatele sunt componente aproape indispensabile unui spital sau clinici de aceea gama de produse este foarte diversificată. Pe piață sunt mulți producători de astfel de dispozitive medicale, acestea având performanțe din ce în ce mai bune.

Injectoarele de presiune sunt utilizate în mod curent în radiologie. Progresele în domeniul științei medicale și tehnologiei au dus la o înțelegere aprofundată a diferitelor aspecte ale injectoarelor de presiune. De asemenea, este important să se urmeze protocoale de utilizar stricte în timpul utilizării injectarelor sub presiune pentru a preveni complicații, cum ar fi embolie de aer.

Injectoare de presiune sunt folosite în mod curent în radiologia intervențională, tomografie computerizata (CT) si imagistică prin rezonanță magnetică nucleară (RMN).

Funcționarea unui injector de presiune implică un amestec de procese simultane în domenii de diverse ale științei, cum ar fi calculatoare, presiune, termică, energie electrică, operațiunile de baterii, metalurgie, vâscozitate, seringă și tehnologii non-feromagnetice.

Astăzi, mai multe imagini și studii intervenționale necesită injectoare de presiune, ca în CT ( angiografie, trei faze de studii de organe abdominale, cardiace CT, analiza pre si post-stent și perfuzie CT) și RMN [contrast îmbunătățit MR angiografia (MRA) , RMN cardiac și perfuzie RMN].

La centrul ei, conceptul de utilizare prin injecție sub presiune în canalele vasculare este reglementată de legea lui Poiseuille. Legea Poiseuille interpretează că un flux laminar printr-o conductă cilindrică, variază invers proporțional cu vâscozitatea mediului și lungimea tubului și în mod direct, cu diferența de presiune din tub și a patra putere a razei tubului.

O unitate comună de presiune utilizată de către producătorii de dispozitive medicale este „psi” și este o unitate de presiune sau de stres. Este presiunea care rezultă dintr-o forță de un pound aplicat pe o suprafață de un inch pătrat (sau Pa).[1]

În cele ce urmează vor fi prezentate câteva modele de injectomate care deja există pe piață. Ceea ce este important de specificat, este că acestea se găsesc și pe piața din România și sunt destul de accesibile ca preț,cu toate aceastea nu exista în toate unitațile sanitare din romania.

3.2.Primul model prezentat este:

Perfusor® Compact S

Fig.3.2. 1.Perfusor® Compact S [12]

Perfusor Compact S se afla în conformitate cu standardele IEC/EN 60601-1, respectiv IEC/EN60601-2-24, si este o pompă de infuzie transportabilă utilizată pentru administrarea lichidelor,în terapiile nutriționale prin perfuzare, precum și pentru situațiile de acordare a asistenței medicale la domiciliu,deasemenea poate fi folosita pe toate sectiile.
Tehnologia de încredere încorporată într-un design compact  unde se poate schimba ușor seringa, avand senzor de recunoaștere a dimensiunii automat și fixarea corespunzătoare.Pornire rapidă și precizie ratei de livrare si a fluxului consistenta chiar și la rate scăzute de perfuzie, cu afișarea simultană a volumului de livrare.Ratele de perfuzie pot fi introduse foarte rapid prin intermediul tastaturii numerice.Pompa ușor de utilizat pentru terapia standard de perfuzie.Pot fi utilizate o varietate de seringi de la 2 ml până la 60 ml.  Ajustarea exactă a ratei de livrare începând de la 0,01 ml / h. Perfuzor ® poate avea încorporate baterii AA,care au un preț scăzut și pot fi schimbate cu ușurință și deasemenea, poate fi folosită o baterie reincarcabilă,cu o funcționare de până la 80 de ore.Senzorul de presiune inovatoar are o reacție imediată în timpul ocluzie pentru fiecare dimensiune de seringă,reduce presiunea automat, pentru re-începerea dozarii mai precise, după o alarmă. Calitate superioara din Germania,dovedită în rutina clinicii brute și ambulanță rutieră.[15]

2.Injectomat SinoPower D pentru computer tomograf

Fig.3.2.2 Injectomat SinoPower D[16]

Are o functie de siguranta:“Senzor presiune directa” unic, detecteaza in timp real presiunea injectiei, opreste injectia automat daca presiunea este anormala, foarte util pentru a reduce umflarea cauzata de ruptura vasculara;Protectie-sincronizare , opreste aparatul la ocluzie;Butonul ‘evacuare aer confirmata’ previne embolia de aer;Butonul “injectie de proba” care evita functionarea defecta;Buton ‘STOP’;Alarma Sonora si vizuala;Buton ‘Urgenta’.

Calitatea componentelor motorului si tastaturii este de cea mai buna calitate, pe termen lung de lucru robust și un procesor puternic, cu control in timp real.

Functiile de injectare:Debit: 0.1-10mL/s, crestere 0.1mL/s;Limite presiune: 100-250psi, crestere 50psi; KVO: 0.1mL/s; Intarziere scan: 0-600s; Intarziere injectare: 0-600s; Suporta max. 8 faze diferite de combinatii de injectare; Max. 99 programe de injectare pot fi salvate, reaccesate si modificate; Siringa cu volum mare 200 ml intruneste majoritatea nevoilor de aplicare.

Operabilitate:Monitoare duale fixe si mobile, usor de utilizat; Ecran LCD mare cu culori reale, interfata grafica convenienta; Moduri de intrare si iesire extinse, poate fi atasat la diverse dispozitive de imagistica; Indicatoare LED luminoase rotative, arata starea de injectare sau umplere.[16]

3.Injectomat SK 500III

Fig.3.2.3 Injectomat SK 500III[17]

Aparat produs în China are următoarele caracteristici:un canal dublu cu rata de sub-injectare;patru moduri de injectare: ritm, timp, greutate corp, de legătură; designul inovativ al aspectului exterior dă un sentiment puternic de știință și tehnologie; dublu CPU face procesul de injectare mai sigur și mai fiabil;brand nou-design de circuit optimizat, ritm de operare mai rapid si mai stabil; utilizarea ecranului TFT LCD color face afișajul mai lizibil; meniul digital, operare usoara; funcțiile satisfac pe deplin cererea clinică; indicator informații ample și prietenoase cu utilizatorul; informații de alarmă corecte și complete pentru a asigura o injectare în condiții de siguranță; bază din aliaj de aluminiu, dispozitiv de pompa integratoare face operarea mult mai lină și mai ușoară instalare și întreținere.

Debit infuzie: 1500ml/h (functie de tipul seringii difera ritmul de infuzie).

Volum injectie cumulat: 0.1 ml – 9999.9 ml. Precizie: ± 3% (mai mare de ± 1% dupa calibrare).

Dimensiune maxima invelis exterior: 320x200x110 mm;

Seringi folosite: 5ml, 10 ml, 20 ml, 30ml, 50 ml.

Crestere injectie: 0.1ml/h.

Volum presetat: 0.1 ml – 9999.9 ml.

Alimentare electrica: AC 100 la 220V, 50/60Hz. Baterie: Litium polimer reincarcabila, 7.4 V, 1600 mAh.

Consum maxim: un canal, folosit peste 5 ore la un debit de 25 ml/h dupa incarcarea completa a bateriei.

2 un canale, folosite peste 3 ore la un debit de 25 ml/h dupa incarcarea completa a bateriei.

Ritm infuzie: seringa de 5 ml: 0.1 la 100ml/h; seringa de 10ml: 0.1 la 200ml/h; seringa de 20ml: 0.1 la 400ml/h; seringa de 30 ml: 0.1 la 600ml/h; seringa de 50ml: 0.1 la 1500ml/h.

Valoare bolus: seringa de 5 ml: 100 ml/h; seringa de 10 ml: 200 ml/h; seringa de 20 ml: 400 ml/h; seringa de 30 ml: 400-600 ml/h (reglabil); seringa de 50ml: 400-1500 ml/h

NOTA: Functioneaza cu toate tipurile de seringi standard, putandu-se calibra usor pentru fiecare din ele.[17]

4.CT Expres

Fig.3.2.4 Injectomat SK 500III[18]

CT Expres este un produs inventat și dezvoltat de Debiotech SA.
În 2007, CT Expres a fost introdus pe piață de Swiss Medical SA.

O nouă abordare pentru injectare de contrast: cu seringă automată,CT ExpresTM ofera sigurantă, simplitate și viteză.

CT Expres III ™ este echipat cu două sticle de până la 500 ml Contrast Media fiecare, plus un sac de salină de până la 3 litri, pentru a efectua injectari multiple fără a fi nevoie de un timp de pregătire inutile și îngrijorare cu privire la volumul disponibil. CT Expres III ™ este singurul injector fără seringă disponibil în Statele Unite, cu capacitate de multi-dozare.
CT Expres III ™ este conceput pentru a simplifica majoritatea manipulările necesare pentru fiecare pacient. CT Expres III ™ este destinat să fie compatibil cu toate mărcile de contrast iodate pentru examene CT.[18]

5. Injectomat pentru solutie de contrast CT Motion

Fig.3.2.5 Injectomat pentru solutie de contrast CT Motion [19]

CT Motion este definit de performană la superlativ și are următoarele caracterisici: tehnologie patentata cu pompare prin role; injectare directa din toate dispozitivele existente pe piață; suport pentru recipienți variabil (50ml – 1.000ml);monitorizare și detectare automata a aerului pe partea pacientului; funcție "tandem" pentru selectarea unei soluții de contrast suplimentare (utilizare cu soluții de contrast diferite); schimbare automata intre flacoanele cu soluție de contrast.

Avantaje: tubulatură pentru pompa aprobată pentru utilizare 24 ore; set-up rapid o data pe zi; set-up foarte rapid al pacientului, cu timp foarte scurt intre pacienti; igiena maximă fără risc de contaminare; economic și eficient. [19]

3.3. Protocoale de administrare a medicamentelor intravenoase cu ajutorul injectomatului

Introducere :

Pentru dobândirea unei concentrații uniforme a unui medicament (mai ales dacă medicamentul are un timp de înjumătățire scurt) este utilă administrarea continuă care se poate face cu ajutorul seringii automate (injectomat) sau administrarea în perfuzie. Administrarea cu ajutorul seringii automate prezintă avantajul că necesită o cantitate mai mică de solvent pentru diluția medicamentului, fapt important mai ales la pacienții cu hipervolemie.

Reguli generale de pregătire și administrare :

1) Verificarea instrumentelor

– se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor,tubulaturii conectoare, robineților și data de expirare a sterilității;

– se controlează funcționalitatea injectomatului și se alege tipul de seringă compatibil cu injectomatul.

2) Utilizarea de materiale sterile: tampoane de vată, tifon, mănuși de protecție.

3) Verificarea medicamentelor de injectat:

– se controlează eticheta și nu se va folosi medicamentul al cărui ambalaj nu are etichetă sau are termenul de valabilitate expirat;

– soluțiile injectabile trebuie să fie clare, transparente, fără precipitate;

– substanțele precipitate nu trebuie confundate cu emulsiile injectabile; acestea din urmă trebuie să fie bine agitate înainte de utilizare;

– fiolele de sticlă, odată deschise, nu mai pot fi păstrate; acest lucru nu este valabil și pentru flacoanele închise cu dop de cauciuc.

4) Încărcarea seringilor:

– exteriorul fiolei se dezinfectează cu alcool;

– fiola se rupe la nivelul punctului sau gulerului (este bine ca vârful fiolei să fie rupt cu ajutorul unui tampon de vată pentru a evita rănirea degetelor); dacă pătrund cioburi în interior,fiola se aruncă;

– scoaterea seringii din ambalaj trebuie făcută în așa fel încât să se păstreze integritatea amboului, apoi se scoate acul acoperit de teaca de protecție și se atașează la amboul seringii

– se scoate teaca de pe ac, se introduce acul în fiolă și se aspiră soluția din seringă având grijă ca vârful acului să fie sub nivelul lichidului pentru a nu aspira aer; pentru a nu atinge cu acul fundul fiolei, fiola se va înclina progresiv cu vârful în jos pe măsură ce se golește; soluțiile uleioase, care se încarcă cu greu în seringă, pot fi ușor încălzite în apă caldă pentru a le fluidifica;

– flacoanele închise cu dop de cauciuc se dezinfectează cu alcool; după ce soluția dezinfectantă s-a uscat la suprafața dopului, se încarcă seringa cu o cantitate de aer egala cu

aceea a lichidului pe care vrem să îl scoatem din flacon (sau cu o cantitate de solvent – NaCl 0,9% sau Glucoza 5% – dacă în flacon se găsește pulbere; se introduce solventul în flacon,

se aspiră din flacon o cantitate de aer egală cu cea a solventului și se agită flaconul până la dizolvarea pulberii); acul se introduce prin dopul de cauciuc până sub nivelul dopului (nu mai profund) și se introduce aerul în flacon; se răstoarnă flaconul ținând acul sub nivelul lichidului și se aspiră; dacă se folosesc mai multe flacoane se folosește câte un ac pentru fiecare flacon;

– nu se recomandă încărcarea seringilor fără ac, prin introducerea directa a amboului în fiolă, deoarece sterilitatea este deficitară;

5) Conectarea seringii la canulă/cateter :

a) tubulatura conectoare:

– se deschide ambalajul tubului conector (se preferă tuburile cu dimetru redus/capacitate redusă);

– acul seringii încărcate se scoate cu o pensă sterilă (nu se recapișonează pentru a fi apoi îndepărtat cu mâna);

– se atașează tubul conector la amboul seringii și cu seringa orientată cu amboul în sus (pentru îndepărtarea aerului) se injectează până când soluția ajunge la capătul liber al tubului conector;

b) robinetul se scoate din ambalaj; aerul se va scoate prin injectare de NaCl 0,9% pe una din ramuri până ce se exteriorizează lichid pe celelalte două ramuri; apoi comutatorul se pune în poziție intermediară (toate ramurile închise) pentru a evita ieșirea lichidului și pătrunderea aerului;

c) "vehiculul":

– deoarece ritmul de administrare cu seringa automată este redus, existând riscul colmatării canulei/cateterului, se recomandă folosirea unei soluții cu ritm mai rapid de administrare care să vehiculeze medicamentul în circulația sanguină;

"vehiculul" trebuie să fie compatibil cu medicamentul;

d) administrarea medicamentului cu seringa automată:

– se atașează trusa de perfuzie a "vehiculului" la robinet;

– se atașează robinetul la capătul liber al tubului conector;

– se atașează robinetul la canulă/cateter;

– se pune comutatorul robinetului în poziția care permite comunicarea

"vehiculului" cu sângele pacientului, tubul conector fiind blocat, și se pornește perfuzarea "vehiculului";

– se așează seringa încărcată în injectomat și se setează la injectomat (în funcție de complexitatea acestuia): tipul de seringă, volumul seringii, denumirea medicamentului, ritmul

de injectare;

– se pornește injectomatul și se deschide ramura robinetului corespunzătoare tubului conector (brațele comutatorului vor fi orientate spre canulă/cateter, trusă de perfuzie, tub conector);

– la terminarea conținutului seringii se recomandă folosirea unui nou set seringă+tub conector pentru continuarea tratamentului.

Complicații locale :

1) Injectarea paravenoasă produce tumefiere locală, durere care se intensifică dacă se continuă administrarea, reducerea ritmului de perfuzie a "vehiculului", creșterea presiunii la injectare, imposibilitatea de a aspira sânge de pe canula; dacă se injectează substanțe iritante apar dureri foarte accentuate iar reacția locală poate merge până la necroze extinse; din acest

motiv substanțele iritante și cele vasoconstrictoare se administrează pe cateter central.

Tratament: oprirea administrării și îndepărtarea canulei; în cazul soluțiilor iritante se recomanda infiltrarea regiunii cu NaCl 0,9% pentru diluarea substanței iritante, aplicare de comprese sterile, administrare de analgetice .

2) Hematomul (prezența de infiltrat sanguin la nivelul locului de puncție) se produce de regulă în momentul abordului vascular;

Tratament: îndepărtarea canulei și compresiune locală cu pansament steril;

3) Tromboflebita produce tumefacție locală, roșeață (uneori se poate observa un cordon dur, roșietic, ce corespunde traiectului venos), căldură, durere, reducerea ritmului de perfuzie, cianoza extremității.

Tratament: îndepărtarea canulei, aplicarea de heparină local (Lioton® sau Hepatrombin®), comprese reci, analgetice. Dacă tromboflebita este profundă se administrează heparinoterapie intravenos.

4) Infecția locală produce local roșeață, tumefacție, durere, exsudat purulent.

Tratament: îndepărtarea canulei, antiseptic local, antibiotic sistemic dacă este necesar.

5) Spasmul vascular (contracția involuntară a venei) este cauzat de injectarea prea rapidă a unei substanțe iritante; local se constată reducerea ratei de infuzie și durere.

Tratament: administrarea de Xilină pe canulă.

6) Lărgirea orificiului de puncție cu exteriorizarea lichidului injectat, apare după câteva zile de la montarea canulei (de regulă în plica cotului) la pacienți agitați cu obstrucție venoasă (contracție musculară, decubit, tromboflebită).

Prevenire: schimbarea canulei la 2-3 zile, evitarea montării canulei în plicile de flexiune.

Tratament: îndepărtarea canulei și aplicarea de pansament steril.

Complicatii sistemice

1) Infecția de cateter cu bacteriemie se manifestă clinic prin febră, alterarea stării generale, polipnee, tahicardie.

Tratament: local + antibioterapie sistemica; suprimarea cateterului venos.

2) Embolia gazoasă: injectarea intravenoasă de cantități mici de aer nu produce tulburări clinic manifeste; cantități mai mari de aer pot produce alterarea bruscă a stării generale, dispnee, cianoza, wheezing, tuse, palpitații, tahicardie, distensia venelor jugulare, anxietate, amețeli, cefalee, confuzie, convulsii, comă.

Tratament: poziția Trendelenburg, oxigenoterapie; în cazurile severe intubație orotraheală, ventilație mecanică, tratament inotrop.

3) Embolizarea cateterului (desprinderea unei bucăți din canulă / cateter și embolizarea în circulația pulmonară). Simptomele și tratamentul sunt asemănătoare trombembolismului pulmonar.

4) Anafilaxia: se produce prin injectarea intravenoasă a unei substanțe alergizante. Clinic se manifestă prin alterarea stării generale, anxietate, palpitații, hipotensiune, tahicardie, rash cutanat, bronhospasm.

Tratament: reechilibrare volemică, adrenalină, oxigenoterapie.

Administrarea neadecvata a medicamentelor cu injectomatul

– defectarea injectomatului;

– prepararea incorectă a concentrației soluțiilor;

– manipularea nesterilă a soluțiilor și instrumentelor;

– setarea incorectă a tipului/volumului seringii, a ritmului de injectare;

– poziționarea incorectă a robinetului:

– închis spre canulă: soluțiile injectate pătrund în trusa de perfuzie a “vehiculului”;

– închis spre seringă; creșterea presiunii la injectare, oprirea seringii și declanșarea alarmei.

Administrarea medicamentelor

I. Inotrope și vasopresoare: dopamina ,dobutamina, adrenalina, noradrenalina

II. Vasodilatatoare: nitroglicerina

III. Antiaritmice: amiodarona

IV. Heparina

V. Insulina

VI. Analgetice și sedative

VII. Alte medicamente: curare, antibiotice, inhibitori ai pompei protonice, sandostatin, administrare peridurală de anestezice locale și opioizi.

I. Inotrope și vasopresoare (se indică administrarea pe cateter venos central)

Dopamina-indicații: insuficiența cardiacă, stări de șoc (cu excepția șocului hipovolemic)

Doze: – 2-10 mcg/kg/min predomină acțiunea inotropă

10-20 mcg/kg/min predomină efectul vasopresor; se poate asocia cu dobutamina

Efecte adverse: hipertensiune, tahicardie, aritmii, necroză cutanată în cazul administrării intravenoase, vasoconstricție pe vasele splanhnice

Forma de prezentare: de obicei se prezintă sub formă de fiole 50mg în 10 ml.

Mod de calcul:Se pun 5 fiole într-o seringă de 50 ml, adică avem 250 mg în 50 ml, 5mg/ml.La o rată de infuzie de 1ml/h, pacientului i se administrează 5mg/h,adică 5mg/60min. Raportând această cantitate la greutatea G a pacientului avem 5/G x 60mg/kg/min sau 5000/G x 60mcg/kg/min = 250/G x3mcg/kg/min

Dacă dorim să administrăm o doză D mcg/kg/min vom seta ritmul de infuzie R ml/h astfel:1ml/h____________250/G x 3mcg/kg/min

R ml/h___________D mcg/kg/min

R(ml/h) = D/1xGx3/250 = 3 x D(mcg/kg/min)xG (kg) /250 ~D(mcg/kg/min)xG(kg) /80

Exemple: La un pacientde 80 kg ritmul de infuzie (ml/h) corespunde cu doza în mcg/kg/min.

Dobutamina-indicații: insuficența cardiacă, are efect inotrop, crescând frecvența cardiacă în măsură mai mică decât Dopamina; scade presiunea de umplere ventriculară, fiind de preferat în tratamentul insuficienței cardiace decompensate.

Rezistența vasculară periferică rămâne nemodificată sau scade ușor.

Doze: 5-20 mcg/kg/min

Efecte adverse: aritmii, hipertensiune, angină pectorală, flebită

Forma de prezentare: flacoane cu 250 mg pulbere liofilizata

Mod de calcul: similar cu Dopamina

Adrenalina:

Indicații: stopul cardiac, insuficența cardiacă, șoc

Doze: – 2 mcg/min efect bronhodilatator

– 2-10 mcg/min efect inotrop

– peste 10mcg/min efect vasopresor

Efecte adverse: vezi Dopamina; administrarea continuă poate produce agitație, tremurat, dureri de cap, palpitații.

Forma de prezentare: se prezintă sub formă de fiole 1mg/ml

Mod de calcul: Se pun 3 fiole adrenalină + 47ml NaCl 0.9% într-o seringă de 50ml. În 1ml de soluție astfel preparată avem 3/50 mg/ml adică 3000/50 mcg/ml = 60 mcg/ml. La un ritm de 1ml/h administram 60 mcg/h sau 1 mcg/min.

Ritmul în ml/h corespunde cu doza în mcg/min și se va stabili în funcție de indicația terapeutică (status asmaticus, insuficență cardiacă etc.).

Noradrenalina:

Indicații: stări hipotensive (sepsis, șoc) datorită efectului său predominant vasoconstrictor.

Doza: 1 – 30 mcg/min produce vasoconstricție fără modificare semnificativă a debitului cardiac și a frecvenței cardiace.

Efecte adverse: bradicardie, aritmii, anxietate, cefalee, hipertensiune,necroză în cazul injectării perivenoase.

Forma de prezentare: fiole 0,2% – 4ml.

II. Vasodilatatoare

Nitroglicerina:

Indicații: hipertensiune arterială, edem pulmonar acut, infarct miocardic.

Doza: 20-200 mcg/min are efect vasodilatator.

Efecte adverse: hipotensiune, tahicardie, creșterea presiunii intracraniene.

Forma de prezentare: fiole 5mg/ml

Mod de calcul: Se pun 6 fiole + 44ml NaCl 0,9% în seringa de 50ml;50ml soluție conțin

30 mg nitroglicerina. Într-un ml de soluție astfel preparată avem 30/50 mg/ml adică 30000/50 mcg/ml = 600 mcg/ml.

La un ritm de 1ml/h administrăm 600 mcg/h sau 10 mcg/min.

La un ritm R(ml/h) injectam D(mcg/min) = 10xR (mcg/min)

Exemplu: la un ritm de 5ml/h injectam 50mcg/min.

III. Antiaritmice

Amiodarona-indicații: aritmii ventriculare și supraventriculare

Doze: în urgență se pot administra 150-300 mg în 3min (tahiaritmii ventriculare), sau 300mg în 2h (tahiaritmii supraventriculare) apoi 600-900mg/24h, apoi 600mg/24h următoarele 3-7 zile; doza de menținere 200-400 mg/24h.

Efecte adverse: hipotensiune, bradicardie, aritmii, flebită (se indică administrarea pe cateter central), contraindicat la pacienții cu disfuncție tiroidiană, fibroză pulmonară.

Forma de prezentare: fiole de 3ml, 150mg se dizolvă în glucoză 5%.

Mod de calcul: Se încarcă seringa cu cantitatea de amiodaronă pe 24h adăugându-se glucoza 5% până la 48ml stabilindu-se un ritm de infuzie de 2ml/h.

IV. Heparina :

Indicații: tratamentul și prevenirea bolii tromboembolice, menținerea permeabilității circuitelor extracorporeale în by-passul cardiopulmonar și dializă.

Efecte adverse: hemoragie, trombocitopenie (după tratamentul prelungit 5-7 zile)

Forma de prezentare: fiole sau flacoane de 25000ui.

Mod de administrare: se pun 25.000ui + ser fiziologic până la 50 ml; obținem 500ui pe ml.

– bolus inițial 80ui/kg apoi 18ui/kg/h

– dacă APTT <35 sec se repetă bolusul de 80ui/kg și se crește rata infuziei cu 4ui/kg/h

– dacă APTT 35-45 sec se administrează un bolus de 40 ui/kg și se crește rata infuziei cu 2ui/kg/h

– dacă APTT 46-70 sec ritmul infuziei rămâne nemodificat

– dacă APTT este 71-90 sec se scade rata infuziei cu 2ui/kg/h

– dacă APTT este >90 sec se oprește infuzia timp de 1h apoi se scade rata cu 3ui/kg/h.

Determinarea APTT-ului se face la 4-6 h.

Exemplu: la un adult de 70kg se administrează un bolus inițial de 5000ui și se pornește infuzia cu 1200ui/h (2,4ml/h)

Dacă APTT determinat la 4 ore este sub 35 sec se efectuează un nou bolus de 5000 ui și se crește infuzia cu 300ui /h (0,6ui/h).

Dacă APTT se situează între 35-45 sec se administrează un nou bolus de 2500ui și se crește infuzia cu 150ui/h (0,3ml/h).

Dacă APTT se situează între 46-70 sec – doza nu se mondifica

Dacă APTT se situează între 71-90 sec – se scade infuzia cu 150ui/h (0,3ml/h).

Dacă APTT > 90 sec se oprește infuzia 1h apoi se scade cu 200ui/h (0,4ml/h).

V. Insulina-indicații: tratamentul hiperglicemiei; la pacientul critic diabetic se recomandă menținerea glicemiei între 125-225 mg/dl

Efecte adverse: hipoglicemia manifestată clinic prin transpirații, agitație, senzație de foame,anxietate.

Forma de prezentare: Pentru administrarea continuă se folosește insulina cu acțiune rapidă care se prezintă în flacoane 40ui/ml sau 100ui/ml.

Atenție: a se citi concentrația insulinei înainte de administrare.

Mod de administrare: Se prepară o soluție astfel încât 1ml să conțină 1ui insulină. (1ml insulina 40ui/ml + 39ml ser fiziologic). Astfel numărul de ml pe oră corespund cu numărul de unități pe oră).

Inițial ritmul de infuzie este R(ui/h) = glicemia (mg/dl) – 100 / 100.

Determinarea glicemiilor se face orar până glicemia atinge 125-225 mg/dl apoi la 2h.

– dacă glicemia < 70mg/dl se reduce infuzia cu insulina la 0,25ui/h și se administrează 7,5g glucoză (33%, 20%, 10%). Se repetă glicemia în cel mult 30 min de la administrarea glucozei;

– dacă glicemia este 71-124 mg/dl, în creștere față de determinarea precedentă se stabilește rata infuziei la 0,5ui/h;

– dacă glicemia este 71-124 mg/dl, în scădere față de determinarea anterioară, se reduce rata infuziei cu 0,5 ui /h;

– dacă glicemia este 125-225 mg/dl nu se modifică ritmul;

– dacă glicemia este 226-300 mg/dl, se crește rata infuziei cu 0,5ui/h;

– dacă glicemia este 301-375 mg/dl, se crește rata infuziei cu 1ui/h;

– dacă glicemia este >375 se cheamă medicul.

VI. Analgetice și sedative-indicații: facilitarea ventilației mecanice la pacienții critici.

Efecte adverse: alterarea stării de conștiență, depresie respiratorie, hipotensiune, dependență în cazul opioizilor.

Analgetic / sedativ Bolus Rată infuzie

Morfina 2-5 mg 2-10 mg/h

Fentanyl 25-100 mcg 25-100 mcg/h

Midazolam 0,5-2 mg 0,1-0,2 mg/kg/h

Propofol 0,5-1 mg/kg 20-50mcg/kg/min

Ketamina 0.5-1 mg/kg 10-30 mcg/kg/min

Morfina -forma de prezentare: analgetic cu acțiune intensă, se prezintă sub formă de fiole 20mg/ml. Este folosit pentru proprietățile sale anlagetice și sedative.

Mod de calcul: se pun 2 fiole și 38ml ser fiziologic într-o seringă de 50 ml. 1ml soluție conține 1mg morfină.

Fentanyl – analgetic cu acțiune intensă cu durata acțiunii mai scurtă decât morfina

Forma de prezentare: fiole de 500 mcg/10ml

Mod de calcul: se pun 2 fiole și 30ml ser fiziologic intr-o seringa de 50ml. Fiecare ml soluție conține 20mcg Fentanyl

La adulți se administrează 1-5ml/h.

Midazolam- benzodiazepină cu durată scurtă de acțiune

Forma de prezentare: fiole de 5mg/1ml sau 5mg/5ml

Mod de calcul: Se pun 10 fiole + ser fiziologic până la 50 ml astfel încât 1ml soluție conține 1mg midazolam.

La adulți se administrează 5-15 ml/h

Propofol-indicații: se folosește la sedarea pacienților hipertensivi; nu este de indicat la pacienții cu insuficiență cardiacă și hipotensiune.

Formă de prezentare: Se prezintă sub formă de fiole 20ml sau flacoane de 50ml, 10mg/ml.

La adulți se administrează în doze de 10-20 ml/h.

Ketamina-indicații: este de preferat la pacienții hipotensivi, astmatici.

Efecte adverse: produce stimulare simpatică, halucinații (de aceea se recomanda asocierea cu o benzodiazepină); nu este indicată la pacienții cu hipertensiune intracraniană, hipertensiune arterială, glaucom, psihotici.

Formă de prezentare: fiole 250mg/5ml sau flacoane 500mg/10ml. Se pun 500mg Ketalar în 50ml. 1ml conține 10mg.

La adulți se administrează 5-15 ml/h.[20]

" SUBSTAȚELE DE CONTRAST ORGANO-IODATE "

Substanțele contrast organo – iodate sunt valoroase deoarece reprezintă un factor determinant al progreselor radiologiei, al potențialului ei de a reprezenta organismul viu sub aspect morfologic si funcțional.

În utilizarea substanțelor de contrast organo – iodate este posibilă producerea unor incidente, iar pentru prevenirea lor sunt necesare cunoștințe solide.

In domeniul explorării aparatului urinar, produsele organo – iodate permit efectuarea urografiei intravenoase, cu toate variantele ei (nefrografia urografia prelungita, urografia in perfuzie, urografia cu compresie, urokimografia, urotomografia), pielografia ascendenta, ureteropielografia, cistografia, policistografia, seriografia mictionala, uretrografia. Urologia in ultimele doua decenii a cunoscut progrese remarcabile care se datoreaza saltului calitativ pe care l-a produs in investigarea radiologica a aparatului urinar, introducerea in practica a examenelor cu substante de contrast organo – iodate, in special urografiei. Datorita unei urografii intravenoase corect executata, bine condusa si strict individualizata, putem obtine in majoritatea cazurilor date asupra morfologiei si functiei renale suficiente pentru un diagnostic corect.

Investigarea colecistului si cailor biliare beneficiaza de o gama larga de proceduri, cum sunt: colecistografia perorala, colecistografia intravenoasă, colecistografia mixtă și colecistografia transparietală, tubajul colecistografic, colangiografia preoperatorie, colangiografia postoperatorie. Aceste procedee permit vizualizarea numeroaselor anomalii morfologice ale veziculei si cailor biliare extrahepatice, care deseori "astern patul" unui mare numar de disfunctii si suferinte clinice. In al doilea rând ele aduc importante clarificări în domeniul problematic al bolii, care, așa cum rezulta in prezent din numeroase studii statistice, sta la baza a aproape 90% din colecistite. Aceleasi studii sugereaza, pe de alta parte, ca cel putin 10% dintre litiazici sunt si purtatorii unor calculi in calea biliara principala, calculi ce reprezinta o sursa posibila de inflamatie.

In radiodiagnosticul aparatului circulator, este realizată angiocardiografia, arteriografia, flebografia, limfografia. Marele beneficiar al utilizării substanțelor organo – iodate este chirurgia cardiovasculară, a carei dezvoltare impetuoasă a fost substanțial condiționată mai ales de perfecționarea tehnicilor radiologice de diagnostic preoperator ce permit individualizarea și selecția afecțiunilor ce pot fi rezolvate chirurgical.Nu putem uita și de o alta serie de alte investigații, care se adresează aparatului genital si anexelor sale, aparatului respirator sau care sunt utilizate in sfera otorinolaringologiei, neurologiei, stomatologiei și chirurgiei.

Importanța folosirii substanțelor de contrast rezultă din faptul că in ultimele doua decenii asistam la o creștere spectaculoasă a numărului de examene cu aceste produse solicitate de medici.

Procedeele radiologice de exploatare cu substanțe de contrast trebuie utilizate cu mai mult discernamânt, ele neputând fi privite in nici un caz ca examene de rutină. Aceasta modalitate de investigare atinge adevarata ei valoare numai atunci când este integrată într-un examen clinic complet al pacientului, atunci când în acest cadru efectuarea ei apare indispensabilă în stabilirea diagnosticului. De aceea, examenele radiologice cu substanțe de contrast trebuie să constituie întotdeauna ultima etapă in explorarea unui bolnav.

Cele mai utilizate substanțe de contrast organo – iodate sunt: Acid iopanoic, Iopamiro, Lipiodol, Lipiodol ultrafluid, Odiston, Omnipaque 300, Pobilan, Razebil, Ultravist 300, Urografin 76% si 60%.

* ACID IOPANOIC (acid iopanoic, cistobil, telepaque)

Prezentare:-comprimate continând acid iopanoic 500 mg

Indicații: – produs organo – iodat de contrast indicat pentru colecistografie si colangiografie;

Administrare: – oral, la adulți obișnuit 6 comprimate (3g), înghitite împreună cu un pahar cu apa, 10 – 14 ore înaintea colecistografiei; la nevoie, se poate repeta aceeași doza (fara a depași 6g in 24 de ore);

Reacții adverse: – uneori greața, voma, diaree, dureri abdominale.

Contraindicații: – intoleranță sau alergie la iod, boli hepato-renale grave…; în timpul sarcinii nu este recomandabil examenul radiologic abdominal

*IOPAMIRO (iopamidol, iopamiron, niopam)

Prezentare: – fiole "200" a 10 ml soluție injectabilă, conținând iopamidol 40,8%, corespunzător la 200 mg iod/ml; fiole "300" a 10 ml soluție injectabilă, conținând iopamidol 61,2%, corespunzător la 300 mg iod/ml; flacoane "370" a 30 ml, 50 ml sau 100 ml soluție injectabilă, conținând iopamidol 75,5%, corespunzăto la 370 mg iod/ml;

Indicații: – produs organic iodat, neionic, hidrosolubil, folosit ca substanța de contrast pentru: mielografie, angiografie cerebrala, arteriografie si venografie periferică, angiocardiografie, ventriculografie stângă si arteriografie coronariană, aortografie, angiografie viscerală selectivă, urografie, artrografie.

Administrare: – conform recomandarii radiologului, in funcție de felul examinării; pentru mielografie se foloseste Iopamiro 200,pentru angiografie, urografie, artrografie – Iopamiro 300 sau 370;

Reacții adverse: – în general este bine suportat; produce rareori cefalee,greata, voma, senzatie de cald, dispnee, hipotensiune;

Contraindicații: – prudență mare la alergici, astmatici, la bolnavii cu insuficienta hepato-renala grava; la femei se va folosi, de preferință, în perioada preovulatorie a ciclului și se va evita in cursul sarcii.

*LIPIODOL

Prezentare: – flacoane a 20 ml conținând ulei de garoafe iodat – 0,54g iod/ml;

Indicații: – substanță iodată liposolubilă radioopacă, utilizată în: bronhografie, histerosalpingografie, uretrografie, colangiografie intraoperatorie, explorarea sinusurilor feței,mielografie;

Administrare: – instilație prin cateter, injecții(sub control medical); Pentru bronhografie soluția se va amesteca cu talc sau pulbere de sulfamida (20 cmc lipiodol si 10 g sulfamida alba, pulbere foarte fina) pentru a i se mării vâscozitatea. Bolnavului i se va administra cu câteva zile înainte de examen calmante ale tusei; in ziua examenului bolnavul nu va ingera nimic. Se va efectua anestezia locala a regiunii faringo-laringiene; la copii este obligatorie anestezie generala.Pentru realizarea unei bronhografii de ansamblu se injectează substanța pe urmatoarele căi: intrabronșic (pe cale orala sau nazala), trasparietal. Pentru bronhografia locală se folosesc sondele Metras (bronhografie dirijata).

Reacții adverse: – anorexie, cefalee, febra, iodism; supurație pulmonară(dupa bronhografie), salpingită acută (dupa histero-salpingografie);

Contraindicații: – alergie sau intoleranță la iod, tireotoxicoză, insuficiență cardiacă, tuberculoză, boli inflamatorii, boli generale grave; nu se introduce în regiuni care sângerează;

*LIPIODOL ULTRAFLUID

Prezentare: – flacoane a 20 ml conținând esteri etilici iodați ai acizilor grași din uleiul de garoafe – 0,48g iod combinat/ml;

Indicații: – substanța de contrast iodată liposolubilă radioopacă, utilizată în limfografie, fistulografii, mielografie, histerosalpingografie,explorarea sinusurilor, galoctografie;

Administrare: – instilație prin cateter, injecții;

Reacții adverse: – anorexie, cefalee, febră, iodism; salpingită acută.

Contraindicații: – alergie sau intoleranță la iod; insuficiență cardiacă, tuberculoză, boli generale grave; nu se introduce în regiuni care sângerează;

*ODISTON(amidotrizoate, urografin, uromiro, uropolinum, visotrast)

Prezentare:-fiole a 20 ml soluție apoasă injectabilă intravenos conținând amidotrizoat meglumat 75% (cutie 1 fiola + 1 fiola-test 1ml);

Indicații: – produs de contrast triiodat pentru urografie intravenoasă, pielografie ascendentă, cistografie, flebografie si arteriografie;

Contraindicații: – hepato- și nefropatii grave, hipertiroidie, tuberculoză pulmonară evolutivă, leziuni miocardice grave, insuficiență cardiacă, diabet zaharat vechi, stari febrile, hipersensibilitate la iod. Flebografia este contraindicată în tromboflebite;

Reacții adverse: – pot apărea: greață, vomă, senzație de căldură și gust metalic, slabiciune, sete, cefalee, tuse și strănut, hipotensiune, dispnee, parestezii, stare de șoc;

Administrare:- în urografii -la adulți -în funcție de greutate, 20ml soluție de 75% intravenos;

-la copil sugar – 2ml soluție de 75% /kilocorp;

-la copil preșcolar – 20 ml soluție de 75%;

-la școlar – 20-40 ml soluție 75% intravenos;

-în pielografie retrogradă – 15-20 ml soluție introdusă prin cateter ureteral în bazinet;

– în arteriografii si flebografii – peste 20 -30 ml intravenos;

*POBILAN (adipione, meglumine, iodipamide, bilignost, biligrafin, bilipolin, cholospekt, endocistobil)

Prezentare: – fiole a 20 ml soluție apoasă injectabilă intravenos conținând adipiodon meglumină 50%(cutie cu 1 fiola+1 fiola-test de 1ml)

Acțiune terapeutică: – produs de contrast pentru colangiografii si colecistografii; după injectare substanța este excretată prin ficat, așa încât după 20 de minute de la administrare se realizează o concentrație suficientă pentru vizualizarea cailor biliare intra- și extrahepatice;

-Indicații: – diagnosticul radiologic al afecțiunilor biliare,îndeosebi al colecistitei calculoase;

Contraindicații: – hipersensibilitate la iod, afecțiuni hepatice acute și cronice, hipertiroidie, boala Basedow, insuficiență renală acută;

Reacții adverse: – in timpul injectării se simte o senzație de căldură, stări de neliniște greață, o presiune toracică, fenomene care dispar, de obicei, la sfârțitul injectării;

Mod de administrare: – la adulți -se administrează intravenos câte o fiolămde 20 ml din soluția de 50%, injectarea se face lent (6-10 minute) de către medic sau în prezența lui. Inaintea injectării fiola se încălzește la temperatura corpului;

– la sugari și copii -se injecteaza 0,45g substanță activa/ kilocorp (1-1,5 ml solutie) intravenos;

Pastrare: – ferit de lumina si caldura;

*ULTRAVIST 300 (iopromidum)

Prezentare: – flacoane a 50 ml soluție injectabilă apoasă, conținând iopromid 0,623g/ml;

Acțiune terapeutică:substanța de contrast care nu disociază în soluții apoase și, deci, nu determină în organism modifică ale presiunii osmotice și nici tulburări ale echilibrului electrolitic. După administrarea intravasculară produsul difuzează în spațiul extracelular, pătrunde în cantitați foarte mici in celule.Concentrațiile cele mai mari se realizează în sânge, ficat, rinichi, iar cele mai mici în mușchi si țesuturi moi. Iopromidul nu trece prin bariera hemato-encefalica, iar prin placentă străbat numai cantitați foarte mici.Timpul de înjumătățire este de aproximativ 2 ore la pacienții cu funcție renală normală. Substanța trece în cantitați foarte mici în laptele matern și este foarte putin absorbită din acest lapte în tubul digestiv al sugarului;

Indicații: – pentru creșterea contrastului în tomografia computerizată angiografie cu subtracție digitală, urografie, flebografie, artropatii, histerosalpingografii, fistulografii;

Mod de administrare: – în funcție de scopul urmarit, dozajul si modul de administrare variază. În general soluția trebuie să stea cât mai puțin în seringă, iar din flacon trebui scoasă cantitatea necesară o data(nu se va practica mai mult de o prelevare de substanță dintr-un flacon). Înainte de administrarea produsului trebuie asigurate condițiile necesare intervenției în caz de accident: reacții alergice, tulburări circulatorii, fibrilatie ventriculară, edem pulmonar sau tulburări ale circulației cerebrale. În general se administrează astfel:

– pentru urografii: – la adulți 1ml/kilocorp;

– la nou-născuți 1,2gl/kilocorp;

– la sugari 1gl/kilocorp;

– la copil mic 0,5gl/kilocorp;

– timpul de expunere începe cam la 1-2 minute;

-parenchimul renal este opacifiat la 3-5 minute,iar pelvisul și tractul urinar la 8-15 minute;

-pentru tomografii computerizate: 1,0 – max. 2,0 ml/kilocorp;

-pentru angiografie cu subtracție digitală:3-6 ml în bolus intravenos; în angiografie dozele depind de locul ce se vizualizează și starea pacientului;

Reacții adverse: – pot apărea greață, vărsaturi, eritem, senzație generală de caldura, senzatii care sunt mai reduse dacă ritmul de administrare este mai lent, reacții alergice de diferite intensități.

Contraindicații: – hipertiroidism; nu se recomandă pentru mielografii și ventriculografii. Nu se va face histerosalpingografie în cursul sarcinii sau în caz de inflamații la nivelul pelvisului;

*UROGRAFIN 76%, 60% ( sodium amidotrizoatum, meglumina-midotrizoatum)

Prezentare: – 76% fiole de 20 ml;

– 60% fiole de 20 ml;

Acțiune terapetică: – produs radiologic de contrast;

Indicații: – in urografia intravenoasă și retrogradă, în angiografie utilizând angiografia de subtracție digitală (pentru coronarografie se utilizeaza numai Urografin 76%) și reprezentarea cavitaților corporale;

Compoziție: – 1ml 76%, -60% conțin 0,10 respectiv 0,08 g amidotrizoat de sodiu, 0,66 respectiv 0,52 megluminamidotrizoat în soluție apoasă (corespunzator la 370 ml iod/ml la 76% si 292 mg iod/ml la 60%;

Contraindicații:-hipertireoză manifestă, insuficiență cardiacă decompensată, enfizem pulmonar, arterioscleroză cerebrală, diabet zaharat, gușă nodulară, sarcină;

Reacții secundare: – greață, vărsturi, înroșirea tegumentelor, senzație generală de căldură sau de dureri, reacție alergică.

Dozare:-urografie intravenoasă: la adulți și la tineri pentru fiecare kilogram de greutate corporală până la 1,5ml Urografin 60%(max 150ml) sau 1ml Urografin 76%(max 100 ml);

Mod de administrare: – se injecteaza strict intravenos lent (5 minute) una,doua fiole în funcție de greutatea bolnavului și de concentrația la iod, după ce fiola a fost în prealabil încalzită la temperatura corpului și este bine să se asocieze cu doua fiole Hemisuccinat de hidrocortizon; se poate administra și în perfuzie;

Producator: – Schering AG.

Metode de testare a sensibilității organismului la substanțele de contrast organo – iodate.

In intervalul care a trecut de la introducerea în practică a tehnicilor de investigare cu substanțe de contrast organo – iodate, au fost elaborate și utilizate următoarele metode principale de testare: testul sublingual, testul ocular, testul intradermic si testul intravenos.

Testul sublingual (Dolan)~ care constă în ținerea sub limbă a 2 m din substanța de contrast organo-iodata hidrosolubilă timp de aproximativ 10 minute. Reacția la acest test este pozitivă dacă în intervalul respectiv sunt semnalate de către pacient parestezia buzelor și senzația de greutate în limbă sau de umflare a limbii;

Testul conjunctival sau ocular~ se efectuează prin depunerea unei picături de substanță de contrast hidrosolubilă pe suprafața conjunctivei, unde, atunci când reacția este pozitivă își face apariția pe parcursul următoarelor 1-4 minute o hiperemie bine evidențiată;

Testul intradermic~ constă din injectarea intradermica a aproximativ a 1/10 dintr-un ml de substanță de contrast. Se consideră că reacția este pozitivă daca în intervalul de 10 minute de la injectare se produce la locul acesteia o papulă cu un diametru apropriat de 10 m;

Testul intravenos~ se efectuează prin injectarea a 1-1,5 ml substanță de contrast solubilă intravenos. Răspunsul este considerat pozitiv dacă în următoarele minute iși fac apariția senzația de greață, roșeață a pielii și alte manifestari clinice.

Toate aceste metode au fost concepute pentru a fi practicate în ziua precedentă examenului radiologic.

Pregătirea pacientului în vederea examenelor cu substanțe de contrast organo – iodate are un rol deosebit și urmărește în esență trei obiective principale:

1. Eliberarea în cât mai mare măsură a intestinului gros de conținutul său solid si gazos;

2. Golirea prealabilă a veziculei biliare, în vederea mai ușoarei și completei ei opacifieri;

3. Prevenirea reacțiilor adverse. [21]

Capitolul 4.

4. Realizarea practică

4.1. materialele necesare

1.Seringa

Seringile hipodermice, sterile, de unică folosință,netoxice și nu conțin latex.Sunt destinate a fi utilizate pentru administrarea de soluții injectabile, prelevare a probelor sau în alte domenii în care sunt folosite pentru transfer de fluide sau gaze. Seringă cu 3 componente (piston si cilindru din polipropilena, garnitura cauciuc natural pentru uz medical) este perfect etanșă pentru o dozare linară și uniforma a fluidului. Metoda de sterilizare folosită este cu oxid de etilenă.Are pereți transparenți și interval de gradație de 0,2 ml.Pachetul seringii este format din folie transparentă și hartie, cu un sistem Peel­back ce permite deschiderea fără ruperea hârtiei sau producerea de fibre. Pachetul garantează sterilitatea pentru perioada de cinci ani. [22]

Tipuri de seringi :

Seringa 50(60)ml : 0.1-2000.0ml/h (0.1ml/h pas)

Seringa 30ml : 0.1-1200.0ml/h (0.1ml/h pas )

Seringa 20ml : 0.1-1200.0ml/h (0.1ml/h pas )

Seringa 10ml : 0.1-400.0ml/h (0.1ml/h pas )

Seringa 5ml (2/3ml): 0.1-200.0ml/h (0.1ml/h pas)[23]

Fig.4.1.1 Seringi [22]

2.Acul
Este o tijă de metal sau plastic, cu o gaură care merge de la un capăt la altul pentru trecerea fluidului. Distanțierul este în funcție de viscozitatea fluidului și mărimea venei sau arterei vrea să realizeze. Există două alte forme de utilizare, în plus față de administrarea intravenoasă, subcutanată și intramusculară sunt.[23]

3.Tijă filetată inoxidabilă M10X1000MM

– Diametru: M10

– Lungime: 1000 mm

– Material: oțel INOX[24]

Fig.4.1.2 Tijă filetată[24]

4.Rulmenții

Fig.4.1.3 Rulment cu bile[25]

608-2RS și 608-ZZ este un rulment cu bile de 8 mm care se găsește în multe aplicații. Rulmentul cu bile 608-2RS are două garnituri de cauciuc de contact pe fiecare parte a rulmentului cu bile. Rulmentul cu bile 608-ZZ are două scuturi de metal fără contact, unul pe fiecare parte a rulmentului cu bile. Dacă aplicația dvs. necesită un rulment cu bile 608 cu doar o garnitură sau un scut, puteți obține acest rulment cu bile și să scoateți unul dintre scuturi sau sigilii. Acest rulment cu bile de 8 mm este de înaltă calitate și poate să necesite cereri de motor electric dacă este necesar. Acesta este un rulment popular pentru rolele, rolele, skate și scuterele. [25]

5.Motor pas cu pas. Caracteristici generale.

O definiție simplă a motorului pas cu pas este: „un dispozitiv electromecanic care convertește impulsurile electrice în mișcări mecanice discrete”.Axul motorului pas cu pas execută o mișcare de rotație în pași incrementali discreți când este aplicată în secvența corectă o comandă electrică în pulsuri. Rotația motorului este strâns legată de caracteristicile acestor impulsuri electrice. Astfel direcția de rotație a motorului este direct legată de secvența în care sunt aplicate pulsurile electrice, de asemenea și viteza de rotație este direct dependentă de frecvența impulsurilor electrice iar deplasarea unghiulară este direct dependentă de numărul de pulsuri electrice aplicate. În comparație cu alte tipuri de motoare (motoarele de curent continuu sau motoarele de curent alternativ asincrone și sincrone) motorul pas cu pas are

serie de avantaje:

Rotația unghiularăa motorului este proporțională cu pulsul electric aplicat;

Motorul are moment maxim în poziția oprit dacă bobinele sunt alimentate;

Poziționare precisă, cu o eroare de 3-5% la un pas, care nu se cumulează de la un pas la altul;

Răspunsuri excelente la pornit/oprit/schimbarea direcției de rotație; Fiabilitate excelentă deoarece nu existăperii de contact la motor, deci durata de funcționare depinde de rulment;

Posibilitatea de a obține viteze foarte mici cu sarcina legată direct pe axul motorului;

O gamă foarte largă de viteze de rotație;

dar există și unele dezavantaje:

Rezonanța poate apărea în cazul unui control deficitar;

Controlul greoi la viteze foarte mari.

Fiecare revoluție a axului motorului este alcătuită dintr-o serie de pași discreți. Un pas este definit ca fiind rotația unghiulară a axului motorului la aplicarea unui impuls de comandă.

Fiecare impuls face ca axul să se rotească cu un anumit număr de grade caracteristic fiecărui tip de motor. Un „pas unghiular” reprezintă rotația axului motorului la fiecare pas, și se măsoară în grade. În funcție de acest pas unghiular se poate face o clasificare a motoarelor pas cu pas. Există trei tipuri de motoare pas cu pas din punct de vedere al configurație electrice. Acestea sunt:

Hibride.

Fig.4.1.4 Motor hibrid[26]

Cu reluctanță variabilă

Fig.4.1.5 Motor cu reluctanță variabilă[26]

cu magnet permanent

Fig.4.1.6 Motor cu rulment permanent[26]

Când lucrăm cu motoare pas cu pas, se întâlnesc, de obicei, două tipuri: motoare pas cu pas unipolare și motoare pas cu pas bipolare. Motoarele unipolare au două înfășurări pe fază, permițând câmpul magnetic să fie inversat fără a fi nevoie să inverseze direcția curentului într-o bobină, ceea ce face motoarele unipolare mai ușor de control decât motoarele pas cu pas bipolare. Dezavantajul este că numai jumătate din fază poartă curent la un moment dat, ceea ce scade cuplul pe care îl puteți scoate din motorul pas cu pas. Cu toate acestea, dacă aveți circuitul de comandă adecvat, puteți mări cuplul motorului pas cu pas prin utilizarea motorului pas cu pas unipolar ca motor pas cu pas bipolar (notă: acest lucru este posibil numai cu motoare pas cu pas 6- sau 8-conductori). Motoarele pas cu pas unipolare au de obicei cinci, șase sau opt conductori.

Dacă aveți un motor pas cu pas de 6 pasi unipolar așa cum se arată în diagrama de mai jos:

Fig.4.1.7 Motor pas cu pas în doua faze și cu 6 conductori[27]

Minebea AstroSyn Stepper Motor 17BB-H152-23 12V 50 Coil

17- Diametrul exterior al motorului

B = Permanent Mag.
B = 7,5 grade pasul unghiului

Fază:H = 2 & 4 PM

1-Lungimea motorului

Diferite înfășurări -52

Ver-23(01 to 99 = Standard)

Îl puteți conecta la DRV8824 / DRV8825 ca un motor pas cu pas bipolar, făcând conexiunile bipolare descrise în secțiunea de mai jos și lăsându-se deconectate conductorii sterilizați A 'și B'. Aceste conducte sunt robinete centrale la cele două bobine și nu sunt utilizate pentru operarea bipolară.

6.DRV8825

Fig.4.1.8 Conectare DRV8825[26]

Înainte de a conecta un motor pas cu pas la circuit, trebuie să setați potențiometrul de limitare a curentului pe DRV8825. Acest driver este proiectat pentru a lucra cu o varietate de motoare pas cu pas. Ai nevoie să se adapteze potențiometru, astfel încât DRV8825 oferă motorului cât de curent de mult posibil, fără a deteriora. Pololu are instrucțiuni pe pagina produsului DRV8825. Curentul maxim pentru acest motor pas cu pas, în funcție de pagina de produs, este de 1,68 amperi. Cu toate acestea, pagina produsului DRV8825 precizează că placa este evaluat timp de aproximativ 1.5 amperi, cu excepția cazului în care se utilizează un radiator sau altă metodă de răcire. Vom folosi ecuațiile limită de curent = VREF × 2 sau VREF = limita de curent / 2 pentru a limita curentul furnizat de DRV8825 la 1,5 amperi. VREF se referă la un punct de măsurare de referință de tensiune pe DRV8825. Pentru a seta potențiometrul de limitare a curentului, verificați mai întâi să vă asigurați că ați conectat DRV8825 corect, asigurați-vă că motorul nu este conectat, și apoi conectați surse de alimentare pentru motor pas cu pas și elicea microcontroler (pentru a simplifica lucrurile, asigurați-vă că elicea se execută un program de gol). Apoi, utilizați un multimetru pentru a măsura tensiunea de la pinul GND la VREF prin intermediul, orificiul mic dintre potențiometrului și circuitul integrat de pe placa de DRV8825. Utilizați o șurubelniță mică cu cap plat pentru a regla potențiometru. Dacă vom folosi ecuația VREF = limita de curent / 2 putem găsi un VREF gol pentru a obține limita noastră de curent dorită. Pentru a seta limita de curent la 1,5 amperi, ca obiectiv o VREF de 1,32 volți. Este posibil să nu fi capabil de a obține exact 1.32 volți, dar încearcă să se apropie de, sau sub valoarea gol.
Odată potențiometrul de limitare a curentului este setat, deconectați ambele surse de putere, precum și deconectați PIN-ul SLEEP de la sursa de logica 3.3V elicea și în loc să se conecteze PIN-ul de somn pentru a PIN-ul la un I / O pe elicea. Elicea va fi acum posibilitatea de a controla mișcarea motorului pas cu pas, precum și a pus DRV8825 de a dormi atunci când nu este utilizat. Am plecat de la PIN-ul SLEEP conectat la 3.3V anterior, pentru că am nevoie de DRV882 să fie treaz în timp ce ne-am stabilit limita de curent.
În continuare, ne putem conecta motorul pas cu pas la circuit. Asigurați-vă că toate sursele de alimentare sunt deconectate. Motorul pas cu pas poate fi deteriorat cu ușurință dacă este conectat sau deconectat în timp ce circuitul este alimentat. Observați că motorul pas cu pas are nu două, ci patru fire. Acest lucru se datorează faptului că motorul pas cu pas are două bobine în interiorul acestuia, fiecare cu o pereche corespunzătoare de fire. Trebuie să găsim perechi de fire pentru fiecare bobină. O modalitate ușoară de a face acest lucru este de a conecta un LED-uri într-o pereche de fire, apoi rotiți manual motor pas cu pas în orice direcție. Motorul va acționa ca un generator și cauza LED-ul pentru a ilumina dacă este conectat între două fire de aceeași bobină. Ar trebui să fie capabil de a roti motor pas cu pas prin rotirea manuală a tijei filetate în partea din față a pompei. Pentru motorul meu, firele verzi și negre fac parte dintr-o bobină, iar firele albastre și roșii fac parte din a doua bobină. Verificați cablajul, acesta poate diferi. Odată ce ați identificat firele fiecărei bobine, conectați firele de la o bobina la pinii A1 și A2, pe DRV8825 și firele celeilalte bobina la pinii B2 și B1. Acest lucru ar trebui să se asigure că Elice poate controla motorul, dar înainte și înapoi direcțiile pot fi inversate; putem verifica acest lucru și să stabilească o dată avem un program care rulează.
După ce efectuați conexiunile, breadboard va arata ceva de genul ce am de mai jos. (Pompa în această secțiune a tutorialului este o versiune anterioară cu piese albe 3D imprimate și unele diferențe minore în asamblare, dar electronica rămân aceleași.) Folosind această configurație, cu motor pas cu pas dvs. poate fi condus în pași întregi. Veți fi, de asemenea, posibilitatea de a opri conducătorul auto motor pas cu pas de „dormit“, pentru a economisi energie și pentru a reduce căldura și zgomotul. DRV8825 acceptă diferite configurații care pot fi, de asemenea, util pentru tine. De exemplu, pinii M0, M1 și M2 pot fi utilizate pentru a face mișcare cu motor în trepte parțiale mai mici pentru un control mai precis. Actualul Potențiometrul de limitare poate fi reglată în diferite moduri de control al curentului mai precis. [27]

7.Arduino

Arduino este o companie open-source care produce atât plăcuțe de dezvoltare bazate pe microcontrolere, cât și partea de software destinată funcționării și programării acestora. Proiectul este bazat pe designul plăcilor cu microcontroler produse de câțiva furnizori, folosind diverse tipuri de microcontrolere. Aceste plăci pun la dispoziția utilizatorului pini I/O, digitali și analogici, care pot fi interfațați cu o gamă largă de plăcuțe numite scuturi și/sau cu alte circuite. Plăcile au interfețe de comunicații seriale, inclusiv USB pe unele modele, pentru a încărca programe din calculatorele personale. Pentru programarea microcontrolerelor, Arduino vine cu un mediu de dezvoltare integrat bazat pe proiectul Processing, care include suport pentru limbaje de programare ca C și C++.[28]

Arduino Mega 2560, succesorul Arduino Mega, este o placă de microcontroler bazată pe un microcontroler AVR ATmega2560. Dispune de 70 de intrări / ieșiri digitale (dintre care 15 pot fi utilizate ca ieșiri PWM și 16 pot fi utilizate ca intrări analogice), un rezonator de 16 MHz, o conexiune USB, o mufă de alimentare, o programare a sistemelor în circuit (ICSP) Antet și un buton de resetare. Conține tot ceea ce este necesar pentru a susține microcontrolerul; Pur și simplu conectați-l la un computer cu un cablu USB sau alimentați-l cu un adaptor AC-DC sau acumulator pentru a începe.Mega 2560 diferă de Mega precedent prin faptul că nu utilizează chip-ul FTDI USB-to-serial. În schimb, acesta dispune de un ATmega16U2 programat ca un convertor USB-serial. Acest microcontroler auxiliar are propriul bootloader USB, care permite utilizatorilor avansați să-l reprogrameze.Arduino are o comunitate mare de suport și un set extins de biblioteci de asistență și "scuturi" suplimentare (de exemplu, puteți face cu ușurință dispozitivul wireless Arduino cu scutul nostru Wixel), ceea ce face o platformă de introducere a electronicii încorporate.Revizuirea Arduino Mega R3 adaugă pinii SDA și SCL lângă AREF. În plus, există doi pini noi plasați în apropierea știftului RESET. Una este IOREF care are rolul de a permite scuturilor să se adapteze la tensiunea furnizată de la bord. Celălalt nu este conectat și este rezervat pentru scopuri viitoare. Mega 2560 R3 funcționează cu toate scuturile existente, dar poate funcționa cu scuturi noi care folosesc acești pini suplimentari.

Fig.4.1.9 Arduino Mega 2560 [29]

Specificații:

Microcontroler: ATmega2560
     Tensiune de lucru: 5 V
     Tensiunea de intrare (recomandată): 7-12 V
     Ieșiri digitale I / O: 70 (din care 15 asigură ieșirea PWM)
     Inele de intrare analogice: 16 *
     DC curent per pin I / O: 40 mA
     DC curent pentru pinul de 3.3V: 50 mA
     Memorie flash: 256 KB din care 8 KB folosită de bootloader
     SRAM: 8 KB
     EEPROM: 4 KB
     Viteza ceasului: 16 MHz [29]

8.Senzor de nivel apă

Fig.4.1.9 Senzor de nivel apă [30]

Senzor de nivel de apă este un senzor ușor de utilizat la măsurarea  volumului de picături / apă, în scopul de a determina nivelul apei.Ușor pentru a detecta nivelul de  apă, iar valorile pot fi citite direct cu Arduino pentru a se obține efectul de alarmă de nivel.

Denumire produs :  senzor pentru nivelul apei
Tensiune de operare :  DC 3-5V
Curent de operare :  mai puțin de 20 mA
Tip senzor :  Analog
Zona de detecție :  40mm x 16mm
Umiditate: 10% -90% fără condensare
Dimensiuni :  62mmx20mmx8mm[30]

Am testat senzorul cu programul Arduino,utilizând programul urmator:

/*Code for Liquid Level Sensor Circuit Built with an Arduino*/

int SENZOR_APASARE = A0;

int RELEUL1 = 4;

void setup()

{

Serial.begin(9600);

pinMode(RELEUL1, OUTPUT);

}

void loop()

{

int platePressure = analogRead(SENZOR_APASARE);

if (platePressure > 512)

{

digitalWrite(RELEUL1, HIGH);

}

else

{

digitalWrite(RELEUL1, LOW);

}

delay(100);

}

Și am obținut valorile din tabelul următor:

9. COMPONENTELE SISTEMULUI DE POMPARE

Sistemul este compus din: pompă peristaltică, circuit pentru reglarea potențiometrului, potențiometru, furtune elastice, vene artificiale (dintr-un material cu proprietăți elastice și impermeabil), dispozitivele de măsurare a diferiților parametrii.

9.1.1 Pompa peristaltică

a) b)

Fig.21 a) Diagrama vectorială a sângelui în câmpul magnetic

b) Diagrama vectorială a sângelui în câmpurile electric și magnetic[17]

Ca rezultat are loc separarea ionilor cu sarcini de semn contrar în direcții opuse, astfel asigurându-se apariția unui câmp electric E (analogic câmpului electric omogen din condensatorul plan, fig.21b). În artere apare o diferență de potențial U. Acest fenomen fizic poartă numele de efectul Hall. Tensiunea Hall, U, depinde de viteza de mișcare a ionilor, adică de viteza circulației sângelui.

Fie diametrul arterei d. Cunoscând intensitatea câmpului electric E se obține:

E= (5.14)

Acest câmp electric, acționând asupra ionilor, duce la apariția forțelor electrice F+el și F-el , care au sens opus forțelor magnetic F+m și F-m (fig. 21b).

Concentrația sarcinilor pe pereții arteriali opuși va continua să crească până când forțele câmpului electric nu vor echilibra acțiunea câmpului magnetic, adică Fel = F m .

Cunoscând secțiunea transversală S a vasului, se poate calcula viteza volumică de circulație a sângelui (m3/s).

Q=v·S (5.15)

Din punct de vedere practic în această metodă este mai comod să se folosească câmpul magnetic variabil (fig. 22). Aceasta duce la apariția tensiunii variabile Hall, care apoi poate fi amplificată si măsurată. În aparatele reale se utilizează un câmp magnetic variabl de frecvență joasă. Aceasta permite să se evite efectul de polarizare care constă în apariția tensiunii electromotoare inverse, cauzate de câmpul magnetic permanent. Faptul că vasul de sânge se găsește într-un mediu electrolitic extravascular face ca tensiunea Hall, condiționată de câmpul magnetic permanent, să atragă ionii de semn opus pe pereții exteriori ai vasului care, la rândul lor, modifică tensiunea. Utilizarea câmpului magnetic de frecvență joasă neutralizează efectul de polarizare. De obicei, construcția debitmetrului electromagnetic se realizează sub forma unui segment de tub ce se introduce în dispozitivul de perfuziune, cum ar fi aparatul de circulație artificială. Metoda descrisă se utilizează în cercetările de laborator.

Fig.22 Schema funcțională a instalației de determinare a debitului de sânge[17]

O pompă peristaltică este un tip specializat de pompă care este utilizată pentru pomparea a numeroase tipuri de fluide.

Fluidul se găsește în interiorul unui tub flexibil, fiind mutat de mișcarea circulară a pompei. În interiorul pompei peristaltice rotativă există un rotor care are un anumit număr de aripioare sau palete plasate exterior, comprimând astfel periodic tubul flexibil. Pe măsură ce rotorul se mișcă, partea tubului aflată sub compresie se închide forțând lichidul să se deplaseze prin tub. Ulterior, după ce tubul revine în starea sa normală, după trecerea unei cantități de lichid comprimat, o altă cantitate de fluid este introdusă în pompă. Acest proces este denumit peristaltism.

Fig.43 Pompa peristaltică folosită în sistemul de măsurare

Fig.44 Interiorul pompei peristaltice

Pompa conține 3 role situate într-o colivie de plastic. Deoarece comprimarea tubului este determinată de adâncimea canalului de ghidare pentru comprimarea tubului, toleranțele nu se schimbă în timp și amorsarea și acuratețea pompării nu se pierd nicioadată.

Rata de dozare este direct legată de turația motorului de curent continuu.

Pompele peristaltice sunt pompe volumice utilizate pentru vehicularea diverselor lichide (în general lichide încărcate cu particule, cu vâscozitatea mare sau cu moleculă sensibilă la acțiunile mecanice). Lichidul este izolat în furtunul din interiorul carcasei.

Peristaltismul se bazează pe comprimarea și relaxarea alternativă a furtunului, aspirând astfel lichidul și propulsandu-l departe de pompă. Datorită peristaltismului, pompele peristaltice sunt pompe de dozare sau de contorizare precisă. Dozează de fiecare dată acceași cantitate de lichid.

Lichidul vehiculat prin intermediul pompei peristaltice nu intră în contact cu componentele mobile, pentru că este izolat complet furtunul consolidat. Rolele sau rotorul pompei trec de-a lungul furtunului, determinând o etanșare perfectă între capătul de aspirație și capătul de evacuare ale pompei. Prin rotire, rolele din interiorul pompei deplasează lichidul de-a lundul furtunului, forțând lichidul să se deplaseze dinspre pompă spre evacuare. În locurile în care este eliberat de presiune, furtunul revine la forma inițială, ceea ce determină crearea unei depresiuni, care aspiră lichidul, adică mecanismul de amorsare.

Etanșarea perfectă dintre cele două capete ale pompei înseamnă că nu apare o lipsă de produs, iar prin asigurarea unui debit liniar, pompa peristaltică este o soluție ideală pentru dozare.[23]

În plus, prin faptul că lichidul vehiculat este întotdeauna complet izolat în furtun, pompa peristaltică este perfect igienică, fără risc de contaminare. Din acest motiv pompa necesită foarte puțină mentenanță, deoarece singura componentă care se uzează este furtunul. De asemenea, datorită faptului că nu prezintă risc de contaminare, pompa peristaltică este ideală în cazul folosirii substanțelor cu risc de contaminare, spre exemplu sângele.

Pompa peristaltică folosită în realizarea sistemului de măsurare are caracteristicile prezentate în tabelul 5.

Tab.5 Caracteristicile pompei peristaltice[24]

Fig.45 Dimensiunile exterioare ale pompei [24]

6.1.2 Potențiometrul

Potențiometrele sau rezistoarele variabile sunt rezistoare a căror rezistență poate fi variată continuu sau în trepte între anumite limite, prin deplasarea unui contact mobil (cursor) pe suprafața elementului rezistiv.

Parametrii potențiometrelor sunt următorii: rezistența nominală (valoarea nominală a rezistenței între capete); puterea nominală (reprezintă puterea maximă la care poate fi supus un potențiometru); legea de variație (legea liniară și legea exponențială).

Legea liniară a potențiometrelor:

R=ro+ɸ(Rn-ro) (5.37)

unde ro este rezistența inițială a potențiometrului (rezistența capului inițial, iar Rn este rezistența nominală.

Constructiv, potențiometrele sunt de mai multe tipuri: simple (cu un element rezistiv pe care cursorul se rotește sau se deplasează liniar direct sau prin intermediul unei mișcări elicoidale care asigură o rezoluție superioară la fixarea valorii dorite) sau multiple (cu două sau mai multe elemente rezistive ale căror cursoare sunt comandate prin același ax).

Potențiometrul permite modificarea tensiunii aplicate sarcinii (consumatorului), la o tensiune constantă a generatorului.

Tensiunea E se aplică la capetele rezistorului variabil R (punctele A și B).

a) b)

Fig.46 Principiul de funcționare potențiometru[25]

Potrivit Fig.46 a), între punctele B și C nu există sarcină, punctul C împarte valoarea rezistenței în R=R1+R1`.

Modificând poziția punctului C, tensiunea U la borne variază între valoarea maximă E și minimă zero.

În Fig.46 b), între punctele B și C există sarcină (componenta R2), în acest caz între punctele B și C valoarea rezistenței este R2||R1.

Între punctele B și C tensiunea este mai mică decât în gol datorită faptului că tensiunea U2 este mai mare decât U1.

Pentru realizarea sistemului de măsurare s-a folosit un potențiometru care prezintă 3 pini disponibili. Între doi dintre cei trei pini se va măsura întotdeauna (indiferent de poziția cursorului) acceași rezistență. Dacă se măsoară între cel de-al treilea pin și unui dintre cei doi pini, va fi o rezistență variabilă care depinde de poziția cursorului. Astfel, se poate folosi un potențiometru cuplând doar doi din cei trei pini (se obține un rezistor variabil), sau se cuplează toți cei trei pini (se obține un divizor de tensiune).

Un mod simplu pentru a determina care dintre cei trei pini sunt cei care au întotdeauna aceeași rezistență și care este pinul pe care se măsoară variabilă, este cu ajutorul aparatului de măsură (multimetru).

Fig.47 Potențiometrul

Pentru acest tip de potențiometru, întotdeauna pinul variabil este în centru, iar ceilalți doi sunt poziționați în exterior.

Fig.48 Măsurarea pinilor cu ajutorul multimetrului [26]

6.1.3 Plăcuța de modulare a pompei cu ajutorul potențiometrului

Pentru a putea modula semnalul potențiometrului către pompă a fost necesară construirea unei plăcuțe cu circuitul după schema:

Fig.49 Schema de modulare cu potențiometrului

Rolul placuței este de a transmite pompei un curent continuu pulsatoriu în funcție de valoarea rezistenței reglate cu ajutorul potențiometrului P1. Aceste pulsații pot fi reglate în intervalul 0-99%, 0 reprezentând cea mai mică pulsație, iar 99% pulsația maximă.

Condensatorul electrolitic C3 filtrează ”paraziții” curentului la intrarea în circuit pentru a nu exista distorsiuni ulterioare.

Tranzistorul Q1 primește comanda prin intermediul integratului 555 (timer) pe piciorușul G, iar semnalul este transmis și amplificat mai departe prin piciorușul D spre motor. Motorul este legat de transmistor și la alimentarea de 12V.

Cu ajutorul timer-ului sub formă de circuit integrat 555 (cu 8 piciorușe), reglând valoarea potențiometrului P1 de la 0 la 50 kΩ, se obține o oscilație a pulsației de la 0-99%.

Dioda D3 este montată în paralel cu motorul pentru a opri întoarcerea curentului în circuit, în cazul în care prin întreruperea alimentării circuitului, motorul electric ar deveni generator de curent astfel inducând un curent electric de sens contrar care ar duce la arderea tranzistorului.

Fig.50 Circuitul de modulare și potențiometrul

Principalul avantaj al folosirii unui PWM (Fig.50) este acela că pierderea de putere în dispozitivele de comutare este foarte scăzută. Când comutatorul este oprit nu există curent pe circuit, iar atunci când este pornit, puterea este transferată în sarcină. Pierderea de putere, fiind produsul de tensiune și curent, este în ambele cazuri apropiată de zero.

Această plăcuță poate, de asemenea, să funcționeze și cu controale digitale, care, din cauza naturii lor on/off, pot seta cu ușurință ciclu necesar.

Termenul ciclu descrie proporția timpului de pornire la un interval sau o perioadă de timp; un

ciclu redus corespunde unei puteri mici, deoarece puterea este închisă pentru majoritatea timpului. Ciclul este exprimat în procentaje, 99% fiind maximul.

Fig.51 Variația pulsației

Calculul debitului în sistem se va face cu ajutorul formulei:

Qv=k, k=1,380662·10-23 [J/K] (7.40)

unde k este constanta lui Boltzman, T este temperatura măsurată în grade Kelvin, iar p este presiunea în sistem.

Tab.9 Calculul debitului

Din calculele efectuate, se observă o creștere a debitului fluidului în sistem pe măsură ce presiunea sistemului crește.

Debitul este definit ca fiind volumul de fluid ce trece printr-o secțiune de arie în unitatea de timp.

Debitul cardiac este un parametru ce reflectă funcția de pompă cardiacă și este egală cu volumul bătaie înmulțit cu frecvența cardiacă. Valoarea normală a debitului cardiac este de proximativ 5,6 l/min. În condiții de efort poate ajunge până la 30 l/min.

Debitul rezultat din calcule reflectă funcția de pompă peristaltică. Aceasta are o capacitate de 2,4 l/h ceea ce reflectă în debitul calculat.

10.Sistem din aliaj de metal ( recuperat)

11. WiFi Shield ESP8266 este un shield compatibil cu Arduino pentru ESP8266 WiFi SoC – o platforma pentru Internet of Things (IoT) sau proiecte legate de WiFi.

WiFi Shield ESP8266  vine cu un firmware pre-flashed cu comenzi AT, astfel incat sa poata fi controlat de catre orice UART si ofera acces la toti pinii I /O ai ESP8266. ESP8266 nu este doar un simplu gateway serial-to-WiF, avand o multime de pini I / O care pot fi configurati ca intrari sau iesiri digitale. De asemenea, are chiar si ADC. Aveti acces la tori pinii GPIO spre partea din stanga sus a shield-ului. In plus, WiFi Shield ESP8266 poate fi reprogramat prin portul de programare gasit in partea din dreapta sus a shield-ului. Acest port este foarte util fie ca doriti sa adaugati comenzi AT proprii sau firmware Flash personalizat pe ESP8266.

Caracteristici:

Arduino R3 Layout

802.11 b / g / n

Wi-Fi Direct (P2P), soft-AP

Protocol integrat TCP / IP

Comutator TR, balun, LNA si amplificator de putere integrate

PLL, DCXO, regulatoare si unitati de gestionare a energiei integrate

CPU-ul integrat de 32-bit low power poate fi folosit ca procesor de aplicare

+19.5dBm putere iesire in modul 802.11b

Pentru a construi un sistem de injectarea a substantelor de contrast veți avea nevoie de următoarele elemente:

– Tijă filetetă-27.13 Lei

-1 cablu USB- 5,94 lei

– motor pas cu pas-Minebea AstroSyn Stepper Motor 17BB-H152-23 12V 50 Coil- 203.24 lei (recuperat de la o imprimantă)
– 3 senzori de nivel 3* 8,94 lei =26,83 lei
– Arduino Mega- 65,00 RON
– 2 rulmenți de cupru 2*3.09  RON

– șuruburi și piulițe

– alimentare de 12V -sursă
– seringă 30ml 3 lei
-DRV 8825

-fire,recipiente,tuburi,suport

-ansamblu mecanic din metal (recuperat)

Un injectomat este folosit în mod normal pentru a administra treptat cantități mici de lichid unui pacient sau pentru cercetarea chimică și biomedicală. În mod normal, ele permit infuzarea .
Înainte de a merge mai departe trebuie să explicăm relația dintre pasii motorului și litri de lichid pompat de pompa seringii.

Aici este lista de instrumente și mașini necesare pentru a ajuta la construirea pompelor:
– Pânză de tăiat (pentru a tăia arborii motoarelor și șurubul de plumb)
– Un set de șurubelnițe

– Multimetru

– Computer

-Șubler

-Pistol de lipit

Sistemul de ghidare folosit este compus din două arbori ranforsați calibrați și doi lagăre de alamă impregnate cu ulei.

Pasul 1:

Demontarea arborelui

Pasul 2: Înlocuirea tijei de metal și a rulmenților

Pasul 3:

Găurirea metalului pentru a putea introduce seringa

Paul 4: Adăugarea unui sistem de prindere pentru seringi mai mici:

Pasul 5: Montarea sistemului și proiectarea suportului:

6.Conectarea motorului.

PROGRAMAREA ARDUINO

#include <AccelStepper.h>

#include <Stepper.h>

const int stepsPerRevolution = 200; // change this to fit the number of steps per revolution

// for your motor

// initialize the stepper library on pins 8 through 11:

Stepper myStepper(stepsPerRevolution, 8, 9, 10, 11);

AccelStepper stepper(8, 9, 10,11); // driver step direction

char userInput[100] = {'d','0','0','0','0','0','v','0','0','0','0','0','v','0','0','0','0','0','d','1','\r'};

int deslocamento=0; int volume=0; int mspeed=1; int mdirection=0; int data=0; int microstepping = 10; int msg_lenght = 0;

int sleep = 11;

int reset = 10;

int direccion = 9;

int paso = 8;

void setup(){

// set the speed at 600 rpm:

myStepper.setSpeed(5);

// initialize the serial port:

Serial.begin(9600);

Serial.begin(9600);

stepper.setMaxSpeed(1000.0);

stepper.setAcceleration(1000.0);

stepper.setCurrentPosition(0);

pinMode(sleep,OUTPUT);

pinMode(reset,OUTPUT);

pinMode(direccion,OUTPUT);

pinMode(paso,OUTPUT);

pinMode(12,OUTPUT);

digitalWrite(sleep, HIGH);

digitalWrite(reset, HIGH);

digitalWrite(direccion, HIGH);}

void loop() {

digitalWrite(12, HIGH);

digitalWrite(paso, HIGH);

delay(2);

digitalWrite(12, LOW);

digitalWrite(paso, LOW);

delay(2);

delay(20);

if ( data==0 ) readuserdata();

if ( data==1 ){

deslocamento = char(userInput[1] – 48)*10000 + char(userInput[2] – 48)*1000 + char(userInput[3] – 48)*100 + char(userInput[4] – 48)*10 + char(userInput[5] – 48);

volume = char(userInput[7] – 48)*10000 + char(userInput[8] – 48)*1000 + char(userInput[9] – 48)*100 + char(userInput[10] – 48)*10 + char(userInput[11] – 48);

mspeed = char(userInput[13] – 48)*10000 + char(userInput[14] – 48)*1000 + char(userInput[15] – 48)*100 + char(userInput[16] – 48)*10 + char(userInput[17] – 48);

mdirection = char(userInput[19] – 48);

if (mdirection==0)

deslocamento=-1*deslocamento;

else

deslocamento=deslocamento;

Serial.println(" ");

Serial.print(deslocamento, DEC);

Serial.print(" ");

Serial.print(volume, DEC);

Serial.print(" ");

Serial.print(mspeed, DEC);

Serial.print(" ");

Serial.println(mdirection, DEC);

stepper.setSpeed(mspeed);

stepper.setMaxSpeed(mspeed);

stepper.runToNewPosition(deslocamento*microstepping);

//stepper.setCurrentPosition(0);

data=0; deslocamento=0; volume=0; mspeed=0; mdirection=0;

for (int i=0 ; i<=21 ; i++)

userInput[i]=0;

}

}

void readuserdata(){

char tmp;

if(Serial.available()){

msg_lenght = Serial.available();

Serial.print("Message lenght=");

Serial.print(msg_lenght);

if( msg_lenght == 20 ){

tmp = Serial.read();

if( tmp == 'd' ){

userInput[0] = tmp;

for (int i=1;i<=msg_lenght;i++){

tmp=Serial.read();

userInput[i] = char(tmp);

}

data=1;

}

}

}

}

7.Asamblarea senzorilor de nivel in recipiente și montarea pe suport

a. Am lipit senzorii de recipientele gradate și i-am testat cu ajutorul placuței arduino

b.Am găurit capacul recipientului cu ajutorul unei bormașine. Am dat 2 găuri de 4 mm,una centrală și una laterală

c. În gaura din centru am pus furtunul, iar în prin cea laterală am scos firele senzorului

8.Montarea și testarea pompei de umplere a seringii

Seringii i s-a dat o gaură de 5 mm, în partea superioară,cu ajutorul bormașinii,unde s-a atașat furtunul care corespunde pompei care realizează umplerea.

Instrucțiuni:

– Arborii de 100 mm sunt introduși în interiorul trecerilor corpului pompei, așa cum se vede în figuri.

– Următorul pas este să introduceți partea centrală a pompei cu lagărele în poziție și să fixați arborii în carcasa din fața pompei.

Sistemul de transmisie este compus dintr-un motor, un șurub de plumb și o piuliță.

Instrucțiuni:

– Introduceți șurubul de piuliță în interiorul suportului seringii

– blocați piulița cu 2 șuruburi filetate (M2 20mm) și 2 piulițe M2

– Asigurați-vă că piulița este aliniată perpendicular pe suportul seringii (dacă nu, utilizați fișierul pentru a curăța un material de suport)

Instrucțiuni:
– Folosind un ferăstrău, scurtați arborii motorului pas cu pas la lungimea de 1,5 cm
NOTĂ: aveți grijă să nu o scurtați prea mult sau altceva să strigeți că motorul este inutil.

Arborele motorului și șurubul trebuie să fie "atașate" una de cealaltă. Acest lucru se poate face folosind un cuplaj flexibil cu arbore. Cuplajul flexibil al arborelui este destul de voluminos, iar cele miniaturale sunt foarte scumpe. Așadar, am implementat un cuplaj flexibil pentru DIY folosind tuburi de vinil și sârmă.

Instrucțiuni:

– Tăiați tubul de vinil de 20 mm (4 mm diametru interior exterior 6 mm)

– Introduceți tubul de vinil pe axul motoarelor

– Folosind un fir puternic, rotiți mai multe bucle de-a lungul arborelui motorului și strângeți-le folosind o pereche de clești

– Înșurubați șurubul de plumb pe tubul de vinil până când cele două arbori se ciocnesc.

– Folosind un fir puternic, rotiți mai multe bucle de-a lungul tubului de vinil și strângeți-le folosind o pereche de clești.

NOTĂ: Această soluție funcționează remarcabil de bine și are ca rezultat cuplarea flexibilă a arborelui motor.

Instrucțiuni:

– După terminarea cuplajului cu șurub cu arborele motorului, pur și simplu înșurubați șurubul de plumb din interiorul piuliței. După aceasta, trebuie să blocați motorul folosind 3 șuruburi de 16 mm.

Circuitul pompei este foarte simplu, aici sunt componentele sale:

– microcontroler Arduino Nano V3

– Pololu Micro Stepping Driver

– Nema 17 Motor Stepper 4000gr / cm 38mm lungime (2 bobine 4 fire)

– 2 senzori de efect Hall (semnal GDN cu 3 pini Vcc)

– alimentare de 12V

– 2 rezistoare 10K ohm

– 1 100uf condensator

Urmați diagrama pentru a face toate conexiunile necesare.

Instrucțiuni:

– Conectați toate conexiunile de la motor la micro-pasager.

– Îndepărtați toate racordurile de la șoferul motorului la Arduino Nano.

– Îndepărtați senzorul de la Arduino Nano.

– Conectați conectorul sursei externe de alimentare la driverul de pas cu pas Micro.

Instrucțiuni:

– Mai întâi trebuie să introduceți carcasa motorului pe motor, aveți grijă cu firele.

– În continuare trebuie să lipiți toate cablajele necesare.

– Mai degraba trebuie sa introduceti electronica pe incinta electronica.

– Ultimul pas este de a lipi plasticul folosind un fier de lipit (aveți grijă să nu topiți plasticul într-un mod urât).

Pentru alimentarea pompelor / motoarelor stepper vom avea nevoie de 12V. O sursă de alimentare PC este perfectă pentru lucrare, deoarece are o mulțime de curent și vom avea nevoie de 2A pe pompă – 5 pompe 10A.

Instrucțiuni:

– Deschideți sursa de alimentare cu ajutorul unei șurubelnițe

– Tăiați conectorii cablului exterior

– Lipiți împreună firul verde și unul negru pentru a activa alimentarea electrică atunci când este pornit cu ajutorul comutatorului.

– Împletiți împreună firele de aceeași culoare și izolați-le folosind o bandă electrică.

– Cuplați împreună un fir negru și unul galben (faceți 6 grupuri) și poziționați-le în afara sursei de alimentare

– Închideți sursa de alimentare

– Conectorii de lipit pe capetele firelor galbene și negre.

Testați pentru 12V, porniți alimentarea cu energie și testați pentru 12V în toate cele 6 perioade

Motorul pas cu pas Minebea AstroSyn Stepper Motor 17BB-H152-23 12V 50 Coil pe care îl folosim are 200 de pași pe revoluție, ceea ce înseamnă că fiecare pas este de 1,8 grade.

17- Diametrul exterior al motorului

B = Permanent Mag.
B = 7,5 grade pasul unghiului

Fază:H = 2 & 4 PM

1-Lungimea motorului

Diferite înfășurări -52

Ver-23(01 to 99 = Standard)

Micro-pasagerul permite 16 etape micro-trepte (intermediare) într-un pas cu motor pas cu pas.

Motorul este atașat la șurubul de plumb, șurubul cu plumb are un pas de 1,22 mm. Aceasta înseamnă că pentru fiecare 360 ​​de rotație a șurubului de plumb șurubul cu piuliță va disloca 1,22mm.

Relațiile:

Rezoluția sistemului este dată de următoarele ecuații:

200 pași pe revoluție x 16 microni = 1,22 mm

1pas=Xmm

3200depași=1,22mm

1pas=X

X=1,22/3200

1 pas de motor=0.00038125mm

1 pas motor =381,25nm(nanometri)

Diametrul interior al seringii:

Zona unui cerc este dată de următoarea ecuație:

PixRxR.

Volumul unui cilindru este dat de următoarea ecuație:

PixRxRxH

O seringă de 5 ml are un diametru interior de 12 mm, ceea ce înseamnă că raza este de 6 mm.

Deci, dacă motorul se mișcă cu 1 pas (381,25nm), volumul total dislocat va fi după cum urmează:

3.14 x 0.06m x 0.06m x 0.00000038125m = 4.311×10 ^ -9m3 (metru cub) este rezoluția pentru o seringă de 5ml

Motoarele Stepper sunt excelente pentru precizie, deoarece am calculat doar un singur pas care are ca rezultat nanometri de dislocare. Această bibliotecă permite viteze extrem de lente pas cu pas, fiind perfect pentru orice pompă cu seringi. Fără această bibliotecă, acest proiect nu ar fi putut fi dezvoltat, așa că, din acest motiv, aș dori să le mulțumesc dezvoltatorilor.

Titlul lucrării: Calibrarea și măsurarea parametriilor funcționali a unui injectomat.

Scopul lucrării: Studenții vor realiza calibrarea(la nevoie) a unui injectomat și vor realiza teste pe diferite tipuri dimensionale de seringi pentru a verifica dacă parametrii funcționali ai aparatul se încadrează în limitele admise de lege.

Considerente teoretice:

Injectomatul este o pompă tip seringă de perfuzie utilizată pentru administrarea treptată a cantităților de medicament unui pacient.

Cele mai multe injectomate sunt folosite în îngrijirea paliativă, pentru administrarea continuă de analgezice (calmante), antiemetice (medicamente folosite pentru a suprima greața și vărsăturile). Această metodă previne perioadele în care care nivelul de medicație din sânge este prea mare sau prea mic și ajută la evitarea folosirii excesive a comprimatelor (în special la persoanele cu probleme la înghițire si ajuta la protejarea stomacului si ficatului). Deoarece medicamentul se administrează subcutanat, zona de administrare este practic nelimitată, deși pot apărea cazuri în care edemul poate interfera cu acțiunea anumitor medicamente.

Instalarea unei seringi (pacientul nu este conectat)

Se conectează prelungitorul la seringă folosind metoda corectă.

Se verifică să nu existe nici o bulă de aer rămasă în seringă.

Seringa se poziționează în lăcașul sau, cu mânerul introdus corect în fanta corespunzătoare.

Se va asigura fixarea seringii cu clemă de fixare a seringii.

Figura 1 Seringa cu prelungirea atașată

Desfășurarea lucrării:

Calibrarea

Pentru calibrare este necesară trusa de mentenanță și trebuie să se intre în meniul de service al dispozitivului. Intrarea în meniul de service se face apăsând o combinație de butoane de la tastaură urmat de introducerea unei parole care permite intrarea în meniu și realizarea calibrării și a eventualelor modificări de parametrii.

Calibrarea are mai multe etape:

Testul pentru forță

Testul pentru recunoașterea seringilor

Testul de liniaritate

La sfârșitul testului de liniaritate se încheie și procesul de calibrare al dispozitivului. După aceasta dispozitivul își poate relua sarcina pe care trebuie să o îndeplinească.

Se începe cu instalarea seringii și cu alegerea volumului injecției, după care urmează alte setări care se fac în funcție de pacient și de medicamentația propusă pentru injectare.

Măsurarea parametriilor unui injectomat

Experimentul care se propune să fie realizat constă în măsurarea parametriilor unui injectomat în timpul funcționării cu diferite tipuri dimensionale de seringi. Pentru realizarea acestui experiment este nevoie de un injectomat, seringi de diferite dimensiuni (5 ml, 10ml, 20ml, 50ml) și un aparat de măsură. Aparatul de măsură folosit este un aparat de testare a infuziomatelor și a injectomatelor. Producătorul acestui aparat este „METRON” iar tipul aparatului este „QA-IDS”.

Pentru experiment este nevoie să legăm injectomatul de aparatul de măsură. Pentru aceasta e necesar să se conecteze prelungitorul la seringă, iar celălalt capăt al prelungitorului se va conecta la mufa de intrare a aparatului de măsură. Mai este nevoie de un alt prelungitor (furtun) pe care să îl legăm la mufa de ieșire din aparatul de măsură, care se leagă la evacuare (canalizare).

Pentru a începe testarea se alege seringa dorită, se umple cu ser, se conectează prelungitorul, se instalează seringa în injectomat, se selectează din meniul injectomatului tipul seringii și valoarea debitului infuzat, după care se dă start la injectomat și la aparatul de măsură în același timp.

În cadrul acestui experiment se va testa injectomatul cu 4 tipuri diferite de seringi: de 5 ml, 10 ml, 20ml respectiv 50 ml.

Pentru seringile de 5 și 10 ml se alege ca valoarea debitului de infuzat să fie de 50 ml/h, iar pentru seringile de 20 ml și 50 ml valoarea debitului de infuzat să fie de 100ml/h.

Din meniul aparatului de testare se aleg parametrii doriți: debitul infuzat-100ml/h, presiunea-50mmHg, intervalul de timp între 2 măsurători: 10 secunde, durata testului-30 minute, codul echipamentului, numele operatorului, etc.

Valorile măsurate

Valorile măsurate se citesc în funcție de momentul în care vrem să știm cât din soluție a fost injectată, de exemplu se fac citirile la 1ml, 3ml, 5 ml, etc., sau la anumite intervale de timp, la 2 minute, 5 minute, 10 minute, în funcție de necesitate

Datele experimentale

Datele experimentale care au fost obținute în urma citirii din timpul testului se vor trece în tabelul următor, urmând ca ele să fie prelucrate.

Exemplu:

Prelucrarea datelor experimentale

Pentru prelucrarea datelor experimentale se va lucra în programul „Microsoft Excel”, program care ajutată la calculul erorilor și la realizarea diagramelor, diagrame de pe care putem să vedem dacă în urma testului, injectomatul are o eroare mai mare decât cea permisă de producător, aceasta fiind de ±5%.

În diagrame se vor ilustra erorile (culoarea roșie), fluxul (culoare albastră), iar timpul (culoarea albă). Cea mai importantă culoare care trebuie urmărită este culoarea roșie, trebuiesc urmărite erorile pentru a vedea dacă injectomatul se încadrează în limitele de eroare date de producător sau dacă injectomatul trebuie supus unor reglaje care să îi aducă funcționarea în limitele normale.

Exemplu de diagramă:

5.Testare dipozitiv

6.Directii viitoare

7.Concluzii:

Se vor trece concluziile care au fost obținute în urma testelor și a prelucrării datelor.

Exemplu:

În urma testului care a fost realizat cu ajutorul injectomatului, a aparatului de măsură și a diferitelor tipuri dimensionale de seringi, am ajuns la următoarele concluzii:

La testarea seringii de 5 ml am obținut valori ale erorilor cuprinse între 0.8% și 3%, eroarea fiind cuprinsă în limitele de ±5%.

BIBLIOGRAFIE

[1]- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4329682/

[2]- http://referate.wyz.ro/referate/sistemul-circulator-la-om.html

[3]- R. Cârmaciu, C.Th. Niculescu, Leila Torsan, Anatomia și fiziologia omului, Ed. Didactică și Pedagogică București, 1983, p. 289-311

[4]- http://inimafericita.ro/category/corp/functionarea-organismului/page/5/

[5]- veritasvalentin.wordpress.com, Capitolul II Sistemele, aparatele organismului și afecțiunile lor [citat în 2.06.2015]

[6]- Prof.dr.ing. Ileana Roșca, Notițe de curs – Mecatronica sistemellor biomedicale,Departamentul Design de Produs, Mecatronică și Mediu, Inginerie Medicală, Universitatea Transilvania din Brașov, 2015

[7]- www.bioterapi.ro, Aparate, sisteme și boli ale sistemului circulator, [citat în 25.05.2015]

[8]- www.mymed.ro, Ciclul cardiac [citat în 20.05.2015]

[9] Matei Gabriel, Studiul lichidelor biologice în perspectivă interdiciplinară, 2002, [citat în 2.06.2015]

[10]- atlas anatomie

[11]- https://apartamenteinregimhoteliermargineni.wordpress.com/2013/12/06/o-scurt%EF%BF%BD-istorie-a-pompe-de-perfuzie/

[12]- http://magazin-bbraun.ro/dispozitive-medicale-pompe-si-consumabile/208-perfusor-compact-s.html

[13]- https://www.iso.org/standard/65529.html

[14]- https://webstore.iec.ch/publication/2635

[15]-https://www.ambulanta-arges.ro/documente/aparatura/manual-utilizare-injectomat-braun.pdf

[16]- http://injectomat.ro/injectomat-sinopower-d-pentru-computer-tomograf/

[17]- http://diamedshop.ro/aparatura_medicala/injectomat_sk_500iii&_Cel_Mai_Bun_Pret

[18]- http://www.debiotech.com/newsite/page/index.php?page=product_01&id=1&id_prod=59

[19]-http://www.romedic.ro/injectomat-pentru-solutie-de-contrast-ct-motion-0H118260

[20]-http://www.atitimisoara.ro/content/ghiduri/2006/42%20Protocoale%20de%20administrare%20de%20droguri%20intravenoase%20pe%20injectomat.pdf

[21]-http://www.scritub.com/medicina/LUCRARE-DE-DIPLOMA-SUBSTANTELE2012314227.php

[22]- http://www.9hmt.ro/cumpara/prima-seringa-de-unica-folosinta-5ml-ac-22g-1574

[23]-http://enfermagembio.blogspot.ro/2015/01/materiais-para-administracao-de.html

[24]-http://www.depozit-online.ro/shop/tije-filetate/tija-filetata-inoxidabila-m10x1000mm

[25]-https://www.thebigbearingstore.com/608-2rs-608-zz-radial-ball-bearing-8x22x7-skate-bearing/

[26]-http://web.ulbsibiu.ro/laurean.bogdan/html/MPP_Constructie_Functionare.pdf

[27]- https://www.pololu.com/product/2133

[28]- https://ro.wikipedia.org/wiki/Arduino

[29]- https://www.pololu.com/product/1699

[30]- http://roboromania.ro/produs/senzor-nivel-apa-compatibil-arduino/