Licenta Robert Mazilu 2 [307228]

INTRODUCERE

Pentru a [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat] a spori aceste venituri uriașe.

[anonimizat], [anonimizat], astfel că peste 78% [anonimizat]. Un exemplu de acest sens este faptul că 29% dintre utilizatorii Facebook susțin că au fost motivați să efectueze o călătorie pe baza unei postări pe care au văzut-o pe rețeaua de socializare.

O [anonimizat], Instagram, [anonimizat] a unui pachet de servicii turistice.

[anonimizat] o vor întâlni la fața locului.

Cercetarea călătoriei este considerată a fi parte a unei călătorii. [anonimizat], [anonimizat].

Înțelegerea modului în care s-a schimbat modelul de distribuție și a [anonimizat] a călătoriilor este vitală pentru operatorii de turism în vederea maximizării potențialului de venituri.

[anonimizat]-o [anonimizat], [anonimizat] a acestora este primordială în industria turismului.

Pentru lucrarea mea de licență am ales tema „[anonimizat] a turismului în Sardinia‟, [anonimizat]:

Capitolul 1 „Turismul‟ [anonimizat], [anonimizat].

Capitolul 2 „Insula Sardinia‟ [anonimizat], clima, istoria și economia acesteia.

Capitolul 3 „Mixul de marketing turistic‟ [anonimizat] a [anonimizat], brand, produs și preț al serviciilor turistice. Relația dintre turism și internet este una dintre cele mai importante căi de a promova o destinație turistică.

Capitolul 4 „[anonimizat] a turismului în Sardinia‟ tratează în concret modalitățile prin care această insulă este promovată și adusă în atenția turiștilor din lumea întreagă. Lucrarea de licență încearcă să prezinte fazele de realizare și cerințele pe care trebuie să le îndeplinească paginile web de prezentare a insulei Sardinia pentru a fi eficiente. [anonimizat]-[anonimizat]-[anonimizat], [anonimizat] (Facebook, Instagram, Twitter, etc.)

CAPITOLUL 1. TURISMUL

1.1. Noțiuni generale

Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, prin noțiunea de turism se înțelege „totalitatea relațiilor și fenomenelor care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului lor de reședință (petrecerea vacanței sau concediului de odihnă, participarea la diferite manifestări)”.

Turismul este un fenomen complex care poate fi conceptualizat pe mai multe nivele. Poate fi considerat demografic ca fluxul de migrație temporară a timpului liber peste granițele internaționale (turismul internațional) sau în limitele unei țări (turism intern). Acesta poate fi considerat instituțional, deoarece sistemul de întreprinderi (companii aeriene, companii de călătorie, agenții de turism, hoteluri, stațiuni, case de oaspeți, magazine de suveniruri, restaurante, parcuri tematice etc.) și organizații (asociații de călătorie, autorități și organizații turistice internaționale) care procesează și deservesc acest flux. În cele din urmă, ea poate fi conceptualizată din punct de vedere social, ca un complex de atitudini, motivații, norme și modele de rol care reglează și modelează acest flux într-un domeniu instituțional distinct.

Călătoriile în scopuri de agrement au evoluat dintr-o experiență rezervată doar claselor superioare de oameni în ceva accesibil pentru toate masele. De la vremurile antice romane până în secolul al XVII-lea, tinerii din înalta societate au fost încurajați să călătorească prin întreaga Europă. În perioada Evului Mediu, multe popoare au încurajat practica pelerinajului religios.

Treptat, turismul a devinit o afacere. „Prima agenție de turism cunoscută, a fost înființată în 1758, când Richard Cox a devenit agent oficial de turism al Armatei Regale britanice (Cox & Kings, 2014). Aproape 100 de ani mai târziu, în iunie 1841, Thomas Cook a deschis prima agenție de turism de agrement, menită să-i ajute pe britanici să-și îmbunătățească viața prin vizionarea lumii și participarea la mișcarea de temperanță. În 1845, el a purtat primul său tur de ambalaj comercial, complet cu bilete de cale ferată eficiente și un ghid tipărit (Thomas Cook, 2014).‟

Dezvoltarea căilor ferate și creșterea popularității călătoriei prin intermediul acestora, cât și apariția automobilului au reprezentat repere suplimentare în dezvoltarea turismului. De fapt, o călătorie lungă făcută de soția lui Karl Benz în 1886 a servit la lansarea interesului pentru călătoriile auto și a ajutat la publicitatea companiei sale de mașini în devenire, care într-o bună zi va deveni Mercedes Benz (Auer, 2006).

Începând cu anul 1952, au apărut primele zboruri comerciale din Londra, Anglia, Johannesburg, Africa de Sud și Colombo, Sri Lanka (Flightglobal, 2002), aceasta reprezentând începutul industriei turistice moderne.

Dezvoltarea industriei a fost întreruptă din cauza mai multor evenimente istorice, cum ar fi Primul Război Mondial, Marea Depresiune, al Doilea Război Mondial. La începutul acestui secol, evenimentele globale au afectat călătoriile internaționale, inclusiv atacul din 11 septembrie 2001 asupra World Trade Center din New York City, războiul din Irak, perceperea amenințării viitoarelor atacuri teroriste, precum și a perturbărilor de sănătate.

În același timp, industria a început o schimbare tehnologică masivă, pe măsură ce utilizarea sporită a internetului a revoluționat serviciile de călătorie. Începând cu anii 2000, rezervările de călătorii on-line au crescut exponențial și, până în 2014, liderul mondial Expedia s-a extins pentru a include branduri cum ar fi Hotels.com, Hotwire Group, Trivago și CruiseShip Centers, câștigând venituri de peste 4,7 milioane de dolari.

1.2. Tipuri de turism

Turismul este una dintre cele mai înfloritoare industrii din lume, contribuind în mod semnificativ la PIB-ul mondial. În fiecare an, milioane de oameni din întreaga lume se deplasează mile și mile de la casele lor, pentru a vedea țările îndepărtate și pentru a-și experimenta cultura.

Industria turistică există într-o formă sau alta în fiecare parte a lumii, iar turiștii sunt văzuți călătorind în unele dintre locurile aparent inaccesibile. Infrastructura turismului s-a dezvoltat de asemenea în mare măsură de-a lungul anilor, făcând astfel posibilă atingerea și explorarea părților dificile ale lumii.

Tipuri de turism:

Turismul intern

„Călătoria locuitorilor unei anumite țări prin propria țară.‟

Turismul extern

„Călătoria locuitorilor unei anumite țări în altă țară.‟

Turismul de agrement

Turismul este o activitate frecventă pentru scopuri recreative. Majoritatea turismului a avut nevoie de o schimbare și odihnă; acesta este motivul pentru care tururile de pachete au devenit atât de populare.

Turismul ecologic

„Turismul care se face în mijlocul naturii, cu respectarea mediului și menținerea echilibrului natural.‟

Turismul istoric

Reprezintă un loc în cadrul turismului cultural. Face referire la turismul evenimentelor, simbolurilor, vestigiilor și are ca principal scop îmbunătățirea cunoștințelor istorice. Turiștii vizitează locații de patrimoniu, temple, biserici, muzee, foruri etc.

Turismul etnic

„Urmărește scopul vizitării de către turiști a locurilor de baștină, de abitare a rudelor și apropiaților.‟

Turismul cultural

Unii oameni sunt interesați să știe cum trăiesc, supravietuiesc și prosperă alte persoane sau comunități. Sunt interesați să descopere alte tradiții, obiceiuri, moduri de viață.

Turismul de aventură

Există o tendință în rândul tinerilor de a participa la tururi care implică aventura. Ei merg pe biciclete, fac rafting, alpinism, etc. Organizează focuri de tabără și dorm în corturi.

Turismul medical

În ultimii ani, turismul medical a devenit foarte popular. Oamenii vizitează centre de tratamente naturale și spitale care oferă tratament specializat.

Turismul religios

Are drept scop vizitarea edificiilor spirituale (pelerinaj la Mecca, pelerinaj la moaște, icoane făcătoare de minuni).

Turismul de shopping

Turiștii se deplasează în zona marelor centre comerciale cu scopul efectuării de cumpărături ( Istanbul, Roma, Milano, Budapesta, New York, Varșovia, Paris etc).

Turismul rural

Acesta implică călătorii și organizarea de excursii în scopul popularizării diferitelor destinații ale satului.

Figura 1.1 Ecoturismul ca segment de piață

1.3. Clasamentul orașelor și insulelor vizitate în perioada anilor 2016-2017

În jurul lumii, turismul conduce motoarele economice ale creșterii și dezvoltării. Din 2009, călătoriile internaționale și cheltuielile efectuate de vizitatorii peste noapte în orașe au crescut mai repede decât PIB-ul real. Pentru a ajuta orașele să înțeleagă motoarele cheie și să deblocheze valoarea turismului, Mastercard a lansat un clasament de destinații culturale al celor 132 de orașe de destinație de astăzi și de mâine. Pe baza volumului de vizitatori și al cheltuielilor pentru anul calendaristic 2016, analiza oferă o previziune de creștere în 2017, o perspectivă asupra orașelor de destinație cu cea mai rapidă creștere și o înțelegere profundă a motivelor pentru care oamenii călătoresc și cum petrec în întreaga lume.

Tabel 1.1 Top 10 orașe vizitate în perioada anilor 2016-2017

Din anul 2009, mai mult de jumătate din orașele de destinație de top au raportat o creștere a cheltuielilor efectuate de vizitatori peste noapte, în concordanță cu sau mai mare decât creșterea PIB-ului. Aceste orașe beneficiază foarte mult de turism și sunt pregătite pentru a fi motoare ale unei creșteri economice generale pentru țări.

Tabel 1.2 Top 10 orașe prezentate în funcție de sumele de bani cheltuite de turiști

În anul 2017, TripAdvisor, cel mai mare site on-line de recenzii independente a realizat un clasament al celor mai frumoase și căutate insule de pe Glob, rezultatul fiind după cum urmează:

locul 1 Insula Maui, Hawaii

locul 2 Insula Santorini, Grecia

locul 3 Insula Montego Bay, Jamaica

locul 4 Insula Turks and Caicos, Marea Britanie

locul 5 Insula Bali, Indonezia

locul 6 Insula Mallorca, Spania

locul 7 Insula Mauritius, Africa

locul 8 Insula Phuket, Thailanda

locurile 9 și 10 Insulele Bora Bora și Fernando de Noronha, Brazilia.

CAPITOLUL 2. INSULA SARDINIA

2.1. Prezentare generală

Sardinia – ”Sardegna” în limba italiană – este o insulă mare în Marea Mediterană, la vest de Italia. Are un interior montan și o coastă renumită cu ape turcoaz, care atrage anual mulțimi de turiști. Insula este o regiune a Italiei, iar capitala ei regională este Cagliari, situată pe coasta de sud. Cu trei aeroporturi internaționale și feriboturi din Italia continentală, este o destinație turistică foarte accesibilă.

”Sardinia are o suprafață de 24,090 km² și o populație de 1,65 milioane. Era numită "Ichnusa" de fenicieni și "Sandalyon" de greci. Sardinia este subdivizată în patru provincii: Cagliari, Sassari, Nuoro și Oristano. Insula conține numeroase zone turistice extraordinare incluzând Costa Smeralda, Costa Paradiso și Gennargentu. Faimoasă pentru plajele sale, bucata de pământ este bogată și în alte zone interesante.”

Figura 2.1 Sardinia

Sursa: Wikipedia

”Sardinia este unită geologic cu Corsica, ambele fiind aliniate de-a lungul unei centuri montane care se ridică la peste 3.950 de metri de adâncul înconjurător. Insula este o rămășiță a unui bloc Hercynian cunoscut sub numele de continent tirenian; rocile sale sunt în cea mai mare parte din epoca paleozoică (acum 541-225 milioane de ani). Perioada Cambrianului (în jur de 541 până la 485,4 milioane de ani) predomină în sud-vest, în timp ce granițele carbo-permiene reprezintă mai mult de o treime din suprafața totală a insulei, în special în zonele montane estice Gallura, Goceano, Nuoro și Sarrabus.”

O mare parte din terenul arabil al insulei este dedicat cultivării cerealelor și cultivării fructelor. Stejarii pitic-acoperă cea mai mare parte a terenului necultivat. O vegetație bogată în sare se găsește de-a lungul țărmurilor și a stâncilor, iar mlaștini sărate se extind de-a lungul coastei. Majoritatea mamiferelor se aseamănă cu cele din Italia, însă unele dintre cele care merită menționate sunt nevăstuica specifică Sardiniei, o pisică sălbatică nativă, o oaie sălbatică găsită numai în Sardinia (Muflon), Corsica și Cipru, precum și iepurele Cape.

Una dintre cele mai căutate destinații din Sardinia este Costa Smeralda, "coasta de smarald". Această zonă frumoasă de coastă din colțul nord-estic al orașului Sardinia a fost dezvoltată în anii 1960 de investitori bogați, inclusiv Aga Khan. Este căutată în special de familiile cu foarte mulți bani, fiind celebră pentru petrecerile organizate pe iahturi uriașe din Porto Cervo și celelalte stațiuni exclusiviste ale Costei Smeralda.

Sardinia are trei aeroporturi internaționale: Alghero, Olbia și Cagliari. Toate cele trei sunt servite de zboruri din întreaga lume, deși serviciile sunt reduse considerabil în timpul iernii. Aceste trei aeroporturi fac Sardinia, cel puțin în lunile de vară, foarte accesibilă, fiind deservite și de companii de zbor low-cost. Aeroporturile sunt foarte aproape de orașele vizitate de turiști și sunt conectate prin intermediul serviciilor de transport în comun.

Feriboturile fac legătura insulei cu Italia continentală. De asemenea, se poate călători cu trenul prin Paris spre Genova sau Livorno și apoi se poate lua un feribot.

Sardinia este cel mai bine explorată cu mașina, deoarece siturile arheologice preistorice ale insulei și plajele faimoase sunt împrăștiate și adesea îndepărtate. Cu toate acestea, orașele insulei sunt conectate cu trenuri și autobuze, astfel zonele de interes pot fi accesate și cu ajutorul mijloacelor de transport în comun. Trenurile cu aburi operează pe unele dintre traseele pitorești și poartă denumirea locală de ”trenino verde”.

2.2 Populația

„Sardinia are aproximativ 1,6 milioane de locuitori și reprezintă populația cu densitatea cea mai scăzută dintre toate regiunile Italiei. Cele mai importante două orașe sunt : Cagliari, care reprezintă capitala regiunii din partea de sud și Sassari, care reprezintă capitala din partea de nord. Celelalte două capitale ale insulei sunt Oristano și Nuoro, care se află în plină dezvoltare.‟

Tabel 2.1 Populația rezidentă în Sardinia și Italia, între anii 2008-2016

Tabel 2.2 Populația străină rezidentă în Sardinia și Italia, între anii 2008-2016

În Sardinia, numărul cetățenilor străini a crescut de-a lungul anilor, de la 25.106 în anul 2008, până la 47.425 în anul 2016, cu o rată de creștere de 8,9%.

2.3 Clima

În Sardinia, clima este mediteraneană, cu ierni blânde și destul de ploioase, iar verile calde și însorite. Pe coaste și câmpii, temperatura medie din ianuarie și februarie este de aproximativ 10 ° C (50 ° F), iar cea din iulie și august este de aproximativ 25 ° C (77 ° F).

Ploile nu sunt abundente, având în vedere că acestea fluctuează de obicei de la 400 la 550 de mililitri pe an (dar, la nivel local, pot scădea chiar mai jos, de exemplu în vârful sud-estic al insulei) și urmează modelul mediteranean, adică precipitațiile sunt mai frecvente în toamnă și în iarnă, diminuându-se treptat în primăvară, și scăzând în vară, când nu plouă aproape niciodată. În zonele interioare, precipitațiile la nivel local depășesc 700 de mililitri pe an în zone de deal și 1000 de litri în munți.

Tabel 2.3 Clima din regiunile Olbia, Galura, NE Sardiniei

Sursa: Worldclimateguide and stazione meteorologica Olbia Costa Smeralda

Tabel 2.4 Clima din regiunile Alghero, N-V Sardiniei

Sursa: Servizio meteorologico

2.3 Istoria

Istoria Sardiniei datează de aproximativ 400.000 de ani. Descendenții din epoca bronzului, cunoscuți sub numele de popoarele nuraghi, au domnit mult timp în interiorul insulei, chiar după sosirea comercianților fenicieni în jurul anului 850 î.Hr., care urmau apoi să fie înlocuiți de cartaginezi și romani. Aceștia din urmă au preluat în cele din urmă controlul asupra unei mari părți a insulei, iar populația indigenă a dispărut în istorie.

”Plecarea romanilor și haosul care a urmat au lăsat Sardinia la mila militanților vandali, ocupanților bizantini și arabilor. Până în secolul al XIII-lea, pisanii și genovezii se luptau pentru controlul insulei. Acestea au fost în cele din urmă răsturnate în 1323 de catalano-aragonezi din nordul Spaniei, care au rămas la putere 50 de ani. Eleonora d'Arborea sau Ioana D'Arc (1340-1404) s-a luptat eroic împotriva lor.”

Sardinia a devenit un teritoriu spaniol după unificarea regnurilor spaniole în 1479 și chiar și astăzi există un spirit hispanic în orașe precum Alghero. În 1720, regatul italian Savoy a luat în stăpânire insula. Începând cu anul 1861, Sardinia s-a aflat sub controlul Romei.

În 1943, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, Cagliari a fost puternic bombardat de aliați. Pentru dezvoltarea Sardiniei un rol foarte important l-a avut eliminarea malariei în anii 1950, ceea ce a permis progresul turismului de coastă care astăzi formează un pilon al economiei Sardiniei.

2.4. Limba

Limba sardă este o limbă romantică, cu aproximativ 1,2 milioane de vorbitori în Sardinia. Există patru dialecte din Sardinia: Logudorese (Logudorian), Campidanez (Campidian), Gallurese (Gallurian) și Sassarese (Sassarian).

Limba sardă este un descendent al vechii forme de latină adusă în Sardinia de către romani în 238 î.Hr. Între secolele al XIV-lea și al XVII-lea, limba catalană și limba spaniolă erau limbile administrației din Sardinia. În 1714 limba italiană a devenit limba oficială și literară în Sardinia, iar autoritățile italiene au încercat să elimine limba sardă.

Abia în anul 1080 d. Hr, limba sardă apare în scrieri. O versiune standard scrisă a limbii sarde, Limba Sarda Comuna (LSC) a fost publicată de Oficiul limbii sarde în anul 2001. Aceasta a fost adoptată de Regiunea Autonomă Sardinia în 2006 ca limbă oficială.

Figura 2.2 Alfabetul și pronunția limbii sarde

2.5. Economia

Economia Sardiniei a înflorit de-a lungul anilor, a evoluat într-o serie de sectoare, de la pescuit în zona coastelor, agricultură, până la industria minieră și chimică. Principalele surse de venituri ale insulei sunt agricultura (mai ales în zonele montane) și turismul.

Până la mijlocul anilor 70, majoritatea veniturilor localnicilor s-a bazat pe agricultură. Sunt vestite, mai ales, oile sardiniene, acestea fiind considerate a avea cea mai bună calitate din lume. Industria produselor lactate și prelucrarea cărnii ocupă un loc primordial în activitatea economică a insulei, existând multe fabrici în aceste domenii.

Un alt produs important al zonei este reprezentat de cârnații de Pecorino.

Cerealele, uleiul de măsline și vinul sunt foarte căutate datorită calității acestora.

Pescuitul de ton este răspândit în întreaga zonă de coastă, tonul Portoscunso fiind exportat la nivel mondial, dar în primul rând în Japonia.

Industria minieră aflată, în present, în criză, este răspândită mai ales în regiunea Sulcis-Iglesiente, minele de cărbune au fost abandonate, în timp ce minele de plumb și zinc încă mai supraviețuiesc, însă și acestea așteaptă intervenția statului pentru stimularea unei activități economice vechi și tradiționale pentru populația care locuiește în sud-vestul insulei.

Regiunea dispune de unul din cele mai mari procentaje de utilizatori de internet din Italia, ceea ce se transpune într-un număr ridicat de site-uri și activități IT. Sardinia găzduiește una dintre cele mai mari companii IT din Europa, Tiscali.

Sardinia importă majoritatea produselor industriale și exportă produse primare: vin, brânză, legume. Totodată, exportă forța de muncă spre centrele industriale din nordul Italiei sau Europa Centrală și de Vest.

CAPITOLUL 3. MIXUL DE MARKETING TURISTIC

3.1. Promovarea on-line componentă obligatorie a activității în turism

În mod tradițional, promovarea unei destinații turistice este efectuată prin diferite parteneriate, predominând în acest sens agențiile de turism. Cu toate acestea, o destinație turistică trebuie să aibă o prezență vizibilă on-line pentru a susține aceste parteneriate.

Operatorii turistici sunt companii care proiectează și produc o cantitate mare de pachete turistice, care ulterior sunt vândute prin propriile lor agenții de turism sau alți angrosiști ​​sau comercianți cu amănuntul, sub unul sau mai multe mărci. Aceste companii dețin și controlează diverse componente ale lanțului de operațiuni turistice, cum ar fi companiile aeriene, hotelurile, companiile de transport terestru, rețelele de agenții de turism cu amănuntul, asigurările etc. Aceasta le conferă o mare autonomie, prețuri competitive și puteri considerabile de negociere. Operatorii mici din țările de origine sunt, de asemenea, o alternativă. Aceștia își desfășoară activitatea în întreprinderi mici, cu personal limitat, cu posibilități de distribuție al pachetului turistic, limitate. Produsele operatorilor locali se comercializează mai greu în industria turismului, deoarece costurile de operare (turistică / cameră) sunt foarte mari.
Promovarea este procesul (set de mijloace și acțiuni) conceput pentru a informa vizitatorii potențiali despre produsul turistic oferit, împărtășind cu ele cele mai atractive și inovatoare atribute. Ca atare, aceasta este, de obicei, integrată cu distribuția și implică activități de comunicare, inclusiv publicitatea. Dar merită subliniat faptul că mecanismul numit "prin viu grai" rămâne principala metodă de promovare. Odată cu loialitatea clienților, mijloacele "nestructurate" sunt cele mai accesibile, oferind randamente mai mari pentru întreprinderile mici la un cost mai mic. Pe de altă parte, este important să subliniem faptul că o proporție tot mai mare de așa-numiți noi turiști sunt turiști independenți care își organizează propriile călătorii datorită disponibilității largi a informațiilor.

În zilele noastre, internetul este inundat cu o multitudine de lucruri similare. Printre acestea, unele sunt interesante, utile, în timp ce multe dintre ele sunt doar consumatoare de timp și înșelăciuni. Astfel, nimeni nu vrea să petreacă timpul on-line pentru ceva ce nu-l atrage, atunci când există atât de multe opțiuni mai bune disponibile la un clic distanță.

Site-urile reprezintă de multe ori oglinda unei destinații pentru un eventual turist. Astfel, un site bun poate funcționa ca un bun reprezentant al unei destinații, dar aceasta trebuie să fie personalizat pentru a atrage un anumit tip de turiști. Numai traducerea conținutului într-o limbă străină nu este de ajuns. Pentru a atrage turiști la nivel global, nu este de ajuns doar să traduci site-ul într-o limbă de circulație internațională, existând și alte criterii care pot influența numărul de vizitatori ai acestuia și vânzările obținute prin intermediul său.

În opinia mea, pentru a avea succes, un site care promovează o destinație turistică, trebuie să țină cont de următoarele aspecte:

Traducerea conținutului site-ului într-o limbă/sau mai multe de circulație internațională să fie realizată prin intermediul unor vorbitori nativi.

Mesajul principal al produsului și al serviciilor trebuie să fie livrat clienților într-un mod succint și care să poată fi înțeles cu ușurință.

Limbajul într-un site web ar trebui să fie ușor, simplu și înțeles de către toată lumea. Mesajul acestuia trebuie să fie în ton cu clienții țintă pentru destinația promovată.

Site-ul să poată fi accesat de pe toate dispozitivele pe care le utilizează clienții.

Site-ul trebuie să fie ușor de navigat.

Mesajul site-ului să poată fi recepționat de clienții țintă în numai câteva secunde de la accesarea acestuia.

Să ofere diferite modalități de plată, precum și posibilitatea de a achiziționa pachetul turistic în moneda locală a turistului astfel încât nimeni să nu se confrunte cu dificultăți valutare.

Încărcarea paginilor web să se facă foarte rapid în dispozitivele din diferite țări.

Pe cât posibil să nu existe lucruri care să-l facă dificil sau enervant de utilizat.

Să prezinte informații de contact corecte, astfel încât clienții să poată obține informațiile dorite în cel mai rapid mod.

Să aibă un design atractiv.

3.2. Marketingul, brandul și produsul turistic

3.2.1. Marketingul turistic

Marketingul este un proces prin care indivizii și grupurile oferă, schimbă și obțin produse – idei, bunuri și servicii – capabile să satisfacă nevoile și dorințele clienților la un preț și un loc de dorit. Marketingul necesită o strategie. Aceasta este o planificare, programare, studiu, inventar, cercetare, testare și strategie de practică. Destinațiile sunt locuri care atrag vizitatori pentru o ședere temporară și variază de la continente până la țări, state și provincii, orașe, sate, zone destinate construcției. La nivelul fundației, destinațiile sunt, în esență, comunități bazate pe limitele guvernării locale. Turiștii călătoresc în destinații. Destinațiile sunt locuri delimitate de anumite granițe, cum ar fi limita fizică a unei insule, granițele politice sau chiar granițele create de piață.

Marketingul destinației se referă la un proces de gestionare prin care organizațiile naționale de turism și / sau întreprinderile turistice identifică turiștii selectați, actuali și potențiali, să comunice cu ei pentru a le determina și influența dorințele, nevoile, motivațiile și dorințele acestora, pe plan local / rural , la nivel regional, național și internațional și să-și formuleze și să-și adapteze produsele turistice în mod corespunzător, în vederea atingerii unei satisfacții turistice optime, îndeplinind astfel obiectivele lor. Conceptul de marketing este folosit adesea necorespunzător, reducându-l la promovarea și vânzarea de produse și destinații turistice și în special în ceea ce privește publicitatea, târgurile și evenimentele turistice.

Destinațiile turistice sunt, probabil, printre cele mai dificile "produse" pe piață, implicând un număr mare de părți interesate și o imagine a mărcii. O organizație de marketing de destinație este orice organizație, la orice nivel, responsabilă de comercializarea unei destinații. Prin urmare, acest lucru exclude departamentele guvernamentale separate care sunt responsabile pentru planificare și politică. Organizațiile de marketing de destinație se ocupă de vânzarea de locuri.

Oamenii aleg în mod normal o destinație înainte să aleagă compania aeriană sau să decidă despre hotelurile și atracțiile pe care să le viziteze. Nu există strategie turistică pro-săracă dacă nu există vizitatori ai destinației. Prin urmare, marketingul de destinație pentru creșterea turismului este foarte important. Marketingul unei destinații se bazează pe experiențele concrete, serviciile și opțiunile care fac parte dintr-o idee globală și branding-ul unei destinații. Astfel, este fundamentală o politică largă și un cadru strategic care să articuleze diferiți actori, niveluri și "componente" de destinație, astfel încât beneficiile să fie distribuite echitabil și să contribuie la reducerea sărăciei.

3.2.2 Brandul destinației turistice

Pentru a marca o destinație turistică este nevoie să se dezvolte o identitate clară sau un "brand", bazat pe realitate, reflectând în același timp atât punctele tari de bază, cât și "personalitatea" destinației. Scopul unei mărci este de a stabili o identitate distinctivă și memorabilă în piață care reprezintă o sursă de valoare către consumator. Brandingul este probabil cea mai puternică armă de marketing disponibilă pentru comercianții de destinații contemporane cu care se confruntă turiștii care caută tot mai mult îmbinarea stilului de viață local cu experiențele oferite. Doar acele destinații care au o poziție clară pe piață și atracții atrăgătoare vor rămâne în fruntea pieței de consum.

În cadrul turismului global extrem de competitiv și dinamic, brandingul puternic va ajuta o destinație să iasă în evidență pe piața suprasaturată. Construirea și menținerea valorii mărcii este cheia succesului în afaceri și, prin urmare, managementul mărcii se deplasează rapid dintr-o preocupare de marketing periferică la strategia de bază a afacerii.

Provocarea fundamentală este de a dezvolta cumva o identitate de brand care încapsulează esența sau spiritul unei destinații multi-atribuite, reprezentând un grup de vânzători, precum și o comunitate gazdă. Turismul de marketing este în general preocupat de vânzarea de vise, deoarece așteptările unui serviciu de turism intangibil se pot realiza numai după călătorie. Prin urmare, imaginile deținute de consumatori joacă un rol esențial în luarea deciziilor. Cele mai multe destinații au stațiuni și atracții excelente, fiecare țară revendică o cultură unică, un peisaj și un patrimoniu, fiecare loc se descrie ca având cele mai prietenoase persoane și standardele înalte de servicii și facilități pentru clienți sunt acum așteptate. Ca urmare, nevoia ca destinațiile să creeze o identitate unică – să se diferențieze de concurenții lor – este mai critică decât oricând.

3.2.3. Produsul turismului

Un produs turistic reprezintă setul de activități și servicii care sunt organizate în jurul uneia sau mai multor atracții pentru a răspunde nevoilor vizitatorilor.

Componentele cheie ale unui produs turistic constau în:

atracțiile: Acestea sunt "materiile prime" ale produsului turistic și, ca atare, fac parte din teritoriul în care se află destinația. Ele cuprind resursele naturale și culturale, locurile și evenimentele care, prin caracteristicile sau localizarea lor într-un context, trezesc interesul vizitatorului și motivează acțiunii sale.

facilitățile și serviciile: Facilitățile turistice se referă la infrastructura, echipamentele și serviciile care fac posibilă activitatea turistică: turistul se bucură de atracții și face acest lucru într-un mediu sigur.

accesibilitatea: Acest lucru facilitează vizitatorilor accesul la destinațiile turistice, inclusiv infrastructura, serviciile de transport și comunicațiile.

Dezvoltarea produselor turistice este menită să crească veniturile din acest sector. Dezvoltarea produselor turistice implică punerea în aplicare a unui plan cuprinzător de acțiuni care va duce la abordarea creșterii estimate a afacerilor pe termen scurt, mediu și lung. Strategiile de acțiune pentru dezvoltarea și gestionarea destinațiilor turistice ar trebui să ia în considerare nevoile și interesele tuturor părților interesate din sistemul turistic:

comunitatea locală / rurală

antreprenorii

investitorii

guvernele

turiștii

alte părți interesate.

Dezvoltarea produselor turistice vizează dezvoltarea durabilă pe termen lung prin realizarea unui număr de strategii. Aceste strategii pun în centrul atenției o idee generică de creștere a competitivității, de construire a unei industrii incluzive prin promovarea unei integrări mai strânse a oamenilor și prin dezvoltarea și menținerea mediului.

În mod specific, produsele turistice durabile sunt acelea care utilizează resurse într-un mod ecologic, echitabil din punct de vedere social și viabil din punct de vedere economic, astfel încât utilizatorii produsului să poată răspunde nevoilor lor curente fără a compromite generațiile viitoare de posibilitatea de a utiliza aceleași resurse.

Ciclul de viață al unui produs constă în diferitele faze evolutive ale acestuia, implică multe discipline și necesită multe abilități, instrumente și procese. Ciclul de viață al produsului are legătură cu durata de viață al acestuia pe piață în ceea ce privește activitatea comercială,

costurile și măsurile de vânzare.

Cele patru etape principale ale ciclului de viață ale unui produs sunt:

etapa de introducere pe piață

etapa de creștere

etapa de maturitate

etapa de saturare și declin.

Provocarea pentru fiecare afacere este evitarea stadiului declinului, de exemplu, prin relansarea activităților care generează frecvențe sporite de cumpărare. Atenția, creativitatea, inovația și recrearea sunt concepte-cheie pentru menținerea creșterii afacerii. Acest lucru înseamnă, de asemenea, că vânzările de produse trec prin etape distincte, fiecare reprezentând provocări, oportunități și probleme diferite pentru vânzător; și produsele necesită diferite strategii de marketing, finanțare, producție, cumpărare și resurse umane în fiecare etapă a ciclului de viață.

Produsul trebuie distribuit la locul potrivit, la momentul potrivit. Distribuirea eficientă este importantă pentru ca organizația să își îndeplinească obiectivele generale de marketing. Dacă o afacere subestimează cererea și consumatorii nu pot cumpăra produse din cauza acesteia, profitabilitatea va fi afectată. Distribuția este procesul prin care produsul turistic este circulat prin intermediul canalelor de călătorie și al agenților aflați în contact direct și indirect cu turiștii.

3.2.4. Prețul serviciilor turistice

Prețul este valoarea pe care consumatorul și furnizorul o stabilesc pentru a permite un schimb. Pentru consumatori, prețul pe care sunt dispuși să îl plătească este egal cu experiența satisfăcătoare așteptată. Pe de altă parte, furnizorul încearcă să își acopere costurile de producție și să obțină beneficiile scontate. Tarifarea se bazează pe trei factori generici:

costurile interne ale întreprinderii (la care se adaugă beneficiile preconizate)

satisfacția așteptată de consumator și prețul maxim pe care este dispus să îl plătească

concurența între furnizori (care este în cele din urmă determinată de cei doi anteriori).

Figura 3.1 Funcțiile concurenței

Un produs sau serviciu are trei dimensiuni:

fizic, tangibil

valoare economică exprimată în preț

dimensiune subiectivă care este satisfacția sau beneficiul pe care consumatorul

îl imaginează, dorește sau îl așteaptă.

Consumatorii sunt motivați de nevoi, dorințe și impulsuri care acționează ca forțe motrice: prețul poate fi sinonim cu imaginea, prestigiul și recunoașterea socială. Consumatorii sunt mai puțin sensibili la prețul unui bun sau serviciu care este evaluat pentru un atribut unic, care îl diferențiază de concurență sau dacă se oferă o calitate mai bună.

Stabilirea unui preț înseamnă găsirea unui echilibru și a unei coerențe între factorii de afaceri interni și externi. Factorii interni includ organizarea, costurile și profiturile așteptate. Factorii externi includ luarea în considerare a realităților pieței în ceea ce privește fluctuațiile cererii, puterea de cumpărare a clienților și prețurile competitive.

Alte aspecte de luat în considerare în strategia de stabilire a prețurilor în turism sunt:

experiențele sunt vândute și fiecare client le apreciază diferit: unii turiști sunt dispuși să cheltuiască sume mari de bani, în timp ce alții nu plătesc un ban sau solicită servicii la prețurile cele mai mici

este o industrie relativ fragmentată care inspiră o concurență acerbă

sistemul de comisioane este foarte distinctiv și influențează în mod semnificativ prețul final: un preț de bază ar putea fi dublat, în funcție de puterea intermediarilor

este un sector sezonier: tarifele variază în funcție de sezon, de vreme și de ziua săptămânii

oferă servicii nesfârșitoare: dacă un loc nu este vândut înainte de o anumită dată, acesta își pierde valoarea de utilizare și, prin urmare, valoarea sa de vânzare.

CAPITOLUL 4. PROMOVAREA ON-LINE A TURISMULUI ÎN SARDINIA

Din anul 2006, Sardinia a dezvoltat un Plan peisagistic regional (Regional Landscape Plan) prin care s-a dorit promovarea insulei într-un mod organizat. Prin acest plan s-au investigat în profunzime toate aspectele legate de mediul înconjurător și de reglementare a regiunii prin clasificarea și plasarea în central planificării teritoriale.

Planul peisagistic regional a fost proiectat și construit ca un cadru de reglementare modern, care ghidează și coordonează planificarea teritorială, care apără mediul (începând de la liniile de coastă), interpretând peisajul ca urmare a interacțiunii complexe dintre natură și intervenția umană.

Planul s-a bazat pe trei elemente de bază:

orașe

zone rurale (agroturism)

zone de coastă (principala atracție turistică din Sardinia).

„Cooperarea între aglomerările urbane și zonele rurale este una dintre cele două condiții prealabile necesare pentru construirea unui model regional solid și durabil de dezvoltare: astfel zonele urbane și rurale sunt prezentate ca și părți ale aceluiași ecosistem, în care primează cooperarea între orașele mari și cele mici, precum și zonele rurale, cooperare bazată pe integrare, complementaritate și specializare în detrimentul unei concurențe continue și generalizate.‟

„Înainte de a fi lansat Planul peisagistic, s-a desfășurat așa numitul sezon al planificării strategice. Atât orașele mari, cât și orașele mici au beneficiat de instrumente integrate de planificarea urbană denumite generic ”planuri strategice”. Scopul acestor planuri a fost de a ghida evoluția și transformarea teritoriului , definind și analizând oportunitățile de dezvoltare strategică, promovând dinamica dezvoltării în concordanță cu evoluția economică și socială a teritoriului și comunității. Aceste instrumente au permis identificarea oportunităților de dezvoltare a obiectivelor pentru toate teritoriile din Sardinia, oferind strategii pe termen lung atât pentru marile orașe, cât și pentru restul teritoriului.‟

Promovarea prin intermediul web site-urilor

Insula Sardinia este promovată on-line prin intermediul tuturor site-urilor de profil, ca orice destinație turistică cunoscută la nivel global.

Un exemplu în acest sens este chiar site-ul oficial al insulei https://www.sardegnaturismo.it., care este structurat, după cum urmează:

Ce poți face în insula Sardinia?

Unde te poți duce în insula Sadinia?

Cunoaște Sardinia

Organizează-ți vacanța în insula Sardinia

În aceste minicapitole sunt structurate succint principalele obiective turistice și caracteristici ale insulei menite să atragă turiști din toată lumea.

Figura 4.1 Cagliari și Sardinia de Sud

Figura 4.2 Nuraghe Su Nuraxi

Figura 4.3 Costa Smeralda

Figura 4.4 Alghero

Figura 4.5 Nuoro și Gennargentu

Figura 4.6 Arcipelago della Madallena

Ca orice destinație de top, Sardinia atrage turiști și prin intermediul site-urilor aqua parcurilor. Cele mai importante parcuri acvatice din Sardinia sunt: Aquadream, Water Paradise, Splash Aquapark, Diverland, Parco Giochi d'Acqua Ilidarab. Fiecare dintre acestea are propria pagină web, Facebook, Instagram și prin intermediul lor atrag un număr mare de turiști.

Insula Sardinia atrage turiști, nu numai prin prezentarea plajelor sale celebre, cât și prin publicitatea zonelor rurale, agroturismul și ecoturismul fiind foarte dezvoltate în insulă.

Un rol important în promovarea turistică a Sardiniei îl are și turismul de aventură, on-line fiind prezentate numeroase site-uri de călătorii care promovează acest tip de turism.

Figura 4.7 Figura 4.8

Sardinia este prezentată on-line ca fiind și o destinație de tip gastronomic. Unul dintre secretele longevității populației este mâncarea pe care și-o prepară localnicii. În acest sens, pe internet sunt promovate diferite tururi gastronomice.

Figura 4.9

Promovarea prin intermediul blog-urilor și vlog-urilor

Utilizarea factorilor de influență on-line ca modalitate de marketing pentru o destinație turistică, în cazul de față insula Sardinia, devine din ce în ce mai populară. Este vorba despre promovarea Sardiniei prin persoane care au audiență pe internet, creându-și un brand personal, cum ar fi bloggeri, vloggeri, pe canalul Youtube, pe Instagram, pe Facebook etc. Publicul acestor indivizi va fi întotdeauna influențat de ceea ce se prezintă.

Un exemplu prin care acești bloggeri/vloggeri pot fi atrași în promovarea destinației turistice ar fi oferirea unor nopți gratuite de cazare, în schimbul unui scurt videoclip sau articol care să promoveze insula/ unitățile de cazare/ restaurantele etc.

Figura 4.10 Figura 4.11

Figura 4.12 Figura 4.13

Prin intermediul paginilor de Facebook, Instagram, Twitter sunt prezentate atât fotografii semnificative menite să atragă atenția turiștilor, cât și diferite teme de discuție de interes pentru un viitor turist. Sunt oferite informații utile, în cuprinsul paginilor fiind găsite linkuri către alte pagini web care tratează pe larg obiectivul relevant pentru turist.

Promovarea prin intermediul ghidurilor turistice și broșurilor

Sardinia este promovată și prin intermediul ghidurilor turistice on-line. Acestea sunt ușor de citit și înțeles. Ele conțin informații importante despre obiectivele turistice ale insulei provenite chiar de la localnici, precum și idei despre locuri de vizitat (mai ales obiective turistice mai puțin cunoscute), lucruri de făcut etc.

Ghidurile turistice de promovare a insulei Sardinia conțin fotografii profesionale de înaltă calitate.

Figura 4.14 Figura 4.15

Aceste ghiduri pot fi oferite atât gratuit, cât și contracost.

Promovarea prin intermediul aplicațiilor create pentru smartphone

Este binecunoscut faptul că în zilele noastre majoritatea oamenilor utilizează smartphone-ul pentru a obține informații cu privire la locurile în care doresc să călătorească. Astfel, promovarea Sardiniei se face și prin intermediul aplicațiilor create atât pentru platforma Android, cât și pentru platform I-OS, acestea două fiind cele mai utilizate de către turiștii din întreaga lume.

Figura 4.16

Aplicațiile conțin atât informații cu privire la descrierea fiecărui obiectiv în parte, cât și cu privire la hărți turistice detaliate. Acestea sunt ușor de navigat, se încarcă rapid și au un aspect comercial, ușor de utilizat, actualizate permanent și de regulă sunt oferite spre accesare în mod gratuit.

CONCLUZII

Industria turismului deține un rol important în economia oricărei țări sau regiuni și este în continuă dezvoltare în întreaga lume. Orice destinație turistică își propune să atragă tot mai mulți turiști prin adoptarea diverselor strategii de marketing.

Promovarea on-line joacă un rol important în realizarea unei strategii de marketing, deoarece este unul din elementele vitale ale mixului de marketing. Turiștii vor să obțină cât mai multe informații despre produs, facilități și oferte în avans. Turoperatorii încearcă întotdeauna să furnizeze toate informațiile necesare prin intermediul diferitelor activități promoționale care să atragă turiștii către destinația dorită.

Fiecare țără/regiune are propriile carcateristici cum ar fi clima, cadrul natural și locația, care fac atracțiile unei destinații. Sardinia are, de asemenea, caracteristici ce o individualizează, industria turismului în această zonă fiind în creștere. Cu toate acestea, autoritățile pot lua în continuare măsuri eficiente pentru o mai bună promovare și dezvoltare a insulei. Deși Sardinia este cunoscută la nivel global, ea este căutată în special de turiștii ruși și cei italieni, existând posibilități de creștere a numărului de turiști și din alte zone printr-o mai bună promovare.

Cei mai mulți turiști vizitează Sardinia pe timpul verii și întrucât insula beneficiază de o climă mediteraniană blândă, pot fi luate măsuri de creștere a numărului de vizitatori și în celelalte perioade ale anului.

În cuprinsul lucrării s-a constatat faptul că Sardinia se promovează on-line în primul rând prin intermediul Facebook-ului și al Twitter-ului. În plină expansiune se află și cantitatea de informații încărcată pe platforma Youtube. Promovarea on-line a Sardiniei, în opinia mea, poate fi îmbunătățită prin permanenta actualizare a canalelor media, de exemplu Instagram, Pinterest, Google+ etc.

Cea mai bună modalitate de a promova o destinație este de a implica cât mai multe persoane în activitatea de social media pentru a putea mări, astfel, vzibilitatea acesteia, fapt care poate conduce la accesarea sa de câți mai mulți posibili clienți. Companii de tipuri Facebook, în campaniile de promovare utilizează anumite logouri de natura a atrage atenția și funcționează, spre exemplu, prin partajarea cu alți prieteni a destinațiilor.

Promovarea Sardiniei prin intermediul canalului Youtube se face prin încărcarea mai multor videoclipuri promoționale, care pot prezenta atât un anumit obiectiv turistic, cât și un spațiu de cazare.

Deoarece promovarea prin intermediul canalelor de media permite obținerea de feed-back din partea viitorilor turiști în mod direct, majoritatea destinațiilor turistice se promovează prin investirea a unor sume mari de bani, pentru a obține publicitatea dorită și creșterea veniturilor.

În concluzie, revoluția tehnologiei informației a influențat sistemul de comunicare făcându-l mai rapid și mai ușor accesibil pentru toată lumea. Internetul a creat oportunități de dezvoltare suplimentară în diferite sectoare , ca de exemplu, activitățile de petrecere a timpului liber. Dezvoltarea internetului are un impact major asupra practicilor de marketing cunoscând modificări substanțiale în ultima perioadă, mesajul de brand căpătând o importanță tot mai mare pentru promovare.

Cu toate acestea, opinia mea este că promovarea on-line nu o poate exclude pe cea off-line. Promovarea on-line face cunoscute la nivel global toate destinațiile lumii, iar prin intermediul off-line se vând pachetele turistice pentru destinațiile căutate de viitorii turiști.

ANEXA 1

HARTA TURISTICĂ A INSULEI SARDINIA

ANEXA 2

Schimburi comerciale reprezentative în funcție de activitatea economică în/din Sardinia

BIBLIOGRAFIE