Licenta Reghin V3 [612725]

MINISTERUL EDUCA ȚIEI NA ȚIONALE
FUNDA ȚIA CULTURAL-UMANITAR Ă „VIOARA”
ȘCOALA POSTLICEAL Ă „MIRONA”

INFLUEN ȚA STRESULUI ASUPRA PERFORMAN ȚELOR ÎN DANSUL
SPORTIV

SPECIALIZARE: ANTRENORI-DANS SPORTIV

COORDONATOR:
PROFESOR: TROHIN VITALIE

ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

2

CUPRINS

Capitolul 1. DANSUL SPORTIV…………………. …………………………………………… …………………………3
1.1 NO ȚIUNI GENERALE……………………………….. …………………………………………… ………………..3
1.1.1 Scurt istoric ………………………….. …………………………………………… ………………………………..3
1.1.2. Caracteristicile dansului sportiv ……….. …………………………………………… ……………………….4
1.1.3. Componentele dansului sportiv…………… …………………………………………… …………………….5
1.2. FUNC ȚIILE, SCOPUL Șl OBIECTIVELE DANSULUI SPORTIV ………………… ………………..7
1.2.1. Func țiile dansului sportiv………………………… …………………………………………… ……………….7
1.2.2. Scopul și obiectivele dansului sportiv ………………… …………………………………………… ………8
Capitolul 2. PERFORMAN ȚA ÎN DANSUL SPORTIV. …………………………. …………………………….12
2.1. PERFORMAN ȚA ȘI PERFORMAN ȚA SPORTIV Ă…………………………………………… ……….12
2.2. Analiza capacit ății de performan ță …………………………………………… ………………………………….13
2.2.1. Aptitudinea, talentul, voca ția, pasiunea în dansul sportiv ………………… ………………………..13
2.2.2. Concep ția de preg ătire pentru performan ță și specificitatea ei în dansul sportiv………….. …15
2.2.3. Componentele modelului preg ătirii de performan ță …………………………………………… ……..15
Capitolul 3. PREGATIREA PSIHOLOGIC Ă…………………………………………… …………………………..16
3.1. DANSUL SPORTIV ȘI SOLICIT ĂRILE PSIHICE ………………………………… ……………………16
3.2. CARACTERISTICILE PSIHOLOGICE ALE CUPLULUI DIN DANSUL SPORTIV…………17
3.3. CON ȘTIENTIZAREA ÎN ACTIVITATEA DE DANS …………….. ……………………………………18
3.3.1. Con știin ța de sine …………………………………… …………………………………………… …………….18
3.3.2. Cunoa șterea mediului de dans……………………….. …………………………………………… ………..18
3.3.3. Reglarea opera țional ă…………………………………………… …………………………………………… .19
3.4. PREG ĂTIREA PSIHIC Ă Șl ANTRENAMENTUL TOTAL ÎN DANSUL SPORTIV ………… 20
3.5. CON ȚINUTUL PREG ĂTIRII PSIHICE ÎN DANSUL SPORTIV……………….. …………………..20
3.5.1. Laturile și obiectivele preg ătirii psihice a dansatorilor sportivi………….. ……………………….21
3.5.2. Metodele preg ătirii psihice a dansatorilor sportivi………….. ………………………………………..23
3.5.3. Metodologia preg ătirii psihice în dansul sportiv……………….. ……………………………………..23
3.6. PREG ĂTIREA PSIHIC Ă PENTRU CONCURS……………………………… ……………………………24
3.6.1. Caracteristicile psihologice ale concursului de dans sportiv …………………………….. ………..24
3.6.2. Modelul competi țional de preg ătire psihic ă…………………………………………… ………………..25
3.7. MODALIT ĂȚ ILE DE REGLARE ȘI AUTOREGLARE A ST ĂRILOR PSIHICE ……………..26
3.7.1. Mijloacele regl ării și autoregl ării psihice …………………………………. …………………………….27
3.7.2. Formarea deprinderilor psihice ………….. …………………………………………… ……………………28
3.7.3. St ările psihice de concurs și capacitatea de autoreglare a lor …………….. ……………………….29
Capitolul 4. STUDIUL DE CAZ …………………. …………………………………………… ………………………..33
BIBLIOGRAFIE:……………………………….. …………………………………………… ………………………………..36

3

Capitolul 1. DANSUL SPORTIV
1.1 NO ȚIUNI GENERALE
1.1.1 Scurt istoric

Dansul sportiv este relativ tân ăr – ca apari ție competitiv ă la finalul primului deceniu al secolului
XX, iar ca denumire în ultimul deceniu al aceluia și secol.
Prima competi ție de dans cunoscut ă în Europa este Turneul de Tango din Nice, organiza t de
Camille de Rhynal în 1907. Dansul din „lumea nou ă" a fost primit cu mult entuziasm. Acesta a fost ca
un punct de început pentru epoca modern ă a dansului și pentru dezvoltarea ulterioar ă a multor cluburi.
Camille de Rhynal, coreograf și cânt ăre ț, compozitor și organizator, cu un instinct nativ pentru afaceri,
a fost încurajat de primul succes pe care l-a avut în Nice și a organizat apoi primul Campionat Mondial
în Paris în 1909. Primele campionate mondiale nu po t fi comparate din punct de vedere calitativ cu
cele de ast ăzi, dar ele reprezint ă un punct de referin ță istoric deosebit de important.
La început nu era nicio deosebire între amatori și profesioni ști sau între ță rile participante. Nu
avea nicio importan ță dac ă într-un cuplu fata era din Spania, iar b ăiatul din Fran ța. Pân ă în 1921, se
putea deveni campion mondial pe dansuri. Regulile d e concurs și de arbitraj nu erau clar stabilite.
Campionatul Mondial din 1911 a fost primul în care amatorii și profesioni știi au dansat separat, iar în
1922 campionii au fost stabili ți dup ă punctele ob ținute la toate dansurile.
Existau diferite categorii, precum profesioni știi, amatorii și cuplurile mixte (profesioni ști și
amatori).
În 1936 se organizeaz ă primul Campionat Mondial al acestei organiza ții la Bad Namheim –
Germania, dup ă reguli precise, cu participarea a 15 ță ri de pe 3 continente.
FIDA se dizolv ă în timpul celui de-al Doilea R ăzboi Mondial. Dup ă r ăzboi, la 30 iulie 1 950, la
Velden în Austria se încearc ă reorganizarea FIDA, îns ă f ără succes. în 21 septembrie 1950 se
înfiin țeaz ă International Council of Ballroom Dancing (ICBD), la Edinburg în Sco ția, la eforturile lui
Philip Richardson.
În 1953 se reorganizeaz ă FIDA cu ajutorul reprezentan ților ță rilor: Austria, Belgia, Danemarca,
Fran ța, Italia și Iugoslavia, cu aderarea ulterioar ă pân ă în 1955 a Finlandei, Elve ției și Olandei.
În Germania, la Wiesbaden, în 1957 a fost fondat ă International Council of Amateur Dancing
(ICAD), sub pre ședin ția lui Otto Teipel, ce reunea asocia ții din Austria, Danemarca, Germania, Italia,
Elve ția, Fran ța și Olanda, iar din 1958 Belgia, Norvegia, Suedia și Iugoslavia. Aceast ă organiza ție se
bucura și de recunoa șterea ICBD-ului.
Dificult ățile prin care trecea FIDA, precum și divergen țele dintre profesioni ști și amatori îl
determin ă pe Otto Teipel s ă renun țe la func ția de pre ședinte la Adunarea General ă din 13 mai 1962.
Pân ă în 1965 s-au perindat la pre ședin ție Heinrich Bronner și Rolf Finke, ambii din Germania, dar
complica țiile au continuat.
În 27 iunie 1965, viitorul ICAD-ului se rezolv ă favorabil prin alegerea lui Detlef Hegeman în
func ția de pre ședinte. Personalitate remarcabil ă, cu o obiectivitate care a f ăcut fa ță tuturor presiunilor
interna ționale, Detlef Flegeman se impune atât în rândul am atorilor, cât și în rândul profesioni știlor. El
reu șește s ă impun ă ICAD-ul ca organiza ție al ături de ICBD și s ă semneze împreun ă cu Alex Moore,
un acord de înfiin țare a unui Consiliu comun al celor dou ă organiza ții.

4 Sub conducerea lui Detlef Hegeman s-au realizat cel e mai importante și stabile schimb ări de
optic ă în drumul spre recunoa ștere ca sport. Din 1990, la îndemnul International Olimpic Committe,
ICAD-ul î și schimb ă denumirea în IDSF, apoi dansul sportiv prime ște recunoa șterea de sport olimpic
în 1995, dup ă recunoa șterea Federa ției Interna ționale de Dans Sportiv. Un alt succes este intrarea în
General Association of International Sports Federat ion (GAISF).
Detlef Hegeman a fost pre ședintele IDSF pân ă în 1998, când a fost înlocuit cu elve țianul
Rudolf Bauman. Actualul pre ședinte al IDSF este spaniolul Carlos Freitag.
1.1.2. Caracteristicile dansului sportiv

Situat la interferen ța dintre sport și art ă, dansul sportiv are o identitate proprie care îl d efine ște
ca pe o for ță elevat ă a activit ății motrice.
Dansul sportiv ca activitate determinat ă bio-psiho-social poate fi privit și interpretat prin
diferite teorii:

în perspectiva behaviorist ă (Watson, l 900), ar putea fi o reac ție la un stimul, în spe ță
muzical, într-o modalitate activ ă și o reciprocitate care exist ă între individ și mediu;

în perspectiva maturiz ării (A. Gessel, 1930), el apare ca o determinare on togenetic ă a
evolu ției secven țiale a individului și societ ății — apari ția ini țial ă a dansului, ulterior a
întrecerii prin dans și necesit ății de competi ție și organizare;

în perspectiva descriptiv-normativ ă (1945-1970), este o însumare de structuri
standardizate, explicate biomecanic în deprinderi d evenite modele de execu ție cu
eficien ță tehnica (elemente tehnice specifice);

în perspectiva cognitiv ă (Piaget, 1950), este un rezultat al experien ței personale, un
transfer de atitudine de la instructori la executan ți, de la dansatori la spectatori, o
cunoa ștere a sinelui și a mediului prin interven ția activ ă a dansului;

în perspectiva ecologist ă a teoriei sistemelor, dansul poate fi un comportam ent delimitat
de organizarea și inter'activitatea sistemic ă (muscular, nervos, osos și articular,
cardiovascular, digestiv).
Dansul sportiv privit din perspectiva criteriilor d e clasificare sportiv ă sintetizate de M. Epuran,
prelucrate de A. Dragnea și S.M. Teodorescu (2002) și adaptate de noi, se prezint ă astfel:

din punct de vedere pedagogic și psihologic (M. Bouet, 1984) – este un sport de
cuplu;

dup ă consumul energetic fizic și psihic (Chappuis, 1964) – este un sport cu un mar e
consum energetic și o mare concentrare nervoas ă; în func ție de limitele pe care
sportivul trebuie s ă le dep ăș easc ă în concurs (A. Hubbard, 1 965) – este un sport în
care trebuie dep ăș it adversarul prin departajare subiectiv ă;

dup ă tipul de solicitare și de stres (Cratty, 1973) – sport care solicit ă expresia
artistic ă;

dup ă obiective – sport de performan ță ; sport pentru to ți; sport adaptat;

dup ă calit ățile motrice implicate — sport care solicit ă prioritar capacit ățile
coordinative;

dup ă ponderea factorilor care determin ă performan ța – sport bazat pe componenta
biologic ă și psihic ă;

în func ție de direc țiile de ac țiune a tacticii (J. Weineck) – sport bazat pe
variabilitatea ac țiunilor și procedeelor de rezolvare a probleme/or tactice
(coreografice);

în func ție de caracteristicile efortului – sport anaerob în competi ție, aerob în
antrenament;

dup ă caracteristicile prioritare ale solicit ării – sport cu solicitare preponderent
neuropsihic ă, neuromuscular ă;

dup ă criteriul de evaluare a performan ței în competi ție (P. de Hillerin) – sport cu
performan țe evaluate de c ătre arbitri prin notare;

dup ă compararea performan țelor — sport cu comparare direct ă a performan țelor în
final ă și cu comparare indirect ă sau direct ă în etapele de calificare;

5 1.1.3. Componentele dansului sportiv

Analiza con ținutului dansului sportiv eviden țiaz ă urm ătoarele componente specifice (probe de
concurs): dansuri standard – vals lent, tango, vals vienez, foxtrot și quickstep – și dansuri latine –
samba, cha-cha, rumba, paso doble, jive.
O schem ă a componentelor sociale ale dansului sportiv s-ar reg ăsi în schema urm ătoare, dup ă
cum urmeaz ă:

Dansul de performan ță — activitatea de dans competi țional care maximizeaz ă capacit ățile de
performan ță ale cuplului de dansatori și îi ierarhizeaz ă în func ție de rezultatele (locurile) ob ținute.
Dansul de performan ță poate fi practicat de amatori, de profesioni ști sau de c ătre persoane cu
nevoi speciale.
Dans de elit ă — dansul practicat de cuplurile cu clasificare in terna țional ă reprezentante ale
ță rilor lor în competi ții de nivel înalt (campionate și cupe mondiale, continentale). Dansul practicat de
primele 50 de cupluri din clasamentul federa ției interna ționale. Dans de timp liber Dans în familie
(ocazional) Dans pentru
întregirea
educa ției
Dans sportiv
pentru to ți
(dansul social)
Dans de între ținere
Dans de elit ă
Dans pentru consacra ți
Dans pentru avansa ți
(clase B, A)
Dans pentru copii și juniori
Dans pentru încep ători
(clase E, D, C)

Dans profesionist de
competi ție

Dans profesionist de
instruire

Dans de spectacol
Dans sportiv de
performan ță

Dans sportiv
profesionist

Dans sportiv
adaptat

Dans social pentru
persoane cu nevoi
speciale
Dans terapeutic
Dans adaptat de
competi ție
Dans sportiv

6 Dans pentru dansatorii adul ți și tineri consacra ți (dansatori de clas ă interna țional ă) — dans
practicat de cuplurile cu clasificare interna țional ă în diferite openuri interna ționale sau la campionatele
(cupele) na ționale.
Dans pentru avansa ți (clasele B, A) — dansul practicat de cupluri part icipante în sistemul
competițional na țional de performan ță , la competi ții de clase B și A, în vederea consacr ării și cre șterii
performan ței sportive necesare p ătrunderii în clasa interna țional ă.
Dans pentru copii și juniori — activitate desf ăș urat ă cu scopul ini țierii în dansul sportiv și
dezvolt ării capacit ății de performan ță în vederea promov ării la categoriile de sportivi avansa ți și
consacra ți.
Dansurile pentru încep ători (clasele E, D, C) — activitate desf ăș urat ă cu scopul ini țierii și
cre șterii progresive a capacit ății de performan ță prin cuno știn țe de baz ă în dansul sportiv, precum și
atingerea de performan țe necesare trecerii la categoria avansa ți. Sunt dansuri atât pentru copii, cât și
pentru tineret sau adul ți. În diferite ță ri se introduc și clase precompeti ționale (Hobby) pentru
obi șnuin ța viitorilor dansatori cu mediul competi țional și performan ța.
Dansul sportiv profesionist — activitate desf ăș urat ă ca profesiune, rezultat ă în urma
continu ării activit ății performan țiale de amatori sau a unei preg ătirii didactice speciale.
Dans profesionist de competi ție — activitatea performan țial ă a dansatorilor profesioni ști, care
sunt pl ăti ți pentru participarea și rezultatul din competi ție cu premii în bani. Se desf ăș oar ă dup ă
regulile federa ției interna ționale de specialitate a profesioni știlor.
Dans profesionist de instruire — dansul din cadrul activit ăților didactice ale profesorilor,
antrenorilor, instructorilor și dansatorilor profesioni ști angrena ți în seminarii.
Dans de spectacol — activit ăți sus ținute de dansatori profesioni ști, ce se desf ăș oar ă sub forma
demonstra țiilor, spectacolelor în diferite institu ții cultural-artistice, în mediu privat, cu ocazia
concursurilor pentru amatori, sau la diverse invita ții de protocol, televiziuni și altele.
Dansul sportiv adaptat — activitate de dans competi țional ă sau necompeti țional ă care
utilizeaz ă structuri motrice, regulamente, condi ții materiale și organizatorice adaptate cerin țelor
practic ării dansului de persoane cu deficien țe fizice, motorii sau psihice.
Dans social pentru persoanele cu nevoi speciale — activit ăți de dans cu structuri simple în
vederea socializ ării persoanelor cu diverse genuri de handicap.
Dans terapeutic — activit ăți de dans recomandate și practicate în vederea recuper ării unor
capacit ăți bio-psiho-motrice.
Dans adaptat de competi ție — activit ăți de dans adaptat competi țional practicate de dansatori
cu acela și grad de deficien ță .
Dansul sportiv de performan ță este constituit din componente performan țiale clasificate în
subdiviziuni, dup ă cum urmeaz ă: dansul pe clase – pentru încep ători (de clasele E – bronz, D – argint și
C — aur) și pentru avansa ți (de clase B și A); dansul pentru copii și juniori; dansul pentru tineret și
adul ți consacra ți și dansul de elit ă. Dansul pentru încep ători și dansul pentru copii și juniori constituie
baza sportului de performan ță . Dansul de clasa S (super) constituie dansul de pe rforman ță . Dansul
pentru consacra ți reprezint ă sportul de înalt ă performan ță , iar dansul de elit ă — sportul de mare
performan ță .
Activitatea profesionist ă implic ă orice remunerare și compensare sub-zisten țial ă prin
intermediul dansului sportiv. Aici se reg ăsesc to ți cei care tr ăiesc din predarea, practicarea și
managerierea dansului sportiv din motive pecuniare.
Dansul adaptat cuprinde în componenta de dans pentr u persoane cu nevoi speciale (care sufer ă
adapt ări în func ție de necesit ățile impuse de handicap) atât o component ă de dans de timp liber, cât și
educa țional — institu ționalizat. Tot aici întâlnim dansul adaptat de comp eti ție, o component ă
performan țial – sportiv ă și dans-terapia – o form ă de ameliorare a st ării de s ănătate precar ă.

7 1.2. FUNC ȚIILE, SCOPUL Șl OBIECTIVELE DANSULUI SPORTIV

1.2.1. Func țiile dansului sportiv

1.2.1.1. Func ția de dezvoltare armonioas ă, de men ținere și de între ținere a
sănătății

Dansul sportiv este unul din sporturile care dezvol t ă armonios indicii somatici și func ționali ai
practicantului.
Dezvoltarea armonioas ă somato-func țional ă, men ținerea și între ținerea s ănătății se realizeaz ă în
timpul procesului de antrenare din acest sport. Pra cticarea dansului sportiv pentru men ținerea s ănătății
poate deveni și un scop în sine pentru cei educa ți s ă accepte mi șcarea prin dans.
Practicarea în cuplu a dansului sportiv dezvolt ă și între ține, atât fizic, cât și psihic, pe
practican ți, motto – ul „mens sana in corpore sano” fiind apl icabil și în acest caz.
Particularitatea de cuplu face din dansul sportiv u n sport recomandat atât c ăsători ților, în
vederea între ținerii rela ționale, cât și celor cu probleme de adaptare social ă.

1.2.1.2. Func ția de satisfacere a dorin ței de mi șcare prin dans

Mi șcarea este condi ționarea bio-fiziologic ă a dansatorului, f ără de care acesta n-ar exista.
Dorin ța de mi șcare (conativ ă) 1-a f ăcut pe om activ. Dorin ța de mi șcare (cognitiv ă) l-a făcut pe
om inventiv prin descoperirea diferitelor forme de mi șcare. Dansul reprezint ă dorin ța atât conativ ă, cât
și cognitiv ă de mi șcare.
Dorin ța de a dansa ca suport în cheltuirea energiei se în tâlne ște la toate vârstele în incon știent,
de la copilul nou-n ăscut care se mi șcă auzind muzica și pân ă la adultul sau b ătrânul care vede prin
dans, al ături de altele, un mijloc de între ținere a organismului.
Armonia dintre dezvoltarea somatic ă, fiziologic ă și psihic ă poate fi realizat ă și cu ajutorul
dansului, pe parcursul întregii vie ți.
Dansul, prin no țiunea de ritm, reprezint ă vitalitatea mi șcării, echilibrul și armonia de care omul
are nevoie permanent ă.
Sinonimia dans – mi șcare, atât de evident ă în activit ățile umane, este datorat ă implic ărilor la
nivel volitiv.

1.2.1.3. Func ția educativ ă

Dansul sportiv este una dintre cele mai educative a ctivit ăți.
În dans înve ți s ă în țelegi muzica, s ă-ți cuno ști propriul corp și s ă-ți exprimi sentimentele prin
mi șcare. Toat ă lumea, de la cei mai mici dansatori și pân ă la adul ți, simte beneficiile antrenamentelor,
competi țiilor și ale modului de via ță impus de acestea.
Dansul te înva ță cum s ă fii partener într-o pereche, cum s ă-ți stabile ști scopuri și s ă ac ționezi în
vederea atingerii lor, te educ ă s ă ai încredere în tine și s ă-ți p ăstrezi s ănătatea fizic ă și emo țional ă. în
dans înve ți s ă te cuno ști mai bine, s ă te autodomini, s ă-i respec ți pe al ții, respectându-te pe tine însu ți.
Educa ția prin dans se realizeaz ă pe tot parcursul sus ținerii activit ății.
Dansul dezinhib ă energiile și le canalizeaz ă spre scopuri bine stabilite prin îmbinarea jocului cu
seriozitatea.
A fi con știent de tine însu ți este o calitate care se formeaz ă la vârstele mici. Acest proces de
con știentizare și autocunoa ștere este u șurat de activitatea de dans, care îl pune pe tân ăr în rela ție cu
propriile mi șcări. Odat ă pornit acest proces, trecerea din planul fizic în cel intelectual se poate face cu
o mai mare u șurin ță .

8 Pentru toate vârstele, dansul este o experien ță în care înve ți s ă fii disciplinat, s ă faci achizi ții pe
toate planurile și s ă ai încredere în tine.

1.2.1.4. Func ția de dezvoltare și perfec ționare a capacit ății de performan ță ,
de emula ție și de satisfacere a dorin ței de întrecere, de competi ție

Performan ța apar ține fiin ței umane și prezint ă o complexitate multiplu determinat ă,
reprezentând capacitatea de a efectua la parametri superiori o anumit ă activitate.
Capacitatea de a performa activitatea de dans este condi ționat ă de nivelul aptitudinal și de
bagajul de cuno știn țe specifice. Dansul sportiv necesit ă permanenta îmbun ătățire a nivelului de
dezvoltare a aptitudinilor psiho – motrice, a depri nderilor și priceperilor tehnice specifice în vederea
evolu ției propriu-zise.
In acela și context al performan ței se reg ăsesc și aptitudinile, și priceperile artistice, de
expresivitate și comunicare interpretativ-motric ă specifice genului.
Leg ătura dintre dansul sportiv și competi ție include și no țiunea de performan ță , la care fiecare
participant se raporteaz ă și în func ție de care este clasificat. Capacitatea de performa n ță este
individual ă, dar performan ța în dansul sportiv este oarecum relativ ă, putând fi influen țat ă de mai mul ți
factori.
Ca în orice sport, în dansul sportiv capacitatea de performan ță individual ă se asociaz ă și cu
performan ța sportiv ă, aceasta din urm ă fiind îns ă realizat ă de cuplu.
Întrecerea a generat apari ția de regulamente, standardiz ări de tehnic ă, criterii de departajare,
speciali ști în arbitraje, ierarhiz ări la diferite niveluri etc.
Perfec ționarea individual ă determin ă intrarea în competi ție și invers, iar participarea în
competi ție determin ă continua perfec ționare în practicarea dansului sportiv. La aceasta se adaug ă și al ți
factori de ordin motiva țional, care se reg ăsesc cu specificitatea lor la diferite niveluri de competi ție:
dorin ța de autodep ăș ire, de ocupare a unor locuri ierarhice superioare în clasific ări locale, na ționale și
interna ționale (continentale și mondiale), de satisfacere a unor nevoi economice etc.
Aceast ă func ție, precum și dezvoltarea social ă a genului a necesitat apari ția termenului de
„dancesport”, care justific ă eforturile institu ționale care se fac pentru intrarea la jocurile olim pice a
competi ției de dans sportiv.

1.2.2. Scopul și obiectivele dansului sportiv

Scopul practic ării dansului sportiv se reg ăse ște, indiferent de categorie, în men ținerea și
îmbun ătățirea st ării de s ănătate fizic ă și psihic ă, socializarea individului, educarea motric ă, psihic ă și
socio-cultural ă a acestuia, educarea estetic ă, dezvoltarea fizic ă, a capacit ății de efort și de
performan ță , întrecerea și comunicarea cu al ții și cu sine însu și, împlinirea aspira țiilor
performan țiale.
La profesioni ști se adaug ă devenirea și realizarea profesional ă, între ținerea economic ă,
recunoa șterea social ă a valorii performan țiale în dans și a celei de formator de performeri.
Recreerea, ocuparea timpului liber într-un mod acti v, dobândirea obi șnuin ței de practicare
independent ă a dansului, autoorganizarea sunt contribu ții suplimentare ale dansului sportiv pentru to ți.

Obiectivele dansului sportiv constituie finalit ățile de atins ale activit ăților de dans desf ăș urate
sub diverse condi țion ări și care trebuie realizate în vederea atingerii scopu rilor.
Ele prezint ă un caracter general, dar se pot dezvolta în esen ță c ăpătând caractere particulare în
func ție de activit ăți din ce în ce mai concrete.
În acest sens, credem c ă:
– în dansul de performan ță avem ca obiective maximizarea performan țelor si dezvoltarea
personalit ății în ansamblu:

dezvoltarea aptitudinilor (calit ăților) psihomotrice necesare practic ării dansului sportiv;

perfec ționarea elementelor tehnice și a coreografilor (ac țiuni tehnico-tactice);

9
dezvoltarea expresivit ății și performan țelor artistice, perfec ționarea capacit ății de
comunicare specific ă;

dezvoltarea psihic ă a capacit ăților cognitive, motiva ționale, afective necesare
particip ării în competi ție;

dezvoltarea tr ăsăturilor moral-volitive necesare performan ței sportive (disponibilitate la
efort, ambi ție, perseveren ță , toleran ță la frustrare etc.);

prevenirea și combaterea accident ărilor datorate efortului specific;

În cadrul dansului sportiv de performan ță , obiectivele difer ă în func ție de nivelul performan ței
sportive.

Eșalon Reprezent ări sportive Obiective
Dans de elit ă Cupluri și forma țiuni
reprezentative Reprezentarea cu succes la nivel
de campionate și cupe mondiale
și continentale;clasarea în elita
dansului interna țional
Dans pentru consacra ți (tineret
și adul ți, clasa S) Cupluri și forma ții care particip ă
la competi ții de nivel
interna țional Promovarea în e șalonul de elit ă
al domeniului; men ținerea la
cote superioare a capacit ății de
performan ță
Dans de performan ță (juniori,
tineret și adul ți, clase A și B) Cupluri și forma ții care particip ă
la competi ții de nivel na țional Promovarea în e șalonul de
consacra ți; ridicarea la cote
superioare a capacit ății de
performan ță
Dans pentru copii și juniori Dansatori care particip ă în
competi ții pentru copii I și II și
juniori I și II Preg ătirea în raport cu nevoile
performan ței sportive;
stimularea pentru a aspira la
performan ță
Dans pe clase ( de la E la C,
încep ători) Dansatori care se preg ătesc și
acced în dansul de competi ție
gradual, pe baza acumul ărilor
cantitative și calitative Preg ătirea de baz ă pentru
viitoarea performan ță

Se poate observa c ă obiectivele cap ătă concrete țea în planul preg ătirii (în raport cu nevoile
eșalonului) și rezultatului scontat al performan țelor (pentru a accede la…).
De asemenea se poate constata privirea în perspecti v ă, cu obiective care s ă vizeze realiz ările
necesare promov ării în e șalonul superior și mai ales cele de ordin volitiv și motiva țional pentru
abordarea de performan țe superioare.
În cadrul activit ății de performan ță , preg ătirea planificat ă opereaz ă cu urm ătoarele obiective ce
deriv ă unele din altele:

Obiective generale
ale preg ătirii în dansul
sportiv
Obiective-cadru
– pe cicluri de preg ătire

Obiective de referin ță
– anuale
Obiective intermediare
– semestriale, lunare
Obiective opera ționale
ale lec ției de antrenament

10 Obiectivele unei preg ătiri ra ționale trebuie:

să fie realizabile;

să fie f ăcute ra țional în func ție de posibilit ățile de performan ță scontate ale dansatorilor;

să cuprind ă to ți parametrii preg ătirii;

să vizeze atât preg ătirea individual ă, cât și pe cea de cuplu;

să fie particularizate (pentru fiecare cuplu).
O planificare corect ă, cu obiective clare și precise, având la baz ă o evaluare prealabil ă a tuturor
posibilit ăților dansatorilor și a cuplurilor trebuie s ă duc ă la progres și rezultate scontate. Din contr ă,
obiectivele greu de atins pot provoca frustr ări și alte deregl ări în planul preg ătirii psihice a
dansatorilor, iar obiectivele trenante pot s ă afecteze planul motiva țional al preg ătirii și apari ția blaz ării.

11

12

Capitolul 2. PERFORMAN ȚA ÎN DANSUL SPORTIV.

2.1. PERFORMAN ȚA ȘI PERFORMAN ȚA SPORTIV Ă

Omul este o fiin ță performant ă prin natura sa, prin dorin ța de autodep ăș ire sau de a-i întrece pe
al ții, reprezentând condi ția dezvolt ării sale fizice, psihice, sociale etc.
Performan ța, în accep țiunea lui P.P. Neveanu (1978), este o „ac țiune cu un efect ce dep ăș ește
nivelul comun, un record".
Aceasta se reg ăse ște în toate activit ățile umane: intelectual ă, social ă, sportiv ă, profesional ă etc.
Perceperea și evaluarea indicilor de performan ță pot fi de natur ă cantitativ ă: spa țial ă (distan ță ,
lungime, în ălțime etc), evalua ți cu apelativul mai mult, sau temporal ă, cu apelativul mai pu țin, sau de
natur ă calitativ ă, mai corect, mai artistic etc, realizat ă comparativ.
Dansul sportiv s-ar situa, conform clasific ării pe criteriul performan ței a lui Goirand și Metzer
(1986), în rândul sporturilor în care practican ții nu realizeaz ă performan țe, dar prin mi șcări corporale
produc pl ăcere și încântare, al ături de gimnastic ă ritmic ă, artistic ă, înot sincron, patinaj artistic etc.
Performan ța sportiv ă, dup ă A. Dragnea (1994), „poate fi definit ă ca o valoare bio-psiho-social ă
realizat ă în cadrul unor competi ții oficiale, ca rezultat al unei capacit ăți multiplu determinate și
apreciate pe baza unor criterii sau baremuri riguro s stabilite".
În dansul sportiv performan ța unui cuplu se realizeaz ă prin compararea cu performan ța proprie
anterioar ă și cu a celorlalte cupluri.
Criteriile de evaluare în dansul sportiv sunt, în o pinia noastr ă, și indicatori însuma ți și stabili ai
performan ței. În acest sens, putem determina:
Performan ța tehnic ă: realizarea elementelor tehnice și a întregii coreografii la parametri
superiori; num ărul elementelor tehnice; dificultatea elementelor t ehnice; acurate țea execu ției etc.
Performan ța tactic ă: realizarea coreografic ă, abilitatea execu ției coreografice în raport cu
ceilal ți parteneri de întrecere (cupluri), spa țialitatea (folosirea întregului spa țiu de dans), muzicalitatea
coreografic ă (întocmirea coreografiei în func ție de parametrii muzicali).
Performan ța artistic ă: muzicalitatea, expresivitatea, plasticitatea, int erpretarea rolului,
acurate țea interpretativ ă, raportul de comunicare între partenerii de cuplu în timpul întregii evolu ții,
costuma ția, comunicarea cu publicul etc.
Performan ța motric ă: efectuarea mi șcărilor cu aceea și îndemânare și mobilitate, în acela și
regim de rezisten ță și vitez ă, rezisten ță și for ță , men ținerea-tactului, distribu ția energiei în func ție de
interpretarea comunicativ-motric ă etc. pe tot parcursul dansului.
Performan ța în dansul sportiv este un rezultat ob ținut de un cuplu de dansatori ca urmare a
unei ac țiuni întreprinse în plan tehnico-tactic, artistic și calitativ motric evaluat la un nivel superior.
Performan ța sportiv ă în dansul sportiv este rezultatul ob ținut prin clasificarea cuplului pe
baza însum ării performan țelor din toate dansurile ultimei runde la care a pa rticipat într-o competi ție.
Performan ța sportiv ă în dansul sportiv este relativ ă, ea depinzând de num ărul cuplurilor de
valoare care se întrec pe ringul de dans și locul ocupat în acea competi ție. Ea poate fi bun ă dac ă se
raporteaz ă la rezultatele inferioare, de pân ă atunci ale cuplului în competi ții similare și în acela și timp
mai slab ă fa ță de cuplul care a câ știgat competi ția, sau fa ță de obiectivul propus.

13 2.2. Analiza capacit ății de performan ță

La un dansator sportiv, capacitatea de performan ță reprezint ă totalitatea însu șirilor bio-psiho-
sociale mo ștenite și dobândite în antrenament și competi ție, concretizate în abilit ăți tehnice,
coreografice, artistice și de abordare a unei competi ții și capabile s ă genereze rezultate performante în
dans.
Capacitatea individual ă este complex ă și în rela ție direct ă cu predispozi țiile, aptitudinile,
nivelul deprinderilor specifice (elementelor tehnic e), mobilizarea, cuno știn țele teoretice și practice,
motiva ția, maturizarea personalit ății, abilitatea adaptativ ă în competi ție și de colaborare în cuplu etc.
Modele ale performan ței individuale au fost analizate de:
Cratty (1967) și Carron (1980), care prezint ă patru mari factori de influen țare a performan ței:
factorii sociali, structurali (morfologici), fiziol ogici și psihologici;
Astrand (1970), care leag ă performan ța de factorii de natur ă func țional ă: consum energetic,
activitate neuro-muscular ă și factori psihologici;
Alderman (1974), care prezint ă patru factori: calit ăți motrice, aptitudini tehnice, caracteristici
fizice, elemente psihologice și comportamentale;
Thomas (1986), care condi ționeaz ă factorial nivelul înalt al performan ței de complexitatea de
mediu social și apartenen ța social ă, de factorul economic, familial, mediatic, de fact orul fizic și
psihologic, organizare etc;
Dragnea (1994), care delimiteaz ă trei factori în performan ță : aptitudinile, voca ția și talentul.

Performan ța de grup a fost analizat ă în complexitatea ei de speciali ști ca:
Fleischman și Quaintance (1984), care atribuie reu șita performan ței în baza func țiilor de
orientare, de organizare, de adaptare și motiva ție;
Chappuis și Thomas (1988), care direc ționeaz ă reu șita performan ței pe variabilele individuale,
colective și de situa ție;
Epuran (1990), care se refer ă la patru factori de referin ță ai performan ței: aptitudinile,
atitudinile, antrenamentul și ambientul (cei patru A ai performan ței).

2.2.1. Aptitudinea, talentul, voca ția, pasiunea în dansul sportiv

Substratul genetic se reg ăse ște, conform unor cercet ări știin țifice, în mo ștenirea ereditar ă a
staturii, anvergura bra țelor, forma capului, faciesul, culoarea p ărului și a ochilor, dar și a aptitudinilor.
Adaptate dup ă Paul Popescu-Neveanu, aptitudinile în dansul sport iv s-ar rezuma la:

sistemul de însu șiri ale dansatorului care mijlocesc reu șita în dans;

posibilitatea de a dansa și a ob ține performan țe;

factorii dansatorului ce faciliteaz ă cunoa șterea, practica, elabor ările tehnice, coreografice și
artistice specifice dansului sportiv.
Schema aptitudinilor dansatorului sportiv ne ofer ă o imagine clar ă a necesit ăților de baz ă în
practicarea acestui sport. Aptitudinile în dans sun t complexe și prezint ă un germene ereditar pe care se
cl ăde ște performan ța prin antrenament, competi ție și alte componente formative socio-culturale.

14
Simpla existen ță a aptitudinilor la dansator nu asigur ă performan ța. Acestea trebuie dezvoltate
împreun ă cu al ți factori ai performan ței în procesul specific de antrenament.
Paul Popescu-Neveanu (1978) face referin ță la talent ca fiind „ansamblul dispozi țiilor
func ționale, ereditare și a sistemelor opera ționale dobândite ce mijlocesc performan țe deosebite și
realiz ări originale".
St. Zisulescu (1978) se refer ă la talent ca la o treapt ă superioar ă a aptitudinii care prin grad de
cultivare determin ă crea ții originale. muzicale : sim ț ritmic, perceperea
liniei melodice și a fraz ării
muzicale, perceperea tactului,
muzicalitate CONDI ȚIONARE FORMATIV Ă
Antrenament, competiîie, mediu socio-cultural
de comunicare și
expresivitate motric ă:
disponibilitate plastic ă,gestic ă,
expresivitate
specifice : ritm, timing,
abilitatea de a executa
elemente tehnice
specifice, de dansa în
cuplu Aptitudini
artistice interpretative : dansul
în rol, interpretarea în
cuplu, adaptare,
improviza ție
perceperea tactului,
muzicalitate
somatice : în ălțime,
greutate, tip, somtic, tip
de fibr ă muscular ă intelectuale : aten ție,
gândire, imagina ție,
memorie, creativitate TALENT
afective : echilibru
afectiv, rezisten ță
la stres
func ționale : tip de
activitate nervoas ă
superioar ă, capacitate
vital ă, consum de O 2, tip
endocrin psihomotrice :
Coordonare general ă și
segmentar ă, echilibru static
și dinamic, schem ă
corporal ă, lateralitate,
percep ții spa țio-temporale,
ambidextrie, kinestezie,
vitez ă de reac ție, de
anticipa ție calitative :
vitez ă, rezisten ță ,
for ță , mobilitate
Aptitudini
biologice
biochimice : tip de
metabolism, capacitate de
refacere Aptitudini
motrice
Aptitudini
psihice
voli ționale : efort voluntar,
perseveren ță , dorin ță de
întrecere, combativitate,
rezisten ță la durere
DETERMINARE GENETIC Ă

15 Am putea concluziona c ă un dansator talentat poate avea performan țe deosebite, iar un dansator
cu aptitudini poate avea anumite performan țe. Ne-am referit cu „poate” întrucât atât aptitudi nile, cât și
talentul nu sunt suficiente pentru realizarea de pe rforman țe.
Membrii școlii românești de psihologie (Al. Ro șea, P. Popescu-Neveanu, P. Pufan, M. Roco, F.
Turcu, V. Negulescu-Bodor) au demonstrat c ă succesul în activitate nu este niciodat ă dependent numai
de aptitudini, ci și de atitudinea individului fa ță de respectiva activitate.
Într-o activitate, aceast ă rela ție aptitudine — atitudine genereaz ă într-o interac țiune superioar ă
voca ția (în cadrul unei sinteze de for țe instrumentale și valori moral-sociale și pe baza tendin ței de
autodep ăș ire).
Voca ția în dansul sportiv reprezint ă „chemarea” c ătre practicarea activit ății de dans, întemeiat ă
pe con știin ța aptitudinilor și talentului pe care le are individul și coroborat ă cu con știin ța
responsabilit ății de preg ătire, concretizat ă atitudinal, în vederea ob ținerii performan ței.
Pasiunea este un sentiment exacerbat ce-1 caracterizeaz ă pe practicantul de dans sportiv.
Angajarea dansatorului prin mobilizarea tuturor ene rgiilor și a tenacit ății în atingerea obiectivelor este
caracteristic ă pasiunii ce îl anim ă în practicarea dansului sportiv. F ără pasiune, un tip cu talent și
voca ție poate s ă nu realizeze performan țe remarcabile. În acela și timp, pasiunea determin ă atitudinea
dansatorului în antrenament și competi ție.
2.2.2. Concep ția de preg ătire pentru performan ță și specificitatea ei în dansul sportiv

Preg ătirea reprezint ă totalitatea ac țiunilor prealabile ale dansatorilor sportivi, de fo rmare,
dezvoltare și perfec ționare a indicatorilor de performan ță prin mijloace specifice, în vederea
optimiz ării activit ății de dans și a realiz ării performanței scontate.
În dansul sportiv, ca de altfel în toate sporturile , ținta preg ătirii dansatorilor const ă în succes.
Acest succes trebuie privit ca un scop, un obiectiv major, un „target subiectiv”, un atribut al
performan ței și un rezultat al preg ătirii în dans.
Un concept modern îl reprezint ă strategia dezvolt ării pe baza modelului în preg ătire ce trebuie
să con țin ă parametrii de baz ă: tehnica specific ă, tactica, dificultatea și originalitatea coreográfica,
cre șterea performan ței fizice, preg ătirea psihic ă pentru competi ție, refacerea dup ă și în timpul
competi ției ca parametru de reglare func țional ă, interpretarea artistic ă (comunicativ ă) și preg ătirea
teoretic ă.
Acest concept presupune în general:

cre ștere constant ă în complexitate și rafinament a tehnicii și compozi țiilor coreografice,
pentru preîntâmpinarea rutinei și a super-complexului de originalitate;

optimizarea unei dispozi ții func ționale ideale și o men ținere a capacit ății fiziologice la
parametrii de efort în vederea realiz ării performan ței;

realizarea meta-comunic ării și trecerea de la automatismele interpretative la
comunicarea expresiv-con știent ă pe baza interpret ării în rol;

con știentizarea necesit ății preg ătirii integrale în vederea ob ținerii de performan țe
remarcabile prin informare teoretic ă și practic ă.
2.2.3. Componentele modelului preg ătirii de performan ță
La modelul propus trebuie s ă î și aduc ă simultan contribu ția atât practicieni (antrenori,
dansatori), cât și teoreticieni și cercet ători ai dansului sportiv.
Cunoa șterea bazelor metodologice ale preg ătirii în dansul sportiv poate sluji la în țelegerea:
complexit ății fenomenului de înv ățare, consolidare și perfec ționare a tehnicii dansatorului sportiv;
procesului de alc ătuire a tacticii (coreografîa specific ă), de preg ătire fizic ă complex ă, de adaptare a
parametrilor func ționali la nivelul performan ței; necesit ății de preg ătire psihologic ă, teoretic ă, f ără de
care nu se poate realiza performan ța sportiv ă.
Preg ătirea se face prin mijloacele a dou ă c ăi:

antrenamentul – principala form ă și modalitate de instruire;

competi ția – modalitatea de suprapreg ătire și de evaluare specific ă.
Ca și în alte sporturi, înalta performan ță necesit ă folosirea ambelor modalit ăți pentru realizarea
succesului.

16

Capitolul 3. PREGATIREA PSIHOLOGIC Ă

3.1. DANSUL SPORTIV ȘI SOLICIT ĂRILE PSIHICE

Sportul de performan ță a devenit o activitate a limitelor posibilit ăților fizice și psihice ale
practicanților, care se desf ăș oar ă în mod specific fiec ărei ramuri.
Performan ța sportiv ă reprezint ă rezultatul interactiv al:

componentei biologice – de natur ă somatic ă, fiziologic ă și biochimic ă;

componentei psihice — cuprinde personalitatea dansa torului, aspira țiile, idealurile, voin ța,
creativitatea ș.a.;

componentei sociale — cultur ă, grad de civiliza ție, știin ță și îndeosebi rela țiile interumane.
Solicit ările psihice în dansul sportiv sunt m ăsuri de mobilizare a întregului sistem psiho-
comportamental pentru rezolvarea de situa ții specifice.
Factorii solicit ării psihice sunt:

subiectul solicitat;

situa ția solicitant ă;

con ținutul solicit ării;

modalit ățile de reac ție și adaptare la solicit ări.
Dansatorul — subiectul solicitat — este privit prin prisma a patru dimensiuni ale c apacit ății de
învingere a situa țiilor:

caracteristicile sistemului psihic integral — capacitatea psihic ă a dansatorului — psiho-
comportamental ă, comunica țional ă, social ă; subsisteme psihice — informa țional,
decizional, energetic, atitudinal-motiva țional; subsistemul taxonomic — autocritica,
controlul la e șec sau succes;

gradul preg ătirii specifice (experien ța sportiv ă) – stimularea poten țialului de adaptare și
formare a capacit ății de execu ție tehnic ă dup ă modele opera ționale care conduc la
deprinderi și obi șnuin țe specifice dansului sportiv;

st ările psihice momentane – calitatea dispozi ției, a anticip ărilor, motiva ției și aspira ției, ca
rezultat al situa țiilor concrete din activitatea de dans și cea social ă;

capacitatea de autoreglare — rezultatul unui sistem de preg ătire care conduce la formarea
deprinderilor psihice de autoreglare.

Situa țiile solicitante
Spa țiile de ac țiune ale dansatorului sunt:
a. Spa țiul obiectiv:

motric — în care dansatorul î și desf ăș oar ă activitatea propriu-zis ă;

sportiv — antrenamentul, concursul, cantonamentele;

managerial — condi țiile materiale și organizatorice ale acestora, deplas ările etc;

social — rela țiile cu partenera (partenerul), ceilal ți dansatori (colegi sau adversari),
antrenor, manager, arbitri, membrii familiei, priet eni etc;
b. Spa țiul subiectiv (intern) al aspira țiilor, idealurilor și exigen țelor fa ță de
sine în rela ție cu spa țiul obiectiv, al emo țiilor și tr ăirilor generate de activitate și de
interrela ționarea cu spa țiul obiectiv.

17 În aceste spa ții au loc numeroase solicit ări, printre care și cele de ordin psihic. Activitatea de
dans, ca orice activitate sportiv ă, este o continu ă adaptare la situa ții, pentru care este nevoie de energie
și autocontrol, de realizare a unui bun echilibru în tre personalitatea dansatorului și situa ția solicitant ă.

Con ținutul solicit ărilor
Putem face o clasificare a solicit ărilor dup ă criterii dup ă cum urmeaz ă:
a. Solicit ări specifice dansului:

particulare practic ării dansului;

de antrenament;

de competi ție;
b. Solicit ări decizionale:

previzibile – specifice, obi șnuite (deprinderi specifice); rare (solicit ă pregătire prin
anticipare, modelare);

imprevizibile — care surprind și provoac ă tensiuni, anxietate, blocaj psihic și
dezadapt ări care se rezolv ă prin tehnici particulare;
c. Solicit ări în planul ac țion ării:

subsolicitare, satura ție, plictiseal ă;

suprasolicitare, stres, supraantrenament.

Categoriile de solicit ări:

determinate de scopul pe care și-1 impune dansatorul pentru practicarea dansului;

determinate de statutul pe care îl are dansatorul ( performan ță , situa ție material ă etc);

determinate de ambian ța social ă (familie, colegi, prieteni etc);

determinate de calitatea și eficien ța sistemului psihic al dansatorului;

determinate de sectorul emo țional (teama de insucces sau succes, lipsa de încre dere,
complexe, anxietate etc).

Modalit ățile de reac ție la solicit ări
Preg ătirea pe baza solicit ărilor se face cu un consum psihic datorat:

adapt ării la solicit ări în timpul instruirii și preg ătirii dansatorilor, în antrenament și
competi ție;

tensiunii psihice ap ărute ca o stare de încordare, team ă, nesiguran ță , nelini ște, apatie,
mobilizare, agresivitate, hot ărâre, la șitate și chiar abandon ap ărut ă la dorin ța dansatorului
de a dep ăș i momentele;

barierelor psihice — obstacole interne datorate temerilor, îndoielilo r, evalu ărilor propriilor
sl ăbiciuni, incapacit ății de mobilizare etc;

conflictului tendin țelor ap ărut la momentul alegerii între ac țiuni care între ele sunt
necompatibile, contradictorii sau reciproce;

efortului de voin ță , care este aspectul opera țional care decurge în timpul rezolv ării
situa țiilor, în cazuri de dispropor ție dintre posibilit ățile dansatorului și dificultatea situa ției.
Intensitatea efortului psihic este propor țional ă cu dificultatea solicit ării;

subsolicit ării sau lipsei de solicitare, care depinde de con ținutul activit ății (redus în
stimuli): monotonia în antrenamente, condi ții slabe de antrenare, neutralizarea motiva ției.
Determin ă plictiseal ă și satura ție;

suprasolicit ării ; durata mare, repetarea solicit ărilor, prezen ța simultan ă a mai multor
solicit ări, st ări psihice, informa ții multiple. Determin ă stres, supraantrenament, oboseal ă,
surmenaj, epuizare.

3.2. CARACTERISTICILE PSIHOLOGICE ALE CUPLULUI DIN DANSUL
SPORTIV

Spre deosebire de dublul de la sanie, bob sau s ărituri în ap ă, cuplul din dansul sportiv, ca și cel
din patinajul artistic, cuplul mixt din aerobic etc , este format din fat ă și b ăiat.

18 Rezonan ța bio-psiho-social ă a cuplului mixt poate fi analizat ă din n puncte de vedere ale
fiec ărei componente: anatomic, func țional, motric, psiho-social sexual, adaptativ, comu nicativ etc.
În dans se cunosc multe cazuri de cupluri care au d ăinuit datorit ă procesului de formare în timp
a cuplului, a personalit ății sale și a stilului de a dansa. Dansul a creat acea simbio z ă care s-a transferat
și în via ța microsocial ă dansatorii întemeindu- și o familie.
La polul opus se cunosc cele mai multe cazuri de cu pluri dezbinate dezorientate, care nu au fost
preg ătite pentru activitatea și de performan ța în dans

3.3. CON ȘTIENTIZAREA ÎN ACTIVITATEA DE DANS
3.3.1. Con știin ța de sine

Sinele somatic – cunoa șterea kinestezic ă, proprioceptiv ă, schem ă corporal ă și atitudine
corporal ă. În dialogul cu propria persoan ă, dansatorul r ăspunde întrebării generale „cum sunt?”
Instruirea în dans de la vârst ă fraged ă accelereaz ă „priza de con știin ță , formarea schemei corporale și
autoaprecierea calit ăților somatice”.
Sinele func țional – controlul încord ării și relax ării musculare, controlul respirator și cardiac,
controlul digestiv, capacitatea de apreciere a rela ției efort – reac ții fiziologice. întrebarea „cum
func ționez?” se refer ă la lumea intern ă func țional ă, iar r ăspunsurile sunt din condi țion ările fiziologice
ale activit ății de dans sportiv.
Sinele subiectiv — al tr ăirilor subiective – procese cognitive, echilibru af ectiv, calit ățile de
voin ță . În dialogul interior r ăspunde întreb ării „cine sunt?”, clarificând procesele psihice, ca lit ățile
(tr ăsăturile) de personalitate și st ări psihice complexe de tip informa țional, decizional și motivational.

Cunoa șterea de sine
Kinestezie
Schema corporal ă Sinele
somatic
Atitudine corporal ă ele.
Activitate muscular ă
(încord ări, relax ări)
Respira ție
Sinele
func țional

Percep ția și
imaginea de sine
Reac ții la efort
St ări psihice
Atitudini Sinele
subiectiv Conceptul și
con știin ța de sine
Motiva ții etc.

Dialogul cu
lumea
intern ă

3.3.2. Cunoa șterea mediului de dans

Cunoa șterea mediului de dans se realizeaz ă prin raportarea sinelui la lumea dansului și prin
raportarea lumii dansului la propria persoan ă.
Mediul social al dansului . Cunoa șterea sinelui dansatorului se face prin raportare l a ceilal ți: partener
de cuplu, al ți dansatori, familie, prieteni, colegi, antrenori, prin evaluare corect ă (obiectiv și critic) a
calit ăților, aptitudinilor și tr ăsăturilor acestora. Este punctul de plecare pentru au toapreciere, tendin ță
de dezvoltare și aspira ție c ătre performan ță .
Mediul artistic al comunic ării specifice. Este modalitatea de a se cunoa ște pe sine prin
participare la comunicarea artistic ă și a se raporta prin integrare la spectacolul de dan s sportiv.
Interpretarea artistic ă în dansul de cuplu este un dialog comunicativ cu p artenerul, cu publicul, cu
celelalte cupluri.

19 Mediul rela țiilor și al valorilor . Cunoa șterea sinelui se face tot prin raportarea la al ții prin
cunoa șterea rela țiilor cu ambian ța social ă sub forma în țelegerii exigen țelor, obliga țiilor, regulilor, pe
care dansul sportiv le impune pentru practicare.

Cunoa șterea mediului
Spa țiul mi șcării
Timpul mi șcării
Mi șcarea celorlalte Mediul
specific
material
Perceperea și în țelegerea
situa țiilor
cupluri
Coprezen ță
Colaborare- Mediul
social Perceperea și în țelegerea
persoanelor în situa ții
cooperare
Comunicare Mediul
artistic Perceperea, în țelegerea și
transpunerea în rol Show
Ideal
Cerin țe, obliga ții,
drepturi
Integrare socio-
Mediul
rela țiilor și al
valorilor
Perceperea, în țelegerea
complexit ății propriei
personalit ăți și motiva ția social ă
profesional ă

Dialogul cu
lumea
extern ă

3.3.3. Reglarea opera țional ă

Reglarea opera țional ă reprezint ă integrarea social-activ ă a dansatorului prin des ăvâr șirea
mecanismelor de cunoa ștere, evaluare, decizie și conduit ă adaptativ ă, printr-un sistem atitudinal de
orientare și sus ținere a laturii opera ționale a conduitei dansatorului sportiv.
Tehnicile de condi ționare a regl ării conduitei sunt:

tehnici pentru realizarea cunoa șterii – atitudini și percepere (depistare, urm ărire, men ținere)
a indicatorilor de conduit ă, capacitate de gândire (inductiv ă, deductiv ă, euristic ă), capacitate
de evaluare, de autoobservare și autoanaliz ă;

tehnici pentru fixarea și urm ărirea scopurilor, plecând de la în țelegerea sensului și valorii
activit ății de dans sportiv, de la modul în care poate s ă-și educe aspira ția spre perfec țiune;

tehnicile de reglare complex ă – reglarea conduitei în raport de situa ții.
Reglarea complex ă de tip psihic se face în ontogenez ă și cuprinde elemente aflate în
interac țiune unele cu altele:

reglarea cognitiv ă – informarea și prelucrarea logic ă a ei – prin regl ări de tip anticipativ,
predictiv și de rezolvare a problemelor atât algoritmic (dup ă reguli, scheme), cât și euristic,
creator;

reglarea afectiv ă – reglarea emo țiilor și a sentimentelor prin formarea de reac ții și atitudini
eficiente, care s ă stimuleze activitatea de performan ță în dans;

reglarea motiva țional ă – sistem complex de orient ări, tendin țe, aspira ții și expecta ții pe baza
unei autoaprecieri realiste;

reglarea conativ ă – ansamblul organiz ării și conducerii actelor voluntare dup ă scopuri și
priorit ăți stabilite logic, ra țional și eficace pe baza înv ăță rii și supra-înv ăță rii;

reglarea psihosomatic ă – antrenament psihoton, cu efecte asupra regl ării somatice (tensiune și
relaxare muscular ă, controlul respira ției, frecven ței cardiace etc), cât și psiho-afectiv (anxietate,
emotivitate).

20
3.4. PREGĂTIREA PSIHIC Ă Șl ANTRENAMENTUL TOTAL ÎN DANSUL SPORTIV

Privit prin prisma activit ății sale, dansatorul este și un produs complex bio-psiho-social.
Antrenamentul total este un concept ap ărut în deceniul 7 al secolului al XX-lea și se refer ă la
demersul de preg ătire pluridisciplinar ă a sportivilor, care urm ăre ște dezvoltarea complet ă a acestora.
Este desf ăș urat de speciali ști pentru toate componentele antrenamentului.
Con ținutul antrenamentului total se refer ă la:

antrenamentul propriu-zis: de preg ătire fizic ă, tehnic ă, tactic ă, teoretic ă, psihic ă, artistic ă;

antrenamentul mental;

antrenamentul de psihoreglare (formarea deprinderil or psihice);

antrenamentul invizibil.
În antrenamentul propriu-zis de dans, dup ă cum am v ăzut și în capitolele anterioare,
complexitatea și determinismul interactiv genereaz ă analize și ac țiuni în consecin ță , la care unghiul de
vedere este încadrat de o latur ă a componentei psihice (mentale).
Aceea și atitudine mental ă de cunoa ștere și în țelegere a tuturor proceselor, fenomenelor,
regulilor legate de preg ătire, antrenament, competi ție se realizeaz ă în cadrul preg ătirii teoretice ,
generatoarea con știentiz ării activit ății dansatorului sportiv.
Preg ătirea psihic ă reprezint ă ansamblul de strategii și tehnici de instruire aplicate în scopul
cre șterii capacit ății psihice și dezvolt ării educa ționale a personalit ății dansatorul sportiv,
corespunz ătoare cerin țelor practic ării dansului sportiv și pentru ob ținerea de evolu ții și rezultate
superioare în antrenament și competi ție.
Antrenamentul mental reprezint ă contribu ția gândirii în dezvoltarea evolu ției și rezolvarea
preventiv ă a situa țiilor prin repeti ție mental ă, înt ărirea psihic ă a dansatorilor de cuplu.
Tehnicile de relaxare , de autocontrol ale anxiet ății și stresului, de con știentizare corporal ă, de
dezvoltare a încrederii în sine, de formare a depri nderilor psihice etc. se realizeaz ă pe baza
antrenamentului de reglare.
3.5. CON ȚINUTUL PREG ĂTIRII PSIHICE ÎN DANSUL SPORTIV

Pe baza obiectivelor pragmatice ale perspectivei pr axiologice (dup ă Missoum, 1987, citat de M.
Epuran), preg ătirea psihic ă se face pentru:

controlul stresului;

controlul anxiet ății;

înt ărirea motiva ției;

ameliorarea aten ției și în special a concentr ării;

înt ărirea încrederii în sine;

ameliorarea comunic ării.
Treptele preg ătirii
Dansatorul sportiv î și poate începe activitatea de mic (în copil ărie) și și-o poate încheia la o
maturitate avansat ă. În acest timp el este preg ătit, ajutat și în plan psihic pentru practicarea acestui
sport într-un mod treptat (adaptat dup ă M. Epuran 2001):

preg ătirea psihic ă de baz ă – presupune formarea personalit ății dansatorului sportiv, a
caracterului s ău cu tr ăsături propice dezvolt ării atitudinilor necesare dansului sportiv;

preg ătirea psihic ă specific ă dansului sportiv implic ă dezvoltarea acelor calit ăți care
condi ționeaz ă performan ța în dansul sportiv. Condi ționarea activit ății de dans sportiv de
dezvoltare a aptitudinilor psihice și psihomotrice (cum am v ăzut) ne determin ă s ă acord ăm
aten ția cuvenit ă acestora;

preg ătirea psihic ă de concurs se refer ă la modalitatea particular ă a ultimelor retu șuri ale
preg ătirii psihice ale dansatorilor sportivi pentru a ab orda competi ția de dans și concursurile
majore.

21 Dinamica dezvolt ării psihice este determinat ă de vârst ă, sex, experien ță în dans, nivel de
preg ătire și solicitare, rezultate și mai ales de m ăiestria pedagogic ă a antrenorului și climatul
educa țional pe care știe s ă-1 creeze și s ă-l men țin ă în pregătire.
3.5.1. Laturile și obiectivele preg ătirii psihice a dansatorilor sportivi

Ținând cont de interactivitatea dintre factorii preg ătirii în orice domeniu sportiv, v ă vom
prezenta pentru dansul sportiv paradigmele de preg ătire psihic ă rezultate dup ă cum urmeaz ă:

Dup ă con ținut (adaptate dup ă M. Epuran, 2001):

preg ătire psihomotric ă;

preg ătire sociomotric ă;

preg ătire cognitiv ă;

preg ătire afectiv ă;

preg ătire conativ ă/volitiv ă;

preg ătirea privind personalitatea/dezvoltarea „eului”.

Preg ătirea psihomotric ă este o modalitate de tratare a m ăiestriei specifice în dans, pe baza
dezvolt ării unor func ții precum schema corporal ă, lateralitatea, kinestezia, echilibrul, percep țiile
spa țio-temporale, timpul de reac ție, viteza de execu ție și mi șcare, coordonarea etc. Este urmarea
viziunii moderne asupra conduitei motrice tehnico-t actice a dansatorilor.

Obiective de preg ătire :

Sintetice Analitice
Aptitudini perceptive și perceptiv-motrice,
coordonare, dexteritate, calit ăți motrice Con știin ța corpului, bilateralitate, lateralitate,
dominanta stânga-dreapta, perceperea raportului
corp – spa țiu
Senzoriale
Discriminare vizual ă Discriminare auditiv ă Discriminare tactil ă Discriminare
kinestezic ă
Acuitate, urm ărire,
sim țul distan ței,
memorie vizual ă Acuitate, orientare și
urm ărire, memorie
auditiv ă Atingere, presiune,
contact segmentar, la
nivelul corpului Pozi țiile corpului,
mi șcărilor libere și
tehnice individuale și
în cuplu
Perceptive
Spa țiale Temporale Spa țio – temporale
Pozi ție, volum,
dimensiuni Durat ă, tempo, ritm,
tact Plasarea și deplasarea
propriului corp Percep ția mi șcărilor
altora în spa țiu
(direc ție, traiectorie)
Percep ții specializare
Ale propriei mi șcări Ale cuplului
Impuls și energie, coordonare, spa țiul și
timpul mi șcării tehnice și coreografice,
eficien ța mi șcării Coordonare complex ă în mi șcări și pozi ții specifice,
sincronizarea mi șcărilor, echilibrul static și dinamic,
orientarea cuplului și mi șcarea pe ring, dexteritatea
segmentar ă specific ă (picioare și bra țe)
Calit ăți motrice
For ța Rezisten ța Viteza Agilitate Suple țe
General ă,
segmentar ă,
specific ă Muscular ă,
cardio-vascular ă De reac ție, de
anticipare, de
execu ție Porniri, opriri,
schimb ări de
direc ție, de tempo Articular ă,
muscular ă,
specific ă

Preg ătirea sociomotric ă sau de comunicare este latura caracteristic ă și specific ă a dansului
sportiv care-1 angreneaz ă tipologic în rândul sporturilor artistice. Este fo rma de educare corporal ă, în

22 vederea execu ției cu sens a mi șcării tehnice și angren ării execu ției coreografice în contextul unui
scenariu.

Obiective de preg ătire :

Individuale În cuplu
Expresivitate facial ă, comunicare prin gestic ă,
semne, expresivitate corporal ă, limbaj intern Reprezent ări ideomotrice, exersare mental ă în
reprezentare, mobilizare prin limbaj comun,
interpretarea în rol

Preg ătirea intelectual ă (cognitiv ă) const ă în dezvoltarea func țiilor și mecanismelor de
cunoa ștere și apreciere. Prin aceasta se pot dezvolta percep țiile specializate, gândirea ca proces creator
și decizional, memoria și imagina ția.
Obiective de preg ătire:

Sintetice Analitice
Aten ție Gândire Memoria Aten ție și vigilen ță ,
gândire reflexiv ă,
operatorie și
anticipativ ă, memorie Concentrarea pe
sarcin ă, intensitatea
(puterea de
concentrare),
volumul Analiza și sinteza
situa țiilor, luciditatea în
decizie, gândirea
pozitiv ă, calit ățile
gândirii Memoria motric ă a
propriilor ac țiuni
tehnice și coreografice,
capacitatea de aplicare
a actului motric specific
în situa ții

Cunoa șterea se transpune de la „despre sine” la ceilal ți și apoi asupra fenomenului și proceselor
la care se supune prin dans, imaginea despre sine c ăpătând în acest context alte nuan țe mult mai
profunde, cu transpuneri filozofico-teoretice.

In cuplu In dans In concurs
Cunoa șterea particularit ăților
partenerului, în țelegerea st ării de
spirit a partenerului,
autoevaluarea obiectiv ă a
evolu ției cuplului etc. Cuno știn țe teoretice, tehnice,
coreografice, cunoa șterea
regulilor, con știentizarea
obiectivelor și sarcinilor,
în țelegerea fenomenelor etc. Analiza, sinteza și anticiparea
situa țiilor, decizie optim ă în
situa ții, exersarea mental ă a
coreografiilor, capacitate de
adaptare a conduitei etc.

Preg ătirea afectiv ă atât de necesar ă pentru sportul de cuplu prin aportul reglator al a fectivit ății
(emo ții, sentimente, pasiuni). Se pune accentul pe dezvo ltarea st ărilor emo ționale stenice, echilibrului
afectiv, stabilit ății emo ționale, capacit ății de control al emo țiilor negative, sentimentelor morale,
estetice și intelectuale.

Obiective de pregatire:
Sentimente morale fundamentale Deprinderi de compor tare moral ă
Spirit colectiv, prietenie, colegialitate, d ăruire,
responsabilitate în antrenament, disciplin ă,
modestie, respect de sine și valori etc. Evaluarea corect ă a propriei persoane, evaluarea
conduitelor morale proprii și ale altora în raport
cu sistemul de valori ale dansului și socio-morale

Principala form ă de preg ătire este autoreglarea,
Autoreglarea emo țional ă Autoreglarea prin autosugestie Participarea afecti v ă
Controlul emo țiilor negative în
situa ții de e șec, succes,
accidente, neprev ăzut;
eliminarea încord ării, temerilor Autoreglarea prin cuvânt :
Autocomenzi, autoîmb ărb ătare;
controlul și eliminarea
gândurilor negative; autoreglare
prin tehnici de relaxare Implicarea afectiv ă în activit ăți
de cupli, empatie pentru
partener, colaborare,
întrajutorare,asisten ță mutual ă
direct ă

23
Preg ătirea volitiv ă se face la eforturi mari și foarte mari, prin sus ținerea angajamentului,
mobilizare, rezisten ță (mod activ), ab ținere, re ținere, r ăbdare, suportare a durerilor (mod pasiv).
Dezvoltarea conativ ă se face și în procesul de înv ățare a deprinderilor tehnice și a coreografiilor, în
procesul de supraînv ățare.

Obiective de preg ătire:
Calit ățile voin ței Capacitate de efort voluntar
maximal Autoreglarea activit ății
voluntare
Curaj, combativitate,
perseveren ță , ambi ție, dârzenie,
disciplin ă, ordine ele. Dep ăș irea dificult ăților
subiective (bariere psihice,
team ă de epuizare)
Dep ăș irea dificult ăților obiective
(oboseal ă) Activare, motivare maxim ă,
st ăpânirea ie șirilor negative,
mobilizare emotional –
sentimental ă prin autocomenzi
etc.

Formarea componentelor personalit ății se face prin procesul educativ asupra componentelo r:
atitudini specifice și comportamentale, tr ăsăturile temperamentale, tr ăsături caracteriale, interese,
motiva ție, con știin ța de sine și de cuplu etc.

Obiective de preg ătire:

Atitudini Interese și motiva ție
Disponibilitate pentru eforturi sus ținute și
maximale, angajament total, d ăruire, interes
pentru informa ția din dans, înv ățare de metode
pentru dezvoltarea responsabilit ății etc. Motiva ția de performan ță , aspira ția spre
perfec țiune, adaptabilitatea la solicit ări
situa ționale și psihosociale, capacitate de
comunicare, autocontrol, fairplay, capacitate de
autoreglare complex ă etc.

3.5.2. Metodele preg ătirii psihice a dansatorilor sportivi

Dansul sportiv, prin complexitatea și integrativitatea laturilor preg ătirii sale, poate influen ța
preg ătirea psihic ă a practicantului. Astfel, mijloacele preg ătirii fizice, tehnice, coreografico-tactice,
artistice sau teoretice pot influen ța sfera psihic ă a dansatorului, realizând chiar și preg ătirea
psihologic ă.
Domenii ca psihologia, pedagogia, sociologia interv in în preg ătirea psihic ă cu mijloacele
educa ționale precum: convingerea, exersarea, exemplul, ap robarea dezaprobarea, modelarea,
simularea, supraînv ățarea, suprasolicitarea (acestea dou ă cu refacerea adecvat ă).
3.5.3. Metodologia preg ătirii psihice în dansul sportiv

Complexitatea preg ătirii psihice în dansul sportiv se datoreaz ă unui proces dificil, îndelungat,
legat și de specificitatea activit ății.
În ajutorul celor care doresc s ă lucreze în domeniul nostru ne permitem s ă prezent ăm o cale de
urmat în preg ătirea psihic ă a dansatorului.
Documentarea antrenorului și condi ționarea:

studiul problemelor psihologice generale și speciale cu accent pe aten ția aplicativ ă și
adaptativ ă la specificul dansului sportiv;

studierea particularit ăților dansului sportiv pentru a stabili cerin țele psihologice și
obiectivele preg ătirii psihice;

studierea mijloacelor dansului sportiv și influen țele lui în sfera intelectual ă, volitiv ă,
atitudinal ă asupra practicantului;

24
solicitarea psihologului pentru utilizarea metodelo r și tehnicilor specifice în completarea
activit ății specifice de preg ătire;

preg ătirea pe baza unui program riguros și continuu;
Planificarea preg ătirii psihice:

renun țarea la preg ătirea pe baz ă de „aprecieri, memorie și sim ț pedagogic”;

preg ătirea psihic ă trebuie f ăcut ă dup ă rigorile celorlalte componente de preg ătire (tehnic ă,
coreografic ă, tactic ă, fizic ă);

planificarea s ă se fac ă pe baza obiectivelor și cu o eviden ță clar ă.
Formularea obiectivelor:

obiectivele generale au în vedere idealul de dansat or pe care trebuie s ă-1 realiz ăm (de
personalitate și comportamental);

obiectivele particulare sunt proiec ția obiectivelor generale în func ție de vârst ă și nivel de
performan ță al dansatorului;

obiectivele de realizare a unei capacit ăți, tr ăsături, atitudini, favorabile particip ării în
competi ție.
Evaluarea și fixarea noilor obiective:

aprecieri pe baza fi șelor și a conduitei în antrenament și concurs, în acord cu obiectivele
propuse, dup ă o anumit ă perioad ă de preg ătire.
Importan ța planific ării preg ătirii psihice:
Formularea obiectivelor generale și particulare, stabilirea metodelor, procedeelor, t ehnicilor de
lucru, precum și e șalonarea în timp a interven țiilor sunt f ăcute de antrenor sau de echipa de preg ătire
care trebuie s ă includ ă neap ărat un psiholog sportiv.
Antrenorul observ ă conduita dansatorilor la fiecare antrenament, rema rcând efectele exers ărilor
propuse. Dup ă o etap ă a preg ătirii pe baza evalu ărilor se constat ă modific ările în plan psihic ale
dansatorilor. In func ție de constat ări se fixeaz ă obiectivele pentru urm ătoarea etap ă de preg ătire.

3.6. PREG ĂTIREA PSIHIC Ă PENTRU CONCURS
3.6.1. Caracteristicile psihologice ale concursului de dans sportiv

Spiritul sportiv, din Antichitate și pân ă în zilele noastre, are la baz ă no țiunea de întrecere care
înglobeaz ă idei ca: eviden țierea celui mai bun, întâietatea, sportivitatea (re spectul fa ță de reguli, fa ță de
adversar), dar și învingerea propriilor temeri, lupta cu sine, cola borarea, dorin ța de afirmare, de
realizare etc.
În dansul sportiv, aceast ă no țiune justific ă activitatea în sine a doi parteneri care prin coop erare
sunt în competi ție cu alte cupluri pentru o ierarhizare specific ă.
Concursul de dans sportiv se ghideaz ă dup ă dou ă principii de reglementare:

desf ăș urarea uniform ă din punct de vedere organizatoric a întrecerilor p e dansuri — norme,
condi ții de concurs (spa țiu de dans, muzic ă, sonoritate, num ăr de cupluri în serii, iluminare
etc.);

asigurarea șanselor egale pentru toate cuplurile.
Maximizarea performan ței sportive este dependent ă de maximizarea personalit ății dansatorului.
Metodi știi ac ționeaz ă de multe ori pentru automatizarea ac țiunilor tehnice din dans, omi țând faptul c ă
dansatorii nu sunt ni ște simple ma șini biologice.
Concursul de dans, ca și antrenamentul, este un generator de tr ăiri psihice și de comportamente
indispensabile progresului, de a c ăror cunoa ștere și reglare trebuie s ă se ocupe orice antrenor.
Motiva ția este un rezultat al emula ției ca factor psiho-social al performan ței, fiind mai
puternic ă la cuplul de dans sportiv decât la sporturile indi viduale. Gradul mobiliz ării afective este
dependent de apartenen ța la cuplu, de omogenitatea, spiritul de întrajutor are, combativitatea și
coeziunea, afinitatea și nu în ultimul rând atrac ția, sentimentele interpersonale existente între cei doi.
Reac ții ale provoc ării din punct de vedere al ac țiunii și montajului afectiv sunt: complexul de
inferioritate, reac ția de frustrare, vedetismul, „sindromul campionului ” etc.

25 3.6.2. Modelul competi țional de preg ătire psihic ă

Concursul de dans sportiv reprezint ă modalitatea de întrecere, evaluare și ierarhizare a
cuplurilor de dans.
Evaluarea are un caracter subiectiv, dar se bazeaz ă pe componentele preg ătirii dansatorilor într-
un mod direct (tehnic ă, coreografic ă, comunicare), altele indirect (fizic ă, func țional ă, teoretic ă,
psihic ă).
În preg ătirea pentru competi ția de dans sportiv se succed cronologic:

un proces prealabil — preg ătirea la cele mai înalte cote a componentelor: tehn ice,
coreografice, tactice, fizice, func ționale, psihice, artistice, teoretice, în urma c ăruia cuplul
de dans se poate prezenta în speran ța ob ținerii performan ței;

un proces de activare și stimulare a predispozi ției de concurs pe baza factorilor psihici ai
dansatorilor;

un proces de adaptare (tehnic ă, coreografic ă, tactic ă, func țional ă – rela ția efort-refacere în
timpul competi ției, de comunicare specific ă) la stimuli aleatori diver și, sub controlul
decizional al con știentului.
Preg ătirea psihic ă pentru concurs trebuie s ă creeze condi țiile pentru „un model comportamental
competi țional” reflectat într-o conduit ă eficient ă, rezistent ă la suprasolicitare și la factori perturbatori.
Modelul competi țional de preg ătire psihic ă cuprinde:

asigurarea unei motiva ții optime în abordarea preg ătirii și pe perioada competi țional ă;

con știentizarea scopurilor preg ătirii și particip ării în concursuri și atingerea lor;

atingerea și men ținerea unui nivel optim de eficien ță a capacit ății de autoreglare a st ărilor
psihice:

 echilibru afectiv — st ăpânirea emo țiilor, adaptarea la stres;
 antrenament mental — însu șirea și obi șnuin ța de a-1 folosi;
 folosirea gândirii în situa ții specifice;
 capacitatea de adaptare la situa ții și solicit ări specifice;
 efortul voluntar — prin perseveren ță , dârzenie, ini țiativ ă;
 încrederea în for țele proprii — prin stimulare și motivare emo țional ă;
 combativitate și dorin ță de succes;
 efortul în cuplu — prin participare, colegialitate, întrajutorare;
 corectitudine – respect pentru cuplurile adverse, p entru organizatori, arbitri,
spectatori;
 rezisten ța la frustr ări:
 refacere corect ă.

Motiva ția de performan ță
Conduita dansatorilor în preg ătire și în competi ția de dans este determinat ă de anumite dorin țe,
trebuin țe, necesit ăți obiective și subiective, ce se constituie în motive.
Acestea se reg ăsesc:

în plan afectiv: emo ții, sentimente, pasiuni;

în plan intelectual: convingeri, opinii, credin țe, interese;

în plan motric: posturi, ținute, ac țiuni specifice;

în plan comunicativ (artistic): expresivitate, semn ifica ția actului motric. implic ări socio-
comunicative;

în planul personalit ății: cooperare, domina ție, supunere;

Motiva ția de realizare este influen țat ă de cinci factori (Weinberg & Gould. 1995):

de personalitate;

situa ționali;

rezultan ți din factorii de personalitate și situa ționali;

reac ții emo ționale;

de comportament.

26
Personalitate Situa ție Rezultate Reac ții emo ționale Comportament
Motiva ție pentru
realizarea
succesului Probabilitatea
succesului Tendin ța spre
succes Orientarea spre
mândria
succesului Urm ărirea
realiz ării situa ției,
căutarea rezolvării
situa țiilor, execu ții
reu șite
Motiva ție pentru
evitarea e șecului Orientarea spre
valoarea
succesului Evitarea e șecului Orientarea spre
ru șinea e șecului Evitarea situa țiilor
de realizare,
evitarea riscului,
execu ții slabe

Con știentizarea scopurilor se face prin participarea dansatorilor la întregul proces de preg ătire,
începând de la planificare și pân ă la realizarea performan ței.
La con știentizarea și realizarea scopurilor concursurilor contribuie:

cuno știn țele și experien ța anterioar ă;

alc ătuirea planului tactic:
 preg ătirea individual ă;
 preg ătirea în cuplu;
 condi țiile organizatorice ale concursului (etapele, serii le și componen ța lor);
 condi țiile de desf ăș urare (sal ă, ring de dans, sonorizare);
 particularit ățile adversarilor;

aplicarea planului tactic;

analiza psihologic ă a comportamentului tactic;
 perceperea situa țiilor de concurs;
 rezolvarea mental ă a situa țiilor;

conduitele opera ționale în situa țiile competi ției de dans;

forma sportiv ă și preg ătirea psihic ă pentru concurs:
 forma sportiv ă — stadiul superior al structurii comportamentale c onform vârstei și
etapei în care se afl ă;
 preg ătirea psihic ă pentru concurs – formarea la dansator a unui compl ex de atitudini
cognitiv-afectiv-psihomotrice și voli ționale necesare cre șterii randamentului sportiv;

reac țiile neadecvate, gre șelile, disfunc țiile;

cauzele unor gre șeli de comportament;

dezvoltarea gândirii tactice a dansatorilor;

regl ările și autoregl ările.
3.7. MODALIT ĂȚ ILE DE REGLARE ȘI AUTOREGLARE A ST ĂRILOR PSIHICE

Permanenta solicitare a dansatorului este la limit ă sau dincolo de limita capacit ății fizice și
psihice a omului obi șnuit. Suprasolicitarea, se datoreaz ă: efortului fizic, efortului psihic, presiunilor
din diferite direc ții (familie, situa ția social ă, sportiv ă, public, antrenor), poate duce la oboseal ă,
surmenaj, conduite neadaptate, e șec.
Procesul de preg ătire a dansatorului urm ăre ște adaptarea permanent ă la solicit ări de ordin fizic,
psihic și psiho-social.
St ările psihice sunt acele forme ale manifest ărilor psiho-comportamentale, exprimate în tr ăiri
și conduite declan șate de situa ții concrete din activitatea specific ă (în cazul nostru, de dans).
St ările psihice sunt catalogate astfel:

Cognitive:
 ale aten ției – concentrare, distragere, distributivitate, vi gilen ță ;
 ale percep ției — seturi perceptiv-anticipative sau orientative ;
 ale gândirii — claritate, confuzie, luciditate;
 ale imagina ției — reverie, vis cu ochii deschi și;
 ale memoriei — blocaj, confuzii;

27
Afective:
 dispozi ții (st ările de preg ătire pentru concurs, anxietatea dinainte și din timpul
concursului);
 reac ții afective în situa ții de succes (entuziasm, bucurie, supraapreciere);
 reac ții afective în situa ții de e șec (dezam ăgire, am ărăciune, autodispre-
 țuire);
 sentimente (mândrie, ata șament, colaborare);

Volitive:
 hot ărâre, determinare, decizie, combativitate;
 la șitate, abandon;

Ale con științei — „st ări psihice complexe”:
 st ări de limit ă (pozitive sau negative);
 st ări alterate ale con știin ței (distorsion ările perceptive, hiperluciditatea, transa
interpretativ ă);
 st ări ale sistemului psihic integral.
Controlul st ărilor psihice se realizeaz ă prin:

înv ățarea unor conduite specifice fiec ărui tip de situa ție în concordan ță cu particularit ățile
personalit ății dansatorului;

formarea unor mecanisme de reglare și autoreglare a st ărilor psihice (în special a celor
negative) și deprinderea alegerii conduitelor libere de c ătre dansator.
Scopul regl ării și autoregl ării st ărilor psihice se reg ăse ște în:

realizarea unei st ări psihice optime a dansatorului;

influen țarea pozitiv ă a st ărilor psihice deteriorate și care afecteaz ă realizarea performan ței;

crearea unei rezisten țe crescute fa ță de oboseal ă, plictiseal ă, team ă de insucces sau accident
etc;

prevenirea apari ției unei st ări psihice anormale, de tip nevrotic.
Obiectivele regl ării și autoregl ării sunt în principal urm ătoarele (dup ă M. Epuran):

controlul emotivit ății;

controlul anxiet ății;

controlul nivelului motiva ției și aspira ției;

controlul și mobilizarea capacit ăților intelectuale;

controlul stresului;

cre șterea capacit ății de angajare voli țional ă maxim ă;

mobilizare energetic ă;

mobilizare și acordare motorie la comunicarea specific ă;

mobilizarea pentru rezolvarea situa țiilor specifice;

eliminarea momentelor negative: agita ția, rigiditatea, pasivitatea, neîncrederea în sine și în
cuplu, îngâmfarea, lipsa de concentrare, nervozitat ea, agresivitatea, apatia, precipitarea,
hipomotiva ția etc.
3.7.1. Mijloacele regl ării și autoregl ării psihice

Cuvântul – prin func țiile sale – transmiterea informa ției, simbolic ă (de sugerare), persuasiv ă (de
convingere), reglatorie (de dirijare a conduitei), expresiv ă (afectiv ă).
Sugestia — ac țiunea de a insinua (induce) o idee sau a inspira ce va unei persoane. Este o
proprietate și un efect al cuvântului.
Sugestia are dublu aspect:

determinare a atitudinilor și ac țiunilor specifice ale dansatorilor din cuplu;

protec ție împotriva diferitelor influen țe negative din exterior.
Autosugestia – orientarea efectiv ă a gândurilor și men ținerea concentrat ă a lor asupra a ceea ce
se propune.
Condi țiile autosugestiei sunt: dezvoltarea capacit ății de autocunoa ștere, de autoobservare,
analiza efectelor autosugestiei asupra st ărilor supuse amelior ării (în timp îndelungat).

28 Tehnici de relaxare – adoptarea unor pozi ții comode, asociate cu formule sugestive sau
autosugestive, muzic ă, stimulare electric ă etc.
Cele mai cunoscute tehnici de relaxare sunt:

relaxarea analitic ă (Jacobson);

antrenamentul autogen (Schultz);

antrenamentul psihoton (Cabot, De Winter, Hombravel la, Vanek);

antrenamentul alfagenic (Zaffutto – control al unde lor cerebrale alfa);

antrenamentul sofrologic (Caycedo);

yoga (hatha yoga).
Tehnicile se pot aplica numai de persoane instruite în acest sens. În caz contrar, efectele pot fi
dăun ătoare dansatorilor și cu consecin țe severe.
Tehnici ideative – cu caracter psihoprofilactic, psihagogic și psihoterapeutic.
Ce se poate aplica în dans sunt exerci țiile de concentrare și desensibilizarea prin imaginarea
situa țiilor specifice stresante.
Hipnoza – dopingul psihologic – interzis în preg ătire, dar util în tratamente, psihoterapeutice
pentru analiza și tratarea unor complexe de vinov ăție, agresivitate, fobii etc, este f ăcut ă numai de
speciali ști.

3.7.2. Formarea deprinderilor psihice

Deprinderea psihic ă reprezint ă o caracteristic ă de ordin calitativ a actelor mentale bine înv ățate.
Ele exist ă și se formeaz ă a șa cum exist ă și se formeaz ă deprinderile motrice, de comunicare, igienice,
intelectuale etc
Deprinderile psihice ale dansatorilor se integreaz ă în sistemul psihic al acestora ca aspecte
cognitive, afective, conative (volitive) și intersubsistemice, sub form ă de rutine comportamentale. Ele
sunt componente ale preg ătirii psihice integrale care se formeaz ă în timp și au un caracter de abilitate,
de a controla obiectivul vizat (emo ția, tensiunea, gândurile negative, concentrarea etc ).
Deprinderile psihice ale dansatorilor sunt de tip c ognitiv (aten ționale, control corporal,
imaginative, de gândire pozitiv ă), afectiv (controlul emo țiilor, al anxiet ății, stresului, durerii), conativ-
volitiv-ac ționale (stabilirea de scopuri, antrenament mental, motiva ție, relaxare, respira ție,
combativitate) și cele produc ătoare de structur ări ale tr ăsăturilor de personalitate (încredere în sine.
cooperare, comunicare). Ele determin ă cre șterea capacit ății psihice a dansatorilor și formarea
personalit ății lor conforme comportamentului specific.
Pentru formarea deprinderilor psihice la dansatorii sportivi este necesar:

să se stabileasc ă solicit ările psihice ale activit ății de performan ță din dansul sportiv;

să se cunoasc ă psihodiagnoza dansatorilor din cuplu (caracteristi cile psihoindividuale); Reglarea
st ărilor psihice Reglarea prin interven ție extern ă: mijloace
educative, cuvântul, sugestia, hipnoza,
mijloace psihofarmaceutice nedopante,
mijloace biologice

Autoreglarea: mijloacele autoeduca ției,
autocomenzi, autosugestie, antrenament
mental, tehnici de relaxare, tehnici de
concentrare

29
să se stabileasc ă obiectivele preg ătirii psihice a dansatorilor; alegerea metodelor de
lucru; stabilirea strategiei de ac ționare;

stabilirea criteriilor de evaluare a însu șirii de autoreglare psihic ă necesar ă form ării
deprinderilor psihice;

aplicarea ini țial ă a metodelor, tehnicilor de formare a deprinderilor psihice specifice;

evaluarea ini țial ă a deprinderilor psihice;

dirijarea exers ării tehnicilor de formare a deprinderilor psihice;

evaluarea continu ă pân ă la cea final ă.
3.7.3. St ările psihice de concurs și capacitatea de autoreglare a lor

Emo țiile în dansul sportiv

Emo țiile împreun ă cu afectele, dispozi țiile, sentimentele, pasiunile se situeaz ă în categoria de
st ări afective.
Ele influen țeaz ă procesele intelectuale și conducerea corect ă a ac țiunilor specifice.
Emo țiile negative apar spontan, neputând fi preîntâmpin ate mereu. Ele se transpun în neaten ție,
neclaritate în gândire și aprecierea situa țiilor, figur ă crispat ă, ten congestionat sau palid, incapacitate
artistic ă, stors de vlag ă, transpira ții abundente, deranjament stomacal, stare de apatie sau agita ție,
precipitare, irascibilitate, incapabilitate de în țelegere și de comunicare.
Emo țiile pozitive întâlnite la dansatorii preg ăti ți și motiva ți, cu experien ță de concurs, se
manifest ă prin dorin ță de a concura, de a avea un rezultat cât mai bun, î ncredere în for țele proprii și ale
cuplului, capabilitate de comunicare artistic ă la nivel optim, aten ție concentrat ă și distributiv ă,
exacerbarea volitiv ă a capacit ății de efort etc.
Cum se produc emo țiile la dansatori? Prin gândire – analiza mental ă a situa țiilor — și prin
perceperea direct ă a acestora.
În dans, factorii declan șatori și reglatori ai intensit ății emo țiilor sunt în num ăr de trei:
preg ătirea, motiva ția și gradul de incertitudine a situa țiilor de concurs.

Preg ătirea Motiva ția Incertitudinea Intensitatea emo ției
Medie Slab ă Medie Slab ă
Medie Puternic ă Medie Puternic ă
Medie Medie Mic ă Redus ă
Medie Medie Mare Puternic ă
Medie Medie Foarte mare Foarte puternic ă
Foarte bun ă Medie Medie Redus ă
Bun ă Medie Medie Puternic ă
Slab ă Medie Medie Foarte puternic ă

Dispozi ția de a dansa

Activarea func țional ă neuronal ă dinaintea concursului este influen țat ă de stimuli specifici cu
rol excitant, având repercusiuni asupra func ționalit ății musculare, a organelor interne, precum și asupra
conduitei dansatorilor.
Excitan ți ca: sala, ringul de dans, costumele, muzica, spec tatorii etc, devin condi țion ări ale
reac țiilor fiziologice caracteristice apari ției unor st ări subiective specifice dispozi ției de start.
Dispozi ția este o stare emo țional-afectiv ă cu durat ă nedeterminat ă, care se manifest ă prin
bucurie, vioiciune, veselie, calm sau triste țe, ap ăsare, deprimare, irascibilitate.

Dispozi ția de dans este determinat ă de reflectarea înaintea concursului a formei sport ive a
dansatorilor în con știin ța acestora.

30 Dansatorii bine antrena ți au o stare propice performan ței, în timp ce o con știentizare a nivelului
slab de preg ătire determin ă o lips ă de încredere ce ajunge pân ă la dorin ța abandonului înainte de a
dansa.
Dispozi ția de dans este rezultatul supraexcit ării prin prelucrarea mental ă a situa țiilor:
importan ța concursului, repartizarea în serii al ături de un cuplu de mare valoare, reac ția și rela ția cu
publicul, probleme de cuplu, probleme organizatoric e etc.
Modificarea st ării afective în timpul concursului
Din fericire, dispozi ția de dans se schimb ă în propor ție de aproximativ 80% odat ă cu intrarea
cuplului în competi ție.
Supraexcitarea emotiv ă este un fenomen des întâlnit în activitatea sporti v ă.
Emo ția poate fi o manifestare care preg ăte ște organismul dansatorului pentru efort, aceasta
datorit ă caracterului adaptativ-reglator al ei. Intensitate a mare și uneori și durata ei prelungit ă
dep ăș ește posibilit ățile psihocomportamentale ale dansatorului, având re percusiuni în efecte negative.
Dac ă are o bun ă preg ătire psihic ă, dansatorul face fa ță situa ției transformând starea de
supraîncordare în ac țiuni ferme, puternice.
Dac ă nu este preg ătit psihic, dansatorul cedeaz ă:

din punct de vedere al însu șirilor intelectuale – aten ție, observa ție, gândire (rapiditate și
claritate);

din punct de vedere al calit ății voin ței;

din punct de vedere al calit ăților morale;

din punct de vedere al calit ății motricitatii cu repercusiuni asupra tehnicii și sus ținerii
coreografiei.
Echilibrul psihic al dansatorului este rezultatul u nei educa ții a personalit ății lui.

Anxietatea
Anxietatea este sentimentul difuz de nelini ște (aprehensiune) ce se manifest ă prin team ă,
nesiguran ță , îngrijorare, f ără un temei anume și f ără a ști cum s ă reac ționezi.
Manifest ările anxiet ății sunt:

st ări subiective: sentiment de neajutorare, nesiguran ță , lipsa energiei teama difuz ă în fa ța
unui pericol real sau imaginar, a șteptarea unui insucces;

manifest ări comportamentale: activitate dezorganizat ă, performan țe diminuate, tendin țe de
a dep ăș i disconfortul prin mecanisme de autoap ărare.

Teama de e șec și teama de succes
Teama de e șec are mai multe motive:

bărba ții se tem c ă e șecul poate aduce prejudicii masculinit ății lor;

eșecul poate reaminti sanc țiunile primite în copil ărie;

teama familiei și a anturajului se poate transfera la sportiv, care va fi preocupat s ă nu-și
dezam ăgeasc ă familia sau prietenii;

mul ți nu suport ă e șecul, deoarece imaginea despre ei este una de câ știgător.
Excesul de anxietate produce o exacerbare a activ ării, cre șterea secre ției de adrenalin ă,
pierderea coordon ării, preciziei și lucidit ății.
Efectele excesului de anxietate sunt descrise astfe l:

în plan func țional
 tensiune muscular ă = pierderea coordon ării;
 mobilitate redus ă;
 apari ția mai repede a oboselii;

în plan psihologic
 reducerea concentr ării;
 sc ăderea puterii de judecat ă;
 teama c ă anumite ac țiuni nu sunt bine st ăpânite.

31 Situa ția de succes Situa ția de e șec Stare/Efect Pozitiv Negativ Pozitiv Negativ
Starea emo țional ă
de baz ă Bucurie,
voio șie,
neastâmp ăr,
zburd ălnicie,
optimism Obr ăznicie,
arogan ță , trufie – Indispozi ție,
sup ărare,
scârb ă,
resemnare,
pesimism
Încredere în
sine Ridicarea și
stabilizarea
încrederii în
sine, a con știin ței,
a stabilit ății
psihice Îngâmfare,
înfumurare,
automul țumire,
supraapreciere Corectarea unui
comportament
arogant și s ărac în
ini țiative Sc ăderea și
labilizarea
încrederii în
sine, complexe
de inferioritate,
susceptibilitate
Anticip ări de
performan ță Voin ță de
performan ță ,
preg ătirea pentru
un eventual risc,
hot ărâre, curaj Subestim ări ale
cerin țelor de
atingere a
performan ței în
viitor Înt ărirea dorin ței
de a atinge
performan ța dorit ă
(„o voi dovedi”) Re țineri, emo ții,
trac, u șoar ă stare
de oboseal ă,
indecizie,
nehot ărâre,
timiditate

Stresul
Stresul reprezint ă reac ția organismului la diver și factori adaptativi.
Astfel de factori sunt:
Fizici

efort foarte mare;

modificarea regimului de antrenament înaintea compe ti ției;

traumatism;

căldura, frigul etc;

psihologici;

insuccesul;

amenin țarea pozi ției sociale și sportive; responsabilitatea cu privire la reu șit ă; decalajul
posibilit ăți-aspira ții; lipsa încrederii; supramotiva ția;

presiuni exagerate ale antrenorului, familiei etc.
În cazul antrenamentului putem avea urm ătorii factori:

monotonia: exerci ții identice, prea multe repet ări;

nera ționalitatea con ținutului, duratei, intensit ății care nu corespund cerin țelor perioadei de
preg ătire și particularit ăților individuale ale dansatorilor;

lipsa de corela ție între con ținut, mijloace și scop (obiective neconcordante);

condi ții psiho-sociale negative – rela ții proaste în cuplu, între antrenor și dansatori;

condi ții organizatorice – ora nepotrivit ă de antrenament, durata foarte

mare a antrenamentului, timpul insuficient de odihn ă;

factori extrasportivi — familia, școala, profesia.
Caracterul stresant al acestor factori depinde de a mplitudinea stimulilor și durata lor, gradul de
adaptabilitate al dansatorilor.
Caracteristici de manifestare:
Fiziologice

cre șterea frecven ței cardiace;

modific ări ale tensiunii arteriale;

modific ări respiratorii;

oboseal ă crescut ă;
Motrice

tremur ături;

dezorganizarea coordon ării motrice fine;

sc ăderea amplitudinii;

32
blocaj motric;

cre șterea num ărului de gre șeli de tehnic ă și coreografie;
Psihice

reac ții comportamentale neadecvate;

sc ăderea sim țului critic;

dezvoltarea unei motiva ții neadecvate;

îngustarea câmpului con știin ței;

gânduri negative.
Controlul stresului se face prin „coping” (capacita tea de a face fa ță situa țiilor dificile, de a le
st ăpâni), „eforturi mereu schimb ătoare, cognitive și comportamentale, de control specific al
solicit ărilor externe și/sau interne care sunt apreciate ca marcând sau de p ăș ind resursele unei persoane”
(Marita Ingelehart, 1991).

Coping-ul opereaz ă cu dou ă modalit ăți de ameliorare a stresului prin:

stimularea de reac ții:

de reducere a tensiunii;

de evitare a tensiunii.
Ca strategii de ap ărare contra stresului, Richard Lazarus, citat de M. Epuran, propune:

ac țiune direct ă asupra evenimentului stresant;

ac țiune indirect ă asupra emo ției generate de stres (cea mai eficient ă) care const ă în:
 evitarea evenimentului stresant;
 minimizarea con știent ă a efectelor:
 ra ționalizarea situa ției, cu g ăsirea unei explica ții cauzale;
 distragerea de la efectele unui stres inevitabil pr in comutarea pe un eveniment fericit
real sau imaginar (cu voin ța de impunere pe plan psihic).
Recomand ări de ac ționare pentru mic șorarea efectelor stresului:

planificarea activit ății cu scopuri fezabile și obiective realiste;

al ăturarea la activitatea specific ă a exerci țiilor de relaxare, medita ție, jocuri etc;

discutarea cu partenerul, prietenii, familia a situ a țiilor de stres;

evitarea gândurilor negative, defetiste (atitudini pozitive);

acceptarea recompenselor;

acceptarea și tolerarea stilului și modului de via ță al altora.

33

Capitolul 4. STUDIUL DE CAZ

La aceast ă vârst ă se produce, ca rod al cooper ăriidintr ereditate și mediu,atât o cre ștere
spectaculoas ă cât și o maturizare evident ă.
Exist ă dou ă revolu ții:

fiziologice (de cre ștere);

hormonal ă (care se instaleaz ă îndat ă ce se tempereaz ă cre șterea).
Dac ă timusul (glanda copil ăriei) î și diminueaz ă treptat activitatea, încetând la 15 ani, tiroida și
hipofiza func ționeaz ă la cote ridicate. În plus, intr ă în scen ă glandele sexuale. Biochimistul este într-o
autentic ă „fierbere”, ceea ce conduce la un aflux suplimenta r de impulsuri subcorticale, de unde și
irascibilitatea și nervozitatea acestei etape.
În pubertate, ritmul de cre ștere este spectaculos, el se instaleaz ă mai repede la fete (aproximativ
către 10 ani și jum ătate) decât la b ăie ți (12-13 ani). De asemenea, este mai intens în medi u urban decât
în cel rural.
Pe plan senzorial , în pubertate asist ăm la o sc ădere a tuturor pragurilor senzoriale, ceea ce
evoc ă cre șterea sensibilit ății sale. În plus, se produce o erotizare a tuturor sim țurilor.

Pe plan intelectual

a. Gândirea

În pubertate coexist ă dou ă stadii de evolu ției a intelectului:

stadiul opera țiilor concrete (7-12 ani) ;

stadiul opera țiilor formale, care debuteaz ă la 11/12 ani și continu ă dincolo de acest
palier ontogenetic.
Prin opera țiile concrete (a acelor opera ții ce invoc ă obiecte reale) se realizeaz ă o grupare de
gradul I.
Se formeaz ă judec ăți și ra ționamente tot mai complexe, inclusiv de probabilita te. Conform școli
lui Piaget apare și un nou tip de reversibilitat, prin simetrie și reciprocitate. În pubertate se structureaz ă
și un stil de gândire, adic ă un mod personal prin care individul ac ționeaz ăintelectiv asupra unui aspect
sau altul din realitate. Exist ă trei stiluri, care se refer ă la: simplu – complex; intuitiv – abstract; primar –
secundar (dac ă reac ționeaz ă imediat sau dimpotriv ă chibzuit, amânat).

b. Memoria

Ea asigur ă consisten ța vie ții psihice și inser ția pe dimensiunea temporal ă a existen ței.
Exist ă mai multe tipuri :

voluntar ă/involuntar ă;

mecanic ă/logic ă;

de scurt ă durat ă/de lung ă durat ă;

episodic ă (empiric ă)/(semantic ă(abstract ă).
În pubertate este specific ă memoria voluntar ă, logic ă și, mai ales, cea de scurt ă durat ă, de și
func ționeaz ă și cea de lung ă durat ă.

34 Pe plan reglatoriu

Motiva ția
Pe drept cuvânt, motiva ția și afectivitatea constituie musculatura vie ții psihice (U. Șchiopu, E.
Verza,1989)
Conform piramidei trebuin țelor (Maslow,1954) în cea de a doua variant ă a sa, exist ă șapte
tipuri de trebuin țe care, de la inferior la superior, sunt urm ătoarele:

fiziologice (foame, sete, sex, odihn ă);

securitate;

dragoste și afiliere la grup;

stim ă și statut;

cunoa ștere;

estetice;

autorealizare a propriului poten țial.
În pubertate, specifice sunt trebuin țele de securitate, precum și cele de dragoste și afiliere la
grup.
În adolescen ță , întregul set este prezent, critice fiind trebuin țele sinelui (de cunoa ștere și
estetice)

Personalitatea
Pubertatea și adolescen ța se caracterizeaz ă pri definitivarea și stabilizarea structurilor de
personalitate, fenomen care se produce la 14-15 ani .
În pubertate și adolescen ță , con știin ța de sine înregistreaz ă un salt calitativ remarcabil, datorit ă
frecven țelor replierii ale individului în propriul s ău for interior.
Identitatea voca țional ă desemneaz ă abilitatea persoanei de a- și cunoa ște calit ățile și defectele,
ca baza lor s ă poat ă decide asupra op țiunii sale profesionale.
În pubertate și adolescen ță familia se confrunt ă cu ultimul mare examen educativ, înainte de
emanciparea efectiv ă a tân ărului vl ăstar.
De și începând cu pubertatea, individul î și petrece majoritatea zdrobitoare a timpului în afa ra
căminului p ărintesc, familia (care a furnizat și cei dintâi idoli pentru copil) continu ă s ă aib ă rolul major
în existen ța lui, fiind responsabil ă de toate „decora țiunile” sale interioare.
În consonan ță cu efectul Moscovici (efect confirmat și de mul ți al ți cercet ători) s-a demonstrat
că, de și ini țial, din cauza pericolului de descalificare social ă, individul ader ă la punctul de vedere
majoritar, dup ă un timp îns ă, printr-un proces insidios și complicat, sursa minoritar ă reu șește s ă îl
contamineze, producând modific ări atitudinale efective.
Dup ă opinia lui G. De Montmollin (1984), indiferent e n ivelul lor intelectual, oamenii accept ă
mai u șor acele mesaje la ale c ăror concluzii ajung pe cont propriu.
Stresul reprezint ă sindromul de adaptare pe care individul îl realize az ă în urma agresiunilor
mediului; ansamblu care cuprinde încordare, tensiun e, constrângere, for ță , solicitare.
Manifestarea stresului difer ă de la persoan ă la persoan ă. În func ție de vârst ă, experien ță ,
maturitate psihic ă putem observa diferitele manifest ări ale acestei st ări psihice.
Perioadele care pot declan șa schimb ări de comportament și apari ția stresului sunt acelea care
solicit ă din punct de vedere psihic, fizic și intelectual, în care scopul este unul important ( promovarea
unui examen, a bacalaureatului, un concurs foarte g reu, etc. ).

Teoria de la care pornim este c ă : Randamentul și performan ța unei perechi este afectat ă de
către o stare psihic ă persistent ă, indiferent de dorin ța de evolu ție și de dans a sportivilor, starea psihic ă
având o leg ătur ă direct ă cu performan ța.

Pentru c ă timpul nu ne permite s ă lu ăm perechea intr-o perioad ă f ără stres și una cu stres, vom
lua aceea și pereche în perioade diferite (8 luni pân ă la examen și o lun ă pân ă la examen. Ne referim la
examenul de clasa a 8-a.

35 Facem compara ția datelor a șa pentru a putea avea un grup de control și un grup efectiv de
testare a teoriei.

În perioada de control, în care nivelul de stres es te foarte sc ăzut putem observa c ă toate
func țiile si capacit ățile psihice si fizice sunt la un nivel extrem de ri dicat. Antrenamentele se pot
desf ăș ura în condi ții specifice performan ței. În aceast ă perioad ă , dansul fiind pe primul loc, dorin ța
este una extrem de mare, acest lucru ajutând perec hea s ă progreseze mai u șor și mai rapid. Procesele
cognitive si afective func ționeaz ă în parametrii normali. Competi ția reprezint ă în aceast ă perioad ă un
factor de stres, dar nu unul suficient de mare încâ t sa afecteze în vreun fel sau altul ceea ce înseam n ă
performan ța.

Nota: de și nivelul stresului e unul destul de sc ăzut, perechea pare sa fie distrat ă și s ă lase
problemele și distrac țiile minore s ă afecteze progresul și antrenamentul perechii.
Perioada de control dureaz ă începând cu 8 luni înainte de examenul de clasa a 8-a și poate dura
chiar si 2 luni, în cazul în care datele selectate nu sunt concludente sau satisf ăcătoare.

Reluam strângerea datelor în momentul în care acest examen „bate la u șă ”. Stresul e foarte
mare. Perechea vede aceast ă etap ă a vie ții ca fiind cea mai important ă, ca fiind decisive pentru ceea ce
înseamn ă viitorul lor. Dansul a trecut brusc pe planul al d oilea, pe primul plan intrând școala. De și din
punct de vedere competi țional copii au luat o pauz ă, antrenamentele au devenit mai ineficiente (se
pierde nejustificat de mult timp asupra lucrurilor simple ) . Nivelul performan ței scade dramatic, iar
eficacitatea antrenamentelor las ă de dorit.
Aceste lucruri se datoreaz ă faptului ca subiec ții privesc aceast ă etap ă a vie ții și a dezvolt ării ca
fiind decisiva pentru viitorul lor. Stresul le este alimentat si de c ătre p ărin ți, profesorii de la școal ă,
restul familiei, care în loc s ă le explice care e demersul lucrurilor de fapt, ei „pun paie pe foc” și mai
tare.
Am luat prin compara ție cuplul de dansatori și o a treia persoana care nu are nicio leg ătura cu
lumea dansului. Am observat c ă stresul este mult mai mare pentru dansatori deoare ce atingerea
performan țelor pe planul acesta e una mult mai mare decât la cea de a treia persoan ă ,care nu are treaba
cu dansul. Putem concluziona ca atâta timp cât part ea psihica e înv ățat ă s ă fie performanta și s ă tinda
spre performan ță , aceast ă lupt ă și ambi ție se poate reg ăsi pe orice plan.

Dea lungul observa țiilor, am putut sa concluzion ăm c ă stresul este unul dintre cei mai nocivi
factori care influen țeaz ă performan țele în dansul sportiv și care diminueaz ă capacitatea de concentrare
si d ăruire atunci când nevoia de performan ță apare și este necesar ă pe un plan „vital” pentru
adolescen ți,

Psihologia ne-a înv ățat de – a lungul timpului c ă maturitatea comportamental ă și psihic ă se
dobânde ște odat ă cu înaintarea în vârst ă și câ știgarea experien ței. Uneori nici m ăcar subiec ții ajun și la
maturitate nu fac fa ță stresului și cedeaz ă (num ărul mare de sinucideri din cauza depresiei cauzate de
stres vorbe ște de la sine) . Norocul celor care practic ă acest sport îl reprezint ă capacitatea de a
gestiona, la un moment dat, problemele si nevoia de performan ță în cea mai bun ă direc ție posibil ă.

36

BIBLIOGRAFIE:

1. Acaev, L.I. & Suchilin, N.G. – How to creat champio ns, Meier & Meier Sport, London, 2002;
2. Dragnea, A.C., Mate-Teodorescu, S. – Teoria sportul ui, Editura didactic ă și pedagogic ă SA, 1999;
3. Epuran,M.; Holdevici, I. ; Toni ța, Fl. – Psihologia sportului de performan ță , teorie și practic ă,
FEST, Bucure ști, 1998;
4. Givens, B.D. – The nonverbal dictionarz of gesture s, signs & bodz language cues, Sporkane,
Center for Nonverbal Studies Press, Washington, 200 2;
5. Mathews, K.D. & Fox, L.E. – The phzsiological bases of phzsical education and athletics, W.B.
Saunder Company,Philadelphia, London, Toronto, 1976 ;
6. Miclea, M. – Psihologie cognitiv ă, Modele teoretico-experimentale, Ed. Colegium Poli rom, Ia și,
ed. a II-a, 2003;
7. Munteanu ,A – Psihologia copilului și adolscentului, Ed. Eurobit, Timi șoara, ed. a II-a , 2015;
8. Șchiopu U și Verza E. – Psihologia vârstelor (Ciclurile vie ții), Ed. Didactic ă și Pedagogic ă,
Bucure ști
9. Năstase, V.D. – DANS SPORTIV Metodologia performan ței, Editura Paralela 45, 2011;
10. Năstase, V.D. – Comunicare în dansul sportiv, Editur a Unversit ății din Pite ști, 2005;
11. Zlate, M – Psihologia mecanismelor cognitive, Ed. C olegium Polirom, Ia și, 1999;
12. Zlate, M. – Fundamentele psihologiei, Ed. Prohumani tate, Bucure ști,2000;
13. http://www.adquest.ro/editoriale/culorile-si-person alitatea-nostra.html.