Licenta Paula 11.09 [608802]

1

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE
PROGRAMUL DE STUDIU ASISTENȚĂ SOCIALĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT IF

INTEGRAREA SOCIO -PROFESIONALĂ A TINERILOR CU
DEFICIENȚĂ MINTALĂ INSTITUȚIONALIZAȚI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
CONF. UNIV. DR. CLAUDIA BACTER

ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

2
Cuprins

Pagina
Introducere …………………………………………………………………………………………………. 3

Capitolul I. Introducere în problematica deficienței mintale …………….. …………… … 5
1.1. Deficiența mintală – definiții …………………………….. ……………………….. 5
1.2.Cauzele și trăsăturile specifice deficienț elor mintale …………………….. …. 7
1.3. Criterii de clasificare a deficienței mintale…………………………………… . 10

Capitolul II. Protecția socială a persoanelor cu deficiență mintală ………………… .. 15
2.1. Cadru legislativ ………………………………………………………… …………… 15
2.2. Principalele tipuri de servicii …………………………… ……………………… . 18

Capitolul III. Integrarea socio -profesionala a tinerilor cu deficiență mintală
cu ajutorul terapiei ocupationale ……………………………………………… ………………… 20
3.1. Terapia ocupațională – definiții , scop, obiective …………………………… 20
3.2. Tipuri de terapie ocupațională………………………………………………… .. 22
3.3. Recuperare a deficienților mintali……………………………… ………………. 24

Capitolul IV. Situația integrării socio -profesională a tinerilor c u deficiență mintală
beneficiari ai Asociației Alsterdorf – Casa Frankfurt ……… ………………… ………….. 27
Concluzii finale ……………………………. ………………………………………… …………………. 33
Bibliograf ie………………………………………………………………… ……………………….. …… 34
Anexe ……………………………….. ………………………………… ………………………….. …….. . 37

3
INTRODUCERE

În această lucrare am decis să studiez problematica integrării sociale și profesionale a
tinerilor cu deficiență mintală, deoarece consider că este o parte importantă pentru meseria de
asistent social. Totodată, consider că această categori e de persoane are un grad mai mare de
marginalizare în funcție de nivelul deficienței.
În opinia mea, integrarea persoanelor cu deficiență mintală ar trebui să înceapă încă
din familie,familia având rolul cel mai important în dezvoltarea copilului. Cu cât aceste
persoane cu deficiență mintală sunt acceptate mai repede în cadrul familiei și nu sunt
marginalizate de la activitățile cotidiene, acestea se raporteaza în mod diferit la integrarea în
societate și la integrarea profesională.
Integrarea tinerilor cu deficiență mintală în societate și pe piața muncii se realizează
mai greu odată cu înaintarea în vârstă, deoarece în perioada copilăriei se acumulează
informațiile și se formează comportamentul , dar nu ets eimposibil, având în vedere faptul că
sunt prac ticate mai multe tipuri de terapii, printre care și terapia ocupațională pe care o voi
avea în vedere în prezenta lucrare.
Consider că prin practicarea terapiei ocupaționale tinerii cu deficiență mintală învață
să aibă responsabilități, își îmbunătățesc c apacitatea de concentrare, își cresc încrederea în
sine, învață să fie independente (să își mențină igiena corporală, să curețe locul unde locuiesc,
să se aranjeze etc.). Deasemenea prin aceste terapii ocupațioanle, aceste persoane ăsi dezvoltă
deprinderi cu un nivel scăzut sau își vor forma noi deprinderi și abilități menite să
îmbunătățească calitatea vieții persoanei.
Lucrarea mea este structurată pe 4 capitole, fiecare capitol cuprinzând alte
subcapitole.
Capitolul I prezintă o introducere în problema tica deficienței mintale, mai exact am
definit ce este deficiența mintală, am redat cauzele și trăsăturile specifice deficienței mintale
și deasemenea am prezentat o clasificare a acestui tip de deficiență.
În capitolul II am discutat despre protecția so cială a persoanelor cu deficiență mintală
iar cu ajutorul acestui capitol am prezentat cadrul legislativ și principalele tipuri de servicii de
care beneficiază această categorie de persoane.

4
Capitolul III face referire la terapia ocupațională, așadar am d efinit conceptul de
terapie ocupațională, am redat scopul și obiectivele terapiei ocupaționale și tipurile de terapie
ocupațională.
Ultimul capitol îl reprezintă partea de cercetare pentru care am folosit interviul
structurat pentru a putea vedea gradul în care acești tineri se integrează în societate și dacă
activitățile de terapie ocupațională îi ajută la găsirea și menținerea unui loc de muncă.
Prin această lucrare vreau să evidențiez în ce măsură se integrează tinerii cu deficiență
mintală și dacă consideră că terapia ocupațională contribuie, din punctul lor de vedere, la
integrarea lor socio ală și profesi onală.

5

Capitolul I
Introducere în problematica deficienței mientale

1.1. Deficiența mintală – definiții

Definirea conceptului este un prim pas în abordarea și evaluarea corectă a persoanei
cu deficiență mintală.
În literatura de specialitate, se întâlnesc o mulțime de termeni care, în funcție de
modul de abordare a problemati cii persoanelor cu cerințe speciale, pot conduce la o
delimitare semantică clară pentru a înțelege corect fenomenul avut în vedere.
Termenii sinonimi cei mai frecvenți care se utilizează pentru a desemna deficiența
mintală sunt: întârziere mintală, înapoiere mintală, oligofrenie, arierare mintală, insuficiență
mintală, subnormalitate mintală, retard intelectual, handicap mintal, debilitate mintală,
amenție, alterarea comportamentului adaptativ, etc. Câțiva dintre acești termeni sunt folosiți
din ce î n ce mai rar deoarece aduc reprezentări negative asupra persoanelor deficiente .
(Chelemen, 2010, p. 146).
Deficiența mintală înseamnă o reducere a capacităților intelectuale și psihice care
conduc la dereglări ale reacțiilor și mecanismelor de coping a ind ividului la mediul
înconjurător sau la mediul social, acest lucru plasează individul într -o stare de handicap
datorită incapacității și inferiorității simțite de acesta (Neamțu, 2003 ).
Asociația Americană pentru Întârzierea (Deficiența) Mintală (1992) def inește
întârzierea (deficiența) mintală astfel : „deficiența mintală se referă la limitări substanțiale în
funcționarea prezentă. Este caracterizată printr -o funcționare intelectuală semnificativ sub
medie existând corelări cu limitări în două sau mai mult e dintre următoarele capacități
adaptive: comunicare, autoîngrijire, viața acasă, deprinderi sociale, utilizarea comunității,
autoorientarea, sănătatea și securitatea personală, cunoștințe teoretice, timp liber și muncă.
Întârzierea mintală se manifestă în ainte de vârsta de 18 an i” (Chelemen, 2010, p.148 ).
Din punct de vedere medical, deficiența face referire la deficitul stabilit prin metode și
mijloace clinice, explorări funcționale sau alte evaluări folosite de serviciile medicale, deficit
care poate fi de natură senzorială, mintală, motorie, comportamentală sau de limbaj.

6
Deficiența apare datorită unui accident, unei boli sau datorită unor condiții negative
din mediul în care trăiește un copil, cu precădere carențele afective (Da unt, Vrășmaș ș i Mușu,
1996).
Deficiența mintală apare în urma lezării organice sau în urma afectării funcționale a
sisemului nervos central, având consecințe negative asupra procesului de maturizare mintală
a individului (Radu , 2000).
Prin deficiență se înțelege pierderea, anom alia, perturbarea cu caracter definitiv sau
temporar a unei structuri fiziologice, anatomice sau psihologice și desemnează o stare
patologică, funcțională, stabilă sau de lungă durată,ireversibilă sub acțiunea terapeutică și
care afectează capacitatea de m uncă, dereglând procesul de adaptare și integrare la locul de
muncă sau în comunitate a persoanei în cauză (Neamțu , 2003 ).
După International Clasification of Impairments, Disabilities and Handicaps. A
manual of clasifiation, în domeniul sănătății, defici ența corespunde pierderii de substanță sau
alterării unei funcții sau a unei structuri psihologice, fiziologice sau anatomice. Noțiunea de
deficiență este uneori substituită de termenul de tulburare, însă termenul de deficiență are o
sferă mai largă de cup rindere spre deosebire de tulburare.
Ioan Druțu (1995) arată că deficiența mintală reprezintă o insuficiență globală și un
funcționament intelectual semnificativ inferior mediei, care se manifestă printr -o stagnare,
încetinire sau o lipsă de achiziție în d ezvoltare, determinate de factori etiologici – biologici și/
sau de mediu – care acționează din momentul concepției până la încheierea maturizării și care
au consecințe asupra comportamentului adaptiv.
Deficiența mintală este o stare de potențialitate rest rânsă sau o oprire a dezvoltării
creierului, în urma căreia persoana aflată în cauză este incapabilă la maturitate să se adapteze
mediului său de viață, cerințelor comunității, în așa manieră încât să își mențină existența fără
supraveghere sau sprijin din partea exteriorul ui (Roșca, 1936 apud Buică, 2004).

7
1.2. Cauzele și trăsăturile specifice ale deficienței mintale

Conform cunoștințelor medicale actuale, deficiența mintală apare datorită unor
afecșiuni sau boli ale creierului sau ale sistemului nervos central.
Pentru a stabili care sunt cauzele deficiențelor mintale trebui e sa ț inem cont de faptul
că acestea apar în momente diferite ale dezvoltării.
În funcție de momentul acțiunii lor cauzele sunt:
a) Genetice;
b) Care acționează în perio ada pr enatală;
c) Care acționează în timpul nașterii (perinatală);
d) Din perioada postnatală (Chelemen, 2010, p. 157).
a) „Cauzele genetice pot fi:
– genetice nespecifice (Ghergut , 2005) (poligenice, nu pot fi individualizate
clinic):cazuri endogene, aclinice, sub culturale, famiale. Deficiența mintală are un risc
de apariție de 40 % la copii cu u părinte deficient mintal si de 60 % la copii cu ambii
părinți cu deficiență mintală. În aceste cazuri influențele educaționale au un nivel
scăzut datorită posibilităților neprielnice de dezvoltare afectivă, intelectuală.
– genetice specifice – sindroame individualizate clinic, aberații cromozomiale. Se
transmit genetic prin transmiterea unor deficiențe în metabolismul substanțelor:
tulburări în proteine, glucide sau lipide , sau din cauza unor influențe genetice
transmise: deficie nță structurală (microcefalia)” (Chelemen, 2010, p p.157-158).
b) Cauzele d in perioada prenatală (Radu, 2000) :
– „Factori infecțioși (virotici) : rubeola, gripa infecțioasă, hepatită virală. 45 % din
cazur i au loc în prima lună de sarcină;
– Factori bacterieni: sifilis congenital;
– Infecții cu protozoare: toxoplasmoza congenitală;
– Factori toxici: intoxicații cu substanțe chimice, alimentare, iradieri, spaime
puternice, neacceptarea sarcinii, incompatibilitate a Rh-ului;
– Traumatisme ale mamei din perioada sarcinii;
– Tulburări endocrine ale mamei (diabet, tulburări tiroidiene).”
c) În perioada perinatală pot produc e deficiențe mintale ( Roșca, 1967 apud Chelemen,
2010 ):
– Trauatismele obstetricale , care pot fi clasificate în două categorii:

8
– Traume mecanice – apar datorită aplicării diferitelor instrumente medicale
în timpul nașterii; aceste instrumente pot produce leziuni ale scoarței
cerebrale;
– Hipoxia din timpul nașterii care poate fi determinată de prelungirea
excesivă a nașterii, compresiunea cordonului ombilical, ruptură de
placentă, contracții uterine foarte slabe, făt prea mare;
– Prematuritatea nou -născutului , făt cu greutate mai mică sau egală cu 2500 grame.
– Postmaturitatea nou -născutului , poate determina o hipo xie cronică a fătului care
va avea ca urmări retard ul mintal și psihomotor, convulsivitate accent uată,
tulburări de comportament.
d) În perioada po stnatală pot acționa următorii factori (Roșca, 1967, Druțu , 1995):
– „Boli infecțioase : gripa, hepatita epid emică, varicela, variolă, scarlatină, tuse
convulsivă
– Boli inflamatorii cerebrale: meningoecefalite
– Intoxicații cu diferite substanțe: plumb, oxid de carbon, alcool
– Carențe alimentare
– Tulburări circulatorii la nivel cerebral
– Factori psihosociali: condiții economice ale familiei, relații afective din familie.”
(Chelemen, 2010, p. 159).
Principalele trăsături de specificitate sunt: rigiditatea, vâscozitatea genetica,
heterocronia, fragilitatea conduitei verbale, fragilitatea c onstrucției personalității. În rândurile
următoare vor fi tratate fiecare dintre trăsături individual.
1. Rigiditatea – acest termen a fost introdus de K. Lewin, însemnând ” rezistență la
schimbare sub toate formele incluzând ideea de schimbare și p erseverare”. J. S.
Kaounin (1941) afirmă ”spre deosebire de copil, adultul are un n umăr mai mare de
> regiuni psihologice < , dar granițele dintre acestea devin tot mai rigide pe măsura
înaintării în vârstă”. Pentru deficienții mintali, regiunile respective sunt predominant
rgide și nu fac posibil schimbul funcțional normal dintre ele corespunzător vârstei.
Acest termen a fost extins și de alți autori care au folosit sintagme, ca de exemplu:
rigiditatea gândir ii, a memoriei, a limbajului, a comportamentului (apud Buică, 2004,
p. 158).
2. Vâscozitatea genetică – presupune o dezvoltare neterminată. Dacă la
copilul normal construcția mintală se încheie la un moment dat, la deficientul mintal

9
această construcție stagn ează, nemaiputând atinge decât, eventual, stadiul operațiilor
concrete (Chelemen, 2010).
3. Heterocronia – este un termen introdus de R. Zazzo, care a remanrcat
că deficientul mintal se dezvoltă diferit din punct de vedere psihologic, că diferitele
funcții psi hologice nu se dezvoltă echilibrat. Heterocronia este cea mai evidentă, se
poate remarca între dezvoltarea psihică și cea mintală, respectiv între dezvoltarea
somatică și cea cerebrală (Radu, 2000).
4. Fragilitatea conduitei verbale – este o caracteristică a d eficienților
mintali introdusă de către Emil Verza care o definește ca fiind ”neputința
handicapului de a exprima logico -gramatical conținutul situațiilor semnificative, de a
se menține la nivelul unui progres continuu și de a -și adopta conduita verbală la
schimbările ce apar în diverse împrejurări.
5. Fragilitatea construcției personalității – R. Fau pornește de la
următoarea idee (apud Ionescu, 1975, p. 32): ”datorită operațiilor logice scăzute la
care ajunge deficientul mintal nu se facilitează de raporturi sociale stabile și evolutive,
deoaece predomină fragilitate și infantilism în comportament”. Prin urmare,
deficientul mintal poate manifesta duritate, impulsivitate și lipsă de control.

1.3. Criterii de clasificare a deficienței mintale

De-a lungul timpului au existat o serie de clasificări ale deficienței mintale,
majoritatea bazate pe valoarea coeficientului de inteligență IQ, care se calculeaza astfel:
IQ=VM /VC x 100, unde VM= vârsta mintală, VC= vârsta cronologică. Cu alte cuvinte,
coeficientul de inteligență exprimă raportul dintre două performanțe: performanța reală a
subiectului (VM) și performanța așteptată în funcție de vârsta cronologică (VC) (Gherguț,
2005 apud Chelemen, 2010, p. 165).
Cele mai cunoscute clasificări ar fi:
 Clasificarea OMS (2001) :
– Întârziere (înapoiere) mintală ușoară sau debilitate mintală , IQ = 50 -70
– Întârziere (înapoiere) mintală medie, IQ= 35 -49
– Întârziere (înapoiere mintală gravă, IQ= 20 -34
– Întârziere (înapoiere) mintală profundă, IQ sub 20
– Întârziere (înapoiere) mintală cu nivel neprecizat, cazuri în care inteligența
persoanei nu poate fi măsurată prin probe standardizate

10
 Clasificarea DSM IV (1994):
– Retardare mintală ușoară, IQ= 50/55 -70
– Retardare mintală moderată, IQ = 35/40 -50/55
– Retardare mintală se veră, IQ= 20/25 -35/40
– Retardare mintală profundă, IQ sub 20/25
– Retardare mintală de severitate nespecificată
 Clasificarea UNESCO (1983):
– Întârziere mintală ușoară, IQ= 51 -66 Binet Stanford și IQ=55 -69 Wechsler
– Întârziere mintală moderată, IQ= 36 -50 Binet S tanford și IQ=40 -54 Wechsler
– Întârziere mintală severă, IQ=20 -35 Binet Staford și IQ=25 -39 Wechsler
– Întârziere mintală profundă, IQ sub 19 Binet Stanford și IQ sub 24 Wechsler .
Cel mai des întâlnită în lucr ările de specialitate (D ruțu, 1995) este următ oarea:
– Deficiență mintală profundă sau gravă, IQ= 0 -20
– Deficiență mintală severă, IQ= 20 -35/40
– Deficiență mintală moderată, IQ=35/40 -50/55
– Deficiență mintală ușoară, IQ=50/55 -70
– Intelect liminar (de limită), IQ=70/80.
În cele ce urmează voi încerca o caracterizare mai amplă a ultimei clasificări.

1. Deficiența mintală profundă

Deficiența mintală profundă este cea mai gravă formă a deficienței mintale. Persoana
care suferă de acest tip de deficiență are nevoie de supraveghere permanentă, control și
ajutor, având incapacitatea de a se descurca singură.
Persoanele aflate în această categorie de deficiență au un nivel mintal undeva în jurul
vârstei de 2 ani, iar coeficientul de inteligență (IQ) sub 20. Aceste persoane sunt mai
predispuse la infecții și alți agenți patogeni, astfel există un grad mai mare de mortalitate în
rândul acestor persoane. Media de viață a acestei categorii de deficienți e ste de 19 -20 de ani
(Gherguț , 2007).
Caracteristicile deficienței mintale profunde:
– Retardare profundă;
– Capaci tate foarte slabă de funcționare în domeniul senzorio -motor;
– Imposibilitatea de a utiliza limbajul pentru comunicarea cu cei din jur;
– Funcții intelectuale slab dezvoltate;

11
– Persistența unor impulsuri primare;
– Crize acute de plâns;
– Automutilare, apatie.
După Neamțu (2003 ), din punct de vedere clinic, se pot distinge două forme de
deficiență mintală:
– Forma A (deficiență completă) – se caracterizează prin persistența reflexelor
primare, cu o existență pur vegetativă și afectare cronică sau a unei părți din
sistemul nervos, comunicarea lipsește total, având o vârstă mintală de un an și
șanse slabe de supraviețuire.
– Forma B (deficiență incompletă) – se caracterizează prin afectarea parțială a
sistemului nervos, având deficiențe senzoriale destul de accentuate, comu nicarea
este slabă, prin cuvinte monosilabice, afecțiuni psihomotrice grave, mișcări
stereotipe, vârstă mintală de 2 -3 ani. Cel afectat poate asimila acțiuni motorii
elementare.

2. Deficiența mintală severă

Deficiența mintală severă este cunoscută în lite ratura de specialitate sub denumirile de
arierație severă sau moderată și întârziere mintală mijlocie.
Din punct de vedere psihometric, vârsta mintală este cuprinsă între 2 și 7 ani, iar
coeficientul de inteligență (IQ) este cuprins între 20 și 35/40.
Caracteristicile acestei categorii de deficiență mintală sunt (Gherguț, 2007) :
– Slabă dezvoltare motorie;
– Limbaj mimic;
– Posibilități reduse de comunicare, dar dacă sunt incluși în programe educaționale
pot achiziționa un număr limitat de cuvinte;
– În general este imposibilă achiziționarea autonomiei personale, putându -și însuși
abilități elementare de îngrijire;
– În perioada adultă pot realiza sarcini simple, repetate;
– Necesită supraveghere permanentă.

12
3. Deficiența mintală moderată

Deficiența mintală moderată are un coeficient de inteligență situat între 35/40 și 50/55 iar
vârsta m intală a acestor deficienți depă șește 7 ani.
Caracteristicile acestei categorii de deficienți sunt:
– Dezvoltare motorie;
– Posibilitatea comunicării prin limbaj dar vocabularul fiind fo rmat din cuvinte uzuale,
iar vorbirea este imperfectă;
– Gândirea este concretă, situațională;
– Atenție caracterizată prin instabilitate;
– Memorie mecanică;
– Autonomie satisfăcătoare;
– Incapacitatea asimilării unui număr su ficient de cunoștințe școlare ( în mică măsură
lectura, scrisul, calculul);
– Grad crescut de imaturitate afectivă și labilitate manifestate prin crize de plâns,
negativism față de cei din jur, indiferență, tendințe de izolare, puerilism, atașament
exagerat față de persoanele care îl îngrijesc;
– Mare nevoie de securitate, minimă capacitate de autoprotecție împotriva unor pericole
obișnuite;
– Capacitatea executării unei munci calificate, în general într -un atelier protejat;
– Incapacitatea de a duce o viață independentă, chiar dacă supravegherea pe care o
necesită este minimă (Gherghuț, 2007 ).

4. Deficiența mintală ușoară

Deficiența mintală ușoară cuprinde intervalul 50/55 – 70 al coeficientului de inteligență
(IQ) iar vârsta mintală este cuprinsă între 7 -9 ani.
Deficienții din această categorie sunt ca pabili de achiziții școlare corespunzătoare vârstei
lor mintale, însă nu își pot asuma total responsabilitatea comportamentului lor, deoarece sunt
incapabili să anticipeze urmările și implicațiile acestuia.
Caracteristicile acestei categorii sunt (Chelemen , 2010, p. 169) :
– Retard ușor în dezvoltarea senzo -motorie;
– Probleme de orientare în spațiu;
– Constanța percepției de formă, mărime, greutate se realizează cu dificultate;

13
– Lipsa flexibilității în gândire ;
– Dificultăți de înțelegere și de integrare a noilor cunoștințe în sistemul celor
existente deja;
– Întârziere de dezvoltare a limbajului;
– Vocabular sărac, tulburări de limbaj;
– Capacitate scăzută de organizare și coordonare a acțiunilor;
– Imaturitate afectivă, incapacitatea de a -și controla emoțiile;
– Lipsa de f idelitate a memoriei atunci când reproduce un text;
– Dezvoltare bună a contactelor sociale;
– Capacitatea achiziționării de cunoștințe școlare care nu depășesc nivelul clasei
a IV-a;
– În urma uneri educații speciale se poate ajunge la o competență socială și
profesională bună.

5. Intelectul de limită

Se referă la o categorie eterogenă de forme și grade de manifestare, a căror trăsătură
comună constă în fenomenul decompensării școlare la vârsta de 11 -12 ani urmată de apariția
unor reații nevrotice și comporta mente consecutive insuccesului școlar (Gherguț, 2005) .
Identificarea copilului cu intelect liminar (de limită) este foarte ușor de realizat în timpul
activității școlare. Caracteristicile acestuia sunt:
– Nevoie de timp mai mare pentru elaborarea răspunsuril or;
– Dificultăți la însușirea cititului și a scrisului, dar și a calculelor matematice;
– Probleme de orientare spațială;
– Dificultatea de a respecta forma, mărimea;
– Imprecizie în înțelegerea sarcinilor școlare;
– Baraje ale gândirii, lapsusuri, încetineală în gândire;
– Dificultăți de colaborare și de stabilire a unor relații interpersonale datorate unei
imaturități social -afective;
– Integrare școlară doar prin diferențierea curriculumului.

14

Capitolul II
Protecția socială a persoanelor cu deficiență mintală

2.1. Cadrul legislativ

Orice persoană care aparține unei categorii de deficiență are anumite drepturi și
obligații prevăzute de legislație.
Instituția de stat care urmărește protecția ș i promovarea drepturilor persoanelor cu
dizabilități din România este Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități (ANPD),
aflată în subordinea Ministerulu i Muncii și Justiției Sociale.
În cele ce urmează voi prezenta legislația în vigoare la nivel național care vizează
persoanele cu dizabilități.
Legea nr. 448/2006 (republicată și modificată) privind protecția și promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap reglementează drepturile și obligațiile persoanelor cu
handicap care se acordă cu scopul integrării și incluziunii sociale.
Hotărârea nr. 89/2010 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 reglementează modul de aplicare a prevederilor
Legii nr. 448/2006 și anume modul de acordarea drepturilor de care beneficiază persoa nele cu
handicap și documentele necesare pentru aceasta.
Ordinul nr. 517/2009 al președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu
Handicap privind efectuarea plății dobânzii suportate din bugetul de stat de către direcțiile
geneale de asistență soc ială și protecția copilului județene, respectiv ale sectoarelor
municiiului București, în baza art. 27 din Legea nr. 448/2006 – prin acest ordin se
reglementează cine suportă cheltuielile pentru acest drept al persoanelor cu handicap.
Art. 27 din Legea nr. 448/2006 prevede – ”persoanele cu handicap, deținătoare de
autoturisme adaptate handicapului, precum și persoanele care le au în îngrijire, beneficiază de
scutire de la plata tarifului de utilizare a rețelelor de drumuri naționale, prevăzut în O. G. Nr.
15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier”
Hotărârea de Guvern nr. 1175/2005 privind aprobarea Strategiei Naționale pentru
protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006 -2013 .
”Șanse egale pentru persoanele cu handicap – către o societate fără discriminări” .

15
Această strategie susține că persoana cu handicap este la fel de importan tă și valoroasă ca și
orice altă persoană și are ca scop îmbunătățirea calității vieții personale. Totodată obiectivul
general al acestei strategii îl reprezintă promovarea integrării sociale a persoanelor cu
handicap ca cetățeni activi care sunt în măsură de a -și controla viața.
Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj ș i stimularea ocupării forței
de muncă.
În capitolul IV, Secț iunea 3 – Stimularea angajatorilor pentru încadrarea î n muncă a
șomerilor, se precizează urmă toarele:
– Angajatorul primește pe o perioadă de 18 luni, pentru fiecare absolvent persoană cu
handicap pe care o angajează, o sumă lunară reprezentâ nd 1,5 salarii minime brute pe țara în
vigoare. Această facilitate este acordată cu obligația menț inerii raporturilor d e muncă /
serviciu pe o perioadă de cel puțin 3 ani de la data î ncheierii contractului.
– Angajatorul cu sub 100 de angajați care încadreaza în muncă persoane cu handicap primeș te
pentru fiecare perso ană angajată din această categorie o sumă egală cu un sal ariu minim brut
pe țară în vigoare, având obligaț ia menținerii raporturilor de muncă / ser viciu pe o perioadă
de cel puț in 2 ani de la data î ncheierii contractului.
Ordinul M.S.F nr. 794 din 2002, publicat în M.O. nr. 929 din data de 18/12/2002 –
privind aprobarea modalității de plată a indemnizației cuvenite părinților sau reprezentanților
legali ai copilului cu handicap grav, precum și adultului cu handicap grav sau
reprezentantului său legal.
Plata indemnizațiilor cuvenite părinților sau reprezentanților copilului cu handicap grav sau a
adultului cu handicap grav este acordată lunar și este ec hivalentă cu salariul net al asistentului
social debutant în unitățile bugetare.
Ordinul nr. 18/3989/416/142 din 2003 privind aprobarea Ghidului metodologic pentru
evaluarea copilului cu dizabilități și încadrarea într -un grad de handicap. Acest ordin
reglementează încadrarea copilului cu dizabilități în gradul de handicap ș i reglementează
utiliza rea drepturile legale care i se cuvin în acest caz.
Alte acte normative din domeniul persoanelor cu dizabilități sunt:
 Ordin nr. 468/13.10.2009 al președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele
cu Handicap privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea ar t. 54 alin. (4) din
Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap (M.O. nr. 702/20.10.2009)

16
 Ordin nr. 369/17.08.2009 al președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele
cu Handicap privind aprobarea Metodologiei de monitorizare a implementării
proiectelor în domeniul protecției persoanelor cu handicap (M.O. nr.
611/08.09.2009)
 Legea nr. 207 din 2 iunie 2009 privind aprobarea Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 86/2008 pentru modificarea Legii nr. 448/2006 privind protecț ia și
promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
 Ordinul nr. 651 din 19 decembrie 2008 privind aprobarea Metodologiei de
monitorizare a imple mentarii standardelor specifice de calitate î n centrele pentru
persoanele cu handicap
 Ordinul nr. 590 din 12 noiembrie 2008 privind aprobarea Instructiunilor pentru
aplicarea art. 78 din Legea nr. 448/2006 privind protecț ia și promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap
 Ordinulnr. 55 9 din 22 octombrie 2008 privind aprobarea Standardelor specifice de
calitate pentru centrele rezidentiale, centrele de zi și locuintele protejate pentru
persoane adulte cu handicap
 Ordinul nr. 507 din 10 septembrie 2008 privind aprobarea Grilei de evaluare a
activităț ilor cu caracter inovator desfășurate î n centrele -pilot pentru persoane adulte
cu handicap
 Ordonanța de Urgență nr. 86 din 24 iunie 2008 pentru modificarea Legii nr.
448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
 Hotărârea nr. 430/16.04.2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea
și funcționarea comisiei de ev aluare a persoanelor adulte cu handicap (M.O. nr.
339/01.05.2008)
 Ordin nr. 11/09.01.2008 al președintelui Autorității Naționale pentru
Persoanele cu Handicap privind elaborarea Metodologiei de evaluare a proiectelor
și criteriilor pe baza cărora se efectuează selecția proiectelor în domeniul protecției,
integrării și incluziunii sociale a persoanelor cu handicap (M.O. nr. 29/15.01.2008)
 Hotărâ rea de Guvern nr. 10 din 9 ianuarie 2008 privind indexarea cuantumului
prestaț iilor sociale prevă zute la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind
protecț ia și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
 Ordinul nr. 256 din 03 august 2007 privind organizarea și funcționarea Consiliului
de analiză a problemelor persoanelor cu handicap

17
 Ordinul nr. 671 din 24 iulie 2007 pentru aprobarea Metodo logiei de autorizare a
interpreț ilor limbajului mimico -gestual și a interpreț ilor limbajului specific
persoanei cu surdocecitate
 Ordinul nr. 432 din 14 mai 2007 pentru aprobarea procedurii de acordare a
drepturilor prevă zute la art. 12 alin. (1) lit. b), e) – g) si la alin. (2) din Legea nr.
448/2006 privind protecț ia și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu
modifică rile și completă rile ulterioare
 Ordonanța de Urgență nr. 14 din 07 martie 2007 pentru modificarea
șicompletarea Legii nr. 448/2006 privind protecț ia și promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap
 Ordonanța de Urgență nr. 32 din 26 februarie 2001 pentru reglementarea unor
probleme financiare

2.2. Principalele tipuri de servicii

Pentru a duce o viața independent ă și pentru a putea participa activ la viața
comunitară, persoanele cu deficiențe au nevoie de sprijin pentru a simți că fac parte din aceea
comunitate.
Serviciile sociale se acordă la cerere sau din oficiu, fiind proiectate și adaptate
conform nevoilor individuale ale persoanei.
Art.31 din Legea 448/2006 prevede: Persoanele cu handicap beneficiază de servicii sociale
acordate :
– La domiciliu;
– În comunitate;
– În centre de zi și centre rezidențiale, publice sau private.
În conformitate cu prevederile din Legea 448/2006 privind protecția și promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap ; persoanele cu dizabilități be neficiază de o serie de
prestații, reduceri, scutiri sau gratuități.
Printr e cele mai importante pestații sunt:
– Indemnizație lunară acordată adulților cu handicap grav, indifferent de venituri (202
lei);
– Indemnizație lunară acordată adulților cu handicap accentuat, indifferent de venituri
(166 lei);

18
– Buget personal complementar lunar, indifferent de venituri, în cuantum de 91 lei
pentru persoana cu handicap și pentru familia care acordă îngrijire unui copil cu
handicap grav;
– Indemnizație de însoțitor în cuantum de 534 lei (pentru adulții cu handicap visual
grav) sau asistent personal;
– Buget personal complementar lunar, indifferent de venituri în cuantum de 33,50 lei
pentru adultul cu handicap mediu;
Reducerile de care beneficiază persoanele cu handicap sunt :
– Reduceri la biletele de intrare la spectacole, muzee, manifestări artistice și sportive;
– Reducere cu 50% a taxelo pentru cazare și masă la cantinele și căminele studențești.
Principalele scutiri de care beneficiază adultul cu handicap:
– Scutire de impozit pe venituri din salarii, indemnizații de natură salarială și pensii;
– Scutire de la plata impozitului pe clădire și teren;
– Scutire de la plata taxei asupra autoturismelor, motocicletelor cu ataș, adaptate
handicapului;
– Scutire de la plata taxei hoteliere;
– Scutire de la plata tarifului de utilizare a rețe lelor de drumuri naționale.
Printre cele mai semnificative gratuități amintim:
– Asistență medical gratuită, inclusive meicamaente gratuite, atât pentru tratament
ambulatoriu cât și pentru spitalizare;
”Serviciile medicale sunt furnizate cu preponderență de către unitășile medicale de pe
raza județului. Aici putem aminti: cabinetele de medicină de familie, cabinetele
medicilor specialiști, clinici etc.” (Oșvat, 2012, p. 87).
– Servicii gratuite de cazare și masă și pentru însoțitorul adultului cu handicap grav ;
– Un bilet la tratament balnear pe an ;
– Gratuitate pentru transportul interurban (maxim 12 călătorii dus -întors pe an pentru
handicap grav si 6 călătorii dus -întors pentru handicap mediu ) dar și pentru însoțitorii
acetora;
– Gratuitate pentru transportul ur ban cu mijloace de transport în comun și pentru
însoțitorii acestora;
– Gratuitate pentru locurile de parcare pentru autovehiculul care transport o persoană cu
handicap pe bază de legitimație (Zamfir, 2015, p p. 451 -453).

19
Capitolul III

Integrarea socio -profesională a tinerilor cu deficiență mintală cu ajutorul
terapiei ocupaționale

3.1. Terapia ocupațională – definiții, scop, obiective

Înțelesul sintagmei de terapie ocupațională derivă din cuvintele care o compun:
– ocupația – reprezi ntă ideea de activitate în care te implici, te angajezi și participi
efectiv și motivat;
– terapia – însemnând tratamentul unei boli, a unei dizabilități sau a unui handicap.
În trecut, terapia ocupațioanlă era adresată mai mult persoanelor cu deficiență fiz ică,
însă în prezent acest tip de terapie se adresează unei game mai largi de indivizi, ca de
exemplu: indivizi cu retart mintal, care prezintă dificultăți de învățare, a fective, nevăzători
etc. (Gherguț, 2007, p. 274).
Această terapie este o activitate sa u o ocupație ce are rolul de a dezvolta capacitatea
individului de a se integra în comunitate.
O definiție a terapiei ocupaționale este dată de American Occupational Therapy
Association: „Terapia ocupuațională este forma de tratament care folosește activit ăți și
metode specifice, pentru a dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a desfășura activitățile
necesare vieții individului, de a compensa disfuncții și de a diminua deficiențele fizice” (Dan,
2005).
„Terapia ocupațională , o artă și știința care dirijează modul de răspuns al omului față
de o activitate selecționată, menită să promoveze și să mențină sănătatea, să împiedice
evoluția spre infirmitate, să evalueze comportamentul și să trateze sau să antreneze pacienții
cu disfuncții psihice sau psiho sociale” (Gherguț, 2007, p. 274 ).
Alexandru Popescu (1993) spune că „în terapia ocupațională ocuparea timpului liber
are menirea să destepte interesul bolnavului pentru activități oarecare” și că terapia
ocupațională care are la bază principiul muncii remu nerate în procesul de integrare socială și
profesională a individului îl trimite la realizarea de activități precum: confecționarea de
obiecte, țesutul, îngrijirea grădinii etc.

20
În terapia ocupațională sunt incluse activități pentru creșterea și îmbunătăț irea stării
fizice și psihice ale unei persoane la un nivel necesar vieții cotidiene. Totodată, terapia
ocupațională este arta de a promova independența funcțională prin realizarea unor activități
zilnice utilizând instrumente ce permit schimbarea periodic ă, dacă este necesar, pentru
îndeplinirea aceluiași scop (Dan, 2005 , p. 26 ).
„Terapia ocupațională folosește activități pentru creșterea și restaurarea stării fizice și
psihice ale unei persoane la nivel funcțional necesar vieții cotidiene”. Terapia ocupațională
este arta practică care promovează independența funcțională prin realizarea de activități
zilnice (Sbenghe, 2002 , p. 147 ).
Scopul terapiei ocupaționale este acela de a facilita dezvoltarea personalității
individului pentru a se putea integra în societate.
Cu ajutorul terapiei ocupaționale se urmărește refacerea mobilității sub toate formele
ei: forță, rezistență, coordonare a mișcărilor efectuate. În acest sens terapia ocupațională:
„ – stimulează încrederea în sine a bolnavilor și dezvoltare a firească a personalității;
– organizează un program de mișcări dirijate în condiții de lucru;
– constată capacitățile și înclinațiile restante ale bolnavului;
– corelează recuperarea medicală cu cea profesională;
– realizează reinserția cât mai rapid cu putință în viața socială economică și
profesională” (Dan, 2005, p. 10 ).
Pentru recuperarea unui deficient, se realizeză activități utile sau nu, dar care se pot
rezolva în mai multe moduri , iar prin desfășurarea acestora se atinge scopul urmărit.
Pentru o recuperare cu ajutorul terapiei ocupaționale eficientă este important să se
stabilească corect obiectivele propuse de către terapeut și de către pacient. Aceste obiective se
stabilesc după o evaluare a beneficiarului și a mediul în care trăiește dar și c el profesional,
fiind stabilite individual în funcție de diagnosticul pacientului și a șanselor de recuperare cu
ajutorul acestei terapii ocupaționale.
Obiectivele terapiei ocupaționale constau într -un program ce vizează ca finalitate
creșterea încrederii în sine, creșterea independenței în activitatea individului, reintegrarea în
mediul familial, social și profesional , deci de a oferi individului condiția psihosocială a
normalităț ii.
Principalele obiective ale terapiei ocupaționale sunt :
– „ înlăturarea tulburărilor funcționale pasagere simple sau multiple, prezente într -o
serie de afecțiuni sau în variate asociații morbide, în care este necesară reeducarea
gestuală, deci recuperarea unui deficit motor;

21
– reeducarea mijloacelor de exprimare, implicând vorb irea, atitudinea,
comportamentul;
– restabilirea independenței bolnavului, sub aspecr psihosomatic;
– creșterea performanței ocupaționale pentru A.D.L -uri, muncă și distracție;
– prevenirea injuriilor și a disfuncțiilor;
– menținerea sănătății generale vizând dezv oltarea armonioasă a copiilor;
– creșterea calității vieții pacienților” (Dan, 2005, p. 11).
Prin desfășurarea procesului de terapie ocupațională se urmăresc următoarele
obiective:
– dezvoltarea, menținerea și recuperarea nivelului de funcționare a organismului
persoanei;
– compensarea deficiențelor funcționale prin preluarea funcțiilor afectate de către
componentele bune ale organismului persoanei;
– prevenirea degenerării unor funcții ale organismului;
– crearea unei stări de sănătate și încredere în for țele proprii ale fiecărei persoane
(Gherguț, 2011, p. 276).

3.2. Tipuri de terapie ocupațională

În terapia ocupațională se folosesc activități pentru formarea deprinderilor de viață
cotidiană, activități pentru formarea capacităților și aptitudinilor pen tru muncă, activități
pentru formarea abilităților pentru diverse jocuri dar și activități pentru petrecerea timpului
liber (Pop, Farago, 2014).
Pornind de la definiția dată de T. Senghe, terapia ocupațională se ocupă de integrarea
socială, profesională ș i familială a beneficiarilor, fiind o metodă sintetică a kinetoterapiei,
care preuspune o participare cerută și întreținută psihic, aceasta poate fi claisficată astfel:
1. Terapia ocupațională recreativă care cuprinde:
o Activități de exprimare : desen, pictur ă, gravură, sculptură, etc;
o Activități sportive;
o Jocuri distractive.
2. Terapia ocupațională funcțională – reprezintă o formă de ergoterapie dirijată și
controlată care are scopul de a realiza diferite mișcări în cadrul muncii, ca de
exemplu : împletitul, țe sutul, marochinăria, tipografia, etc.

22
3. Terapia ocupațională profesională – se aplică în centre de recuperare bine dotate,
în școli profesionale specializate sau în ateliere.
4. Terapia ocupațională retribuită – poate fi uitilizată pentru bolnavii care se
recuperează după ce au sferit o paralizie sau au suferit un tratament paleativ al
sechelelor și si -au redobândit mișcările principale.
Cele mai cunoscute forme aplicate ale terapiei ocupaționale sunt (Chelemen, 2010, p.
175):
– Ludoterapia;
– Artterapia;
– Melo terapia;
– Terapia prin dans;
– Ergoterapia.
Ludoterapia
Este terapia care are la bază jocul privit ca modalitate de relație între individ și lumea
obiectelor . J.Piaget sugera că ”jocul reprezintă cea mai pură formă de asimilare. Prin
asimilare, copilul încor porează în modalitățile existente ale gândirii întâmplări, obiecte sau
situații” . Piaget descria trei stadii în dezvoltarea jocului: stadiul jocului practic – care apare în
primul an de viață , stadiul jocului simbolic -apare începând cu al doilea an de viaț ă, stadiul
jocului cu reguli – este ultima categorie care se dezvoltă încorporând în mod necesar
coordonarea socială și o înțeleg ere de bază a relaților sociale (Neamțu, 2003, p. 285) .
Artterapia
Acest tip de terapie cuprinde desenul, pictura, sculptura ia r prin intermediul lor se asimilează
principalele elemente de limbaj plastic care ajută la exprimare uneori mai repede decât
verbal.
Meloterapia
Muzica are multiple influențe asupra psihicului uman datorită complexității fenomenului
muzical. Muzica ajută l a exprimarea sentimentelor și idei, declanșând procese afective
neașteptate cu o variate manifestări (bucurie, trăire interioară , exaltare etc.)
Fiind accesibilă tuturor oamenilor muzica dispune de cel mai fin limbaj artistic. Sunetul
muzical.
Cercetările au demostrat că instrumentele de percuție, ca de exemplu tobele, tamburinele
facilitează comunicarea în cazul persoanelor cu deficiență mintală.

23
Terapia prin dans
Acest tip de terapie a fost utilizată când comunicarea era blocată sau limitată. Prin dans
exprimăm cel mai usor sentimentele de bucurie, de tristețe etc. și totodată prinmișcare corpul
uman eliberează endorfinele responsabile pentru starea de bine.
Dansul este folosit de terapeuți pentru a -i aduce în legătură pe pacienți cu sinele, as tfel că
prin dans subiecții sunt învățați să își scoată la iveală sentimentele.
(https://ww w.somato.md%2Freports%2Fd ownload%2Fergoterapia -supo rt-de
curs&usg=AFQjCNFVm0vinHyh0rds7jkIdvh8oHTH -A)

Ergoterapia
Este definită ca fiind sinonimă cu terapia prin mu ncă ce se desfășoară în cadrul atelierelor
specializate din instituții. Acest tip de terapie urmărește recuperarea totală sau parțială a
capacității de muncă și încadrarea socială și profesională.
Este utilizată ca mijloc de instruire a deficienților pent ru a obține câștiguri sub formă
materială prin munca depusă.
Egoterapia amplifică totodată procesul de maturizare.

3.3. Recuperarea deficienților mintali

Scopul recuperării persoanelor deficiente îl reprezintă valorificarea la maxim a
posibilităților de care dispun acestea dar și îmbunătățirea abilităților fizice și intelectuale
existente sau formarea de altele noi care ajută la integrarea viitoare din punct de vedere social
și profesional.
Recuperarea este definită ca „ un proces destinat să dea posibil itatea persoanelor cu
deficiențe să ajungă ( și să se mențină) la niveluri funcționale fizice, psihice și/sau sociale
corespunzătoare furnizându -le acestora instrumentele cu ajtorul cîrora își pot schimba viața
în direcția obținerii unui grad mai mare de independență” (Vrășmașu, 1996, p. 11).
Recuperarea trebuie să aibă o diagnoză și o prognoză pentru atingerea scopului dorit.
La baza formelor de terapie utilizate penru recuperarea persoanelor cu deficiență se află un
curriculum model propus de Carol Ouvry în 1987, curriculum structurat pe 4 arii de
dezvoltare.
Aceste arii sunt:
– Aria de dezvoltare fizică ce are ca obiectiv principal mișcarea corpului, motriictatea
grosieră, imaginea corporală, fizioterapia;

24
– Aria de dezvoltare perceptivă având ca obiectiv principal percepția motorie și
conștientizarea aferențelor senzoriale;
– Aria de dezvoltare intelectuală cu obiectivul rpincipal de dezvoltare a abilităților
cognitive;
– Aria de dezvoltare personală și socială ce are ca obiectiv principal independența
persoa nei într -un mediu cât mai restrictiv posibil și care are ca și componente :
autonomia personală, autonomia so cială și competențele sociale ( Gherguț, 2005, p.
240).
Recuperarea se face prin următoarele forme (Verza, 1998, p p. 14-15) :
– Recuperarea prin învăț are
– Recuperarea prin psihoterapie
– Recuperarea prin terapie ocupațională
A. Recuperarea prin învățare – începe de regulă la vârsta preșcolară în funcție de
specificul deficienței. Această învățare va fi predominant afectivă și motivațională
însoțită de învățar ea morală, motrică și întelectuală.
Însușirea de norme morale și formarea de abilități motorii prin aceste tipuri de
învățări( morală, motrică, intelectuală) vor contribui la formarea de sentimente,
convingeri, atitudini,aspirații, comportamente.
Învățarea socială reprezintă imitarea de modele comportamentale folosindu -se
pentru aceasta drept susțineri recompensa, lauda, îndemnul.
B. Recuperarea prin psihoterapie
Psihoterapia acționează pozitiv asupra individului, mai ales asupra spiritului și
persoanlității a cestuia, înlăturând negativismul, anxietatea.
Prin psihoterapie se activează motivația și pulsiunile, acest lucru fiind un aspect
pozitiv în implicarea subiectului în procesul de recuperare. Deasemenea,
psihoterapia înlătură stările conflictuale și sentim entele de inferioritate.
Dintre formele psihoterapiei, cele mai eficiente în cazul deficienței mintale sunt:
psihoterapia sugestivă – prin care se utilizează sugestia pozitivă datorită faptului
că deficientul mintal este ușor influențabil, prin aceasta ame liorându -se
comportamentele aberante ale individului și formarea de atitudine favorabile;
Psihoterapia de relaxare – care urmărește creearea unei stări de relaxare fizică a
organismului.

25
C. Recuperarea prin terapie ocupațională
Acest tip de recuperare este aplicată tuturor categoriilo de handicap. Cele mai
cunoscute forme sunt: ludoterapia, artterapia, meloterapia, ritmoetreapia, terapia
prin dans, ergoterapia.
Terapia ocupațională va viza câteva categorii de comportamente, indiferent de
modalitatea de recu perare fo losită (Chelemen, 2007, p. 143) :
– Comportamente ce semnifică autonomia personal;
– Posibilitatea de exercita unele ocupații sau profesii;
– Capacitatea și disponbilitatea de a comunica oral și în scris;
– Prezența unor interese și motvații pentru activitate ți pentru desfășurarea în
grup a acesteia;
– Existența unui simț al responsabilității și al autoconducerii;
– Existența posibilității de a aprecia și de a prevedea situații viitoare;
– Capacitatea de raportare corectă ls grupul de apartenență și de a comunica cu
acesta;
– Existența unor deprinderi și abilități în domeniul intelectiv și al vehiculării
informației.
Cel mai important aspect pentru cei care urmăresc recuperarea persoanelor cu
dizabilități îl reprezintă obținerea de rezultate pozitive care să îl ajute pe individ să evolueze,
să se descurce și să trăiască singur , să facă față cerințelor societății având aceleași
responsabilități ca oricare altă persoană.

26
Capitolul IV

Situația integrării socio -profesionale a tine rilor cu deficiență mintală a
beneficiarilor Asociației Alsterdorf – Casa Frankfurt

În acest capitol voi prezenta rezultatele unui studiu calitativ realizat în cadrul
Asociației Alsterdorf Oradea – Casa Frankfurt. În următoarele rândur i voi face o prezentare
succintă despre această asociație.
Asociația Alsterdorf Oradea este o asociație înființată în anul 2001 cu scopul de a
îmbunătăț condițiile de trai și asistare a persoanelor care trăiau în instituții. Serviciile pe care
această asociație le oferă sunt în funcție de nevoile persoanelor, astfel oferă servicii de
asistență socială în sistem rezidențial și ambulant, sprijin și asistență la locul de muncă,
seminarii de formare a deprinderilor sociale, activități de petrecere a timpului liber și de
recreere și a teliere de terapie ocupațională.
„O categorie de beneficiari o cons tituie persoanele cu dizabilităț i intelectuale sa u
psihice, care au fost instituționalizate, printr -o hotărâre, a Comisiei Direcției Generale de
Asistență Socială și Protecț ia Copilului B ihor.
O alt ă categorie este reprezentată de persoane cu dizabilități care au părăsit instituțiile
de protecție socială si trăiesc într -o formă individuală de locuit sau persoane care trăiesc cu
familiile lor și nu au fost niciodată instituț ionalizate.
Asoc iația Alst erdorf reprezintă imaginea umanistă a omului. Omul are, pentru că este
o persoană, demnitate umană. Demnitatea umană nu depinde de sex, vârstă, naționalitate sau
religie și nici de capacitatea fiecăruia de a întreprinde ceva, de starea de sănă tate, de
capacitatea de a comu nica sau de gradul de nevoi de î ngrijire sau de ajutor.
În acest sens toți oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi de bază în ce
priveș te libertatea, autodeterminarea ș i participarea în cadrul societ ății. Oamenii diferă in
mod individual unul față de celălalt. Pentru Asociaț ia Alsterdorf respec tarea acestei
diferențieri și a varietăț ii omu lui constituie partea componentă importanta ă a convingerii
umaniste.
În scopul recunoașterii acestei diferențieri și a respectă rii varietății oamenilor,
Asociaț ia Al sterdorf vede ca fiind o sarcină a sa să promo veze persoanele cu dizabilități,
ținând cont de drepturile lor de bază la autodeterminare, să faciliteze participarea lor egală în

27
societate și pentru aceasta să le ofere s prijinul și asistenț a necesare ” (http://www.asociatia –
alsterdorf.ro/about/ ).
Accentul este pus pe activități ocupaționale și activități de dobândire a unor deprinderi
necesare adoptării unei vieți independente.
Această cercetare are rolul de a evidenția situația integrării tinerilor cu deficiență
mintală și totodată dacă activitățile ocupaționale îi ajută să își formeze abilități noi sau să și le
dezvolte pe cele existente.
Obiectivul general al studiului îl reprezintă surprin derea situației integrării socio –
profesionale a tinerilor cu defici ență mintală instituționalizați.
Obiectivele specifice sunt:
1. Reliefarea principalelor aspect privind viața în instituții
2. Surprinderea principalelor probleme întâmpinate de tineri în inte grarea pe piața
muncii
3. Aflarea rolului terapiei ocupaționale în integrarea socio -profesională a tinerilor
instituționalizați

Metoda de cercetare și analiză

Pentru realizarea acestei cercetări am ales interviul individual semistructurat pentru a
reliefa mai în detaliu situația unui tânăr cu deficiență mintală instituționalizat și a înțelege mai
bine care este realitatea integrării socio -profesionale a acestuia. Această metodă permite
obținerea de informații suplimentare necesare analizei care urme ază a fi realizată.
Ghidul de interviu cuprinde aspect legate de viața din instituții a tinerilor, aspecte
legate de viața personală, de relațiile cu familiile, cu prietenii, aspecte ce reliefează integrarea
pe piața muncii, planurile de viitor.
Prima pa rte a ghidului de interviu surprinde aspecte legate de viața din instituții a
tinerilor , a motivelor care au condus la plasarea lor în aceste instituții.
A doua parte urmărește conturarea unei imagini de ansamblu asupra vieții actuale a
subiecților din in stituție și a relațiilor pe care aceștia le au cu familia, colegii sau prietenii.
Tot aici am urmărit care este nivelul integrării lor în comunitatea în care trăiesc și starea lor
de sănătate.
A treia parte a interviului surprinde aspect e legate de integrarea lor pe piața muncii și
în colectivul de la muncă și eventualele probleme pe care aceștia le întâmpină în căutarea
unui loc de muncă, dacă au nevoie de sprijin la căutare. Deasemenea această parte a

28
interviului urmărește aflarea rolului terapiei ocupaționale în îmbunătățirea abilităților
subiecților sau la formarea de noi deprinderi care le vor fi utile pentru integrarea pe piața
muncii. Respondenții vor fi intervievați dacă au dorința de a lucra, acest lucru având o mare
importanță pentru învăța rea ducerii unei vieți independente.
Ultima parte surprinde aspecte privind planurile de viitor ale acestora unde vom vedea
ce așteptări au tinerii de la viață.
Pentru a interpreta rezultatele interviurilor aplicate am utilizat analiza tematică
deoarece aceasta metodă ne oferă posibilitatea de a obține o imagine de ansamblu referitor la
integrarea socio -profesională a acestor tineri.

Lotul cercetării
Participanții la studiu sunt tinerii cu deficiență mintală care locuiesc în casa de tip
familial ”Fr anfurt” care aparține Asociației Alsterdorf Oradea. Acești tineri au vârste cuprinse
între 23 și 42 de ani și sunt în număr de 10 (5 de sex feminine și 5 de sex masculin) .

Rezultate
În următoarele rânduri voi prezenta analiza interviurilor aplicate în funcție de
următoarele dimensiuni: aspecte legate de viața din instituții, aspecte legate de viața actual și
relațiile cu familia și prietenii, aspecte legate de integrarea în plan professional și aspecte
legate de planurile de viitor.
Pentru obținerea d e informații care să reflecte realitatea au mai fost aplicate și întrebări
suplimentare care nu se regăsesc în ghidul de interviu prezentat in anexe.
Participanții la studiu au fost întrebați dacă sunt de acord cu aplicarea acestor întrebări
și au fost a sigurați că răspunsurile sunt confidențiale și vor fi folosite doar pentru scopul care
au fost obținute.
Aspecte legate de viața în instituții
Răspunsurile obținute în urma aplicării primei părți a ghidului de interviu scot în
evidență viața tinerilor în instituții și modul în care instituționalizarea și -a pus amprenta
asupra dezvoltării și integrării lor sociale și în muncă.
Toți respondenții au mai fost și în alte instituții care pe parcusul vieții lor acolo le -au
marcat existența și viitorul din toate punctele de vedere. Motivul plasării lor în instituții este
în general sărăcia (4 din participanți afirmă că părinții lor nu au avut posibilități pentru a -i
crește), numărul mare de copii în familie (2 dintre respondenți), părinți alcoolici sau care nu
i-au dorit (4 dintre participanți afirmă „mama nu m -a vrut niciodată” (B. A., sex F, 24 ani ).

29
Întrebați fiind de viața care au dus -o în instituțiile în care au mai fost comparativ cu viața care
o duc în instituția în care trăiesc acum, toți participanții la studiu afirmă că „aici e mult mai
bine, am mâncare, am haine iar îngrijitorii ne sprijină tot timpul” (P.I, sex F, 27 ani) .
Aspecte legate de viața actuală
A doua parte a ghidului de interviu reflect aspectele legate de viața actual ă și relațiile
pe care aceștia le au cu rețeaua de sprijin (familie, prieteni, colegi).
Dintre cei 10 participanți la studiu, la întrebarea „Care este legătura cu familia ta ?”,
doar 3 dintre aceștia afirmă că păstrează legătura cu familial lor. Restul participanților au
răspun s: „Mă vizitează foarte rar, nu le pasă de mine (P.I, sex F, 27 ani)”, „Ai mei au murit,
am o soră care nu vine la mine (B.G. sex M, 26 ani)”, „Nu îmi cunosc părinții, m -au
abandonat demult ( M.S. , sex M, 31 ani)”.
Întrebați fiind dacă personalul din ins tituții i -a ajutat să învețe să ducă o viață
independentă, aceștia au răspuns că în trecut, în instituțiile în care au mai fost nu erau ajutați
deloc și că „era greu” . Toți afirmă că acum personalul din instituție se ocupă de ei și îi
sprijină cu tot ce e ste nevoie pentru a se putea descurca singuri, dar totodată că au condiții de
trai foarte bune, că au acces la educație, că participă la diferite activități de petrecere a
timpului liber ( întâlniri, excursii, tabere etc.)
Referitor la întrebările care u rmăresc a scoate în evidență dacă sunt integrați în
colectivul în care trăiesc , toți participanții spun că se înțeleg cu colegii/colegele de cameră iar
unii declară chiar că sunt singurii prieteni pe care îi au.
Din puctul de vedere al stării lor de sănătate actuale, toți participanții la studiu afirmă
că nu au avut probleme grave de sănătate și că se simt bine și sănătoși.
Aspecte legate de integrarea în muncă
În ceea ce privește aspectel e legate de integrarea în muncă, doar 5 din cei 10
intervievaț i declară că au un loc de muncă iar restul spun că fac voluntariat la Grădina
Zoologică din Oradea, unde fac curățenie. Deasemenea 3 persoane sunt în căutarea unui loc
de muncă, aceștia participând la cursuri de formare profesională, târguri de carieră, fă când
demersurile necesare pentru găsirea unui loc de muncă, însă fără success momentan.
Aceste 5 persoane lucrează în diferite domenii, cum ar fi : 2 persoane lucrează în domeniul
curățeniei, iar 3 lucrează în fabrici.
În legătură cu relațiile care le au la locul de muncă cu colegii și cu șeful, toți declară
că au relații bune, că se înțeleg , că se simt apreciați pentru munca depusă și totodată respectți
și tratați exact ca restul angajaților, de aici reieșind faptul că și persoanele cu deficiență
mintală se pot integra într -un colectiv fără probleme dacă sunt priviți ca niște oameni normali

30
și dacă nu sunt marginalizați din diferite motive , ca de exemplu pentru că aparțin unei alte
etnii.
Majoritatea participanților au fost ajutați în găsirea unui loc de muncă de către
personalul instituției, aceștia fiind conștienți și apreciind efortul pe care aceștia l -au depus
„Doamna X a mers cu mine peste tot, l -a locul de muncă a vorbit pentru mine și a venit și să
îmi fac analizele” (H.G., sex F, 29 ani).
O altă întrebare care urmărește a clarifica aspectele legate de rolul terapiei
ocupaționale pe care aceștia o desfășoară în timpul liber în cadrul atelierelor de confecționare
a lumânărilor, săpunurilor, tablourilor și diferitelor ornamente confecționate c u ocazia
sărbătorilor, majoritatea tinerilor ( 8 din cei 10) afirmă că le plac aceste activități și că le sunt
utile pentru că așa învață să se concentreze pe un lucru.
Doar 2 persoane din totalul participanților la studio spun că aceste activități le disp lac și că nu
le văd rostul, că prefer ă să meargă afară sau să se joace jocul „Nu te supăra, frate”.
Aspecte legate de planurile de viitor
Din întrebările legate de planurile de viitor pe care aceștia le au, am identificat o
oarecare dificultate în a oferi un răspuns concret, majoritatea spunând că nu știu ce vor face și
că speră că vor rămâne tot aici unde sunt.

Concluziile cercetării
Integrarea socială și profesională a tinerilor cu deficiență mintală este un proces care
durează mai mult timp, în funcție de tipul deficienței.
Factorii care facilitează integrarea socială și profesională a persoanelor cu deficiență mintală
sunt: asitare a lor într -o fundație și educarea lor pentru a duce o viață independentă și
sprijinirea lor pe parcursul găsirii unui loc de muncă.
Tinerii cu deficiență mintală au șanse să își găsească un loc de muncă și reușesc să se
integreze în colectivul de muncă, î nsă există și dificultăți datorită def icienței lor și datorită
etniei . Din cercetare am descoperit că ti nerilor le place să muncească ( acest aspect reiese din
faptul că majoritatea participă la activitățile ocupaționale pe care personalul instituției le
planifică) și că știu ce înseamnă să ai sarcini de îndeplinit care să fie duse la bun sfârșit.
Pentru a se putea integra mai rapid într -un colectiv, persoanele cu deficiențe ar trebui
să fie primite mai cu deschidere și nu ar trebui să fie marginalizate datorită acestei diferențe
sau din cauza etniei, deci, din punctul meu de vedere, integrarea pornește de la oamenii din
jurul acestor persoane .

31

Concluzii finale

Prin prezenta lucrare am vrut să studiez cum are loc integrarea socială și profesională
a persoanelor cu deficiență mintală. Aceste persoane reprezintă o minoritate a societății și de
aceea se află în preocuparea multor domenii fiind analizată din perspective cât mai diverse.
Însă, integrarea socio -profesională depinde în mare parte și de experiențele trăite de
persoana cu deficiență.
Persoanele intervievate locuiesc într -o casă de tip familial și acolo sunt învățați să
ducă o viață independentă. O parte dintre aceștia au reu șit să se integreze social și pe piața
muncii, ceilalți fac eforturi pentru a ajunge la același rezultat prin practicarea voluntariatului,
participarea la ședințe de dans, participarea la diferite evenimente organizate de fundație
împreună cu beneficiarii din celelalte case și apartamente protejate.
Deficienții mintali au șanse să se integreze pe piața muncii însă procesul de integrare
durează mai mult datorită impedimentelor care intervin pe parcursul procesului. Aceștia
trebuiesc sprijiniți pe tot parcur sul etapei de integrare și supravegheați ulterior .
Un alt aspect pozitiv este acela că majoritatea tinerilor intervievați și -ar dori să
lucreze, toți știu să își îndeplinească sarcinile primate, acest lucru denotă că există un
potențial de inserție pe piața muncii.
Cercetarea a avut ca scop aflarea situației integrării beneficiarilor Asociației
Alsterdorf Oradea – Casa Frankfurt, iar prin aplicarea interviurilor am reușit să evidențiez care
este aceasta. Putem afirma în continuare că aceste persoane se pot integra atât social cât și pe
piața muncii însă au nevoie de mult suport.
În concluzie, aceste persoane fac parte din societate și trebuiesc tratate egal ca oricare
dintre noi pentru a se simți utili și pentru a putea duce o viață independent.

32
Bibiliografie

Buică, C., B., (2004 ), Bazele defectologiei, editura Aramis, București
Chelemen, I., (2007 ), Persoanle cu dizabilități -abordări teoretice, ed. Universității din
Oradea, Oradea
Chelemen, I., (2010 ), Elemente de psihopedagogie special, ed. Universității din Oradea,
Oradea 1
Druțu, I., (1995 ), Psihopedagogia deficienților mintali (lecții), Universitatea Babeș Bolyai,
Cluj Napoca
Gherguț, A, ( 2005 ), Sinteze de psihopedagogie specială, editura Polirom, Iași
Gherguț, A., (2007 ), Sinteze de psihopedagogie specială, editura Polirom, Iași
Gherguț, A., (2011 ), Sinteze de psihopedagogie specială, editura Polirom, Iași
Ionescu, S., (1975 ), Adaptarea socioprofesională a deficienților mintal, editura Academiei,
București
Neamțu, G. (coordo nator), ( 2003 ), Tratat de asistență social, editura Polirom, Iași
Oșvat, C., (2012 ), Aspecte privind calitatea vieții în familiile copiilor cu dizabilități, Presa
Universitară Clujeană, Cluj Napoca
Radu, Gh., (2000 ), Psihopedagogia școlarilor cu handicap mintal, e ditura Pro Humanitate,
București
Roșca, M., (1967 ), Psihologia deficienților mintali, EDP, București
Verza, E., (1998 ), Educația integrată a copiilor cu handicap, UNICEF, Tipografia Multiprint,
Iași
Vrășmaș, T., Daunt, P., Mușu, I., (1996 ), Integrarea în c omunitate a copiilor cu cerințe
educative special, UNICEF, București
Zamfir, C., (1993 ), Dicționar de sociologie, editura Babel, București
Zazzo, R., (1979 ), Debilitățile mintale, editura Didactică și Pedagogică, București
*Manual de diagnostic si statistic a tulburăriloe mentale (DSM IV), (2000 ), apărut sub egida
Asociației Psihiatrilor Liberi din România, București
*Clasificarea internațională a funcționării dizabilității și sănătății, (CIF), (2001 ), OMS,
Geneva. Editura Ma rLink, București
***Legea nr. 448 din 06.decembrie.2006***Republicată , privind protectia si
promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

33
***Hotărârea nr. 89/05.02.2010 pentru modificarea și completarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 priv ind protecția și promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 268/2007
(M.O. nr. 103/15.02.2010)
***Ordin nr. 517/04.11.2009 al președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele
cu Handicap privind efectuarea plății dobânzii suportate din bugetul de stat de către
direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv ale
sectoarelor municipiului București, în baza art. 27 din Legea nr. 448/2006 privind protecția
și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (M.O. nr. 780/16.11.2009)
***Hotararea de Guvern nr. 1175 din 29.septembrie.2005 privind aprobarea Strategiei
nationale pentru protectia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap in
perioada 2006 – 2013
***Ordonața de Urgență a Guvernului nr. 102/1999 -Ordonanța de urgență privind
protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap;
***Legea nr. 145,publicatăînM.Of. nr. 178 din data: 07/31/97 -Legea asigurărilor sociale
de sănătate;
***Lege nr. 76, din 16 ianuar ie 2002 , publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 103 din
6 februarie 2002 -privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de
muncă;
*http://www.somato.md/reports/download/ergoterapia -suport -de-curs
***Ordin nr. 468/13.10.2009 al președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu
Handicap privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea ar t. 54 alin. (4) din Legea nr.
448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (M.O. nr.
702/20.10.2009)
***Ordin nr. 369/17.08.2009 al președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu
Handicap privind aprobarea Metodologiei de monitorizare a implementării proiectelor în
domeniul protecției persoanelor cu handicap (M.O. nr. 611/08.09.2009)
***Legea nr. 207 din 2 iunie 2009 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului
nr. 86/2008 pentru modificarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap
***Ordinul nr. 651 din 19 decembrie 2008 privind aprobarea Metodologiei de
monitorizare a implementarii standardelor specifice de calitate în centrele pentru
persoanele cu handicap

34
***Ordinul nr. 590 din 12 noiembrie 2008 privind aprobarea Instructi unilor pentru
aplicarea art. 78 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap
***Ordinul nr. 559 din 22 octombrie 2008 privind aprobarea Standardelor specifice de
calitate pentru centrele rezidentiale, centrele de zi și locuintele protejate pentru persoane
adulte cu handicap
***Ordinul nr. 507 din 10 septembrie 2008 privind aprobarea Grilei de evaluare a
activităților cu caracter inovator desfășurate în centrele -pilot pentru persoane adulte cu
handicap
***Ordonanța de Urgență nr. 86 din 24 iunie 2008 pentru modificarea Legii nr.
448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
***Hotărârea nr. 430/16.04.2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și
funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handi cap (M.O. nr.
339/01.05.2008)
***Ordin nr. 11/09.01.2008 al președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele
cu Handicap privind elaborarea M etodologiei de evaluare a proiectelor și criteriilor pe
baza cărora se efectuează selecția proiectelor în domeniul protecției, integrării și
incluziunii sociale a persoanelor cu handicap (M.O. nr. 29/15.01.2008)
***Hotărârea de Guvern nr. 10 din 9 ianuarie 2008 privind indexarea cuantumului
prestațiilor sociale prevăzute la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și
promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
***Ordinul nr. 256 din 03 august 2007 privind organizarea și funcționarea Consiliului
de analiză a problemelor persoanelor cu handicap
***Ordinul nr. 671 din 24 iulie 2007 pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a
interpreților limb ajului mimico -gestual și a interpreților limbajului specific persoanei cu
surdocecitate
***Ordinul nr. 432 din 14 mai 2007 pentru aprobarea proce durii de acordare a
drepturilor prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. b), e) – g) si la alin. (2) din Legea nr. 448/2006
privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările și
completările ulterioare
***Ordonanța de Urgență nr. 14 din 07 martie 2007 pentru modificarea șicompletarea
Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoa nelor cu handicap .

35
ANEXE

Ghid de interviu

1). Aspecte legate de viața din instituții
 Cum te numești? Spune -mi câți ani ai .
 Ai mai fost în alte instituții? Cum a fost viața ta acolo?
 De ce ai fost plasat în instituții?
 Cum este viața ta aici în comparație cu viața din alte instituții?
2). Aspecte legate de viața actuală și relațiile personale
 Care este legătura cu familia ta? Comunicați?
 Spuneți -mi dacă aveți probleme de sănătate.
 Cum te înțelegi cu colegii/colegele din instituție? Dar cu colegii /colegele de cameră?
 În afară de colegii de aici, mai ai alți prieteni?
 Personalul din instituție vă oferă sprijin?Dar în trecut cum era?
 În ultimul timp ce probleme ați avut?
3). Aspecte legate de integrarea în muncă
 În momentul de față lucrați?
 Ați mai l ucrat în trecut?Sau v -ar place să aveți un loc de muncă?
 Ai fost ajutat să îți găsești locul de muncă/sau să îți găsești un loc de muncă?
 În ce domeniu lucrezi? În ce domeniu ți -ar place să lucrezi?
 Cum te înțelegi cu colegii de serviciu?
4). Aspecte legate de planurile de viitor
 Ce vei face în viitor?
 Ai vrea să ai o familie/copii?

36

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE A
LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR

Titlul lucrării :
INTEGRAREA SOCIO -PROFESIONALĂ A TINERILOR CU
DEFICIENȚĂ MINTALĂ INSTITUȚIONALIZAȚI

Autorul lucrăr ii: VESEA V.P. PAULA MĂDĂLINA

Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborată în vederea susținerii
examenului de finalizare a studiilor organizat de către Facultatea de Științe
Socio Umane din cadrul Universității din Orade a, sesiunea septembrie a anului
universitar 2016 -2017 .
Prin prezenta, subsemnat a VESEA V.P. PAULA MĂDĂLINA, CNP.
2941213055095 , declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost scrisă de
către mine, fără nici un ajutor neautorizat și că nici o parte a lucrării nu conține
aplicații sau studii de caz publicate de alți autori.
Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau
alte surse folosite fără respectarea legi i române și a convențiilor internaționale
privind drepturile de autor.

Oradea,
Data Semnătura