Licenta Pasca I. Raul Ioan De Verificat [604285]

–
UNIVERSITATEA AGORA DIN MUNICIPIUL ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII – DREPT

LUCRARE DE LICENȚĂ

PARTICULARITĂȚI ÎN INVESTIGAREA
ACCIDENTELOR RUTIERE

ÎNDRUMĂTOR ȘTINȚIFIC
Prof.univ.dr. IANCU ELENA -ANA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

2
CUPRINS
REZUMAT ………………………………………………………………………………………………….. …….. ………………..
INTRODUCERE …………………………………………………………………………………………………. ………………..

CERCETAREA LA FAȚA LOCULUI

Noțiune …………………….… ………………………… …………………………………….. ………………….. …….
Importanța si obiectivele cercetării la fața locului …………………. ……………. ……………….. ………….…… …
Particularitățile cercetarii acccidentelor ru tiere ..…… ………………………. ……………….. ………….. ….………

PREGĂTIREA ÎN VEDEREA EFECTUĂRII CERCETĂRII LA FAȚA LOCULUI
A. Măsurile pregătitoare luate până la deplasarea la fața locului ( la sediul organului judiciar)
Primirea, consemnarea și verificarea sesizării ….……… …………………………………… …….. ………… …
Asigurarea tehnico -materială ……………………… ……………………….…… …………. …….. .
Deplasarea echipei la fața locului …………… …………………………………….. …………… …………………………
Asigurarea prezenței specialiștilor, a apărătorului și a martorilor asistenți …… ………. ……………..…
Plecarea echipei de cercetare ……..…………… ………… …………………………… …… …… …
B. M ăsurile pregătitoare luate după sosirea echipajului la fața locului
Informarea asupra incidentului care a avut loc ……………….. ………………………. ………….. ………………… .
Verificarea măsurilor de prin ajutor oferite până la sosirea echipei de cercetare ………………………
Determinarea modificărilor ce au avut loc în aspectul inițial al faptei ….……… …… …….………
Organizarea corectă a locului ce trebuie cercetat ………………… ……………………. …………………. …
Stabilirea măsurilor de pază la locul faptei … …………………………………. ……… ………….. ……….. ……
Identificarea martorilor și stabilirea persoanelor suspecte ……………. …………………. ……………………..
Stabilirea metodelor de cercetare a locului faptei . …………….. ……………………. ……… …………………….

STABILIREA REZULTATELOR CERCETĂRII OBȚINUTE LA FAȚA LOCULUI
Procesul -verbal de cercetare consemnat la fața locului …………… ………………………….. …………… .
Schița locului faptei ……………………… ………………………………………. ……….……………… ……
Fotografia judiciară operativă… ………………… ……………………………… ……………….. ……. …………
Mijloace de fixare a activități lor efectuate cu ocazia cercetării la fața locului …… …….. ……… ….

CONCLUZII ………………………………………… ……………………………………………………………….. …………

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………… ………. ……………………………..
ANEXE ……………………………………………………………………………….. …….. …………………………………….

3
REZUMAT
SCOPUL ȘI ETAPELE INVESTIGA ȚIEI ACCIDENTELOR DE CIRCULA ȚIE RUTIER Ă

1.Consemnarea accidentului de circula ție rutier ă
Consemnarea accidentului se face pentru:
 De a identifica și clasifica accidentul de circulație ;
 De a stabili locul, data și ora producerii accidentului;
 De a stabili caracteristi cile accidentului;
 De a indica deplasările programate pentru cei implicați in accident;
 De a raporta producerea accidentului.

Când se anunța accidentul se cer următoarele informații :
 Când și unde s -a petrecut accidentul;
 Dacă a văzut cum a avut loc accidentul;
 Unde poate fi găsit cel care anunța accidentul;
 Ce victime sunt la locul accidentului și gravitatea vătămării lor;
 Ce mijloace de circulație sunt implicate;
 Ce stricăciuni au vehiculele implicate;
 Ce mărfuri transporta vehiculele respective;
 Dacă circulația este blocat ă;
 Dacă este foc la locul accidentului;
 Dacă au fost anunțate salvarea, pompierii;
 Dacă este avariat ă rețeaua de distribuție a electricității

2. Cercetarea accidentului rutier la locul unde s -a produs
Investigarea unui accident de circulație rutier ă reprezintă colectarea, consemnarea și formarea
unor pachete de informații despre accident. Aceast ă situație impune organizarea și planificarea
activității .

3. Planificarea cercetării accidentului la fa ța locului
Planificarea investigației se face ținând seama de următoarele priorități :
 Protejarea celor implicați în accident și ajutarea persoanelor ranite;
 Stingerea c ât mai urgent ă a focului, dac ă exist ă, prin utilizarea echipamentelor din dotare ;
 Solicitarea echipei de intervenție a companiei de electricitate în cazul pericolului de electrocutare
datorita ruperii și căderii unor conductori electrici în aria accidentului;
 Izolarea și protejarea ariei accidentului ;
 Protejarea proprietății asupra bunurilor victimelor ca necesitate a accidentului ;
 Coordonarea trafic ului astfel ca circulația să se desfășoare în condiții de siguranț ă.

4. Deplasarea la locul accidentului
Când se face deplasarea la locul accidentului se au în vedere următoarele acțiuni :
 Alegerea celei mai bune rute pentru ca durata de deplasare s ă fie cât mai scurta având în vedere
întârzierile posibile datorate blocajelor în trafic și posibile rute ale șoferilor implicați în accident;
 Observarea oricărui vehicul care vine din direcția accidentului, întrucât acesta ar putea transporta
martori sau șoferul care a părăsit locul accidentului;

4
 Consemnarea numerelor de circulație ale vehiculelor care circula din direcția locului
accidentului;
 Observarea și consemnarea condițiilor trecătoare de stare ;
 Împărțirea atribuțiilor la membrii echipajului de investigare pe cele doua direcții : observații si
informații .

5. Sosirea la locul accidentului
La locul accidentului se întreprind la început următoarele acțiuni preliminare de informare și
securizare a ariei accidentului:
 Alegerea cu grij ă a locului de parcare pentru a nu bloca traficul ;
 Examinarea cu atenție a existentei unor pericole de incendiu, explozie sau electrocutare și
punere a lor sub control ;
 Securizarea ariei accidentului pentru evitarea pericolelor de accident datorit ă vehiculelor din
trafic si păstrarea nealterat ă a urmelor accidentului ;
 Fotografierea și înregistrarea video a ansamblului scenei accidentului ;

6. Rezolvarea problemelor urgente la locul accidentului
Pașii care trebuie făcuți la locul accidentului constau în următoarele acțiuni :
 Examinarea sumar ă a persoanelor de la locul accidentului pentru a afla care sunt șoferii implicați
în accident, martorii oculari și voluntarii care pot s ă ajute victimele;
 Cercetarea și identificarea persoanelor rănite în accident și acordarea primului ajutor celor
vătămate grav;
 Identificarea șoferilor și a vehiculelor implicate în accident ;
 Consemnarea datelor privind identitatea și adresele șoferilor implicați și a documentelor de
transport (permis de conducere, certificat de înmatriculare , licenț ă de transport etc.);
 Cercetarea indiciilor fizici de eviden ță a producerii accidentului si păstrarea lor ne -modificat ă
până la identificare, localizare, măsurare și consemnare ;
 Punerea sub pază a bunurilor materiale valoroase aparținând victimelor ori transportate de
vehiculele implicate;
 Examinarea și selectarea martorilor utili care au perceput modul de producere a accidentului;
 Consemnarea numerelor de înmatriculare ale vehiculelor aflate la locul accidentului ;
 Descongestionarea drumului pentru ușurarea circulației .

7. Strângerea datelor despre accident
Când urgen țele au fost soluționate se întreprind în continuare următoarele acțiuni :
 Audiere preliminar ă a șoferilor pentru a stabili cine a condus fiecare vehicul ;
 Audiere preliminar ă a martorilor, în special a celor care sunt nerăbdători să plece ;
 Examinarea condițiilor de stare fizica ale persoanelor implicate, îndeosebi semne de intoxicare cu
alcool, droguri, medica mente, stare de oboseala etc. Se execut ă testul chimic pentru alcoolemie;
 Examinarea preliminar ă a ariei accidentului;
 Marcare a urmelor aflate la locul accidentului;
 Înregistrarea imaginilor cu detalii ale șcenei accidentului;
 Executarea de măsurători și înregistrări de date la locul accidentului;
 Examinarea, descrierea, fotografierea și consemnarea datelor privitoare la avariile exterioare ale
vehiculelor implicate în accident;

5
 Verificarea stării tehnice și funcționarea elementelor de siguranț ă pentru ocupanți ;
 Examinarea preliminar ă a stării tehnice a sistemelor și echipamentelor majore ale vehiculelor ;
 Încercarea de împerechere a pneurilor vehiculelor cu urmele lăsate pe drum și înafara lui;
 Încercarea de împerechere a avariilor vehiculelor cu urmel e lăsate pe drum și cu
avariile suferite de vehiculele cu care au venit în contact în timpul accidentului;
 Verificarea stării tehnice și funcționarea mijloacelor de dirijare și control a traficului;
 Audierea persoanelor implicate ( șoferi , victime) și a martorilor;
 Consemnarea rănilor suferite în accident de persoanele implicate;
 Eliberarea drumului și restabilirea fluen ței traficului.

8. Examinarea preliminar ă a ariei accidentului
Aceasta examinare const ă în:
a) Examinarea traseului parcurs de fiecare vehicul pornind de la poziția finală în sens invers
deplasării către locul coliziunii și a traseului anterior coliziunii;
b) Identificarea și localizarea probelor aflate pe aria accidentului.
c) Localizarea și evaluarea tuturor indiciilor de eviden ță a trecerii fiecărui vehicul pe traseele
identificate precum schimbarea brusc ă a direcției ori întreruperea urmelor pneurilor, adâncimea
concavităților ori a șănțulețelor săpate , cantitatea de depuneri (noroi, rugin ă, zăpadă , uneori
balast, s.a.) desprins ă de pe caroseria vehiculelo r;
d) Localizarea tuturor urmelor de eviden ță care au precedat aria aparent ă a locului coliziunii;
e) Identificarea tuturor mijloacelor care au putut obtura câmpul vizual al șoferilor ;
f) Identificarea confi gurației fluxurilor de circulație și a tuturor mijloacelor de semnalizare rutier ă
(indicatoare, marcaje, semnale luminoase etc.) aflate pe carosabil și pe marginea drumului care
reglementează desfășurarea circulației în zona respectiv ă;
g) Stabilirea locului în care se aflau martorii în momentul producerii accidentului;
h) Localizarea unor factori care puteau avea un rol în desfășurarea accidentului și care pot să
dispar ă curând după accident cum ar fi: bălti de ap ă ori alte lichide, gheat ă, zăpadă , baricade,
săpături s.a.
i) Efectuarea testului de frânare .

9. Marcarea urmelor aflate la locul accidentului
Marcarea urmelor se face in trei moduri:
a. Cu un singur semn amplasat într-un punct , în cazul unor probe de dimensiuni relativ mici ;
b. Cu un singur semn amplasat în doua puncte în cazul unor urme mai lungi ori a unor obiecte cu
diametrul echivalent mai mare de un metru ;
c. Cu un singur semn amplasat în trei ori mai multe locații în cazul unor urme care pentru a fi
percepute corect necesit ă mai multe puncte, fie pentru a descrie forma lor, fie pentru a reda
dispunerea lor pe pământ .

10. Înregistrarea imaginilor la scena accidentului
Este foarte important s ă se realizeze conservarea imaginilor cu starea de fapt de la locul
accidentului, cat mai curând posibil după producerea lui. Scena accidentului se modific ă din
momentul în care vehiculele și victimele sunt deplasate din poziția lor finala. Modul cel mai simplu
și mai ieftin de a retine informațiile este fotografierea.
Scopul principal al fotografierii scenei accidentului este fixarea în ansamblu a locului și a
împrejurimilor acestuia.

6
INTRODUCERE

Numai în primele săptămâni ale anului 20 20, în rezultatul accidentelor de circulație rutieră
au decedat mai mult de 30 de persoane. La nivel mondial, anual decedează în accidente de circulație
300 mii de persoane iar peste 9 milioane de oameni se aleg cu deferite răni și vătămări de diferită
gravitate.
Investigarea criminalistică a accidentelor de circulație reprezintă un aspect al asigurării
securității la trafic nu numai prin faptul depistării persoanelor vinovate de accidente de circulație , dar
și prin faptul că sunt identificate cauzele și condițiile care favorizează aceste accidente, adoptând u-se
măsuri de înlăturare a acestora.
Extinderea transporturilor auto și mărirea parcu rilor de automobile, au determinat o creștere a
siguranței circulației rutiere. Această siguranță a circulației rutiere este mult mai necesară cu cât
sporirea numărului de accidente este mare , cu îmbunătățirea autovehiculelor, în primul rând a vitezei
de deplasare, element ce deține prioritate în cauzele evenimentelor rutiere. Multiplele avantaje și
facilități, aduse în viața personală a fiecăru ia și a societății în ansamblu, sunt incontestabile. Dar nu
trebuie de uitat, că mijloacele de transport auto produc și efecte cu semnificație negativă. Printre
acestea enumerându -se evenimentele rutiere grave, soldate cu victime, consecințele nocive a pol uării
mediului înconjurător.
În prezent, problema securități circulației rutiere a devenit globală, deoarece, în fiecare an
constatăm săvârșirea unui mare număr de accidente rutiere, în rezultatul cărora este curmată viața a
mii de oameni. Accidentele rut iere, în multe state ale lumii, se evaluează la nivel de cataclism
național, fiind denumite și tragedia acestui secol. Combaterea eficientă a actelor penale, prin
descoperirea la timp și cercetarea lor prin metode științifice și în conformitate cu cerințel e legii, este
unul din imperativele determinante, privind crearea condițiilor favorabile în vederea cercetării sub
toate aspectele a acestei categorii de infracțiuni. Clarificarea obiectivă și deplină a împrejurărilor
specifice și complexe ale cauzelor pen ale, reclamă de la cei angajați în activitatea de urmărire penală,
afară de alte calități, cunoștințe profunde de specialitate. Practica demonstrează că de nivelul de
pregătire profesională, cunoașterea temeinică a metodicii de cercetare a acestor infracți uni, depinde,
în mare măsură, calitatea cercetărilor penale și, în consecință, eficacitatea luptei împotriva
criminalității.
Principalele cauze ale accidentelor rutiere
Factorii esențiali care se asociază în cauzalitatea apariției accidentelor de circulați e sunt
următorii: omul, autovehiculul și drumul . Apariția unor stări anormale la fiecare dintre ei, în parte
sau asociate, reprezintă tot atâtea surse de declanșare a unui accident.
Principalele cauze ale accidentelor rutiere sunt, potrivit statisticilor, neatenția din partea
pietonilor și comportamentul imprudent al conducătorilor auto. Excesul de viteză, sau neadaptarea

7
vitezei la condițiile concrete de drum, depășirile periculoase , neacordarea de prioritate și conducerea
sub influența băuturilor alcoolice reprezintă cele mai importante forme de manifestare a imprudenței
la conducătorii de autovehicule care au săvârșit accidente de circulație.
Nerespectarea regulilor de circulație de către pietoni reprezintă una din cele mai importante
cauze care generează accidente de circulație. Neatenția din partea pietonilor reprezintă prima cauză
de producere a accidentelor grave. Din dinamica accidentelor rutiere produse ca urmare a neatenție i
din partea pietonilor, a rezultat faptul că acestea se produc, de regulă, pe fondul nerespectării de către
aceștia a regulilor privind deplasarea pe drumul public și traversarea acestuia.
Factorii care concură la producerea accidentului de ci rculație pot fi clasificați, după cum
urmează :
1. Caracteristicile și starea drumului public;
2. Condițiile meteorologice și de vizibilitate;
3. Intensitatea traficului rutier pe artera de circulație unde s -a produs accidentul;
4. Starea autovehiculelor angajate în accident;
5. Starea psiho -fizică și comportamentul persoanelor implicate în accident.
Rezultatele pozitive în activitatea de cercetare a accidentelor de circulație, vor apare, dacă
organul de urmărire penală, va cunoaște metodele, mijloacele tehnice, recoman dările tactice și
metodice, elaborate de cercetătorii criminaliști și le va aplica iscusit în activitatea de cercetare a
acestor infracțiuni. Analiza datelor statistice a ultimilor ani ne arată, că accidentele de circulație sunt
cele mai frecvent întâlnite infracțiuni, care răpesc viața a sute de persoane, în cele mai stupide
circumstanțe și, la etapa actuală, numărul acestor evenimente este în creștere.
În această lucrare sunt evidențiate problemele cele mai majore, precum și cele mai des
întâlnite erori, comise la cercetarea accidentelor de circulație rutieră.
Lucrarea este formată din 4 puncte esențiale : Noțiunile generale privind accidentele rutiere;
Pregătirea în vederea cercetării la fața locului; Primele măsuri ce se întreprind pentru administrarea
probelor și Fixarea rezultatelor cercetării la fața locului.
Primul punct esențial descriere noțiunile generale privind producerea accidentelor rutiere.
Acest punct esențial evidențiază cauzele producerii accidentelor rutiere precum și siguranța
circulaț iei pe drumurile publice.
Al doilea punct esențial evidențiază noțiunea de cercetare la fața locului.Aceasta reprezintă
activitatea procedurală, al cărei conținut îl constituie examinarea nemijlocită de către organul de
urmărire penală a unui teren deschis, în perimetrul căruia a avut loc accidentul rutier. Astfel
percepută cercetarea la fața locului reprezintă o seamă de elemente caracteristice, care o disting de
alte activități procedurale.
În al treilea punct esențial sunt abordate primele măsuri ce se întreprind pentru

8
administrarea probelor de la fața locului ce servesc drept bază metodologică a acestei activități. S unt
elucidate principiile de bază care se folosesc în procesul activității de cercetare la fața locului
și permit sau contribuie ca această activitate să se desfășoare planificat, organizat,operativ.
Al patrulea punct esențial este numit „Fixarea rezultat elor cercetării la fața locului” care
este împărțit în patru subpuncte caracteristice acestui punct esențial . Pentru a cerceta incidentul la
fața locului se redactează obligatoriu un proces – verbal de cercetare la fața locului, se realizează
fotografieri și se schițează locul faptei.
Astfel lucrarea de față este dedicată particularităților de investigare a accidentelor de
circulație rutieră.

9

CERCETAREA LA FAȚA LOCULUI
Noțiunea de cercetare
Cercetarea la fața locului este o activitate procedurală și de tactică criminalistică al cărui
obiect îl constituie perceperea nemijlocită a locului unde s -a săvârșit infracțiunea, descoperirea,
relevarea, fixarea, ridicarea și examinarea mijloacelor de probă și precizarea poziției și stăr ii
acestora. Cercetarea la fața locului reprezintă activitățile ce contribuie în mod deosebit la realizarea
scopului procesual penal. „În accepțiunea legii procesuale penale, cercetarea la fața locului
constituie un procedeu probatoriu care servește la adm inistrarea sau la aflarea unor mijloace de
probă. ”5
Acestei activități i se atribuie o semnificație deosebită, de ea depind direct aflarea adevărului
cu privire la faptele și împrejurările cauzei inclusiv cu privire la persoana făptuitorului. „În
accepțiunea noastră, cercetarea la fața locului reprezintă activitatea procedurală și de tactică
criminalistică al cărei obiect îl constituie perceperea nemijlocită a locului de unde s -a săvârșit
infracțiunea, descoperirea, relevarea, ridicarea și exa minarea urmelor și a mijloacelor de verificare
a probelor , precizarea poziției și stării acestora, având ca scop stabilirea naturii și împrejurărilor
comiterii faptei, precum și a datelor necesare identificării făptuitorului.”6
Funcția cercetării la f ața locului este de a permite organului de cercetare penală să cunoască
mai exact locul unde s -a comis infracțiunea, urmele pe care le -a lăsat făptuitorul, obiectele materiale
rămase la fața locului, starea și poziția acestora în ambianța săvârșirii faptei , spre a fi în măsură să
formuleze o concluzie justă atât cu privire la modul și la împrejurările comiterii infracțiunii, cât și cu
privire la identificarea celui care a săvârșit -o.
Investigarea, respectiv anchetarea cazurilor penale cum sunt: omucid erea, violurile, furturile,
accidentele, catastrofele, debutează printr -un act important denumit cercetarea la fața locului.
Conform art. 129 din Codul de procedură penală, această cercetare la fața locului se va
efectua doar atunci când este necesar să se facă constatări cu privire la situația locului săvârșirii
infracțiunii .
Prin cercetarea de la fața locului trebuie să se înțeleagă că nu numai o suprafață a terenului,
sau a încăperii unde s -a desăvârșit activitatea materială ce descrie latura o biectivă a infracțiunii, ci și
locul unde s -au produs consecințele faptei săvârșite, precum și acel loc în care se află obiectele ce
constituie produsul infracțiunii (bunurile sustrase) sau obiectele ce au servit ca mijloace de
desăvârșire a infracțiunii, precum și locul unde se păstrează unele urme ale infracțiunii (urme de

5 V. Dongoroz, “Explicații teoretice ale Codului Penal Român”, vol. 1, partea generală, Ed. Academiei Române,
București, 1975, pag. 169
6 C-tin Pletea, C -tin Aionioțoaie, V. Berchesan, Cercetarea la fața locului în “Tratat de tactică criminalistică”, Ed.
Carpati, 1992, pag. 26.

10
picioare, urme ale mijlocului de transport etc). Așadar noțiunea de “fața locului” nu se identifică
întotdeauna cu noțiunea de „locul de săvârșire a infracțiunii”, astfel cum este defin ită în Codul de
procedură penală, art.30, alin.4, și anume că este „ spațiul și locul unde s -a desfășurat infracțiunea ,
în total sau în parte, ori unde s -a produs rezultatul acestuia ”.
Potrivit prevederilor art.129, alin.1 din Codul de procedură penală, cercetarea la fața locului
poate fi deschisă motivat de către organul judiciar ori de câte ori se consideră necesar să se apeleze
la acest procedeu probator . Această cercetare de la fața locului se cere ori de câte ori săvârșirea
infracțiunii duce la producerea unor transformări a mediului, modificări de ordin fizic, material,
schimbări ce se caracterizează sub forma unor urme, în înțelesul cel mai general atribuit acestei
noțiuni.
Această cercetare la fața locului se cere și atunci când organele juridiciare, mai ales instanța
de judecată, apreciază că este necesar să se cunoască nemijlocit locul unde s -a savârșit activitatea
materială și s -au produs consecințele infracțiunii, în scopul obținerii unei repr ezentări fidele asupra
„unei infracțiuni”. Cercetarea locului faptei se pregătește și se desfășoară în conformitate cu normele
procesual -penale, prin aplicarea metodelor tactice recomandate de criminalistică.
Autorii de specialitate sunt unanimi în a aprecia că acest act inițial de urmărire penală are o
evidentă rezonanță în ansamblul preocupărilor consacrate soluționării unei cauze antisociale. El
presupune cunoașterea imediată, directă și completă a locului în care s -a comis fapta penală.
Organul de urmărire penală efectuează cercetarea locului săvârșirii faptei în prezența obligatorie a
martorilor asistenți, afară de cazul când aceasta nu este posibilă. Instanța de judecată efectuează în
unele cazuri cercetarea locului săvârșirii faptei cu citarea părților, iar în cazurile în care participarea
procurorului la judecată este obligatorie, atunci cercetarea locului săvârșirii faptei se va face
obligatoriu în prezența procurorului.
Prin noțiunea de „loc al săvârșirii faptei” înțelegem nu numai l ocul propriu -zis unde a avut
loc infracțiunea, ci și locurile unde s -au descoperit urmele acesteia, ori în care s -au extins urmările ei.
„ În cazul unui accident de circulație cu urmări mortale, locul faptei cuprinde:
– locul impactului autovehicul -pieton ori locul unde călătorul, însoțitorul a căzut de pe scară, din
cabină, remorcă;
– porțiunea de suprafață carosabilă unde a fost găsită victima ;
– traseul parcurs de autovehicul din momentul incidentului până la oprire;
– locul unde a opr it conducătorul auto pentru a șterge urmele infracțiuni de pe autovehicul.”7
Cercetarea locului săvârșirii faptei este o acțiune imediată și de neînlocuit a urmăririi penale,
trebuind să se efectueze fără nici o întârziere și cât mai complet, căci rep etarea ei, deși este posibilă,
nu dă întotdeauna rezultate satisfacătoare.

7 C-tin Pletea, C -tin Aionioțoaie, V. Berchesan – “Tratat de tactică criminalistică”, Ed. Carpați, 1992, pag. 27.

11
Cercetarea la fața locului constituie o activitate de bază, deoarece de modul în care este
pregătită, desfășurată și finalizată depinde soluționarea cauzei sub toate aspecte le.
Această activitate constituie punctul de plecare în administrarea probatoriilor și determina
direcțiile în care vor fi desfășurate ulterior cercetările.

Importanța și obiectivele necesare cercetării la fața locului
Importanța cercetării la fața locului este descrisă în literatura de specialitate, atât procesual
penală, cât și criminalistică, marea majoritate a autorilor fiind de acord că ne aflăm în fața unui
procedeu probator cu adâncă semnificație în aflarea adevăr ului.
Deplasarea organului judiciar la fața locului este „una dintre cele mai eficace măsuri
procedurale”. Faptul că organul de urmărire penală, ca și instanța de judecată, au posibilitatea să
investigheze direct la locul săvârșirii faptei și consecințele infracțiunii, să stabilească împrejurările în
care a fost comis actul penal și să -l identifice pe autor, prin descoperirea, fixarea, ridicarea și
cercetarea criminalistică a urmelor, a mijloacelor materiale de probă, este de natură să contribuie
efectiv l a realizarea scopului procesual penal.
Se afirmă, despre cercetarea la fața locului, că aceasta nu este un simplu act de urmărire
penală, ci o activitate foarte important ă cu caracter imediat, în multe situații fiind aproape imposibil
de repetat .
Importanța cercetării la fața locului se descrie ca , locul săvârșirii unei fapte este cel mai bogat
în urme sau date referitoare la infracțiune și la autorul acesteia, așa că, de modul în care se efectuează
întreaga cercetare, căutare și ridicare a urmelo r sau a probelor materiale, ca și fixarea rezultatelor, va
depinde într -o mare măsură încheierea cazului, găsirea autorului, a celorlalți participanți la comiterea
faptei penale.
Anterior, cercetarea la fața locului reprezintă singura modalitate de ob ținere a probelor în
prima faza a cercetărilor . Prin „loc al faptei” se înțelege locul unde s -a desfășurat incidentul , precum
și cel în care s -au produs rezultatele acesteia. Având în vedere prevederile legale1 și practica
organelor judiciare se poate deduce că locul săvârșirii infracțiunii diferă de la caz la caz, în raport cu
natura faptei comise , cu multitudinea de metode și mijloace folosite în acest scop .
Cercetarea la fața locului se dovedește a fi una din cele mai complexe activități desfăș urate de
organele de urmărire penală. Importanța acestei activități este dată și de faptul că rezultatele ei, nu
numai că direcționează cercetările, dar de cele mai multe ori, condiționează însăși finalitatea
investigațiilor efectuate în cauză.
Atât pr actica judiciară, cât și literatura de specialitate sunt unanime în a aprecia locul unde
s-a săvârșit fapta penală , unde s -au produs consecințele activității ilicite care, în orice mod,

8Colectiv – Dicționar Enciclopedic Român – Academia României, vol. I, Ed. Politică, București, 1962

12
conservă urmele acesteia, constituie sursa celor mai fidele informații ce pot fi valorificate în scopul
aflării adevărului. Cercetarea la fața locului este activitatea cu care încep cercetările, faz ă în care
datele referitoare la natura faptei, împrejurările comiterii ei, făptuitorii, sunt extrem de sumare sau
inexistente.
„ Asigurând identificarea urmelor și a mijloacelor materiale de probă și, pe această bază,
tragerea la răspundere penală a celor vinovați, cercetarea are o importanță deosebită și sub
aspectul prevenirii și descoperirii infracțiunilor și a vinovatulu i, împiedicarea acestora de a comite
alte fapte penale 9”

Particularități privind cercetarea faptelor penale la fața locului
Învestigarea la fața locului în cazul accidentelor de circulație reprezintă unul dintre cele
mai importante acte de urmărire penală, cu caracter imediat și necesar, de modul în care este
efectuat depinzând direct soluționarea cauzei. Cercetării accidentelor de circulație îi sunt proprii și
câteva particularități ce se regăsesc în întreaga metodologie a cercetării evenimentelor r utiere.
Cercetarea faptelor penale a accidentelor de circulație este orientată în două direcții
principale:
a) Stabilirea împrejurărilor de loc, timp și mod în care s -a produs accidentul;
b) Descoperirea, fixarea și ridicarea urmelor formate cu ocazia producerii accidentului.10
Pe baza datelor obținute prin cercetarea la locul faptei, în care se include și ascultarea
persoanelor implicate în accident și a martorilor oculari, organul de cercetare penală are posibilitatea
să formuleze primele versiu ni referitoare la natura evenimentului.
Elaborarea versiunilor reprezintă o componentă tactică a cercetării unor evenimente rutiere în care
autorul faptei a părăsit locul accidentului.

Cercetarea accidentelor de circulație se împarte în două mari categorii:
a) Cercetarea la fața locului a accidentelor de circulație în care autorul a rămas la locul faptei,
într-o situație asemănătoare aflându -se și cel care s -a reîntors la fața locului, după ce a dus
victima la spital;

b) Cercetarea accidentelor în care autorul a părăsit locul accidentului, ceea ce impune să se
procedeze la identificarea autovehiculului și a conducătorului acestuia.11

9E.Stancu – op. cit. pag. 8 -9
10C. Suciu – Criminalistică – Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1972.
11C. D. Blaj – Comportamentul la volan – Ed. Medicală, 1982.
12C. Gorgoș – Ce șim și ce nu știm despre accidentul de circulație – Ed. Medicală, București, 1976.

13

PREGĂTIREA ÎN VEDEREA EFECTUĂRII INVESTIGĂRII FAPTELOR PENALE LA
FAȚA LOCULUI

Pregătir ea investigării la fața locului a faptelor penale presupune efectuarea unei serii de
măsuri specifice de organul specializat chemat să efectueze cercetarea, măsuri cunoscute în literatura
sau practica de specialitate sub denumirea de acțiuni premergătoare sau pregătitoare, pentru
organizarea promptă și eficientă a cercetării. Pregătirea cercetării locului faptei presupune, sub
raport tactic criminalistic, două aspecte importante :
 pregătirea propriu -zisă a echipei care urmează să se deplaseze la fața locului, în vederea
efectuării cercetării ;
 dispunerea unor măsuri cu caracter preliminar, întreprinse direct la fața locului, salvarea
victimelor, înlăturarea pericolelor, fixarea împrejurărilor care se pot modifica sub o formă sau
alta.13
Pentru efectuarea cercetării la fața locului este necesar, mai întâi, ca organul specializat
să fie sesizat despre săvârșirea unei fapte penale într -unul din modurile prevăzute de ar t.221 Codul
de procedură penală.
În cazul accidentelor de circulație, pri mele măsuri pe care trebuie să le întreprindă organele de
urmărire penală sunt:
1. Cercetarea la față locului;
2. Examinarea autovehiculului despre care se presupune că a fost angajat în accident;
3. Ascultarea martorilor și a persoanelor vătămate;
4. Dispunerea expertizei stării de intoxicare alcoolică;
5. Identificarea, urmărirea și prinderea conducătorului auto implicat în accident, luarea măsurilor
pentru asigurarea fluenței traficului rutier și conservarea (asigurarea) autovehiculului angajat
în eveniment rutier .
Aceste măsuri urgente sunt luate când organele de poliție sunt sesizate despre producerea unor
accidente de circulație cu decedați sau răniți ori pagube materiale.14

A. MĂSURILE PREGĂTITOARE LUATE PÂNĂ LA DEPLASAREA ECHIPEI DE
CERCETARE LA FAȚA LOCULUI
Primirea, consemnarea și verificarea sesizării

Organele de urmărire penală sunt sesizate despre săvârșirea unei fapte penale prin oricare din
modurile de sesizare prevăzute de legea procesual penală .

14
La primirea sesizării, organul de poliție are datoria să verifice sesizarea2, mai ales când
aceasta s -a făcut telefonic de către persoane necunoscute, pentru a se evita deplasările inutile.În
cadrul verificării se urmărește, în principal, stabilirea următoarelor aspecte: locul evenimentului,
natura faptei comise, proporțiile și urmările activității ilicite, date absolut indispensabile pentru
organizarea în bune condiții a cercetării.
Organul judiciar sesizat despre săvârșirea infracțiunii caută să afle din surse sigure, demne de
încredere, ce an ume infracțiune, unde și când a fost comisă, numărul victimelor, volumul și natura
pagubelor cauzate, dacă făptuitorul se cunoaște sau nu, a fost ori nu descoperit și reținut de către
organele poliției. Cu cât aceste date sunt obținute mai repede, cu atât mai repede se poate constitui
echipa de cercetare și deplasarea ei la fața locului.
Se pot lua prin intermediul organelor locale de poliție, măsurile necesare pentru
identificarea și reținerea infractorului, dacă acestea nu sunt realizate deja. Temeiul ef ectuării
acestei activități de către lucrătorii de poliție îl constituie prevederile Codului de procedură penală
și ale Legii de organizare și funcționare a Poliției Române (Codul de procedură penală, art. 224 și
Legea 218/2003, art. 1 și art. 15, lit. a ș i g).15
Echipa cercetare este constituită la nivelul Inspectoratului de Poliție al Județului pentru
evenimente deosebit de grave în cazul cărora activitatea este obligatorie ca: omor, lovituri și
vătămări cauzatoare de moarte, accidente de circulație cu urmări mortale. În cazul accidentelor de
circulație activitatea de cercetare va fi efectuată de către lucrătorii de poliție de la compartimentul de
circulație;
La primirea sesizării, organul de urmărire penală are datoria să întreprindă de îndată următoarele:
 identificarea persoanei care a făcut plângerea sau denunțul, dacă sesizarea s -a făcut pe această
cale.
 dispunerea măsurilor urgente.16
Odată primită sesizarea, organul de urmărire își verifică competența, dar va efectua, însă, actele
de cercetare care nu suferă amânare, art. 213 din Codul de procedură penală obligă la efectuarea
actelor de cercetare care nu suferă amânare, chiar și pe cei care nu au în c ompetență specială acest
lucru.

Asigurarea tehnico -materială
O atenție deosebită va fi acordată verificării și pregătirii mijloacelor tehnico -științific e, care
urmează să fie folosite pe parcursul cercetării. Astfel, vor fi pregătite:

13 C. Lupu, Gh. Diniță – Cercetarea la fața locului a accidentelor de circulație – București, 1970.
14 C. Aionițoaie ș.a. – Curs de tactică criminalistică, vol. I și II, Acad. de Poliție “Al. I. Cuza”, București, 1995.

15
 trusa criminalistică universală care va trebui să aibă instrumentarul complet pentru executarea
măsurilor și marcaj elor, pentru descoperirea, fixarea și ridicarea urmelor, pentru executarea
desenelor și schițelor;
 trusa foto care va trebui să dispună de aparate, obiective și materiale fotosensibile, inclusiv
dispozitiv de iluminare, adecvate împrejurărilor;
 truse crimi nalistice speciale (pentru cercetarea urmelor latente, biologice, a incendiilor,
exploziilor, pentru descoperirea stupefiantelor, în eventualitatea folosirii lor, vor fi verificate.
Pe lângă utilajul tehnic sumar cuprins în trusele de cercetare, uneori est e nevoie de utilajul
complet pentru cercetarea locului săvârșirii faptei. Sarcina verificării și completării mijloacelor
tehnico -materiale revine atât șefului echipei, cât și fiecăruia dintre membrii acesteia, potrivit
competenței. În anumite situații, în raport cu natura infracțiunii săvârșite apare necesară folosirea
unui anumit aparat, unei truse criminalistice, anumite procedee tehnice, efectuării de fotografii
judiciare color, utilizării unor detectoare pentru metale, cadavre, surse nucleare. Pentru d eplasarea
la locul faptei a unui laborator mobil, se va apela la serviciile tehnice, științifice, județene ale
poliției. Acest laborator mobil va fi dotat cu utilajul necesar pentru căutarea obiectelor îngropate,
cât și cu utilaj de laborator pentru consta tările tehnico -științifice imediat necesare.16

Asigurarea deplasării cu operativitate a echipei la fața locului
Deplasarea la fața locului trebuie să se facă cu maximă urgență. Orice întârziere pune sub
semnul întrebării buna desfășurare a cercetării, precum și rezultatul activităților ulterioare. În
funcție de natura faptei, locul în care a fost comisă și urmările sale, se constituie echipa de
cercetare, din care fac parte: ofițerii din compartimentul judiciar și de cercetări penale; expertul
criminali stic; experți de specialitate în domeniul tehnic sau de alt3ă natură, când particularitățile
faptei impun prezența acestora; ofițerii sau agenții din cadrul organului de poliție în al cărui sector
de activitate s -a comis infracțiunea. Practica în acest dom eniu a demonstrat că atunci când echipa
de cercetare a faptelor penale a ajuns la locul faptei într -un timp scurt (10 -15 min.) șansele de
descoperire și examinare a tuturor urmelor infracțiunii au fost mai mari.17

Asigurarea prezenței specialiștilor, a ap ărătorului și a martorilor asistenți
Printre pregătirile întreprinse la sediul organului judiciar competent a efectua cercetarea la
fața locului, de îndată ce acesta a fost sesizat, se mai numără și asigurarea participării la cercetarea la
fața locului faptei a persoanelor legal interesate.
În baza art. 112, 116, Cod de procedură penală, se va asigura prezența experților și a altor

16 C. Aionițoaie ș.a. – Curs de criminalistică, vol. I și II, Acad. de Poliție “Al. I. Cuza”, București, 1995.
17 D. Sandu – Criminalistică. Note de curs – Univ. Athaeum, vol. II, București, 1993.

16
specialiști. Natura specialității căreia aparține expertul sau un alt specialist ce urmează a participa
la cercetarea la fa ța locului e dată de natura împrejurărilor a căror constatare sau examinare
reclamă cunoștințe dintr -un domeniu sau altul de activitate. Este indispensabilă prezența, alături de
organul judiciar, a specialiștilor în criminalistică la cercetarea celor mai m ulte infracțiuni, datorită
aportului pe care îl pot aduce la descoperirea, ridicarea, fixarea și examinarea celor mai variate
probe incriminatorii.
La cercetarea unor infracțiuni săvârșite pentru nerespectarea normelor de circulație,
specialiștii incluși în echipa de cercetare, fie din cadrul formațiunilor de circulație, fie tehnicienii
auto vor efectua – în paralel cu examinarea criminalistică – verificarea stării tehnice a
autovehiculului angajat în accident.
Cât privește martorii asistenți, tactica crim inalistică recomandă ca aceștia să fie asigurați
înainte de a ajunge la fața locului. În felul acesta se evită irosirea de timp, cât și posibilitatea de a fi
folosite în această calitate persoane ce au perceput nemijlocit împrejurările comiterii faptei, f iind
cunoscut faptul că, în cursul procesului penal o persoană nu poate cumula două calități procesuale.

Plecarea echipei de cercetare
Imediat după luarea măsurilor precedente, în cel mai scurt timp, se organizează plecarea
echipei de cercetare la fața l ocului, deoarece șansa succesului acestei activități tactice se află în
raport invers proporțional cu timpul scurs de la săvârșirea faptei până în momentul valorificării
urmelor create în procesul săvârșirii infracțiuni respective.

B. MĂSURILE PREGĂTITOARE LUATE IMEDIAT DUPĂ SOSIREA LA FAȚA LOCULUI
Măsurile luate la fața locului , au menirea de a completa pe cele de la sediul organului judiciar
și pentru delimitarea activităților membrilor echipei de cercetare. Măsurile sunt luate de p olițiștii care
se deplasează la fața locului înaintea echipei de cercetare formată din organul de urmărire penală
competent în cauză și din specialiști criminaliști. Aceștia sunt obligați să efectueze actele de
cercetare ce nu suferă amânare, chiar dacă pr ivesc o cauză care nu este de competența lor și să ia
măsurile ce se dovedesc absolut necesare.
Imediat după sosirea la fața locului și înainte de a porni examinarea propriu -zisă, echipa de
cercetare trebuie să ia o s erie de măsuri urgente. Aceste m ăsuri diferă la unele cazuri , în raport cu
natura incidentul desfășurat, urmările acestuia și natura locului ce urmează a fi cercetat. Principalele
măsuri ce trebuie luate de urgență sunt:

Informarea asupra evenimentelor care au avut loc
Obținerea de informații generale referitoare la faptă și la alte situații utile cercetării. Pentru

17
organul judiciar, primele informații în această privință sunt deosebit de utile, atât pentru
concretizarea unor activități tactice, cât și la elaborarea ver siunilor. Obținerea acestor informații se
va face în mod individual, prin discuții cu fiecare persoană în parte, fixându -se cele descoperite în
agenda personală și prin intermediul înregistrării audio. Sursele de informare cu această ocazie sunt
victimele infracțiunii, rudele acestora, martorii oculari și chiar organele de poliție sosite primele la
locul faptei. Informațiile obținute cu acest prilej trebuie să vizeze stabilirea situației exacte de la fața
locului, persoanele ce se aflau în locul respectiv, cele care au participat la acțiuni de salvare a
victimelor.
Organul judiciar competent a efectua cercetarea la fața locului va fi încunoștiințat în cazul în
care măsurile de pază și conservare a urmelor au fost asigurate de un organ de poliție necompeten t în
materie. Competența de efectuare a cercetării la fața locului poate reveni fie unui alt organ al poliției ,
fie procurorului. Încunoștiințarea trebuie să cuprindă referiri la natura infracțiunii , la principalele
caracteristici ale comiterii acesteia, la întinderea suprafeței pe care sunt aflate urmele, astfel ca
organul judiciar competent cu efectuarea cercetării să aibă posibilitatea să se orienteze asupra
mijloacelor tehnico -științifice necesare și a specialiștilor ce urmează să fie convocați.
La locu l faptei, dacă victima are nevoie de îngrijire medicală i se va acorda imediat sau dacă
este cazul, va fi transportată la spital. Victima, înainte de a fi transportată la spital, dacă este în stare
să răspundă, va fi întrebată despre semnalmentele infractorului, sau alte lucruri socotite importante în
legătură cu cauza respectivă. Se va nota unde este condusă victima, cine o conduce și se va transmite
personalului sanitar să se țină cont, să fie păstrate cu grijă hainele victimei, deoarece pot exista urme
ce pot duce la soluționarea cauzei.
Înainte de ridicarea victimei de pe locul unde a fos t găsită se va contura cu creta locul exact
ocupat de către victimă, indicându -se și poziția membrelor dacă acestea sunt îndepărtate de corp.
Dacă la locul faptei au circulat și alte persoane până la sosirea organelor de pază precum și
persoanele care au ajutat la transportarea victimelor sau la limitarea efectelor infracțiunii, tuturor li se
vor lua impresiunile urmelor de mâini și de picioare, pentru a le putea diferenția de urmele
infractorului. Și pentru organele de poliție însărcinate cu paza se va ap lica aceeași măsură sau chiar
și organelor de urmărire penală, dacă se va socoti că este necesară această măsură.

Verificarea mijloacelor puse în aplicare până la sosirea echipei de cercetare
În primul rând organul de cercetare va constata modul în care a u fost realizate măsurile
ce nu suferă amânare. Dacă activitatea infracțională a avut ca rezultat vătămarea integrității corporale
sau sănătății uneia sau mai multor persoane, se va stabili dacă s -au acordat îngrijirile medicale
corespunzătoare.
Se va verifica dacă în raport cu alte consecințe dăunătoare ale infracțiunii s -au luat măsurile

18
necesare pentru înlăturarea pericolelor iminente. Șeful echipei de cercetare va aprecia dacă toate
persoanele găsite la locul faptei își justifică prezența în zonă, luând măsuri de îndepărtare a
curioșilor. La sosirea organelor de urmărire penală, organul de poliție însărcinat cu paza locului și cu
luarea primelor măsuri, încunoștiințează despre toate activitățile pe care le -a îndeplinit.

Determinarea modificăr ilor care au survenit în aspectul inițial al locului faptei
Această activitate de verificare are drept scop stabilirea în detaliu a aspectului inițial al
locului faptei, poziția urmelor și a mijloacelor materiale de probă, modificările ce au fost făcute, dacă
ele au fost reclamate de cauze obiective (salvarea victimelor, înlăturarea unor consecințe grave),
persoanele care le -au efectuat etc.

Delimitarea corectă a locului de cercetat
Fixarea locului de cercetat constituie cheia întregii activități. Fixarea limitelor locului de
cercetat are drept scop să cuprindă în centrul atenției spațiul, locul, încăperea care reprezintă câmpul
infracțiunii, pentru a asigura descoperirea tuturor urmelor și mijloacelor materiale de probă ce au
legătură cu cauza. În delimitarea corectă a locului ce va f i cercetat, pe lângă constatările proprii, un
rol deosebit îl au informațiile obținute de la lucrătorii ce au ajuns primii la fața locului, de la
persoana vătămată, martorii oculari ori de la cei care au sesizat săvârșirea infracțiunii.

În cazul accidente lor de circulație prin care s -a produs moartea sau vătămarea integrității
corporale sau sănătății a personalor , locul faptei cuprinde, după caz: locul impactului autovehicul –
pieton, autovehicul -obiect fix de pe marginea drumului public, autovehicul – autov ehicul, porțiunea
de supra față carosabilă pe care a fost găsită victima, traseul pe care a mers autovehicul ul din
momentul impactului până la oprire și locul unde a oprit conducătorul auto pentru a șterge urmele
infracțiunii, existente pe autovehicul.

Organizarea măsurilor de pază a locului faptei
Asigurarea pazei locului faptei are un dublu scop. Ea vizează înlăturarea posibilității
producerii unor modificări în aspectul locului unde s -a comis infracțiunea și în al doilea rând măsura
urmărește menține rea ordinii pe toate durata desfășurării activității și asigurarea protecției personale
a membrilor echipei.
În cadrul măsurilor de pază se vor da următoarele dispoziții:
 se interzice accesul oricărei persoane la locul faptei înainte de sosirea organului care conduce
cercetarea;

19
 să se asigure păstrarea urmelor infracțiunii atât din locurile închise cât mai ales din locurile
„deschise”, protejându -le față de condițiile atmosferice neprielnice și de așa numitul val al
curioșilor ;
 persoanele însărcinate cu p aza locului să nu modifice poziția obiectelor și să nu distrugă urmele
sau alte probe materiale de la locul faptei;
 să se efectueze primele investigații în rândul persoanelor adunate la locul săvârșirii faptei în
scopul identificării martorilor oculari, sa u a celor care pot furniza date în legătură cu
împrejurările sau cu identitatea infractorului.
Pentru asigurarea pazei se pot întreprinde diverse activități printre care: observarea atentă și
filmarea exterioară a zonei cercetate care au menirea de a sesi za și fixa comportarea persoanelor din
rândul curioșilor, intenția unora dintre aceștia de a pătrunde în zona cercetată pentru a distruge urme
sau a sustrage obiecte.

Identificarea martorilor oculari, stabilirea persoanelor suspecte
Dacă identificarea nu s-a făcut până la sosirea echipei de cercetare, identificarea persoanelor
ce au perceput nemijlocit împrejurările comiterii faptei sau anumite episoade ale acesteia, prezintă o
importanță cu totul deosebită.
„Ascultarea acestei categorii de persoane se impune înainte de începerea examinărilor propriu -zise,
pentru lămurirea urgentă a lucrurilor, cum ar fi :
 locul și timpul săvârșirii faptei;
 principalele aspecte legate de activitatea infracțională;
 conduita făptuitorului (înaintea, în timpul și după comiterea faptei);
 semnalmentele făptuitorului și caracteristicile ținutei sale vestimentare ;
 acțiunile sau inacțiunile victimei;
 condițiile care au favorizat săvârșirea infracțiunii;
 alte persoane care cunosc despre săvârșirea infracțiunii și împrejurări le în care au luat la
cunoștință despre aceasta.526
Ascultarea martorilor oculari are avantajul că furnizează echipei de cercetare, date de cea mai mare
utilitate practică și, totodată, depozițiile acestora nu sunt viciate de diverși factori perturbatori.

Prezentarea metodelor de cercetare a locului faptei
În cărțile de specialitate găsim prezentate următoarele metode de cercetare:

26 Aurel Ciopraga – „Criminalistică.Elemente de tactică”, Univ. Al. I. Cuza, Iași, Fac. de Drept, 1986, pag. 43

20
1. Metoda subiectivă care constă ca echipa de cercetare va căuta, descoperi, releva, fixa și ridica
urmele și mijloacele de probă. Dezavantajul acestei metode constă în rapiditatea obținerii probelor,
care pot nu pot duce la o examinare detaliată a locului faptei.
2. Metoda o biectivă constă în căutarea, descoperirea, fixarea și examinarea tuturor probelor, făcând
abstracție de succesiunea evenimentelor și modu în care a fost făcută infracțiunea. Această metodă
are avantajul de a efectua o examinare de calitate.
3. Metoda combi nată constă în îmbinarea celor două metode, cea subiectivă și cea obiectivă.

21
FIXAREA REZULTATELOR STABILITE CU AJUTORUL CERCETĂRII LA FAȚA LOCULUI

Pentru ca elementele de fapt să poată dobândi valoare de probă, constatările făcute cu ocazia
cercetării la fața locului, trebuie să fie consemnate în mijloace de probă prevăzute de legea procesual
penală.Toate constatările făcute cu ocazia cercetării la fața locului, toate urmele și mijloacele materiale
descoperite, relevate, fixa te și ridicate, vor trebui descrise amănunțit în cuprinsul procesului verbal
respectând întocmai condițiile de fond și formă pe care trebuie să le îndeplinească acest principal mijloc de
fixare al rezultatelor cercetării la fața l ocului săvârșirii infracțiunii.
Cercetarea la fața locului a incidentului, are câteva mijloace obligatorii de constatare și consemnare a
tututor constatărilor efectuate.
Principalul mijloc de constatare a rezultat elor cercetării la fața locului este procesul -verbal căruia i se
pot adăuga fotografii, schițe, filme ori înregistrări , care sunt mijloace secundare și nu au valoare probantă
prin ele însele.

Procesul -verbal de cercetare la fața locului ( Anexa 1)
Acest p rocesul -verbal ca și cele întocmite cu în cadrul desfășurării altor activități (percheziție,
reconstituire, confruntări) are un dublu caracter. În procesul -verbal nu trebuie consemnate opiniile sau
interpretările personale cu privire la faptă, la autor, la urmele create prin activitatea infracțională, pentru a
nu fi subminat, cel puțin în parte, caracterul obiectiv al procesului -verbal. Se impune o interpretare imediată
a urmelor descoperite în câmpul infracțional, interpretare care va face obiectul unei constatări tehnico –
științifice, consemnată separat de speciali stul în materie prezent la fața locului.
Din cuprinsul procesului -verbal nu trebuie omise mențiunile privind consecințele sau pagubele
produse de faptele infracționale cercetate, indiferent de natura sau valoarea lor. Ultima parte a procesului –
verbal va c uprinde o enumerare exactă a urmelor, a mijloacelor materiale de probă ridicate la fața locului și
persoana căreia i -au fost încredințate, precum și a fotografiilor, schițelor, a altor înregistrări sau lucrări
efectuate în timpul cercetării.
Pentru a ocupa locul pe care i -l conferă legea și a avea valoare pentru cauză, la finalul procesului –
verbal trebuie găsim câteva detalii ce țin de formă și fond. Procesul verbal trebuie corespundă următoarelor
cerințe:
a) Să reprezinte incindentul de la locul săvârșirii faptei penale . Caracterul obiectiv al procesului –
verbal de cercetare la fața locului trebuie să se manifeste în redarea imaginii fidele a locului unde s -a comis
infracțiunea, așa cum a fost ea percepută de echipa de cercetare și lucrătorii care au ajuns primii la locul
faptei.

22
b) Să fie complet , în sensul de a evidenția absolut toate constatările făcute, oglindind locul unde au
fost găsite probele ori obiectele presupuse a avea legătură cu fapta, inclusiv poziția acestora, raportată la
reperele s tabilite în planurile orizontale și verticale.
c) Să fie precizis și clar . Descrierea urmelor și mijloacelor materiale de probă precum și a altor
obiecte examinate și ridicate, trebuie făcută în mod detaliat. La rândul lor, mijloacele materiale de probă
trebuie descrise insistându -se pe natura materialului din care sunt confecționate, aspectul, culoarea,
dimensiunile, greutatea.Procesul -verbal trebuie să fie clar, adică redactat într -un limbaj accesibil, evitându –
se pe cât posibil folosirea unor termeni teh nici de strictă specialitate ori a neologismelor. Trebuie evitați cu
desăvârșire termenii improprii sau cu notă de ambiguitate, aceștia putând conduce la interpretări eronate, cu
toate consecințele pe care le generează.
d) Să fie concis . În cuprinsul procesului -verbal trebuie să se regăsească într -o formă concentrată
toate constatările făcute cu ocazia cercetării la fața locului. Prezentarea succintă a activităților desfășurate și
a rezultatelor acestora nu trebuie să se facă în detrimentul celorlalte cerințe enunțate.
În conformitate cu dispozițiile legii procesual penale, acest proces verbal trebuie să conțină;
 persoanele găsite la fața locului și martorii ce au văzut și ajutat la salvarea victimei, până la sosirea
echipajului;
 modificările survenite în aspectul inițial al locului faptei, cu indicarea persoanelor care le -au facut și a
motivelor ce au determinat schimbările respective;
 mențiune despre faptul că, în afara urmelor și a mijloacelor materiale de probă descrise, nu au fost
ridicate de la locul incindetului alte obiecte;
 alte măsuri luate la fața locului, referitoare la victimă, cadavru, autovehicul implicat în eveniment
 fotografiile judiciare efectuate la față locului, cu indicarea mărcii aparatului de fotografiat, a filmului și
sensibilitatea acestuia ;
 mențiune despre executarea schiței locului faptei ;
 observațiile martorilor asistenți și, dacă făptuitorul este prezent la fața locului, obiecțiile acestuia, atât
cu privire la modul în care s -a efectuat cercetarea la fața locului, cât și cu privire la cele consemnate în
procesul -verbal ;
 numărul de exemplare în care s -a întocmit procesul -verbal și destinația acestora.
Întocmirea procesului -verbal în urma cercetării la fața locului este prevăzută de art 131 Cod de
Procedură Penală. Potrivit acestui articol de lege, precum și art 91 din același cod, procesul -verbal este
structurat în trei părți: introductivă, descriptivă și finală, de încheiere.

a. Partea introductivă
 locul și data (anul, ziua, luna) când s -a efectuat cercetarea locului faptei și s -a încheiat procesul –
verbal;

23
 numele, prenumele și calitatea organului de urmărire penală care conduce cercetarea și unitatea de
poliție, procuratura din care face parte;
 numele, prenumele și calitatea persoanelor care au format echipa de cercetare;
 numele, prenumele și calitatea experților care au luat parte;
 numele, prenumele și adresa persoanelor care au fost martori asistenți ai cercetării;
 temeiul de fapt și juridic al cercetării;
 ora la care a început și s -a terminat cercetarea locul ui faptei;
 condițiile atmosferice și condițiile de iluminare în care s -a efectuat cercetarea.

b. Partea descriptivă
 descrierea detaliată a situației locului faptei, insistându -se asupra tablourilor de ansamblu, în care se
încadrează locul faptei, delimitarea precisă a acestui loc, dimensiunile și amplasarea față de punctele
cardinale, particularitățile topografice, căile de acces;
 descrierea amănunțită a obiectelor, urmelor și altor probe materiale descoperite la locul savârșirii
faptei;
Obiectele se vor descrie ca formă, dimensiune, culoare, particularități de construcție, destinația lor
naturală și destinația lor concretă în care au fost folosite etc.
Se va descrie locul unde obiectele au fost descoperite, distanțe dintre obiecte și urme, natura
urmelor din punctul de vedere al mecanismului de formare și al perceptibilității lor, dimensiunile lor,
impuritățile descoperite în urmă, procedeele tehnico științifice folosite pentru descoperirea, ridicarea și
fixarea urmelor.
 diferite particularități ale cercetării care se socotesc că trebuie să fie menționate;
 observațiile celor prezenți la cercetare ca:martori asistenți, experți etc;
 menționarea împrejurărilor negative întâlnite în cursul cercetărilor și explicarea acestora.

c. Partea finală
 obiectele și urmele descoperite, ridicate de la locul faptei, în ce scop și ce metode s -au folosit;
 ce s-a fotografiat la locul faptei, în ce scop, cu aplicarea căror metode fotografice, din ce puncte ale
locului faptei s -au executat fotografiile și în ce condiții t ehnice (marca aparatului, tipul obiectivului, cu
ce diafragme, cu ce iluminare, cu ce material fotografic, cu ce tip de expunere);
 ce măsuri fotografice s -au executat;
 dacă s -a întocmit schița plan, la ce plan și în ce fel;
 persoanele care au participat la realizarea cercetării și semnează procesul verbal ;

24
Procesul verbal efectuat, va fi semnat pe fiecare pagină de toate personale ce au luat parte la
desfășuararea cercetării. În caz de accidente de circulație, în procesul verbal mai pot fi trecute următoa rele
mențiuni:
 amplasarea locului faptei;
 măsurile asigurate pentru păstrarea probelor până la venirea echipajului;
 modificările survenite în câmpul infracțiunii, cine le -a făcut, în ce scop, poziția inițială a victimei,
autovehiculului și a altor obiecte;
 modul în care a fost aflată victima și autovehicului;
 rezultatul examinării victimei ;
 mențiuni despre măsurile luate pentru asigurarea autovehiculului angajat în accident și, după caz pentru
conducerea făptuitorului în vederea recoltării probelor biologice și examenul clinic, necesare stabilirii
alcoolemiei;
 detalii cu privire la fotografiile realizate și efectuara schiței;
 observațiile martorilor asistenți și obiecțiile făptuitorului.

Schița locului faptei
Schița locului săvârșirii infracțiunii constituie o modalitate de reprezentare grafică a situației
la fața locului. Pentru ca schița locului faptei să formeze o imagine completă a situației de la locul
incidentului , în vederea efectuării acesteia trebuie s ă fie respectate următoarele reguli:

a) Exactitatea schiței
Executarea corectă a schiței impune fixarea exactă a dimensiunii obiectelor ce sunt
reprezentate, precum și a distanțelor și unghiurilor. Aceasta deoarece fiecare dimensiune le
influențează pe celelalte, orice abatere afectând redarea exactă a situației.

b) Cotarea schiței
Aceasta înseamnă notarea pe schiță a dimensiunilor obiectelor reprezentate. Este recomandat
ca la alcătuirea unei schițe să se folosească un singur fel de cotare și să se ut ilizeze aceeași unitate de
măsură. Liniile de contur, liniile ajutătoare de cotă și axele nu pot fi folosite ca linii de cotă. Pentru
acuratețea desenului și redarea cât mai fidelă a imaginii obiectului reprezentat trebuie să se evite, pe
cât posibil, încr ucișarea acestor linii de cotă cu alte linii ori pătrunderea liniilor de cotă exterioare în
interiorul desenului.

c) Întocmirea la scară a schiței
La întocmire schiței locului faptei trebuie să se țină seama și de întinderea și complexitatea
locului cercetat.
În funcție de acestea se va determina scara schiței, respectiv raportul dintre mărimea
obiectelor și distanțelor în schiță și dimensiunile lor reale. Astfel dacă schița încăperilor poate fi

25
realizată la scara de 1:100 sau 1:50, în cazul locurilo r deschise, proporțional cu suprafața acestora,
scara schiței poate fi 1:200, 1:500 sau 1:1000.

d) Orientarea schiței
Cu ocazia întocmirii schiței locului faptei și a locurilor deschise, aceasta trebuie orientată
după punctele cardinale, fie cu ajutorul busolei fie a altor metode, cum ar fi: după poziția soarelui,
după soare și ceas, după steaua polară. Întotdeauna latura din dreapta a schiței trebuie să fie orientată
pe direcția Nord -Sud.

e) Claritatea schiței
Pentru a îndeplini această cerință, o schiță trebuie să cuprindă numai acele elemente ce
ilustrează constatările menționate în procesul -verbal, respectiv elementele esențiale, absolut necesare
întelegerii situației existente în teren. În nici un caz aceas ta nu trebuie să cuprindă detalii ce nu au
nici o legătură cu fapta.

f) Reprezentarea prin semne convenționale criminalistice
Claritatea unei schițe presupune ca reprezentarea în plan o obiectelor aflate la fața locului să
se facă prin anumite semne conv enționale, cu aceeași semnificație pentru toate organele judiciare.
Dacă pentru anumite obiecte, elemente sau detalii nu sunt prevăzute semne convenționale
criminalistice, acestea vor fi reprezentate, după caz, fie prin semne convenționale topografice
standardizate, fie prin semne sau simboluri utilizate în alte domenii de activitate, cu explicarea lor
prin legendă.

g) Individualitatea schiței
Schița se individualizează prin menționarea următoarelor date : titlul, scara la care s -a
întocmit, data, locul ș i cauza în care s -a procedat la cercetarea locului faptei și întocmirea schiței,
numele, prenumele și calitatea, inclusiv a celui ce a executat schița, semnăturile participanților la
cercetarea la fața locului. Schița locului faptei nu poate fi (nu trebuie să fie) înlocuită cu fotografia.
În timp ce fotografia prezintă imaginea locului în perspectivă, schița redă aceeași imagine în plan.
Pentru a putea reprezenta cât mai complet situația de la locul faptei este necesar ca unele porțiuni sau
obiecte să fie r eprezentate în unul din cele trei planuri astfel :
Planul -schiță ridicat prin desenare este un mijloc de desenare a locului faptei și a poziției
diferitelor obiecte descoperite în cadrul acesteia. Planul -schiță poate fi ridicat prin desenare simplă
sau la scară și poate reprezenta un loc deschis, închis sau formă mixtă. Schița simplă constă din
ridicarea în plan a limitelor faptei și a poziței ocupate de obiectele principale, cu mențiunea distanței
reale dintre ele.
Desenul prezintă avantajul față de fotog rafie că poate da o privire în plan a întregului loc al
faptei, pe când fotografia întotdeauna reprezintă locul faptei privit sub un anumit unghi. Tehnica
ridicării la scară diferă după cum planul -schiță se execută pentru un loc închis. Un desen exact al

26
locului faptei nu se poate face decât dacă măsurăm exact toate unghiurile sau distanțele. Punctele
fixe le stabilim prin vizări directe și încrucișate, iar poziția o fixăm prin vizări circulare. Distanțele
pentru locuri deschise se măsoară cu ruleta metric ă sau în pași socotind fiecare pas egal cu 0.75 m,
sau trei pași 2 metri. După ce s -au tras limitele locului faptei și s -au fixat în plan obiectele fixe, se
trece la fixarea în plan a tuturor obiectelor infracțiunii și caracteristicile topografice ale tere nului,
după legende convenționale topografice. Ridicarea prin desenare a planului -schiță, în loc deschis,
trebuie să se facă cu mare exactitate. În desenul schiță a planurilor desfășurate, suprafața orizontală
cuprinde centrul figurii, iar cele patru planu ri verticale o încadrează. Pentru reprezentarea
persoanelor și a cadavrelor se folosesc mai multe sisteme, dintre care le socotim greșite pe acelea
care folosesc doar un contur compact de copil în fașă, cum se mai găsesc pe unele legende greșit
întocmite. Reprezentarea cadavrului și a victimei rănite interesează nu numai ca loc ocupat în spațiu
ci și ca raport relativ de poziția corpului față de cap și mambre. Poziția corpului, a trunchiului, a
membrelor este mai importantă uneori decât însuși locul ocupat de victimă.

Fig. 1 Modul de realizare a schiței
Desenul -schiță trebuie să respecte urmăoarele cerințe de realizare . Acestea sunt :
a) Vizarea încrucișată sau metoda punctului de întretăiere, executată din două puncte
diferite, denumite și puncte de stație. Punctele sunt indicate la baza planului, din ele trăgându -se câte
o linie spre obiectivul vizat, locul de întretăiere al celor două linii reprezentând punctul în care se află
dispus obiectul vizat.
b) Metoda triangulației, folosită în geodezie, în care obiecte sunt determinate pe baza
distanței dintre unele puncte de reper. În criminalistică, metoda este aplicată mai frecvent în
cercetarea accidentelor de circulație.

27

Fig. 2 Localizarea unui vehicul prin metoda triangulaț iei
Fotografia judiciară operativă
Fotografia judiciară realizată la locul incindentului este printre cele mai importante mijloace de
fixare a rezultatelor cercetării. Ea se impune prin multe avantaje pe care le oferă, concretizate în:
rapiditatea înregistrării imaginii, fidelitatea, exactitatea și prezentarea sugestivă a celor mai
semnificative momente ale cercetării locului faptei. Pentru a se asigura fixarea imaginii locului faptei
este necesar să se efectueze următoarele genuri de fotografii:
 fotografia de orientare; (Anexa 2)
 fotografia schiță; (Anexa 3)
 fotografia obiectelor principale, a cadavrelor, a urmelor;
 fotografia de detaliu a micro și macroreliefului urmelor sau obiectelor izolate.

Fotografia judiciară operativă care se aplică direct de către organele de urmărire penală, pentru
fixarea locului săvârșirii faptei, redarea obiectelor și a urmelor infracțiunii sau a persoanelor urmărite
sau condamnate, se împarte la rândul ei în: fotografia locului faptei, fotografia semnalmentelor,
fotografia folosită în reconstituire. Fotografia judiciară de examinare cuprinde mai multe
subdiviziuni ca fotografiile de: ilustrare, um bre, reflexe, contrast, comparare, selectare, fotografia
sub diferite radiații invizibile etc.
Fotografia judiciară operativă a locului faptei și a obiectelor principale servește la fixarea
tabloului de ansamblu în care se încadrează locul faptei, la fixa rea propriu -zisă a locului faptei, la
măsurarea acestuia și la fixarea fotografică o obiectelor purtătoare de urme ale infracțiunii.
Fotografia judiciară operativă a locului faptei și a obiectelor infracțiunii se împarte în :
1. fotografia de orientare; (Anex a 2)
2. fotografia schiță; ( Anexa 3)
3. fotografia de detaliu;
4. fotografia obiectelor principale;
5. măsurători fotografice;

28
6. procedee speciale;
7. fotografia de reconstituire;
8. fotografia semnalmentelor.

Alte mijloace de fixare a unor activități efectuate cu ocazia cercetării la fața locului
a. Folosirea filmului și a videofonogramei juridice reprezintă una dintre metodele moderne de
fixare a rezultatelor cercetării la fața locului. În sens restrâns, prin acestea se înțeleg pelicula
cinematografică și banda videomagnet ică pe care au fost fixate imagini ale locului faptei și a urmelor
activității ilicite. Aceste mijloace de fixare nu se substituie procesul verbal , ci au menirea de a -l
ilustra cât mai convingător.

Folosirea filmului judiciar, prezintă multiple avantaje, dintre care amintim:
 surprinderea tuturor activităților desfășurate la fața locului, în dinamismul lor;
 posibilitatea de a surprinde pe peliculă o multitudine de situații de fapt, urme și mijloace
materiale de probă, fără o selecție prealabilă, oferind un tablou complet sau aproape complet al
locului faptei;
 oferă un înalt grad de obiectivitate prin înregistrarea concomitentă atât a imaginilor, cât și a
sunetelor;
 dă posibilitatea înregistrării rapide a unor persoane și obiecte ce au legătură cu fapta săvâr șită;
 atunci când se impune, după pelicula cinematografică pot fi executate fotografii mărite .

La rândul ei, videofonograma judiciară prezintă avantaje atât față de filmul judiciar cât și față de
alte mijloace de fixare auxiliare ale procesului -verbal. Acestea constau în:
 calitatea superioară a videofonogramei față de pelicula cinematografică;
 obținerea imediată a videofonogramei, nemaifiind necesară prelucrarea ei în laborator;
 înregistrarea simultană a imaginii și sunetului pe aceeași bandă;
 imposibilitatea falsificării videofonogramei.

Din punct de vedere al modalităților de realizare, filmul și videofonograma judiciară prezintă
multiple asemănări cu fotografia judiciară operativă. O bună parte dintre laboratoarele de
criminalistică ale uni tăților Parchetului de pe lângă tribunalele județene sunt dotate cu
videomagnetofoane, folosite cu mult succes, atât în fixarea rezultatelor cercetării la fața locului cât și
în fixarea altor acte de urmărire penală, îndeosebi reconstituiri, percheziții, a scultări de martori și
învinuiți, recunoașteri de grup.

b. Folosirea magnetofonului la fața locului
Folosirea magnetofonului cu ocazia cercetării la fața locului are dublu scop. Pe de o parte el

29
servește ca mijloc de fixare a declarațiilor diverselor persoane implicate în fapta comisă, ce au
diferite calități procesuale, iar pe de altă parte este de natură a asigura înregistrarea tuturor
constatărilor făcute în faza statică și dinamică a cercetării. Deși nu constituie mijloc de probă,
înregistrările pe bandă magnetică își dovedesc utilitatea cu prilejul redactării procesului -verbal de
cercetare la fața locului, contribuind la o descriere exactă și completă a stării de fapt. Declarațiile
părților prezintă avantajul că, de regulă, ele nu sunt viciate de f actorii perturbabili. Folosirea
înregistrărilor pe bandă magnetică se impune mai ales în situația în care starea sănătății victimei nu
permite ascultarea în condiții normale și nu este posibilă consemnarea relatărilor acesteia.
Înregistrarea redă fidel dec larația persoanei, chiar cu frânturi de cuvinte, fraze izolate sau cuvinte
aparent incoerente, dar care corelate cu celelalte materiale, constituie informații ce pot căpăta un sens
edificator pentru soluționarea cauzei.

30
CONCLUZII

Lucrarea se bazează pe cercetarea la fața locului în caz de accident rutier. Prin urmare rămân
la ideea că locul unde a fost făcută fapta penală, este plin de probe și materiale de evidențiat,
indiferent de natura infracțiunii, iar studierea lui ajută la stabilirea cauzelor și a condițiilor producerii
accidentului.

Cercetarea la fața locului este o activitate importanță având la baza tactica criminalistică , în
care fiecare obiect constituie perceperea nemijlocită a locului a avut loc incidentul . Deci, ce rcetarea
la fața locului se înscrie printre activitățile ce contribuie în mod substanțial la realizarea scopului
procesului penal.
Lucrarea s -a întemeiat pe studiul aprofundat al cercetării la fața locului în caz de accident
rutier, impotanța sa fiind dat ă de faptul că rezultatele ei direcționează cercetările și condiționează
însăși finalitatea investigațiilor. Cercetarea la fața locului a incidentelor este printre cele mai
complexe activități desfășurate de organele de urmărire penală și se face cu dublu scop – de a
cunoaște nemijlocit ambianta generală a infracțiunii și pentru a descoperi, ridica și fixa urmele
infracțiunii, în vederea descoperirii autorului.

Cercetarea la fața locului are un caracter imedit și de neînlocuit. În cazul accidentelor rutie re,
studierea locului, indiferent de gravitatea accidentului, este primordială și obligatorie.

Rezultatele obținute cu ocazia cercetării constituie punctul de plecare și determină direcțiile
în care se vor desfășura ulterior cercetările.

Se permite astfel cunoașterea urmelor lăsate de făptuitor, a obiectelor și mijloacelor materiale
de probă rămase la fața locului, care vor conduce într -un final la identificarea făptuitorului.

Indiferent de natura faptelor, locul de plecare pentru aflare a adevărului este întotdeauna locul
de săvârșire a faptei.

31
BIBLIOGRAFIE
1. *** Codul penal al României – Ed. Global Lex, București, 2003.
2. *** Codul de procedură penală – Ed. Global Lex, București, 2003.
3. O.U.G. nr. 195 / 2002 privind circulația pe drumurile publice.
4. H.G. nr. 85 / 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195 / 2002 privind
circulația pe drumurile publice.
5. Legea de organizare și funcționare a Poliției Române nr. 21 8/2003.
6. A. Ciopraga – Criminalistică. Elemente de tactică – Univ. “Al. I. Cuza” Iași, Fac. de drept, 1986.
7. Colectiv – Tratat de tactică criminalistică – M. A. I., Ed. Carpați, 1992.
8. Colectiv – Dicționar Enciclopedic Român – Academia României, vol. I, Ed. Politică, București,
1962.
9. Colectiv – Tratat de metodică criminalistică – M. A. I., vol. II, Ed. Carpați, Craiova, Acad. de
Poliție “Al. I. Cuza”, 1994.
10. C. Suciu – Criminalistică – Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1972.
11. C. D. Blaj – Comportamentul l a volan – Ed. Medicală, 1982.
12. C. Gorgoș – Ce șim și ce nu știm despre accidentul de circulație – Ed. Medicală, București, 1976.
13. C. Lupu, Gh. Diniță – Cercetarea la fața locului a accidentelor de circulație – București, 1970.
14. C. Aionițoaie ș.a. – Curs de ta ctică criminalistică, vol. I și II, Acad. de Poliție “Al. I. Cuza”,
București, 1995.
15. C. Aionițoaie ș.a. – Curs de criminalistică, vol. I și II, Acad. de Poliție “Al. I. Cuza”, București,
1995.
16. D. Sandu – Criminalistică. Note de curs – Univ. Athaeum, vol. I I, București, 1993.
17. E. Stancu – Investigarea ștințifică a infracțiunilor. Curs de criminalistică – partea a II -a și a III -a,
Univ. București, Fac. de Drept, 1988.
18. E. Stancu – Criminalistică. Note de curs – vol. II, Ed. Proarcadia, București, 1993.
19. E. Stanc u – Criminalistică – vol. II, Ed. Actami, București, 1995.
20. G. Antoniu – Infracțiuni prevăzute de legi speciale – Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
1976.
21. G. Antoniu – Practica judiciară penală – vol. II, partea generală, Ed. Academiei Române,
București, 1988.
22. G. Balla – Probleme de criminalistică și criminologie – nr. 1/1981.
23. H. Vlăsceanu – Drum cu prioritate – în colecția “Biblioteca automobilistului”, A. C. R.
București, 1983.
24. I. Bolocan, I. Stanca – Accidentul de circulație – Ed. Militară, Bucu rești, 1977.
25. I. Anghelescu – Tratat practic de criminalistică – vol. I, M. A. I., 1976.

32
26. I. Cora – 20 de ani de expertiză criminalistică – Ed. Ministerul Justiției, București, 1978.
27. I. Mircea – Criminalistică – Ed. Fundația Chemarea, Iași, 1992.
28. L. Coman, M. Constantinescu – Tratat practic de criminalistică – vol. I, M. A. I., 1976.
29. Dr. M. Șt. Constantinescu – Accidentele de circulație – Ed. Medicală, București, 1969.
30. M. N. Costin – Răspunderea penală și civilă pentru încălcarea regulilor d e circulație pe drumurile
publice – Ed. Dacia, Cluj -Napoca, 1978.
31. M. Kernbach – Medicină Judiciară – Ed. Medicală, București, 1958.
32. M. Dragomir – Probleme de criminalistică și criminologie – nr. 3/1981.
33. N. Nistor, M. Stoleru – Expertiza tehnică a accidentu lui de circulație – Ed. Militară, București,
1987.
34. V. Bercheșan, I. N. Dumitrașcu – Probele și mijloacele de probă – Acad. de Poliție “Al. I. Cuza”,
Ed. M. A. I., București, 1994.
35. V. Dobrinoiu, Gh. Florea – Îndrumar de cercetare penală – I. G. P., Ed. Atlas Lex, București,
1994.

WEB SITE -URI
1. https://vdocuments.site/proiect -licenta -cerecetarea -accidentelor -de-circulatie.html -01.02.20 20
2. https://docslide.net/documents/proiect -licenta -cerecetarea -accidentelor -de-circulatie.html –
05.02.2020
3. http://docshare.tips/teza -accident_58b7badeb6d87fb5658b5171.html -10.02.2020
4. https:/ /andreivocila.wordpress.com/2010/10/19/cercetarea -la-fata-locului -investigatia -tehnico –
stiintifica -a-locului -faptei/ -15.02.2020
5. https://kupdf.net/download/referat -incendiu_59f9a5afe2b6f55c19b099c6_pdf -19.02.2020
6. https://docgo.net/cercetarea -la-fata-locului -4FA01vY -22.02.2020
https://kupdf.net/download/cercetarea -la-fata-locului_5c9a84f2e2b6f5051ed8341d_pdf –
03.03.2020
7. http://www.rasfoiesc.com/legal/crimina listica/INVESTIGAREA -ACCIDENTELOR -DE-
C33.php -10.03.20 20
8. https://fdocument.pub/document/cercetarea -la-fata-locului -in-cazul -accidente lor-rutiere –
55b07dee9af48.html -15.03.20 20
9. http://www.scritub.com/stiinta/drept/CERCETAREA -LA-FATA -LOCULUI -MIJ74711.php –
15.03.20 20

33

ANEXE

34
ANEX A 1
PROCES -VERBAL
de cercetare la fața locului

Anul………….., luna…………, ziua…….., ora….., în…….., din……………………….., în calitate de or gan de
cercetare penală.

La data de …….., ora….., am fost sesizați……………………………………. d către……………………… …………. …… din
……………………………… cu privire ……………………… la faptul că……………………………………………………………..

În temeiul sesizării, potrivit art 129 Cod Pr. Pen, ne -am deplasat la fața locului însoțiți de …………….. ………..
specialistul criminalist ………………………….. …… din cadrul ………………………..

La fața locului, în prezența martorilor asistenți :

1………………………………………… din……………………………………………. și ……………………………………………………..
2………………………………………….din …………………………………………… precum și a cond au to………. ………………..
din …………………………. .. constat următoarele : ……………………………………………………………………………………….

Până la venirea echipei de cercetare , locul faptei (nu) a suferit următoarele modificări ……………………………

De ase menea s -au luat măsuri de conservare a locului faptei de către ……………………….. care constau în :
…………………………………………………………………………………………………………………..

Constatări la fața locului, urme și mijloace materiale de probă ridicate……… … …………. ………………………………
Alte obiecte ridicate……………………………………. ……………………………………………………………….. …………………….

Organ de Martori Specialist Cond. Auto
cercetare penală asistenți criminalist

…………………………. …………… ……………….. ………………..

Cercetarea la fața locului a început la ora.. …….. ….. și s -a terminat la ora…… …….. efectuându -se la
lumina…………….. pe timp…………………. .

La fața locului s -au efectuat fotografii judiciare (videofilm) cu aparatul ………….. film……………. de
sensibilitate……………….. lumina……………..

De asemenea s -a executat și schița locului faptei la scara…… ………………………………………………………….. ……

Martorii oculari nu (au) de făcut următoarele obiecții și observații …………………………………… …………. …….

Pentru care se va încheia prezentul proces verbal în …… exemplare.

Organ de Martori Specialist Cond. Auto
cercetare penală asistenți criminalist

…………………… …………… ……………….. ………………..

35
ANEXA 2

FOTOGRAFII DE ORIENTARE

36

37

38
ANEXA 3

FOTOGRAFIA SCHIȚĂ

39

40

41