Licenta Partea A Ii A 25.05.2020 [302080]

PARTEA A II-A : [anonimizat]

3.1 Obiective

Principalele obiective ale studiului personal vizează investigarea microbiologica a [anonimizat], [anonimizat], precum și testarea sensibilității și a rezistenței microorganismelor față de anumite substanțe antimicrobiene în vederea constituirii tratamentului specific în afecțiunile otice.

Identificarea microorganismelor patogene implicate în patologia urechii este extrem de importantă în vederea aplicării unui tratament corect și de scurtă durată.

Cercetările realizate în cadrul acestui studiu au fost efectuate asupra unor produse patologice reprezentate de secreții auriculare prelevate de la câini care prezentau otită.

3.2 Locul și perioada desfășurării studiului personal

Studiul a [anonimizat], [anonimizat] 07.08.2019-01.03.2020, sub îndrumarea Șef. lucrări Dr. Bogdan Alexandru Tașbac.

3.3 [anonimizat] a microorganismelor prezente în materialele patologice studiate.

Materiale și aparatură necesare:

aparatură: microscop optic cu câmp luminos (fotonic), termostat, etuvă, autoclav (Fig. 1)

instrumentar: [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], bec de gaz (Fig. 2)

materiale: [anonimizat], tampoane pentru prelevarea materialului patologic

medii de cultură: [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

materiale pentru teste biochimice: medii politrope (geloza T.S.I, geloza M.I.U, [anonimizat]), [anonimizat] (testul indolului), apă oxigenată (testul catalazei)

materiale pentru tehnici de colorare: [anonimizat]-Quick ([anonimizat] I eozinofilica, soluția II bazofilica), colorația Gram ([anonimizat], [anonimizat])

materiale pentru efectuarea antibiogramei: [anonimizat], pipete, riglă, ghid antibiograme

3.4 [anonimizat]:

3.4.1 Examenul clinic

Examinarea clinică a animalului este o [anonimizat].

Primul pas în evaluarea pacientului îl constituie anamneza. [anonimizat], [anonimizat] (acută, cronică, recidivantă), prezența/[anonimizat]/[anonimizat], tratamentele efectuate anterior și eficacitatea acestora (dacă este cazul), [anonimizat].

[anonimizat], acesta se efectuează atât de la distanță, cât și de aproape.

Examinarea clinică de la distanță ne permite evaluarea comportamentală a pacientului, poziția capului, poziția urechilor și starea de întreținere a acestuia.

Examinarea clinică de aproape ne ajută la examinarea pavilionului urechii, a conductul auditiv extern și la identificarea leziunilor periauriculare cauzate de scarpinatul excesiv. (Fig. 3).

Canalul auditiv extern se examinează cu ochiul liber sau cu ajutorul otoscopului (dacă durerea nu este accentuată și animalul ne permite), în vederea evidențierii secrețiilor auriculare (prezență, aspect, culoare, miros), a leziunilor de tip inflamator, a îngroșării tegumentului, a prezenței părului în canalul auditiv, a prezenței corpilor străini, precum și a localizării uni- sau bilaterală a otitei. (Fig. 4)

Palparea urechilor este de asemenea necesară pentru a determina nivelul durerii, a fibrozării sau a calcificării.

Dacă se suspicionează un caz de otită medie sau internă, se recomandă și efectuarea investigațiilor paraclinice, cum ar fi: radiografii, CT (computer tomograf), RMN (rezonanță magnetică nucleară).

3.4.2 Recoltarea probelor

După efectuarea examenului clinic, urmează etapa de prelevare a materialului patologic. Prelevarea probelor s-a realizat înainte de curățarea urechii, cu tampoane de vată, pentru examinarea microscopică a secrețiilor auriculare. Pentru examenul microbiologic, probele s-au recoltat pe tuburi sterile, iar pe eticheta acestora s-a notat specia, rasa, numele, urechea din care s-au recoltat probele și data recoltării. Este recomandat ca proba să se trimită către laborator în cursul aceleiași zile, însă dacă acest lucru nu este posibil, probele se pot recolta pe tuburi care conțin mediu de transport și pot fi ținute la frigider la o temperatura de 4℃, maxim 24 ore. Probele vor fi însoțite de către o Cerere de analiză microbiologică în care se vor nota următoarele: numele proprietarului; specia, rasa, vârsta, sexul animalului; tipul probelor; tratamente antimicrobiene utilizate anterior prelevării probelor; data recoltării și data expedierii.

3.4.3 Examenul microscopic al produsului patologic

Pentru realizarea cât mai corectă a unui frotiu, trebuie să se țină cont de următoarele etape: etalarea, uscarea, fixarea și colorarea.

Secrețiile auriculare prelevate au fost etalate pe lame de microscop (curate și degresate în prealabil) prin amprentare și derulare a tamponului de vată pe suprafața acestora. Am efectuat cel puțin 3 preparate microscopice din același produs patologic, folosind trei metode de colorare: colorația Diff-Quick, colorația Gram și colorația cu albastru de metilen.

După etalarea produselor patologice pe lamele de microscop, acestea au fost menținute în repaus cu fața în sus, în vederea uscării frotiurilor. (Fig. 5)

După ce frotiurile au fost uscate, acestea trebuie fixate; scopul fixării este acela de a distruge viabilitatea microorganismelor din produsul etalat și pentru o aderare mai puternică la suprafața lamei, atât a celulelor microbiene, cât și a celor nemicrobiene. Pentru fixare, am folosit următoarele tehnici:

prin căldură (procedeul Koch): lama se trece de trei ori succesiv prin flacără, cu fața lamei care nu conține preparatul

prin alcool-flambare: pe frotiu se pune o picătură de alcool, după care se aprinde (Fig. 6)

Tehnici de colorare:

Colorația Diff-Quick – mai este numită și colorația Romanowsky sau colorația Wright-Giemsa modificată, fiind o colorație rapidă; tehnica de colorare presupune inserarea pe rând a lamei în 3 soluții: o soluție fixatoare (10 secunde), soluția I eozinofilică (1 minut), soluția II bazofilică (1 minut), apoi, lama se spală și se usucă.

Colorația Gram – este o tehnică de colorare complexă și implică 4 timpi de colorare, după cum urmează: primul timp – acoperirea frotiului cu soluție de Violet de gențiană timp de 1 minut, apoi frotiul se spală; al doilea timp – acoperirea frotiului cu soluție Lugol timp de 1 minut, după care se indeparteaza, fără a spăla frotiul; al treilea timp – acoperirea frotiului cu Alcool acetona timp de 10 secunde, urmând ca frotiul se fie spălat cu apă din abundență; al patrulea timp – acoperirea frotiului cu soluție de Fuxina timp de 1 minut, după care frotiul se spală; după ce a fost realizată colorarea frotiului, acesta se lasă la uscat. (Fig. 8)

Colorația cu albastru de metilen – este o colorație simplă și constă în acoperirea frotiului cu soluție albastru de metilen 3-5 minute, după care lama se spală și se usucă. (Fig. 7)

După realizarea frotiurilor, acestea se examinează la microscop cu obiectivul de imersie. (Fig. 11)

La colorația Gram, bacteriile colorate în roșu sunt Gram negative, iar cele colorate în violet sunt Gram pozitive. În funcție de rezultatul examenului microscopic, se recomandă efectuarea examenului bacteriologic. (Fig. 12)

3.4.4 Examenul cultural bacteriologic

După examinarea microscopică a frotiurilor efectuate din secrețiile auriculare și după ce au fost obținute informații referitoare la flora microbiană existentă, a urmat efectuarea examenului cultural bacteriologic, în vederea izolării și identificării microorganismelor.

În vederea realizării examenului cultural bacteriologic, trebuie parcurse mai multe etape: însămânțarea pe medii de cultură, incubarea și separarea în culturi pure.

Însămânțarea – presupune introducerea sau depunerea materialului patologic atât în medii de cultură lichide, cât și pe medii de cultură solide, în condiții de sterilitate perfectă, cu scopul izolării microorganismelor prezente în aceasta.

Mediile de cultură pot fi neselective (pentru bacteriile nepretentioase), dar și selective (pentru bacteriile pretențioase) – bulion nutritiv, agar nutritiv, agar cu sânge, mediu Chapman, etc.

Însămânțarea în mediile lichide se face prin descarcarea tamponului de vată pe pereții eprubetei; după însămânțare, eprubetele trebuie omogenizate înainte de incubare, pentru o dispersare cât mai bună a materialului patologic în întreg mediul de cultură. (Fig. 13)

În ceea ce privește mediile solide, tamponul de vată se șterge pe o porțiune a mediului de cultură, după care cu ansa de însămânțare (sterilizată și răcită pe o altă zonă a mediului de cultură) se dispersează în tot mediul de cultură. (Fig. 14, Fig. 15)

Incubarea – presupune asigurarea mediilor însămânțate anumite condiții optime la care să se dezvolte microorganismele.

după ce au fost însămânțate mediile de cultură, acestea au fost incubate la termostat timp de 24 h, la 37℃, în atmosferă obișnuită.

mediile lichide se incubează în poziție verticală, iar plăcile Petrii se incubează cu capacul în jos.

Separarea în culturi pure – cultura pură provine dintr-o cultura mixtă (care conține mai multe specii microbiene) prin transferarea unei probe mici din mediul de cultură primar, neselectiv, într-un mediu de cultură nou și steril

pentru obținerea unei culturi pure se pornește de la o grupare de microorganisme asemănătoare (unități formatoare de colonii)

prelevarea probei se face prin simpla atingere a suprafeței coloniei cu ansa de însămânțare și inocularea în noul mediu de cultură

Identificarea speciilor microbiene ce s-au regasit în probele patologice recoltate de la nivel auricular s-au făcut pe baza condițiilor de cultivare, a caracterelor culturale și a proprietăților biochimice-enzimatice.

3.4.5 Antibiograma

Antibiograma reprezintă o metodă prin care se stabilește sensibilitatea sau rezistența unui microorganism față de anumite substanțe antimicrobiene. Întotdeauna diagnosticul bacteriologic trebuie finalizat cu efectuarea antibiogramei, deoarece pe baza rezultatului acesteia se alege un tratament cât mai eficient.

Antibiograma a fost efectuată prin metoda difuzimetrică Kirky-Bauer (a microcomprimatelor).

Tehnica de efectuare a antibiogramei – metoda difuzimetrică Kirky-Bauer:

Metoda difuzimetrică Kirky-Bauer are la bază proprietatea unor substanțe antimicrobiene de a difuza într-un mediu de cultură solid care conține cultură bacteriană, realizând stoparea dezvoltării bacteriilor cu care acestea vin în contact.

Din cultura bacteriană de testat se realizează mai multe dilutii seriate zecimale, folosind ser fiziologic. Astfel, după ce se omogenizează bine cultura lichidă, se transferă cu o pipetă gradată sterilă 0,5 ml din cultura în 4,5 ml ser fiziologic steril, rezultând diluția 1/10 (. Din diluția rezultată, după omogenizare, se transferă cu o altă pipetă gradată 0,5 ml într-o altă eprubetă cu 4,5 ml ser și astfel rezultă diluția 1/100 (. În funcție de bacteria testată, se pot face mai multe diluții după tehnica prezentată.

Din diluția obținută pentru cultura bacteriană de testat se însămânțează prin inundare pe suprafața agarului nutritiv sau pe mediul Müller-Hinton. După însămânțare se îndepărtează excesul de lichid, iar plăcile Petri se vor lăsa în repaus pentru a se usca. După ce suprafața mediului s-a uscat, se vor depune microcomprimatele cu antibiotice pe suprafața acestuia cu ajutorul unui dispenser sau unei pense stomatologice. Între fiecare comprimat, precum și între comprimate și marginea mediului trebuie păstrat suficient spațiu pentru a nu fi afectat aspectul zonelor de inhibiție. (Fig. 16, Fig. 17)

După ce au fost depuse microcomprimatele, se așteaptă aproximativ 15 minute, iar apoi placile Petri se vor lăsa la termostat cu capacul în jos, la 37℃.

Interpretarea rezultatelor se va face după 24 ore, însă se pot analiza orientativ și după 6-8 ore de incubare. După ce au trecut cele 24 ore de incubare se va observa că în jurul anumitor microcomprimate bacteria nu s-a dezvoltat, ceea ce înseamnă ca bacteria este sensibilă la antibioticul respectiv. Diametrul zonelor de inhibiție se apreciază în milimetri, folosind o riglă, iar rezultatele obținute sunt comparate cu valorile standard de lucru (aceste valori țin cont de tipul și concentrația microcomprimatelor, dar și de bacteria testată). În funcție de rezultatele obținute, putem stabili sensibilitatea, rezistența sau sensibilitatea intermediară a antibioticelor asupra tulpinii testate. (Fig. 18)

3.5 Caracterele culturale ale tulpinilor bacteriene izolate din otite

Identificarea speciilor microbiene implicate în otite s-a efectuat pe baza caracterelor culturale ale acestora, atât macroscopic, cât și microscopic, dar și cu ajutorul testelor biochimice-enzimatice.

Genul Staphylococcus

la examenul microscopic, bacteriile din genul Staphylococcus apar sub formă de coci perfect rotunzi, Gram pozitivi; aceste bacterii se organizează caracteristic în grupări staphylo (boabe din ciorchinele de strugure)

pe mediile solide, agarizate s-au dezvoltat colonii medii (1-3 mm), opace, de tip S, lucioase, netede cu margini regulate; pe agar cu sânge defibrinat produce zone de hemoliza în jurul coloniilor

în bulion s-a observat turbiditate intensă, un slab inel la suprafață și un depozit necaracteristic, omogenizabil

proprietățile biochimice-enzimatice: producerea catalazei, nu produc gaz, fermentarea majorității glucidelor

Genul Streptococcus

la examenul microscopic, streptococii se prezintă sub formă de coci sferici, ușor ovalari, iar gruparea caracteristică este strepto (coci înșirați formând lanțuri de diferite dimensiuni)

în mediul lichid am observat turbiditate scăzută, prezența unui depozit granular sau floconos

pe mediul solid s-a dezvoltat sub forma unor colonii mici (0,5 mm diametrul), izolate, lucioase, cu margini regulate, nepigmentate, semitransparente; pe agar cu sânge produc zone de hemoliză de tipul α sau ꞵ

Genul Klebsiella

la examenul microscopic se prezintă sub formă de bacili sau cocobacili robuști, Gram negativi

în mediul lichid am observat turbiditate crescută și prezența unui inel gros, mucos care nu persistă pentru mult timp

pe mediile solide, această bacterie s-a remarcat prin caracterul mucos al coloniilor, fiind colonii mari, opace, nepigmentate

proprietățile biochimice-enzimatice: lactoza pozitiv, produc gaz, testul indolului negativ, hemoliza negativ, lizindecarboxilaza pozitiv, O.N.P.G pozitiv, Voges Proskauer pozitiv, roșu metil negativ, hidrogen sulfurat negativ

Genul Corynebacterium

la examenul microscopic, bacteriile din genul Corynebacterium au un mod caracteristic de dispunere: grupări diplo- în V, palisade sau litere chinezești; sunt bacterii polimorfe, însă predomină formele bacilare, fiind bacterii Gram pozitive

în bulion am observat turbiditate și un depozit granular

pe mediile solide s-au dezvoltat colonii mici, de tip S sau R

testele biochimice: testul catalazei pozitiv, nu fermentează lactoza, reduc nitrații la nitriți

Genul Pseudomonas

la examenul microscopic, aceasta bacterie se prezintă sub formă de bacili sau cocobacili de talie medie, subțiri, drepți sau ușor curbați, Gram negativi

în bulion se observă prezența unei pelicule la suprafață și pigmentare, depozit abundent și turbiditate crescută

pe mediile solide se dezvoltă colonii rotunde, având margini neregulate, semitransparente, pigmentate; de asemenea, culturile degajă un miros caracteristic de iasomie

proprietățile biochimice-enzimatice: indol negativ, hemoliză pozitiv, urează pozitiv, catalază pozitiv, oxidază pozitiv

Genul Proteus

la examenul microscopic, bacteriile din genul Proteus se remarcă printr-un polimorfism accentuat, în câmpul microscopic regăsindu-se forme bacilare, cocobacilare și filamente de dimensiuni variabile, fiind bacterii Gram negative

în bulion se remarcă turbiditate intensă, prezența unui inel la suprafață și un depozit abundent, necaracteristic

pe mediile solide simple se dezvoltă sub formă de gazon bacterian, fiind un aspect caracteristic al acestei bacterii

proprietățile biochimice: urează pozitiv, indol negativ, hidrogen sulfurat pozitiv, citrat de sodiu negativ, roșu metil pozitiv

CAPITOLUL IV – REZULTATE ȘI DISCUȚII

Pentru a identifica agentul microbian patogen implicat în producerea otitelor, s-au recoltat și prelucrat 19 probe de la indivizi din specia canină care prezentau simptomele specifice afectiunilor otice.

În tabelul nr. 1 sunt prezentate cazurile diagnosticate în funcție de rasă, vârstă, sex, perioada apariției, aspectul secrețiilor auriculare, caracterul clinic și microorganismul izolat.

Tabelul nr. 1. Cazuri clinice examinate în perioada august 2019 – martie 2020

Graficul nr. 1. Incidența cazurilor de otita în funcție de rasă

Din graficul nr. 1 reiese faptul că cele mai multe cazuri de otită externă au fost diagnosticate la câinii din rasă metis (5 din totalul de 21 de cazuri, având un procent de 24%). Se remarcă de asemenea faptul că afecțiunile auriculare nu au predispoziție de rasă, acestea putând să apară atât la câinii cu blană lungă, cât și la cei cu blană scurtă, la câinii cu pavilion căzut, dar și la cei cu pavilion ridicat, la câini de talie mică, medie sau mare.

Categoria de vârstă reprezintă un alt aspect pe baza căruia variază incidenta otitelor. Din tabelul nr. 1 reiese faptul ca afecțiunile otice apar mult mai frecvent la câinii de peste 5 ani (12 cazuri din totalul de 21). Faptul că animalele cu vârsta mai mare de 5 ani sunt mai afectate se poate pune și pe seama unei imunități mai scăzute a organismului, în special la câinii de peste 10 ani.

În graficul nr. 2 am prezentat procentual categoriile de vârstă afectate, astfel că mai mult de jumătate din subiecții examinați au peste 5 ani (57 %), pe locul doi sunt câinii cu vârsta între 1-5 ani (29 %), iar categoria de vârstă cea mai puțin afectată este cea sub 1 an (14 %).

Graficul nr. 2. Incidența cazurilor de otită în funcție de vârstă

Incidența prezenței microorganismelor în culturi primare pure și mixte

În urma examenului cultural bacteriologic, s-a constatat faptul că în mai puțin de jumătate din cazurile examinate există o cultură microbiană pură, astfel încât, în majoritatea afecțiunilor otice flora microbiană patologică primară este mixtă.

Bacteriile izolate cel mai frecvent din secrețiile auriculare recoltate de la câinii cu otite au fost reprezentate de Staphylococcus pseudintermedius, acestea apărând atât în culturi primare pure, cât și mixte.

Tabelul nr. 2. Incidența izolării microorganismelor în culturi primare pure și mixte de la câinii cu afecțiuni otice

Din tabelul nr. 2 reiese faptul că Staphylococcus pseudintermedius este principala bacterie colonizatoare în afecțiunile otice la câine. Această bacterie apare în 4 cazuri în cultura primară pură și în 7 cazuri în cultura mixtă, fiind asociată cu alte bacterii sau levuri.

S-au constatat următoarele asocieri ale S. pseudintermedius cu alte bacterii: S. Pseudintermedius și Streptococcus canis într-un caz de otită acută, bilaterală; S. pseudintermedius și Pasteurella dagmatis într-un caz de otită cronică, cu caracter supurativ; S. pseudintermedius și Pseudomonas aeruginosa într-un caz de otită gravă, supurativă, având un caracter eroziv-ulceros. Asocierea S. pseudintermedius cu Malassezia spp. a apărut în 2 cazuri de otită acută, fiind destul de ușor de tratat.

Bacteriile din specia Pseudomonas aeruginosa apar o singură dată în cultura pură și în alte 2 cazuri în culturi mixte, fiind bacterii care apar de obicei în otitele cronice, uneori greu de tratat. În literatura de specialitate, asocierea bacteriilor speciei Pseudomonas aeruginosa cu otitele cronice se pune pe seama capacității acestei bacterii de a produce o peliculă numită biofilm, astfel încât aceasta poate determina creșterea rezistenței antimicrobiene. (21)

Alte microorganisme care au fost izolate în cultura primară pură au fost reprezentate de: Escherichia coli, Streptococcus dysgalactiae si Malassezia spp.

În graficul nr. 3 am reprezentat procentual raportul dintre microorganismele izolate în cultura primară pură și cele izolate în cultura primară mixtă. Astfel, se observă că în mai mult de jumătate din cazurile de otită externă există o cultură microbiană mixtă (57%), iar în 43% din cazuri s-a dezvoltat o floră microbiană pură.

Grafic nr. 3. Incidența izolării microorganismelor în culturi primare pure și mixte din otite la câine

Din cele 21 de cazuri examinate care au fost prezentate în tabelul nr. 1, se prezintă detaliat (date despre animal, anamneză, istoric, examen microscopic direct, examen cultural bacteriologic, antibiograma) următoarele cazuri reprezentative:

Caz nr. 1

Foaie de observație

Specie: Canină

Rasa: Labrador

Vârsta: 8 ani

Sex: M

Anamneza: Proprietarul a observat în urmă cu o săptămână faptul că animalul era foarte agitat atunci când se apropia de urechile acestuia. De asemenea, s- a observat prezența unei secreții de culoare galben-maronii, urât mirositoare, mai ales la urechea stângă. Animalul scutura din cap foarte des.

Antecedente medicale: Cainele a fost diagnosticat în urmă cu 5 luni de othematom la urechea stanga și a fost operat. De asemenea, pe parcursul vieții a mai avut episoade de otită acută.

Examen clinic:

mucoase aparente roz

pielea integră, blana lucioasă

urechi: urechea dreaptă era edematiată, eritematoasă, prezenta secreții în cantitate redusă; urechea stângă era edematiată și supurativă, secreții de culoare galbenă, acesta prezentând o durere intensă.

Examen citologic: La examenul citologic s-a remarcat prezența polimorfonuclearelor neutrofile și a cocilor Gram pozitivi, grupați în șiruri.

Examen microbiologic: În urma examenului microbiologic, s-a identificat infecția cu Streptococcus dysgalactiae

Antibiograma: Antibiograma a evidențiat sensibilitatea bacteriei S. dysgalactiae la următoarele antibiotice: Ampicilină, Cefalotin, Eritromicina, Penicilină, Vancomicină, Imipenem, Cloramfenicol, Pradofloxacin, Cefpodoxime. Rezistență: Clindamicină, Tetraciclină, Oxitetraciclină

Tratament:

toaleta auriculară o data pe zi cu Otoprof (soluție ceruminolitică)

tratament local: Osurnia otic gel (Terbinafină, Florfenicol, Acetat de betametazonă) – o aplicare în ambele urechi cu repetare la 7 zile

Recontrol dupa 7 zile: evoluție favorabilă; urechea stângă nu prezintă secreții, nu mai este edematiată; urechea dreaptă prezintă secreții în cantitate redusă, nu mai este edematiată. Se repetă aplicarea de Osurnia în ambele urechi.

Caz nr. 2

Foaie de observație

Specie: Canină

Rasa: Metis (talie medie)

Vârsta: 12 ani

Sex: F

Anamneza: Proprietarul a observat de câteva zile ca animalul a început să scuture din cap și să se scarpine la urechea stângă; este un câine care stă în curte.

Examen clinic:

mucoase aparente roz-pal

pielea integră, blana este lipsită de luciu

starea de întreținere – nu foarte buna

urechi: urechea dreaptă – nu prezintă modificări; urechea stângă – prezintă secreții maronii, urât mirositoare

Examen citologic: La examenul citologic s-a evidențiat prezența celulelor epiteliale scvamoase, precum și prezența cocilor și a bacililor

Examen microbiologic: Infecție mixtă cu Staphylococcus spp. si Klebsiella spp.

Antibiograma: S-a evidențiat sensibilitatea bacteriilor Staphylococcus spp. si Klebsiella spp. la următoarele antibiotice: Enrofloxacina, Gentamicina, Polimixina B, Imipenem, Amikacina. Ambele tulpini bacteriene au prezentat rezistență pentru: Cefalexin, Ticarcilina

Tratament:

toaletarea zilnică a urechilor cu Otoprof (ceruminolitic)

aplicarea picăturilor auriculare Dexogen (gentamicina sulfat, dexametazona, albendazol) de doua ori pe zi, cate 3 picături în urechea stanga, dupa curatarea în prealabil a urechii

tratamentul a fost recomandat pentru 7 zile

Recontrol: după 7 zile au fost prelevate probe de la nivelul urechii stângi pentru examenul microscopic direct; s-au evidențiat coci, dar într-un număr mult mai redus; tratamentul a mai fost prelungit pentru încă 7 zile.

Caz nr. 3

Foaie de observație

Specie: Canina

Rasă: Shih-Tzu

Vârstă: 9 ani și 6 luni

Sex: F

Anamneza: Proprietarul spune că de o lună a observat ca animalul se scarpina și scutura din cap, însă nu a bagat de seama. A decis să se prezinte la medic deoarece a observat că urechea dreapta era foarte iritată și prezenta un miros întepator.

Istoric medical: dermatita atopica.

Examen clinic:

mucoase aparente: roz

pielea prezintă zone de alopecie din cauza scarpinatului, blana lucioasă

urechi: urechea stângă – eritematoasă, prezintă cerumen în cantități mici; urechea dreaptă – eritematoasă-ceruminoasă, prezintă secreții de culoare galbenă, păr în exces, durere accentuata

Examen microbiologic: Infecție cu Pseudomonas aeruginosa.

Antibiograma: În urma antibiogramei, această bacterie este sensibilă la: Amikacin, Gentamicina, Imipenem, Ticarcilina, Ticarcilina + Acid clavulanic, Enrofloxacin.

Tratament:

toaletare auriculară zilnică cu Otodine (Clorhexidina, Tris-EDTA)

local: picături auriculare Dexogen, 2-3 picături în urechea dreaptă, de trei ori pe zi, 10 zile

sistemic: Enrofloxacin, comprimate de 50 mg, administrat la 12 ore, 10 zile

dietă hipoalergenică

După cele 10 zile de tratament s-a redus inflamația urechii, însă la examenul citologic s-a identificat multiplicarea excesivă a levurilor din genul Malassezia pachydermatis.

S-a continuat tratamentul local cu picături auriculare Mitex (miconazol citrat, prednisolon acetat, polimixina B sulfat).

CAPITOLUL V – CONCLUZII

Afecțiunile auriculare nu au predispoziție de rasă, acestea au fost consemnate la o varietate largă de rase de câini, câinii din rasa metis fiind cei mai afectați (24% din totalul de cazuri).

Otitele externe au fost semnalate cu o frecvență mai mare la câinii cu vârsta de peste 5 ani (57%).

S-au obținut culturi primare mixte (57%) într-un procentaj mai mare față de culturile primare pure (43%).

Specia bacteriană cea mai frecvent izolată de la câinii cu otită externă este Staphylococcus pseudintermedius (în 4 cazuri în cultură pură și în 7 cazuri în cultură mixtă).

Au mai fost izolate în cultură pură și următoarele specii microbiene: Escherichia coli, Streptococcus dysgalactiae și Malassezia spp.

BIBLIOGRAFIE