Licenta Midu Rev 4 Aproape Finala [620865]

UNIVERSITATEA “OVIDIUS ” DIN CONSTANȚA FACULTATEA DE FARMACIE
PROGRAM DE STUDII FARMACIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
CONF. UNIV. DR. BUCUR LAURA ADRIANA

ABSOL VENT
PETREA MĂDĂLINA DANIELA

CONSTANȚA
2018

UNIVERSITATEA “OVIDIUS ” DIN CONSTANȚA FACULTATEA DE FARMACIE
PROGRAM DE STUDII FARMACIE

PROBLEME DE SIGURANȚĂ A
MEDICAMENTULUI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
CONF. UNIV. DR. BUCUR LAURA ADRIANA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

1
CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………………… 2
Capitolul I
I.1. Scurt istoric al farmacovigilenței ………………………………………………. 3
I.2. Diferențe între medicamentele contrafăcute și cele originale ………………………. 7
I.3. Compoziția medicamentelor contraf ăcute și pericolul acestora ……………………. 10
I.4. Piața medicamentelor contrafăcute la nivel internațional și național ……………. 14
I.4.1. Monitorizarea și prevenirea pieței medicamentelor contrafăcute ……………….. 19
I.5. Farmacovigi lența în cazul medicamentelor originale ………………………………….. 25
I.5.1. Responsabilitățile specialistului în farmacovigilență ……………………………….. 32
I.5.2 Fișă de raportare de farmacovigilență ……………………….. …………………………… 42
I..6. Consilierea pacientului afectat ……………………………………………………………….. 47
Capitolul II
Prezentare de caz …………………………………………………………………… 55
III. Concluzii ……………………………………………………………………….. 68
IV. Bibli ografie …………………………………………………………………….. 69

2
Introducere

Într-o lume în continuă schimbare, progresivă cât și corozivă interumană,
discrepanțele socio -culturale se adâncesc din ce în ce mai mult. Dorința de putere
absolută guvernează chiar și domeniul farmaceutic, în care expresia “primul venit,
primul servit” face diferența în jocul marilor companii farmaceutice, cât și a celor care
profită de pe urma acestui joc dus la limita legii, ajungându -se ca unii oameni simpli să
devină doar niște pioni , uneori victime colaterale.
Arbitrii acestui joc sunt specialiști în farmacovig ilență, care veghează asupra
pieței farmaceutice, implicit a medicamentelor puse pe piață, și urmăresc utilizarea lor
în siguranță.
Consider că tema aleasă este una de actualitate, care ne privește pe fiecare din
noi în mod direct, și căreia trebuie să îi acordăm o importanță sporită în viața de zi cu zi.
Piața farmaceutică fiind supraîncărcată de produse originale cât și generice, dar cu toate
acestea sunt și foarte multe medicamente contrafăcute, a căror proveniență este greu de
urmărit, precum și compoziția acestora. De multe ori mirajul unui astfel de medicament
contrafăcut, care promite vindecări miraculoase ajunge să facă diferența dintre viață și
moarte.

3
Capitolul I

I.1. Scurt istoric despre farmacovigilență
În era postbelică, când insomnia devenise o problemă globală, talidomida
începea să fie comercializată pe o piață suprasaturată de tranchilizante și somnifere.
Șocul războiului încă se resimțea puternic, unul din șapte americani consumau
somnifere, iar pe piața e uropeană cererea pentru sedative era chiar și mai mare.
Talidomida fiind singurul sedativ non -barbituric cunoscut la momentul respectiv,
cererea pentru acesta a fost într -o continuă creștere. Din păcate comercializarea acestuia
va conduce la o tragedie, pr ecum și la crearea unui sistem de monitorizare a
medicamentelor.
Talidomida a intrat pentru prima dată pe piața germană în anul 1957 ca un
remediu de tip OTC , bazat pe prescripția producătorului privind siguranța acestuia.
Aceștia au făcut reclamă produs ului lor ca fiind "complet sigur" pentru toată lumea,
inclusiv pentru mamă și copil, "chiar și în timpul sarcinii", deoarece dezvoltatorii săi
"nu au putut găsi o doză suficient de mare pentru a ucide un șobolan". Până în anul
1960, talidomida a fost comer cializată în 46 de țări, cu vânzări apropiate de cele ale
aspirinei. În acest timp, obstetricianul australian Dr. William McBride a descoperit că
medicamentul a atenuat și stările de vomă matinale din timpul sarcinii. Acesta a început
să recomande utilizar ea acestui medicament fără prescripție medicală pacientelor sale
gravide, stabilind o tendință la nivel mondial. Eliberarea de medicamente pentru alte
scopuri decât cele menționate pe ambalaj de către producător, este încă o practică
obișn uită în multe țăr i, inclusiv în Statele Unite.
Această p ractică poate duce la apariția mai frecventă a unor reacții adverse
neprevăzute, și adesea grave, la medicamente. În anul 1961, dr. McBride a început să
asocieze acest compus așa -zis inofensiv cu defecte congenitale severe la copiii pe care i –
a moșit. Medicamentul a interferat cu dezvoltarea normală a copiilor, cauzând ca m ulți
dintre ei să se nască cu focomelie, manifestată cu membre scurte, absente sau
asemănătoare înotătoarelor unui delfin.. Un ziar german a relat at faptul că 161 de copii
au fost afectați negativ de talidomidă, ceea ce a determinat producătorii de
medicamente, care au ignorat rapoartele privind defectele la naștere asociate cu acesta,
să înceteze în cele din urmă distribuția în Germania. Alte țări au urmat exemplul și,

4
până în martie 1962, medicamentul a fost interzis în majoritatea țărilor în care a fost
vândut anterior.

Figura 1 . Copiii afectați de phocomelia

În iulie 1962, președintele John F. Kennedy și presa americană au început să o
laude p e eroina lor, inspectorul FDA, Frances Kelsey, care a împiedicat aprobarea
medicamentului în Statele Unite, în ciuda presiunii din partea companiei farmaceutice și
a supraveghetorilor FDA. Kelsey a considerat că cererea de autorizare a talidomidei
conține date incomplete și insuficiente privind siguranța și eficacitatea acestuia. Printre
îngrijorările ei se număra și lipsa de date care să indice dacă medicame ntul ar putea
traversa placenta. Îngrijorarea se manifestă și la faptul că nu au fost încă disponib ile
rezultate din studiile clinice din SUA privind medicamentul. Chiar dacă aceste date ar fi
disponibile, s -ar putea să nu fi fost în întregime fiabile. La acel moment, studiile clinice
nu au necesitat aprobarea FDA și nici nu au făcut obiectul supraveghe rii. "Studiile
clinice" cu talidomidă au implicat distribuirea a peste două milioane și jumătate de
comprimate de talidomidă la aproximativ 20.000 de pacienți din întreaga țară –
aproximativ 3.760 de femei în vârstă fertilă, dintre care cel puțin 207 erau gravide. Mai
mult de o mie de medici au participat la aceste studii, dar puțini au urmărit pacienții
după eliberarea medicamentului. (Bara Fintel, 2009)

5
Tragedia din jurul talido midei și refuzul înțelept al doctorului Kelsey de a
aproba medicamentul au ajutat la motivația schimbărilor profunde ale FDA. Prin
adoptarea Legii privind amendamentele la medicamente Kefauver -Harris în anul 1962,
legislatorii au înăsprit restricțiile privind procesul de supraveghere și aprobare a
medica mentelor care urmează să fie vândute în S.U.A., cerând producători lor să
dovedească că sunt sigure și eficiente înainte de a fi comerciali zați. Acum, autorizarea
de medicamente poate dura între opt și doisprezece ani, implicând testarea pe animale și
studi ile clinice bine controlate la om.

Figura 2 . Structura chimică a talidomidei
În ciuda efectelor secundare nocive, talidomida este aprobată de FDA pentru două
utilizări astăzi – tratamentul inflamației asociate cu boala lui Hansen (lepra) și ca agent
chimioterapeutic pentru pacienții cu mielom multiplu, scopuri pentru care a fost prescris inițial
în afara etichetei. Datorită efectelor sale adverse cunoscute asupra dezvoltării fetale, distribuția
de talidomidă este reglementată de programul “Sistem pentru talidomidă în educație și
prescriere de siguranță” (S.T.E.P.S.). Program, conceput de compania Celgene și efectuat în
farmacii în care este comercializat talidomidă, educă toți pacienții care primesc talidomidă în
legătură cu potențialele riscuri asocia te cu medicamentul.

6
A XVI -a Adunare Mondială a Sănătății (1963) a adoptat o rezoluție (WHA
16.36) care a reafirmat necesitatea unei acțiuni timpurii în ceea ce privește difuzarea
rapidă a informațiilor privind reacțiile adverse la medicamente și a condus, ulterior, la
crearea Proiectului de Cercetare pilot al OMS pentru monitorizarea internațională a
medicamentelor în anul 1968. Scopul acestui demers a fost de a dezvolta un sistem,
aplicabil pe plan internațional, pentru detectarea efectelor adverse necuno scute anterior
sau slab înțelese ale medicamentelor. A fost elaborat un raport tehnic al OMS pe baza
unei r euniuni de consultare organizată în anul 1971.
Din acest moment a apărut practica și știința farmacovigilenței. Sistemele au fost
elaborate în statel e membre pentru colectarea de istoricuri individuale ale
medicamentelor și pentru evaluarea aces tor date . Colectarea rapoartelor internaționale
într-o bază de date centrală ar servi la activitatea autorităților naționale de reg lementare
în domeniul medicam entelor , de a îmbunătăți profilul d e siguranță a medicam entelor și
de a evita eventualele probleme .
Principalele realizări ale reuniunii de consultare a OMS din anul 1971 a fost:
• să promoveze crearea unor centre naționale de monitorizare a medicamentelor ,
• să furnizeze orientări în organizarea activității centrelor naționale ,
• să identifice contribuți a pe care centrele naționale ar putea să aducă sistemului
internațional. În acest sens, s -a prevăzut că timpul necesar pentru a recunoaște că un
medicament produce reacții adverse poate fi redus și importanța reacției adverse este
mai ușor de evaluat.
A fost remarcat faptul că, colectarea datelor de la practicienii din domeniul
sănătății, monitorizarea sistematică a populațiilor, revizuirea statisticilor pr ivind
sănătatea și a datelor privind utilizarea medicamentelor și analiza eficientă a datelor de
intrare ar fi necesare pentru atingerea obiectivelor de farmacovigilență. O atenție
specială ar trebui acordată noilor medicamente. Centrele de referință speci alizate sunt
solicitate să furnizeze date suplimentare Centrelor Naționale și pentru investigarea
problemelor legate de siguranța a medicamentelor.

7
I.2. Diferențe între medicamentele contrafăcute și cele originale

Medicamentele originale sunt acele medi camente care apar primele pe piață, în
urma cercetării unei noi substanțe medicamentoase. În momentul lansării aceste produse
medicamentoase sunt protejate de un br evet, potrivit căruia companiei care a descoperit
noua substanță are exclusivitate pe piață pentru o perioadă de 12 ani, cu posibilitatea de
prelungire de până la 5 ani. După expirarea patentului, alte companii au posibilitatea de
a cumpăra licența de la compania producătoare, și de a pune pe piață același
medicament sub o altă denumire dar cu a ceași substanță activă. Astfel apar spre
comercializare medicamentele generice, care au aceleași doze, căi de administrare,
indicații terapeutice cât și reacții adverse. Aprobarea pentru punerea spre comercializare
a unui medicament generic durează între 1 și 3 ani, pe când pentru un medicament nou
poate dura până la 10 ani. Spre exemplu între Paracetamol \Panadol și Calpol nu există
nici-o diferență, toate având aceași subtanță activă.
Deși m edicamentele generice sunt cu până 20-80% mai ieftine față de cele
originale, unele dintre ele rămân în continuare destul de costisitoare încât să încurajeze
apariția medicamente contrafăcute foarte ieftine.
Organizația Mondială a Sănătății definește medicamentele contrafăcute ca fiind
medicamente fabricate diferit față de formula producătorul ui original, realizându -se o
copie sau o imitație, fără vreo autorizație, cu scopul de a înșela sau frauda, ca mai apoi
sa fie vândut ca un medicament original. (Development, 2009)
În funcție de nivelul d e dezvoltare a țării și medicamentele contrafăcute diferă.
În țările sărace sau în curs de dezvoltare, cele mai răspândite medicamente contrafăcute
sunt cele care salvează vieți (antibiotice, antimalaria, antituberculoase ).

Figura 3 . Exemplu medicam ent contrafăcut
Figura 4. Exemplu de medicament contrafăcut

8
În țările dezvoltate medicamentele cele mai uzual contrafăcute sunt cele care
îmbunătățesc calitatea vieții ( medicamente pentru disfuncții e rectile/ steroizi/ medicamente
care suprimă pofta de mancare/ medicamente psihotrope ). Printre acestea cele mai răspândite
pastile contrafăcute sunt Viagra, cererea pentru ele fiind atât de mare încât peste 90%
din vânzarea acestora pe internet sunt realizate de cele contrafăcute. Fabricarea acestora
are loc de multe ori în spații neigienice, și pot conțin e la substanțe toxice periculoase.
Pastilele contrafăcute disponibile pentru comercializare pe internet au dezvăluit
în urma unor teste de laborator faptul că, conțin un cocktail îngrozitor de substanțe, de
la detergenți la vopsea, pudră de talc, etc. Cons umarea acestora poate duce la problem e
grave de sănătate precum: afecțiuni oftalmice, afecțiuni cardiovasculare .

Figura 5 . Exemplu de pastilă Viagra contrafăcută

Chiar dacă medicamentele contrafăcute respectă rețeta precum și ambalarea într -un
mediu steril, acestea nu pot garanta calitat ea ca și cele produse în spații autorizate,care
respecta anumite norme și standarde.
În anul 2014 în Republica Democratică Congo, ceea ce la prima vedere părea o
epidemie de meningi tă, după numeroase cazuri de rigiditate a gâtului, acesta fiind un
simptom al acestei boli, s -a descoperit faptul că în realitate erau spasme musculare
cauzate de un medicament contrafăcut. După o investigație s -a stabilit faptul că oamenii
au cumpărat tab lete de Diazepam ( numele generic pentru Valium), dar în realitate
acestea conțineau o substanță antipsihotică numită haloperidol, care provoacă involuntar

9
contracții ale feței, gâtului precum și al brațelor. Acest fapt dovedește că falsificarea
medicament elor nu are graniță, afectând atât cumpărătorii cât și companiile legale
farmaceutic e, care prin scăderea ratei de cumpărare a produselor originale duce la
pierderea de taxe preluate de către sta t, până la concedierea angajați lor din fabricile
autorizate. (World Health Organization Medicines: Counterfeit Medicines, 2010)
Linia dintre profitabilitate și genocid din păcate a fost depășită, iar aceasta
continuă până în ziua de astăzi. Lipsa unei educații sanitare , precum și calitat ea
ambalajului medicamentelor contrafăcute, conduc la fiecare 45 de secunde la un deces
în Africa. Aici cea mai crunta boală care ucide foarte repede este malaria, care poate fi
tratata cu ajutorul unor medicamente destul de ușor de procurat. Însă o treim e din
pastilele necesare tratării bolii sunt contrafăcute, realizate în China și Indi a. Conținutul
acestora este reprezentat în majoritatea cazurilor de cretă și detergent de rufe.
Odată cu avansarea tehnologiei pr ecum și a accesibilități mărite la acest ea,
falsificarea medicamentelor devine o industrie tot m ai mare și tot mai greu de controlat .

10
I.3.Compoziția medicamentelor contrafăcute și pericolul acestora

Riscul medicamentelor contrafăcute este multidimensional. Există aspecte
econom ice, sociale, de securitate, de mediu și de sănătate legate de acest risc. Produsele
contrafăcute prezintă diverse probleme la nivel de industrie, autoritate de reglementare,
furnizori / sisteme de asistență medicală și, în cele din urmă, pacientul. Cu toa te acestea,
acest aspect se va axa în principal pe riscurile medicamanteloe contrafăcute legate de
sănătate a pacient ului. Acestea pot fi placebo, pot conțin e substanțe toxice sau pot fi
contaminate datorită faptului că sunt produse în condiții deficitare și în afara oricărei
forme de reglementare. Utilizarea medicamen telor contrafăcute determină eșecul
tratamentului ca urmare a lips ei efectului, ceea ce conduce la agravarea bo lii, la
complicații sai chiar deces . Medicamentele contrafăcute ar putea introduc e noi reacții
adverse, interacțiuni periculoase sau le pot intensifica pe cele deja cunoscute. Între
1995 și 1996, în Niger peste 50 000 de persoane au fost inoculate fără cunoștință cu
vaccin fals în timpul epidemiei de meningită. Acest vaccin donat a av ut ca rezultat peste
2500 de decese.
Cazul substanței activ e eritromicină utilizată în cantități mari utilizate în
producția din SUA a dus la o escaladare fără precedent a reacțiilor adverse din produsul
finit. Au fost raportate aproximativ 1974 de reacți i adverse incluzând 49 de decese în
legătură cu utilizarea gentamicinei din 1989 până în 1994 și alte 254 de reacții adverse,
incluzând 17 deces e din mai 1999 și ianuarie 2000. (Newton PN, 2010)
Aceste substanțe au fost urmărit e la loturile produse de compania LongMarch
Pharmaceuticals din Sichuan China.

11

Figura 6. Formula chimică a eritromicinei
Consumul de paracetam ol sirop preparat cu dietilenglicol, toxic , în loc de
propilenglicol , a dus la moar tea a 109 copii în Nigeria (1990), 59 de decese în Haiti
(1995), 30 de decese infantile în India (1998) și incidente similare în alte părți ale lumii.
Organizația Mondială a Sănătății estimează peste 500 de decese în special ale sugarilor
din întreaga lume datorită contaminării involuntare sau frauduloase a medicamentelor
pediatrice cu dietilenglicol. Folos it ca antigel în instalații de răcire , lac în cosmetice și
ca lubrificant, la ingestie dietil englicolul cauzează deprimarea sistemului nervos central
și leziuni renale severe care pot duce la deces prin uremie. Ca și etilenglicolul, victimele
otrăvirii cu dietilenglicol au o insuficiență renală acută manifestată prin distrugerea
celulelor epiteliale, edemul interstițial, necroza hemoragică focală în cortex ,
degenerarea hidropică extensivă.

Figura 7 . Formula chimică a dietilenglicolului.

12
Depistarea în diferite părți ale lumii, inclusiv în SUA, a antiretroviralelor
contrafăcute ar trebui să fie îngrijorătoare pentru toți susținătorii siguranței
medicamente lor. Implicațiile privind siguranța asociată în mod fraudulos cu Combivir
(lamivudină plus zidovudină) care conțineau efectiv Ziagen (sulfat de abacavir), găsite
în SUA în 2002, sunt mult mai importante decât eforturile globale în terapia
antiretrovirală. În mod obișnuit, tendința mutațiilor revers transcriptazei HIV
favorizează dezvoltarea tulpinilor rezistente și acest lucru a determinat concentrarea
cercetării și dezvoltării unor antiretrovirale mai eficiente. Acest lucru subliniază, de
asemenea, necesit atea utilizării iraționale dacă rezistența la medicament trebuie să fie
redusă la minimum.
Regimul antiretroviral al celor trei medicamente de abacavir, zidovudină și
lamivudină este eficace atât în tratamentul adulților, cât și al minorilor cu infecție i HIV.
Cel mai evident risc al utilizării Ziagen (abacavir) relativ cunoscut ca Combivir
(lamivudină + zidovudină) este că pacientul ia un supradozaj de abacavir și nici unul
dintre celelalte două medicamente. Folosirea acestui combivir contrafăcut în di ferite
regimuri combinate, cu eficacitate dovedită, poate duce, prin urmare, la o lipsă de efect,
la o toxicitate crescută, la reacții adverse, la interacțiuni și la alte complicații.
Abacavirul este cunoscut pentru o reacție de hipersensibilitate distinct ă și fatală care
apare la 2% până la 5% din utilizatori. Simptomele includ febră, stare generală de rău,
erupție cutanată tranzitorie, greață și vărsături.
Simptomele inițiale apar în termen de șase săptămâni și poate progresa la
hipotensiune arterială sev eră și moarte. Utilizarea de Combivir contrafăcut ca alte
medicamente contrafăcute îi pune la încercare pe specialiști în farmacovigilență,
deoarece în timp ce așteaptă răspunsuri despre Combivir, alții se ocupă de o dublă doză
de Abacavir. Malaria cauzeaz ă decesul a peste două milioane de persoane pe an, mai
ales în regiunile endemice din Asia de Sud -Est și Africa tropicală. Antimalarienii se
numără printre grupurile terapeutice care au dezvoltat rezistență în succesiune foarte
rapidă. (BA, 2006)
Contrafăcutul amplu și intens al antimalaricelor ar fi putut contribui considerabil
la rezistența la medicamente antimalarice și la eșecurile ulterioare de tratament. Destul
de des, aceste antimalarice nu sunt analizate pentru a determi na calitatea acestora

13
înainte de utilizare. Prin urmare, este dificil să se verifice dacă rezistența percepută se
datorează organismului sau produselor sub -standard, cum ar fi falsurile.

Figura 8 . Exemplu de p astille contrafăcute
Derivații de artemisinină oferă multă speranță în fața rezistenței masive la
medicamente împotriva malariei, dar cu rapoarte de falsificare masivă în Asia, acest
lucru nu poate dura mult timp. Într -un studiu realizat în țările din Asia de Sud -Est, 29%
din probele de artesunat testate nu conțineau artesunat, în timp ce 38% dintre cele
procurate de la farmacii erau contrafăcute. Pericolele antimalaricelor contrafăcute
asupra sănătății publice depind dacă acestea conțin doar un placebo, su nt înlocuite cu
medicamente antimalarice mai ieftine și mai puțin eficiente, sau cu substanțe toxice. De
exemplu, antimalaricele contrafăcute detectate analizate în Nigeria prezintă o gamă
vastă, de la placebo conținând halofantrină, preparate purcortochin ice conținând
aspirină combinată cu clorochină pentru a influența gustul amar, sau pentru o mascare
completă a dovezilor, precum și alte forme contaminate și deformate conținând
materiale extrem de toxice. Cazul de clorochină contrafăcută care conține aspi rină are în
mod evident riscuri potențiale de interacțiune, contraindicări, precum și de toxicitate.
Atunci când este utilizat la copii, pericolele cauzate de acest contraceptiv de clorochină
pune la încercare specialiști în farmacovigilență, având în vede re implicațiile privind
siguranța utilizării aspirinei la persoanele vârstnice.
Cel puțin 30 de decese au fost raportate în Cambodgia ca urmare a utilizării
antimalaricelor contrafăcute preparate cu sulfadoxină -pirimetamină care au fost
etichetate și vându te ca artesunate. Cauza de deces în această situație ar putea fi fie din
cauza lipsei efectului farmacologic, a prezenței contaminanților și a altor substanțe
toxice, fie prin reacții adverse la sulphonamide la indivizi cu predispoziție nesuspectată.

14
Falsi ficarea diferitelor antibiotice a fost detectată în Nigeria precum și în
întreaga lume. Cazul de ampicilină contrafăcută, marcat ca 250 mg, care c onținea numai
50 mg de substanță activă , prezintă în mod evident riscul de a fi administrat ă sub doză,
cu lipsa efectului și eșecul ulterior al tratamentului. Această formă de contrafacere
cauzează, de asemenea, pierderea încrederii în diagnosticare, în rezultat ul analizelor de
laborator și a intervenția terapeutică . A creat suspiciuni privind aderențe la tratament ul
pacientului. Cuplat cu utilizarea irațională a antibioticelor în societate, contrafacerile
reprezintă o rețetă viabilă pentru accentuarea rezistenței la antibiotice și creșterea
costului tratamentului.

I.4. Piața medicamentelor contrafăcute la nivel internațional și național

Una dintre problemele cele mai complexe și provocatoare întâmpinate ca urmare
a globalizării furnizării serviciilor de sănătate este asigurarea integrității și siguranței
lanțului global de aprovizionare cu medicamente. Formele periculoase de produse
farmaceutice sunt vândute în mod ilicit de elemente criminale și de organizații
transnaționale ilegale care creează pericole pentru siguranța pacienților și pentru
sănătatea publică care subminează investițiile publice și private în domeniul sănătății.
Sfera acestui comerț internațional ilegal este largă și complexă, include produse care
acoperă o serie de clase terapeutice și tratamente de salvare a vieții, implică mai mulți
factori și influențează populațiile la nivel global de la cei mai săraci la cei mai bogați.
Cu toate acestea, în ciuda pericolelor recunoscute pentru sănătatea publică, rapoartele
întocmite de părțile interesate publice și private (inclusiv organele de ordine, agențiile
de reglementare, producătorii și funcționar ii vamali) arată că domeniul de aplicare,
producția, distribuția și vânzările de falsuri, medicamentele contrafăcute continuă să
crească.
De exemplu, deturnarea, furtul de produse farmaceutice a crescut cu 66%, în
timp ce incidentele de contrafacere în ac eeași perioadă au crescut cu 122%, în
conformitate cu datele disponibile publicului pentru perioada 2005 -2010, de la Institutul
de Securitate F armaceutică, mai multe organizații non -profit, și departamente de
securitate farmaceutica a unor comp anii farmace utice private . În prezent, ISF este

15
membru al 28 de companii farmaceutice majore. Rapoartele din partea altor organizații
internaționale și profesionale, inclusiv Oficiul Națiunilor Unite pentru Medicamente și
Criminalitate, Organizația Mondială a Sănătăți i (OMS), Institutul de Medicină (OIM) și
Asociația Națională a Camerelor de Farmacie, au, de asemenea, lanțul de aprovizionare
cu medicamente globale, dar cifrele exacte cu privire la amploarea reală a problemei
rămân evazive.
Penetrarea medicamentelor co ntrafăcute în lanțul legal de aprovizionare este
foarte importantă și necesită studii de sănătate publică și politică concentrată din trei
motive cheie. În primul rând, aceste incidente nu au fost bine evaluate într -o manieră
sistemică, în comparație cu lu crările privind lanțurile de aprovizionare ilegale și piețele
nereglementate. În al doilea rând, medicamentele contrafăcute au fost deja documentate
ca penetrând lanțurile de aprovizionare legitime ale lanțurilor de aprovizionare cu
medicamente slabe și pu ternic controlate (cum ar fi antimalarile contrafăcute în farmacii
comunitare și medicamentele contraceptive contrafăcute,detectate în lanțul de
aprovizionare legitim al SUA), indicând necesitatea continuării cercetarii pentru a
aborda vulnerabilitățile ex istente și complexitatea lanțului de aprovizionare care
contribuie la penetrarea falsurilor. În cele din urmă, această evaluare sprijină activitatea
politică a guvernelor în furnizarea de recomandări bazate pe fapte liderilor de opinie și
factorilor de dec izie în efectuarea modificărilor necesare în supravegherea, securitatea și
îmbunătățirea gestionării farmaceutice a lanțurilor de aprovizionare cu medicamente
naționale, regionale și internaționale pentru a preveni viitoarele incidente cu
medicamente contr afăcute . (Mackey TK, 2011)
În analiza geografică a țărilor cu rapoarte de incidente implicând medicamentele
contrafăcute, s -a putut observa că China este pe primul loc privind incidentele
contrafăcute, cu aproximativ un sfert ( 27,6% N = 417) din toate rapoartele (N = 1,510)
provenind din această singură țară .
Trebuie remarcat faptul că rapoartele care identifică China ca fiind sursa unui
incident de contrafacere pot sau nu să fie generate de guvernul chinez sau să dispună de
informații suficiente pentru a le include fără o investigație suplimentară de către
Institutul de Securitate Farmaceutică. În total, 69 de țări au fost identifica te ca raportând
incidente legate de lanțulul de aprovizionare, cu primele cinci țări fiind Chin a (27,6%, N
= 417, locul 1 în populația globală), Peru (11,6%, N = 175; ), Uzbek istan (10,9%, N =
165, Rang ), Rusia (8,4 %, N = 127) reprezentând 65,7% din toate rapoartele privind
incidentele cu medicamente contrafăcute.

16

Figura 9 . Harta incidentelor raportate privind medicamentele contrafăcute
Piața din Romania a medicamentelor contrafăcute urmează cursul altor țări
prezentând o creștere ușoară în fiecare an. Între 5% -7% din toate medicamentele
comercializate în Ro mânia sunt contrafăcute. Acest lucru fiind tradus în cifre însumând
peste 100 de milioane de euro în fiecare an. Printre cei mai mari producători de
medicamente contrafăcute se numeră China, India, Pakistan dar și un vecin al țării
noastre Ucraina.
Urmând trendul țărilor dezvoltate în România piața medicamentelor contrafăcute
este în mare parte compusă din medicamente care îmbunătățesc calitatea vieții,
principalul medicament contrafăcut regăsit în cel mai mare procentaj fiind Viagra.
Peste 50% din medica mentele vândute online sunt contrafăcute, o bună parte din
acestea fiind pastilele pentru disfuncții erectile (Viagra).
Procesul de producție al acestora implică de multe ori o betonieră industrială de
dimensiuni mai reduse, pentru amestecarea substanțelo r, precum și cerneală pentru
cartușurile de imprimană, pentru a se putea obține culoare albastră specifică. Astfel
prețul pentru o tableta pe piață ajunge sa fie de 2 -3 euro maxim, ceea ce face pentru un
consumator regulat un preț extrem de atrăgător. (Hirschler, 2014)

17

Figura 10 . Exemplu pastille contrafăcute

De ani de zile, numărul medicamentelor contrafăcute care și -au făcut cale în
farmacii de încredere și, ulteri or, în cabinetele medicale ale pacienților a crescut.
Imaginați -vă scenariul în care un pacient ia un medicament pentru o boală care pune
viața în pericol, doar pentru a deveni conștienți ulterior că dozele nu conțineau substanțe
active . Se estimează că această nenorocire a avut loc cu mii de oameni din întreaga lume
și continuă să se întâmple. Problema crescândă a medicamentelor contrafăcute este o
preocupare nu numai pentru pacient, ci și pentru farmaciști și companiile farmaceutice.
Cercet ătorul Wertheimer afirmă că amploarea proble mei de contrafacere a
medicamentelor este dificil de măsurat. Întrucât acțiunile de producere și vânzare a
medicamentelor contrafăcute devin cunoscute în general numai atunci când sunt prinși
făptuitorii, o rice determinare precisă a prevalenței este dificilă. Organizația Mondială a
Sănătății (OMS) a estimat că 10% din comerțul farmaceutic global, sau 21 de mil iarde
de dolari, implică medicamente contrafăcute.
Falsificarea de medicamente, deși nu este un feno men nou, a provocat o atenție
sporită, deoarece a devenit foarte răspândită în ultimii ani. Un studiu al OMS a arătat că
aproape jumătate (48,7%) dintre cazurile documentate de contrafacere a
medicamentelor au fost raportate în țările în curs de dezvoltare din Pacificul de Vest
(China, Filipine și Vietnam), urmate de țările în curs de dezvol tare grupate în cadrul
Centrului Regional pentru Africa al OMS , cu 18,7%. Zone le industrializate ale

18
Centrului Regional pentru Europa al OMS ocupă locul trei, cu 13,6% din cazurile
raportate. Se estimează că aproximativ 1% dintre medicamentele contrafăcute sunt
vândute în S.U.A., dar numărul acestora crește anual. Majoritatea medicamentelor
contrafăcute din SUA sunt achiziționate online; totuși, altele s -au infiltrat lan țuri legale
de aprovizionare.

Figura 11 . Pastile

Cererile mari de medicamente, cum ar fi diverse medicamente
chimioterapeutice, antibiotice, vaccinuri, medicamente pentru disfuncții erectile,
medicame nte pentru pierderea în greutate, hormoni, analgezice, steroizi,
antihistaminice, antivirale și medicamente antianxio litice . Printre cei înșelați în
cumpărarea de medicamente contrafăcute se numără consumatorii care utilizează
medicamente necorespunzător s au care încearcă să cumpere medicamente la prețuri
reduse. În afară de faptul că sunt foarte ieftine, medicamentele contrafăcute se aseamănă
adesea cu medicamentele reale, cu etichete și tablete aproape identice, împiedicând
astfel farmaciștii și pacienții să le deosebească. S -a raportat faptul că, de cele mai multe
ori, falsificatorii de medicamente folosesc materiale ieftine și uneori dăunătoare, cum ar
fi praf de cărămidă, foaie de tablă și făină, pentru a -și crea tabletele fictive. Pfizer a
raportat des coperirea a 14 dintre produsele sale contrafăcute în cel puțin 36 de țări,
inclusiv în S.U.A., în primele 9 luni ale anului 2009 și a confiscat peste 11 milioane de
comprimate, capsule și flacoane contrafăcute în acel an. De asemenea, în 2009, o

19
comisie guvernamentală a SUA a desco perit aproximativ 800 de tipuri de medicamente
contrafăcute, printre care Viagra (citrat sildenafil), Vicodin (bitartrat de hidrocodonă și
acetaminofen) și Claritin (loratadină). Mui și Ylan afirmă că unele dintre medicamente
aveau de trei ori mai mult cantitatea de substanță activă decât cea prescrisă în mod
obișnuit, în timp ce altele nu conțineau deloc substanță activă ,doar substanțe nocive.
Creșterea accesului la vânzările pe internet, împreună cu noile metode de
fabricare ș i distribuire a produselor farmaceutice ilegale, au creat noi provocări pentru
protejarea lanțului legitim de aprovizionare farmaceutică. Mii de site -uri de internet
vând în mod deschis medicamente neaprobate și / sau contrafăcute, precum și
medicamente el iberate pe bază de prescripție medicală fără a solicita o rețetă valabilă,
toate încălcând legile federale și de stat. Multe dintre aceste site -uri sunt găzduite de
registratori din S.U.A., acceptă plata de către procesatorii de plăți din S.U.A. și își
expediază produsele prin intermediul companiilor de curierat rapid din S.U.A. sau al
Serviciului Postal. (Pharmaceutical Security Institute Situation Report, 2012)
Farmaciștii reprezintă o verigă important în asigurarea siguranțe i
medicamentelor utilizate de pacienți. În plus, aceștia sunt responsabili pentru
integritatea lanțului de aprovizionare, de la producător la distribuitor și, în cele din
urmă, la pacient.

I.4.1. Monitorizarea și prevenirea pieței medicamentelor contr afăcute

În peste 90% din cazuri comercializarea medicamentelor contrafăcute are loc pe
internet. Utilizarea tot mai facilă, precum și accesibilitatea în continuă creștere a
internetului, au facut vânzările de medicamente contrafăcute să se mute din stradă , în
online. Atât pentru un cumpărător nebănuitor cât și pentru traficant comercializarea
online le ușurează viața. Clietul se mulțumește cu faptul că a reușit să cumpere aceleași
pastile la un preț cu 50% mai mic , iar pentru traficant niște bani realizați ușor, și greu de
urmărit.

20

Figura 12 .Exemplu de pagină web destinată comercializării medicamentelor contrafăcute

Monitorizarea pieței indiferent de anvergura acesteia, locală, națională sau
internațională, este anevoioasă. Odată cu stoparea unei rețele de crima organiz ată
specilizată pe contrafacerea de medicamente , alte trei rețele noi se înființează. Cât timp
va exista cerere ele vor continua să apară. (Liang BA, 2012)
Printre cele mai sigure metode de oprire a medicamentelor contrafăcute sunt
prevenirea, educarea, și conștientizarea pacientului. Înțelegerea de către pacient a
riscurilor la care se expun , ar conduce la diminuarea falsificării de medicamente
contrafăcute. Guvernul statului trebuie și el să acționeze în egală măsură : să
implementeze o le gislație mult mai aspră pentru cei care se ocupă sau sunt prinși ;
monitorizarea mult mai atentă a granițelor ; precum și monitorizarea mediului online
pentru depistarea și închiderea site -urilor care desf ășoară activități de comercializare a
medicamentelor contrafăcute.
Câteva țări, ca Ghana, Nigeria, Kenya și Rwanda, testează un sistem care
permite verificarea autenticității unui medicament prin trimiterea numărului său de serie
ascuns ca SMS. Acest sist em este util pentru detectarea medicamentelor contrafăcute
care au ajuns la destinație, chiar înainte de predarea pacientului, dar necesită multă
muncă manuală și este ușor de înșelat . Sistemul ar putea fi îmbunătățit în continuare
prin adăugarea de etiche te RFID în pachetele de medicamente, deoarece acest lucru ar
face ca retragerile de produse neconforme să devină mai eficiente. Există modalități de
a testa dacă un medicament este ceea ce pretinde a fi. De exemplu spectroscopia Raman
și raze X cu dispers ie energetică sunt tehnici care sunt utilizate pentru analiza
compoziției chimice a unui medicament. Ele pot fi folosite chiar și pentru identificarea

21
medicamentelor în cutii de plastic nedeschise. În ciuda disponibilității metodelor
menționate mai sus, US FDA încurajează utilizarea RFID pentru combaterea
contrafacerilor. Tehnologia identifică toate pachetele individuale de medicamente cu
ajutorul cititoarelor RFID și etichetelor RFID care conțin informații despre originea
medicamentului, așa -numita ePedigr ee (pedigree electronic ), care este greu de
manipulat.
Pachetele de medicamente dotate numai cu coduri de bare nu sunt unice
pentru fiecare produs și sunt ușor de copiat. Etichetele RFID, pe de altă parte, sunt unice
pentru toate articolele și sunt mult m ai greu de copiat sau manipulat. Prin etichetarea
RFID, precum și prin urmărirea și identificarea medicamentelor pe o bază individuală,
probabilitatea ca un medica ment contrafăcut să ajungă până la destinația finală este
redus semnificativ.
Iată cum: Pro ducăto rii autorizați de ingrediente pentru medicamente
etichetează toate ingredientele lor cu etichete RFID înainte de distribuție către
companiile farmaceutice. Pe măsură ce medicamentele sunt fabricate, etichetele
ingredientelor sunt scanate și raportate . Informațiile despre ingredientele
medicamentului, precum și un număr de serie și alte infor mații despre produsele de bază
sunt adăugate la o etichetă RFID atașată pe ambalajul medicamentului. Acum, eticheta
pachetului de medicamente conține informații nu numai despre propria sa origine, ci și
despre ingredientele și cantitatea fiecărui ingredient din medicament. Informațiile de pe
etichetă pot fi transformate într -o așa -numită ePedigree (pedigree electronică), care va fi
completat cu tot mai multe informa ții despre evenimentele apărute în distribuția
medicamenteloe prin lanțul de aprovizionare, drumul de la fabrică până la farmacie sau
spital. Scanarea etichetei și analizarea ePedigree permite distribuitorilor și farmaciștilor
să determine identitatea și c ompoziția (și dozarea) ingredientelor din medicament,
precum și traseul său în lanțul de aprovizionare. Informațiile specifice precum culoarea,
dimensiunea, greutatea și forma pilulelor pot fi utile în detectarea contrafacerilor.
Informațiile de pe etichet ă cu privire la data fabricării și data de expirare fac dificilă
reclasificarea produselor cu o dată ulterioară de expirare. Cititorul RFID va avertiza
dacă medicamentul a expirat. Nu în ultimul rând, dacă se detectează și se raportează un
medicament suspe ct contrafăcut, rechemarea produsului poate fi efectuată într -un mod
eficient datorită sistemului de urmărire RFID. Etichetarea medicamentelor cu RFID va

22
face ca lanțurile de aprovizionare să fie mai sigure și să se asigure că pacienții primesc
tratamentul potrivit.

Figura 13 . Microcip RFID.
Medicamentele sunt adesea livrate în ambalaje constând din cutii de plastic.
În acest caz, etichetele pot fi, de preferință, plasate sub etich eta produsului pe partea
laterală a recipientului sau pe capac. Cititoarele RFID funcționează foarte bine cu
materialele plastice și atâta timp cât cutiile nu sunt extrem de mici (determinând
etichetele să se împacheteze prea strâns împreună), performanța de citire ar trebui să fie
aproape de 100%. Problema apare atunci când pachetul medicamentos conține particule
de metal (cum sunt pachetele sau tuburile cu blistere) sau când medicamentul în sine
este lichid. Există modalități de a depăși aceste obstacole. Sticlele care conțin
medicamente lichide ar trebui, de preferință, să fie etichetate pe capace astfel încât să
rămână cât mai mult spațiu între etichetă și cip .
Există mult mai multe metode de securizare a medicamentelor de la plecarea
din fabrică până la pacient, însă este necesară și o reglementare de către guvernele și
organizațiile competente în acest sens.
Directiva 2001/83/CE a Parlamentul ui European și a Consiliului prevede,
printre altele, normele pentru fabricarea, importul, introducerea pe pi ață și distribuția

23
angro a medicamentelor în Uniune a Eu ropeană , precum și normele referitoare la
substanțele active.
În cadrul Uniunii Europene se desfășoară o creștere alarmantă a numărului
de medicamente detectate care sunt falsificate în ceea ce priveș te identitatea, istoricul
sau sursa acestora. Aceste medicamente conțin de obicei ingrediente inferioare
standardelor sau falsificate, sau ingredientele care includ substanțe active lipsesc sau
există în doze incorecte, prezentând astfel o amenințare impor tantă pentru sănătatea
publică. Amenințarea pentru sănătatea publică este recunoscută și de Organizația
Mondială a Sănătății (OMS), care a constituit Grupul Operativ Internațional împotriva
Medicamentelor Contrafăcute („IMPACT”). IMPACT a dezvoltat Princip ii și elemente
pentru legislația națională împotriva medicamentelor contrafăcute, care au fost avizate
de adunarea generală IMPACT de la Lisabona, pe 12 decembrie 2007. Uniunea
Europeană a participat activ la lucrările IMPACT.
Persoanele care procură, deț in, depozitează, furnizează sau exportă
medicamente au dreptul să își desfășoare activitatea doar dacă îndeplinesc cerințele
pentru obținerea unei autorizații pentru distribuția angro în conformitate cu Directiva
2001/83/CE. Cu toate acestea, rețeaua de di stribuție a medicamentelor din prezent este
tot mai complexă și implică mulți participanți, care nu sunt neapărat distribuitori angro,
astfel cum sunt menționați în directiva amintită. Pentru a asigura fiabilitatea lanțului de
aprovizionare, legislația pri vind medicamentele ar trebui să se adreseze tuturor actorilor
din lanțul de aprovizionare. Acesta include nu numai distribuitorii angro, indiferent dacă
aceștia manipulează fizic medicamentele sau nu, ci și intermediarii care sunt implicați în
vânzarea sau achiziția de medicamente fără a vinde sau a achiziționa ei înșiși produsele
respective și fără a avea în proprietate sau a manipula fizic medicamentele.
Elementele de siguranță pentru medicamente ar trebui armonizate în Uniune
pentru a ține seama de noil e profiluri de risc, asigurându -se totodată funcționarea pieței
interne a medicamentelor. Aceste elemente de siguranță ar trebui să permită verificarea
autenticității și identificarea pachetelor individuale și să ofere dovezi privind
modificarea ilicită a acestora. Domeniul de aplicare al acestor elemente de siguranță ar
trebui să țină seama de caracteristicile anumitor medicamente sau categorii de
medicamente, cum ar fi medicamentele generice. Medicamentele care se eliberează pe
bază de prescripție medical ă ar trebui să aibă, ca regulă generală, elemente de siguranță.

24
Cu toate acestea, având în vedere riscul de falsificare și cel determinat de falsificarea
medicamentelor sau a categoriilor de medicamente, ar trebui să existe posibilitatea de a
exonera anumi te medicamente sau categorii de medicamente care se eliberează pe bază
de prescripție medicală de la cerința de a avea elemente de siguranță prin intermediul
unor acte delegate și în urma unei evaluări a riscurilor. Pentru medicamentele sau
categoriile de medicamente care nu se eliberează pe bază de prescripție medicală nu ar
trebui să se prevadă elemente de siguranță, în afara cazului în care, în mod excepțional,
o evaluare arată că există un risc de falsificare care determină consecințe semnificative.
Medicamentele î n cauză ar trebui să fie introduse , prin urmare, într -un act delegat.
Evaluarea riscurilor ar trebui să aibă în vedere aspecte precum prețul
medicamentelor; cazurile anterioare de medicamente falsificate raportate în Uniune și în
țările terțe; implicațiile unei falsificări asupra sănătății publice, având în vedere
caracteristicile specifice ale produselor în cauză; precum și gravitatea afecțiunilor
prevăzute a fi tratate. Elementele de siguranță ar trebui să permită verificarea fiecărui
pachet furnizat de medicamente, indiferent de modalitatea de furnizare, inclusiv în cazul
vânzării la distanță. Identificatorul unic, precum și sistemul de repertorii corespunzător
ar trebui să se aplice fără a aduce atingere Directivei 95/46/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în
ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libe ra circulație a acestor
date și ar trebui să păstreze garanții clare și eficiente pentru situațiile în c are se
prelucrează date cu caracter personal. Sistemul de repertorii care conține informații
privind elementele de siguranță ar putea include informații comerciale sensibile. Aceste
informații trebuie protejate în mod corespunzător. În momentul în care sun t introduse
elemente de siguranță obligatorii, ar trebui să se aibă în vedere în mod corespunzător
caracteristicile individuale ale lanțurilor de aprovizionare din statele membre.
Populația ar trebui să beneficieze de asistență pentru a identifica site -urile de
Internet care oferă legal medicamente spre vânzare la distanță către populație. Ar trebui
creat un logo comun, care să poată fi recunoscut în întreaga Uniune, și în același timp să
fie posibilă identificarea statului membru în care este stabilită pe rsoana care oferă
medicamente spre vânzare la distanță. Comisia ar trebui să realizeze designul acestui
logo. Site -urile de Internet care oferă medicamente spre vânzare la distanță către
populație ar trebui să conțină o legătură către site -ul de Internet a l autorității competente
respective. Site -urile de Internet ale autorităților competente din statele membre, precum

25
și cel al Agenției Europene pentru Medicamente (denumită în continuare „agenția”) ar
trebui să explice modalitatea de utilizare a logoului. Toate site -urile în cauză ar trebui să
fie interconectate pentru a furniza o informare completă a publicului.
Falsificarea medicamentelor constituie o problemă globală și este nevoie de o
coordonare și o cooperare sporite și eficace la nivel internațional pentru a garanta
eficacitatea strategiilor de combatere a falsificării, în special în ceea ce privește
vânzarea de astfel de produse pe Internet. În acest sens, Comisia și statele membre ar
trebui să coopereze îndeaproape și să sprijine activitățile în cu rs ale forurilor
internaționale pe această temă, cum ar Consiliul Europei, Europol și ONU. În plus, în
strânsă colaborare cu statele membre, Comisia ar trebui să coopereze cu autoritățile
competente din țări terțe pentru a combate eficace comerțul cu medic amente falsificate
la nivel global .

I.5. Farmacovigilența în cazul medicamentelor originale

Siguranța medicamentelor și farmacovigilența reprezintă un domeniu de interes
major . Farmacovigilența este definită de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) dr ept
"știința și activitățile legate de detectarea, evaluarea, înțelegerea și prevenirea efectelor
adverse sau orice altă problemă legată de consumul de medicamente ". Farmacovigilența
joacă un rol vital în asigurarea faptului că medicii, împreună cu pacient ul, au suficiente
informații pentru a lua o decizie atunci când vine vorba de alegerea unui medicament
pentru tratament.
Cu toate acestea, în ciuda tuturor beneficiilor lor, dovezile continuă să provoace
acele reacții adverse mai mari la medicamente, care sunt comune, dar adesea prevenite,
cauza bolii, invalidității și chiar moartea. În unele țări, reacțiile adverse la medicament
se numără printre primele 10 cauze principale ale mortalității. Pentru a preveni sau a
reduce răul la pacienți și, astfel, pentr u a îmbunătăți sănătatea publică, mecanismele de
evaluare și monitorizare a siguranței medicamentelor în scopuri clinice sunt vitale.
Programele de farmacovigilență în următorii 10 ani descriu pe scurt posibilele implicații
ale acestor tendințe asupra evol uției științei. În aceste zile farmacovigilența se confruntă

26
cu o mulțime de provocări pentru a dezvolta sisteme de sănătate mai bune la acest nivel
global. Provocări majore sunt globalizarea, vânzările bazate pe internet și informația,
preocupările mai ge nerale privind siguranța, creșterea economică a industriei
farmaceutice, monitorizarea produselor stabilite, țările în curs de dezvoltare și țările în
curs de dezvoltare, atitudinile și percepțiile în beneficiul și prejudiciile, rezultatele și
impactul.
În 2002, peste 65 de țări au propriile centre de farmacovigilență. Apartenența la
OMS pentru monitorizarea internațională a consumului de medicamente este coordonată
de Centrul de Colaborare al OMS pentru monitorizarea internațională a consumului de
medicame nte, cunoscut sub numele de Centrul de monitorizare de la Uppsala.
Farmacovigilența se bazează în prezent pe principii științifice solide și este un element
integrat în practica clinică eficientă.
Disciplina trebuie să se dezvolte în continuare pentru a r ăspunde așteptărilor
publicului și cerințelor sănătății publice moderne. A șaisprezecea Adunare Mondială a
Sănătății a adoptat o rezoluție (WHA 16.36) care a reafirmat necesitatea acționării
timpurii în ceea ce privește difuzarea rapidă a informațiilor pri vind reacțiile adverse și a
condus mai târziu la crearea Proiectului de Cercetare Pilot al OMS pentru monitorizarea
internațională a medicamentelor . Scopul acestui demers a fost de a dezvolta un sistem,
aplicabil pe plan internațional, pentru detectarea ef ectelor adverse necunoscute anterior
sau prost înțelese a medicamentelor.
Programele de farmacovigilență au devenit puternice prin legături cu autoritățile
de reglementare. Autoritățile de reglementare înțeleg că farmacovi gilența joacă un rol
special și esențial în asigurarea siguranței permanente a medicamentelor.

Reglementarea studiilor clinice:
În ultimii ani s -a înregistrat o creștere substanțială a numărului de studii clinice
în țările dezvoltate și în curs de dezvoltare. În aprobarea studiilor clini ce, organismele
de reglementare analizează siguranța și eficacitatea produselor noi supuse
investigațiilor. Monitorizarea siguranței medicamentelor utilizate în comun ar trebui să
facă parte integrantă din practica clinică. Educația și formarea profesioniș tilor din
domeniul sănătății în domeniul medicinii, schimbul de informații între centrele

27
naționale de farmacovigilență, coordonarea unui astfel de schimb, precum și corelarea
experienței clinice privind siguranța medicamentelor cu cercetarea și politica d e
sănătate, toate servesc la îmbunătățirea îngrijirii eficiente a pacienților. Un flux regulat
și un schimb de informații în acest mod înseamnă că programele naționale de
farmacovigilență sunt create în mod ideal pentru a identifica lacune în înțelegerea
bolilor induse de medicamente.
Monitorizarea siguranței după introducerea pe piață a medicamentelor:
Acestea includ detectarea interacțiunilor medicamentoase, măsurarea sarcinii de
mediu a medicamentelor utilizate în populații mari, evaluarea contribuției ingredientelor
"inactive" la profilul de siguranță, sistemele de comparare a profilurilor de siguranță ale
medicamentelor similare, efectele asupra sănătății umane ale reziduurilor de
medicamente din alimente de origine anim ală, de exemplu antibiotice și hormoni.
Raportul Consiliului pentru Organizațiile Internaționale pentru Științe Medicale privind
evaluarea raportului beneficiu -risc al medicamentelor după in troducerea pe piață a
determinat la o abordare mai sistematică acontribuției medicamentelor dispo nibile.
Farmacovigilența în politica națională în materie de medicamente: Furnizarea de
medicamente de bună calitate, eficiente și utilizarea adecvată a acestora este
responsabilitatea guvernelor naționale. Colaborarea multidisciplinară are o importanță
deosebită, în special, trebuie să se creeze legături între diferite departamente ale
ministerului sănătății și cu alte părți interesate, cum ar fi industria farmaceutică,
universități, organizații neguvernamentale (ONG -uri) și asociațiile profesionale care a u
responsabilitatea educației în utilizarea rațională a medicamentelor și monitorizarea
farmacoterapiei. (Pharmacovigilance, 2016)

28

Figura 15. Farmacist ca re eliberează medicamente

Farmacovigilența în programul controlul bolilor de sănătate publică:
Monitorizarea siguranței medicamentelor în țările în care nu există un sistem de
reglementare sau de monitorizare a siguranței sau în zone îndepărtate cu o sup raveghere
sau o infrastructură de sănătate deficitară , a fost identificată ca fiind o problemă.
Problemele sunt în special evidente în situațiile care implică utilizarea medicamentelor
în anumite comunități, de exemplu pentru tratarea bolilor tropicale, cu m ar fi malaria,
leishmaniaza și schistosomiaza, precum și pentru tratamentul HIV / SIDA și
tuberculozei. Farmacovigilența ar trebui să fie o prioritate pentru fiecare țară cu
programe de control al bolilor în domeniul sănătății publice.

Declarația Eric a reprezentat un progres semnificativ în lumina acestor
schimbări în ceea ce privește farmacovigilența. Declaraț ia provoacă tuturor partenerilor
cum ar fi administrația sănătății publice, profesioniștii din domeniul sănătății, industria
farmaceutică, guve rnul, autoritatea de reglementare în domeniul medicamentelor , mass –
media, consumatorii să repete principiile de bază ale etici, standarde științifice în

29
protejarea și promovarea utilizării în siguranță a medicamentelor. Declarați a îndeamnă
guvernele și cel elalte industrii implicate în stabilirea politicilor privind beneficiile,
efectele n ocive, eficacitatea și riscul utilizării medicamentelor să țină seama de ceea ce
comunică publicului și pacienților.
Există mai multe provocări cu care se confruntă prog ramele de
farmacovigilență în atingerea aspirațiilor Declarației Eric. Cum ar fi dificultățile și
riscurile în comunicarea mesajelor conflictuale sau controversate către public. De
exemplu, în timpul programelor de imunizare, comunicarea noilor preocupări legate de
siguranță asociate cu vaccinul sau cu erori programatice poate duce la o scădere drastică
a gradului de acoperire. Cu toate acestea, o abordare a secretului în astfel de
circumstanțe poate eroda încrederea publică și nu respectă drepturile public ului de a
participa la luarea deciziilor. Nu numai că faptele și cifrele trebuie să fie împărtășite
publicului, ci și procesul în care sunt evaluate datele și modul în care sunt luate deciziile
ar trebui să fie împărtășite în mod deschis. O altă provocare este comunicarea dintre
autoritățile naționale de reglementare în materie de medicamente și centrele naționale de
farmacovigilență, astfel încât deciziile de reglementare cu posibile implicații
internaționale să fie comunicate rapid autorităților de reglem entare, pentru a evita
îngrijorarea generală a publicului sau panica.

Figura 16 . Pastile
Unele dintre provocările serioase cu care se confruntă programele de
farmacovigilență în următorii zece an i, descriind pe scurt posibilele implicații ale
acestor tendințe asupra evoluției științei.
Unele puncte -cheie pentru o analiză viitoare care pot fi îmbunătățite pentru a
îmbunătăți practica de farmacovigilență:
1.Farmacovigilența ar trebui să se concentre ze mai puțin pe găsirea de rău și mai mult
pe extinderea cunoștințelor privind siguranța.

30
2.Deciziile complexe privind riscurile și beneficiile sunt susceptibile și ar putea fi
îmbunătățite prin utilizarea unei analize decizionale formale.
3.Farmacovigilen ța trebuie să funcționeze într -o cultură de dezvoltare științifică. Acest
lucru necesită echilibrul corect al intrărilor din diferite discipline, o bază academică mai
puternică și o disponibilitate sporită a formării de bază și o resursă dedicată strategie i
științifice.
4.Auditul sistematic al proceselor și rezultatelor de farmacovigilență ar trebui să fie
elaborat și pus în aplicare pe baza standardelor convenite ("bunele practici de
farmacovigilență").
Unele provocări majore cu care se confruntă farmacovi gilența sunt următoarele:
Globalizarea: globalizarea distribuției de medicamente și creșterea expunerii
populațiilor masive la volume mari de medicamente. Acestea includ entități chimice noi
folosite pentru ameliorarea simptomelor și modificarea stilului d e viață, precum și
medicamentele utilizate în țările în curs de dezvoltare pentru a reduce prevalența bolilor
pandemice precum HIV / SIDA, malariei și tuberculozei.
Vânzări și informații pe internet: Internetul, pe lângă numeroasele sale beneficii,
a facil itat vânzarea necontrolată a medicamentelor dincolo de frontierele naționale.
Informațiile despre medicamente în toate formele și cu niveluri diferite de precizie sunt
distribuite pe plan internațional prin acest mediu. Aceste informații se referă la
medic amentele eliberate pe bază de prescripție medicală, medicamentele neînregistrate,
substanțele puternic controlate și medicamentele tradiționale și pe bază de plante cu
siguranță, eficacitate și calitate discutabile.
Concluzii mai îngrijorătoare: domeniul d e aplicare al farmacovigilenței continuă
să se lărgească pe măsură ce tipurile de medicamente se diversifică. Există o constatare
că siguranța medicamentelor este mai mult decât monitorizarea, detectarea și evaluarea
efectelor adverse care apar în condiții clar definite și într -un interval de doze specific.
Mai degrabă, este strâns legată de tiparele consumului de medicamente în
societate. Probleme care rezultă din utilizarea irațională a medicamentelor, supradoze,
creșterea consumului de medicamente tradi ționale și pe bază de plante cu alte
medicamente, vânzarea ilegală de medicamente, lipsa eficacității în domeniul
farmacovigilenței. Sistemele actuale trebuie să evolueze pentru a aborda în mod adecvat
acest domeniu larg.

31
Sănătatea publică față de creștere a economică a industriei farmaceutice: Pot
apărea deficiențe și, uneori, conflicte de interese în cadrul industriei farmaceutice atunci
când se ocupă de preocupările legate de sănătatea publică generate de problemele legate
de siguranța medicamentelor . Ind ustria trebuie să depășească punctele slabe de
monitorizare a siguranței în timpul studiilor clinice și a supravegherii după punerea pe
piață.
Monitorizarea produselor stabilite: sectorul generic al industriei farmaceutice nu
a recunoscut pe deplin și resp onsabilitatea sa de a monitoriza continuu siguranța
produselor sale în întreaga lume. Există credința eronată că medicamentele generice
sunt inerente în siguranță, chiar și atunci când interacționează cu alte medicamente.
Atitudini și percepții pentru a b eneficia și a face rău: Aceste tendințe au
schimbat dramatic modul în care medicamentele sunt folosite de societate. Furnizorii de
servicii medicale, pacienții și publicul au răspuns în mod diferit față de aceste tendințe
în schimbare. Percepția lor privin d beneficiile și efectele nocive și nivelul riscului
acceptabil pentru medicamente în fața acestor evoluții rapide nu au fost luate în
considerare într -un mod semnificativ. Răul cauzat de medicamente s -a dovedit a fi
semnificativ. Morbiditatea și mortalita tea cauzată de bolile induse de medicamente sunt
recent recunoscute ca un punct important în agenda de sănătate publică din țările
dezvoltate și în curs de dezvoltare.
Rezultatele și impactul: Odată cu creșterea gradului de conștientizare a opiniei
publice cu privire la siguranța medicamentelor, se constată o creștere a viziunii publice
asupra performanței profesiilor din domeniul sănătății, a industriei și a autorităților de
reglementare. Responsabilitatea sporită trebuie să conducă la o mai mare cercetare în
ceea ce privește eficacitatea farmacovigilenței și locul acesteia în îmbunătățirea
percepției publice. Un accent major trebuie să fie acela de a conferi asistenților medicali
și pacienților înșiși informații utile care îmbunătățesc terapia individuală, ajută la
diagnosticarea și gestionarea bolilor induse de medicamente și, în general, conduc la o
reducere a bolilor iatrogenice.
Farmacovigilența continuă să joace un rol crucial în satisfacerea provocărilor
reprezentate de gama tot mai mare și potentă a medicamentelor, toate acestea având un
potențial inevitabil și uneori imprevizibil de a face rău. Când apar efecte adverse și
toxice, mai ales atunci când nu sunt cunoscute anterior, este esențial ca acestea să fie

32
raportate și analizate, iar semnificația lor să fie comunicată efectiv publicului care are
cunoștință de interpretare a informațiilor. Pentru toate medicamentele, există un
compromis între beneficii și potențialul de rău.

Figura 17. Farmaci st

I.5.1. Responsabilitățile specialistului în farmacovigilență

Specialistul în farmacovigilență răspunde la o problemă de sănătate publică,
având un rol important pentru siguranța pacienților și un aport semnificativ la
transmiterea informațiilor corec te către consumatori, la promovarea utilizării raționale și
la analizarea permanentă a raportului beneficiu -risc pentru medicamentele din
portofoliul companiei în cadrul căreia lucrează.
Reacțiile adverse se impart în mai multe categorii: ușoare, moderate, severe și
serioase. Reacțiile adverse nu necesită schimbarea medicamentului, în schimb cele
moderate necesită schimbarea tratamentului împreună cu terapie adițională sau chiar
spitalizare.
Reacțiile adverse severe se corelează cu gradul RA, pe când cele s erioase se
referă la rezultatele RA și denotă faptul că reacția este amenințătoare la adresa vieții.
Astfel de reacții sunt acelea care antrenează unul dintre următoarele evenimente :
 Moartea;
 Periclitarea vieții;
 Necesită spitalizarea pacientului sau prelu ngirea spitalizării;
 Provoacă dizabilitate/incapacitate, persistentă sau semnificativă;
 Provoacă anormalități congenitale.

33

Clasificarea reacțiilor adverse după latența apariției și durată se împart în : acute,
subacute și latente.
Reacțiile adverse acute s e observă în timp de 60 de minute de la administrarea
medicamentului ( exemplu : șocul anafilactic, bronhoconstriția severă, greață și vomă).
În timp ce cele subacute se manifestă în timp de 1 -24 ore (exemplu : boala serului,
erupția maculo -papuloasă, vascul ita alergică, diareea și colita la antibiotice). Reacțiile
adverse latente necesită pentru apariție, două sau mai multe zile (exemplu : erupția
eczematosă, dischinezia tardivă, toxicitatea la nivelul organelor).
Clasificarea după predictibilitate :
 Tipul A-predictibile (reprezintă mai mult de 2/3 din totalul de reacții adverse).
 Tipul B -impredictibile ( sunt rare).
Tipul A prezintă caracteristici precum exacerbarea acțiunilor farmacodinamice ale
medicamentului, sunt doză -dependente apărând de obicei la doz ele terapeutice mari sau
la supradozarea relativă consecutivă interacțiunilor medicamentoase.
Exemple : Hipotensiunea indusă la prima doză de antihipertensive, din grupele
IEC de tip enalapril sau alfa -l adrenolitice de tip prazosin.
Tipul B au mecanisme i munologice de sensibilizare sau de intoleranță
idiosincrazică, nu sunt doză -dependente și pot să apară chiar la doze foarte mici.
Tipuri de reacții adverse ce apar la administrarea îndelungată a unor medicamente :
 Toleranță cronică (obișnuită);
 Sindromul re bound;
 Efectele imunosupresive latente (de tip SIDA la un medicament);
 Efectele cancerigene.

Frecvența reacțiilor adverse este semnificativă statistic. Studiile și statisticile de
farmacoepidemiologie, efectuate în SUA și Europa, au semnalat că : 10-20% dintre
pacienți, dezvoltă reacții adverse în timpul unui tratament medicamentos ; 3-15% din
totalul internărilor în spitale se datorează efectelor adverse și patologiei
medicamentoase ; 6,7% și respectiv 0,32% din pacienții spitalizați suferă reacții adverse
serioase și respective fatale; reacțiile adverse contribuie la prelungirea internării în
spital, cu 2 -5 zile și la creșterea costurilor de spitalizare.
Cazurile de reacții adverse la medicamente, datorate neglijenței medicilor, sunt
frecvente. Un studiu desfășurat în cadrul practicii medicale din Harvard a semnalat o
frecvență de 18%. Procentul diferă în funcție de medicament, numărul de medicamente
asociate, localizarea anatomică a reacțiilor adverse și țară.

34
Frecvența reacțiilor adverse crește cu numărul medicamentelor asociate. Astfel, la
un singur medicament administrat, s -au înregistrat 16% cazuri cu reacții adverse, iar la
10 medicamente asociate, cazurile cu reacții adverse s -au ridicat la 100%.
Cauzele cel mai frecvent raportate, de decese p rovocate de medicamente, sunt
următoarele :
 Hemoragia și ulcerația digestivă (glucocorticosteroizi, acid acetilsalicilic, alte
antiinflamatoare, anticoagulante) ;
 Hemoragii cu alte localizări (anticoagulante, citotoxice) ;
 Anemie aplastică (cloramfenicol, cit otoxice, săruri de aur) ;
 Leziuni hepatice (izoniazidă, fenotiazină) ;
 Reacții anafilactice (penicilină G,antiseruri) ;
 Infecții (imunosupresive) ;
Aritmii ventriculare de tip torsada vârfurilor, favorizate de asocieri. Exemple :
antiaritmice (precum chin idină), antidepresive mine triciclice, antipsihotice (precum
haloperidol, flufenazina), asociate cu antimicrobiene din grupele macrolide,
fluorochinolene, azoli sau antialergice din generația a II -a (ca terfenadina).
Aspectele negative determinate de patol ogia medicamentoasă sunt formate din suferința
oamenilor, precum și pagube materiale suplimentare.

În ceea ce privește cunoașterea profilului farmacotoxicologic al medicamentului,
trebuie să fie luat în considerație un aspect deosebit de important al pro blemei, și anume
că, raportat la momentul introducerii în terapeutică, reacțiile adverse se clasifică în:
 Reacții adverse cunoscute înainte de autorizarea pentru introducerea în
terapeutică ( în fazele I, II și III) ;
 Reacții adverse cunoscute în timp, post marketing, după introducerea în
terapeutică (în faaza a IV -a de studiu).

Studiul unui medicament este un proces care continuă și după punerea sa pe
piață farmaceutică, deoarece este imposibil să fie descoperite toate beneficiile și
posibilele reacții adve rse în timpul studiilor premarketing.
Fazele impuse pentru studiul unui medicament nou sunt prezentate în tabelul
următor.
Dezvoltarea medicamentului și procesul de aprobare în SUA. Fazele studiului
unui medicament nou introdus în terapeutică.

35
STUDII CLINICE FDA

Cercetări
preclinic
e Faza I Faza II Faza III Faza
IV
Ani 6,5 1,5 2 3,5 1,5 15
Tot
al
Popul –
ația
testată Studii în
laborator și pe
animale Raport la
FDA 20-80
voluntari
Sănătoși 100-300
pacienți
voluntar i 1000 -3000
pacienți
voluntari Concl –
uzie Studii
postma
–
rketing
cerute
de
FDA
Scop Evaluarea
siguranței și
activitatea
biologică Determinarea
siguranței și
dozei Evaluarea
eficienței și
urmărirea
efectelor
adverse Confirmarea
eficienței,
monitorizarea
RA
Rata de
succes 5000 compuși
evaluați 5 intrați în studii 1
aprobat

Reacții adverse cunoscute, prin cercetările preclinice și clinice efectuate pentru
dosarele necesare autorizării medicamentului, sunt notate în prospect.
Reacțiile adverse c unoscute sunt de două categorii , raportat la posibilitățile de
anticipare:
 Reacții adverse previzibile ;
 Reacții adverse imprevizibile.
Reacțiile previzibile sunt :
– Responsabile de majoritatea tipurilor de reacții adverse (secundare și toxice,
imunosupresive , toleranță, farmacodependență, sindrom de abstinență, efect rebound,
insuficiență funcțională galndulară).
– Exacerbări previzibile ale efectelor farmacodinamice cunoscute ale unui medicament.
– Doză -dependente și timp -dependente, de obicei.
– Predictibile și p revenibile.
Exemple : hipotensiune ortostatică dată de antihipertensive mai ales la prima doza,
efectele anticolinergice ale antidepresivelor triciclice sedative.
Se estimează că 30 -60% dintre reacțiile adverse sunt previzibile și deci predectibile,
și prev enibile, în condițile unei utilizări corecte a medicamentelor.

36
Reacțiile previzibile pot să apară la persoanele care prezintă una din următoarele
situați :
– Pacien ții au primit o doză mai mare de cât este recomandată în mod obișnuit.
– Dozele sunt corespunzăto are, dar datorită unei metabolizări lente sau unei excreții
întârziate ( datorate posibil unor boli asociate sau unor interacțiuni medicamentoase). Se
ating niveluri ridicate ale concentrației plasmatice a medicamentului.
– Concetrațiile medicamentoase pot f i normale dar, din anumite motive, pacienții prezintă
o hipersensibilitate la medicamente.
Reacțiile adverse imprevizibile sunt :
– Consecința unor reacții de hipersensibilitate, reacții imunologice sau unei
susceptibilități înnăscute.
– Responsabile de reacții le adverse de tip intoleranță ( reacții adverse alergice și
idiosincrazice).
– Indepentende de doze și timp.
– Impredictibile și imprevenibile.
Exemple:
– Anemia aplastică la cloramfenicol, manifestare a unei reacții adverse alergice, la
indivizii sensibilizați.
– Anemia hemolitică la antimalarice, manifestare a unei reacții adverse idiosincrazice,
la indivizii cu enzimopatie.

Măsurile de profilaxie în cazul reacțiilor adverse cunoscute constau în următoarele:
– Prescrierea dozelor minime posibil, pentru atingerea s copului terapeutic, la bolnavul
respectiv.
– Anamneză minuțioasă, petru cunoșterea unui eventual teren atopic și/sau unei
sensibilizări anterioare.
– Monitorizarea pe criteriul farmacocinetic (dozarea concentrațiilor plasmaitice), în
cazul medicamentelor ce su nt meabolizate de sistem enzimatice cunoscute ca
prezentând polimorfism.
Exemple : sulfamide hipoglicemiante, propranolol ( oxidare microzomală),
procainamidă (acetilare), anticoagulante cumarinice.

Multe reacții adverse și, în mai mică măsură, beneficiu t erapeutice suplimentare
sunt identificate după intrarea în terapeutică, pe parcursul utilizării la scară largă a
medicamentelor.
Studiile clinice desfășurate înaintea aprobării medicamentelo nu pot cuprinde
toate efectele adverse ale acestora.

37
Exemple:
– Efectele adverse asupra fetusului uman pot fi estimate numai prin observații, și nu
prin metode experimentale.
– Efectele adverse rare nu pot fi surprinse decât în studiile din faza a IV -a, desfășurate
pe populații largi.

Odată introdus în terapeutică, are lo c supravegherea postmarketing a
medicamentului, în faza a IV -a de stdiu. Cunoașterea întregului profil
farmacotoxicologic al medicamentului, îainte de introducerea lui în terapeutică,
nu este posibilă, din următoarele cauze :
 Există numeroase efecte adverse subiective, ce nu pot fi evidențiate în
cercetările pe animalele de laborator (de exemplu : amețeală, cefalee,
grețuri, insomnie, depresie etc.)
 În cazul defectelor teratogene există deosebiri între om și diferitele specii
de animale de laborator, în privi nța prezenței și localizării.
 O serie de reacții adverse au o incidență relativ rară, depistarea
necesitând o utilizare mai extinsă și, deci, un timp mai îndelungat.
 Unele reacții adverse au cauze genetice, greu de detectat și, deci, sunt
imprevizibile.
 Limitele studiilor clinice controlate, randomizate, premarketing (în faza
a III-a).

Activitățile specialistului includ:
1. Colectarea informațiilor de la medici, farmaciști și pacienți, privind reacțiile adverse
asociate medicamentelor;

2. Evaluarea acest or informații și transmiterea lor către Autoritățile Competente din
teritoriile unde sunt puse pe piață medicamentele;

3. Întocmirea protocoalelor studiilor de siguranță realizate de companie în perioada
post-autorizare;

4. Evaluarea continuă a datelor d e siguranță în perioada post -autorizare;

38
5. Întocmirea de comunicări către profesioniștii din domeniul sănătății cu privire la
orice probleme relevante de siguranță.
Specialistul în farmacovigilență realizeză două tipuri de inspecții:
a) inspecție de ruti nă.
b) inspecție specifică.
În cadrul inspecției de rutină specialiști verifică dacă companiile producătoare de
medicamente dețin departamente de farmacovigilență și înterprind activități specifice.
Inspecția specifică urmărește atât acțiuni irelevante sig uranței medicame ntului în cadrul
companiilor nou înființate,care urmează să lanseze un nou produs, sau a companiilor noi
fuzionate. Cât și acțiuni relevante siguranței medicamentului în cadrul companiilor care
întârzie sau nu reușesc să își asume obligații le legate de monitorizarea siguranței, a
predării raportului periodic, sau netransmiterea problemelor descoperite în legătură cu
un medicament.
Exemplu de reacții adverse descoperite :
Substanța activă Reacții adverse Anul
aprobării Anul
retrag erii
Practolol Orbire 1970 1975
Benoxaprofen Onicoliză , toxicitate a
maduvei osoase 1982 1982
Encainidă Mortalitate excesivă 1987 1991
Temafloxicin Anemie hemolitică 1992 1992
Terfenadine Aritmii cardiace fatale 1985 1998
Bromfenac Efect hepatotoxic grav 1997 1998
Tabel reacții adverse la anumite substanțe active.
Nici un medicament ne este lipsit de toxicitate . Mai mult, nu toate reacțiile
adverse pot fi cunoscute înainte ca un medicament să fie comercializat. Odată pus pe
piață, un medicament părăsește mediul științific sigur și protejat al studiilor clinice și
este eliberat din punct de vedere legal. Experiența a arătat că numeroase efe cte adverse,
interacțiuni (cu alimente sau alte medicamente) și factori de risc apar doar după după
utilizarea medicamentului în cadrul populației generale . (Dobrescu, 1981)

39

Raportarea de reacții adverse spontane
Raportarea spontană este definită ca fiind "un sistem care după caz
rapoarte privind reacții adverse ale medicamentelor sunt prezentate voluntar de către
profesioniștii din domeniul sănătății și companiile farmaceutice la centrul național de
farmacovigilență ”.
Medicii sau alți profesioniști din domeniul sănătății și pacienți, beneficiază de
formulare prin car e pot notifica autoritățile centrale despre orice reacție adversă pe care
o detectează.
În Regatul Unit, "cartonașul galben" a fost folosit în acest scop din 1964.
Sistemul "cardul albastru" este utilizat în Australia și Malasia.
În Statele Unite, formula rul MedWatch e ste utilizat și este la dispoziția profesioniștilor
din domeniul sănătății pentru a încuraja raportarea.
Marele avantaj al rapoartelor spontane este că funcționează pentru toate
medicamentele pe întreaga durată a vieții lor; este singura meto dă accesibilă de
detectare a reacțiilor adverse foarte rare.
Principalele deficiențe constau în faptul că există o slabă raportare și
datele furnizează un "numărător" (numărul de rapoarte din fiecare
reacție adversă suspectată ).

Monitorizarea eveniment elor de prescripție

Această monitorizare este efectuată în Regatul Unit și Noua Zeelandă, reprezintă
o metodă "hibridă" care combină aspecte ale supravegherii sănătății publice și raportare
spontană cu aspecte ale studiilor epidemiologice formale.
În Rega tul Unit, în cadrul serviciului național de sănătate britanic, prescripțiile
scrise de medicii de familie sunt trimise, după ce au fost eliberate, unei autorități
centrale de prescriere a prețurilor . Aceasta oferă copii confidențiale ale unor prescripții
pentru medicamente nou introduse care sunt monitorizate la Unitatea de Cercetare a
Sigurantei de Medicamente (UCSD) la Southampton.

40
La șase sau douăsprezece luni de la prima prescripție pentru un medicament
individual pentru un pacient, UCSD trimite un che stionar "verde" pentru medicul
generalist care a scris rețeta originală.
Astfel, prescripțiile furnizează "datele privind expunerea" care arată care
pacienți au fost expuși la medicamentul care este monitorizat, iar formularele verzi
oferă "date despre rez ultate" care arată eventualele evenimente observate în timpul
perioadei de monitorizare.
Marile puncte forte ale acestei metode sunt că furnizează un numărător (numărul
de rapoarte) și un numitor (numărul de pacienți expuși), ambele fiind colectate pe o
perioadă de observație exact cunoscută.
Principala slăbiciune a monitorizării este că numai 50 -70% din formele verzi sunt
returnate. În plus, deoarece monitorizarea limitează urmărirea până la 6 sau 12 luni, nu
poate identifica evenimente de latență lungă.

41

Figura 18 . Model formular verde pentru raportare

42
I.5.2 Fișă de raportare de farmacovigilență

Fișa de raportare este una dintre cele mai importante instrumente din
rechizitoriul unui specialist în farmacovigilență. În România importanța acestor fișe e ste
reglementată de către Agenția Națională a Medicamentului încă de la început prin
simpla adăugare unei fraze cu un puternic mesaj emoțional : “ Aceast ă fișă nu este o
simplă hârtie. Aceasta ar putea salva vieți “. Completarea acestei fi șe într -un mod câ t
mai corect poate face diferența dintre viață și moarte.
Fișele de raportare se regăsesc de către pacienți în două exemple, una pentru
raportarea spontană a reacțiilor adverse la medicamente, precum și una pentru
raportarea spontană a reacțiilor adverse l a medicamente folosite în tratament de ultimă
instanță.
În cadrul primei fișe regăsim rubrici pentru completare cu informații precum :
descrierea reacției adverse suspectate, ce a determinat reacția adversă, medicamentul
suspectat împreuna cu doza administr ată și calea de administrare, pentru ce a fost
indicat medicamentul în cauză, recuperarea după reacția adversă și în cele din urmă date
despre pacient.

Figura 19 . Fișă pentru raportarea spontană a reacțiilor adverse.

43
Cea de a doua fișă de rapor tare face referință la apariția reacțiilor adverse la
tratamentul de ultimă instanță. Tratamentul de ultimă instanță (compassionate use) este
o opțiune de tratament care permite utilizarea unui medicament neautorizat. Potrivit
Agenției Europene a Medicamen tului (EMA), programele de tratament de ultimă
instanță se adresează pacienților din Uniunea Europeană (UE) care suferă de o afecțiune
pentru care terapiile autorizate nu dau rezultate satisfăcătoare sau care nu pot fi înrolați
într-un studiu clinic. Sunt programe care facilitează accesul pacienților la o terapie nouă,
aflată în etapa de dezvoltare.
În legislația națională, condițiile de autorizare a utilizării unui medicament ca
tratament de ultimă instanță au fost aprobate prin Ordinul ministrului sănătăț ii (OMS)
nr. 1018/2014, în conformitate cu prevederile articolului 83 din Regulamentul (CE) nr.
726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004. Prin OMS
1018/2014, ANMDM a fost desemnată autoritate competentă pentru evaluarea și
autorizarea medicamentelor ce urmează a fi utilizate în tratamentele de ultimă instanță.
Un astfel de medicament nu este autorizat în România sau în alt stat membru UE, dar
devine disponibil, din considerente umanitare, “pentru un grup de pacienți suferinzi de
maladii invalidante, cronice, grave ori maladii despre care se consideră că le pun viața
în pericol și care nu pot fi tratați în mod satisfăcător cu ajutorul unui medicament
autorizat”, se arată în ordin.
De reținut este faptul că, potrivit OMS, medicam entul pentru care se solicită
autorizarea de folosire în tratamente de ultimă instanță trebuie să facă obiectul unei
cereri de autorizare de punere pe piață prin procedura centralizată sau să fie în etapa de
studiu clinic în care s -au acumulat dovezi în sp rijinul eficacității și siguranței
administrării în utilizarea propusă, în cel puțin unul dintre statele membre ale UE.
Medicamentele care pot fi incluse în aceste programe sunt indicate în boli ca:
sindromul imunodeficienței dobândite, cancer, maladii neu rodegenerative, diabet,
maladii autoimune și alte disfuncții imunitare, maladii virale. În aceste programe mai
pot fi incluse medicamente orfane sau pentru terapii avansate.
Medicamentele orfane se folosesc pentru a trata boli care sunt atât de rare, încât
sponsorii au rezerve să le dezvolte în condiții obișnuite de marketing, deoarece
dimensiunile reduse ale pieții căreia se adresează nu le permite sponsorilor să -și
recupereze capitalul investit în cercetare și dezvoltarea produsului.
Pacienții cu boli rar e nu pot să nu beneficieze de progresele făcute de știință și
terapeutică, ei având aceleași drepturi la tratament ca orice pacient. Pentru a stimula
cercetarea și dezvoltarea în domeniul medicamentelor orfane, autoritățile publice au
implementat stimulent e pentru industria biotehnologiei și sănătății. (Medicamentului,
2018)
Informațiile necesare completării acestei fișe sunt asemănătoare primei fișe,
diferența constând în nivelul mult mai ridicat complexitate a răspunsurilor ce rute.

44

Pe site -ul Agenției Nationale a Medicamentului și a dispozitivelor medicale se
regăsesc și două formulare de raportare a reacțiilor adverse la medicamente, și la
Figura 20. Fișă de raportare spontană a reacțiilor adverse în cazul tratamentelor de ultimă instanță

45
medicamente de ultimă instanță destinate special profesioni știlor din domeniu, precum
farmaciști, doctori, terapeuți, etc.

Figura 21. Fișă de raportare a reacțiilor adverse la medicamente pentru experți în domeniu

46

Figura 22. Fișă de raportare a reacțiilor adverse la medicamen te pentru experți în domeniu

47
I.6. Consilierea pacientului afectat
O problemă contemporană constă în buna interacționare dintre medic -pacient,
pacient -farmacist. Din păcate aceasta este deficitara, dacă nu chiar corozivă în unele
cazuri. Lipsa de educaț ia a pacientului în ceea ce privește medicamentația conduce la
supradozaj precum și la diferite reacții adverse provocate de automedicație. De multe
ori farmacistul ajunge sa fie pus în situația în care sa recomande un medicament pentru
o afecțiune primară precum și pentru cea provocată de pacient în încercarea de a se trata
singur.
Automedicația este definită ca alegerea și utilizarea medicamentelor de către
individ sau familia acestuia pentru tratarea simptomelor de boală , fără prescripție
medicală. Risc urile majore ale automedicației sunt reprezentate de: dignosticare
incorectă, întârzierea prezentării la medic și a precizării unui diagnostic pozitiv corect,
interacțiuni medicamentoase periculoase, administrare incorectă, dozaj incorect,
alegerea incorec tă a terapiei, mascarea unor boli severe, risc de dependență și abuz.
Primul studiu privind fenomenul automedicației în România este un studiu comandat de
Fundația OZONE și realizat la nivel naționa l în perioada 1 -14 mai 2006, cu o marjă de
eroare de 2,9% și arată faptul că:
 73% din populația țării își administrează medicamente fără a cere în prealabil un
consult de specialitate;
 22% dintre aceștia apelează la automedicație cel puțin o dată pe lună;
 82% sunt femei și 63% bărbați;
 50% consideră că sunt sufi cient de pregătiți pentru a -și administra singuri
medicamente atunci când suferă de afecțiuni minore;
 50% dintre membri declară că oferă sfaturi rudelor și apropiaților cu privire la
tratarea unor probleme de sănătate;
 14% din părinți își tratează copiii fără a apela la consult de specialitate.

Dintre simptomele pentru care se apelează cel mai frecvent la automedicație putem
enumera: cefaleea, febră, simptome caracteristice răcelii și gripei (dureri de gât, nas
înfundat, tuse), dureri reumatismale, dureri menstruale. Aceste simptome nu permit
desfășurarea unei activități zilnice normale. Există un interval scurt de la debutul
simptomatologiei, subiecții au mai prezentat simptome asemănătoare în antecedente și
au convingerea că afecțiunea nu pune viața în p ericol. În același timp, totuși peste 50%
dintre români consultă un medic atunci când simptomele apărute le împiedică activitatea
zilnică, iar dintre aceștia 80% respectă doza și tratamentele indicate. În luna septembrie
a anului 2011, GfK România a efectu at un alt studiu statistic pe un eșantion de 500 de
persoane din populația generală din mediul urban, cu vârsta cuprinsă între 15 și 55 de
ani și nivel mediu -superior de pregătire profesională, privind obiceiurile populației în
materie de automedicație în cazul celor mai frecvente acuze dureroase de intensitate
ușoară -medie. Studiul a fost prezentat în cadrul Congresului Anual al Asociației
Române pentru Studiul Durerii (ARSD), din 14 -15 octombrie 2011. Subiecții

48
intervievați au preferat automedicația pentr u cefalee, dureri menstruale și dureri
musculare.
Aproximativ 30% dintre respondenți nu au consultat niciodată un medic pentru
acuzele dureroase pentru care iau analgezice. În topul preferințelor se află
Algocalminul, Nurofenul, Ketonalul și Antinevralgic ul, iar motivele pentru care
respondenții le preferă sunt eficacitatea terapeutică și rapiditatea instalării efectului
terapeutic. Îngrijorător este faptul că peste jumătate dintre aceștia nu cunosc efectele
secundare ale analgezicelor, iar aproximativ 16% din lotul studiat raportează cel mai
adesea reacții gastrointestinale, amețeli și reacții alergice. Majoritatea afirmă că citesc
prospectul de produs cel puțin la prima administrare. Preferințele sunt diferite în funcție
de intensitatea durerii: pentru du reri de intensitate ușoară se preferă Algocalmin,
Aspirină și Antinevralgic, iar pentru dureri de intensitate mai mare se recurge la
Nurofen, Aulin sau Ketonal.

Figura 23. Automedicație

În cazul administrării analgezicelor la copii, majoritatea respondenților (89%)
preferă să consulte medicul pentru a decide preparatul administrat. Medicamente
precum metamizol (Algocalmin) sau nimesulide (Aulin) au intrat recent sub re stricții de
eliberare în regim fără prescripție, tocmai pentru a fi recomandate de către un medic și a
crește nivelul de siguranță. Medicația de tip analgezic este în topul automedicației, iar
efectele secundare induse de analgezice sunt în vizorul foruril or europene și mondiale,
motiv pentru care unele dintre acestea au fost retrase din majoritatea țărilor dezvoltate.
Cu toate acestea, ele continuă să fie mult folosite în țara noastră. Unul dintre ele este și
Algocalminul, cel mai bine vândut analgezic din Româ nia și care, în țările Uniunii
Europene în care mai este utilizat, se eliberează numai cu prescripție medicală.
Medicamentul produce reacții adverse hematologice severe: agranulocitoză – risc între

49
0,2 ș i 2% la un milion de pacienți , cu risc fatal de 7%. O altă categorie de medicamente
mult utilizate ca automedicație în reumatologie și în alte categorii de boli inflamatorii,
în diverse alergii și stări febrile sunt antiinflamatoarele non -steroidiene (AINS)
clasificate în trei grupe: AINS nespecifice sa u clasice (indometacin, diclofenac,
ibuprofen, piroxicam); AINS selective (nimesulid, meloxicam) și AINS specifice
(celecoxib, etoricoxib). Efectele benefice sunt umbrite de efecte adverse, uneori
deosebit de severe. Din acest motiv, terapia cu AINS necesi tă o atentă monitorizare
gastrointestinală (endoscopie, hemoragii oculte), hepatică (TGP, TGO), renală (uree,
creatinină, ionogramă), hematologică (hemoleucogramă) și cardiovasculară
(monitorizarea tensiunii arteriale).
În 1982, FDA a atras atenția asupra potențialului toxic hepatic al AINS:
hepatotoxicitatea este o caracteristică de clasă a acestor medicamente. Riscul
epidemiologic de apariție a unei leziuni hepatice clinic manifestă este scăzut: 1 -8 cazuri
la 100.000 de utilizatori AINS/an, însă poate ave a potențial letal și poate crea multe
confuzii de diagnosticare . Hepatotoxicitatea se manifestă mai frecvent la diclofenac,
sulindac și mai rar la ibuprofen sau celecoxib. Utilizarea AINS se asociază de asemenea
și cu apariția unor efecte adverse gastroint estinale (eroziuni, ulcere, hemoragii,
perforații) în proporție de 2,5 – 4,5%/an, în timp ce la persoanele neexpuse la AINS
aceste evenimente sunt în proporție de 0,1 – 1,2% pe an. În studii controlate, AINS cresc
riscul de apariție a efectelor gastrointes tinale severe de 1,5 – 7,2 ori față de populația
neexpusă la AINS. În afară de potențialul toxic hepatic și a efectelor adverse severe de
tip gastrointestinal ale AINS, trebuie luate în calcul și efectele negative hemodinamice
de tipul creșterii tensionale , reten ției hidrosaline, riscului de apariție a infarctului
miocardic acut și a accidentului vascular cerebral trombotic, efectele secundare severe
hematologice (insuficiența medulară, neutropenie și efecte antiplachetare) și disfuncțiile
renale frecvent a sociate cu utilizarea de AINS (insuficiența renală acută și nefropatia
cronică). Afectarea renală prin consum cronic de analgezice se manifestă prin nefropatie
tubulointrastițială cronică cu progresie lentă către insuficiență renală cronică.

Figura 24 . Diferite modele de pastile

Tot în cadrul cercetărilor asupra automedicației, Asociația Română a
Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM), în colaborare cu Unlock
Market Research, a reali zat, în luna martie a anului precedent , un alt studiu la care au

50
participat 601 subiecți din mediul urban – părinți cu copii între 2 și 14 ani. Studiul are o
marjă de eroare de 4% și relevă faptul că peste 60% dintre părinți dau copiilor
medicamente fără a cons ulta un medic. Principalele categorii de medicamente
administrate copiilor fără avizul medicului sunt analgezicele, antitusivele și
antibioticele, precum și vitaminele. În studiul realizat de ARPIM, principalul motiv
invocat de părinții care nu merg la med ic mereu este experiența anterioară, iar pe locul
al doilea se situează lipsa timpului. Automedicația fără a consulta în prealabil un medic
de familie, un medic pediatru sau un medic specialist poate fi extrem de dăunătoare,
mascând diagnosticul și poate p roduce efecte adverse uneori extrem de severe, cum
sunt cele hepatotoxice, cardiace sau renale. De asemenea, abuzul de antibiotice
determină distrugerea florei intestinale, cu repercusiuni pe termen lung și selectarea
unor tulpini polirezistente. În urma a celuiași studiu s -a constatat că 35% dintre copii au
luat antibiotice fără să fie consultați în prealabil de un medic, iar 41% dintre copii au
primit medicamente preventiv pentru întărirea sistemului imunitar. În ceea ce privește
profilul membrilor familie i care recurg la automedicație, mamele sunt cele mai active la
acest capitol, iar la polul opus se situează bunicii.
Automedicația este o practică din ce în ce mai răspândită în lumea modernă, însă
nu ar trebui să se apeleze deloc la ea, cu atât mai puțin în rândul copiilor. În țări precum
Franța, medicii pediatri consideră că administrarea excesivă și nejustificată de
medicamente la copii poate fi considerată o formă de violență asupra lor. Pentru ca
părinții să conștientizeze riscurile automedicației, ARP IM și Ministerul Sănătății au
lansat campania „Medicamentele nu sunt bomboane”, care se va desfășura în perioada
aprilie -decembrie 2012. Aceste studii ne oferă o imagine de ansamblu asupra
comportamentului populației față de tratamentul diverselor afecțiun i și asupra modului
în care aceștia preferă să acționeze în acest sens. Toată această situație ne arată că
automedicația rămâne o problemă ce poate fi gestionată numai prin responsabilizarea
fiecăruia, că unul din riscurile majore ale automedicației îl rep rezintă în primul rând
întârzierea diagnosticului pozitiv și că orice fel de simptomatologie trebuie investigată
profesionist, diagnosticată corect și tratată corespunzător.

Pentru a evita eventualele probleme de s ănătate pacientul trebuie să urmeze nișt e
reguli aplicabile la toate medicamentele, OTC -uri, precum și cele pe bază de prescripție
medicală.
Regulile aplicabile de către pacient pentru toate medicamentele sunt
următoarele :
 Consultarea de către un pacient a unui medic sau farmacist, înainte de a lua un
medicament ( oricare,inclusiv OTC );
 Semnalarea către medic sau farmacist a tuturor medicamentelor luate în prezent și
recent;
 Luarea de către pacient numai a medicamentelor : fie prescrise de medic pe
prescripție , fie OTC consiliate de farmacist;
 Informarea corectă și completă a pacientului asupra medicației prescrise de medic
sau medicamentelor OTC recomandate de farmacist ( doze,ritm, orar, durată, mod
particular de administrare, precauții raportate la alimentație, alcool și tutun );

51
 Administrarea medicamentelor per os, strict cu apă plată. Alte băuturi ( apă minerală
carbogazoasă, sucurile de fructe, cola, berea, vinul, ceaiurile ) pot interfera cu
medicamentele și efectul acestora. Atenție! Este total contraindicat sucul de
grapefruit, pe parcursu l unui tratament medicamentos, deoarece consumat cronic (
250 ml / 12 ore ), devine inhibitor pe ntru enzimele de metabolizare ale multor
medicamente și poate induce efectele de supradozare a acestora;
 Evitarea medicamentelor, înainte și în timpul activităț ilor ce necesită vigilență
ridicată, incluzând conducătorii auto. În mod special, sunt contraindicate :
deprimantele SNC (hipnotice, tranchilizante, sau alte medicamente care au efect
secundar sedatif). Și medicamentele ce tulbură vederea ( medicamentele ad resate
investigării fundului de ochi în oftalmologie, antiglaucomatoase și alte medicamente
care au reacții adverse la nivelul ochiului ). Exemple : antihipertensive cu efect
sedativ ( propranolol și clonidină ), antiastamatice cu efect sedativ ( precum
chetotifen -Zaditen® );
 Complianța și aderența pacientului la tratamentul prescris de medic sau recomandat
de farmacist sunt obligatorii pentru atingerea eficienței scontate.
 Conservarea medicamentelor în loc uscat și rece ( la frigider, daca este necesar ) și
nu la îndemâna copiilor;
 Aruncarea medicamentelor perimate ( la data de expirare înscrisă pe ambalaj ).
Aruncarea medicamentelor lichide ( soluții, suspensii, siropuri, etc. ) la sfârșitul
tratamentului.

Reguli aplicabile medicamentelor eliberate fără pr escripție medicală ( OTC ) :
 Nu se eliberează medicamentele OTC pentru copii sub un an;
 Consultarea de către pacient, a farmacistului, înainte de a lua un medicament OTC
Consilierea pacientului de către farmacist, în contextul fiziopatologic și
farmacoterap eutic al pacientului, este garanția eficienței și securității tratamentului.
De exemplu nu se recomandă și nu se eliberează OTC -uri (cu vitamine, minerale,
acid acetilsalicilic, etc. ) sub formă de preparate efervescente (conținând bicarbonat
de sodiu ), l a un hipertensiv cu dietă hiposodată;
 Citirea atentă de către pacient a prospectului
 Oprirea tratamentului dacă nu are efectul scontat și consultarea farmacistului sau
medicului;
 Consultarea imediată a farmacistului sau medicului, la apariția unei reacții adverse
 Nu se recomandă unei alte persoane, medicamentul indicat de către farmacist,
pentru uzul personal ;

Figura 25 . Over the counter

52
Reguli aplicabile medicamentelor eliberate pe baz ă de prescripție medicală
(rețetă, ordonanță):
 Informarea medicului asupra altor tratamente în curs, prescrise de către alți medici
(de aceași sau de specialități diferite) sau automedicație;
 Cunoașterea de către pacient a modului (căi, doze, ritm, ore optime, precauții și
contraindic ații alimentare), a medicamentelor ce nu trebuie întrerupte brusc, precum
și a reacțiilor adverse previzibile;
 Consultarea imediată a medicului sau farmacistului, la apariția unei reacții adverse;
 Nu se recomandă altei persoane medicamentul prescris de med ic, pentru uz
personal;
 Gestionarea bună a stocului medicamentelor prescrise de medic, pentru a evita
întreruperile tratamentului, în cazul bolnavilor cronici;
 Îndrumarea pacientului la o farmacie și prezentarea tuturor rețetelor la aceași
farmacie repre zintă o cale sigură de evitare a interacțiunilor între medicamentele
prescrise pentru un pacient, pe rețete paralele sau consecutive. În farmacia
respectivă va exista o bază de date completă, referitoare la istoria medicației
pacientului și farmacistul va fi în măsură să -l consilieze pe pacient, în cunoștință de
cauză.

Chiar și cu o bună respectare a regulilor de către pacient pot apărea anumite
erori de prescripție. Acestea reprezentând numai unul dintre tipurile de erori de
medicație, a căror surse sunt multidisciplinare și multifactoriale.
Erorile de utilizare de către pacient sunt în mare parte de interpretare, ne –
administrare, dozaj greșit, tehnica de administrare, etc.
Pentru a reduce erorile de utilizare, care sunt cele mai frecvente erori, deoarece
nici un bolnav nu poate fi supravegheat tot timpul, nici acasă și nici la spital, este
foarte important de a acorda timpul necesar pentru informarea pacientului asupra
tratamentului medicamentos instituit,modului de utilizare, eventualelor efecte
nedorite
Clasificarea erorilor de prescripție sunt de două feluri : erori ștințifice ( de
concepție a prescripției, de către medic), erori tehnice (de execuție practică a
prescripției).
Erorile științifice cuprind următoarele categorii :
 Eroare de diagnostic ( eroare de medicament). Exemplu: diagnostic de depresie și
prescrierea unui antidepresiv la un anxios ; eroarea poate fi amplificată prin
agravarea anxietății, dacă antidepresivul prescris este timeretic sau timoleptic cu
efect psihomotor activator ;
 Eroare de necon cordanță a tratamentului cu diagnosticul ;
 Eroare de alegere a medicamentului, de neadaptare la problema clinică sau la
capacitățile metabolice și funcționale ale pacientului, chiar până la medicament
contraindicat . Exemple : anticoagulante orale cumarinice ( ca warfarina,
aceonoumarol) la gravidă, neluând în considerare faptul că acestea provoacă în
săptămânile 3 -8, malformații cranio -faciale și SNC, cu mortalitate fetală, precum

53
și homoragii în luna a 9 -a; Morfina în insuficiența respiratorie sau beta -bloca nt
neselectiv (tip propranolol) la un astmatic ; Medicament ce produce retenție
hidro -salină în caz de insuficiență renală .
 Erori de posologie, fie posologie excesiv ă, fie posologie prea prudentă fără efect.
De exemplu : în cazul medicamentelor cu marjă tera peutică îngustă (cateofilina
sau antibioticele aminoglicozide) ;
 Eroare de neadaptare posologică în insuficiențe ale căilor de epurare . De
exemplu : neadaptarea posologiei digitoxinei la insuficiența hepatică și digoxinei
la insuficiența renală.
 Erori de cal e de administrare și de formă de administrare ;
 Asocieri de medicamente, cu interacțiuni de antagonism sau sinergism de
potențare până la efecte periculoase, asocieri ce sunt contraindicate. Exemple :
asocierea antidepresive triciclice + IMAO provoacă efecte secundare puternice
de excitație a SNC tip atropinic și este contraindicată asocierea, iar trecerea de la
o grupă la alta se face numai cu o pauză de două săptămâni ; asocierea
antidepresive ISRS + IMAO provoacă sindromul serotoninergic și este
contraindic ată asocierea, iar trecerea de la o grupă la alta se face cu o pauză de
șase săptămâni ; asocierea cardiotonice digitalice + s ăruri de calciu intravenos
induce un sinergism de potențare a efectului stimulant cardiac, cu efect
aritmogen ; asocierea antihipert ensivelor propranolol + clonidina provoacă
hipertensiune arterială paradoxală la sistare și este total contraindicată ; asocierea
antihipertensivelor propranolol + verapamil provoacă deprimare cardiacă severă
și este absolut contraindicată.
 Asocieri de medi camente cu interacțiuni ce necesită precauția ajustării
corespunzătoare a dozelor, fără operarea ajustării necesare . Exemplu : asocierea
antidiabetice + beta adrenolitice neselective, fără precauția reducerii dozei de
hipoglicemiant (sub monitorizarea glice miei), poate potența hipoglicemia până
la comă hipoglicemică ; asocierea anticoagulante cumalinice (warfarin ă, etc.) +
antiepileptice (fenobarbital, fenitoina, corbamazepina), fără precauția adaptării
dozei de coagulant (sub monitorizarea timpului de protro nbină), poate antrena
ineficiența anticoagulantului cu accidente trombotice, datorită inducției
enzimatice a izoformei CYP2C9, generată de tratamentul îndelungat cu
medicamentul antiepileptic.
 Prescripția cu o listă lungă de medicamente, ce poate antrena o serie de
interacțiuni. S -a spus despre o astfel de ordonanță, că este “o prescripție prea
bogată pentru a fi și onestă ”;

Erorile tehnice cuprind erori referitoare la :
 Datele pacientului (nume/prenume, sex, vârstă, greutate, înălțime, suprafață
corporală, salon și pat) ;
 Datele privind medicamentul : denumirea medicamentului, forma farmaceutică și
calea de administrare . Exemple: aspirina injectabilă în loc de asparaginază
injectabilă ; doza administrată, diluția, ritmul, orarul și durata administrării.

54
Princi palele cauze ale erorilor ( științifice și tehnice) de prescripție sunt :
 Nivelul insuficient de competență și experiență al medicului prescriptor;
 Diagnostic incomplet sau/și incorect (anamneză și examen clinic insuficient),
interpretare greșită a rezultat elor examenelor de laborator;
 Numeroasele prescripții paralele, de la o serie de medici (cardiolog, oftamolog,
dermatolog, etc), care cresc riscul interacțiunilor medicamentoase;
 Numărul ridicat de medicamente pe o prescripție : ~3/1 Rp în ambulatoriu ; ~ 6/1
Rp în spital;
 În serviciile de urgență o suită de prescripții (inclusiv perfuzii), înainte de
stabilirea diagnosticului definitiv;
 Înțelegere, ascultare, interpretare, scriere, sau transcriere incomplete sau/și
greșite ale deciziei medicale;
 Prescriptor ii tineri neexpeimentați (medici interni, rezidenți), care sunt pivoții
majorii a prescripției scrise, în spital;
 Lizibilitatea și claritatea prescripției, deficitare;
 Insuficiența sau lipsa intervenției farmaciștilor clinicieni;
 Deficiențele de educație s anitară și de informare a pacientului privind
tratamentul instituit;

Frecvența crescută a erorilor de medicație trebuie mai întâi de toate să fie
considerată ca un apel la o ameliorare a utilizări medicamentelor.
Soluțiile și recomandările în sensul indu cerii erorilor de medicație sunt :
 Prescrierea curentă de către medici a medicamentelor P (personale), pe care le –
au ales și le -au însușit perfect;
 Prescrierea computerizată în sistemul CPOE (computerised prescriber order
entry);
 Intensificarea serviciilor de farmacie clinică, atât în spital cât și în farmacia de
comunitate;
 Noi procedee de distribuție și administrare a medicamentelor (calendarul zilnic,
cutia de dozaj cu compartimente pentru o zi și o săptămână reîncărcabilă ;
pașaportul pentru medicament co nstând în prospect și broșură);
 Informarea și consilierea pacientului asupra medicației prescrise și asupra
raportului beneficii/riscuri;
 Educația terapeutică și farmaterapeutică a pacienților.

55
Capitolul II
Prezentare de caz

“ Dacă, drept răspuns la distrugere, noi mărim cantitatea de iubire în suflet,
atunci distrugerea devine creatoare. Ura interioară față de distrugere constituie
lipsa dorinței de dezvoltare.” ( Serghei Nikolaevici Lazarev –“ Diagnosticarea
Karmei -Iubirea”)

Omenirea odat ă cu finalizarea celui de al Doilea Război Mondial se află într -o
continuă eră de prosperitate și dezvoltare tehnologică în toate domeniile. Cu toate
acestea o nouă boală a ajuns ușor să depășească în cifre unele dintre cele mai
distrugătoare pandemii, precum „ moartea neagră ” (ciuma) care a ucis peste jumătate
din popula ția Europei în anul 1348, sau necruțătoarea malarie transmisă de țânțari.
Depresia, supranumită boala secolului XXI, se instaurează indiferent de mediul
social, rasă, sex sau vârstă. Conform ult imelor statistici peste 125 de milioane de
oameni din întreaga lume suferă de aceasta boală. În ultimii 20 de ani ritmul
vânzării de medicamente antidepresive a crescut vertiginos cu peste 40%, devenind
o afacere profitabilă pentru unii, iar dependență pen tru alți, formându -se un lanț
vicios. Anual în lume se consumă aproximativ 10 mii de tone de tranchilizante
pentru ameliorarea stărilor depresive. Depresia cuprinde atât trupul cât și sufletul, și
are efecte adânci asupra vieții umane. Din păcate de multe ori în spatele unui
zâmbet, uneori inocent, se poate ascunde o tristețe profundă.

Figura 26. Ajutorul în caz de depresie .

56
Multe persoane afișează o falsă bună -dispoziție pentru ca în spatel e acesteia să
fie camuflate drame și tragedii personale, profesionale sau familiale. O persoană
depresivă este în primul rând o persoană tristă în fiecare zi, la copii și adolescenți
depresia se manifestă printr -o stare de nervozitate excesivă, de iritabil itate. Lipsa
plăcerii de viață, lipsa bucuriei, pierderi mari sau creșteri mari în greutate, agitație sau
moleșeală, stări de vinovăție și inutilitate, sunt stări ale omului depresiv.
Depresivul devine o persoană pe care nu se mai poate conta. Manifestăr ile
psihologice asociate depresiei sunt exprimate prin lipsa de încredere în propria
persoană, indecizie, scăderea capacității de concentrare, tulburări de somn. Un studiu
recent dezvăluie faptul că circa 11% dintre mamele care abia au născut prezintă
simptome de tulburare obsesiv -compulsivă. Nu există o singură cauză în depresie, ci
mai multe adunate în timp, vulnerabilitatea genetică (croită strâmb de la început), factori
traumatici obiectivi din afara individului ( moartea unei persoane dragi, despărți rea,
căsătoria nereușită, absolvirea facultății și lipsa perspectivei, angajarea sau schimbarea
locului de muncă sau a locuinței în momente de hipersensibilitate emoțională, stresul
etc. ), boli somatice invalidante (un accident vascular cerebral, hiperten siune arterială,
infarctul miocardic, îmbolnăvirea de SIDA, un cancer depistat târziu). Unele
medicamente pot și ele să inducă fenomene depresive. Betablocantele, substanțele
opioide (codeina, morfina) etc. pot fi asociate cu depresia, în special la persoa nele în
vârstă. Un exemplu este Accutane, medicament recomandat pentru tratarea acneei, dar
despre care s -a descoperit că favorizeaza și depresia. Același lucru este valabil și pentru
contraceptivele orale, medicamentele pentru hipertensiune, chiar și pent ru statine,
medicamente recomandate pentru tratarea colesterolului mărit.
1) Voi prezenta în continuare cazul pacientului V.M. în vârstă de 69 ani, din
mediul urban, care s -a prezentat prin transfer la UPU SCJU Constanța, pentru coma,
Glasgow 6 (comă grad II), mioză bilaterală și stop respirator. Antecedentele personale
fiziologice și heredo -colaterale sunt nesemnificative. Ca și istoric, pacient cunoscut cu
sindrom depresiv având tentative de suicid la activ , în tratament cu antidepresive orale,
găsit de familie în casă căzut, cu limba mușcată, somnolent, ce evoluează spre comă
profundă, urmându -se a se interna pentru tratament de specialitate.
Din examenul clinic pe aparate și sisteme se observă următoarele:
 stare generala foarte gravă,
 tegumente și m ucoase uscate,
 țesut conjunctiv – adipos bogat reprezentat,
 sistem ganglionar nepalpabil,
 sistem muscular hipoton,
 sistem osteo -articular aparent integru,

57
 aparat respirator: torace normal conformat, ampliații respiratorii scăzute,
murmur vezicular nor mal, matitate absentă;
 aparat cardiovasculat: TA=100/60 mmHg, AV= 100bpm, zgomote cardiac
ritmice, bine batute;
 aparat digestiv: abdomen suplu mobil cu respiratia, nedureros spontan si la
palpare;
 ficat la 3 cm sub rebordul costal, splina nepalbabila;
 aparat urogenital: loje renale libere, giordano negativ bilateral;
 Orientarea temporo -spatiala: glasgow 6, reflexe osteo -tendinoase si reflex
foto-motor diminuate bilateral.
În unitatea de primiri urgențe se constată: Glasgow 6, TA=100/80 mmHG
(tensiune arterială), AV= 90bpm (aluata ventriculară), SatO 2= 84%, motiv pentru care
se intubează oro -traheal. Pacientul primește tratament cu SF 0.9‰ 1000 ml (ser
fiziologic), glucoză 10% 500 ml tamponată cu 10 unități intravenoase de insulină.
Biologic pacientul p rezintă: anemie ușoară ,normocromo, normocitară, limfocitopenie,
hiperglicemie ușoară. Din examenul neurologic reținem, GCS ( Glasgow score) 6: pupile
miotice areactive, reflex cornean absent, retrage membrul la stimul dureros. Babinski
absent bilateral. Di n examenul de medicină internă reținem: stare comatoasă, 14
respirații/min, neregulate, ficat la 3 cm sub rebord costal, ROT (reflexe osteo
tendinoase) si RFM (reflex fotomotor) diminuate bilateral, starea pacientului se
agravează la Glasgow 3.
În urma exa menelor de specialitate se decide internare pe secția de medicină
internă cu diagnosticul: stare comatoasă de etiologie neprecizată, în observație
intoxicație cu substanță necunoscută. După realizarea examenului toxicol ogic sa
constatat că acesta este pozitiv pentru barbiturice și benzodiazepine.

58

Figura 27 . Pacient în stare comatoasă.
Pacientul primește tratament cu Manitol 20% 50 ml, Furosemid ½ fiola la 6 ore,
Ampicilina 2g la 12 ore, Arneti n 1 fiola la 12 ore, vitamina B1 și B6, C750 o fiolă de 3
ori pe zi, ser fiziologic 0.9‰ 1500 ml, glucoză 10% 1500 ml tamponată cu 12 UI
Insulină/ 500 ml. Evoluția pacientului continuă cu stare generală foarte gravă, comă
profundă, pupile midriatice, fixe, subfebrila seara și dimineața, tegumente palide și
cianotice, abdomen mobil cu mișcările respiratorii, TA= 100/50 mmHG, Av=62bpm,
SO 2=81% , diureza = 2500ml/24h. În ciuda tratamentului pacientul intră în stop cardiac
prin asistolă. Se încep manevrele de r esuscitare cardio -pulmonară conform cu
protocolul în vigoare : masaj cardiac extern 100 compresii pe minut, ventilație mecanică,
Atropină 3 mg intra venos bolus, adrenalină 1 mg la 3 minute (10 mg în total), ser
fiziologic 0,9% 1000 ml.
Stop cardio -respirat or care nu răspunde la manevrele de resuscitare. Exitus.

Figura 2 8. Electrocardiogramă

59

Din nefericire astfel de cazuri sunt tot mai dese, chiar și la polul opus vârstei
pacientului declarat decedat anterior. În România suicidul realizat prin supradozarea cu
medicamente se află pe locul 3, acestea fiind foarte ușor de procurat din farmacii.
Barbituricele care au condus la decesul pacientului sunt sedative prescrise
pacienților cu tulburări de somn sau alte boli mentale, pentru a -i calma și a -i ajuta să
doarmă. Ele actionează asupra sistemului nervos central la fel ca depresivele.
Barbituricele au fost inventate la inceputul anilor 1990 și sunt printre cele mai vechi
sedative folosite. Popularitatea acestora a crescut abia în anii 1960, cand acestea au
devenit un tratament foa rte răspândit pentru anxietate, insomnie și epilepsie.
La puțin timp după comercializarea lor în masă, barbituricele au început să fie
folosite în mod abuziv pentru a reduce simptomele de anxietate, inhibițiile și pentru a
trata efectele nedorite ale medic amentelor ilegale. Barbituricele sunt foarte periculoase,
doarece doza corectă pentru fiecare caz este foarte greu de aproximat. Chiar și o
supradoză mică poate provoca moartea sau coma.
Barbituricele provoaca dependența, iar sevrajul poate pune în pericol viața
persoanei în cauză. Cateva nume sub care sunt cunoscute barbituricele: jachete galbene,
Amy's, roșu albastru, curcubeie, pastile de dormit, “brazi de Craciun”, etc. (în engleză:
tuinal, seconal, nembutal, barbs, downers, blues, reds, sekkies, sleepe rs, amytal, seonal,
goof balls). Unul din cele mai mari pericole ale abuzului de barbiturice îl reprezintă
difer ența mică dintre o doza calmantă și o doza care poate provoca moartea. Termenul
medical pentru aceasta diferență este “indice terapeutic mic”. O doza normală, sigură,
este foarte apropiată de o doza letală, motiv pentru care supradoza poate apărea în urma
consumului a doar câtorva pastile în plus.
Barbituricele acționează central prin potențarea și prelungirea acțiunii unor
neurotransmitățori cu e fect inhibitor pe sistemul nervos central precum și blocarea
receptorilor unor substanțe neuroexcitatorii.
Din punct de vedere strict funcțional, barbituricele sunt substanțe cu acțiune de lungă
durată (6 -12 ore) cum este fenobarbitalul, cu durată medie (3 -6 ore) cum este
amobarbitalul și aprobarbital cu acțiune scurtă (3 ore) de tipul secobarbital,
pentobarbital. Agenții cu acțiune scurtă sunt substanțe liposolubile, efectul lor se
instaleaza mai rapid, au o durată mai scurtă de acțiune și sunt metabolizat e în întregime
în ficat (unde se formează metaboliți inactivi care vor fi ulterior excretați prin urină).
Barbituricele cu acțiune lungă sunt mai puțin liposolubile, ca urmare ele se acumulează
relativ lent în țesuturi și se elimină urinar nemetabolizate î n procent ridicat.
La doze foarte mari, moartea survine prin paralizie respiratorie, colaps cu
insuficiență renala acută.

60

Figura 29 . Pentobarbital
Cea de a doua clasă de medicamente psihotrope regăsită în examenul toxicologic
al pacientului este compusă din benzodiazepine. Acestea au efect asupra
neurotransmițătorilor pentru acidul gama -aminobutiric (GABA) din receptorii
membranari de tipul GABA A receptor, ceea ce rezultă în acțiunea deprimantă asupra
sistemului nervos central. Astfel, ele sunt: sedative, hipnotice (induc, produc sau ajută la
menținerea somnului), anxiolitice (anti -anxietate), anticonvulsivante (antiepileptice) și
miorelaxante. Doze mărite a benzodiazepinelor pot cauza amnezie an terogradă și
disociere. Sunt folosite pentru tratarea unei mari varietăți de condiții medicale,
precum crizele epileptice, dependența de alcool, anxietate, panică, agitație și insomnie.
Majoritatea sunt administrate orale, dar există și posibilitatea de a fi administrate
intravenos, intramuscular sau rectal (prin supozitoare). În general, benzodiazepinele sunt
bine tolerate de către pacienți și dau rezultate destul de bune pe termen scurt.
Folosite pe termen lung, benzodiazepinele pot provoca demență, leziu ni
cerebrale și pot favoriza apariția unor tipuri de cancer sau chiar cauza moartea
prematură.
Dependența de benzodiazepine se poate instala cu preponderență la persoanele
care suferă de anxietate, dereglări de somn sau probleme de temperament. Adesea,
persoanele diagnosticate cu stări de anxietate sau dereglări de somn vor găsi acest
medicament util și vor crește dozele progresiv, pentru a -i menține sau spori efectele.
Astfel apare dependența, prin administrarea unor doze din ce în ce mai mari, pentru
prevenirea apariției simptomelor de sevraj.
Dozele ridicate pot provoca efecte secundare nedorite:
 Stări de somnolent,
 Confuzie
 Stări de amețeala,

61
 Probleme de vedere,
 Slăbiciune,
 Judecaă incoerentă, probleme în luarea deciziilor,
 Dificulțăti de vorbire,
 Lipsa de coordonare,
 Dificultăti de respirțtie,
 Pierderea memoriei,
 Schimbări de temperament, comportament agresiv,
 Comă sau moarte, ca rezultat al insuficientiei respiratorii.

Figura 30 . Structura chimică benzodi azepină

2) Voi prezenta în continuare cazul pacientei E.C. în vârstă de 54 ani, din mediul
urban, care s -a prezentat în serviciul de primiri urgență pentru stare generală foarte
gravă (comatoasă). Din antecedentele personale patologice reținem hipotiroid ism,
sindrom depresiv, hipertensiune esențială.
Antecedentele personale fiziologice și heredo -colaterale sunt nesemnificative.
Din medicația de fond administrată înaintea internării, reținem: Coaxil,
Bromazepam, și Eutirox. Pacientă cunoscută cu sindrom de presiv în tratament cu

62
antidepresive orale, găsita acasă căzută, somnolentă, motiv pentru care se internează
pentru tratament și investigații de specialitate.
Din examenul clinic pe aparate și sisteme reținem:
 halena alcoolică (mirosul emanat de alcool î n aerul expirat);
 stare generală foarte gravă Glasgow 3;
 tegumente și mucoase palide, calde;
 țesut conjunctiv -adipos bogat repezentat;
 fanere trofice (părul și unghiile neschimbate);
 sistem ganglionar nepalpabil;
 sistem muscular normoton, normotrof;
 sistem osteo -articular aparent integru morfo funcțional;
 aparat respitor: torace normal conformat, ampliații respiratorii simetrice;
murmur vezicular normal, matitate absentă, fără raluri ,SpO2=99%;
 aparat cardiovasculat: TA=90/60 mmHg, AV= 96 bpm, zgomote cardiac
ritmice, bine bătute;
 aparat digestiv: abdomen mărit de volum prin panicul adipos, mobil cu
respirația, nedureros spontan și la palpare;
 ficat normal, splină nepalpabilă;
 aparat urogenital: loje renale libere, giordano negativ bilateral, diureze
prezentă, puncte ureterale nedureroase;
 sistem nervos și organe de simț: reflex cornean absent, pupile miotice.

Biologic pacienta prezintă: anemie ușoară, normocromo, normocitara,
leucopenie, trombocitopenie ușoară, hiperglicemie, hipopotasemie (2.3 m moli/l),
rezervă alcalină 33 mEg/lCO2, creatinina 1.72mg/dl, alcoolemie 1.3 mg/dl.
Se decide internare pe secția de Medicina Internă cu diagnosticul: ingestie
voluntara medicamentoasă, comă profundă.
Examen toxicologic pozitiv coaxil și bromazepam.
Pacien ta primește tratament cu SF 0.9‰ 1500 ml, Furosemid 1 fiola la 12 ore,
Arnetin 1 fiola la 12 ore, Vit. B1 si B6, C750 o fiola de 3 ori pe zi, glucoza 10% 1500
ml tamponată cu 10 UI Insulina/ 500 ml, Gelofuzin 500 ml.

63

Figura 31 . Ingestie voluntară medicamentoasă.

Evoluția pacientei a tins spre agravare: pacientă comatoasă, fără reacție la
stimuli dureroși, pupile inactive, respirații spontane cu intubație oro -traheală, oligo –
anurica, Av=71bpm, TA=70/50 mmHG, biolo gic: anemie medie, leucocitoza
neutrofielie cu limfocitopenie, trombocitopenie medie, motiv pentru care se
administreaza Dopamină pe injectomat 7ml/h timp de 12 h, ampicilina 2g la 12 h,
Vitamina B1 și B6, C750 o fiola de 3 ori pe zi, Furosemid 1/2 fiola l a 6-8 ore, Arnetin 1
fiola la 12 ore, SF 0.9‰ 1500 ml, glucoza 10% 1500 ml tamponată cu 6 UI Insulină/
500 ml, NaHCO2 30 ml, gelofizin 500 ml.
În ciuda tratamentului pacienta intră în stop cardiac. Se încep manevrele de
resuscitare cardio -pulmonară conform cu protocolul în vigoare:
 Masaj cardiac extern 100 compresii/min,
 Ventilație mecanică,
 Adrenalină 1 mg la 3 min.
Stop cardio -respirator care nu răspunde la manevrele de resuscitare, absența
pulsului central la nivelul carotidelor, absența zgomotelor car diace stetacustic, linie
izoelectrica. Exitus.
Depresia în combinație cu alcoolul a condus pacienta către suicid, provocând
creșterea accentuată a tensiunii arteriale, hemoragii cerebrale și în cele din urmă deces.

64

Figura 32. Alcool combinat cu medicamente.

Ca și în cazul primului pacient, în urma examenului toxicologic au fost găsite două
substanțe în concentrație foarte mare: coaxil și bromazepam.

Coaxilul este un antidepresiv, având substanța activă tianeptina. Aces ta scade
eliberarea glutamatului, reface ramnificațiile dendritice și volumul hipocampului, și a
conexiunilor cu cortexul frontal (efect bun pe neuroplasticitate), T1/2 scurt (2,5h).
Eficacitate antidepresiva și anxiolitica similară cu amitriptilina.
Prezintă numeroase efecte adverse, precum: dureri abdominale, uscăciunea gurii,
anorexie, greturi, vărsături, constipație, coșmaruri, insomnie/ somnolenta, tahicardie,
dureri precordiale, vertij, cefalee, tremurături, senzație de nod în gât, mialgii,
iritabilitate, anxietate, amețeală. Iar principala precauție în cazul acestui medicament
este prezența riscului crescut de suicid.

Figura 33 . Structură chimică tianeptină.

65
Cel de al doilea medicament prezent este bromazepam. Acesta face pa rte din
familia benzodiazepinelor. Acesta reduce tensiunea psihică și stăril e de agitație, are
efect hipnotic și de favorizare a somnului, relaxează musculatura încordată și are efect
anticonvulsivant. În special la copii și vârstnici, la administrarea bro mazepamului pot să
apară reacții paradoxale, cum sunt stare de agitație, agresivitate, tendință de suicid,
agravarea insomniei, idei delirante, coșmaruri, dezinhibiție cu impulsivitate, euforie,
amnezie anterogradă, sugestibilitate. Doza obișnuită este de 3 mg până la 18 mg zilnic,
în cazul pacienților spitalizați, doza totală poate fi crescută până la 60 mg zilnic,
divizate în mai multe prize.
Benzodiazepinele (cum sunt bromazepamul, diazepamul, midazolamul sau
flunitrazepamul) determină frecvent somnolen ță, tulburări de mers, de v orbire și de
vedere. Supradozarea cu bromazepam este rareori amenințător de viață, dacă
medicamentul este administrat în monoterapie, dar poate duce la scăderea reflexelor,
oprirea respirației, scăderea tensiunii arteriale, rărir ea respirației și a bătăilor inimii și
comă. Coma, dacă apare, durează de obicei câteva ore, dar la vârstnici aceasta poate
dura mai mult și poate fi 4 ciclică. La pacienții cu boli respiratorii benzodiazepinele
determină rărirea importantă a respirației. Efectul benzodiazepinelor este crescut de alte
medicamente deprimante ale sistemului nervos central (cum sunt derivatele morfinice –
analgezice și antitusive, barbituricele, antidepresivele triciclice, antihistaminicele H1,
anxioliticele – altele decât ben zodiazepinele, neurolepticele, clonidina și produse
înrudite), inclusiv alcool.

Au fost raportate următoarele reacții adverse:
Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile):
– confuzie*;
– tulburări ale emoțiilor*;
– tulburări ale apetitului sexual*:
– depresie;
– pierderea poftei de viață;
– reacții paradoxale;
– neliniște, agitație, iritabilitate, agresivitate, iluzii, furie, coșmaruri, halucinații,
comportament inadecvat**;
– dependență fizică;
– senzația de agra vare a simptomelor dacă este oprit tratamentul;
– somnolență;

66
– dureri de cap, vertij;
– amețeală*;
– valori scăzute ale tensiunii arteriale;
– reducerea stării de atenție*;
– tulburări ale mișcărilor voluntare*;
– uitarea evenimentelor din trecut ( amnezie);
– vedere dublă*;
– tulburări gastro;
-intestinale;
– reacții cutanate;
– slăbiciune musculară*;
– oboseală*;
– scăderea amplitudinii și frecvenței mișcărilor respiratorii;
– disfuncție cardiacă (insuficiență cardiacă), inclusiv stop cardiac .
* apar mai frecvent la începutul tratamentului și dispar la continuarea acestuia;
**astfel de reacții sunt mai frecvent întâlnite la copii și la vârstnici;
Pacienții vârstnici, cărora li se administrează benzodiazepine, prezintă un risc
crescut de căde re și fracturi.

Figura 34 . Structură chimic ă bromazepam.

67
În prezent, OMS estimează că la fiecare 40 de secunde, undeva în lume,
se sinucide un om. În Romania în 2007 aveau loc 11,3 sinucideri la 100.000 de
locuitori, cele mai multe în rândul femeilor. În 2009, conform datelor s -au
sinucis 2953 de români, adica opt pe zi.
Județul cu cele mai multe cazuri a fost Constanța, urmat îndeaproape de
București. În prezent se pare ca numărul sinuciderilor este în creștere, dupa ce în
2008 scăzuse puțin.
Metodele preferate de suicid variază de la o țară la alta. În SUA, unde
armele de foc sunt o banalitate pentru majoritatea oamenilor, principala metoda
de suicid este împușcarea, în timp ce înecul este metoda cea mai rar folosită.

În Hong Kong, sinucigașii preferă să se arunce de pe cladirile înalte, una dintre
metodele cele mai puțin folosite de americani.

În Germania, mulți oameni aleg să se arunce în fața trenului, o metoda de suicid
foarte eficientă. Rata de supraviețuire este de numai 10% și chiar dacă
supraviețuiesc sinucigașii se pot alege cu membre amputate sau lovituri la cap
care îi lasa cu handicap pe viață. Mai multe șanse de supravieț uire – 67% – au
cei care se aruncă în fața metroului, probabil pentru că acesta circulă c u o viteză
mai mică.

În mod suprinzator există și oameni care îsi pun capăt zilelor prin accidente de
mașina. O mașina care s -a oprit într -un copac, fără urme de frânare și cu o
singură persoană la bord ar putea să nu fie un accident. Totuși, nu se poate spune
cât de frecvente sunt aceste întamplări căci foarte rar se poate face diferența între
accident și sinucidere.

Suicidul cu pesticide nu este o metoda atat de rară pe cat am crede. 30% din
sinucigașii lumii aleg să se otraveasca cu astfel de substan țe. În China este
metoda preferată a femeilor din mediul rural.

Supradozele sau combinațiile de medicamente le atrag în special pe
femei, care preferă metode mai puțin violente de a muri. Din fericire, rata de
supravietuire este relativ mare, mai ales că medicamentele cu adevarat
periculoase sunt greu de procurat în țările dezvoltate, vânzarea lor fiind
reglementata foarte strict.
Cel mai adesea se folosesc supradozele. Din păcate, cei care nu mor pot să
rămână cu sechele permanente, unele medicamente afe ctând în mod iremediabil
anumite organe. În loc de o moarte ușoară, sinucigașii se aleg cu o viață de chin.

68
Capitolul III
Concluzii

Farmacovigilența este o disciplină care reprezintă un interes major pentru fiecare
om din societate. Dezvoltarea medica mentelor prin apariția de noi substanțe active din
ce în ce mai puternice, pentru a putea face față noilor tipuri de viruși și bacterii care au
dezvoltat rezistență și mutații în timp la toate medicamentele, pot conduce foarte ușor la
reacții adverse puter nice printr -o automedicație deficitară, datorată lipsei unei educații
sanitare.
Falsificarea medicamentelor a devenit o afacere extrem de profitabilă, iar
stoparea acesteia a devenit extrem de greu de realizat . Dar cu toate acestea minimizarea
efectelor negative este posibilă, prin reglementarea mult mai riguroasă a importului de
medicamente, precum și verificarea amănunțită a distribuitorului și a fabricantului. Cea
mai bună măsură rămâne pacientul și educația sanitară a acestuia. Rămânând fără clienți
falsificatorii nu vor avea de ales decât să sisteze fabricarea medicamentelor
contrafăcute.
Automedicația a devenit o problemă mondială și prin marketing-ul agresiv din
partea companiilor farmaceutice, prin prezentarea de reclame la produsul propriu prin
toate mijloacele posibile, unii pacienți ajungând să își administreze medicamente deși
nu sunt bolnavi doar pentru că datorită reclamelor excesive i s-a întipărit în minte
siguranța preventivă în cazul anumitor boli.
Cel mai important instrument pentru protecția pacientului rămâne farmacistul,
acesta deține toate informațiile necesare consilierii corecte a acestuia precum și
eliberarea de medicamente potrivite pentru fiecare tip de pacient în funcție de
necesitățile acestuia.

Bibliografie

1. The Difference between Counterfeit Medicine & Generic Medicine , PRIYANKA SIVAKUMARAN ,
E-library –RightForEducation. org
2. What are Fake Drugs? Counterfeit Medicines Dangers, Side Effects , Dr. Chris, articol online –
HealthHype. com
3. Ben Hirschler, “Fake medicines worth 18.6 million pounds seized in global crackdo wn,” Reuters, May
22, 2014.
4. Mackey TK, Liang BA. The global counterfeit drug trade: patient safety and public health risks. J
Pharm Sci. 2011; 100:4571 –4579 .
5. Liang BA. Fade to black: importation and counterfeit drugs. Am J Law Med. 2006; 32:279–323.
6. Attaran A, Barry D, Basheer S, Bate R, Benton D, Chauvi n J, Garrett L, Kickbusch I, Kohler JC,
Midha K, Newton PN, Nishtar S, Orhii P, McKee M. How to achieve international action on falsified and
substandard medicines. BMJ. 2012; 345:e7381.
7. Pharmaceutical Security Institute . 2011 Situation Report. Vienna, VA: Pharmaceutical Security
Institute; 2012. pp. 1 –118.
8. Newton PN, Green MD, Fernández FM. Impact of poor -quality medicines in the “developing”
world. Trends Pharmacol Sci. 2010 ;31:99–101.
9. World Health Organization Medicines: Counterfeit
Medicines. 2010. http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs275/en/ Available at. Accessed September
26, 2011.
10. Liang BA, Mackey TK. Vaccine shortages and suspect online pharmacy
sellers. Vaccine. 2012; 30:105–108.
11. The Organisation for Economic Co -operation and Development Magnitude of Counterfeiting and
Piracy of Tangible Products: An Update. 2009. http://www.oecd.org/industry/ind/44088872.pdf Available
at. Accessed April 21, 2014 .
12. Pharmacovigilance , articol online – ema.europa.eu
13. Farmacovigilență, Dumitra Dobrescu, Editura Medicala, An 1981.
14. Fișe raportare reacții adverse, Agenția