Licenta Larisa 04.08.2015 [623267]

Universitatea de Medicină și Farmacie
„Iuliu Hațieganu”
Cluj -Napoca
Facultatea de Medicină Dentar ă

LUCRARE DE LICENȚ Ă

Reabilitarea func țiilor ap aratului
dento -maxilar prin proteze
parțiale fixe metalo -ceramice

Îndrumător:
Asist. univ. Dr. Ioana Duncea
Absolvent: [anonimizat]

2015

Cuprins
PARTEA GENERALĂ ………………………….. ………………………….. …………….. 3
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 3
Capitolul 1 Edenta ția parțială ………………………….. ………………………….. …… 5
1.1 Etiologia edenta ției ………………………….. ………………………….. ……………………. 5
1.2 Clasificarea edenta ției ………………………….. ………………………….. ………………… 6
1.3 Complicațiile edentației parțiale neprotezate ………………………….. ………….. 11
Capitolul 2 Aspecte generale legate de proteza parțial ă fixă metalo –
ceramică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 13
2.1 Legătura metalo -ceramică ………………………….. ………………………….. ………… 14
2.2 Elemente componente ………………………….. ………………………….. ……………… 14
2.3 Indica țiile si contraindicațiile reabilitării edentației prin proteze parțiale fixe
metalo -ceramice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……19
2.4 Avantajele și dezavantajele protezelor parțiale fixe metalo -ceramice ……… 20
2.5 Principii generale de tratament ………………………….. ………………………….. ….21
Capitolul 3 Funcțiile reabilitate prin proteze parțiale fixe metalo –
ceramice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 25
3.1 Funcția estetică ………………………….. ………………………….. ……………………….. 25
3.2 Func ția masticatorie ………………………….. ………………………….. …………………. 32
3.3 Funcția fonetică ………………………….. ………………………….. ……………………….. 34
3.4 Autoîntreținerea ………………………….. ………………………….. ………………………. 36
PARTEA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. …………….. 38
1.Introducer e………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 38
2.Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………….. 40
3.Material și metodă ………………………….. ………………………….. ……………………… 41
4.Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 49
5.Discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 91
6.Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 93
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 94

3
PARTEA GENERALĂ
Introducere

Protetica dentară impune exigența unor materiale, care să satisfacă
atât din punct de vedere estetic, cât și al rezistenței lor.
În urma numeroaselor cercetări tehnico -științifice în domeniul
tehnico -dentar din ultimii ani, au apărut noi materiale biocompatibile, care
satisfac cerințele medicilor, tehnicienilor, cât și a pacienților. Un astfel de
material este ceramica care și-a găsit utilizarea t ot mai frecventă, în practica
protetică rezolvâ nd astfel o serie de neajunsuri ale materialelor fizionomice.
Reușitele lucră rilor protetice a u dus la pop ularitatea ș i implicit la
creșterea cererii pac ienților în cabinet a unor lucră ri metalo -ceramice.
Aceste lucr ări îmbin ă cu succes avantajele structurii metalic e,
respectiv rezistenț a mecanică a acestora, cu calităț ile deosebite ale maselor
ceramice.
Ceramica imită naturalețea dinților astfel Jean Claude Harter a scris
că : "Ceramica dentară manipulată cu un minim de antrenament și gust, se
pretează la orice subtilitate de formă și culoare în imitarea nenumăratelo r
varia nte individuale ale dinților" (1).
Inițial când au apărut lucrările metalo -ceramice, cu toate ca litățile
lor cum ar fi: estetica, rezistența mecanică, rigiditate a și toleranța biologică,
o mare parte a pacienților nu au putut beneficia de ele datorită prețului de
cost deosebit de ridicat (tehnologie laborioasă, aliaje nobile).
Progresele realizate în tehnologie, cunoașterea mai bună a
biomaterialelor de către tehnicieni, îndemânarea și ingeniozitatea cu care au
fost soluționate multe probleme de către echipe stomatologice, sunt factori
esențiali prin care s -a redus complexitatea construcțiilor metalo -ceramice și
totodată prețul de cost. Astfel tot mai mulți pacienți au ales lucrările metalo –

4
ceramice. Acestea reabilitează cu succes toate funcțiile aparatului dento –
maxilar .

5
Capitolul 1
Edentația partială

Edentația semnifică absența uneia până la cincisprezece unități
dento -parodontale de pe o arcada. Prin p ierderea unuia sau mai multor dinți
de pe o arcadă apar aceaste spații edentate cunoscute și sub denumirea de
breșe.
În raport cu numărul dințiilor absenți breșele pot fi : reduse sau
întinse. Breșele pot varia și în funcție de topografie, întindere și frecvență.
În funcție de localizare a, mărimea și numărul breșelo r edentate pot fi
perturbate într -o anumită masură : masticația, fizionomia și fonația.
Pe lângă tulburarea funcțiilor, starea de edentație, atrage după sine
o serie de migrări dentare, atro fia crestelor alveolare prin care generează
activități musculare parafuncționale și apariția unei fațete de abrazie inegale.
În funcție de capacitatea de adaptare a organismului se poate instala , sau nu
o disfuncție cranio -mandibulară cu suferință asociată a ATM (1).

1.1 Etiologia edenta ției

Etiologia afecțiunilor coronare care duc la pierderea sau extracția
dinților permanenți se poate clasifica după cum urmează:
Etiologie:
a. Complicațiile c ariei dentare ;
b. Traumatică: fisuri dentare, fracturi dentare ;
c. Mecanică: abrazia dentară ;
d. Genetică: macrodonția, amelogeneza și dentinogeneza imperfectă;

6
e. Congenitală: hipodonția, hipoplazii, displazii, hipocalcifieri, distrofiile
complexe prin factori distrofianți prenatali (lues, viroze, boli febrile,
disendocrinii) ;
f. Iatrogenă: discromii după tratamente cu tetraciclină sau după tratamente
endodontice, fracturi dentare traumatice prin manopere st omatologice
neatente, brutale (2).

1.2 Clasificarea edentaț iei

Edenta ția parțială se clasifică în funcție de diferite criterii precum ar
fi : valoarea funcțională a dinților restanți, extinderea și numărul spațiilor
edentate, topografia spațiilor edentate, contactele dentare antagoniste
existente (3).
Valoarea funcțională a dinților stâlpi este dependentă de:
1.Statusul odontal:
– Integritatea coronară (se apreciază calitatea și extinderea tratamentelor
odontale conservative) ;
– Forma, numărul și lungimea rădăcinilor ;
– Vitalitatea pulară (la din ții devitali tratați se apreciază calitatea
tratamentelor endodontice) (3).
2.Statusul parodontal:
– Prezen ța inflamației la nivel parodontal ;
– Implantarea osoas ă : raportul coroană clinică/ rădăcină clinică;
– Mobilitatea dentară (3).
3.Extinderea și numărul spațiilor edentate:
– Prezența a 1, 2, etc. spații edentate; maxim 7 spați i edentate posibile pe o
arcadă (dintre care 4 spații edentate posterioare și 3 spații edentate
anterioare) (3).

7
4.Numărul dinților absenți:
– Edentații reduse (1 -2 dinți absenți);
– Edentații întinse (3 -4 dinți absenți);
– Edentații subtotale (există 1 -4 dinți restanți) (3).
5.Topografia spațiilor edentate
– Spații edentate localizate maxilar/mandibular;
– Spații edentate localizate pe o hemiarcadă sau pe ambele hemiarcade;
– Spații edentate mărginite de dinți la ambele extremități: edentații
intercalate ;
– Contacte dentare antagoniste existente (rapoarte ocluzale între dinții
restanți);
– Edentații parțiale fără contacte ocluzale stabile între dinții restanți :
ocluzie instabilă ;
– Edentații parțiale cu contacte ocluzale stabile între dinții restanți :
prezența stopurilor ocluzale ( ocluzie stabilă) (3).

A. Clasificarea Kennedy
Aceasta este una dintre cele mai cunoscute si mai frecvente
clasificări utilizate in edentația parțială pe care Dr. Edward Kennedy a
propus -o în anul 1923. Clasificare este una de poziție sau anatomică și
transmite o imagine a anumitor dinți și relațiile lor, dar oferă puține
informații despre dinții prezenți și rela țiile acestora (4).
Clasa I – arcadă dentară scurtată bilateral = spațiile edentate sun t situate
biterminal, posterior de dinții restanți.
Clasa II – arcadă dentară scurtată unilateral = spațiul edentat situat
uniterminal, posterior față de dinții prezenți.
Clasa III – spațiul edentat intercalat este situat lateral sau frontal.
Clasa IV – există un singur spațiu edentat intercalat frontal, situat de o parte
și de cealaltă a liniei mediane (4).

8
Regulile lui Applegate -Kennedy
1. Clasificarea ar trebui făcută după extracț ii.
2. Dacă M3 lipsește , nu are antagonist și nu se are în vedere înlocuirea lui,
nu se ia în considerare la clasificare.
3. Dacă M3 este prezent și este utilizat ca retentor pentru PPF se ia în
considerare în clasificare.
4. Dacă M2 lipsește , nu are antagonist și nu se are în vedere înlocuirea lui,
nu se ia în considerare în clasificare.
5. Clasa de bază este dată de spațiul edentat cel mai posterior.
6. Orice spațiu edentat suplimentar celui care dă numărul clasei se consideră
subgrupă .
7. Numărul de dinți care lipsesc nu sunt luați în considerare la clasificar e
doar numărul spațiilor edentate.
8. Clasa a IV -a nu are subgrupe. Ea se transformă în clasă inferioară
numeric când există breșe suplimentare (4).
Modificările lui Applegate – Kennedy
Această clasificare cuprinde 6 clase de edentație: ea completează
clasif icarea Kennedy cu încă 2 clase ș i ia în considerarea valoarea
parodontală a dinților limitanți ai spațiului edentat.
Clasa V: edentație intercalată, limitată ant erior și posterior de dinți naturali
dar în care dintele limitant anterior are valoare fu ncțională mică (IL) și nu se
indică tratament prin PPF.
Clasa VI : edentație intercalată limitată de dinți sănătoși, cu o bună
implantare osoasă, apți pentru a suporta forțe suplimentare ( transmise de
PPF) .
Clasele de edentație Applegate – Kennedy
Clasa I – edentație biterminală;
Clasa II – edentație uniterminală;

9
Clasa III – edentație intercalată cu dinții limitanți ai breșei edentate slăbiți
parodontal și inapți pentru a suporta o proteză parțială fixă;
Clasa IV – edentație intercalată frontală ( un singur spațiu edentat situat de
ambele părți ale liniei mediane) ;
Clasa V – : edentație intercalată, limitată anterior și posterior de dinți naturali
dar în care dintele limitant anterior are valoare funcțională mică (IL).
Opțiunea pentru tratament conjunct este r ezervată.
Clasa VI – : edentație intercalată limitată de dinți sănătoși, cu o bună
implantare osoasă, apți pentru a suporta forțe suplimentare ( transmise de
PPF). Opțiunea pentru tratament protetic fix este indicată (3, 4) .

B.Clasificarea Costa
Această clasificare a fost propusă în anul 1974 de către Prof. Dr.
Eugen Costa, Bucuresti. El a simplicat denumirile spațiilor edentate utilizând
simboluri topografice: A (anterior), L (lateral), T (terminal) (3).
Criterii pentru clasificare:
a. Topografia ed entației ( denumirea spațiilor edentate după localizarea lor) :
b. Edentațiile frontale sunt spații edentate anterioare A cu dinți absenți I,C
c. Edentații laterale sunt spații edentate lateral L intercalate cu dinți absenți
PM, M
d. Edentații terminale: spații ede ntate terminale T; dinți absenți M, M+PM
e. Edentații mixte: combinații ale formelor clinice de mai sus
Precizarea diagnosticului începe cu partea dreaptă atât maxilar cât și
mandibular, nominalizând fiecare spațiu edentat în succesiunea lor pe
arcadă.
Preciz ează localizarea maxilară/mandibulară a edentației/edentațiilor.
Specifică trecerea peste linia mediană în formularea diagnosticului;
Exemplu: edentație TML maxilară – reprezintă edentație termino -M-laterală
maxilară.

10
Când pe arcadă există un singur spațiu edentat specifică
stânga/dreapta pentru a preciza arcada.
Absența M3 nu se ia în considerare când nu există antagonistul
deoarece nu impune tratament protetic (3).

C.Clasificarea Friedman
Friedman utilizează criteriul funcțional și descrie 3 clase:
Clasa 1 – edentație care afectează incizia – zona anterioară a arcadei.
Clasa 2 – edentație care afectează triturarea – varianta A , breșa din zona
laterală este delimitată de dinți restanți mezial și distal. Varianta B, breșa
este delimitată numai mezial de di nți.
Clasa 3 – edentații care afectează incizia și triturarea (4, 5) .

D.Clasificarea Cummer
Cummer folosește ca criteriu plasarea liniei care unește croșetele și
în jurul căreia apare mișcarea de basculare a protezei – linia fulcrum.
Autorul clasifică ede ntațiile în funcție de raportul acestei linii cu planul
medio sagital.
Clasa 1 – linia croșetelor întretaie în diagonală planul medio -sagital.
Clasa 2 – linia croșetelor este transversală, perpendiculară pe planul medio –
sagital.
Clasa 3 – linia croșetelor este plasată lateral de planul medio -sagital.
Clasa 4 – unind toate croșetele se obține un poligon la care două dintre
lateralele sale traversează planul medio -sagital (5, 6) .

E.Clasificarea lui Eichner
Eichner a propus o clasificare, la care accentul est e pus pe
rapoartele ocluzale ale dinților restanți cu antagoniștii. Această clasificare
conține trei clase, fiecare având mai multe grupe.

11
În clasa A ( grupele A -A3) apar stopuri ocluzale între antagoniști în
toate cele patru zone de sprijin ale ocluziei.
În clasa B ( grupele B1 -B4) nu apar stopuri ocluzale între antagoniști
în toate cele patru zone de sprijin.
În clasa clasa C ( grupele C1 -C3) dinții antagoniști nu stabilesc
stopuri ocluzale (1).

1.3 Complicațiile edentației parțiale neprotezate

Aceste complicații pot fi locale, loco -regionale și generale.
Dintre cele locale amintim: migrările dentare patologice, abrazia
patologică a dinților restanți, atrofiile accentuate ale crestelor edentate,
traumatizarea parodontală a dinților restanți.
Complicațiile loco -regionale sunt: micșorarea DVO – cauzată de
pierderea stopurilor ocluzale de la nivelul dinților cuspidați; disfuncții ATM
cu simptomele : cracmente, limitări ale deschiderii gurii, devieri ale
traiectoriei de deschidere/închidere a gurii , dureri articulare la nivel ATM,
dureri musculare; tulburări auditive prin compresiuni asupra osului timpanal
și afectarea nervului auriculo -temporal, modificări musculare (ex: hipertrofia
unilaterală a mușchiului masete r) datorate masticației unilaterale .
Complicațiile generale datorate edentație i sunt destul de importante
: complicații digestive ca uzate de masticația ineficientă ; complicații psihice:
psihoza de edentație care se manifestă prin depresie, izolare, nervozitate (3).
De asemenea sunt afectat e funcțiile aparatului dento -maxilar.
Autoîntreținerea este afectată în toate clasele de edentație. Funcția
masticatorie este în special afectată în edentațiile laterale. Funcția
fizionomică, este în mod deosebit afectată prin pierderea dinților din zona
frontal ă sau a premolarilor. Fizionomia poate fi afectată și prin complicațiile

12
netratate, cum ar fi migrările orizontale cu apariția diastemelor și tremelor,
migrările verticale, scăderea dimensiunii verticale de ocluzie, abrazia dinților
restanți. Fonația este rar afectată, deoarece se produce rapid o ada ptare la
condițiile de edentație (7).

13
Capitolul 2
Aspecte generale legate de proteza parțial ă fixă metalo –
ceramică

Lucrările mixte metalo -ceramice au apărut în protetica fixă ca
alternativă la lucrările integral metalice, din necesitatea de a oferi
pacientului, prin intermediul piesei protetice, atât rezistență mecanică
(asigurată de componenta metalică), cât și o estetică corespunzătoare,
asemănătoare cu cea a dinților naturali î nlocuiți (asigurată de componenta
fizionomică) (1,5) .
De-a lungul timpului au existat diferite încercări de a placa
substratul metalic cu materiale fizionomice de tipul ceramicii, rășinilor
acrilice, sau mai nou, rășinilor diacrilice compozite. Fiecare din aceste soluții
prezintă avantaje și dezavantaje, dar se pare totuși că la ora actuală singurele
reconstituiri mixte care au rezistat în timp probei clinice sunt cele metalo –
ceramice (1,5) .
Realizarea acestor restaurări a fost posibilă datorită descoperiri i
ceramicelor și aliajelor care formează o legătură puternică, ceramicelor și
aliajelor care au coeficienți de dilatare termică adecvați, materialelor
ceramice ușor fuzibile și aliajelor care rezistă la deformare, la temperatura de
fuzionare a ceramicii. C eramica trebuie fuzionată și să se lege de aliaj fără ca
partea metalică să se deformeze, și la răcire, cele două materiale trebuie să se
contracteze concomitent, astfel încât ceramica să nu crape sau să se detașeze
de aliaj. Când sunt îndeplinite aceste c ondiții, sunt produse restaur ări cu o
fizionomie remarcabilă (8 ).

14
2.1 Legătura metalo -ceramică

Printre cele mai importante cerințe pentru o proteză parțială fixă
metalo -ceramic ă este aderența celor două componente. În practică, cea mai
comună cauză de incompetență mecanică a acestor piese este dezlipirea
porțelanului de pe metal. Adeziunea metalo -ceramică este dată de numeroși
factori : formarea unor legături chimice puternice, a grenarea mecanică a
componentelor și solicitărilor reziduale înmagazinate. Pe lângă acestea,
ceramica trebuie să umezească și să fuzioneze pe suprafață pentru a forma o
interfață uniformă, fără defecte. Acești factori sunt importanți și pentru
învelișurile ceramice ale implantelor meta lice (9, 10 ).
O interfață metalo -ceramică cu numeroase legături chimice
puternice între componente, legăturile acționând ca retenții care mențin cele
două materiale asociate, va c onduce la o asociere puternică (8 ).

2.2 Elemente componente

A.Ceramici utilizate pentru proteze parțiale fixe metalo -ceramic e
Istoric : Cuvântul ceramică este de origine greacă și derivă de la
keramic. Vechimea ceramicii nu se poate preciza, dar este strâns legată de
descoperirea focului, care a permis întărirea lutului prin ardere pentru
confecționarea vaselor. Cel mai nobil produs al ceramicii este porțelanul,
denumirea provenind de la portzellana cypres , o specie de scoică cu
suprafață netedă și lucioasă. Dubois de Cheman a fost considerat
descoperitorul metodei de confecționare a dinților din porțelan. În anul 1950,
Weinsten din New -York a descoperit modul ideal de a uni masa ceramică cu
metalul și anume prin intermediul oxizilor metalici cu coeficienți de dilatare

15
ce oferă maxim de aderență . Astfel au aparut lucrările metalo -ceramice
utilizate și î n ziua de azi (11 ).
Compoziția maselor ceramice pentru placarea scheletului metalic
diferă de compoziția maselor ceramice din care sunt confecționate coroanele
Jacket și prezintă următoarea compozi ție: oxid de potasiu 10 %, oxizi de
aluminiu 15 %, oxizi de siliciu 55 % la care se adaug ă oxizi de sodiu și
calciu (4, 9 ).
Ceramica utilizată pentru proteze parțiale fixe metalo -ceramic e
confecționate prin sinterizare sunt:
a. Ceramică feldspatică tradițională ;
b. Ceramică feldspatică cu adaosuri pentru îmbunătățirea proprietăților ;
c. Ceramică feldspatică aluminoasă ;
d. Ceramică feldspatică magnezică ;
e. Ceramică feldspatică de leucit (1).
Acestea trebuie să îndeplinească cinci condiții:
– Simular ea aspectului dinților naturali;
– Să fuzioneze la temperaturi relativ mici ;
– Să prezinte coeficienți de dilatare termică compatibili cu ai metalelor
utilizate pentru a putea r ealiza legături metalo -ceramice;
– Să reziste în mediul bucal ;
– Sa nu abrazeze dinții antagoniști (8).
Pentru îndeplinirea cerințelor, materialul trebuie să fie realizat
corespunzător. Porțelanurile sunt compuse din faze cristaline aflate într -o
matrice amorf ă și vitro asă. În principal, conținutul SiO2, B2O3, Al2 și K2O,
adăugându -se și opacifianți și di feriți pigmenți. Unele produse ușor fuzibile
mai nou conțin și cantități semnificative de Na2O și grupări hidr oxil (1, 8).
Restaurările realizate din ceramică au un aspect foarte natural.
Natura lor, împreună cu matricea vitroasă și fazele cristaline, produc o
transluciditate foarte asemănătoare cu cea a dinților. Pigmenții și opacifianții

16
controlează culoarea și translucidita tea lucrării. Porțelanurile au caracteristici
ce le -au făcut foarte adecvate pentru lucrările metalo -ceramice. Ele
fuzionează la temperaturi mai reduse decât cele mai multe din restul
materialelor ceramice, reducând astfel potențialul de distorsiune al
componentei metalice. Oxizii de sodiu și de potasiu din matricea vitroasă
sunt responsabili de reducerea temperaturilor de fuziune la valori cuprinse
între 930ș -980ș C. Porțelanurile noi, ușor fuzibile au grupări hidroxil și mai
mult Na2O pentru a reduce temp eratura de fuziune la 660șC. Deoarece nu
apare fenomenul de coroziune la aceste materiale, sunt rezistente în mediul
bucal (8).
O altă problemă ar fi abraziunea dinților antagoniști datorită
durității lor. Ultimele produse au fost elaborate astfel încât p rezintă o
abraziune redusă a dinților naturali. De asemenea aceste ceramici au și
rezistență mare la compresiune , ceea ce ne permite să le utilizăm cu succes
pe suprafețele ocluzale ale restaurărilor (8).

B.Aliaje utilizate pentru proteze parțiale fixe metalo -ceramic e
Aliajele metalice pentru componenta metalo -ceramică a lucrării
trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
– Să fie rigide, nedeformabile;
– Să nu modifice culoarea ceramicii;
– Să realizeze o legătură puternică cu ceramica;
– Prin ardere să fo rmeze pe suprafața lor oxizi metalici ;
– Prin turnare rezultă piese foarte exacte ;
– Coeficientul de dilatare este asemănător cu cel al masei ceramice ;
– Punctul de topire este mai ridicat decât punctul de ardere al ceramicii cu
150-200ș (1, 9, 10 ).

17
Clasificarea aliajelor:

a.Aliaje nobile :
 Pe bază de aur (cu conținut crescut de Au):
– Au – Pd
– Au – Pd – Ag
 Pe baza de paladiu:
– Pd – Ag
– Pd – Cu

b.Aliaje nenobile:
– Ni – Cr
– Co –Cr
– Fe – Cr
– Ti (4, 11)
Macheta scheletului metalic trebuie să îndeplinească o serie de
obiective:
a) Susținerea masei ceramice:
Masa ceramică trebuie să fie susținută corespunzător de
componenta metalică. Macheta scheletului metalic trebuie conformată astfel
încât forțele ocluzale funcționale să fie repartizate uniform pentru a preveni i
apariția de fisuri sau chiar fracturi la nivelul componentei ceramice. În
zonele proximale trecerea aliaj -ceramică se face la aproximativ 1 mm sub
aria de contact, restaurarea acesteia făcându -se la nivelul placajului ceramic.
Când la preparația bontului s-a realizat un prag drept, scheletul metalic
trebuie să se sprijine pe acest prag. Terminația marginală a scheletului
metalic trebuie să fie plasată exact la limita dintre porțiunea rotunjită și cea
orizontală a pragului drept (9).

18
b) Asigurarea stabilității scheletului ceramic
În timpul solicitărilor funcționale, asupra scheletului metalic
acționează diferite forțe, cum ar fi presiune, încovoiere, forfecare pe care
masa ceramică prin rigiditatea sa nu le tolerează. Scheletul metalic prin
conforma ția lui (design și grosime) trebuie să asigure ansamblului o
rezistență eficientă împotriva acestor forțe. În timpul arderii masei ceramice
scheletul metalic este supus unor variații termice intense. De aceea, dacă
macheta nu este corect concepută și nu ar e o grosime suficientă poate să se
deformeze ducând la compromiterea adaptării pe bont sau a închiderii
marginale (9).
c) Respectarea cerințelor estetice
Aspectul estetic al unei restaurări metalo -ceramice depinde de
morfologia bontului dentar, conformarea și extinderea scheletului metalic
spre vestibular și pe fețele proximale cât și de grosimea componentei
ceramice. La ora actuală se indică, pentru a permite transmisia optimă a
razelor de lumină, ca scheletul metalic să se reducă cât mai mult posibil,
renunț ându -se la coleretă, dar fără a -i periclita rezistența mecanică (9).
d) Conturarea marginală
Adaptarea marginală a coroanei metalo -ceramice are o influență
directă asupra stării de sănătate a parodonțiului marginal. De aceea,
realizarea preparației cervicale a scheletului metalic trebuie să fie astfel
executată încât să se obțină un contur continuu între bont, colereta metalică
și placajul ceramic (9).
e) Trecerea aliaj -ceramică
Trecerea între scheletul metalic și componenta ceramică trebuie să
fie clar definită, în special în zona proximală unde accesul instrumentelor de
igienizare este dificil .

19
Trebuie să existe o linie de demarcație ascuțită, pentru a permite o
lustruire optimă atât a suprafeței ceramice, cât și a metalului. Pe cât posibil
unghiul dintre cole reta metalică de ascuțire și ceramică să fie de 90ș.
O atenție deosebită trebuie acordată trecerii aliaj -ceramică în zona
de contact interdentar, unde trebuie respectate ghidajele anterior și canin.
Astfel, stopul ocluzal nu se va face în zona de trecere a liaj-ceramică, ci
trebuie realizat exclusiv pe metal sau ceramică.
Suprafața de ghidaj anterior, respectiv canin, trebuie conformată fie
din ceramică fie din metal, deoarece dacă ghidajul se realizează pe o zonă de
trecere metal -ceramică, se va produce apr oape constant fracturarea ceramicii
(9).

2.3 Indica țiile si contraindicațiile reabilitării edentației
prin proteze parțiale fixe metalo -ceramice

A.Indica țiile proteze lor parțiale fixe metalo -ceramic e
Pe dinți cu afecțiuni coronare: carii, fracturi, displazii, discromii,
etc. care nu mai beneficiază de metoda reconstituirii sau fațetării;
– Ca element de agregare pentru punți (retentori), chiar și pe dinți integrii;
– Cu precădere pe dinții frontali și prem olari, dar tot mai frecvent și pe
molari;
– În ocluzii adânci, unde coroanele fizionomice nu rezistă (cele din
ceramică se fracturează, cele de acrilat se perforează);
– Pe dinți în oropoziție, pentru alinierea lor estetică (necesită preparare
vestibulară mini mă, sau chiar fără preparare vestibulară);
– Ca element component al unor atele (șine) de imobilizare a dinților
parodontotici;

20
– Pentru ancorarea unor proteze mobilizabile, mai ales ca suport pentru
culise;
– Pe dinți inapți pentru pragul lat cerut de coroana ceramică (incisivi
inferiori, incisivi laterali superiori);
– Element component al coroanelor de substituție din două piese :
reconstituire corono -radiculară turnată+ coroana mixtă (1,5).

B.Contraindicațiile reabilitării edentației prin proteze parțiale fixe
metalo -ceramic e
Pacienți tineri (sub 20 ani) datorită volumului mare al camerei
pulpare și la unii adulți la care depulparea prealabilă a dintelui implică o
serie de riscuri pentru pacient;
– Pe dinți scurți cu retenție redusă ;
– Pe dinți cu distrucții mari (contraindicație temporară, până la realizarea
unui dispo zitiv corono -radicular (1,5 ).

2.4 Avantaje le și dezavantajele proteze lor parțiale fixe
metalo -ceramice

A. Avantajele protezelor parțiale fixe metalo -ceramice
– Avantajul major îl constituie combinarea rezistenței mecanice a
componentei metalice cu aspectul fi zinomic al componentei ceramic;
– Estetic se află la un nivel foarte ridicat datorită stabilității cromatice în
timp, nuanței coloristice, translucidității și luciului permanent ;
– Masele ceramice sunt bine tolerate de țesuturi, fiind biocompatibile;
– Masa ceramică se leagă chimic cu metalul, spre deosebire de acrilat care
necesită retenții mecanice;
– Stratul ceramic ocluzal are o rez istență mare și nu se abrazează (1,5).

21
B. Dezavantaje le protezelo r parțiale fixe metalo -ceramic e
– Agregarea lor mai slabă față de coroanele de înveliș metalice turnate,
datorită retentivității mari , precare conferite de bonturile preparate pentru
CM
– Pretind sacrificii mar i de țesuturi dure dentare, cu precădere la nivelul
feței vestibulare, care implică depulpări prealabile. Dacă acestea nu se
realizează, pot apare complicații pulpare consecutive ;
– Uneori apare fenomenul de separare la interfața dintre cele două materiale
care alcătuiesc CM și care se manifestă prin apariția fisurilor, fracturilor și în
final prin desprinderea componentei fizionomice ;
– Placarea componentei metalice în totalitate cu masă ceramică poate
împiedica uneori perfectarea raporturilor ocluzale după cimentare (1).

2.5 Principii generale de tratament

A.Principii bioprofilactice
Principiul profilactic
Încă din etapa de concepere al punților dentare, planul de tratament
va avea în vedere respectarea principiul profilactic. A cesta se manifestă prin:
a. Profilaxia psihică a pacientului
Protejarea psihic ă a pacientului se obține prin ex plicații și încurajări
optimiste din partea medicului. Stomatologul trebuie să răspundă diferit în
funcți e de fiecare pacient și să creeze o atmosferă optimă pentru desfășurarea
actului terapeutic. Aceasta se realizea ză prin: atitudine demnă, politicoasă,
afectuoasă și înțelegere asupra suferinței pacientului.
Pacientul prezintă un grad de sensibilitate și teamă în cursul
diferitelor manope re cum ar fi: anestezia (înțepătura acului și injectarea

22
substanței anestezi ce), șlefuiri (microvibrațiile), exereza dentinei alterate,
intervenții chirurgicale.
Unii pacienți, prezintă în antecedente experiențe negative
stomatologice, ceea ce -l determină să nu solicite tratamentul stomatologic
decât în mod excepțional (9).
b. Pofilaxia dinților adiacenți
Prepararea dinților în vederea protezării poate fi dificilă în
următoarele situații:
– dinți situați pe o zonă a arcadei dentare cu vizibilitate redusă ;
– dinți cu puncte de contact foarte strânse, chiar suprafețe de contact ;
– fanta bucală de dimensiuni mai reduse îngreunează accesul mâinii și a
instrumentarului ;
– dificultăți de deschidere a cavității bucale .
În timpul șlefuirii feței proximale, dintele adiacent s e protejează
prin folosirea de discuri active pe o singură parte (periculos pentru părțile
moi), sau prin folosirea unei matrici metalice circulare fixate la portmatrici.
Dacă aceste principii nu se respectă, smalțul dintelui vecin va fi lezat, fiind
urmat de un proces carios la acest nivel. Apariția cariei este considerată un
eșec al tratamentului protetic (9, 12, 13).
c. Profilaxia pulpei dentare
Se realizează atât în timpu l șlefuirii cât și după . În timpul șlefuirii se
dezvoltă turații de 40 000 -400 000/secundă care produc t emperaturi de 200 –
400ș C, care pot conduce la congestia sau necroza pulpei dentare. Pentru
evitarea acestor complicații se recomandă instrumentar abraziv activ, care
trebuie acționat în sens orizontal p e dinte și cu pauze sistemati ce, șlefuirea
feței ocluzale cu respectarea reliefului ocluzal. O importanță majoră se
acordă răcirii în timpul șlefuirii, mai ales la pacientul tânăr unde org anul
pulpar este mai dezvoltat.

23

După operația de șlefuire rezultă o plagă dentinară care trebuie
protejată chimc și fizic pe toată p erioada realizării punții dentare . Profilaxia
se obține astfel:
– protezare provizorie, prin coroane realizate atât în cabinet cât și în
laboratorul de tehnică dentară ;
– impregnări cu eugenol și nitrat de argint ;
– lacuri dentinare profilactice de protecție (9).
d. Profilaxia parodonțiului
Trebuie să avem în vedere și menținerea integrității parodonțiului
marginal superficial și profund. Restaurările fixe se plasează pe cât posibil,
supragingival sau juxtagingival. Î n timpul preparării bontului se poate leza
inserția epitelială, urmată de vindecarea acesteia în decurs de 4 – 5 zile
printr -o cicatrice, dar cu deplasarea ei spre apical cu 0,3 – 0,5 mm. Dacă
parodonțiul marginal a fost lezat acci dental , este recoma ndată amânarea
amprentei cu 4 – 5 zile , când s -a produs vindecarea și stabilizarea
parodonțiului.
După cimentarea protezei profilaxia este obținută prin:
– adaptare cervicală axială și transversal ă;
– realizarea punctelor de contact cu dinții adiacenți, pentru evitarea lezării
traumatice a papilei interdentare ;
– morfologia la nivel ocluzal: relieful ocluzal trebuie să restaureze morfo –
funcțional stopurile ocluzale (9).
e. Profilaxia mușchilor masticatori și a articulației temporo –
mandibulare
Se realizează evitând contactele premature și interferenț ele în
intercuspidare maximă și mișcările funcționale ale madibulei (9, 14 ).

24
B. Principiul biofuncțional
În timpul șlefuirii se are în vedere sacrificiu minim de țesuturi
dentare dure și o conservare a vitalității pulpare.
După îndepărt area țesutului dentar se obține bontul dentar,
neretentiv, care permite amprentarea, inserția și dezinserția protezei.
Conicitatea bontului trebuie să fie minimă, deoarece o con icitate crescută are
numeroase efecte negative: pacientul este tr aumatizat mai mult, rezistența
mecanică este mai scăzută, poate fi afectată pulpa dentar ă, consum mai mare
de timp. O conicitate mare nu oferă o stabilitate corespunzătoare protezei.
Bontul dentar nu trebuie să se fractureze după scurt timp de la cimentare a
definitivă indiferent dacă este vital sau devital. Preventiv pentru bontul
devital , se recomndă reconstituirea corono -radiculară sau armarea lui prin
pivoți (9).

C. Principii biomecanice
Atât bontul dentar cât și lucrarea protetică trebuie să aibă o
rezistență corespunzătoare și o durabilitate cât mai îndelungată.
Rezistența se obține prin:
– lucrări protetice realizate din materiale rezistente chimic în mediul bucal
și fizic la presiunile ocluzale ;
– lucrări protetice din materiale de o duritate apropi ată dintelui. O duritate
mai mare duce la abrazia dinților antagoniști, iar una scăzută la deformarea
lucrării cu instalarea disfuncției ocluzale ;
– bontul dentar să aibă rezistența mecanică pentru a susține luc rarea
protetică timp îndelungat ;
– când este n ecesar să se realizeze tratamente endodontice înaintea
protezării, pentru evitarea complicațiilor infecțioas e, pulpare sau periapicale
(9).

25
Capitolul 3
Funcțiile reabilitate prin proteze parțiale fixe metalo –
ceramice

3.1 Funcția estetică

Termenul de estetică iși are originea în cuvântul grecesc aistheton și
semnifică o noțiune ce poate fi p ercepută prin intermediul simțur ilor.
Estetica este știința care studiază legile și categoriile artei, considerate ca
forma cea mai înaltă de cre eare și de receptar e a frumosului; ansamblu de
probleme privitoare la esența artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda
creației artistice, la criteriile și genurile artei (15).
În domeniul medical, fața constituie un rol estetic important. Fața
este partea corpului u man care ne inspiră inaintea oricărei operații estetice, și
de asemenea aceasta trebuie să fie în armonie cu restul corpului. De fapt,
dacă partea vizibilă, dinții , nu se încadrează armonios cu aspectul facial,
statutul psihologic, social și starea de bine a persoanei vor fi scăzute (16).
Motivul apentru care o persoană apelează la lucrările dentare estetice
sunt numeroase și pot fi de natură psihologică, patologică, traumatică, etc.
Creearea dinților artificiali s -a născut de la ideea care pornește din creier și
se realizează prin expresii artistice, în care forma, culoarea și configurarea
dentară sunt elementele fundamentale ca să obținem efectul psihologic
scontat. Integrarea estetică a dinților artificiali este obținută atunci când sunt
recunoscuți ca fiind proprii persoanei și conferă un zâmbet armonios,
echilibrat și totodată fr umusețe (15, 16 ).

26
Arcadele dentare neatractive sunt imp as pentru succesul unei
persone doarece tind să altereze perc epția despre sănătate, sinceritate,
veridicitate (15,16 ).
Funcția estetică este importantă mai ales pentru construcțiile
protetice frontale, fronto -laterale, dar și în cazul celor laterale .

Componentele esteticii faciale

a. Zâmbetul
Râsul și zâmbetul sunt proprii ființei umane . În cadrul esteti cii
faciale , zâmbetul ocupă un loc important pentru definirea individului ca
ființă socială. Zâmbetul când este plăcut și atractiv, îmbogățește nu numai
individul care zâmbește , dar și persoanele care-l privesc.
În mod normal surâsul trebuie să fie agreabil, înc adrându -se într -o
armonie cu rapoartele buzelor cu fața și a buzelor cu dinții. Surâsul depășește
cadrul labial, nu interes ează doar gura, ci întreaga față.
În majoritatea manoperelor stom atologice, succesul în realizarea
unui zâmbet frumos implică o examinare atentă realizată prin experiență
clinică și perspicacitate și abilitatea de a comunica cu pacientul pentru a
înțelege îngrijorările și tot o data doleanțele acestuia. Un zâmbet nepotr ivit
cu restul fizionomiei, nu doar poate arăta bizar , dar poate avea efecte
psihologice adverse.
Zâmbetul adevărat este un gest complex. Dacă -l privim din față,
zâmbetul debutează cu extinderea laterală a comisurii bucale. Buzele pot să
rămână în contact sau nu, dacă persoanele au buza superioară scurtă.
Pe măsură ce zâmbetul se mărește și se transformă în râs, buzele se
separă, iar comisurile realizează o convexitate, dinți i devenind vizibili. La
unele persoane pot să fie ambele arcade vizibile, alteori doar dinții maxilari
sau cei mandibulari. La majoritatea persoanelor, țesuturile gingivale nu sunt

27
vizibile în surâs, dar la cei care au buza superioară scurtă gingia devine
vizibilă. Pe măsură ce zâmbetul se transformă în râs, apare un s pațiu intre
arcade denumit spațiu negativ.
Dinții individuali, într -o arcadă integră nu apar prea evidenți, în
schimb, spațiile edentate și dias temele sau tremele, sar în ochi, pentru că
întrerup spațiul închis care este deobicei armonios. Astfel în majoritatea
cazurile este necesară inchiderii spațiilor formate prin coroane sau punți , in
funcție de mărimea acestora . Cu toate acestea, nu ne dorim ca proteza să
devină atât de evidentă încât figura, zâmbetul și țesuturile moi să fie văzute
ca un fundal. Întregul zâmbet trebuie să fie subiectul atenției, astfel încât
proteza să nu fie remarcată. Marginile coroanelor nu trebuie să se observe și
nu vor intra niciodată în competiție cu dinții, ca subiect de percepție (17, 18 ).

Analiza surâsului
Pentru obțin erea unor rezultate estetice deosebite cu ajutorul
restaurărilor protetice se impune realizarea unui plan de tratament, în care
evaluarea zâmbetului are un rol estetic foarte important (19).
Aprecierea are în vedere trei aspecte : componenta facială ( atunc i
când distanța dintre observator și pacient este de aproximativ 3m),
componenta dento -facială ( când distanța este aproxima tiv 1 m) și
componenta dentară (când distanța se reduce la 30 cm). Medicul practician
poate interveni cu cel mai mare succes asupra componentei dentare și parțial
asupra celei dento -faciale. Modificările asupra componentei facile sunt
minime.
Linia surâsului este curba formată de tangenta la marginea liberă a
buzei superioare în timpul surâsului. Nivelul acesteia ne indică gradul
desco peririi dinților anteriori, la care se poate asocia, în anumite grade,
expunerea gingiei libere și a celei fixe. În funcție de gradul de expunere a
elementelor dento -faciale, linia surâsului poate prezenta diferite variante :

28
joasă, medie, înaltă. Linia jo asă se caracterizează de obicei cu vizibilitatea
redusă a i ncisivilor și în cazul lucrărilor ascunde interfața dintre gingie și
restaurare, astfel putând compensa unele discrepanțe ale țesuturilor moi.
Linia medie este ideală deoarece sunt vizibili dinții, papilele interdentare și o
mică porțiune din marginile gingiei libere. O linie înaltă descoperă întreaga
restaurare, gingiile și o parte a mucoasei fixe, astfel lucrarea trebuie sa fie
foarte estetică, să fie în perfectă armonie cu restul structurilor viz ibile (1).
Se pot formula criterii estetice ale zâmbetului care să fie înregistrate
pe o fișă :
– Poziția buzei superioare ;
– Curbura buzei superioare ;
– Paralelismul curbei incizale maxilare cu buza inferioară ;
– Relația dintre frontalii maxilari și buza inferioară ;
– Numărul dinților care sunt vizibili în timpul surâsului (17).

b. Spațiul negativ
În timpul vorbirii și al râsului gura se deschide , și între arcada
maxilară și cea mandibulară se formează un spațiu întunecat denumit spațiu
negativ (1). Culoarea deschisă a dinților în raport cu spațiul negativ creează
un contrast puternic, care scoate în evidență contururile dentare. Datorită
acestui efect optic , dispunerea spațiului negativ este foarte importantă. De
exemplu, restaurările la care în timpul surâs ului se pot vedea toți dinții
maxilari, dau imaginea de "gură plină" sau "râs cu 16 dinți". Aspectul
neplăcut este generat de spațiul întunecat care se percepe vestibular și
creează iluzia unor dinți mai mici decât în realitate.
Conturul este unul dintre e lementele pe care ochiul le sesizează cel
mai rapid. La nivelul dinților ambrazurile sunt cele care particularizează
forma și poziția, deoarece sunt evidențiate pe fondul închis al cavității orale.

29
Caninii dau formă și adâncime arcadelor dentare, fiind la trecerea între
arcada frontală și cea laterală (19) .

c. Culoarea
Una dintre cele mai importante proprietăți ale dinților este culoarea
dentară, iar modificar ea acesteia motivează solicitarea tratamentelor
stomatologice (19).
Culoarea este definită ca fiind proprietatea generată de senzația
subiectivă pe care o produce radiația luminoasă reflectată de un anumit
obiect, la nivelul analizatorului vizual (19).
Alegerea culorii în cadrul protezelor dentare este deosebit de amplă,
dintele fiind format din st raturi suprapuse de țesuturi cu proprietăți optice
diferite, care generează fenomene complexe în interacțiunea cu lumina
incidentă. Este nevoie de o analiză de ansamblu a parametrilor propriu -ziși ai
culorii (nuanța, saturația, luminozitatea), cât și ai su prafeței dentare
(transluciditatea, opalescența, fluorescența, str ălucirea și textura supraței
(19).
Pentru alegerea culorii în scopul realizării protezelor dentare fixe
medicul trebuie să țină cont de anumite aspecte legate de vârsta pacientului,
genul acestuia, cât și de preferințele lui (15).
Percepția cu lorii dintilor este influențată de fo rma dintelui și
morfologia acestuia. Deși nu poate fi o mare variație în culoarea unui singur
dinte, c ând întreaga arca da dentară este atent observat, se poate vedea cu
ușurință că există totuși o considerabilă variație. Treimea incizală a dinților
are saturația scăzută și transluciditate crescută, iar saturația crește progresiv
până la treimea gingivală unde aceasta atinge maximul. Cei mai luminoși
dinți în zâmbet sunt incisi vii centrali maxilari, și, deși incisivii laterali sunt
similari în nuanță, luminozitatea lor este mai scăzută. Dintre toți dinții

30
frontali, caninii au cea mai mare saturație și cea mai scăzută luminozitate.
Primul și al doilea premolar, au luminozitate mai crescuta decât caninii, și
sunt destul de asemănătoari cu incisivii laterali ca nuanță. În crearea unui
aspect natural, este ext rem de importan t de a reproduce progresia culorii în
cadrul dinților anteriori (15, 19 ).
De-a lungul trecerii anilor, dinții sunt într -o schimbare constantă. În
tinerețe, dinții sunt mai texturați, mai luminoș, și au o saturație mai m ică. Ei
au, de asemene a marginea gingival ă la nivelul joncțiunii smalț -cement,
împreună cu slabe caracterizări care au de multe ori linii hipoplast ice, albe,
sau pete . În funcție de vârsta unui individ, cantitatea, localizarea și calitatea
transl ucidității varia ză. Datorită abundenței translucenței incizale, smalțul
dinților tineri poate să pară mult mai transparent. Cu toate acestea, odată cu
înaintarea în vârstă datorită uzurii dentare transluciditatea dentară scade.
Smalțul devine mai subtire prin funcții le de zi cu zi, c um ar fi periajul
dentar, mestecatul , permițând astfel dentinei să domine nuanța dintelui. În
consecință, dinții persoanelor mai in vârstă tind să fie mai puțin luminoși și
mai saturați cu deosebire la persoanele tinere (15, 19 ).
Ținând cont de aceste aspecte, p entru a obtine un look natural,
trebuie respectată vârsta, sexul și personalitatea pacientului. Când avem de a
face cu un pacient în vârstă , medicul stomatolog trebuie să ia în considerare
faptul că dinții acestuia sunt m ai inchiși la culoare, sunt mai fini și au o
saturație mai crescută (18).

d. Forma și poziția dinților
Dimensiunile relative a unui dinte, contrar formei o riginale a
acestuia au o influență asupra zâmbet ului. La restaurarea dentiției, obiectivul
primordial este de a realiza starea cea mai natural ă posibil ă, respectând în
același timp ideile preconcepute despre estetică ale pacientului. Incisivii
centrali maxilari sunt deosebit de importanți în determinarea dimensiunii și

31
formei denti ției anterioare și totod ată asupra aspectului vizual. Dinți i în
formă disproportionată , adică dinți i care sunt prea lungi, prea scurți, prea lați
sau prea îngust i în raport cu proporția de ansamblu, pot crea dizarmonii
(18).
Pentru a atinge armonia estetică și suport pentru mușc hii faciali si
buze , incisivii trebuie să fie corect realizați și poziționați. Percepția formei
dintelui este legat ă de forma arcadei dentare. Există trei mari categorii
geometrice de alini erea în cadrul arcadei dentare: ovoid ală, pătrat ă, și conică,
care pot fi văzute în numeroase variante . Când se observă o aliniere de tip
pătrat, dinții frontali au un aspect pătrat, cu marginile incizale practic
identice, fără prea multe variații între ei. Este ca și cum cei doi canini au
erupt paralel , și axa dinților este dreaptă, fără nici o înclinare mesiodistal ă
sau labiolinguală. O arcadă dentară oval ă este de obicei format ă din dinți
ovali , cu incisivii centrali ușor inclinați vest ibular. Incisivii centrali tind să
aibă suprafața distală rotită lingual. Medicul dentist este capabil să
recunoască acest model prin ani de experiență (17, 18 ).
Când un singur incisiv sau o pereche de incisivi este restaura t,
aderarea la forma naturală a dintelui este importantă. Daca dinții omologi nu
pot fi utilizați ca referință, atunci dinții din alte grupuri ne pot îndruma cu
privire la forma generală a dintelui sau dinților care a u fost pierduți . Forma
morfologic ă a feței , inclusiv genul și vârsta, sunt utile in dezvoltarea formei
dinte lui (18).
În funcție de gen , formele dinților diferă puțin. La femei, unghiurile
incisivilor maxilari și în special a celor laterali sunt rotunjite, creând un
aspect delicat. În schimb la bărbați marginile sunt mai pătrățoase. Acest
lucru nu înseamnă că se vor respecta neapărat ace ste caracteristici ale
dentiției în funcție de gen. Este comun să găsim că oamenii tind să prezinte
caracteristici diferite ale celor două genuri în aceeași arcadă dentară (18, 20).

32
Caninul, în funcție de designul acestuia, dacă pare sau nu agresiv
poate să influențeze tonul persoanei. Un dinte care este mai lung decât cele
de lângă și are o margine incizală ascuțit ă pare mai agresiv. De asemenea un
cuspid ascuțit dă senzația unei per soane agresive (18).
Astfel pentru o restaurare cât mai reușită și pentru ca pacientul să
fie satisfăcut de zâmbetul lui trebuie să respectăm caracteristicele legate de
culoarea, forma, poziția cât și de genul și varsta pacientului (15).

3.2 Funcția masticatorie

Masticația este definită ca fiind actul de triturare a alimentelor.
Reprezintă prima fază a digestiei, în care alimentele sunt pregătite pentru a fi
ușor digerate. Este un act funcțional complex, care solicită nu numai
mușchii, dinți și paro donțiu ci și buzele, limba, obrajii, palatul și glandele
salivare.
Se descriu patru tipuri esențiale masticatorii:
a. tipul tocător la care predomină miscările de coborâre, ridicare a
mandibulei;
b. tipul frecător la care predomină mișcările de lateralitate;
c. tipul propulsor la care predomină mișcările de propulsie, retropulsie;
d. tipul mixt, cel mai des întâlnit unde apar toate tipurile de mișcări .
În funcție de tipul de masticator se redă morfologia dinților laterali.
În general la tipul frecător vedem fețele o cluzale mai abrazate, la cel mixt –
intermediar, iar cel tocător are o morfologie bine reprezentată, cu cuspizi
înalți, fosete adânci, astfel un relief accentuat (1, 13 ).
Rolul dinților
Prin realizarea mișcărilor de deschidere și închidere ale cavității
buca le, în primele faze ale masticației, cuspidul caninului și cuspizii activi ai

33
premolarilor și molarilor inferiori secționează alimentele prin contactele cu
zonele de recepție din șanțurile intercuspidiene ale dinților omologi.
Electromiografic s -a constata t ca în cursul primelor 3 -4 mișcări de
deschidere -închid ere, alimentele sunt distribuite pe ambele hemiarcade,
ulterior una din arcade devine predominant lucrătoare. Prin acest mod,
activitatea musculaturii devine asincronă, astfel apărând masticația
unilaterală. Jankelson și Kent susțin că masticația se realizează prin șocuri
repetate și bruște , verticale, de la cuspid la fosa antagonistă (13, 20).
În cursul masticației dinții efectuează o serie de mișcări de mi că
amplitudine, fără să fie conștiente. Mobilitatea fiziologică a d inților, 72-108
µm în sens orizontal și 28 µm în sens axial , îi ajută să reziste la stresul
ocluzal (13).
Mühlemann, după ce a efectuat un studiu, a constatat că mișcarea
dinților mono și pluriradiculari are loc în două faze:
a. la o solicitare sub 100 g, deplasarea pe unitate de solicitare este mai
mare decât la solicitările peste 100 g
b. deplasarea maximă a unui dinte a apărut la 1500 g, pes te această
valoare se instalează durerea (13).
Mobilitatea fiziologică variază în cursul unei zile, mai scazută
dimineața , fiind mai mare la copil decât la adult și la femei decât la bărbați
(13).
Țesuturile parodontale sunt structurate astfel încât să suporte
indirect forța de contracție a ridicătorilor mandibulari. Forța de contracție se
transformă în presiune ocluzală care este transm isă ulterior parodonțiului
(13).
Pentru ca arcadele dentare restaurate prin punți să realizeze
masticația în limite fiziologice trebuie să asigure următoarele condiții:
– Fețele ocluzale ale lucrării protetice să prezinte dimensiuni identice sau
asemănătoare cu fețele ocluzale ale dinților naturali pierduți ;

34
– Relieful fețelor ocluzale, cuspidat cu toate elementele bine ex primate în
concordanță cu individualizarea stereotipiilor musculare;
– Raportul de contact ocluzal cu dinții antagoniști să fie funcțional, cu
multiple contacte, stabile și simultane, pentru a favoriza transmiterea
presiunilor în axul dinților stâlpi (21).

3.3 Funcția fonetică

Fonația este cea de -a treia funcție majoră a SOF , care are o
importanță foarte mare datorită faptului că definește omul ca ființă.
Reprezintă rezultatul trecerii forțate a unui volum de aer din plămâni în
laringe și cavitatea bucal ă, prin contracția diafragmei, în cursul expirației.
Prin contracția controlată și relaxarea corzilor vocale laringiene se generează
sunete de diferite frecvențe (22).
Articularea sunetelor se realizează prin modelarea relațiilor dintre
buze și limbă cu bolta platină, sau cu dinții. Sunetele labiale importante sunt
M, B, P. Sunetul dental caracteristic este S. Alte sunete emise sunt linguo –
dentale (D, T), labiodentale (F , V) și sunetele palate (K, G) (12).
Funcția fonetică are o importanță practică deosebită în protetica
dentară în principal pentru edentațiile totale, dar de asemenea și în edentațiile
parțiale. Desconsiderarea cerințelor fonetice determină fenomenul de
"comutare", care î nseamnă alterarea pronunțării anumitor foneme cu
modificarea chiar a sensului cuvintelor, fenomen specific și unor afecțiuni
neurologice. În cadrul simptomatologiei edentațiilor parțiale sau totale,
reabilitarea fonației constituie de nenum ărate ori motivul prezentării
pacientului la tratament. Reabilitarea funcției fonetice în caz de edentație, se
realizează prin plasarea dinților artificiali în fosta poziție a dinților naturali

35
înlocuiți, ținând cont de cele trei planuri spațiale și respec tând morfologia
coronară a dinților absenți (22).
În evaluarea funcției fonetice în caz de edentație se urmărește
pronunțarea consoanelor "M", "S", "F", "V". După pronunțarea consoanei
"M" mand ibula trece în poziția habituală, fără a se realiza contacte d entare
ocluzale. Sunetul "F" este determinat de înclinația grupului frontal maxilar în
plan frontal. Aceaste se realizează prin contactul treimii incizale ale
incisivilor maxilari cu vermillom -ul buzei inferioare. Dacă acest contact nu
se produce, atunci i ncisivii sunt fie prea scurți, fie protrudați. Sunetul "S"
stabilește dimensiunea verticală necesară fonației, fiind necesar un spațiu de
1 mm între fețele incizale ale dinților celor două arcade (13).
În edentațiile frontale, punțile dentare reabilitează fonația prin
următoarele elemente:
a. Poziția corpului de punte, în sens vestibulo -oral trebuie să fie așezat pe
aceeași linie curbă pe care sunt implantați dinții naturali. Vârful limbii în
pronunțarea consoanelor se va sprijini în aceleași condiții ;
b. Morfologia fețelor orale ale dinților corpului de punte să fie identică cu a
celor naturali concav -convexă, și de fiecare fațăsa fie delimitată de creste
marginale, mai mult sau mai puțin exprimate ;
c. Dimensiunea cervico -incizală a cor pului de punte egală cu a dinților
naturali favorizează articularea fenomenelor ;
d. Dimensiunea vestibulo -orală a dinților corpului de punte și a elementelor
de agregare să nu producă modificări prin lipsă sau adaos ale spațiul ui
fonetic pentru limbă și buze (13).

36
3.4 Autoîntreținerea

Funcția de autoîntreținere se referă la reunirea tuturor funcțiilor
aparatului dento -maxilar. Funcționarea ei corectă î nseamnă prezența sănătății
oro-dentare și a armoniei dento -faciale.
Prin alinierea și forma dinților, aceștia au rol în protejarea
țesuturilor înconjurătoare, împotriva traumelor și le asigură suficientă
stimulare pentru o bună funcționare în timpul masticației. Modificările care
sunt aduse alinierii, dimensiunii și formei dinților au un impact negativ
asupra țesuturilor înconjurătoare. De asemenea, crestele marginale
necorespunzătoare și suprafețele de contact interdentare vor dirija
fragmentele alimentare interdentar, traumatizând parodonțiul (13).
În timpul masticației, alimentele curăță suprafețele dent are de care
se freacă. Pe unele suprafețe, cum ar fi cea vestibulară și orală, nu se
acumulează placă dentară , chiar în lipsa igienei. Acestea sunt suprafețe în
apropierea treimii ocluzale și nu a celei gingivale. Masticația nu reușește să
îndepărteze plac a dentară din zona gingivală a dinților.
Pentru modelarea suprafețelor axiale ale restaurării protetice se
respectă teoria accesului pentru igienizare care se bazează pe concepția că
placa bacteriană este factorul etiologic în gingivită și carie. De aceea
conturul restaurării trebuie să faciliteze indepărtarea plăcii, astfel încât se
evită convexitățile exagerate și se preferă în schimb infraconturarea (13).
Există unele norme orientative care se respectă și in cadrul
protezelor parțiale fixe legate de mode lare a contururilor:
– Contururile care nu sunt legate direct de ocluzie sunt tributare gingiei ;
– Se evită convexitățile și concavitățile abrupte ale suprafețelor axiale ;
– Suprafața restaurărilor să aibă continuitate cu suprafața gingiei ;

37
– Profilul de emergență a restaurărilor din șanțul gingival este plan sau ușor
concav. Dacă nu se respectă acest aspect natural, toate contururile vor fi
incorecte ;
– Conturul subgingival să susțină gingia liberă (12).
Suprafe țele vestibulare și orale se vor modelate în a șa fel încât să
minimalizeze retenția plăcii și să faciliteze îndepărtarea ei. Pentru a se
facilita accesul la acțiunea mușchilor și a periuței dentare, se vor contura
suprafețele cu cât mai plane cu cât coroana este mai lungă, iar dacă coroana
este mai scurtă se poate modela o ușoară convexitate vestibulară.
Zonele interproximale trebuie concepute astfel încât să creeze acces
pentru controlul plăcii. Ambrazurile vor fi deschise, realizând spațiu
suficient pent ru papila interdentară. Altfel, papila va fi iritată și presată și nu
se va putea controla placa dentară.
Zonele de contact interdentar se vor plasa în treimea incizală
(ocluzală) și vestibular de linia ce unește fosetele centrale ale lateralilor.
Excepție de la această regulă o fac molarii primi și secunzi maxilari.
Suprafețele proximale vor fi plane sau concave. Poziționând corect zona de
contact interdentar și modelând o ambrazură deschisă oral se creează loc
pentru papila interdentară.
În toate situațiile se va ține seama de contururile anatomice și
morfologia dinților naturali, dinții înveci nați pot fi folosiți ca și ghid (12,
22).

38
PARTEA SPECIALĂ

1.Introducere

Am ales să cercetez această temă, doarece lucrările metalo –
ceramice, prezin tă numeroase avantaje și sunt de mare actualitate.
Acestea prezintă stabilitate coloristică în timp și posibilitatea de
reproducere a culorilor dinților naturali, rezistență mare la uzură,
biocompatibilitate cu țesuturile învecinate, retenție scăzută la placa
bacteriană.
Pentru o reabilitare corectă și completă a cavității orale, toate
funcțiile aparatului dento -maxilar trebuie refăcute într -un mod cât mai
favorabil. Împreună cu funcția masticatorie, fiind cea mai importantă atât
pentru pacient cât și pentru medic, un rol important au de asemenea celelate
funcții : estetică, fonetică și de autoîntreținere.
Cerințele estetice ale pacienților sunt în creștere, iar medicii și
tehnicienii trebuie să țină pas cu doleanțele acestora. La ora actuală,
atingerea standardelor din punct de vedere estetic nu ridică un impediment,
singurul factor care influențează fiind situația financiară a pacientului.
Lucrările metalo -ceramice reușesc să reabiliteze din punct de
vede re estetic arcadele dentare cu edentații, prețul de cost nefiind unul
ridicat.
Pentru realizarea acestor lucrări trebuie să se țină cont de anumiți
factori : starea de sănătate generală a pacientului, starea de igienă orală a
acestuia, toleranța pacientulu i la tipul de tratament și materialul din care se
confecționează punțile, posibil itățile financiare a acestuia și disponibilitatea
pacientului la dispensarizarea și monitorizarea statusului odontal în timp.

39
Fiecare pacient este o individualitate, de aceea necesită un tratament
individual, iar medicul are responsabilitate a de a -i oferi varianta cea mai
bună de tratament ținând cont și de doleanțele pacientului, astfel încât la final
să părăsească cabinetul stomatologic mulțumit, cu zâmbetul pe buze.

40
2.Obiectivele cercetării

– studierea posibilității de refacere prin proteze parțiale fixe metalo -ceramice
a funcțiilor : – estetic ă
– masticatorie
– autoîntreținere
-fonetică
-urmărirea în timp a rezultatelor obținute prin proteze parțiale fixe metalo –
ceramice

41
3.Material și metodă

Am luat în studiu un lot de 9 pacienți cu diferite clase de edentație
la care ne -am propus să realizăm lucrări protetice fixe metalo -ceramice.
Aceștia au avut vârste cuprinse între 22 și 56 de ani, 5 fiind de gen feminin
și 4 de gen masculin. Din cei 9 pacie nți, 5 aveau edentații laterale, 2 frontale
și 2 mixte.
Materialel e utilizate pentru realizarea lucrărilor metalo -ceramice au
fost aliaje neprețioase pe bază de Crom -Cobalt și masă ceramică VITA.

Metodă:
S-a realizat examinarea dentară atentă a pacienților, punerea unui
diagnostic protetic morfo -funcțional complex , după care s -au oferit
pacienților mai multe alternative ade tratament, î n final aceștia putut ându -și
alege unul cât mai avantajos , atât din punct de vedere financiar cât și din
punct de vedere estetic.
S-a efectuat fi ecărui pacient o fișă protetică și s -a cerut
consimțământul informat pentru includerea în studiu.
Planul de tratament a cuprins:
A) Asanarea cavității bucale
– Igienizare profesională : detartraj, air flow, periaj
– Instructaj de periaj și utilizarea mijloacelor auxiliare de igienă dentară
– Extracția dinților irecuperabili
– Tratarea leziunilor carioase
– Realizarea tratamentelor endodontice pe dinții cu reacții pulpare
– Schimbarea obturațiilor necorespunzătoare
– Echilibrarea ocluziei , nivelarea planului de ocluzie, refacerea relațiilor
normale intermaxilare

42

Realizarea DCR -ului la dinții tratați endodontic
S-a ales DCR turnat.
Prepararea dintelui a constat în :
– Îndepărtarea obturației coronare
– S-a îndepărtat gutaperca pe cele 2/3 ale rădăcinii
– Acces manual cu ace Kerr pe 2/3 din lungimea rădăcinii
– Prepararea lojei cu freze Gates
– Îndepărtarea zonelor de dentină subminată, nivelarea și bizotarea
marginilor
Amprentarea pentru DCR în doi timpi
S-a realizat în doi timpi (wash tehnique) . Inițial s -a luat cu silicon
de condensare chitos Zeta în olcuzie. S -au aplicat tutori i de metal la nivelul
amprentei. Ulterior s -a aplicat cu Lentullo siliconul de condensare fluid
Oranwash la nivelul canalelor preparate și de asem enea și la nivelul
amprentei și al tutorilor. S -a trimis amprenta la tehnician. În etapa următoare
s-a verificat DCR -ul. Cimentarea DCR -ului în cavitatea orală s -a realizat cu
ciment fosfat de zinc – Adhesor.
B) Am preparat dinții care urmează a fi protezați
Am realizat atât preparare cu prag – chamfer, cât și preparare
tangențială.
Pentru prepararea dinților în vederea protezării am folosit următorul
instrumentar:
– instrumente diamantate cilindro -conice cu vârf rotun jit, cu granulație
medie ( șanțuri de orientare pentru reducerea incizală (ocluzală) și reducer ea
efectivă incizală (ocluzală);
– instrument diamantat efilat (separare interdentară) ;
– instrument diaman tat în formă de olivă , minge de rugby, piatră de moară
de roată (pentru pre pararea feței orale) ;

43
– instrument diamantat cilindro -conic cu vârf plat, cilindrice cu vârf conic
scurt, cu vârf rotunjit și diametrul dublu în raport cu lățimea pragului, freze
cilndrice cu vârf ascuțit (pentru prepararea pragului) ;
– instrument diamantat ci lindro -conic cu vârf plat ( șanțuri de orientare
pentru reducere vestibulară și reducerea vestibulară în două planuri) ;
– freze de finisare ;
– sondă parodontală .
Etapele de preparare a dinților stâlpi :
1. Prepararea reducțională a suprafeței ocluzale
2. Prepara rea feței vestibulară
3. Prepararea reducțională a fețelor proximale
4. Prepararea feței orale
5. Rotunjirea muchiilor
6. Deretentivizarea pragului gingival (1)

1. Prepararea reducțio nală a suprafeței ocluzale – am realizat cu
instrument diamantat cili ndro-conic cu vârf rotunjit. Am început cu crearea
șanțurilor de ghidare în fosete, șanțuri intercuspidiene și pante cuspidiene.
Adâncimea șanțutilor de ghidare este de 1,5 -2 mm. Am î ndepărtat prismele
de smalț restante între șanțurile de orientare. Astfel se configurează
morfologia ocluzală generală (22).
2. Prepararea feței vestibulare – am realizat -o în două planuri,
urmărind astfel co nturul natural al dintelui. Am realizat șanțuri de orientare
dispuse în două planuri având o adâncime de 1,2 mm în jumătatea incizală și
1,5 m m în jumătatea ocluzală. Inițial am șlefuit porțiunea ocluzală a feței
vestibulare urmărind desființarea șanturilor de orientare, utilizând un
instrument diaman tat cu vârf plat, după care sam redus zona gingiv ală. La
final am configurat pragul (22).

44
3. Prepa rarea reduc țională a fețelor proximale – am realizat -o cu
instrumente efilate, subțiri, montate în turbi nă, având mare grija să nu lezez
dinții vecini. Șlefuirea am efectuat -o în sens vestibulo -oral, fără a leza papila
interdentară. Pragul s -a configurat și la acest nivel (22).
4. Prepararea feței orale – am respectat convexitățile dinților și
paralelismul cu fața vestibulară. Șlefuirea am realizat -o cu instrumentar
diamantat sub forma olivă, minge de rugby, moară de roată (22).
5. Rotunjirea muchiilor și definitivarea pragului gingival, constituie
etapa finală a prepării și am utilizat instrumente cu granulație mică și gume
de finisat (22).
C) Amprentarea câmpului protetic
Prin amprentare am dorit să obțin copia fidelă "în negativ" a
reliefului câmpului pr otetic .
Amprentarea în vederea obținerii protezelor parțiale fixe metalo –
ceramic e este formată din amprenta arcadei de lucru, amprenta arcadei
antagoniste și amprenta ocluziei.
Amprenta arcadei de lucru s -a real izat prin tehnica în doi timpi
(wash tehnique) . Am realizat inițial evicțiunea sulculară cu un singur fir de
retracție. Am ales o lingură standard, după care am luat o amprentă inițială
cu material chitos . Astfel am obținut portamprenta cu materi alul de
consistență crescută. Am îndepărtat fi rul de retracție . Ulterior am realizat
amprentarea cu material fluid aplicat peste cel chitos pe toată suprafața lui.
Înainte a aplicării materialului fluid am îndepărtat parțial materialul chitos de
la nivelul bonturilor dentare și se creeat șanțuri de eva cuare a surplusului de
material fluid (23).
Materialele utilizate pentru amprentare au fost siliconi de
condensare c hitoși (Optosil/Heraeus Kulzer, Zeta plus/Zhermack) și fluizi
(Oranw ash/Zhermack, Xantopren verde /Heraeus Kulzer )

45
Pentru amprenta arcadei antagoniste am utilizat tehnica amprentei
într-un timp, folosind alginat. Am ales o lingură standard, am pregătit
materialul de amprentă, l -am aplicat în lingură. Lingura cu materialul de
amprentă s -a aplicat la nivelul arcadei antagoniste. Am avut în vedere
înregistrarea precisă a detaliilor morfologice ale fețelor ocluzale.
Pentru înregistrarea ocluziei am utilizat silico ni de condesare chitoși
( Optosil/ Haraeus Kulzer și Zeta plus/Zhermack) . Materia lul siliconat pentru
ocluzie l -am aplicat bilateral în IM. Dacă ocluzia este disfun cțională se
înregistrează în RC.
D)Protecția provizorie
Pentru c azurile tratate , am utilizat tehnica SCUTAN pentru
confecționarea resta urărilor provizorii. Inițial am realizat o amprentă a
dinților care urmau să fie slefuiți din alginat sau silicon chitos. Dupa șlefuire
și amprentarea pentru puntea protetică definitivă, am aplicat în amprenta
inițială material plastic autopolimerizabil, pănă când materialul a ajuns în
faza semiplastic și am îndepărtat amprenta din cavitatea bucală. Lucrarea
provizorie am prelucrat -o după care am cimentat cu ciment provizoriu.
( Repin/ Spof a).
După amprentare s -a turnat modelul în laboratorul de tehnică
dentară, pe care s -a realizat macheta din ceară și ulterior scheletul metalic.
E) Proba scheletului metalic
Am realizat-o atât pe model cât și în cavitatea bucală.
Am v erificat scheletul metalic iniț ial pe model și a m avut în vedere:
– adaptarea marginală a retentorilor scheletul ui metalic pe modelul de
lucru;
– stabilitatea;
– verificarea mărimii spațiului pentru component a estetică ;
– design -ul: susținerea corespunzătoare a ceramicii, conturul pereților
coronari axiali;

46
– existența unor zone de trecere bine definite între componenta metalică și
viitoarea componentă ceramică, situate la distanță de conta ctele interdentare
antagoniste ;
– verificarea respectării raportului cu creasta edentată și depis tarea dacă
există defecte (23).
Verificarea scheletului metalic în cavitatea bucală a urmărit mai
multe aspecte:
– inserția componentei metalice pe bonturile dentare să se realizeze cu
ușurință și să fie completă ;
– adaptarea internă să fie corectă. Am verificat cu silicon fluid
(Oranwash /Zhermack). Acesta l -am introdus în retentori și l -am alicat pe
bonturile dentare. După priză, stratul intern de silicon trebuie să fie uniform,
neîntrerupt. Am verificat adaptarea internă până când stratul intern de sil icon
este uniform;
– retenția – am verificat fricțiunea între fețele verticale paralele, care asigură
menținerea ppf ;
– închiderea marginală – am verificat cu sonda curbă flexibilă adaptarea
metalului pe prag ;
– stabilitatea ;
– verificarea raportului corp/punte ;
– verificarea designului ppf (23).
F) Proba PPF metalo -ceramice în faza de ceramic ă neglazurată
Am verificat atât pe model cât și in cavitatea bucală și am avut în
vedere următoarele aspecte :
– Verificarea adaptării proximale – cu hârtie de articulație la nivelul
punctelor de contact . Am ales ca metodă de verificare, plasarea hârtiei de
articulație cu grosime de 22,5 µm între suprafețele proximale și adaptarea
coroanei pe bont prin persiune digitală. Hârtia de articulație este trasă spre
vestibular, pentru a depist a zonele supraconturate. În cazul în care este

47
retentiv, apare o marcare a zonei care tr ebuie corectată. Corectarea am
realizat -o cu gume impregnate cu oxid de aluminiu (1).
– Verificarea adaptării marginale ;
– Verificarea intermediarilor – la raportul în semișa sau șa contactul cu
creasta trebuie să fie intim , iar la cei suspendați t rebuie să se asigure un
spațiu de minim 2 mm între fața mucozală a corpului de punte și creasta
edentată pentru autocurățire ;
– Verificarea adaptării ocluzale – am evaluat atât s tatic, cât și dinamic, cu
hârtie de artic ulație de două culori. Când am depistat interferențe pasive, sau
active, s -au radiat superficial zonele marcate cu hârtie de arti culație pe
suprafețele ocluzale ;
– Verificarea estetică (23).
G) Verificarea finală a PPF mixte metalo -ceramice
Am verificat atât pe model cât și în cavitatea bucală estetica lucrării,
din punct de vedere al: culorii, respectării simetriei, morfologiei, alinierii
dinților, vizibilității dentare în vorbire și în surâs, susținerii corespunzătoare
a buzel or și obrajilor. De asemenea am verificat și funcția masticatorie :
morfologia ocluzală și restab ilirea contactelor ocluzale. Am verificat din nou
adaptarea marginală, proximală, rapoartele intermediarilor cu creasta
edentată, ocluzia – verificarea finală cu hârtie de articulație fină de 8 µm
(1,23).
H) Cimentarea provizor ie
A fost realizată în decursul a 24h-48h. Ea are ca și scop verificarea
adaptării lucrării protetice în cele trei sfere : proximală, cervicală și ocluzală
; asigurarea unei perioade de adaptare a țesuturilor moi endobucale la
contururile protezei fixe cât și vindecarea unor leziuni gingivale;
posibilitatea unei mai bune interpretări a retenției; cimentarea de durată se
realizează mai corect deoarece inserarea lucrării este mai exactă și de
asemenea se poate realiza verificarea aspectului fizionomic și al fonației.

48
Materialul utilizat pentru cime ntarea provizorie a fost TempBond Non
Eugenol/ Kerr (1).
I) Cimentarea de durată (definitivă)
Am r ealizat -o cu Adhesor. Cimenturile de durată au ca și obiectiv
principal realizarea unei legături cât mai etanșe între suprafața preparației și
lucrare, cu sco pul de a favoriza în primul rând menținerea vitalității
parodontale, si abia în cel de al doilea rând retenția protezei. După priza
cementului s -a îndepărtat cu atenție excesul, în special din șanțul gingival și
ambrazurile cervicale (1).
La final am realizat un instructaj pacienților cu mijoacele de igienă
care vor trebui utilizate: periuțe interdentare, ață interdentară, dușuri bucale
apă de gură. De asemenea le -am recomandat pacienților să nu realizeze
incizia alimentelor dure și interpunerea obiectelor între dinți. Controlul
periodic este indicat din 6 în 6 luni pentru a realiza o examinarea minuțioasă
și a trata diversele modificări apărute.

49
4.Rezultate

Din cei 9 pacienți cercetați și tratați la toți s -a reușit restabilirea
funcției de autoîntreținere, la 7 dintre ei s -a reabilitat funcția masticatorie, la
4 cea estetică și la 2 fonetică.
S-a realizat o morfologie adecvată, foarte asemănătoare cu dinții
naturali prin care avem o retenție sc ăzută la placa bacteriană, și astfel ajută la
refacerea cu succes a funcției de autoîntreținere.
Controalele perio dice realizate la 6 luni și la 1 an, pentru pacienții
tratați au demonstrat că aceștia acordă o atenție sporită igienei orale față de
situația inițială, când aceștia erau edentați, iar rezultatele obținute în urm a
tratamentului s -au păstrat nemodificate.
Am ales să prezint 3 cazuri elocvente din cele 9 tratate.

50
Cazul nr.1 :

Date personale:
Nume : T. A
Sex: M
Vârsta: 29
Domiciuliu: Baia Sprie
Profesie : muncitor
Motivul prezentării : alterarea funcți ilor aparatului dento -maxilar, cea
masticatorie și de autoîntreținere
AHC: nesemnificative
APP : neagă
Condiții de viață și de muncă:
– Alimentație echilibrată
– Fumător ( 10 țigări/zi)
– Cafea ( o cafea/zi )
– Alco ol (ocazional)
– Igienă bucală nesatisfăcătoare
Istoricul bolii actuale: Boala actuală a debutat insidios în urmă cu
aproximativ 15 ani prin prezența leziunile carioase, care fiind netratate au
dus în timp la pierderea dinților.
Examen general :
Tip constituțional : normosom
Stare generală: favorabilă tratamentului protetic, vârsta biologică
concordantă cu cea cronologică
Stare psihică: echilibrată
Comportament: cooperant
Examen clinic loco -regional:

51
I. Exobucal
A. Inspecție
– Facies oval, etaje faciale prop orționale
– Profil drept, raportul buzelor in treaptă pozitivă
– Tegumente de culoare si aspect normale
– Șanțurile faciale ușor accentuate, concordante cu vârsta
B. Palpare
– Contururi osoase integre, nedureroase la palpare
– Puncte de emergență trigeminale nedureroas e
– Puncte sinusale nedureroase
– Grupe ganglionare nepalpabile
ATM: Nu se percep crepitații, cracmente sau salturi articulare
II. Endobucal
– Deschiderea gurii: amplitudinea – 5 cm –normală
– Mucoasa labială: aspect și culoare normală
– Mucoasa jugală: aspect și culoare normală
– Mucoasa gingivală: ușor inflamată datorită plăcii dentare bacteriene și a
înghesuirilor dentare
– Saliva: cantitativ și calitativ normală
– Bolta palatină de adâncime mare
– Limba de culoare, mobilitate normală
– Inserția frenurilor : normală
Examenul arcadelor dentare:
Forma arcadei maxilare : U
Forma arcadei mandibulare : parabolă
Dentație permanentă
Arcade dentare întrerupte datorită edentațiilor

52
Examen odontal
Tabelul nr. I . Oglind a dentară a cazului nr.1
1.8 1.7 x 1.5 1.4 1.3 1.2 1.1 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 x 2.7 2.8
X 4.7 X x 4.4 4.3 4.2 4.1 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7 x

1.1- abrazie grad II
1.2- rotat MV
1.3- prezent integru
1.4- carie O
1.5- carie OD
1.7- carie O
1.8-prezent integru
2.1- abrazie grad II, carie D
2.2- rotat MV, carie M
2.3- prezent integru
2.4- carie O
2.5- carie MO
2.7- carie MO
2.8- carie O, carie V
3.1-abrazie grad II
3.2-abrazie grad II
3.3- abrazie grad II
3.4- pigmentație ocluzală
3.5- obturație ocluzală compozit corespunzătoare
3.6- obturație MOD com pozit necorespunzătoare din punct de vedere al
adaptării marginale
3.7- carie O
4.1-abrazie grad II
4.2- abrazie grad II

53
4.3- abrazie grad II
4.4- prezent integru
4.7- pigmentație ocluzală
Examenul parodontal
La nivelul dinților 3.1, 3.2, 3.3, 4.1, 4.2, 4.3 –retracții gingivale și gingivită
cronică localizată datorită tartrului sub si supragingival.
Examen monomaxilar
Grup frontal
Maxilar
Sagital : retruzie
Transversal: înghesuire
Vertical : normal
Mandibular
Sagital : retruzie
Transversal: normal
Vertical : suprapoziție
Grup lateral
Maxilar
Sagital : normal
Transversal: îngustare simetrică
Vertical: plan de ocluzie denivelat prin prezența edentațiilor și a leziunilor
carioase
Mandibular
Sagital : normal
Transversal: normal
Vertical : plan de ocluzie denivelat prin prezența edentațiilor și a leziunilor
carioase

54
Examenul ocluziei
I) Statice
Incisivi : -În plan sagital: treaptă sagitală fiziologică
-În plan transversal: devierea l iniei mediene spre dreapta cu 3 mm
-În plan vertical: supraacoperire de 1/3
Canin dreapta: -În plan sagital: raport neutral
-În plan transversal: circumscriere
-În plan vertical: acoperire 1/3
Canin stânga: : -În plan sagital: raport neutral
-În plan transversal: circumscriere
-În plan vertical: acoperire 1/3
Molar dreapta: lipsă de reper
Molar stânga: lipsă de reper
II) Dinamic
Propulsie : 1.1, 2.1, 3.1, 3.2, 4.1, 4.2. Nu există interferențe sau contacte
premature.
Lateralitate: ghidaj canin fără interferențe și contacte premature
Examenul funcțiilor ADM
– Masticația afectată datorită prezenței edentațiilor
– Deglutiția neafectată
– Fonetica neafectă
– Estetica afectată datorită prezenței cariilor, edentațiilor și inghesuirilor
dentare
– Autoîntreținerea : afectată de carii, obturații necorespunzătoare, edentații
– Parafuncții: nu prezint ă

55

Fig 3.1.1 Aspect facial din normă frontală și laterală

Fig. 3.1.2 Examen clinic intraoral -situație inițială

56
Examene complementare:
Radiografie panoramică
Radiografii retroalveolare
Model de studiu

Diagnostic:
1) Odontal: leziuni odontale multiple, în faze diferite de evoluție, simple și
complicate, incorect tratate din punct de verede al închiderii marginale
2) Parodonta l : gingivită marginală cronică localizată la nivelul lui 3.1 , 3.2 ,
3.3 , 4.1 , 4.2 , 4.3 de origine tartrică
3) Ocluzal : pierderea stopurilor ocluzale la nivelul molarilor
4) Ortodontic: DDM cu in ghesuire
5) Protetic
Maxilar: -Kenedy: edentație clasa III subclasa I
-Costa: edentație latero -laterală
Mandibular: -Kenedy: edentație clasa I subclasa I
-Costa: edentație termino, latero -terminală
6) Etiologic : de natură carioasă
7) Funcțional: afectarea funcțiilor aparatul ui dento -maxilar: masticație și
autoîntreținere
8) Prognostic : nefavorabil în lipsa protezării

Plan de tratament :
1) Tratament de urgență : nu necesită
2) Tratamentul parodontal: igienizarea profesională a cavității bucale care
include detartraj supra și subgingival, periaj profesiona l și instruire de periaj
la domiciliu, plus folosirea mijloacelor auxiliare de igienizare
3) Tratament odontal: obturarea l eziunilor carioase și înlocuirea obturațiilor
necorespunz ătoare

57
La nivelul lui 2.7 – tratament endodontic
4) Tratament ortodontic: alinierea dinților
5) Tratament protetic:
Pacientului i s -au prezentat mai multe planuri de tratament:
Varianta 1:
Hemiarcada 1: PPF metalo -ceramică agregată pe 1.5, 1.7 , retentori
coroane mixte metalo -ceramice, intermediar -raport semișa cu creasta ,
conector rigid
Hemiarcada 2: Inițial se realizează un DCR turnat la nivelul lui 2.7.
PPF metalo -ceramică agregată pe 2.5, 2.7, retentori coroane mixte metalo –
ceramice, intermediar -raport semișa cu creasta , conector rigid
Hemiarcada 4 :PPF metalo -ceramică agregată pe 4.4, 4.7 cu retentori
coroane mixte metalo -ceramice, intermediari suspendați , conectori rigizi
Varianta 2:
Hemiarcada 1: adiție de os, aplicarea unui implant la nivelul lui 1.6
și o coroane mixtă metalo -ceramică supraimplantară
Hemiarcada 2: aplicarea unui implant la nivelul lui 2.6 și o coroane
mixtă metalo -ceramică supraimplantară
Hemiarcada 4: adiție de os , protezare supraimplantară, implante
osoase la nivelul lui 4.5, 4.6
Varianta 3:
Hemiarcada 2: Redresare ortodontică

Tratamentul acceptat de pacient și efectuat :
Pacientul a refuzat redresarea ortodontică și a ales varianta 1 de
tratament din considerente financiare.
Tratamentul s -a început cu hemiarcada 2.
Inițial s -a realizat tratamentul endodontic și realizarea DCR -ului la
nivelul dintelui stâlp 2.7.

58

Fig. 3.1.3 Prepararea lui 2.7 pentru DCR

Fig. 3.1.4 Amprentarea pentru DCR în doi timpi (wash tehnique)

59

Fig. 3.1. 5 Verificarea DCR -ului în cavitatea orală

Fig. 3.1.6 Cimentarea DCR -ului în cavitatea orală
Șlefuirea dinților stâlpi

60

Fig. 3.1.7 Amprentarea câmpului protetic: Amprenta arcadei de lucru în doi
timpi (wash tehnique), amprentarea ocluziei

Fig. 3.1.8 Proba scheletului metalic pe model și in cavitatea bucală

61

Fig. 3.1.9 Adaptarea internă a scheletului metalic în cavitatea orală

Fig. 3.1.10 Verificarea scheletului metalic în cavitatea bucală

62

Fig. 3.1.1 1 Alegerea culorii . Cheia de culor i Vita Classical

S-a ales culoarea B2.

Fig 3.1.12 Proba PPF -MC în faza de ceramică neglazurată pe model

63

Fig. 3.1.1 3 Proba PPF -MC în faza de ceramică neglazurată în cavitatea
bucală

Fig. 3.1.14 Verificarea PPF -MC în faza de ceramică neglazurată în cavitatea
bucală

64

Fig. 3.1. 15 Verificarea finală a PPF -MC în cavitatea bucală
Cimentare provizorie a PPF -MC în cavitatea bucală

Fig. 3.1.16 Cimentarea definitivă a PPF mixte metalo -ceramice. Aspect final

65
Cazul nr. 2

Date personale:
Nume : P.A
Sex: F
Vârsta: 34
Domiciuliu: Cojocna
Profesie : vânzătoare
Motivul prezentării: alterarea funcțiilor aparatului dento -maxilar :
masticatorie, autoîntreținere și estetică
AHC: nesemnificative
APP : amigdalectomie in urmă cu 15 ani
Condiții de viață și de muncă:
– Alimentație echilibrată
– Nefumătoare
– Cafea ( 2 cafele /zi )
– Alcool (ocazional)
– Igienă bucală satisfăcătoare
Istoricul bolii actuale: Boala actuală a debutat in sidios în urmă cu
aproximativ 8 ani prin prezența leziunile car ioase, care fiind netratate au dus
în timp la pierderea dinților.
Examen general :
Tip constituțional : normosom
Stare generală: favorabilă tratamentului protetic, vârsta biologică
concordantă cu cea cronologică
Stare psihică: echilibrată
Comportament: co operant

66
Examen clinic loco -regional:
I) Exobucal
A.Inspecție
– Facies oval, etaje faciale proporționale
– Profil drept, raportul buzelor in treaptă pozitivă
– Tegumente de culoare ș i aspect normale
– Șanțurile faciale concordante cu vârsta
B.Palpare
– Contururi osoase integre, nedureroase la palpare
– Puncte de emergență trigeminale nedureroase
– Puncte sinusale nedureroase
– Grupe ganglionare nepalpabile
ATM: Nu se percep crepitații, cracmente sau salturi articulare
II) Endobucal
– Deschiderea gurii : amplitudinea – 4.8 cm –normală
– Mucoasa labială: aspect și culoare normală
– Mucoasa jugală: aspect și culoare normală
– Mucoasa gingivală:aspect și culoare normală
– Saliva: cantitativ și calitativ normală
– Bolta palatin ă de adâncime medie
– Limba de culoare, mobilitate normală
– Inserția frenurilor : normală
Examenul arcadelor dentare:
Forma arcadei maxilare : eliptică
Forma arcadei mandibulare : parabolă
Dentație permanentă
Arcade dentare întrerupte datorită edentațiilor

67
Examen odontal
Tabel ul nr. II . Oglind a dentară a cazului nr.2
X 1.7 x X X 1.3 1.2 1.1 2.1 2.2 2.3 2.4 x x 2.7 2.8
X 4.7 x 4.5 4.4 4.3 4.2 4.1 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 x 3.7 x

1.1- obturație D compozit corespunzătoare
1.2- prezent integru
1.3- prezent integru
1.7- obturație ocluzo -mezială corespunzătoare
2.1- obturație D compozit corespunzătoare
2.2- obturație M compozit corespunzătoare
2.3- prezent integru
2.4- punte metalo -ceramică cu extensie D pe 2.5
2.7- distrucție coronară
3.1-abrazie grad I
3.2-abrazie grad I
3.3- abrazie grad I
3.4- prezent integru
3.5- obturație D compozit corespunzătoare
3.7- obturaț ie MO amalgam corespunzătoare
4.1- abrazie grad I
4.2- abrazie grad I
4.3- abrazie grad I
4.4- prezent integru
4.5 ; 4.7- ppf metalo -ceramică corespunzătoare, cu retentori – coroane mixte
metalo -cerami e, intermediar suspendat , conector rigid
Examenul parodontal
Mucoasa gingivală de aspect și culoare normală, făr ă modificări.

68
Examenul monomaxilar
Grup frontal
Maxilar
Sagital : normal
Transversal: normal
Vertical : normal
Mandibular
Sagital : retruzie
Transversal: normal
Vertical : suprapoziție
Grup lateral
Maxilar
Sagital : normal
Transversal: normal
Vertical: plan de ocluzie denivelat prin prezența edentațiilor
Mandibular
Sagital : normal
Transversal: normal
Vertical : plan de ocluzie denivelat prin prezența edentațiilor

Examenul ocluziei
I) Statice
Incisivi : -În plan sagital: treaptă sagitală fiziologică
-În plan transversal: devi erea liniei mediene spre stânga
-În plan vertical: supraacoperire > 1/3
Canin dreapta: -În plan sagital: mezializare 1/2 de cuspid
-În plan transversal: circumscriere
-În plan vertical: acoperire 1/3
Canin stânga: : -În plan sagital: raport neutral

69
-În plan transversal: circumscriere
-În plan vertical: acoperire 1/3
Molar dreapta: lipsă de reper
Molar stânga: lipsă de reper
II) Dinamic
Propulsie : 1.1, 2.1, 3.1, 3.2, 4.1, 4.2. Nu există interferențe sau contacte
premature.
Lateralitate: ghidaj canin fără interferențe și contacte premature
Examenul funcțiilor ADM
– Masticația afectată datorită prezenței edentațiilor
– Deglutiția neafectată
– Fonetica neafectată
– Estetica afectată da torită prezenței edentațiilor
– Auto întreținerea : afectată de edentații
– Parafuncții: nu prezintă

Fig. 3.2.1 Examinarea intraorală

70
Examene complementare :
– Radiografie panoramică OPT
– Radiografii retroalveolare
– Model de studiu

Fig. 3.2.2 Ortopantomografia

Diagnostic:
1. Odontal: 2.7 – leziune carioasă profundă cu distrucție coronară, în rest
obturații din compozit corespunzătoare din punct de vedere al închiderii
marginale, morfologiei, culorii
2. Ocluzal : pierderea stopurilo r ocluzale la nivelul molarilor
3. Protetic :
Maxilar : -Kenedy: edentație clasa III subclasa I
-Costa: edentație latero -laterală
La nivelul hemiarcadei 2 este protezată necorespunzător prin ppf metalo –
ceramică 2.4 -2.5 cu dinte stâlp 2.4 și extensie distală pe 2.5
Mandi bular : -Kenedy: edentație clasa III subclasa I

71
-Costa: ede ntație la tero-laterală
La nivelul hemiarcadei 4 este protezată corespunzător prin ppf metalo –
ceramică agregată pe 4.5, 4.7, retentori coroane mixte metalo -ceramice,
intermediari suspendați metalici
4. Etiologic : de natură carioasă
5.Funcțional: afectarea funcțiilor aparatului ADM , autoîntreținere,
masticație, estetică
6.Prognostic : nefavorabil în lipsa protezării

Plan de tratament :
1. Tratament de urgență : 2.7 – tratament endodontic și obturarea cu
compozit , aplicarea unui DCR
2. Tratamentul parodontal: igienizarea profesională a cavității bucale care
include detartraj supra și subgingival, periaj profesional și instruire de periaj
manual acasă plus folosirea mijloacelor auxiliare de igienizare
3. Tratament protetic:
Varianta 1
Hemiarcada 1: datorită translației lui 1.7 s-a micșorat spațiul edentat
și este nevoie de inserția doar a 2 implante endo -osoase și protezare
supraimplantară cu două coroane mixte metalo -ceramice. Înainte de inserția
implantelor se realizează augmentare de creastă .
Hemiarcada 2: ablația lucră rii m etalo -ceramice agregată pe 2.4 cu
extensie D, necorespunzătoare din punct de vedere al conceperii. Inserarea a
2 implante endo -osoase și protezare supraimplantară cu două coroane mixte
metalo -ceramice. Înainte de inserția implantelor se realizează augment area
crestei alveolare.
Hemiarcada 3: Inserția a unui implant endo -osos și protezare
supraimplantară cu coroană mixtă metalo -ceramică.

72
Varian ta 2 :
Hemiarcada 1: . Am aplicat legea lui Ante pentru dinții stâlpi și
teoretic dacă ar fi să înlocuim doi premolari și un molar, suma coeficienților
de rezistență parodontală ai dinților stâlpi ar fi mai mică decât suma
coeficienților de rezistență parodontală al dinților absenți, inlocuiți de PPF.
Datorită faptului că spațiul s -a îngustat prin translația lui 1.7, legea lui Ante
este respectată . Astel se poate realiza PPF agregată pe 1.3 și 1.7 cu retentori
coroane mixte metalo -ceramice, interem diari- raport semișa cu creasta,
conectori rigizi.
Hemiarcada 3: PPF agregată pe 3.5 și 3.7, cu retentori coroane
mixte metalo -ceramice, intermediar raport cu creasta suspendat , conector
rigid.
Varianta 3:
Arcada maxilară: proteză mobilizabilă scheletată
Tratamentul acceptat de pacient și efectuat
Pacienta nu a acceptat planul de tratament supraimplantar din
considerente financiare , și nu a fost deacord cu proteză mobilizabilă
scheletată datorită vârstei.
Ințial s -a început cu protezarea hemiarcadei 1 din considerente
estetice și masticatori i. S-a realizat o ppf metalo -ceramică agregată pe 1.3 și
1.7.

73

Fig. 3.2. 3 Prepararea bonturilor prin șlefuire tangențială subgingivală: 1.3 ,
1.7

Fig. 3.2.4 Amprentarea câmpului protetic: Amprenta arcadei de lucru în doi
timpi (wash tehnique), amprentarea arcadei antagoniste

74

Fig. 3.2. 5 Proba scheletului metalic pe model

Fig. 3.2.6 Proba scheletului metalic în cavitatea orală

75

Fig. 3.2.7 Alegerea culorii . Cheia de culori Vita Classical

S-a ales culoarea C1.

Fig 3.2. 8 Proba PPF -MC în faza de ceramică neglazurată în cavitatea bucală

76

Fig. 3.2. 9 Proba PPF -MC în faza de ceramică glazurată pe model

Fig. 3.2. 10 Verificarea finală a PPF -MC în cavitatea bucală

77

Fig 3.2. 11 Cimentarea provizorie a PPF -MC

Fig 3.2. 12 Cimentarea definitivă a PPF mixte metalo -ceramice. Aspect
final

78
Cazul nr. 3

Date personale:
Nume : M. F
Sex: F
Vârsta: 2 5
Domiciuliu: Dej
Profesie : ingineră
Motivul prezentării : alterarea funcțiilor aparatu lui dento -maxilar,
masticatorie și de autoîntreținere
AHC: nesemnificative
APP : neagă
Condiții de viață și de muncă:
– Alimentație echilibrată
– Nefumătoare
– Cafea ( o cafea/zi )
– Alcool (ocazional)
– Igienă bucală bună
Istoricul bolii actuale: Boala actuală a debutat insidios în urmă cu câțiva ani
în urmă prin prezența leziunile carioase la nivelul molarilor primi maxilari și
mandibulari , care fiind netratate au d us în timp la pierderea lor.
Examen general :
Tip constituțional : normosom
Stare generală: favorabilă tratamentului protetic, vârsta biologică
concordantă cu cea cronologică
Stare psihică: echilibrată
Comportament: cooperant

79
Examen clinic loco -regional:
I) Exobucal
A. Inspecție
– Facies oval, etaje faciale proporționale
– Profil drept, raportul buzelor in treaptă pozitivă
– Tegumente de culoare si aspect normale
– Șanțurile faciale concordante cu vârsta
B. Palpare
– Contururi osoase integre, nedureroase la palpare
– Puncte de emergență trigeminale nedureroase
– Puncte sinusale nedureroase
– Grupe ganglionare nepalpabile
ATM: Nu se percep crepitații, cracmente sau salt uri articulare
II) Endobucal
– Deschiderea gurii: amplitudinea – 4.5–normală
– Mucoasa labială: aspect și culoare normală
– Mucoasa jugală: aspect și culoare normală
– Mucoasa gingivală: aspect și culoare normală
– Saliva: cantitativ și calitativ normală
– Bolta palatină de adâncime medie
– Limba de culoare, mobilitate normală
– Inserția frenurilor : normală
Examenul arcadelor dentare:
Forma arcadei maxilare : eliptică
Forma arcadei mandibulare : parabolă
Dentație permanentă
Arcade dentare întrerupte datorită edentațiilor

80
Examen odontal
Tabel ul nr. III . O glind a dentară a cazului nr.3
0 1.7 x 1.5 1.4 1.3 1.2 1.1 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 x 2.7 2.8
0 4.7 x 4.5 4.4 4.3 4.2 4.1 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 x 3.7 4.8

1.1- prezent integru
1.2- pigmentație la nivelul fosetei cingular e
1.3- prezent integru
1.4- prezent integru
1.5- obturație ocluzală compozit corespunzătoare
1.7- prezent integru
2.1- prezent integru
2.2- pigmentație la nivelui fosetei cingular e
2.3- prezent integru
2.4- obturație ocluzală compozit corespunzătoare
2.5- obturaț ie ocluzală compozit corespunzătoare
2.7- obturație DO compozit corespunzătoare
2.8- prezent integru
3.1-prezent integru
3.2- prezent integru
3.3- prezent integru
3.4- pigmentație ocluzală
3.5- obturație oc luzală compozit corespunzătoare
3.7- obturațe ocluzală compozit corespunzătoare
3.8- prezent integru
4.1- prezent integru
4.2- prezent integru
4.3- prezent integru
4.4- prezent integru

81
4.5- pigmentație ocluzală
4.7- obturație compozit corespunzătoare
4.8- prezent integru
Examenul parodontal
Mucoasă de aspect și culoare normal.
Examenul monomaxilar
Grup frontal
Maxilar
Sagital : normal
Transversal: normal
Vertical : normal
Mandibular
Sagital : normal
Transversal: normal
Vertical : normal
Grup lateral
Maxilar
Sagital : normal
Transversal: normal
Vertical: plan de ocluzie denivelat prin prezența edentațiilor
Mandibular
Sagital : normal
Transversal: normal
Vertical : plan de ocluzie denivelat prin prezența edentațiilor

82
Examenul ocluziei
I) Statice
Incisivi : -În plan sagital: treaptă sagitală fiziologică
-În plan transversal: devierea liniei mediene spre dreapta cu 2 mm
-În plan vertical: acoperire mai mică de 1/3
Canin dreapta: -În plan sagital: raport
-În plan transversal: circumscriere
-În plan vertical: acoperire mai mică de 1/3
Canin stânga: : -În plan sagital: raport neutral
-În plan transversal: circumscriere
-În plan vertical: acoperire de 1/3
Molar dreapta: lipsă de reper
Molar stânga: lipsă de reper
II) Dinamic
Propulsie : 1.1, 2.1, 3.1, 3.2, 4.1, 4.2. Nu există interferențe sau contacte
premature.
Lateralitate: ghidaj canin fără interferențe și contacte premature
Examenul funcțiilor ADM
– Masticația afectată datorită prezenței edentațiilor
– Deglutiția neafectată
– Fonetica neafectată
– Estetica neafectată
– Auto întreținerea : afectată de edentații
– Parafuncții: nu prezintă

83

Fig. 3.3.1 Examen clinic intraoral

Fig. 3.3. 2 Examen ocluzal

Examene complementare :
– Radiografie panoramică OPT
– Radiografii retroalveolare
– Model de studiu

84

Fig. 3.3. 3 Ortopantomografia

Diagnostic:
1) Odontal: leziuni carioase tratatate corespunzător prin obturații
fizionomice
2) Ocluzal : pierderea stopurilo r ocluzale la nivelul molarilor
3) Protetic
Maxilar : -Kenedy: edentație clasa III subclasa I
-Costa: edentație latero -laterală
Mandibular: -Kenedy: edentație clasa III subclasa I
-Costa: edenta ție latero -laterală
4) Etiologic: de natură carioasă
5) Funcțional: afectarea funcțiilor aparatului ADM: masticatorie și
autoîntreținere

85
6) Prognostic : nefavorabil în lipsa protezării

Plan de tratament :
1) Tratament de urgență : nu necesită
2) Tratamentul parodontal: igienizarea profesională a cavității bucale care
include detartraj supra și subgingival, periaj profesional și instruire de periaj
manual acasă plus folosirea mijloacelor auxiliare de igienizare
3) Tratament protetic:
Varianta 1:
Hemiarcada 1: PPF agregată pe 1.5 și 1.7, cu retentori coroane
mixte metalo -ceramice, intermediar raport în semișa , conector rigid
Hemiarcada 2: PPF agregată pe 2.5 și 2.7, cu retentori coroane
mixte metalo -ceramice, intermediar raport în semișa , conector rigid
Hemiarca da 3: PPF agregată pe 3.5 și 3.7, cu retentori coroane
mixte metalo -ceramice, intermediar raport suspendat mixt, conector rigid
Hemiarcada 4: : PPF agregată pe 4.5 și 4.7, cu retentori coroane
mixte metalo -ceramice, intermediar raport suspendat mixt, conec tor rigid
Varianta 2: inserarea de implante endo -osoase la nivelul Molarilor
1, supraprotezate cu coroane mixte metalo -ceramice
Varianta 3: după erupția M3 se poate realiza redresare ortodontică

Tratamentul acceptat de pacient si efectuat
Pacienta a acceptat varianta 1 de tratament, restaurarea edentaț iilor
prin ppf metalo -ceramice. Am reabilitat hemiarcada 1 și 4 concomitent
deoarece pacienta urma să plece în străin ătate și a dorit neapărat să -i
realiză m 2 lucrări. Am urmărit crearea unor contacte multiple și stabile.

86

Fig. 3.3. 4 Șlefuirea di nților

Fig. 3.3.5 Șlefuirea dinților

87

Fig. 3.3.6 Amprenta câmpului protetic : amprenta arcadelo r de lucru în doi
timpi ( wash t ehnique )

Fig. 3.3. 7 Amprenta ocluziei

88

Fig 3.3. 8 Proba scheletului metalic pe model

Fig. 3.3. 9 Proba scheletului metalic în cavitatea bucală

89

Fig. 3.3. 10 Alegerea culorii . Cheia de culori Vita Classical

S-a ales culoarea A2.

Fig. 3.3. 11 Proba PPF -MC în faza de ceramică neglazurată în cavitatea
bucală

90

Fig. 3.3.1 2 Proba PPF -MC în faza de ceramică glazurată în cavitatea bucală .
Aspect final

91
5.Discuții

În urma respectării tuturor etapelor pentru realizarea lucrărilor
metalo -ceramice s -au obținut rezultate bune, reușind să se refacă funcțiile
pierdute prin edentații.
Din cauza unor considerente financiare și tehnice, nu s -au utilizat
cele mai actuale și profesionale materiale.
Prepararea dinților s -a realizat cu prag chamfer și tangențial . În
principiu prepararea trebuia să fie cu prag chamfer.
În vederea amprentării arcadei de lucru s -ar fi preferat siliconi i de
adiție în locul celor de condensare. Stabilitatea dimensională și fidelitatea
este mult mai bună decât la cei de condensare. Astfel retușările ar fi fost
minime. Amprentarea ocluziei era mai indicat să se realizeze cu material
siliconat pentru ocluzie special ( Oclufast) .
Evicțiun ea sulcular ă s-a realizat cu un singur fir de retracție, în
defavoarea unor metode mai mode rne.
Alegerea culorii a fost realizată la toate cazurile , prin metoda
clasică, cu cheia de culori Vita Classical. Am avut rezultate bune utilizân d
această cheie deși, actua l se preferă alte metode de alegere a culorii, precum
ar fi : cheia Vita 3D Master, metode instrumetale de determinare :
spectofotometre, colorimetre și metodele de analiză combinat e- vizuale și
instrumentale : camerele intraorale. Acestea au avantajul că analiza culorii
dentare se realizează în zone distincte, putând creea o hartă de culoare.
La cimentare s -au utilizat cimenturi pe bază de fosfat de zinc sub
formă de pulbere și lichid care au rezistență bună la stres , raportul calitate
preț este favorabil în detrimentul celor duale care sunt mai ușor de manevrat .
Verificarea lucrărilor din punct de vedere al reabilitării funcțiilor a
fost considerat ă în final ca fiind bună. Astfel din cei 9 pacienți la 5 dintre ei

92
am reabilitat funcția masticatorie și de autoîntreținere, la 2 funcția de
autoîntreținere, estetică și masticatorie și la 2 f uncția de autoîntreținere,
estetică și fonetică.
În ciuda tuturor inconvenientelor de ordin economic și tehnic ,
rezultatele obținute au fost favorabile , iar pacienții au plecat acasă cu
zâmbetul pe buze.

93
6.Concluzii

1. La pacienții luați în studiu cu diferite clase de edentație, utilizarea
tratamentelor prin proteze parțiale fixe metalo -ceramice, pe lângă o bună
reabilitare a funcției estetice la 4 pacienți , punțile metalo -ceramice
restaurează și celelalte funcții ale aparatului dento -maxilar cum ar fi :
masticația la 7 pacienți , fonetica la 2 pacienți și autoîntreținerea la toți
pacienții .
2. Morfologia adecvată, foarte asemănătoare cu dinții nat urali și
retenția scăzută la placa bacteriană, ajută la refacerea cu succes a funcției de
autoîntreținere.
3. După controalele periodice realizate o dată la 6 luni și la un an ,
pentru pacienții care dețin lucrări protetice s -a observat că aceștia acordă o
atenție sporită igienei orale față de situația iniți ală, când aceștia erau
edentați, iar rezultatele obținute în urma tratamentului s -au păstrat
nemodificate.
4. Reabilitarea orală prin lucrări metalo -ceramice contribuie la
creșterea calității vieții.

94
Bibliografie

1. Bratu, D., Nussbaum R.(2006), Bazele clinice și tehnice ale protezării
fixe, Ed. a 3 -a, Editura Medicală, București, pp: 235 -240, 284, 413, 427 -428,
1010 -2013, 1015, 1024 -1029.
2. Lascu , L.(2006), Proteza p artial mobilizabilă scheletată,Vol 1, Editura
Medicală Universitară "Iuliu Hațieganu": Cluj -Napoca, pp: 14 -25.
3. Picoș , A. (2011), Tratamentul edentații lor prin proteze parțiale fixe, vol,
Editura medicală "Iuliu Hațieganu" : Cluj -Napoca, pp : 7-23.
4. Veeraiyan , H., Ramalingam , K., Bhat , Vinaya. (2006), Textbook of
prosthodontics, Jaypee Brothers, 1 st ed., p p: 272 -287
5. Forna , N.(2011), Protetic ă Dentară, volumul 1, Ed a 2 -a, Editura
Enciclopedică: București, pp: 401,405 -409,404 -405,211 -212,229.
6. Lascu , L.(2006), Proteza partial mobi lizabilă scheletată, Vol 1, Editura
Medicală Universitară "Iuliu Hațieganu": Cluj -Napoca .
7. Ionescu, A.(1999), Tratamentul edentației parțiale cu proteze mobile,
Editura Național : București, pp:21 -26.
8. Robert, G., Marcus , L. (1997),Restorative Dental Materials, 10th ed. St.
Louis, Mo: Mosby,pp : 647 -661.
9. Rândașu , I., Stanciu , L.(2006), Restaurări protetice dentare fixe, Editura
Meteor Press: București, pp: 198 -203.
10.Nicola , C.(2009), Materiale dentare: cons iderații clinice și tehnologice,
Editura Casa Cărții de știință: Cluj Napoca, pp: 139 -140, 147 -153, 157 -162,
167-180.
11.Veeraiyan , H., Ramalingam , K., Bhat , Vinaya. (2006), Revi ew of Fixed
Partial Dentures, Jaypee Brothers, 1 st ed.
12.Rândașu , I., Rândașu , E.(1996), Biomateriale în stomatologie, Editura
Medicală: București.

95
13.Rândașu , I.(2002) , Proteze dentare, Vol. 1, Editura medicală: București,
pp: 308 -310.
14.Buduru , S., Almășan , O. (2010), Noțiuni practice de ocluzologie, Ed. a 2 –
a. Editura Napoca Star: Cluj, pp: 152.
15.Gurel , G.(2003), The Science and Ar t of Porcelain Laminate Veneers, 1st
ed, Quint essence Publishing Co.Ltd, p p: 79 -81, 90 -95.
16.Morgante , E., Talarico , G. (2013), The human dimension: es thetics in
society and medicine, The Europea n Journal of Esthetic Dentistry, Vol 8.
17.Dudea , D (2010), Noțiuni de examinare în estetica dento -facială , Editura
Grinta: Cluj Napoca, pp: 17.
18.Nairn, H.F.W. (2015), Essentials of Esthetic Dentistry, Principles and
Practice of Esthetic Dentistry, Vol One. Elsevier. Ltd.
19.Smukler , H., Castelluci , F., Capi , D. (2003), The role of implant housing
in obtaining aestheics: Part Customing the peri -implant soft tissue. Pract
Proced Aesthent dent ; 15:487 – 490.
20.Iordanova , MV., Iordanova SV ., Chaprashikian OG. (2006), Changes of
the facial soft tissue profile in com plete denture prosthetic treatment,Folia
Med (Plovdiv) ;48(3 -4):74 -8
21.Borzea , D., Baciu , S., Dudea , D. (2003), Proteza parțială fixă, Editura
medicală “Iuliu Hațieganu”: Cluj -Napoca, pp: 11 -12,18 -20
22.Rosenstie l,SF., Land , FM.(2006), Contemporary Fixed Prosthodontics,
part 1, 4th ed, St. Louis, Mo: Mosby.
23.Shillingburg , HT., Hobo , S., Whitsett , LD., Jacobi , R., Brackett , SE.
(1997), Funda mentals of fixed prosthodontics, 3 rd ed, Quintessence
Publishing Co, Inc., p p: 1-7; 419 -429; 433 -436.
24.Picoș , A. (2011), Tratamentul edentații lor prin proteze parțiale fixe, vol 2,
Editura medicală " Iuliu Hațieganu" : Cluj -Napoca.