Licenta Hotel Orizont 2017 Pdf [625612]

0
UNIVERSITATEA „DANUBIUS” DIN GALAȚI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
Specializarea:
ECONOMIA, COMERȚULUI , TURISMULUI ȘI
SERVICIILOR

Îndrumător științific:
Prof.univ.dr. ANCA GABRIELA TURTUREANU

Absolvent: [anonimizat], 2016

1

EFICIENTA ECONOMICA A
TURISMULUI SI STRATEGII LE DE
DEZVOLTARE LA
HOTEL ORIZONT PREDEAL

2

C U P R I N S
CAPITOLUL I – PREZENTAREA GENERALĂ A HOTELULUI ORIZONT 2
1.1. SCURTA PREZENTARE 3
1.2. CARACTERISTICI DE ANSAMBLU ALE HOTELULUI ORIZONT 3
1.3. ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA HOTELULUI ORIZONT 4
1.4. DEPARTAMENTELE SI OBIECTUL DE ACTIVITATE AL HOTELULUI ORIZONT 4
CAPITOLUL II – ANALIZA PIEȚEI 6
2.1. RELAȚIILE CU CONCURENȚA 7
2.2. OFERTA HOTELULUI ORIZONT 8
2.3. CLIENȚII HOTELULUI ORIZONT 10
2.4. ANALIZA CIRCULATIEI TURISTICE 10
2.5. ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO – FINANCIARI 14
CAPITOLUL III – ANALIZA DIAGNOSTIC A ACTIVITĂȚILOR HOTELULUI ORIZONT ȘI
STRATEGIILE ADOPTATE 22
3.1. ANALIZA DIAGNOSTIC A HOTELULUI ORIZONT 23
3.2. DIAGNOSTICUL ECONOMICO -FINANCIAR 23
3.3. DIAGNOSTICUL COMERCIAL 27
3.4. ROLUL STRATEGIILOR ÎN EFICIENȚA FIRMELOR 37
3.5. ABORDĂRI ACTUALE ALE STRATEGIEI ÎN CADRUL HOTELULUI ORIZONT 38
3.6. STRATEGIILE ADOPTATE ÎN FUNCȚIE DE ANALIZA FACTORILOR INTERNI SI EXTERNI 41
3.7. STRATEGIILE ADOPTATE ÎN FUNCȚIE DE ANALIZAREA MISIUNII ȘI A OBIECTIVELOR
HOTELULUI 41
CAPITOLUL IV – PROPUNERI DE PERFECȚIONARE A STRATEGIILOR ÎN CADRUL
HOTELULUI ORIZONT 43
4.1. FUNDAMENTAREA STRATEGIILOR DE DEZVOLTARE A HOTELULUI ORIZONT 44
4.2. PROPUNERI DE PERFECTIONARE A STRATEGIILOR DE DEZVOLTARE PENTRU HOTELUL 46
CONCLUZII 53
BIBLIOGRAFIE
54

3

CAPITOLUL I
EFICIENȚA ECONOMICĂ ȘI SOCIALĂ A TURISMULUI

4

1.1. EFICIENȚA ECONOMICĂ ȘI SOCIALĂ A TURISMULUI

Utilizarea cât mai eficientă a resurselor umane, materiale și financiare ale societății
reprezintă condiția esențială a progresului economico -social, una dintre trăsăturile
fundamentale ale economiei de piață.
În acest context, și activitatea turistică, prin modul de organizare și desfă șurare, se
subordonează acestui obiectiv, urmărind obținerea unor rezultate economice pozitive,
concomitent cu satisfacerea, în condiții superioare, a cerințelor turiștilor.
Cu plusurile și minusurile lor, diferitele definiții date turismului de -a lungul timpului,
evidențiază, pe de o parte, faptul că turismul este un fenomen cu deosebită semnificație pentru
economiile țărilor de referință ce a captat atenția teoreticienilor și practicie nilor. Pe de altă
parte, conectat la dezvoltarea economico -socială, turismul evoluează rapid, își lărgește
continuu sfera de activitate, imprimând definițiilor un caracter limitat. În aceste condiții,
noțiunea de turism trebuie permanent actualizată, adap tată schimbărilor, confruntată și
corelată cu activitatea practică, cu celelalte componente ale economiei.
Este cunoscut faptul că orice activitate economică trebuie să corespundă unor
necesități concrete ale societății, să răspundă unor cerințe reale ale vieții materiale și spirituale
ale oamenilor. În acest sens și activității de turism îi revin sarcini multiple pe linia eficienței
economico -sociale. Dar, eterogenitatea și complexitatea produsului turistic conferă eficienței
o sferă mai largă de cuprinder e și evaluare1. Eficiența economică în turism are un caracter
complex deoarece exprimă rezultatul unui ansamblu de activități specifice: turism intern,
turism internațional, alimentație, prestări de servicii, desfaceri de mărfuri, transporturi
turistice etc. Rezultatele activității de turism îmbracă simultan două aspecte, care se
intercondiționează și se întrepătrund reciproc: eficiența eco nomică și eficiența socială. Fiecare
dintre aceste componente ale eficienței activității de turism are atât efecte directe, cât și
indirecte.

1 Nicolae Neacșu, Petre Baron, Oscar Snak, Economia turismului, Ediția a II -a, Ed. Pro Universitaria, București,
2006, p. 441

5

1.2. TURIMUL SI DEZVOLTAEA ECONOMICO -SOCIALA

În concordanță cu aspectele mai sus prezentate, privind conținutul și trăsăturile sale
definitorii, turismul – înțeles ca ansamblul relațiilor și fenomenelor generate de satisfacerea
nevoilor de consum ale călătorilor – răspunde cerințelor unui domeniu distinct de activitate,
reprezentând, în tot mai multe țări, o ramură importantă a economiei.
Diversitatea activităților încorporate în conținutul prestației/industriei turi stice ca și
prezența unora dintre ele în structura altor ramuri ale economiei, conferă turismului caracterul
unei ramuri de interferență și sinteză. De aici decurge amploarea și complexitatea legăturilor
dintre turism și celelalte componente ale economiei. Aceste relații îmbracă forme diferite,
manifestându -se direct sau indirect, permanent sau periodic, pe orizontal sau vertical. Spre
exemplu, pentru desfășurarea activității turistice sunt necesare intrări din alte ramuri, ca:
agricultură, industrie alimen tară, industria construcțiilor și indirect a materialelor de
construcții, energetică, construcții de mașini etc; de asemenea, turismul întreține legături
directe cu transporturile, telecomunicațiile, cultura și arta. La rândul său, prin produsele pe
care l e oferă, turismul contribuie nemijlocit la asigurarea consumului populației, împărțind
această sarcină cu educația și învățământul, ocrotirea sănătății, comerțul și altele.
Toate acestea ilustrează poziția importantă a turismului în structura mecanismului
economic și rolul său activ în procesul de dezvoltare și modernizare a economiei și societății.
În acest context, „a analiza impactul economic al turismului înseamnă a evalua locul pe care
acesta îl ocupă în comerțul internațional și în economia națională ; …a identifica și examina
rezultatele activității turistice în comparație cu alte sectoare ale economiei atât în țările
industrializate cât și în cele în curs de dezvoltare"1.
Evaluarea consecințelor turismului devine o sarcină dificilă și complexă, mai ales în
absența unui instrumentar specific de analiză și a unor informații pertinente, dar și datorită
unor imprecizii în delimitarea și conceptualizarea economică a fenomenului.
Ca urmare, în ultima perioadă se constată o intensificare a preocupărilor în direcția
identificării unor mijloace cu ajutorul cărora să se cuantifice efectele totale ale turismului –
atât cele directe rezultate din variația sosirilor de turiști și/sau a încasărilor generate de
desfășurarea călătoriilor cât și cele indirecte pro duse prin influențele turismului asupra altor
ramuri de activitate. Aceste căutări se dovedesc tot mai necesare în condițiile creșterii

1 citat de Rodica Minciu, Economia turismului, Ediția a II -a revizuită, Ed. Uranus, București, 2004, p. 22

6
ponderii turiștilor care călătoresc pe cont propriu, cheltuielile lor ne mai regăsindu -se direct și
distinct în statisti cile agențiilor de voiaj, companiilor de transport etc.

1.3. IMPACTUL ECONOMIC AL TURISMULUI

Impactul turismului, în ansamblul său, asupra economiei este îndeobște cunoscut, în
literatura de specialitate, sub denumirea de efect multiplicator. Multiplicatorul , potrivit
accepțiunii generale „… reflectă și exprimă legătura directă dintre intrările în sistemul
economic – concretizate în investiții – și ieșirile acestuia, sub forma veniturilor participanților
la activitățile economice"1. Deși se referă, în princ ipal, la investiții2 el poate fi extins și la alte
tipuri de intrări.
În aceste condiții, particularizat la turism și abordat într -o viziune mai largă,
multiplicatorul măsoară schimbările produse în nivelul veniturilor, rezultatelor, ocupării forței
de mun că și balanței de plăți – provocate de modificarea cheltuielilor turistice.
Privit prin prisma conținutului său și în corelație cu ansamblul economiei naționale,
turismul acționează ca un factor stimulator al sistemului economic global. Desfășurarea
călătoriei turistice presupune o cerere și, respectiv, un consum de bunuri și servicii specifice,
ceea ce antrenează o creștere în sfera producției acestora. Totodată, cererea turistică determină
o adaptare a ofertei, care se materializează, între altele, în dezvoltarea bazei tehnico -materiale
a acestui sector și, indirect, în stimularea producției ramurilor participante la construirea și
echiparea spațiilor de cazare și alimentație, modernizarea rețelei de drumuri, realizarea de
mijloace de transport, de i nstalații pentru agrement.
Industria turismului și a călătoriilor reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic
sector de activitate și, în același timp, cel mai important generator de locuri de muncă precum
și o sursă de redresare a economiilor naționale.
De altfel, specialiștii afirmă că, în perspectivă, la nivel mondial, turismul și călătoriile
vor fi alături de tehnologia informațiilor și telecomunicații cele trei industrii ale serviciilor cu
cea mai mare cifră de afaceri, pentru că serviciile turistice vor atrage în permanență, indiferent
de situațiile conjuncturale și de mutațiile intervenite în cererea turisticăi.
Turismul este nu numai creator de PIB, ci are și o contribuție importantă la realizarea
valorii adăugate. Prin specificul său – activitate d e servicii, consum mare de muncă vie, de

1 Codruța Petronela Bouaru, Strategii de dezvoltare a turismului în Bucovina , Ed. Universitară, București, 2009,
p. 72
2 Teoria economică apreciază că, investițiile sunt cele care produc efecte de antrenare asupra producției de
bunuri economice și, prin aceasta, asupra veniturilor și consumului

7
inteligență și creativitate – turismul participă la crearea VA într -o proporție superioară
ramurilor apropiate din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare.
Turismul are, totodată, și un important efect de antrenare, de stimulare a producției în
alte domenii, rezultat al caracterului său de ramură de interferență și sinteză. Studii elaborate
în acest sens au evidențiat că activitatea unor ramuri este determinată în mare parte de nevoile
turismului .
În conexiune cu dezvoltarea și modernizarea economiei unei țări, turismul se
manifestă și ca un mijloc de diversificare a structurii acesteia. Astfel, nevoia de adaptare la
cerințele turiștilor favorizează, pe de o parte, apariția unor ramuri (activități) specifice:
industria agrementului, transportul pe cablu, agențiile de voiaj, producția de artizanat și, pe de
altă parte, imprimă dimensiuni noi unora dintre ramurile existente: agricultură, industria
alimentară, construcții, transporturi, servicii cultura le.
Turismul reprezintă, totodată, o cale de valorificare superioară a tuturor categoriilor
de resurse și, în mod deosebit, a celor naturale – altele decât cele tradiționale – și/sau a celor
de mici dimensiuni. Elemente cum sunt: frumusețea peisajului, cal itățile curative ale apelor
minerale sau termale, condițiile de climă, evenimente cultural -artistice, monumente de artă,
vestigii istorice, tradiția populară își găsesc cea mai bună valorificare, în unele situații chiar
singura, prin intermediul turismului . Mai mult, în cazul comercializării acestor resurse în
turismul internațional se asigură un spor de venit, rezultat al costurilor comparative (de
producție) mai mici pe piața internă față de cea internațională. De asemenea, față de alte
ramuri dominate de economiile de scală, turismul se poate dezvolta și prin exploatarea
resurselor de mici dimensiuni, dispersate, fiind, din acest punct de vedere, o componentă
importantă a economiilor locale.
Consecință firească a acestor efecte, turismul este capabil să p rovoace mutații în
dezvoltarea în profil teritorial; din acest unghi, el este considerat o pârghie de atenuare a
dezechilibrelor interregionale, privite la scară națională sau mondială, „o soluție pentru
prosperitatea zonelor defavorizate, un remediu pentr u localitățile dezindustrializate"1.
Pe lângă incidențele asupra economiei regiunilor și zonelor receptoare de turiști,
rezultate din atragerea lor în circuitul de valori, dezvoltarea turismului are consecințe asupra
geografiei acestora, asupra urbanizării și construcției de locuințe, amenajării de drumuri,
realizării de servicii publice. El favorizează, de asemenea, utilizarea pe plan local a diferitelor
resurse, a disponibilităților de forță de muncă.

1 Y. Tinard, op. cit., p. 79, citat de Rodica Minciu, op. cit, 2004, p. 27

8
Efectele economice ale turismului îmbracă și alte form e de manifestare; dintre acestea,
se impune a fi menționată contribuția sa la asigurarea unei circulații bănești echilibrate,
realizată deopotrivă pe seama turismului intern și internațional. Astfel, în cazul turismului
intern, prin cheltuielile făcute de turiști pentru procurarea de bunuri și servicii specifice, este
redată circulației o parte din veniturile obținute de aceștia; se realizează, în acest fel, o
echilibrare a cererii solvabile cu oferta (producția), atenuându -se presiunile inflaționiste. Pe d e
altă parte, produsele turistice mai rafinate, mai complexe, presupun, din partea turiștilor,
cheltuieli mai mari față de consumurile casnice; cu alte cuvinte, preluarea unei părți din
veniturile populației sub forma cheltuielilor pentru turism nu înseamn ă sporirea, în aceeași
măsură, a consumului intern de resurse regenerabile1. În privința turismului internațional,
încasările valutare contribuie la atenuarea deficitului balanței de plăți, la consolidarea
monedei național e și a liberei convertibilități.

1.4. TURSIMUL INTERNATIONAL SI COMERTUL MONDIAL

Creșterea și diversificarea schimburilor internaționale sub impactul dezvoltării
individuale a țărilor lumii, a specializării acestora și a adâncirii diviziunii internaționale a
muncii reprezintă una din tră săturile majore ale evoluției economiei mondiale. în corelație cu
aceste transformări, turismul se afirmă ca o componentă importantă a relațiilor economice
internaționale, cu rol din ce în ce mai mare. Astfel, tu rismul internațional (de călătorie și de
transport pasageri) a reprezentat în 2012, 30% din exporturile mondiale de servicii și 6% din
totalul exporturilor de bunuri și servicii. Ca o categorie de export la nivel mondial, pe locul al
cincilea turism după combustibili, produse chimice, produse alimen tare și produse de
automobile, în timp ce primul clasament în multe țări în curs de dezvoltare2.
Prin specificul său, turismul internațional face parte din structura comerțului invizibil,
reprezentând una dintre componentele principale ale acestuia. Comerț ul invizibil este o formă
a schimburilor internaționale, constituit din ansamblul tranzacțiilor economice internaționale
care nu au ca obiect un bun material. El cuprinde operațiuni ca: servicii – transporturi și
telecomunicațiile internaționale, turism in ternațional, operațiuni de păstrare, asigurări,
consulting, know -how; transferuri bănești particulare – salarii, diverse venituri; transferuri
bănești de stat -despăgubiri, compensații; operațiuni legate de investițiile în străinătate precum
și o serie de operațiuni bănești având caracter necomercial, cum ar fi participarea la

1 I. Istrate, Florina Bran, Anca Gabriela Roșu, Economia turismului și mediul înconjurător, Ed.ura Economică,
București, 1996, p. 47
2 UNWTO, World Tourism Barometer , volume 11, april 2013

9
organismele internaționale, întâlniri mondiale, specializarea și studiile în străinătate,
deplasările la tratative etc.1. Având o structură eterogenă, cu implicații în toate domeniile
vieții economice și sociale, comerțul invizibil joacă rolul unui factor de creștere economică,
de lărgire și diversificare a relațiilor economice internaționale, de facilitare a accesibilității
țărilor la schimbul mondial de valori.
Prin apartenența la co merțul invizibil, turismul internațional are o contribuție
semnificativă la creșterea și diversificarea exporturilor. În funcție de condițiile concrete ale
fiecărei țări, turismul reprezintă un export sau un import; astfel, bunurile și serviciile pe care
le consumă turiștii pe durata deplasării lor într -o țară pot fi asimilate, pentru țara vizitată, cu
un export; în același timp, cheltuielile pe care le face un turist în străinătate constituie, pentru
țara lui de reședință, un import. în consecință, o creș tere a numărului turiștilor internaționali
și/sau a cheltuielilor acestora conduce la sporirea volumului schimburilor internaționale2.
Analiza structurii comerțului mondial, în general, și a celui cu servicii, în particular,
evidențiază locul important pe care îl deține turismul – circa 6% în exportul de bunuri și peste
30% în comerțul cu servicii -, precum și faptul că evoluția acestuia a fost în multe cazuri
superioară dinamicii comerțului mondial.
Fără îndoială că aceste evoluții sunt influențate și de m odificările prețurilor diferitelor
produse pe piața mondială sau de amploarea fenomenului inflaționist (de exemplu, se
apreciază că volumul fizic al exporturilor mondiale a stagnat sau a crescut foarte puțin).
În afara contribuției directe – asigurate pr in intermediul încasărilor – la dinamica
schimburilor internaționale, turismul are și o contribuție indirectă, aflându -se adesea la
originea unor fluxuri comerciale impuse de dezvoltarea infrastructurii turistice sau pentru
completarea consumurilor turiști lor.
În ce privește aportul turismului internațional la diversificarea exporturilor, acesta este
susținut prin varietatea produselor și serviciilor puse la dispoziția turiștilor, produse și servicii
de natură specifică (conținutul lor este, în mare măsură, alcătuit din elemente naturale –
peisaje, climă, ape minerale și termale – sau valori de cultură și artă) și care, în condiții
clasice, fie că nu se pot exporta, fie se exportă dar în cantități mici, cu eforturi și riscuri mari
datorită particularităților lor, cum sunt: perisabilitate ridicată, producție sezonieră, distanțe
mari până la piețele consumatoare, prețuri necompetitive3.
Turismul, ca formă a exporturilor, caracterizat prin diversitatea bunurilor și serviciilor
comercializate ca și prin consum la locul de producție, se dovedește și deosebit de eficient; el

1 ***, Dicționar de relații economice internaționale, Ed.ura Enciclopedică, București, 1993, p. 141
2 Rodica Min ciu, op. cit., p. 31
3 Rodica Minciu, op. cit., 2004, p. 32

10
presupune costuri mai reduse prin eliminarea cheltuielilor de transport, a taxelor vamale, a
diferitelor comisioane etc. Ca urmare, turismul internațional se manifestă ca o importantă
sursă de d evize sau de economisire a acestora, ca mijloc de valorificare, în condiții mai
avantajoase comparativ cu formele clasice ale exporturilor, a resurselor interne cheltuite
pentru producerea unor mărfuri destinate pieței internaționale. Turismul internaționa l
contribuie, în acest fel, la echilibrarea balanțelor comerciale și de plăți.
Balanța de plăți reflectă ansamblul creanțelor și debitelor unei țări în relație cu
străinătatea, iar influența turismului asupra acesteia poate fi redată sintetic prin intermediul
soldului balanței valutare a turismului care, în funcție de natura sa -pozitivă sau negativă –
poate compensa, reduce sau agrava o balanță de plăți deficitară.
Complexitatea turismului internațional reclamă ca activitățile specifice acestuia să se
înregistreze în balanța de plăți atât în contul operațiunilor curente (comerț internațional cu
bunuri și servicii non -factor), cât și în contul mișcărilor de capital (în principal, investiții).
Astfel, încasările și cheltuielile din turism sunt evidenț iate în postul „Călătorii" (contul
operațiunilor curente); aici sunt cuprinse, la credit, ; cheltuielile turiștilor străini în țara
primitoare, cheltuieli legate de cazare, alimentație, transport intern, tratament balneo -medical
și alte servicii, iar la deb it, cheltuielile de aceeași natură făcute de rezidenți în străinătate. în
funcție de soldul activității turistice (postul „Călătorii") și soldul general al balanței de plăți,
pot exista
Aprecierea influenței turismului asupra balanței de plăți trebuie să aibă în vedere
sensul (exprimat de semnul algebric al confruntării celor două solduri) cât și amploarea
acesteia; ca atare, analiza, redată sintetic în tabloul de mai sus, se impune a fi întregită cu
determinarea mărimii (valorii) soldului și efectuarea un or comparații în timp. Sunt relevante,
în acest sens, rezultatele obținute de diverse țări, reprezentative pentru activitatea lor turistică.
Se observă că, în funcție de seninul soldului, țările lumii pot fi grupate în două mari
categorii: țări cu sold poz itiv, cunoscute ca țări receptoare de turiști – Franța, Spania, Italia,
Austria – și țări cu sold negativ, respectiv, țările emițătoare – Germania, Japonia, Marea
Britanie, Olanda, Suedia. De remarcat, totodată, că deși mărimea soldului înregistrează
varia ții importante de la o perioadă la alta, semnul soldului și implicit statutul unei țări se
modifică la intervale foarte mari de timp (SUA, Australia).
Față de cele menționate, unii specialiști consideră, pe bună dreptate, insuficientă –
pentru relevarea ro lului turismului internațional – limitarea analizei la simpla evaluare a
soldului postului „Călătorii"; ei apreciază ca deosebit de utilă completarea rezultatelor prin
adăugarea încasărilor din „transporturile turistice internaționale" ca și a celor obținu te din

11
activitatea de „engineering" și din „vânzarea de echipamente turistice". În același context se
înscriu și opiniile privind necesitatea evidențierii, alături de rezultatele directe, a efectelor
induse, cum ar fi cele obținute din investițiile de cap ital în industria turistică, din calificarea
forței de muncă în străinătate sau din importul de forța de muncă superior calificată1. În
aceste condiții, rezultatul global al activității de turism internațional, reflectat de „Contul de
exploatare turistică ", poate să difere sensibil de soldul postului „Călătorii" – de regulă, iară
să-i schimbe semnul -, oferind o imagine mai corectă, mai aproape de realitate a aportului
valutar al turismului.

1.5. TURI SMUL SI OCUPAREA FORTEI DE MUNCA

Turismul joacă un important rol în economie și prin faptul că generează noi locuri de
muncă, având, din acest punct de vedere, o contribuție majoră la atragerea excedentului de
forță de muncă din alte sectoare și, implicit, la atenuarea șomajului. Relația dintre turism și
utilizarea forței de muncă se manifestă în plan cantitativ și calitativ, direct și indirect.
Astfel, complexitatea industriei turistice, diversitatea gusturilor și preferințelor
consumatorilor turiști, necesitatea individualizării vacanțel or etc, pe de o parte, și posibilitățile
relativ limitate de mecanizare -automatizare a operațiunilor turistice și ca urmare consumul
mare de muncă vie, pe de altă parte, se reflectă în proporția superioară a celor ocupați în sfera
turismului, față de ramur ile cu structură apropiată. Totodată, dezvoltarea turismului,
materializată în creșterea numărului persoanelor ce întreprind o călătorie, a distanțelor de
deplasare, a timpului alocat vacanțelor etc, atrage după sine sporirea cantitativă a celor
implicați în organizarea și desfășurarea călătoriilor, în servirea turiștilor2.
În concordanță cu aceste evoluții și caracteristici, s -au înregistrat creșteri semnificative
ale numărului celor ce lucrează în hoteluri și restaurante, transporturi, agenții de turism,
prestații de agrement, conducerea administrativă a aparatului turistic. Aceste activități se
regăsesc, total sau parțial, în structura industriei turistice, ceea ce face dificilă evaluarea cu
rigurozitate a numărului celor ocupați în turism; totodată, treb uie menționat că aria de
cuprindere a industriei turistice este sensibil diferită de la o țară la alta, accentuând greutățile
de comensurare din acest sector.

1 Cristiana Cristureanu, Economia și politica turismului internațional, ABEONA, București, 1992, p. 212
2 Y. Tinard, op. cit., p. 77, citat de Rodica Minciu, op. cit, 2004, p. 28

12
În aceste condiții, capătă importanță deosebită problemele legate de identificarea și
delimitarea activităților specific turistice și a celor nespecifice, precum și evaluarea proporției
de participare a acestora în satisfacerea nevoilor turiștilor1.
Un aspect particular al relației turism -forță de muncă îl constituie efectul indirect al
creșterii numă rului celor ocupați în acest sector. în calitatea sa de consumator de bunuri și
servicii, turismul influențează benefic utilizarea forței de muncă în ramurile furnizoare ale
acestuia, cum sunt: agricultură, industria alimentară, industria ușoară, construcț ii, industria
materialelor de construcție etc. Deși este foarte dificilă măsurarea efectelor indirecte ale
sporirii numărului celor angajați în turism, studii întreprinse în această direcție au evidențiat
că un loc de muncă direct din turism poate crea de la 1 la 3 locuri de muncă indirecte și induse
(0,6-0,8 numai în agricultură și construcții)2.

1.6. SEMNIFICATII SOCIO -CULTURALE ALE TURISMULUI

Turismul are, pe lângă consecințele economice, și o profundă semnificație socio –
umană. Acțiunea sa se exercită atât asupra turiștilor, cât și asupra populației zonelor vizitate și
se resimte în planul consumului, instruirii și educației, utilizării timpului liber, calității
mediului, legăturilor dintre națiuni. În general, efectele sale sunt pozitive, benefice, da r, dată
fiind complexitatea sa, nu sunt excluse nici incidențele negative.
Prin conținutul său, turismul are un rol reconfortant3, reparator, contribuind la
refacerea capacității fizice a organismului, atât prin formele generale de odihnă, recreere,
mișcar e, cât și prin cele specifice, de tratament balneo -medical. Totodată, el se manifestă ca
un mijloc activ de educație, de ridicare a nivelului de instruire, de cultură și civilizație al
oamenilor; turismul facilitează accesul la valorile culturale, favorize ază schimbul de idei, de
informații, stimulând lărgirea orizontului cultural, de cunoaștere a turiștilor și populației
locale, cu efect asupra formării intelectuale. în consecință, turismul are o importanță deosebită
în satisfacerea nevoilor materiale și s pirituale ale oamenilor, influențând pozitiv
dimensiunile și structura consumului.
Consumul turistic are o alcătuire eterogenă, fiind reprezentat, în termeni financiari, de
cheltuielile făcute de turiști pentru cumpărarea de bunuri și servicii specifice. D eși determinat
de o gamă largă de factori, de natură obiectivă și subiectivă, specifică și nespecifică, cât și de
particularitățile economiilor locale, consumul turistic a înregistrat, de -a lungul timpului, o

1 Cristiana Cristureanu, Economia și politica turismului internațional, ABEONA, București, 1992, p. 28
2 R. Lanquar, op. cit., p. 45, citat de Rodica Minciu, op. cit, 2004, p. 30
3 Gh. Postelnicu, Introducere în teoria și practica turismului, Ed.ura Dacia, Cluj-Napoca, 1997, p. 50.

13
creștere semnificativă – de 2-3 ori pentru majo ritatea țărilor europene, în perioada 1980 -2002,
argumentând integrarea turismului în modul obișnuit de existență al unor categorii sociale tot
mai largi.
Consumul turistic poate fi structurat pe două mari componente: consumul intern,
efectuat de turiștii autohtoni în propria țară, și consumul internațional sau exterior, cel efectuat
într-o altă țară decât cea de reședință.
Determinarea cu exactitate a consumului turistic, mai ales a celui intern, este dificil de
realizat, datorită numeroaselor interferențe între acesta și consumul curent de bunuri și
servicii. Cu toate acestea, există mai multe modalități de evaluare a acestuia, utilizate în
practică turistică internațională. Astfel, pentru caracterizarea consumului turistic general,
unele studii operează c u raportul dintre consumul intern și cel internațional, raport ce ia valori
de la circa 2 (pentru Spania sau Anglia) la 5 (în cazul Franței sau Austriei).
În privința consumului turistic internațional, acesta este, cel mai adesea, apreciat prin
prisma pond erii cheltuielilor turistice efectuate în afara țării (cheltuielile pentru călătoriile
internaționale reflectate în balanța de plăți) față de consumul total privat. Acest indicator
înregistrează variații mari de la o țară la alta, în funcție de amploarea t urismului, dar manifestă
multă stabilitate în timp, reflectând interconexiunile dintre dezvoltarea turistică și cea
economică.
Pentru caracterizarea consumului intern se utilizează, de regulă, ponderea cheltuielilor
pentru servicii în „hoteluri și restaur ante" în totalul consumului final. Sunt țări cu mai multă
experiență în domeniu și care operează cu o gamă mai largă de indicatori (consumuri legate
de sejur, consumuri turistice și paraturistice etc), în funcție de informațiile de care dispun sau
care fol osesc o metodologie mai elaborată de calcul a consumului turistic1.
În cazul țării noastre, potrivit „Anchetei bugetelor de familie", consumul de „servicii
turistice" reprezenta, în 2003, 1,5% din cheltuielile pentru servicii, iar grupa „Hoteluri,
cafenel e și restaurante" 1,1% din totalul cheltuielilor de consum, demonstrând, odată în plus,
nivelul modest de dezvoltare a turismului.
Răspunzând unor cerințe de ordin social, turismul se afirmă și ca un important mijloc
de utilizare a timpului liber.
Tendința de creștere a dimensiunilor timpului liber, ce caracterizează evoluția
contemporană a economiei mondiale, ridică probleme legate de organizarea și exploatarea
eficientă a acestuia; structura timpului liber trebuie, astfel, să asigure atât satisfacerea nev oilor
privind refacerea capacității fizice și psihice a organismului în vederea reluării muncii, cât și a

1 Rodica Minciu, op. cit , 2004, p. 36

14
cerințelor dezvoltării fiecărui individ1. In aceste condiții, turismul reprezintă una dintre
modalitățile cele mai complexe și benefice de utilizare a timpului liber .
Prin formele sale, turismul contribuie deopotrivă la recuperarea capacității fizice a
organismului și la lărgirea orizontului de cunoaștere, de informare a călătorului.
Corespunzător acestor avantaje, turismul se regăsește ca principală destinație a timpului liber,
atât pentru cel localizat la sfârșitul săptămânii, cât și pentru cel al vacanțelor sau concediilor
de odihnă2.
Activitatea turistică, înțeleasă ca proces de producție, cu intrări și ieșiri, presupune și
exploatarea unei game va riate de resurse, între care cele naturale au un rol fundamental. în
consecință, turismul exercită influență asupra mediului și componentelor sale. Datorită
complexității fenomenului turistic, relația dintre acesta și mediu prezintă numeroase fațete, se
manifestă pozitiv și/sau negativ.
Mediul, ca totalitate a factorilor naturali și a celor creați prin activitățile umane și, mai
ales, calitatea lui reprezintă motivația esențială a călătoriilor, alcătuind „materia primă" a
turismului. în procesul consumului turistic, această materie primă suferă o serie de
transformări; de regulă, se deteriorează. Sunt afectate deopotrivă componentele sale naturale
și cele socio -cultural e3. Se impune, în aceste condiții, găsirea unor soluții de atenuare sau
chiar de eliminare a impactului negativ al turismului asupra mediului; și acestea există în
însuși modelul lui de dezvoltare contemporană. Vocația ecologică a turismului poate fi
susținută prin: sporul de frumusețe peisagistică obținut, în unele zone, ca urmare a
amenajăril or destinate recreeri; controlul dezvoltării stațiunilor; orientarea fluxurilor turistice;
organizarea de parcuri și rezervații; promovarea formelor de vacanță, mai puțin agresive –
turismul verde, turismul rural, turismul de foto -safari sau bird-watching etc.
Conservându -și, în fapt, propria materie primă, turismul are o contribuție însemnată la
menținerea și îmbunătățirea calității mediului4, se manifestă ca un factor activ al dezvoltării
durabile.
Tot pe plan socio -cultural, dar și politic, turismul acți onează în direcția intensificării
și diversificării legăturilor dintre națiuni. Călătoriile, și în mod deosebit cele internaționale,
reprezintă o cale eficientă de contact cu realitățile și popoarele altor locuri, iar rolul lor devine
tot mai important pe măsura creșterii circulației turistice, respectiv a numărului persoanelor și

1 Coralia Angelescu, D. Jula, Timpul liber. Condiționări și implicații economice, Ed.. Economică, București,
1997, p. 221
2 Maria Ioncică, Rodica Minciu, Gabriela Stănciulescu, Economia servic iilor, Ed.. Uranus, București, 1997, p.
68
3 Ed. Bonnefous, Omul sau natura?, Ed.. Politică, București, 1976, p. 144
4 Rodica Minciu, Amenajarea turistică a teritoriului , Ed.. Sylvi, București, 1995, p. 68

15
țărilor participante la trafic. Turismul contribuie, astfel, la promovarea unei mai bune
înțelegeri între popoare aparținând diferitelor culturi și naționalități, la reînvierea tr adițiilor, la
valorificarea prețiosei moșteniri a culturii universale.
Prin ansamblul posibilităților pe care le oferă și condițiilor pe care le reclamă pentru
buna sa desfășurare, turismul constituie, de asemenea, un instrument eficient al destinderii
internaționale, de consolidare și menținere a păcii în lume.
O astfel de abordare corespunde pe deplin specificului activității turistice, exprimat de
varietatea resurselor consumate, de multitudinea laturilor constitutive, de faptul că se
adresează consum atorului intern și celui internațional, de evaluările eficienței la nivel micro –
și macroeconomic. Astfel, eficiența turismului înseamnă, în primul rând, gospodărirea
rațională a materiilor prime, combustibilului și energiei, forței de muncă și atracțiilor naturale,
ca și folosirea integrală a capacităților de cazare, de transport, de alimentație etc. sau a
fondurilor financiare. De asemenea, eficiența exprimă oportunitatea unor cheltuieli – de
introducere a unor tehnologii noi de producție, de dezvoltare ș i modernizare -, ca și măsura în
care activitățile desfășurate răspund nevoilor turiștilor, pot fi procurate în condiții optime și
utilizate cu maximum de rezultate.
Eficiența în turism prezintă așadar o multitudine de fațete și se exprimă printr -o paletă
largă de indicatori, încercând să surprindă complexitatea activității, rezultatele înregistrate la
nivelul fiecărei componente sau proces – transport, cazare, alimentație, agrement, turism
intern, turism internațional – și ale domeniului în ansamblul său, latura economică și socială,
efectele directe și indirecte1.
De exemplu, la nivel global, macroeconomic, eficiența turismului este sensibil
influențată de modul de alocare a resurselor în economie – între consum și investiții
(dezvoltare), dar și între dif erite ramuri -, pornind de la realitatea că acestea sunt limitate și că
societatea are, la un moment dat, anumite priorități. Din acest punct de vedere trebuie
evidențiată o fațetă social -politică a eficienței, o corelare a nevoilor imediate cu cele de
perspectivă.
Un alt aspect se referă la raportul dintre latura economică și cea socială a eficienței.
Fără îndoială, că obținerea de profit reprezintă elementul esențial, definitoriu al oricărei
activități. Dar, având în vedere funcțiile turismului, respectiv contribuția sa la menținerea și
îmbunătățirea stării de sănătate a populației și, implicit, a forței de muncă, la lărgirea
orizontului de cunoaștere, de cultură al individului, la promovarea unui climat de pace,
înțelegere și colaborare pe plan internațio nal etc., latura socială a eficienței nu poate fi

1 Rodica Minicu, Ana Ispas, Economia turismului, Ed.. Universității „Transilvania”, Brașov, 1994

16
ignorată sau presupusă a se realiza odată cu cea economică, drept efect al intercondiționărilor
reciproce. Pornind de la premisa că „un sistem social viabil trebuie să producă cât mai mult,
cât mai bine (ef icient) și să asigure cea mai echitabilă distribuție a avuției produse, pe baza
legilor sociale", se impune găsirea echilibrului între eficiența economică și cea socială sau, cu
alte cuvinte, acceptarea unor performanțe economice mai modeste, paralel cu re alizarea
condițiilor necesare satisfacerii trebuințelor de odihnă, sănătate, recreere, distracție ale
oamenilor.
Pe de altă parte, date fiind interacțiunile din economie, dintre turism și celelalte ramuri
componente ale acesteia, desfășurarea eficientă a a ctivității se concretizează în obținerea unor
efecte directe, deduse din utilizarea fiecărui factor de producție sau asociate fiecărui proces
constitutiv al domeniului în ansamblul său și efecte indirecte, induse de turism asupra altor
ramuri sau sectoare ale economiei, cât și asupra acesteia, în general.
Eficiența, privită drept calitatea activităților economice de a utiliza rațional resursele,
prezintă, în cazul turismului, câteva semnificații proprii.
În primul rând, este vorba de faptul că, între factor ii de producție specifici, un loc
important revine cadrului natural și valorilor de patrimoniu cultural -artistic și istoric, resurse
de mare fragilitate, a căror exploatare trebuie realizată cu multă grijă, întrucât se pot deteriora
extrem de ușor și irevo cabil, conducând la scăderea atractivității și, pe termen lung, la
diminuarea sau chiar dispariția activității turistice în perimetrele respective. în aceste condiții,
modul și ritmul utilizării resurselor, într -un cuvânt eficiența, trebuie subsumate exige nțelor
unei dezvoltări durabile1.
Un alt aspect, propriu eficienței turismului, pornește de la necesitatea raportării
acestuia la cerințele reale ale societății, la satisfacerea nevoilor individuale și colective de
creștere a standardului de viață și are î n vedere diversitatea trebuințelor cărora se adresează –
trebuințe de ordin material și spiritual -, evoluția lor deosebit de dinamică și impactul asupra
condițiilor existenței. în acest context, se pune problema corelării rezultatelor economice cu
asigura rea accesului la vacanțe pentru categorii tot mai largi ale populației, cu atât mai mult
cu cât, dat fiind caracterul dominant imaterial al nevoilor, poziția lor în ierarhia necesităților,
ele nu sunt totdeauna foarte clare, indivizii nu conștientizează pe deplin acuitatea lor.
În corelație cu cerința raportării la nevoile pieței, eficiența reprezintă și unul din
principalele mijloace de evaluare a activității desfășurate, de apreciere a utilității unui
domeniu, de fundamentare a deciziilor económico -financ iare. Sunt tot mai convingătoare
argumentele în sprijinul ideii că în evaluarea unei activități, la orice nivel, are mai multă

1 Rodica Minciu, op. cit , 2004, p. 289

17
importanță eficiența, capacitatea de a face profit, comparativ cu alte elemente precum sfera de
cuprindere, mărimea fondurilor al ocate, capacitatea de producție. Eficiența asigură astfel
posibilitatea confruntării, în cele mai bune condiții, cu partenerii și competitorii. Aceste
aspecte au o semnificație aparte în turism, dacă se ține seama de valoarea mare a capacităților
de produc ție (unități hoteliere și de alimentație), fărâmițarea activității, diversitatea proceselor
economice.

1.7. SISTEMUL DE INDICATORI AI EFICIENTEI ECONOMICE IN TURISM

În ceea ce privește exprimarea eficienței economice, în literatura de specialitate
opiniile sunt polarizate în două direcții1:
a) prima, în care demersurile teoretice sunt în favoarea unui singur indicator sintetic
al eficienței, de regulă întemeiat pe venitul net al unităților și respectiv produsul intern brut la
scara întregii economii;
b) a do ua, în care se opinează pentru un sistem de indicatori, în ideea surprinderii
întregului conținut al eficienței oricărei activități économico -sociale (aceasta este de fapt și
adoptată de practica economică).
Construirea sistemului de indicatori ai eficienț ei activității de turism se bazează pe
principiile generale ale calculului eficienței, pe structura resurselor utilizate, pe componentele
eforturilor și efectelor.
Indicatorii de exprimare a eforturilor, abordați prin prisma celor două categorii de
resurse (ocupate și consumate) sunt prezentați sintetic în figura nr. 8.
In determinarea efectelor ce urmează a fi luate în calculul indicatorilor de eficiență,
trebuie să se țină seama de două variabile fundamentale: spațiul producerii efectelor și
categoria de resurse ale cărei efecte se calculează.
În ceea ce privește spațiul (sau aria) producerii efectelor ce urmează a fi distinse:
efecte economice în spațiul sau perimetrul funcțional al unităților turistice prestatoare de
servicii (indiferent de nivelul orga nizatoric); efecte economico -sociale și educative în spațiul
activității umane a beneficiarilor serviciilor turistice.
Referitor la categoria resurse umane, este indiscutabil că trebuie avute în vedere
numai cele intrate în circuitul economic implicat în r ealizarea produsului turistic sau altui
efect util al unei activități din sfera organizatorică a unităților de turism. Așadar, în evaluarea

1 Nicolae Neac șu, Petre Baron, Oscar Snak, op. cit., p. 442

18
activității agenților economici din turism se operează cu efecte economice produse în spațiul
propriu de activitate.
Celelalte tipuri de efecte economico -sociale și educative se au în vedere complementar
în decizia macroeconomică de alocare a resurselor pentru dezvoltarea ramurii și în politica
tarifelor pentru serviciile prestate. Prezentate sintetic, efectele economic o-sociale ale
activității de turism se înfățișează conform schemei din figura nr. 8 de mai sus.
Pornind de la structura unitară a efectelor și eforturilor, pentru măsurarea eficienței
economice se construiesc relații de tipul: efect -efort, efort -efect, efect -efect, efort -efort.
Indicatorii de tipul efect -efort (sau efort -efect) sunt indicatori parțiali, care reflectă
eficiența folosirii diferitelor componente ale efortului.
Indicatorii construiți prin raportul: efect -efect oferă informații asupra rentabilității
prestațiilor și a proporțiilor ce s -au format între diferitele componente ale rezultatelor.
Cu ajutorul indicatorilor de tipul efort -efort sunt reflectate proporpiile dintre
componentele efortului.
Întrucât eficiența presupune compararea eforturilor și efectelor, pentru asigurarea unui
grad mai mare de sugestivitate, datele ce privesc intrările (inputurile) turistice și cele ale
ieșirilor (outputurilor) activității din domeniu se pot organiza ca în matricea din figura nr. .

1.8. E FICIENTA SOCIALA A ACTIVITATII DE TURISM

Prin valorificarea resurselor naturale, umane, materiale și financiare, puse la dispoziția
sa, turismul generează și efecte sociale, care se constituie într -un important factor al creșterii
economice, al progresului și civilizației.
Prin urmare, eficiența activității de turism trebuie apreciată atât prin reflectarea și
comensurarea efectelor economi ce, cât și a celor sociale. Numai în acest fel se poate asigura o
evaluare corespunzătoare a contribuției turismului la dezvoltarea economico -soclală a țării.
În esență, eficiența socială a turismului este reprezentată de contribuția adusă de acest
domeniu de activitate la: petrecerea utilă a timpului liber, reconfortarea și recreerea
oamenilor, refacerea capacității de muncă; ridicarea nivelului general de cunoaștere și
pregătire; satisfacerea unor motivații spirituale, psihice; crearea unui climat de pace și
înțelegere între națiuni.
În problematica categoriei generale de eficiență socială se autonomizează prin
intensitate, conținut, efecte și perspective turismul de tratament și cură balneomedicală.
Efectul social al turismului balnear este deosebit, mai ales în etapa actuală, când, pe plan

19
mondial, există deja tendința de a se înlocui, treptat, tratamentul medicamentos cu tratamentul
prin factori naturali de cură, când tratamentul propriu -zis are o latură balneară, de îngrijire a
sănătății, iar turismul s ocial ia o amploare deosebită. Specialiștii afirmă că succesul concepției
de dezvoltare a stațiunilor balneare va fi asigurat de simbioza punctelor de vedere medicale,
sociale, turistice și economice, iar acestea acționează concret, în beneficiul întregii societăți,
contribuind la creșterea randamentului muncii, la reducerea zilelor de concediu medical etc.1
Totodată fenomenul turistic este indisolubil legat de civilizație, de cultură, între
turism, cultură și civilizație există o relație dialectică de interdependență. în primul rând,
turismul este un act de cultură, deoarece turistul acumulează, în timpul călătoriei sale, o
apreciabilă cantitate de cunoștințe din cele mai variate domenii.
În al doilea rând, gradul de cultură și civilizație influențează decisiv calitatea și
atractivitatea produsului turistic ofertat.
Pe plan internațional, turismul se definește și ca „un ambasador al păcii", un mijloc de
cunoaștere, de apropiere și înțelegere între diverse națiuni. "Turismul -spune prof. A. Mariotti
(Italia) – este prin natura sa intimă o adevărată negație a conflictelor politice, o antiteză a
războiului. . . . Nu există nici un alt fenomen economic și social căruia pacea să -i fíe mai
indispensabilă .
Pentru a exclude interpretări ce se pot depărta de sensul „turismului social", în
condițiile economiei românești și ale mecanismelor de perfecționare a ei, facem precizarea că
rezultatul final al principalelor tipuri de activități în turism îl reprezintă serviciile turistice,
între care unele nu se plătesc integr al, reprezentând facilități de care beneficiază o parte a
salariaților sau tineretului. în primui caz este vorba de salariați cu venituri mai mici, iar în al
doilea, de efortul general al societății pentru a asigura tineretului posibilități tot mai largi d e
dezvoltare fizică și spirituală, ca cerințe indispensabile manifestării calității productiv –
creatoare, o dată cu încrederea în activitatea economico -sociaiă. Deci, în condițiile economiei
noastre, nu este vorba de o „filantropie socială", ci de o necesit ate înțeleasă în folosul întregii
societăți.

20
1.9.FORME DE EVALUARE SI CUANTIFICARE A EFICIENTEI SOCIALE A
TURISMULUI

Efectele sociale ale turismului, deși au un caracter multidimensional, nu sunt însă
cuantificate decât în foarte mică proporție.
Comensurarea și analiza eficienței sociale a turismului presupune două premise:
definirea criteriilor de evaluare și stabilirea sistemului de indicatori ai eficienței sociale.
Criteriile de apreciere a eficienței sociale a turismului, și anume: gradul de s atisfacție
personală a turistului, contribuția la ocrotirea sănătății și refacerea forței de muncă, ridicarea
nivelului de pregătire profesională, întărirea păcii și colaborării între popoare, protejarea
mediului ambiant etc, au fost abordate în literatura de specialitate din țara noastră și din alte
țări. Aceste criterii reliefează împletirea intereselor generale cu cele individuale.
Cea de -a doua premisă este dificil de realizat din cauza preponderenței elementului
calitativ. Evaluarea efectelor sociale a le turismului se poate face prin sondaje de opinii,
anchete etc, aprecierile fiind totuși subiective, lipsind elementul de cuantificare, de sinteză –
indicatorul.
În cele ce urmează se propun totuși câțiva indicatori, care pot constitui instrumente de
cunoaștere (evident între anumite limite) a eficienței sociale, de apreciere și de orientare a
activității unităților de turism.
Nivelul de servire a turiștilor este un parametru cu conținut complex și, tocmai de
aceea, greu de transpus într -un indicator nume ric. El cuprinde ansamblul condițiilor care
concură la satisfacerea cerințelor turiștilor. Prin urmare, pentru caracterizarea nivelului de
servire ar trebui luate în analiză o serie de aspecte privind: ambianța din unitățile de
alimentație, cazare, agremen t, tratament, comportamentul lucrătorilor din turism; posibilitățile
și modalitățile de aprovizionare cu mărfurile solicitate de turiști; gradul de diversificare a
serviciilor turistice etc; ridicarea nivelului de servire.
Caracterizarea nivelului de servi re a turiștilor se poate realiza cu ajutorul unu sistem
de indicatori, diferențiat în funcție de n ivelul la care se face analiza.
Din cele prezentate, rezultă necesitatea ca, în procesul de optimizare a activității de
turism balnear, pe lângă evaluarea eficienței economice, să se țină seama și de rolul social și
de efectele turismului balnear pentru economia țării (creșterea duratei medii de viață, creșterea
productivității muncii ca urmare a revitalizării capacității de muncă a salariaților care
benefic iază de tratamente balneare, reducerea cheltuielilor bugetare de la capitolul asigurări
sociale, care pot fi investite în alte sectoare).

21
Așadar, efectele sociale ale turismului, în măsura în care s -au realizat la nivelul optim,
se transformă, pe diverse t repte, în efecte economice acționând în folosul întregii societăți.
Dezvoltarea turismului va contribui la creșterea aportului său la balanța de plăți a
României, încasările din turismul internațional putând reprezenta mult peste media mondială
care, în pr ezent, este de 5% din încasările valutare realizate prin exportul de mărfuri.
Dezvoltarea turismului va contribui la creșterea aportului său la balanța de plăți a
României, încasările din turismul internațional putând reprezenta mult peste media mondială
care, în prezent, este de 5% din încasările valutare realizate prin exportul de mărfuri.
Concomitent, dezvoltarea turismului în România, ținând seama de efectul său
multiplicator, va afecta și alte domenii, stimulând, îndeosebi: dezvoltarea altor ramuri ale
economiei naționale, cum ar fi agricultura, transporturile, industria alimentară, industria
ușoară, construcțiile de mașini etc, dezvoltarea meșteșugurilor și artizanatului, în vederea
diversificării comerțului specific (de amintiri), component al produse lor turistice; revitalizarea
tradițiilor și obiceiurilor populare; lărgirea gamei activităților cu caracter cultural -educativ.
Pe plan ecologic, dezvoltarea turismului se înscrie cu efecte pozitive, prin faptul că
necesită: protejarea și conservarea mediul ui înconjurător pentru a se menține și spori
atractivitatea și funcționalitatea resurselor turistice; prevenirea degradării „materiei prime"
proprii, respectiv a mediului ambiant sau a unor resurse turistice, naturale și antropice, sens în
care un rol impo rtant îl au conservarea și restaurarea monumentelor Istorice, de artă și
arhitectură; sporirea atractivității unora dintre zonele cu resurse turistice bogate, prin
realizarea de dotări sau lucrări de artă inginerești, integrate armonios în peisaj, realizar ea de
drumuri, amenajarea plajelor pe litoral etc; dezvoltarea conștiinței ecologice a populației și a
sentimentului de dragoste și respect pentru natura și istoria țării.
Efectele negative ale dezvoltării turismului asupra mediului înconjurător pot fi mul t
diminuate printr -o valorificare științifică și rațională a potențialului turistic. Astfel, se poate
evita afectarea echilibrului ecologic al unor situri sau resurse turistice prin împiedicarea
presiunii și circulației turistice necontrolate și a valorifi cărilor necorespunzătoare, sub aspect
estetic sau funcțional.
În concluzie, putem aprecia că, având în vedere resursele turistice de care dispune
România, precum și eficiența economico -socială a activității de turism, în programele de
dezvoltare pe termen mediu și lung, turismul trebuie să se bucure de statutul real de ramură
economică prioritara.
1.10. PROTEJAREA MEDIULUI

22
O parte din ce în ce mai mare a populației globului devine conștientă de efectele
degradării mediului, iar această conștientizare a condus la concretizarea unei forțe de
influențare a celor angrenați în realizarea proiectelor de dezvoltare turistică.
Aceste forțe urmăresc ca expansiunea turismului să se realizeze echilibrat, în limitele
standardelor care nu dau posibilitatea de a se provoca degradarea ecologiei locale și care evită
suprasolicitarea resurselor, poluarea și orice alte impacturi negative asupra mediului.
Degradarea mediului și a resurselor turistice este influențată de două mari grupe de
factori1:
 factori care sunt urmarea direc tă a dezvoltării economice (industria, agricultura,
transporturile și alte domenii de activitate);
 factori care sunt rezultatul folosirii mediului pentru turism și agrement.
Atenuarea și, pe cât posibil, eradicarea influențelor negative ale factorilor menț ionați
vor necesita o asistență permanentă și un control reglementativ din cartea forurilor abilitate să
asigure longevitatea maximă și profitabilitatea produselor: turistice oferite și consumate la
destinațiile de vacanță.

1 Istrate I, Bran F, Roșu A.G., Economia Turismului și Mediul înconjur ător, Ed.ura Economic ă,
Bucure ști, 1996, pag. 244

CAPITOLUL I I
PREZENTAREA GENERALĂ A HOTELULUI ORIZONT

1.1. SCURTA PREZENTARE

1.2. CARACTERISTICI DE ANSAMBLU ALE HOTELULUI ORIZONT

1.3. ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA HOTELULUI ORIZONT

1.4.COMPARTIMENTELE SI OBIECTUL DE ACTIVITATE AL HOTELULUI
ORIZONT

CAPITOLUL II
ANALIZA PIEȚEI

2.1. RELAȚIILE CU CONCURENȚA

2.2. OFERTA HOTELULUI ORIZONT

2.3. CLIENȚII HOTELULUI ORIZONT

2.4. ANALIZA CIRCULATIEI TURISTICE

2.5. ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO –
FINANCIARI

24 2.1. SCURTA PREZENTARE

Industia hoteliera in Romania joaca de foarte mult timp un rol important in economia
nationala si este în prezent caracterizată printr -o concurență puternică. Odată cu apariția
multor destinații de vacanta și sosirea pe piață a companiilor aeriene ieftine, turistii au în
prezent nenumărate oportunități pentru o vacanță. Cresterea acestei competitii contribuie la la
dispariția unui număr de unități mici si descurajează investitorii de a participa la crearea de
noi proiecte hoteliere.
Turism ul a cunoscut o majora transformare in ultimii ani. Odata cu aparitia noilor
concurenti pe piata oferta a devenit foarte variata pentru consumatori.
Astfel pentru a -si putea consolida pozitia pe piata Hotelul Orizont din Predeal a fost
renovat complet in anul 2010 devenind atfel una dintre cele mai cautate locatii din statiunile
montane care asigura turistilor conditii si facilitati de 4 stele1.

Principalele atractii turistice ale zonei sunt Castelul Peles si Castelul Bran , ambele
obiec tive fiind situate în apropiere .

1 www.hotelorizont.ro

25
2.2. CARACTERISTICI DE ANSAMBLU ALE HOTELULUI ORIZONT

Hotelul Orizont pune la dispozitia turistilor 129 camere oferind facilitati de cazare si
confort la standarde inalte, fiind structurate astfel:
 106 de camere double;
 16 camere single ;
 7 apartamente;
Camerele dispun de mobilier modern si sunt dotate cu:
 aer conditionat
 seif
 frigider
 Tv cu sistem pre -pay
 telefon
 minibar
 intenet
 birou de lucru
 posibilitatea de utilizare Notebook

26  baie proprie cu cada cu hidromasaj

La cerere camerele camerele pot fi dotate cu paturi suplimentare pentru copii, iar
mesele pot fi servite în incinta restaurantului cu specific romanesc si international. Hotelul
dispune de patru baruri si detine totodata un centru de conferinte pentru e venimente business
variate.
Hotelul Orizont dispune de parcare proprie supravegheata si ofera acces gratuit
clientilor sai la piscina acoperita, la centru SPA, sala de fitness pentru a asigura confortul si
relaxarea clientilor sai.

27

2.3.MANAGEMENTUL HOTELULUI ORIZONT

Referitor la managementul hotelului acesta este asigurat de către un Manager al
hotelului în a cărei subordonare directă se află departamentele:
 de receptie (front -office – primire oaspeti si cazare)
 de alimentatie (personalul din restaurantul hotelului)
 de aprovizionare

28  tehnic
 de contabilitate
 resurse umane
 de marketing
Departamentul de marketing are un rol cheie in promovarea activitatii hotelului
avand urmatoarele responsabilitati:
 Implementarea strategiilor de marketing în promoții, PR și comunicarea către
grupurile țintă;
 Realizarea unui plan eficient de marketing pentru promoții și activități de
promovare;
 Controlul activității conform planului;
 Colaborarea cu agenții de publicitate și furnizori de materiale promotionale;
 Controlul costurilor pentru tipărituri și materiale promoționale;
 Organizarea diferitelor evenimente pentru grupuri țintă (prezentări, expoziții).
Imaginea si reputatia unui hotel este data de conducerea si personalul sau.
Experiența mangerului Hotelului Orizont în domeniul entreprenorial, capacitatea
financiară și informațională reprezintă punctele care vor asigura dezvoltarea continuă a
hotelului.
Obiectul principal de activitate al Hotelului Orizont îl reprezintă practicarea
turismului, fiind o unitate hoteliera care încearcă să se mențină pe piața și în fața concurenților
și să-și perfecționeze prestația serviciilor pentru menținera clienților actuali și să -i atragă pe
cei potențiali.

2.4. RELAȚIILE CU CONCURENȚA

Pentru ca un hotel să fie competitiv pe piata , este esențial să aibă o viziune pe termen
lung. In mediul actual care cunoaste modificari structurale si o crestere a concurentei, aspectul
financiar devine din ce in ce mai important.
Pentru a vinde serviciile/produsele pe piata, hot elul trebuie sa cunoasca segmentul
piata caruia se adreseaza si sa stabileasca clientii tinta.
Elementele definitorii in analiza pietei sunt:

29  principalii competitori pe piata;
 evolutia numarului de turisti;
 durata medie a sejurului;
Concurenta este o bază de comparație și de gândire strategică foarte importanta.
Exista trei niveluri diferite de concurenta :
 Concurenta directa – ofera aceleasi servicii si se adreseaza aceluiasi grup tinta;
 Concurenta indirecta – ofera aceleasi servici i dar se adreseaza altui segment
de piata;
 Concurenta pontentiala – aparitia noilor competotori pe piata;
Pe piața pe care Hotel Orizont își desfășoară activitatea sunt concurenți puternici
cărora trebuie să le faca față pentru a supraviețui și pentru a av ea un grad de ocupare bun.
Principalii competitori pe piata sunt hotelurile care se adreseaza aceluiasi segment de
piata printre care putem enumera:
 Hotel Belvedere
 Hotel Predeal Comfort Suites
 Lux Garden Hotel & Resort

Concurenta existenta in industria hoteliera, in special intre hotelurile de trei si patru
stele, este foarte ridicata aducand astfel si asteptarile clientilor la un nivel ridicat.
Hotelul Orizont se mentine pe piață datorită politicilor și strategiilor de management
adopt ate, având un grad de ocupare bun.

2.5. OFERTA HOTELULUI ORIZONT

Diversificarea ofertei si imbunatarirea acesteia permanent nu este o optiune ci o
necesitate, fiind esential sa se diferentieze pentru a face fata concurentei.
Hotel Orizont este o unitate hotelieră de patru stele are o activitate permanentă și
ofera servicii de buna calitate .
Hotelul Orizont ofera servicii extinse de o calitate superioara :
 cazare

30  restaurant full -service care ofera preparate culinare cu specific romanesc s i
international
 bar cu ring de dans
 divertisment
 in afara sezonului hotelul este ideal pentru organizarea petreceri, reuniuni de
familie
 room -service la dispoziția clienților 24 de ore pe zi;
 centru de conferinte dotat la standarde inalte;
 drumeții și alte activități de agrement

31

Activitatea comercială a hotelului cuprinde prestarea serviciilor de bază din turism:
cazare și alimentație publică, precum si servicii suplimentare.

32 Capacitatea de cazare permite cazarea a 322 de persoane pe zi, în cam ere cu un pat,
doua paturi, apa rtamente si camere matrimoniale , unde normele sunt între 2 -2,5
persoane/camera.
Camerele sunt dotate cu mobilier modern si dispun de o priveliste incantatoare.

Condițiile care sunt asigurate în cadrul hotelului adresează turiștilor din diferite
segmente de piață.

În afară de serviciile de bază, societatea prestează și o serie de servicii hoteliere
suplimentare precum: organizarea de evenimente de bussines variate hotelul dispunand de un
centru de conferinta ce poate gazdui pana la 100 de persoane .

33
Tendința actuală este de a dezvolta ofertele personalizate, adresandu -se unor
categorii speciale de clienți, care deschid noi orizonturi pentru hotel. Diversificarea ofertei si
imbunatarirea acesteia permanent nu este o optiune ci o necesitate, fiind esential sa se
diferentieze pentru a face fata concurentei.

2.6. CLIENȚII HOTELULUI ORIZONT

Principala caracteristică a turismului este complexitatea pieței. Deci, pentru a se
diferentia de concurenta hotelul ar trebui sa se concentreze pe anumite categorii de clienti.
Tendinta actula este pentru sejururi scurte, adesea motivat de o nevoie sau dorință
concretă.
Hotelul isi adapteaza astfel oferta in functiile de segmenetele de piata individuale
pentru a satisface asteptarile celor mai exigenti clienti.
Clientii in prezent sunt in cautarea unor oferte atractive, dorind sa se bucure de
vacanta lor. Pentru hotel acest tendinta trebuie sa conduca la reinoirea in mod constant a
ofertei in pas cu cerintele momentului.
Clientii in prezent sunt in cautarea unor oferte atractive, dorind sa se bucure de
vacanta lor. Pentru hotel acest tendinta trebuie sa conduca la reinoirea in mod constant a
ofertei in pas cu cerintele momentului.

34 Satisfactia clientilor este obiectivul tinta pentru hotel. Existența unui hotel depinde
într-adevăr, de prezenta si de serviciile pe care le consuma clientii sai. Satisfactia unui client
se bazeaza pe ceea ce vede, ce simte si pe experientele in timpul petrecut in vacanta.
Factorii care influienteaza in mod direct satisfactia unui client sunt :
 calitatea serviciilor oferite
 facilitatile oferite
 ospitalitatea
Clientii fideli ofera un grad mai bun de ocupare in hotel si beneficiaza de facilitati care
stabilesc un raport acceptabil intre pret si nivelul beneficiilor oferite in schimb.
Clientii hotelului pot fi impartiti in doua trei grupe:
 skiorii
 vizitatorii de vara
 clientela de afaceri
In fiecare an gradul de ocupare in timpul sezonului de sky este de 100%. În timpul
lunilor de vară statiunea Predeal este un refugiu frumos trasee montane, drumeții și alte
activități de agrement în aer liber.

2.7. ANALIZA CIRCULATIEI TURISTICE

Pentru analiza circulației turi stice se iau în calcul următorii indicatori:
 numărul de turiști, care arată evoluția turiștilor care frecventează Hotel Orizont și
care s -au cazat în hotel;
 numaru de înnoptări, care arată numărul nopților în care turiștii au fost cazați în
hotel;
 gradul d e ocupare, este considerat o rată fundamentală și se calculează ca (număr
camere ocupate/număr camere disponibile) x 100, și are o exprimare la nivel de zi,
lună, an.

Analiza circulației turistice se face pentru:

a) Număr turiști (număr persoane cazate) în Hotel Orizont

35 Anii Numar turisti Romani Straini
2011 7534 5474 2060
2012 9417 6892 2525
2013 11300 8110 3190
2014 13184 9429 3755
2015 15064 10745 4319

Analizând variația numărului de turiști total în perioada 2011 -2015, se constată o
crestere a acestuia, de la 7.534 turisti in anul 2011 la 15.064 turisti in anul 2015.

Număr turiști (număr persoane cazate) în Hotel Orizont (%)
Anii Nr. Turisti Români
(%) Străini
(%)
020004000600080001000012000
2011 2012 2013 2014 2015Romani
Straini

36 2011 7534 72.66 27.34
2012 9417 73.19 26.81
2013 11300 71.77 28.23
2014 13184 71.52 28.48
2015 15064 71.33 28.67

Ritmul mediu al numărului de turiști a crescut în 2015 cu 99,95% față de anul 2011,
situație determinata de politica continua de dezvoltare și a pieței unde se desfășoară activitatea
Hotelului Orizont.
b) Număr înnoptări în Hotel Orizont:
Anii 2011 2012 2013 2014 2015
Nr. înnoptări 18,834 23,543 28,251 32,960 37,668
2011 2012 2013 2014 20150%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
Străini (%)
Români (%)

37
Analizând valorile absolute ale fiecărui an cu valorile anului luat ca bază de
comparație, respectiv 2011, se poate observa o crestere continua a numărului de înnoptări de
la 18.834 în anul 2011 la 37.668 în anul 2015.
Ritmul mediu al numărului de înnopt ări a crescut în 2015 cu 100 % față de anul 2011.

c) Gradul de ocupare
Anii 2011 2012 2013 2014 2015
Grad de ocupare (%) 40 50 60 70 80

– 10,000 20,000 30,000 40,000
2011 2012 2013 2014 2015Nr. înnoptări
Nr. înnoptări
01020304050607080
1 2 3 4 5Grad de ocupare (%)
Grad de ocupare (%)

38 Analizând structura gradului de ocupare în perioada 2011 -2015 se poate observa o
crestere semnificativă de la 40 % în anul 2011 la 80 % în anul 2015.
Se observă că ritmul mediu al gradului de ocupare a crescut constant cu 10% in fiecare
an, ajungand sa s e dubleze in anul 2015.

2.8. ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO -FINANCIARI

In analiza principalilor indicatori economico -financiari s -au avut in vedere
actualizarea preturilor cu rata inflatiei pentru perioada 2011 -2015.
IPC – serii de date an precedent = 100
ANUL INDICII
PRETURILOR
DE CONSUM
(%) RATA
INFLATIEI
(%)
2010 106,09 6,1
2011 105,79 5,8
2012 103,33 3,3
2013 103,98 4,0
2014 101,07 1,1
2015 99,41 1,0

Indicele anual al preturilor de consum masoara evolutia de ansamblu a preturilor
marfurilor cumparate si a tarifelor serviciilor utilizate de catre populatie în anul curent fata
de anul precedent (sau alt an ales ca perioada de referinta) .
Acest indice este determinat ca raport , exprimat proce ntual, între indicele mediu al
preturilor din anul curent și indicele mediu al anului precedent (sau alt an ales ca
perioada de referinta).

39 Incepand cu anul 1992, indicele mediu al preturilor unui anumit an se determina ca
medie aritmetica simpla a indicil or lunari din acel an, calculati fata de aceeasi baza
(octombrie 1990 = 100).
Rata anuala a inflatiei se calculeaza scazand 100 din indicele anual al preturilor de
consum.
Sursa : http:// www.insse.ro/cms/ro/content/ipc -serii-de-date
Pentru estimarea veniturilor si cheltuielilor s -au utilizat ratele de crestere anuale ale inflatiei
incepand cu anul doi de operare, publicate de Institutul National de Statistica.
Se analizeaza urmatorii indicatori economico -financiari:
1) Venituri :

Anul de operare 2011:
Grad de ocupare 40%
Tip camera Nr. Camere Tarif Venituri cazare 2011
Single Room 16 140 327,040
Double Room 106 240 3,714,240
Suite 7 340 347,480
Total 129 4,388,760

Anul de operare 2012:
Grad de ocupare 50%
Tip camera Nr. Camere Tarif Venituri cazare 2012
Single Room 16 145 423,400
Double Room 106 248 4,797,560
Suite 7 351 448,403
Total 129 5,669,363

40
Tariful in anul curent fata de anul precedent a fost actualizat cu indicele de inflatie
publicat de INS pentru anul 2012, respectiv 3,3%.

Anul de operare 2013:
Grad de ocupare 60%
Tip camera Nr. Camere Tarif Venituri cazare 2013
Single Room 16 154 539,616
Double Room 106 262 6,082,068
Suite 7 372 570,276
Total 129 7,191,960

Tariful in anul curent fata de anul precedent a fost actualizat cu indicele de inflatie
publicat publicat de INS pentru anul 2013, respectiv 4 %.

Anul de operare 2014:
Grad de ocupare 70%
Tip camera Nr. Camere Tarif Venituri cazare 2014
Single Room 16 156 637,728
Double Room 106 265 7,176,995
Suite 7 376 672,476
Total 129 8,487,199

Tariful in anul curent fata de anul precedent a fost actualizat cu indicele de inflatie
publicat de INS pentru anul 2014, respectiv 1,1 %.

41
Anul de operare 2015:
Grad de ocupare 80%
Tip camera Nr. Camere Tarif Venituri cazare 2015
Single Room 16 158 738,176
Double Room 106 268 8,295,136
Suite 7 380 776,720
Total 129 9,810,032

Tariful in anul curent fata de anul precedent a fost actualizat cu indicele de inflatie
publicat de INS pentru anul 2015, respectiv 1,0 %.

Venituri totale:
– Lei-
Anii Venituri
totale Venituri cazare Venituri
alimentație Venituri din
prestări servicii
2011 5,526,860 4,388,760 654,426 483,674
2012 7,094,704 5,669,363 799,711 625,630
2013 8,999,950 7,191,960 1,016,874 791,116
2014 10,628,999 8,487,199 1,198,208 943,592
2015 12,282,540 9,810,032 1,383,404 1,089,104

42 Anii Venituri
totale % Venituri
cazare % Venituri
alimentație % Venituri din prestări
servicii %
2011 100 79.41 11.84 8.75
2012 100 79.91 11.27 8.82
2013 100 79.91 11.30 8.79
2014 100 79.85 11.27 8.88
2015 100 79.87 11.26 8.87

Se observă o pondere foarte ridicată a veniturilor din cazare, mult mai mare decât
veniturile din alimentație și prestări servicii și o creștere continuă a tuturor veniturilor în
perioada 2011 -2015, venitul total din 2015 inregitrand o crestere de 122,23 % comparativ cu
anul 2011.

– 20.00 40.00 60.00 80.00 100.00
20112012201320142015Venituri din prestări
servicii
Venituri alimentație
Venituri cazare
Venituri totale

43 Modificari absolute și relative ale veniturilor totale în Hotel Orizont:
Anii 2011 2012 2013 2014 2015
Venituri
totale (lei) 5,526,860 7,094,704 8,999,950 10,628,999 12,282,540

Se observă că din 2011 până în 2015 veniturile totale au inregistrat o crestere
continua. Ritmul mediu al veniturilor a crescut în 2015 cu 122,23% față de anul 2011.

2) Cheltuieli totale în activitatea Hotelului Orizont
-Lei-
Anii Cheltuieli totale Cheltuieli
cazare Cheltuieli
Alimentație Cheltuieli din
prestări servicii
2011 5,249,517 745,072 2,049,702 2,454,743
2012 6,384,234 968,785 2,559,093 2,856,356
2013 7,648,958 1,273,993 3,138,482 3,236,483
2014 8,502,199 1,465,544 3,572,344 3,464,311
2015 9,210,905 1,678,143 3,971,119 3,561,643

5,526,860
7,094,704
8,999,950 10,628,999 12,282,540 Venituri totale
2011
2012
2013
2014
2015

44 Anii Cheltuieli cazare
(%) Cheltuieli
Alimentatie
(%) Cheltuieli din
prestări
servicii (%)
2011 14.19 39.05 46.76
2012 15.17 40.08 44.74
2013 16.66 41.03 42.31
2014 17.24 42.02 40.75
2015 18.22 43.11 38.67

Structura cheltuielilor totale în Hotel Orizont

Se poate observa din analiza structurii cheltuielilor totale că acestea au avut o creștere
continuă de la 5.250.517 lei în anul 2011 la 9.211.905 lei în anul 2015.
Ritmul mediu al cheltuielilor a crescut în 2015 cu 7 5, 45 % față de anul 2011, fapt
dator at de cresterea preturilor, influientate fiind de indicele de inflatie.
– 500,000 1,000,000 1,500,000 2,000,000 2,500,000 3,000,000 3,500,000 4,000,000
20112012201320142015Cheltuieli cazare
Cheltuieli din prestări
servicii
Cheltuieli Alimentație

45 3) Cifra de afaceri
Anii 2011 2012 2013 2014 2015
Cifra de
afaceri (lei) 5,526,860 7,094,704 8,999,950 10,628,999 12,282,540

Ritmul mediu al cifrei de afaceri a crescut în 2015 cu 122,23 % față de anul 2011.
Din analiza structurii cifrei de afaceri se poate observa creșterea acesteia continuă în
crescând la 5.526.860 lei în anul 2011 și ajungând la 12.282.540 lei în anul 2015. La creșterea
continuă a cifrei de afaceri a contribuit și creșterea veniturilor, în principal, a celor din cazare.

4) Rata rentabilității

Se face analiza posibilităților hotelului de a realiza profit calculând:
Rata rentabilității comerciale (RRC) = profit brut / cifra de afaceri * 100;

5,526,860
7,094,704
8,999,950 10,628,999 12,282,540 Cifra de faceri
2011 2012 2013 2014 2015

46 Anii Venituri
totale Cheltuieli
totale Profit brut Cifra de
afaceri RRC
2011 5,526,860 5,249,517 277,343 5,526,860 5.02
2012 7,094,704 6,384,234 710,470 7,094,704 10.01
2013 8,999,950 7,648,958 1,350,992 8,999,950 15.01
2014 10,628,999 8,502,199 2,126,800 10,628,999 20.01
2015 12,282,540 9,210,905 3,071,635 12,282,540 25.01

– 2,000,000 4,000,000 6,000,000 8,000,000 10,000,000 12,000,000 14,000,000
20112012201320142015Profit brut
Cheltuieli totale
Venituri totale
Cifra de afaceri
– 5.00 10.00 15.00 20.00 25.00 30.00
2011 2012 2013 2014 2015RRC
RRC

47 Din analiza ratei rentabilității comerciale, se observă cresterea continuă a acesteia, în
anul 2015 fata de anul 2011, cu aproximativ 19,99 %, fapt datorat creșterii numărului de
servicii prestate.
Acest capitol de prezentare generală a Hotelului Orizont, evidențiază istoricul acestuia
caracteristicile de ansamblu, organizarea și funcționarea hotelului, analiza pieței unde
acționează, analiza circulației turistice și a principalilo r indicatori economico -financiari ce
caracterizează activitatea hotelului.
Toate aceste informații evidențiază aspectele evoluției Hotelului Orizont în cadrul
pieței pe care concurează.
5) Indicatori de profitabilitate :
In mediul actual care cunoaste modifica ri structurale si o crestere a concurentei, aspectul
financiar devine din ce in ce mai important.
Perioada analizata este de 5 ani si se utilizeaza date din situatiile financiaare ale hotelului
din perioada 2011 -2015.

5.1. PROFITUL BRUT = Total Venituri – Total Cheltuieli, exprimat pentru anii:
-Lei-
2011 -> 5,526,860 – 5,249,517 = 277,343
2012 -> 7,094,704 – 6,384,234 = 710,470
2013 -> 8,999,950 – 7,648,958 = 1,350,992
2014 -> 10,628,999 – 8,502,199 = 2,126,800
2015 -> 12,282,540 – 9,210,905 = 3,071,635

Acest indicator arată capacitatea hotelului de a obține profit, observându -se că acesta a
avut o creștere semnificativa în anul 2015 de comparativ cu anul 2011 datorită diveificarii
serviciilor si a creșterii numarului de turiști.

48 5.2. PROFITUL NET = Profitul Brut – Impozitul pe profit, exprimat pentru anii:
-Lei-
2011 -> 277,343 – 44,375 = 232,968
2012 -> 710,470 – 113,675 = 596,795
2013 -> 1,350,992 – 216,159 = 1,134,833
2014 -> 2,126,800 – 340,288 = 1,786,512
2015 -> 3,071,635 – 491,462 = 2,580,173

Din acest indicator se evidențiază nivelul profitului care poate fi folosit pentru
dezvoltare, observându -se că are aceeași tendință de crestere ca si cea a profitului brut.
5.3. INDICELE DE CREȘTERE AL VÂNZĂRILOR = Cifra de afaceri în anul
curent(2015) / Cifra de afaceri în anul de bază (2011)
2011 -> 5,526,860
2015 -> 12,282,540
2.22
 arată de câte ori au crescut vânzările

5.4. INDICELE DE CREȘTERE AL RENTABILITATII = Profitul brut în anul 2015 /
Profitul brut în anul 2011
2011 -> 277,343
2015 -> 3,071,635
11.08
 arată de câte ori a crescut profitul

In urma efectuării analizei economico – financiare i n cadrul hotelului Orizont au
rezulat informatii care arata necesitatea lor în fundamentarea strategiilor și a măsurilor de
crestere a activității ho telului.

49 CAPITOLUL III
ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARA ȘI STRATEGIILE DE DEZVOLTARE
ADOPTATE

3.1. ANALIZA DIAGNOSTIC A HOTELULUI ORIZONT

3.2. DIAGNOSTICUL ECONOMICO -FINANCIAR

3.3. DIAGNOSTICUL COMERCIAL

3.4. ROLUL STRATEGIILOR ÎN EFICIENȚA FIRMELOR

3.5. ABORDĂRI ACTUALE ALE STRATEGIEI ÎN CADRUL HOTELULUI
ORIZONT

3.6. STRATEGIILE ADOPTATE ÎN FUNCȚIE DE ANALIZA FACTORILOR
INTERNI SI EXTERNI

3.7. STRATEGIILE ADOPTATE ÎN FUNCȚIE DE ANALIZAREA MISIUNII ȘI
A OBIECTIVELOR HOTELULUI

50 3.1. STRATEGIILE ADOPTATE ÎN FUNCȚIE DE ANALIZA FACTORILOR INTERNI
SI EXTERNI
Pentru a asigura funcționarea eficientă a activității hotelul tre buie permanet sa se
promoveze s i sa-si mentina imaginea.
În acest scop pentru mentinerea clientilor vechi dar si pentru atragerea unora noi are
nevoie de o strategie manageriala adecvata .
Strategiile pot fi adoptate in functie de analiz a factorilor interni si externi si analiza
riscurilor care pot interveni in activitatea hotelului.
Factori interni/externi Asteptari
Conducerea  Rentabilitate
 Satisfactia clientilor
Salariati  Salarii corespunzatoare
 Conditii optime de lucru
 O buna comunicare interna
 Aprecierea din partea superiorilor
 Posibilitatea de formare profesionala
Furnizorii  Plata facturilor la timp
 Colaborare bazata pe principii
sanatoase;
 Loialitate;
 Incredere reciproca
Clientii  Calitatea serviciilor
 Reinoirea ofertei;
 Reducerea de tarife

Concurenta  Respectul fata de concurenta
 Respectarea legilor
Agentiile de turism partenere  Incredere reciproca
 Calitatea promovarii
 Plata taxei turistice;

51 Mass -media  Inserarea publicitatii
 Veridicitatea informatiilor

Identificarea riscurilor este un proces continuu care se concretizeaza in planul de
management al riscului .
Riscur ile principale care pot afecta activitatea proiectului sunt următoarele:

 Riscuri interne:
Riscurile inter ne sunt direct legate de hotel și se referă în principal la:
 Executarea defectuasă a serviciilor
 Supradimensionarea personalului ce va fi implicat în administrarea
hotelului
 Incapacit atea financiară a hotelului de a susține costurile de întreținere

 Riscuri externe:
Riscurile externe nu sunt direct legate de proiect și vizează următoarele aspecte:
 Aparitia altor competitori pe piata
 Serviciile si produsele oferite
 Preturile concurente

 Măsuri de administrar ea riscurilor:

Pentru a preveni/ diminua riscurile, se impune luarea în considerare a unui set
suplimentar de măsuri pe perioada exploatării hotelului in extrasezon prin reducerea costurilor
de functionare.
Astfel, va fi implementat un sistem strict de verificare a derulării activitatii hotelului ,
care va urmări elementele de calitate in prestarea serviciilor hotelului .
In scopul de mentine si a -si consolida pozitia pe piata hotelul trebuie sa dezvolte o
politica de dezvoltare prin adoptarea urmatoarelor strategii:

52  strategii de stabilire a tarifelor și prețurilor practicate de hotel s -au adoptat
ținând seama de valoarea cheltuielilor de exploatare, preturile concurente si
nivelul beneficiilor;
 strategii de atragere a unui număr mai mare de clienți prin practicarea unor
tarife mai mici în cursul saptamanii ( strategie orientată pe costuri reduse ).
 strategii de diversificare a serviciilor , prin largirea gamei de servicii pentru a
oferi turistilor un pachet de servicii atractiv;
 strategii de dezvoltare , hotelul avand ca obiecti incadrarea in categoria de cinci
stele;
 strategii de alegerea furnizorilor cei mai potriviți pentru hotel, din punct de
vedere al condițiilor de plată, al calității produselor si servi ciilor si al prețurilor
poracticate;
 strategii ofensive fiind de promovare a serviciilor oferite, practicarea unor preturi
scazute;
 strategii de perfectionare a personalului prin scolarizarea corespunzatoare a
acestora

3.2. STRATEGIILE ADOPTATE ÎN FUNCȚIE DE ANALIZAREA MISIUNII ȘI SI A
OBIECTIVELOR HOTELULUI

Misiunea hotelului în ceea ce privește activitatea de management a hotelului este de a
deveni în următorii ani cea mai importantă unitate hoteliera din Predeal .
Misiunea hotelului reprezintă orientările prin:
 servicii oferite de hotel, care sunt variate, la nivelul de patru stele;
 segmentul de clienti cărora li se adresează, care este format turiști romani si
straini dar si oameni de afaceri;
 aria geografică unde își vinde serviciile, hotelul fiind amplasat în centrul
statiunilor montane;
 tehnologia folosită, care este modernă și performantă;
 preocuparea de metinere a pozitiei pe piata și profitabilitate ;
 preocuparea pentru promovare activitate vitala în cadrul ho telului;
 preocuparea pentru angajați acestia fiind motiv ati și remunerați corespunzător;

53 Atingerea acestor obiective va genera :

 crearea condițiilor pentru o piață a muncii flexibilă;
 gestionarea eco -eficientă a consumului de resurse locale și valorifi carea
maximală a acestora prin integrarea în circuitul turistic a unor zone mai puțin
cunoscute;
 promovarea unor practici de consum și producție care să permită o creștere
economică sustenabilă pe termen lung;
 atragerea investițiilor străine prin valori ficarea și promovarea permanentă a
potențialului socio –economic local .

Obiectivele strategice ale Hotelului Orizont vizează:
 legătura cu piața: poziția hotelului în raport cu competiția; poziția cotei de
piață; ce clienți vizează;
 diversificarea serviciilor;
 eficiența, atingerea anumitor nivele;
 resursele materiale și financiare de care dispune;
 nivelul profitului și al cifrei de afaceri;
 performanța managerială și de dezvoltare;
 responsabilitatea față de clienți.

Avantajele competitive ale Hote lului Orizont sunt :

 Avantaje legate de forța de muncă:
 Existența unei forțe de muncă bine calificate
 Pondere ridicată a forței de muncă tânără

 Avantaje legate de amplasament
 Poziție geografică favorabilă cu un profil economic diversificat
 Creșterea sectorului de servicii și a celui privat

54 3.3. FUNDAMENTAREA STRATEGIILOR DE DEZVOLTARE A HOTELULUI
ORIZONT

In prezent, conducerea Hotelului Orizont și -a propus o strategie de dezvoltare, care
vizează obținerea unor performanțe calitative și ca ntitative superioare celor realizate în anii
trecuți, prin întărirea capacității competitive a hotelului, care se bazează pe o situație
economică bună, dublată de un potențial tehnic și comercial apreciabil.
In fundamentarea strategiei de dezvoltare a Hot elului Orizont s -a ținut cont de
următoarele elemente esențiale :
 strategia de dezvoltare adoptată în cadrul hotelului are drept scop consolidarea
pozitiei pe piata, care să -i permită obținerea de profit;
 în fundamentarea strategiei de dezvoltare se ține co nt de factorii interni și
externi ai Hotelului Orizont, pentru armonizarea diferitelor categorii de
interese, astfel, s -au luat în considera re: salariații, care trebui emunerați,
motivați, perfecționați și protejați corespunzător; managerii pentru a manife sta
o competență profesională de calitate; clienții hotelului, care așteaptă servicii
de calitate care să le asigure satisfacție și confort maxim;
 strategia de dezvoltare trebuie să fie flexibilă, succeptibilă de modificări, de
adoptări în funcție de modif icările din cadrul mediului intern și extern, pentru
că Hotelul Orizont este într -o continuă mișcare, aceste moldificări putând
afecta considerabil comportamentul managerial, comercial și funcțional al
acestuia.

3.4. PROPUNERI DE PERFECTIONARE ALE STRATEGIILOR DE DEZVOLTARE
PENTRU HOTELUL ORIZONT
Strategia de dezvoltare vizează obținerea unor rezultate superioare celor precedente
(atât calitative, cât și cantitative), prin întărirea capacității competitive a hotelului . Această
strategie impune promovarea unor schimbări calitative importante în toate domeniile de
activitate ale hotelului.

55 Pentru a crește satisfacția clienților, pentru a diminua riscul pierderii clienților reali
sau potențiali și pentru a avea o competit ivitate puternică, varietatea, calitatea și diversitatea
sunt mijloace care asigură competitivitatea și eficiența serviciilor prin îmbogățirea
conținutului ofertei și creșterea calității acesteia.
Astfel, analizând pozitia în care se afla Hotel Orizont, pe baza punctelor forte și slabe
ale compartimentelor acestuia, comparativ cu situația competitorilor, pentru obținerea unei
cote bune pe piața unde acționează și a unei notorietăți ridicate, se propun următoarele
strategii de dezvoltare:
 Abordarea unei strategii de realizare a unor servicii unice originale , care să
fie agresiv promovate și care să atrag ă un număr important de turisti;

 Promovarea unei strategii de marketing , care să se bazeze pe forme de
comunicație de departamentul de marketing și care să facă cunoscută oferta
hotelului și să colaboreze cu cât mai multe agenții de turism din țară și din
străinătate;

 Dezvoltarea unor strategii de penetrare , care să porneasca de la serviciile și
piața existentă, formulând un set de acțiuni care să amplifice procentul de piață
deținut, fapt ce se poate realiza prin producția proprie de servicii care să
elimine concurența;

 Adoptarea de strategii de dezvoltare a serviciilor prin promovarea și sporirea
calității serviciilor, ceea ce trebuie sa se întâmple perman ent;

 Folosirea permanentă a strategiei de diversificare a serviciilor , foarte vitala
în relațiile cu concurența și pent ru obținerea unei rentabilități ridicate;

 Dezvoltarea unei strategii de prețuri promoționale , prin oferirea unor tarife
mai mici la to ate serviciile și chiar introducerea unor servicii suplimentare în
tarif, pentru atragerea clienților și pentru fidelizarea acestora;

 Adoptarea și abordarea unor strategii de menținere fermă a clientelei de
afaceri și de stimulare a turismului de afaceri ;

56
 Adoptarea unor strategii puternice de promovare și comunicare , care
presupun elaborarea unui program de promovare a serviciilor care cupr inde:
identificarea clienților carora li se adreseaza;

 Strategii de menținere a avantajului competitiv prin folosirea unor mijloace
tehnice și echipamente de întreținere de calitate ridicată care să măreasca
nivelul confortului;

 Strategii financiare , care trebuiesc adoptate pentru îmbunătățirea parametrilor
de profitabilitate ai hotelului;

 Adoptarea unor strategii economice , care să vizeze creșterea profitului și a
cifrei de afaceri, prin prestrea unor servicii de calitate ridicată, cu care să fie
atrași și menținuți tot mai mulți clienți.

57 CONCLUZII
Bunăstarea și calitatea vieții umane nu depind numai de partea finaciară, iar
turismul are un rol important în calitatea vieții.
Calitatea vietii, de exemplu, turistice, înseamna gradul de atractie al resurselor
naturale, al dotarii generale si al patrimoniului spiritual, al varietatii si nivelului serviciilor
oferite turistilor intr -o zona sau statiune turistica.
Calitatea vieții este un concept evaluativ, fiind rezultanta raportării condițiilor de
viață și a activităților care compun viața, la necesitățile, valorile, aspirațiile umane.
Turismul este doar unul dintre factorii care au influență asupra calității vieții. El
poate infuența calitatea vieții rezidenților în multe moduri directe și indirecte. Turismul de
asemenea infuențează nivelul satisfacției pentru viață a turiștilor, bazată pe experiența
personală acumulată pe parcursul sejurului.
În literatura de specialitate din domeniul turismului există un număr mare de
publicații, rezultate experimentale și documente consultative care tratează problema de fond
care face legătura dintre c alitate și impactul turismului. În general aceste studii se referă la:
 Satisfacția vizitatorului
 Impactul turismului sau
 Turismul, dezvoltarea și planificarea
Turismul, în general, are o tendință de creștere permanentă atât la nivel mondial,
național, cât și local, deși, datorită conflictelor militare și politice, se observă o micșorare a
numărului de turiști.
Turismul poate contribui în mare măsură la dezvoltarea durabilă și, în par ticular, la
lupta pentru eradicarea pauperismului și la protecția și conservarea mediului natural,
cultural și social.
Rezultatele activității de turism îmbracă simultan două aspecte, care se
intercondiționează și se întrepătrund reciproc: eficiența eco nomică și eficiența socială.
Fiecare dintre aceste componente ale eficienței activității de turism are atât efecte directe, cât
și indirecte.
Privit prin prisma conținutului său și în corelație cu ansamblul economiei naționale,
turismul acționează ca un factor stimulator al sistemului economic global .
Pe lângă incidențel e asupra economiei regiunilor și zonelor receptoare de turiști,
rezultate din atragerea lor în circuitul de valori, dezvoltarea turismului are consecințe asupra

58 geografiei acestora, asupra urbanizării și construcției de locuințe, amenajării de drumuri,
realizării de servicii publice. El favorizează, de asemenea, utilizarea pe plan local a
diferitelor resurse, a disponibilităților de forță de muncă.
Turismul joacă un important rol în economie și prin faptul că generează noi locuri de
muncă, având, din acest punct de vedere, o contribuție majoră la atragerea excedentului de
forță de muncă din alte sectoare și, implicit, la atenuarea șomajului. Relația dintre turism și
utilizarea forței de muncă se manifestă în plan cantitativ și calitat iv, direct și indirect.
Turismul are, pe lângă consecințele economice, și o profundă semnificație socio –
umană. Acțiunea sa se exercită atât asupra turiștilor, cât și asupra populației zonelor vizitate
și se resimte în planul consumului, instruirii și educa ției, utilizării timpului liber, calității
mediului, legăturilor dintre națiuni. în general, efectele sale sunt pozitive, benefice, dar, dată
fiind complexitatea sa, nu sunt excluse nici incidențele negative.
Turismul, în desfășurarea lui, pe lângă efectel e directe pe care le generează în plan
economic și social – și care au fost deja analizate și cuantificate -, are și o serie de influențe
favorabile (efecte indirecte și induse) asupra altor sectoare ale economiei. Efectele indirecte
se referă la rezultate le tranzacțiilor succesive între firme, cauzate de cheltuielile turistice
directe; mai precis, de cumpărările de bunuri și servicii pe care agenții economici din turism
le fac de la furnizorii locali, iar aceștia, la rândul lor, de la producătorii de m aterii prime,
materiale .
În esență, eficiența socială a turismului este reprezentată de contribuția adusă de
acest domeniu de activitate la: petrecerea utilă a timpului liber, reconfortarea și recreerea
oamenilor, refacerea capacității de muncă; ridicarea niv elului general de cunoaștere și
pregătire; satisfacerea unor motivații spirituale, psihice; crearea unui climat de pace și
înțelegere între națiuni.
În concluzie, printre beneficiile aduse de turism în vederea îmbunătățirii calității vieții
se numără:
 Promovarea valorilor estetice, spirituale și a altor valori care aduc
bunăstarea populației
 Sprijinirea acțiunilor de educație și formare de mediu, pentru vizitatori și
localnici
 Stabilirea unor elemente de atractivitate pentru destinații, pentru rezidenți dar
și pentru vizitatori, care să contribuie la conceperea unor alte noi activități

59 compatibile, de la pescuit la oferta de servicii sau produse ale industriilor
locale
 Creșterea nivelul schimburilor interculturale
 Încurajarea dezvoltării activităților cu lturale, meșteșugurilor și artelor
 Creșterea nivelului de educație a populației locale
 Încurajarea populației de a vorbi limba și a se apropia de cultura turiștilor
străini
 Încurajarea populației locale de a aprecia cultura locală proprie și mediul
De asemenea, apreciem c ă, în vederea îmbunătățirii calității vieții prin turism se
impun următoarele d irecții de dezvoltare posibile:
 Dezvoltarea facilităților și serviciilor pentru turism care pot să aducă un
beneficiu pentru condițiile de trai ale rezidenți lor locali
 Îmbunătățirea sistemului de comunicații
 Îmbunătățirea procesului de educație
 Sporirea nivelului de training pe domenii specifice
 Asigurarea serviciilor de sănătate
 Dezvoltarea cunoașterii și aprecierii publice a biodiversității de excepție a
județului (vizitarea zonei de către rezidenți, interpretarea pe teren, program
de educație ecologică în școală, încurajarea vizitelor făcute de grupurile de
elevi în zonele locale cu potențial)

Alegerea celui mai corespunzator amplasament poate fi u n important factor de
succes in afaceri. Un bun amplasament poate permite dezvoltarea unei afaceri prospere.
Datorită faptului că strategiile de dezvoltare au un rol esențial în conceperea și
fundamentarea activității tuturor firmelor, fiind fundamentat și corelat organic cu funcția de
previziune, acesta presupune descifrarea și anticiparea schimbărilor, a metodelor ce
trebuiesc realizate în interiorul firmelor și relațiile acestora cu mediul, receptivitatea maximă
la nou, dinamism și flexibilitate în toate funcțiile manageriale, astfel încât să evite
discordanțele dintre cerere și ofertă, între nou și vechi, asigurând o competitivitate ridicată.
Calitatea servi ciilor prestate la un nivel ridicat au determinat recunoasterea hotelului
de catre un numar impresionant de clienti, fapt demonstrat prin creșterea continuă
a gradului de ocupare anual. Deasemenea, facilitățile oferite sunt la standarde inalte, oferind

60 largi posibilitati de organizare pentru diverse evenimente in cadrul hotelului. Tot in
intampinarea clientilor vin diferite programe de fidelizare si facilitati acordate, urmarindu -se
in acest fel pastrarea vechilor clienti si atragerea unora noi.
Reusind sa faca fata cu succes concurentei celorlalte hoteluri din aceeasi categorie de
incadrare, hotelul Orizont Predeal a cunoscut în cei cinci ani de la modernizare o
activitate eficientă ce poate fi demonstrată de nivelul ridicat al cifrei de afaceri din servic iile
de cazare si alte prestatii precum si ratele profitului care au cunoscut cresteri importante de
la un an la altul.
Transformările la nivelul hotelului Orizont Predeal de ridicare a calității ofertei, de
modernizare a prestatiilor specifice (in pe rioa da 2011 -2015) a u indu s necesitatea
modificărilor permanente în ceea ce privește strategiile de dezvoltare pentru hotelul Orizont
in vederea consolidarii pozitiei pe piata de profil.

61 BIBLIOGRAFIE

Ioncica Maria – Economia serviciilor , Editura Uranus, București, 2007;

Lupu Nicolae – Hotelul – economie și management , Editura All Beck, București, 1999;

Ion Anghel , Elena Claudia Serban , Vasile Robu , Analiza economico -financiară , Editura
Economica, București, 2014;

Minciu Rodica – Economia turismului , Editura Uranus, București, 2000;

Nicolescu Ovidiu; Verboncu Ion – Management , Editura Economică, București, 1999;

Turtureanu Anca -Gabriela, Managementul Destinatiilor Turistice editia a II-a ,
2014, Editura Zigotto Galati;

Turtureanu Anca -Gabriela, Economia Turismului : Concepte și Dezvoltare , 2012, Editura
Zigotto Galati;

Turtureanu Anca -Gabriela, Economia turismului , Ed. Didactică și Pedagogică, Bucuresti
2009;

Sirbu Carmen Gabriela, Analiza economico -financiara , Ed. Didactică și Pedagogică,
Bucuresti 2008;

Home

http://www.in sse.ro/cms/ro/content/ipc -serii-de-date/