Licenta Gutoiu Dragos 25.08.2020 [304979]

Licență

Licenta Gutoiu Dragos 25.08.2020 [304979]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIȘ“ ARAD

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

PROGRAM DE STUDIU: MEDICINĂ DENTARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

ȘEF LUCRĂRI DR. LILE IOANA ELENA

ABSOLVENT: [anonimizat]

2020

UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIȘ“ ARAD

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

PROGRAM DE STUDIU: [anonimizat]:

ȘEF LUCRĂRI DR. LILE IOANA ELENA

ABSOLVENT: [anonimizat]

2020

[anonimizat]. [anonimizat] o realizează pe parcursul funcțiilor. Sănătatea orală afectează numeroase activități zilnice: [anonimizat], somnul, vorbirea, expresivitatea facială și chiar respectul de sine.

Caria dentară prezintă o [anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat].

Copilăria este o etapă a vieții pe care fiecare ființă umană are dreptul să o traverseze cu zâmbetul pe buze; lacrimile, durerea, suferința, complexele trebuie să fie excluse din acest tablou. Multe dintre afecțiunile odontale ar putea fi evitate dacă metodele de prevenție și profilaxie a cariei dentare ar fi un element de legătură între știința medicală și activitatea practică.

Progresele realizate în domeniul prevenției și profilaxiei cariei dentare nu se regăsesc în nivelul de afectare prin carie al copiilor și adolescenților din țara noastră. Mijloacele specifice de profilaxie a cariei dentare se dovedesc a fi puțin cunoscute de către părinți și insuficient aplicate de către medicii dentiști. Explicarea acestor metode necesită timp și nu de puține ori ne dovedim a fi extrem de preocupați de latura restaurativă a tratamentului și neglijăm abordarea de tip profilactic. [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat], care pentru a fi transpus în practică trebuie să depășească barierele educaționale.

Prin această lucrare doresc să aduc la cunoștință conceptul de profilaxie a [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat] a cariei dentare care pot fi aplicate în orice cabinet de medicină dentară. [anonimizat] o [anonimizat].

Astfel, [anonimizat], [anonimizat], pentru pacientul devenit adult.

CUPRINS

PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I. CARIA DENTARĂ

I.1.1. [anonimizat]. Obiectivul este acela de a depista cât mai precoce leziunile carioase și eliminarea riscului formării acestora pentru a ajută la îmbunătățirea sănătății orale la copii, adolescenți și adulți.

Evaluarea riscului leziunii carioase este o procedură de prevenție a dezvoltării cariilor, debutul clinic al bolii este astfel limitată, în timp ce este prezența leziunilor carioase trebui să ne dezvăluie starea reală a activității bolii (progresie/ regresie). Evaluarea riscului leziunilor carioase se realizează în scopul de a lua măsuri înainte de a apărea leziuni ireversibile, în timp ce testul de activitate este efectuat pentru a decide planul de tratament corect și eficient al unui pacient după apariția leziunilor carioase.

Caria dentară a fost definită ca fiind un proces distructiv cronic ce evoluează fără fenomene inflamatorii tipice, producând necroza țesuturilor dentare, infecția pulpei și a parodonțiului apical, cu repercursiuni posibile generale. (Cocârlă E. Stomatologie pediatrică. Cluj-Napoca: Editura Medicală Universitară „Iuliu-Hațieganu”, 2000: pg.170-196). Trecerea de la leziunea incipientă, non-cavitara, reversibilă spre leziunea cavitară, ireversibilă se desfășoară lent prin perturbarea echilibrului dintre procesele de demineralizare și remineralizare, în favoarea a 4 demineralizării, la interfața dintre placa bacteriană și dinte.
(Reisine S, Douglass JM. Psychosocial and behavioral issues in early childhood caries. Community Dent Oral Epidemiol 1998; 26(1 Suppl):32-44). Organizația Mondială a Sănătății a formulat o definiție a cariei dentare potrivit căreia metodele de prevenție și profilaxie se constituie ca o parte integrantă a tratamentului restaurativ, caria clinică fiind un stadiu evolutiv al cariei dentare care se dezvoltă pornind de la o leziune microscopică ce nu poate fi diagnosticată cu certitudine cu mijloacele clinice actuale. (World Health Organisation.Oral health survey – basic methods. 4 th edition:Geneva; 1997:p.66-9). Într-o altă ipoteză de definire a cariei dentare, aceasta presupune un proces evolutiv care include etape succesive, de la leziunea precarioasă de la nivelul smalțului, cu potențial de remineralizare, până la leziunea cavitară, care interesează camera pulpară. (BaclumV, Heidmann J, Nzvad B. Dental caries paradigms in diagnosis and diagnosis research. Eur J Oral Science 2006;114:263-277).

Un rol esențial în apariția și evoluția bolii sunt factori de risc. Aceștia se împart în factori de viață și factori biochimici la care dintele este direct expus și care contribuie la dezvoltarea sau progresia leziunii (placă, salivă, dietă etc.). Exemple de indicatori de risc sunt factorii socioeconomici (defavorizarea socială, nivelul scăzut de educație, economia slabă, respectul de sine), factori legați de sănătatea generală (boli, handicap) și factori epidemiologici (care trăiesc într-o zonă cu carie ridicată sau în țară, trecutul ridicat -experiență auto). Evaluarea riscului cariilor, precum și evaluarea activității cariilor se bazează pe factori de risc definiți și selectați și indicatori de risc care sunt evaluați și îmbinați la un profil individual.

Cariile sunt o infecție locală transmisibilă, iar microorganismele acide precum streptococii mutanți și lactobacilii sunt agenții patogeni primari. Nu există un singur test care să reflecte cu exactitate etiologia complexă a cariilor, deși testele de streptococi mutani și lactobacili demonstrează o corelație puternică cu cariile. Persoanele cu incidență crescută la carii mai mari sunt de exemplu pacienții compromiși medical, locuitorii din zonele socioeconomice scăzute și zonele cu fluor scăzut, astfel că puterea predictivă și valoarea testelor microbiene sunt crescute. Numerele negative sau foarte mici de streptococi mutani și lactobacili sunt foarte predictivi pentru subiecții cu risc scăzut de a face carii. Ca în orice proces de boală, inițierea terapiei timpurie pentru cariile dentare este cel mai eficient mijloc de a asigura sănătatea dentară. Cu toate acestea, pentru ca orice terapie să fie eficientă, diagnosticul precoce este esențial pentru vindecare. Din păcate, instrumentele actuale pentru detectarea cariilor dentare nu sunt suficient de sensibile pentru a diagnostica procesul bolii în stadiile incipiente.

I.1.2. Caria dentară – etiopatogenie

Un factor de risc joacă un rol esențial în etiologia și apariția bolii, în timp ce un indicator de risc este un factor sau o circumstanță care este asociată indirect cu boala. După cum am mai menționat mai sus, factorii de risc sunt factorii de viață și factorii biochimici la care dintele este direct expus și care contribuie la dezvoltarea sau progresia leziunii (placă, salivă, dietă etc.). Exemple de indicatori de risc sunt factori socioeconomici (defavorizați social, nivel scăzut de educație, economie slabă, respect de sine), factori legați de sănătatea generală (boli, handicap) și factori epidemiologici (care trăiesc într-o zonă cu carie ridicată sau în țară, trecutul ridicat -experiență auto). Evaluarea riscului cariilor, precum și evaluarea activității cariilor se bazează pe factori de risc definiți și selectați și indicatori de risc care sunt evaluați și îmbinați la un profil individual.

Calitatea smalțului dentar este influențată de structura sa, iar aceasta la rândul său este influențată de anumiți factori în perioada de dezvoltare a dintelui. Pot să apară astfel distrucția matricei organice și anorganice (distrofii dentare precum displazii și hipoplazii) a smalțului, distrucție influențată în anumite cazuri de tulburări metabolice din cauza alimentației necorespunzătoare (carențe ale vitaminelor A, C, D, de calciu și fosfor, fluor, vanadiu, bor, molibden, mangan, stronțiu, litiu, cupru, dietele cariogene bogate în zaharuri și sărace în proteine și acizi grași esențiali) și a bolilor infecto-contagioase de tipul rujeolei, dacă apare în săptămâna 6-9 de sarcină, sifilisul congenital la copii de vârste fragede, afecțiuni endocrine (insuficiența parotidiană, insuficiența tiroidiană, hipertiroidism, nanism hipofiizar și tulburări ale hormonilor sexuali).

Calitatea lichidului bucal determină acțiunea factorilor cariogieni asupra dinților. Volumul zilnic (cantitatea lui normală fiind între 0,5 și 1,5 l) și vâscozitatea (o salivă mai puțin vâscoasă scade aderența alimentelor pe suprafețele dentare) sunt proprietățile fizice ale salivei. Substanțele anorganice și organice (acestea fiind proprietățile chimice ale salivei) influențează efectele cariogene ale produselor alimentare. Materiale anorganice precum calciul ionizat (acesta are funcția esențială deoarece asigură echilibrul dintre fosfații de calciu din structura țesuturilor dentare și din lichidul bucal și placa bacteriană), fluorul salivar (blochează/fixează ionii de calciu și magneziu) și fosfații salivari (pot fi combinați cu proteine și calciu sau pot fi găsiți sub formă de pirofosfați, care ajută la prevenirea formării tartrului). Materiale organice precum proteinele salivare de tipul staterina (inhibă precipitarea sărurilor de calciu din salivă), proteine bogate în prolina (inhibă creșterea și precipitarea cristalelor de fosfați de calciu), glucidele și lipidele salivare.

Sistemele tampon salivare mențin echilibrul pH-ului bucal și sunt reprezentate de sistemul acid carbonic (bicarbonat), sistemul fosfat anorganic și sistemul macromolecualar proteinic. În capacitatea sa de tamponare, lichidul bucal este influențat de variațiile pH-ului (consumul de contraceptive orale, graviditate etc.).

Enzimele au rol în digestia hidrocarbonatelor și clearance-ul bucal al amidonului, cele mai importante fiind alfa-amilaza fosfataza acidă, esteraze nespecifice, colinesteraza, aldolaza, peroxidaza, kalicreina etc.

În cazul smalțului cariat, saliva are proprietatea de remineralizare a acestuia, salivă care diferă de la individ la individ prin precipitarea ionilor de calciu și a unor fostați de calciu, integrandu-se în smalț și refacând defectele incipiente datorate demineralizări acestuia. Printre proprietățile antimicrobiene saliva conține niște factori antimicrobieni care ajută la colonizarea cavității bucale, cum ar fi: lizozimul (provoacă liza bacteriilor care aderă la suprafețele dentare), lactoferina, peroxidazele salivare, aglutininele salivare, leucotaxina salivară, opsoninele salivare.

Lichidul bucal are rol cariopreventiv prin proprietățile amintite mai sus care contribuie la scurtarea timpului de clearance al alimentelor fermentabile și al microorganismelor patogene, inhibarea metabolismului bacterian, remineralizarea cariilor incipiente, etc.

În apariția și dezvoltarea cariei dentare o cauză importantă este reprezentată de alimentația necorespunzatoare. Hidrocarbonatele constituie relația dintre hidrocarbonatele alimentare fermentabile și caria dentara, fiind mai degrabă o relație de cauză-efect. Potențialul lor depinde de frecvența, durata, tipul de produs alimenar folosit, compoziție, cantitate, staționare în cavitatea bucală. Zaharoza are potențialul cariogen maxim, care este substratul esențial al polizaharidelor bacteriene extracelulare insolubile având un rol important în aderarea plăcii bacteriene pe dinte. Alți substituenți ai zahărului cu potențial mai redus sunt reprezentați de siropul de porumb, îndulcitori calorici și necalori. Ca și factor cariogen favorizant, prelungirea timpului de clearance în cavitatea bucală are ca efect scăderea secreției salivare, vâscozitate crescută precum și aderarea plăcii la dinți. PH-ul bucal scade la valori de 5,2 sau mai mici din cauza degradări enzimatice a hidrocarbonatelor ingerate creându-se astfel condiții favorabile pentru demineralizarea dinților. În momentul în care pH-ul bucal scade sub valoarea de 6 apare un mediu favorabil dezvoltării bacteriene. Persoanele cu risc crescut de dezvoltare a cariilor sunt predominant cofetarii, gravidele, bolnavii cronici, obezii, persoanele care au dezvoltat o dependență la medicamente, bolnavii psihici, etc. Alimentele care au și proprietatea de a împiedica dezvoltarea apariției cariilor se regăsesc în : fosfați (din făina cerealelor nerafinate), grăsimi, brânzeturi, lapte, oligoelemente, diverse produse alimentare (cacao, glicirizină – din lemnul dulce).

I.1.3.Caria dentară – diagnostic

Diagnosticul cariei dentare, în aparență simplu, se dovedește practic o decizie dificilă, de aceea se recomandă asocierea examenului clinic cu examinările complemantare. Că în orice proces de boală, inițierea terapiei timpurie pentru cariile dentare este cel mai eficient mijloc de a asigura sănătatea dentară. Cu toate acestea, pentru că orice terapie să fie eficientă, diagnosticul precoce este esențial pentru succes. Din păcate, instrumentele actuale pentru detectarea cariilor dentare nu sunt suficient de sensibile pentru a diagnostica procesul bolii în stadiile incipiente. Fluorescența cantitativă indusă de lumină, măsurătorile de conductanță electrică, radiografia digitală directă și transilluminarea cu fibră optică directă sunt metode care pot oferi eficacitate în diagnosticarea cariilor dentare precoce.

În stabilirea unui diagnostic corect și complex se au în vedere următorele metode:

Examinarea clinică – din punct de vedere clinic, leziunea smalțului apare ca o pată opacă, rugoasă, diferită de smalțul sănătos care este strălucitor și translucid. În cadrul examinării clinice edobucale pot fi observate două tipuri de pete, fiecare manifestându-se diferit: pata alba opacă are o evoluție rapidă în timp ce pata brună are o evoluție mai lentă.

Examinarea tactilă se face ulterior examenului clinic vizual. Evaluarea tactilă a petelor cu sondă nu este recomandată deoarece suprafața smalțului este fragilă, iar presiunea exercitată asupra sa poate determina prăbușirea, fracturarea smalțului și expunerea dentinei, transformând o leziune noncavitară într-o leziune cavitară.Examinarea radiologica – prin aceasta metoda de diagnostic se pot evidentia cariile proximale care nu se observa si nu sunt evidentiabile clinic.

Examinarea radiologică retroalveloară poate detecta leziunile carioase și mai puțin pe cele noncarioase. În cadrul examinării radiologice digitale, leziunile carioase sunt mai bine vizibile. Examinarea radiologica este o examinare complementară pentru stabilirea unui diagnostic și are indicații și contraindicații care trebuie respectate. În vederea stabilirii unui diagnostic radiologic se ține cont cele 6 grade ale scalei de apreciere radiologică:

E0 – țesut sănătos, fără radio-transparență;

E1 – radio-transparență atingând jumătatea externă a smalțului;

E2 – radio-transparență ce atinge jumătatea interioară a smalțului;

D1 – radio-transparență ce ajunge până la treimea externă a dentinei;

D2 – radio-transparență ce ajunge până la treimea medie a dentinei;

D3 – radio-transparență ce ajunge până la treimea internă a dentinei. În cazul leziunilor noncavitare se vor utiliza doar primele trei grade. (Hintze H, Wenzela, Danielsen B. Behaviour of approximal carious lesions assessed by clinical examination after tooth separation and radiography: a 2.5– year longitudinal study in young adults. Caries Res. 1999;33:415-422)

Alte metode de stabilire a unui diagnostic sunt:

Examinarea prin transiluminare se bazează pe principiul difuziunii luminii prin dinte și pe faptul că leziunea carioasă este opacă pentru lumina albă utilizată pentru transiluminare, deci va apărea ca o pată neagră la această examinare. (Lussi A, Schaffner M. Diagnostique et traitment de la carie. Forum Med Suisse 2002;8:166-170). (Chala S, Boumara S, Abdallaoui F. Methodes de diagnostic des lesions carieuses initiales. Rev Odontostomatol 2004;33(4):297-310).

Transiluminarea prin fibre optice (Fiber Optic Transillumination FOTI) utilizează și amplifică această proprietate a dinților prin iluminarea lor cu o lumină albă de intensitate mare. În prezent, acest sistem a fost conectat cu un calculator care realizează interpretarea digitală a rezultatului devenind DIFOTI. (Pretty IA. Caries detection and diagnosis: Novel technologies.J Dent. 2006;36 :727-739).

Examinarea laser-fluorescentă este o metodă de diagnosticare a leziunilor carioase incipiente ale suprafețelor netede. Fluorescența dinților este obținută prin iluminarea lor cu un fascicul de lumină verde albastră sau lumină ultraviolet, fiind apoi înregistrată diferența de fluorescență între țesutul dentar sănătos și leziunea carioasă. Tehnica nu poate diferenția cariile active de cele oprite în evoluție și nu este suficient de sensibilă pentru diagnosticul cariilor aproximale. (Roman A, Pop A. Caria dentară de la teorie la practică, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 2000;49).

Alte metode de diagnostic modern implementate în ultimi ani:

metode de identificare a demineralizării superficiale (examen clinic, radiologic și diferite procedee de captare a coloranților);

metode diverse de identificare a bacteriilor plăcii bacteriene – evaluarea condițiilor de mediu bucal cum ar fi pH-ul, fluxul salivar, capacitatea tampon salivară.

Ca orice metoda de diagnostic acestea pot să dea rezultate neconcludente deorece testele nu sunt suficient de sensibile și de aceea se recomandă ca în caz de incertitudine să fie combinate.

I.2. Caria dentară – clasificare, indici de evaluare

I.2.1. Caria dentară – clasificare

Pentru a surprinde evoluția conceptelor de abordare ale leziunii carioase au fost prezentate câteva clasificări:

topografică-Black;

evolutivă;

clasificarea OMS modificată de Schimono;

clasificarea Mount-Hume;

clasificarea SISTA (Pitts NB. Clinical Diagnosis of Dental Carie: A European Perspective. Journal of Dental Education 2001; 65(10):972-8).

Caracterizarea nivelului de afectare prin carie se poate realiza prin folosirea unor indici specifici:

indicele de frecvență;

indicele de intensitate;

rata cariei;

Significant Caries Index (SIC).

În prezent sunt numeroase clasificări ale cariei dentare cum ar fi:

Clasificarea după evoluția leziunilor:

Caria cu evoluție rapidă;

Caria cu evoluție lentă (cronică sau uscată);

Caria oprită în evoluție (staționară);

Caria rampantă și caria circulară.

Clasificarea după profunzimea afectării:

Caria incipientă sau pata cretoasă;

Caria superficială;

Caria medie;

Caria profundă;

Caria penetrantă.

Clasificarea după țesuturile dentare alterate:

Caria smalțului;

Caria dentinei;

Caria cimentului.

Clasificarea după localizare:

Cariile din șanțuri și gropițe;

Cariile suprafețelor aproximale;

Caria cervicală;

Carie radiculară;

Caria recidivă;

Caria secundară marginală.

Clasificarea ICDAS (International Caries Detection and Assessment System), care este bazată pe aspectul vizual și nivelul de gravitate al leziunilor carioase coronare (ICDAS International Caries Clasiffi cation and Management System (ICCMSTM) are 6 grade:

0 – sănătos;

1 – prima modificare în aspectul smalțului (vizualizabilă numai după uscare prelungită);

2 – modifi cări vizibile net în aspectul smalțului;

3 – discontinuitate localizată a smalțului (fără semne vizibile de atingere a dentinei);

4 – zone „umbrite“ ale dentinei subjacente vizibile prin transparența smalțului;

5 – cavitate distinctă cu dentina expusă;

6 -cavitate de mare dimensiune cu dentina expusă 6. Scala de apreciere radiologică utilizată la nivel internațional (Hintze H, Wenzela, Danielsen B. Behaviour of approximal carious lesions assessed by clinical examination after tooth separation and radiography: a 2.5– year longitudinal study in young adults. Caries Res. 1999;33:415-422) are 6 grade, dar există o slabă concordanță a leziunilor vizibile radiologic cu leziunile histologice.

I.2.2. Caria dentară – indici de evaluare

Caracterizarea nivelului de afectare prin carie se poate realiza prin folosirea unor indici specifici: indicele de frecvență, indicele de intensitate, rata cariei, riscul la carie, Significant Caries Index (SIC).

Indicele de frevență reprezintă procentul subiecțiior afectați de boala carioasă din cadrul unei populații.

Indicele de intensitate reprezintă procentul dinților afectați după examinarea cavității bucale.

Rata cariei reprezintă numărul de suprafețe dentare afectate într-un interval de timp limitat.

Riscul la carie constă în apariția unei leziuni odontale într-un interval de timp și poate fi mare, moderat sau redus.

I.3. Caria dentară-prevenție și profilaxie

Măsurile de prevenție și profilaxie nu trebuie să se excludă ci să se completeze reciproc.

I.3.1. Creșterea rezistenței țesuturilor dure dentare

Măsurile profilactice trebuie aplicate cât mai devreme pentru a surprinde etapele de formare și mineralizare a dinților, a interfera sau bloca anumite momente cheie din lanțul complex al patogenezei cariei dentare. Obiectivele acestor metode presupun creșterea rezistenței țesuturilor dure dentare.

Smalțul reprezintă stratul de la suprafața coroanei clinice a dintelui avand o grosime variabilă cuprinsă între 2,6 mm la nivelul cuspizilor premolarilor și 0,2 la nivelul coletului. Este cea mai dură structură anatomică a corpului uman, acesta fiind constituit dintr-o componentă organică și o componentă minerală reprezentată de hidroxiapatita. Unitatea fundamentală a smalțului este prisma de smalț constituită din cristale de hidroxiapatită organizate într-o matrice organică comună.

Smalțul prezintă trei regiuni de la profunzime către suprafața, stratul cel mai profund aprismatic la joncțiunea amelodentinară, stratul mijlociu cel mai bine reprezentat cu structurarea specifică cu prisme și stratul exterior, aprismatic.

I.3.2. Factorul alimentar

Dezvoltarea cariilor dentare depinde de patru factori interrelaționați: dieta, factori inerenți de rezistență a gazdei, numărul de bacterii provocatoare localizate pe placa dentară și timpul. Fără bacterii, nu se pot dezvolta carii. Pentru ca bacteriile din placă să trăiască, ele trebuie să aibă aceiași aminoacizi, carbohidrați, acizi grași, vitamine și minerale care sunt necesare pentru toate organismele vii. Deoarece acești nutrienți sunt solicitați și de celulele corpului, alimentul care este ingerat de către gazdă sau cel care apare mai târziu în salivă într-o formă metabolizată oferă substanțe nutritive adecvate pentru supraviețuirea și reproducerea bacteriilor. Cu trei mese bine echilibrate pe zi, cu toate acestea, bacteriile obișnuite în plăci probabil nu ar elibera o cantitate suficientă de acizi metabolici pentru a provoca dezvoltarea cariilor. Însă, de îndată ce zahărul și produsele zahărului sunt incluse în dieta gazdei, producția de acid bacterian crește semnificativ în placă. Această eliberare de produse finale a acidului este cauza principală a inițierii și progresiei cariilor. De o importanță și mai mare decât aportul total de carbohidrați rafinați este frecvența aportului și consistența alimentelor care conțin zahăr.

Sănătatea orală, dieta și starea nutrițională sunt strâns legate. Nutriția este esențială pentru creșterea, dezvoltarea și întreținerea structurilor și țesuturilor orale. În perioadele de creștere rapidă celulară, deficiențele de nutrienți pot avea un efect ireversibil asupra dezvoltării țesuturilor orale. Înainte de erupția dinților, starea nutrițională poate influența maturizarea smalțului din dinți și compoziția chimică, precum și morfologia și dimensiunea dinților.

Malnutriția timpurie crește susceptibilitatea copilului la carii dentare, iar aceasta se poate observa cel mai adesea în cavitatea bucală la nivelul gingiei. Pe parcursul vieții, deficiențele nutriționale sau toxicitățile pot afecta rezistența gazdelor, vindecarea, funcția orală și integritatea țesutului oral. Factorii alimentari pot iniția exacerbarea sau minimizarea apariției cariilor dentare. Carbohidrații fermentați sunt esențiali pentru implantarea, colonizarea și metabolismul bacteriilor din placa dentară. Factori precum frecvența de consum și retenția carbohidraților influențează progresia leziunilor carioase, în timp ce alimentele care conțin calciu și fosfor precum brânza îmbunătățesc remineralizarea. Aportul frecvent de alimente sau băuturi acide poate provoca eroziunea smalțului. Nutriția joacă un rol important în creșterea și dezvoltarea inițială sau în țesuturile orale și în integritatea lor continuă pe durata vieții. Alimentația optimă în perioadele de dezvoltare a țesuturilor dure și moi permit acestor țesuturi să-și atingă potențialul optim de creștere și rezistență impotriva bolilor. Malnutriția în perioadele critice ale organogenezei poate avea efecte ireversibile asupra dezvoltării țesuturilor dentare si poate duce la o rată crescută a cariilor dentare, vindecarea întârziată și crește susceptibilitatea la bolile orale. Exemple de acest efect pot fi observate în colorarea tetraciclinei dinților, în fluoroza dentară și în hipoplazia smalțului indusă de febră, observată la dinții primari.

Nutrienții pentru care deficiențele sau excesele au fost asociate direct cu afecțiunile orale sunt proteinele, energia, vitaminele C, A, D, iodul și fluorură.

La copiii subnutriți cronic, mai multe studii au arătat întârzieri în modelele de erupție a dinților și creșterea solubilității smalțului dinților, ceea ce duce la creșterea susceptibilității cariilor.

Calciul în asociere cu vitamina D și fosfor este esențial pentru dezvoltarea și întreținerea corectă a țesuturilor mineralizate (dinți și os alveolar). O deficiență a acestor nutrienți în fazele critice ale dezvoltării dinților la copii are ca rezultat hipo-mineralizarea danturii în curs de dezvoltare si poate să apară erupția întârziată. Anemia cu deficit de fier se manifestă în cavitatea bucală prin paloarea țesuturilor orale, în special a limbii. Limba poate părea strălucitoare, cu papilele filiforme contondente. În schimb, suplimentarea unei diete care conține fier a produs o reducere majoră a cariilor cu cel mai mare efect prezentat în perioada neonatală. În plus, fierul servește ca cofactor cu acid ascorbic în sinteza de colagen. Zincul are rol în reglarea funcției în inflamație prin inhibarea eliberării enzimelor lizozomale și a histaminelor. O deficiență de zinc poate inhiba formarea de colagen și reduce imunitatea mediată de celule.

I.3.2.1.Vitaminele

Vitamina A este esențială pentru dezvoltarea și integritatea continuă a tuturor organelor și țesuturilor corpului, inclusiv a mucoasei epiteliale a cavității bucale. În deficiența de vitamina A, diferențierea celulelor este afectată: celulele care secretă mucus sunt înlocuite cu celule producătoare de keratină. Rezultatul este formarea defectuoasă a țesuturilor și deteriorarea vindecării. Deficiența de vitamină A duce, de asemenea, la afectarea atât a unor mecanisme imunoprotectoare specifice cât și nespecifice. Deficiența poate afecta răspunsul țesutului la infecția bacteriană, imunitatea mucoaselor, infecția parazitară și virală. Toxicitatea cu vitamina A poate arăta efecte similare cum ar fi aparitia de leziuni gingivale dureroase, ulceratii, aparitia sangerari ale gingiei si modificari de culoare, descuamare a buzelor, greata, xerostomie, varsaturi, etc..

Vitamina C (acid ascorbic) este esențială pentru sănătatea orală. Sinteza hidroxiprolinei, o componentă esențială a colagenului, necesită acid ascorbic. Defectele din sinteza de colagen sunt responsabile de numeroasele manifestări ale deficitului de vitamina C (scorbut). În cavitatea orală apare sângerarea și inflamarea papilelor interdentare, exfolierea smalțului dentar, vindecarea întârziată a afecțiunilor. Acidul ascorbic este esențial pentru funcțiile imune, cum ar fi rezistența la infecții orale, prin rolul său în formarea leucocitelor și în fagocitoza ulterioară. În schimb, excesul de vitamina C cronică poate precipita o afecțiune asemănătoare cu scorbutul, deficitul de vitamina C este observat prima data in tesuturile gingivale.

Vitaminele complexului B funcționează în primul rând ca co-enzime în metabolismul energetic. Vitaminele din complexul B se găsesc pe scară largă în alimente. Semnele orale și simptomele deficiențelor de vitamine din complexul B includ fisuri în colțurile gurii (cheiloză), inflamație, arsură, roșeață, durere și umflarea limbii.

Starea nutrițională și obiceiurile dietetice pot afecta și pot fi afectate de afecțiuni orale specifice. Îngrijirea completă a pacienților necesită ca factorii nutriționali să fie luați în considerare în etiologia, progresia problemelor orale. Menținerea unei bune sănătăți orale necesită un parteneriat între medicul stomatolog și pacient. O alimentație corectă în timpul sarcinii este esențială. Deși deficiențele nutriționale la mamă trebuie de obicei să fie severe pentru a afecta copilul nenăscut, o dietă echilibrată zilnic furnizează proteine, grăsimi, carbohidrați, vitamine și minerale necesare. Această cerință poate fi îndeplinită, de obicei, prin aportul adecvat al celor patru grupe alimentare de bază.

I.3.3. Controlul factorului microbian

Placa dentară este o comunitate microbiană care se dezvoltă pe suprafața dintelui încorporată într-o matrice de polimeri de bacterii și salivă. Placa dentară se formează printr-o secvență ordonată de evenimente, rezultând o structură microbiană bogată în specii organizate funcțional, denumita biofilm.

După curățarea dinților placa începe să se formeze la cca 1 oră la suprafața peliculei câștigate și realizează o acumulare maximă în aproximativ 30 zile, în funcție de influența unor factori cum ar fi alimentația, igiena orală, dispunerea dinților (mai înghesuit sau mai lax). (Roman A, Pop A. Caria dentară de la teorie la practică, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 2000;49).

Placa dentară este compusă din proteine salivare care aderă la dinți, plus bacterii și produse finale ale metabolismului bacterian. Pot să fie atât cariogene cât și parodontopatogene, acestea se acumuleaza de-a lungul marginii gingivale, interporximale, șanțuri și fisuri. Placa se colectează mai profund în aceste zone specifice, deoarece niciuna dintre aceste locații nu este expusă în mod optim la acțiunea normală de auto-curățare a salivei, la acțiunea abrazivă a alimentelor și nici la acțiunea musculară a obrajilor și a limbii. Placa scade în grosime pe măsură ce se apropie suprafața incizală sau ocluzală. O mică placă se găsește pe suprafața ocluzală, cu excepția șanțurilor și fisurilor. Placa se formează pe dinții malpozați sau pe dinții cu aparate ortodontice, unde accesul pentru curățare este adesea dificil. În sulcul gingival, în mod normal, nu se formează sau se găsește o cantitate mică de placă. Când se acumulează placa bacteriană începe inflamația gingivală, moment în care populația bacteriană crește în cantitate și complexitate. Acesta este începutul gingivitei (reversibilă după îndepărtarea plăcii bacteriene) care, dacă continuă, poate duce în cele din urmă la o parodontită ireversibilă.

Este importantă diferențierea dintre placa supragingivală și cea subgingivală. Placa supragingivală (detectabilă la examenul clinic) poate fi văzută deasupra marginii gingivale pe toate suprafețele dinților; placa subgingivală se găsește în sulcus gingival sub marginea gingivală, unde nu este vizibilă, iar compoziția sa bacteriană diferă în funcție de localizarea ei. Placa supragingivală adăpostește bacterii specifice care pot provoca carii supragingivale. Compoziția plăcii subgingivale este responsabilă în principal de problemele parodontale. Placa dentară este prima fază în producerea cariei dentare, deci în profilaxia cariei dentare vor fi utilizate toate mijloacele disponibile pentru stoparea, eliminarea sau controlul plăcii bacteriene.

Principalele mijloace de control al plăcii bacteriene sunt reprezentate de alimentația cario-protectoare, mijloace fizice și chimice de îndepărtare a plăcii bacteriene, creșterea rezistenței țesuturilor dentare dure la atacul carios. Printre principalele obiective ale controlului plăcii bacteriene sunt:

– prevenirea, inhibare, reducerea sau înlăturarea plăcii bacteriene;

– alterarea compoziției microbiene prin exercitarea efectelor mecanice, chimice și biologice (substanțe cu efect bacteriostatic sau bactericid);

-reducerea aderenței plăcii bacteriene;

-inhibarea factorilor de virulență a microorganismelor.

Alimentele cu rol cario-profilactic presupun următoarele concepte:

-evitarea alimentelor care reduc pH-ul bucal și favorizează atacul acid asupra smalțului dentar;

-evitarea alimentelor care aderă la nivelul smalțului dentar (alimente vâscoase de tipul caramelelor);

-evitarea consumului de dulciuri și sucuri acide;

-înlocuirea zahărului cu alimente care nu favorizează apariția cariei dentare;

-mese regulate cu regim alimentar echilibrat;

-alimente ce conțin celuloza și fibre;

-aport scăzut de glucide și limitarea consumului de alcool și tutun;

-mestecarea doar 10-20 de minute a gumei de mestecat fără zahăr;

-ordinea ingestiei alimentelor, ca de exemplu ultimul aliment consumat să nu conțină zahăr, cel mai indicat ar fi să se consume alimente bogate în calciu.

Mijloace mecanice de îndepărtare a plăcii bacteriene constă în periajul dentar, utilizarea mijloacelor auxiliare de igienă dentară (ață, scobitori etc.) și periajul profesional. Prin periajul dentar se îndepărtează resturile alimentare și placa bacteriană de pe toate suprafețele dentare ale tuturor dinților. Trebuie luate în considerare unele elemente ale periajului manual al danturii: peria de dinți nu trebuie să fie foarte dură, trebuie sa fie schimbată periodic și să fie personală. Tehnica de periaj trebuie să fie o tehnică care să curețe dinții și să stimuleze gingia, curățarea dinților să se realizeze prin mișcări unidirecționale pe verticală, dinspre gingie spre dinte și circulare pe fețele ocluzale ale dinților. Frecvența periajului dentar să fie de cel puțin două ori pe zi sau după fiecare masă. Timpul periajului trebuie să fie de cel puțin 2-3 minute și acesta să se execute corect. Este important să nu se evite periajul limbii și a obrajilor și se vor utiliza doar paste de dinți cu fluor recomandate de medicul dentist. În cazul periajul cu ajutorul unei periuțe electrice principiile sunt aceleasi ca la periajul manual. Mijloacele auxiliare de igienă orală sunt ața dentară (firul dentar) impregnată cu o soluție bactericidă, periuțe interdentare, scobitorile și dusul bucal (este un mijloc suplimentar de curățare a spațiilor interdentare inaccesibile periuței dentare). Periajul profesional constă în îndepărtarea plăcii bacteriene realizată de către medicul dentist sau asistenta de igiena stomatologică în cadrul cabinetului medical prin utilizarea unor mijloace specifice pentru îndepărtarea completă a plăcii bacteriene. Periajul profesional se realizează cu paste abrazive profesionale care se clasifică în funcție de indicele de abrazivitate și compoziție. Acestea sunt indicate atunci când există placă bacteriană, pentru aspectul estetic al dinților, pentru pregătirea suprafețelor dentare în vederea realizării a unei obturații fizionomice, precum și pentru pregătirea aplicării unor elemente ortodontice fixe.

Ca și contraindicații au următoarele:

dinti erupti recent (sunt incomplet mineralizați);

existența unor suprafețe radiculare expuse;

zone de hiperestezie;

pacienți cu afecțiuni infecto-contagiase;

pacienți cu tare imunologice;

dinți susceptibili la carii, când pigmentările sunt înglobate în tartru.

Controlul mecanic se realizează concomitent cu controlul chimic prin folosirea unor substanțe cu efecte bacteriostatice sau bactericide asupra plăcii bacteriene. Materiale care conțin substanțe antiseptice sunt:

pastele de dinți care au în compoziție substanțe antiseptice, detergente și sunt abrazive, ele ajută la stimularea și remineralizarea smalțului dentar (fluoruri, ioni de calciu, fosfați) și reduc aderarea plăcii bacteriene la suprafețele dentare (triclosan);

fluorul – marea majoritate a pastelor de dinți (70%) conțin fluor sub următoarele forme: monoflorfosfat de sodiu, florură de sodiu, florură de amoniu, florură fosfatică acidulată, florură de staniu;

gel pe bază de clorhexidină și/sau compuși de fluor sunt recomandați pacienților cu receptivitate crescută la carii în vederea utilizării pentru o anumită perioadă de timp, sub formă lichidă (pentru clătire) sau gel pentru periaj;

apele de gură cu substanțe bactericide (alcool, clorhexidina, fenoli, uleiuri esențiale) contribuie la eliminarea chimică a plăcii bacteriene și a resturilor alimentare degajate în cursul periajului dentar, reduc drastic cantitatea de microorganisme din cavitatea bucală. În funcție de compoziția lor sunt destinate utilizării zilnice, săptămânale sau lunare. În afară de substanțele bactericide pot conține sisteme tampon care reglează pH-ul bucal, substanțe ce favorizează remineralizarea smalțului. Apa de gură nu poate înlocui periajul dentar, dar reprezintă un mijloc esențial în anumite condiții care situează pacientul într-o categorie cu risc de carie sau parodontopatie (igienă orală
deficitară, manualitate redusă, proteze dentare fixe după intervenții chirurgicale, pacienți instituționalizați sau imuno-compromiși).

I.3.4. Rolul carioprotector al fluorului

Ca metoda terapeutică de remineralizare a leziunilor din smalț, fluorizarea este una dintre cele mai eficiente metode. Fluorul este un element chimic foarte activ, un agent anti-carie foarte eficient și este utilizat pe scară largă în prevenirea cariilor.

Ionii de fluor reacționează cu cristalele parțial dizolvate ale smalțului și atrag ionii de calciu și fosfat din salivă în smalțul dentar demineralizat, producând astfel depunerea de minerale și reconstrucția cristalitului din smalț. (Mini KJ, Anulekh B, Anupama SG. Incipient caries: an early intervention approach, International Journal of Community Medicine and Public Health John MK et al. Int J Community Med Public Health. 2015;2(1):10-14). Mai mult, prezența ionilor de fluor asigură formarea fluorapatitei (mult mai dură și mai rezistentă la atacul acid) în smalțul dentar în locul hidroxiapatitei. Ionii de calciu, fluor și fosfat din salivă favorizează procesul de remineralizare a smalțului. Saliva este vehiculul pentru livrarea la locul remineralizării a ionilor necesari de calciu, fosfat și fluor. Cercetările sugerează că asmilarea fluorului este dependentă de nivelul ionilor de calciu din salivă. Saliva este principalul furnizor de ioni de calciu și fosfat în cavitatea bucală. Dacă nivelul salivei este scăzut, atunci și nivelul ionilor de calciu și fosfat este compromis, inhibându-se astfel procesul de remineralizare. Expunerea periodică a dinților la concentrații scăzute de flour produce mediul optim pentru remineralizarea smalțului. Fluorul se găsește adăugat în pastele de dinți, gelurile, spumele de curățat dantura, apele de gură uzuale sau speciale. Un loc benefic și aparte în cadrul acestor proceduri îl are fluorizarea profesională. Asociația Americană de Medicină Dentară a aprobat în vederea utilizării profesionale compuși ai fluorului sub diverse forme (lacuri, geluri etc.) – fluorura de staniu, fluorofosfatul, fluorura de sodiu.

În cabinetul de medicină dentară fluorizarea topică se realizează cu produse profesionale (geluri, spume, lacuri) cu conținut de fluor standardizat în funcție de produs, care se aplică pe smalțul dentar un anumit timp și la un interval specific pentru fiecare pacient în parte în funcție de riscul carios pe care îl prezintă.

Indicațiile fluorizării topice sunt:

pacienți cu risc carios crescut;

pacienți purtători de aparate ortodontice și proteze parțiale;

dinți sensibili, carii incipiente, pete cretoase;

carii ale dinților temporari și cariile radiculare;

pacienți cu dizabilități, cu xerostomie, cu eroziune dentară.

Contraindicațiile fluorizării topice sunt:

copii cu paralizii cerebrale sau alte afecțiuni care implică imposibilitatea cooperării cu copilul;

copii cu carii puține și afectare renală;

copii din zone endemice cu fluoroză sau din zone cu ape intens fluorurate;

pacienți cu leziuni bucale ce pot fi iritate de fluor (pacienți aflați în chimio sau radioterapie etc). (Burlacu L. Fluorizarea topică, accesată la 07.07.2017 http://proceduri.romedic.ro/fl uorizarea-topica).

Remineralizarea cu complexul fosfopeptide cazeinate – fosfat de calciu amorf (CCP-ACP). O alternativă la aplicarea fluorului o reprezintă aplicarea de paste cu complexul fosfopeptide cazeinate – fosfat de calciu amorf (CCP-ACP), care se poate utiliza singur sau în formule combinate cu fluor (Somasundaram P, Vimala N, Gauri Mandke L. Protective potential of casein phosphopeptide amorphous calcium phosphate containing paste on enamel surfaces J Conserv Dent. 2013;16(2):152–156). Fosfopeptidele cazeinate (CCP) sunt derivate din lapte și reprezintă proteine „lipicioase“ care aderă de smalț și de placa bacteriană și stabilizează fosfatul amorf de calciu (ACP). CCP acționează ca un vehicul pentru livrarea ACP și mențin un mediu supersaturat cu ACP pe sau în apropiere de smalțul dentar. Această formulă încetinește procesele de demineralizare și favorizează remineralizarea petelor albe ale smalțului. (Mini KJ, Anulekh B, Anupama SG. Incipient caries: an early intervention approach, International Journal of Community Medicine and Public Health John MK et al. Int J Community Med Public Health. 2015;2(1):10-14).

Indicațiile tratamentului cu CCP-ACP:

înainte și după albirea realizată în cabinet;

după tratamentul cu ultrasunete, detartrajul manual sau netezirea radiculară;

după curățarea profesională a dinților (P.T.C);

după aplicarea locală de fluor;

pentru a oferi pacienților care suferă de eroziuni, xerostomie sau sindrom Sjögrens o protecție topică;

în timpul tratamentului ortodontic;

în cazul pacienților cu risc cariogen ridicat;

în cazul pacienților cu nevoi speciale.

Contraindicațiile tratamentului topic cu CCPACP:

CPP-ACP este derivat din caseină din lapte. Nu este indicat ca acest material să fie folosit la pacienții cu alergie (demonstrată sau suspecți de a fi alergici) la proteinele din lapte și/sau cu sensibilitate sau alergie la conservanții benzoici. (Ionescu Al. GC tooth mousse 2016. http://medicul. dentist/glosar/gc-tooth-mousse/ accesat la 07.07.2017).

Mecanisme de acțiune cariostatică a fluorului se manifestă în:

perioada de mineralizare a dinților;

perioada de maturare preeruptivă;

perioada posteruptivă.

a). În perioada de mineralizare a dinților, prezența fluorului face ca structura smalțului să devină mai rezistentă la atacul acid, astfel:

ionii de fluor substituie ionii de hidroxil din carbohidroxiapatita cu formarea de cristale de flourapatită, fapt ce va permite stabilirea unor legături de hidrogen între ionii de fluor și grupările hidroxil adiacente. Legăturile formate, adăugate la legăturile principale, puternic electronegative ale fluorului determină o creștere puternică a cristalelor de fluorapatită față de cele de hidroxiapatită. Acest proces cuprinde 10% din masa smalțului, dar el influențează și celelalte cristale de apatită care se vor forma mai mari prin îndepărtarea ionilor de citrat și carbonat, care perturbă cristalizarea;

ionii de fluor cresc viteza de hidrolizare în cadrul procesului de epitaxie cu formarea cristalelor de apatită. În cazul unei hidrolize insuficiente există posibilitatea formării a numeroase cristale de octofosfat de calciu, care pot compromite calitatea smalțului prin solubilizarea mai accentuată decât a hidroxiapatitei.

b). În perioada de maturare preeruptivă:

la concentrații reduse de circa 1 ppm, ionii de fluor existenți în lichidele interstitiale peridentare pătrund în smalț până la o adâncime de 100 – 200 microni și formează cristale de fluorapatită cu o concentrație de 900-1200 ppm;

la concentrații mari, fluorul absorbit pe suprafața cristalelor de hidroxiapatită va forma fluorura de calciu (CaF2) ce se depune ca un strat insolubil la suprafața cristalelor.

c). În perioada posteruptivă, fluorul prezent în fluidul bucal va acționa cariostatic tot restul vieții prin:

formarea de noi cristale de fluorapatită la suprafața smalțului. Pentru efectul carioprofilactic este necesară o concentrație de 1000 ppm pe o adâncime de 30 microni;

formarea de fluorură de calciu (CaF2), dispusă sub forma de film la suprafața cristalelor de apatită sau sub forma globulară. În anumite condiții, ca în cazul scăderii pH-ului în placa bacteriană sau sub acțiunea fosfatazei salivare, se produce solubilizarea fluorurii de calciu cu eliberare de ioni de fluor, care vor interacționa cu cristalele de hidroxiapatită, formând astfel fluorapatita.

concentrarea ionilor de fluor în placa bacteriană. Concentrația ionilor de fluor de numai 1-2 ppm din placa bacteriană poate constitui o rezervă de fluor, care poate contribui la creșterea cantității de fluor la suprafața smalțului. Scăderea ușoară a pH-ului în placa bacteriană tânără produce ionizarea fluorurii de calciu, cu formarea cristalelor de fluorapatită;

ionii de fluor din placa bacteriană inhibă dezvoltarea bacteriilor acidogene și blochează degradarea hidrațiilor de carbon prin inhibare enzimatică;

ionii de fluor din placa bacteriană produc remineralizarea microleziunilor apărute la suprafața smalțului prin formarea de cristale de fluorapatită. În absența fluorului, aceasta remineralizare s-ar produce prin formarea cristalelor de hidroxiapatită obținute prin precipitarea sărurilor pe care le furnizează lichidul bucal (octofosfat de calciu);

ionii de fluor de pe suprafața smalțului pot inhiba aderența microbiană prin reducerea tensiunii superficiale.

Prevenirea cariei dentare prin administrarea de fluor s-a dovedit a fi metoda cu cele mai bune rezultate. Fluorul se poate administra pe cale generală sau pe cale locală.

Metode de administrare pe cale generală (sistemică):

fluorizarea apei potabile;

fluorizarea sării de bucătărie;

fluorizarea diferitelor alimente;

tabletele și soluțiile de fluor.

a). Fluorizarea apei potabile:

Consumul de apă potabilă fluorizată reprezintă una dintre modalitățile cele mai indicate de administrare a fluorului pe cale generală. Efectul maxim de prevenție a apei fluorurate se produce la concentrații între 1-2 ppm, iar la concentrații de 1,5 ppm apare, într-un număr relativ însemnat de cazuri, marmorația smalțului. Acest fapt a condus la stabilirea concentrației de 1 ppm pentru fluorizarea apei de băut. În SUA, Danemarca, Suedia, Spania, Austria s-au făcut studii în vederea stabilirii concentrației optime pentru fluorizarea apei potabile. Acestea au demonstrat că reducerea cea mai spectaculoasă a cariilor se produce până la concentrația de 1 ppm. Fluorizarea apei prin adaos 1 ppm (1 ppm = 1 mg F/L) sub forma de fluorura de sodiu și silicofluorid de sodiu este considerată cea mai eficientă metodă. Studii ample din 90 de țări au dovedit eficacitatea prevenirii cariei dentare prin fluorizarea apei potabile, prin scăderea indicelui de carie la copii cu peste 40%. În aceleași studii, populația adultă a prezentat cu 25% mai puțini dinți cariați și cu 45% suprafețe dentare afectate prin carie, față de populația care a consumat apa potabilă cu conținut redus de fluor.

Avantajele fluorizării apei potabile sunt acelea că la un consum zilnic de 1 litru de apă fluorizată, se asigură un aport constant de fluor la întreaga populație, influentând astfel toate vârstele. Trecerea repetată a apei fluorizate prin cavitatea bucală poate să exercite și un efect topic. Fluorizarea apei potabile este mijlocul cel mai ieftin.

Dezavantajele sunt acelea că necesită o distribuire centralizată a apei, o aparatură specială și personal calificat; apa trebuie, în prealabil, purificată de săruri și dozări repetate ale concentrației de fluor.

b). Fluorizarea sării de bucătărie

Fluorizarea sării de bucătarie este introdusă pentru prima dată în Elveția în 1957. Ca eficiență, fluorizarea sării de bucătărie reprezintă a doua metodă de fluorizare după fluorizarea apei potabile. Pentru fluorizarea sării de bucătărie nu este nevoie decât de 3% din cantitatea de fluor necesară pentru fluorizarea apei potabile. Sarea de bucătărie necesită o suplimentare de 200 – 250 mg NaF/ kg. La un consum mediu de 6 g sare/zi se asigură un aport zilnic de 1 -1,25 mgF.

Avantajele sunt acelea că în fluorizarea sării de bucătărie poate fi cuprinsă o mare parte a populației, fiind metoda cea mai ieftină și mai simplă.

Dezavantajele ar fi următoarele: consumul de sare al copilului mic este foarte redus și nu asigură aportul optim pentru această vârstă. Există pericolul supradozării în sare cu repecusiuni asupra sănătății generale a copilului și în fluor prin cumularea acestuia din alte surse cum ar fi alimente, ingestie de pastă.

c). Fluorizarea diferitelor alimente

Suplimentarea de fluor sub formă de NaF la concentrație de 1,5 ppm nu induce modificări în caracteristicile organoleptice, nu influențează activitatea bacteriană în laptele pasteurizat și nu modifică caracteristicile fizico-chimice ale produsului. Laptele poate fi folosit de gravide și de copiii până la vârsta de 12-14 ani, care doresc să facă profilaxia cariei. Un consum zilnic, în școală, de 200 ml lapte cu un conținut de 1,5 mg de F, timp de 4 ani, a redus incidența cariei la primii molari permanenți cu 34%, comparativ cu lotul martor. Fluorizarea laptelui a adus multe obiecții, printre care și aceea că absorbția fluorului este redusă din cauza conținutului în calciu. Unele cercetări au demonstrat că deși absorbția fluorului din lapte e mai lentă, comparativ cu absorbția din apă, ea este totuși suficient de rapidă pentru a asigura efectul carioprotector.

În urma unui experiment ce a cuprins copii cu vârste cuprinse între 6-9 ani, pe o perioadă de trei ani, care au consumat 100 ml de suc de portocale cu conținut de 1 mg F (10 ppm), s-a raportat o scădere cu 28% a indicelui DMF- S. Rezultatele acestei metode depind de consumul obligatoriu al acestor alimente în perioada de creștere. Suplimentarea se face cu 1 -10 mg F/l.

d). Tabletele și soluțiile de fluor

Suplimentele pediatrice cu fluor (tablete cu fluor) sunt folosite ca mijloace de prevenire acolo unde nu este posibilă fluorizarea apei. Înainte de prescrierea tabletelor cu fluor, medicul stomatolog trebuie să culeagă toate datele referitoare la sursele de aport de fluor din alimentația copilului: concentrația fluorului din apa potabilă, utilizarea de ape minerale fluorurate, consumare obișnuită de sare fluorurată, băuturi răcoritoare fluorurate. De asemenea, se va face bilanțul și al celorlalte surse de aport posibile, cum ar fi: paste de dinți, soluții, gume de mestecat, prescripții anterioare de fluor și automedicație cu fluor. Suplimentele fluorurate se vor prescrie numai la copiii care locuiesc în zone în care concentrația fluorului din apa potabilă nu este optimă, nu au avut acces la apa fluorizata sau la alte surse de fluor. În general, prescripția se va face doar pentru o perioadă de 3 luni, urmând să se reevalueze bilanțul surselor de fluor. Prescrierea dozei de fluor se va face în funcție de vârsta și greutatea copilului, precum și de concentrația în fluor a apei.

Administrarea tabletelor fluorurate în cadrul programelor școlare se face cu acordul părinților. Comprimatele cu fluor, dacă sunt lăsate să se topească în gură, combină efectul general exercitat asupra dinților aflați în dezvoltare cu cel topic asupra dinților deja erupți. Produse care pot fi folosite sunt concaden, zymafluor, pedi-dent, fluoretten, flux.

Administrarea de soluții cu fluor se folosește ca adaos în alimente (supe, lapte). Soluția de NaF – 134 mg la 240 ml apă distilată asigură la o linguriță de soluție (5 ml) o cantitate de 2,75 mg de NaF, adică 1 mg F, 15 picături de soluție asigură 0,25 mgF. Ingerarea fluorului, indiferent de forma de prezentare, acționează predominant preeruptiv în perioada de mineralizare și de maturație preeruptivă a smalțului.

Așadar, administrația tabletelor sau a soluțiilor cu fluor în școală, începând de la vârsta de 6-7 ani, pe o perioadă de 5 ani, reduce procentul de carie în medie cu 30%.

Administrarea de fluor prenatal este benefică în profilaxia cariei la copii, în special pentru dentiția temporară. În lunile 5 și 6 de sarcină, fluorul difuzează cu usurință prin placentă. Se poate recomanda viitoarelor mame un comprimat de 1 mgF/zi, începând din a 4 luna de sarcină, atunci cand concentrația fluorului în apa potabilă nu este optimă. Orice metoda de suplimentare pe cale generală a fluorului este contraindicată în localitățile unde concentrația fluorului în apa potabilă este mai mare de 0,5 mgF/litru.

O situație deloc plăcută în administrația de fluor este intoxicația cu fluor. Astfel, intoxicația acută cu compuși cu fluor este foarte rară și se produce în cazul ingestiei masive accidentale a acestora. Doza de fluor ce poate provoca intoxicații acute este de 32 – 64 mg F / kg corp la adult și 15 mg la copil. Intoxicațiile acute cu fluor se manifestă prin greață, crampe abdominale, colaps circulator și respirator. Doza letală pentru om este de 2500 – 5000 mg fluor, în raport cu solubilitatea compusului cu fluor și cu sensibilitatea subiectului.

Pentru evitarea accidentelor se recomandă ca:

pe ambalajul pastelor de dinți sau apelor de gură cu fluor să se aplice etichete cu inscripții de prevenție;

toți produșii cu fluor să aibă dopuri de siguranță;

în comerț să existe pentru copii paste de dinți cu concentrație redusă de fluor;

părinții să supravegheze periajul copiilor, pentru ca aceștia să nu înghită pasta de dinți;

gelurile cu concentrație mare de fluor sa fie accesibile doar specialiștilor.

Intoxicațiile cronice cu fluor se întâlnesc în zonele geografice cu conținut crescut de fluor în apă și în sol, când capătă caracter endemic sau în zonele industriale în care se degajă particule bogate în fluor în atmosferă. Intoxicațiile cronice cu fluor se manifestă la nivelul oaselor și a dinților.

Intoxicația cronică dentară – fluoroza dentară – apare în condițiile unui aport crescut de fluor ingerat, timp îndelungat, în perioada de formare și mineralizare a smalțului. La doze mici de până la 2 mg / zi, fluorul ingerat astfel determină modificări limitate, sub forma unor pete albicioase discrete pe smalțul dinților, la un număr redus de indivizi, vizibile după erupția dinților. La doze de 8 mg fluor și peste ingerate zilnic, manifestările sunt grave: smalț rugos, friabil, colorat în galben sau brun, apărute imediat dupa erupția dinților la toti subiecții. Acțiunea toxică se datorează tulburării activității enzimatice din ameloblaste prin inhibarea fosfatazei în urma combinării ionilor de fluor cu cei de magneziu, care sunt activatorii acestei enzime.

Smalțul normal este translucid, lucios, neted, culoare alb-gălbui. Fluoroza incertă – smalțul prezintă mici linii albicioase. Fluoroza incipientă – smalțul prezintă mici pete albicioase sau opacități lineare dispersate, care cuprind până la 25% din suprafața totală a dintelui. Fluoroza benignă – benzile opace de pe suprafața smalțului cuprind peste 50% din suprafața totală a dintelui. Fluoroza moderată – apar pete brune pe toate fetele dintelui și abraziune avansată. Fluoroza severă – prezentă de mici cantități izolate sau confluate, iar petele brune sunt foarte numeroase.

Fluoroza osoasă apare la un aport zilnic de 20 mg fluor pentru o lungă perioadă de timp. În raport cu valoarea aportului de fluor și durata expunerii se descriu trei forme clinice: fluoroza chimică, osul tarcat și osteoscleroză.

Bilantul absorbției de fluor:

În copilărie, bilanțul este pozitiv în sensul că organismul reține 45% din fluorul ingerat și excretă 55%. La vârsta adultă există un bilanț echilibrat, ceea ce face ca fluorul absorbit în urma ciclului metabolic să fie excretat în totalitate. În condiții patologice, bilanțul poate deveni negativ, fapt ce demonstrează că rezervele de fluor din organism vor fi mobilizate. Odată absorbit, fluorul este transportat de sânge în tot organismul.

În plasma sanguină concentrația de fluor este, de 0,14 – 0,19 ppm, ea menținându-se la aceasta valoare prin mecanisme homeostatice, chiar dacă există valori mari în apa potabilă (5,4 ppm). În țesuturile moi concentrația fluorului este de asemenea, constantă, dar cu valori mici. Fluorul trece prin placentă, sângele fetal și cel matern având concentrații de fluor aproximativ egale. Cea mai mare cantitate de fluor este repartizată în țesuturile dure, oase și dinți, datorită afinității sale deosebite față de fosfatul de calciu. Această afinitate selectivă va induce captări și schimburi ionice la suprafața cristalelor de hidroxiapatită sau în însăși rețeaua cristalină, ducând la formarea fluorapatitei sau a fluorhidroxiapatită. Cantitatea de fluor fixată în țesuturile dure este dependentă de vârstă și de cantitatea ingerata zilnic. În perioada de creștere la copiii mici, fluorul se reține în proporție de 95%, iar la copii și adolescenți în proporție de 50%. La adult, se constituie un echilibru între fluorul ingerat și cel eliminat.

La nivelul sistemului osos, în procesul de remaniere osoasă, fluorul vechi este mobilizat și eliminat prin urină, iar fluorul nou este depozitat în osul nou format, concentrația fluorului în oase modificându-se în cursul vieții în funcție de aport, spre deosebire de calciu a cărui concentrație rămâne constantă.

În timp ce osul este un rezervor permanent pentru ionii de fluor și își remaniază conținutul, fiecare fază de apoziție și de rezorbție osoasă fiind însoțită de o captare, respectiv de o eliberare de fluor, țesuturile dure dentare beneficiază de o perioadă limitată de captare și, odată formate, acestea nu mai participă la remanierile legate de reglarea homeostatică minerală.

Captarea fluorului de către dinți se face în trei faze:

faza de organogeneză și de mineralizare, în care captarea fluorului este maximă;

faza de maturare preeruptivă, în care fluorul este captat în zonele periferice ale dentinei și smalțului;

faza posteruptivă, în care numai dentina nou formată beneficiază de fluorul sanguin. La nivelul smalțului captarea fluorului se face numai la suprafață pe o adâncime de 100-200 microni, ionii de fluor fiind preluați din fluidul bucal.

În perioada maturării preeruptive la limita de smalț – dentina, gradientul este de 100 ppm fluor, iar la suprafața externă a smalțului valoarea este de 500 ppm.

În perioada posteruptivă, valoarea gradientului concentrației de fluor rămâne nemodificată la joncțiunea smalț-dentină, iar la exterior poate să crească la 900 ppm în zonele sărace în fluor și 1600 ppm acolo unde aportul zilnic este de 1 mg fluor.

Modul de eliminarea fluorului este renal. O mică parte se elimină prin fecale (10%), transpirație și numai ca urme în saliva, lacrimi, lapte. După trecerea fluorului în laptele matern este aproape inexistentă.

I.3.5. Sigilarea șanțurilor și fosetelor

Sigilarea șanțurilor și a fosetelor este o procedură profilactică al cărei scop principal este de a preveni apariția și dezvoltarea cariilor dentare. Zona ce urmează a fi sigilată reprezintă practic locul cu cel mai mare risc de apariție a leziunilor dentare de natură cariogenă. Riscul crescut de carie se datorează în principal morfologiei specifice ale șanțurilor și fosetelor care se găsesc pe suprafețele ocluzale ale dinților laterali și pe fețele orale ale dinților frontali.

Datorită spațiului mic (de nivel microscopic) al acestor șanțuri și fosete, periile periuțelor de dinți nu îndepărtează resturile alimentare și microorganismele pătrunse în aceste situsuri. (Ionescu A. Tratament profi lactic-sigilare șanțuri si fosete 2013 https://www.doctoruldedinti.info/tratament-profi – lactic-sigilare-santuri-si-fosete/ accesat la 07.07.2017)

Materiale de sigilare sunt utilizate pentru a închide fisurile dinților, ele acționând ca o barieră fizică între mediul bucal și dinte, protejând astfel smalțul dentar la atacul acid. Sunt materiale care au în compoziție fluor pe care îl eliberează lent și constant, stimulând astfel remineralizarea smalțului dentar. Sigilările sunt recomandate la dinții temporari sau/și permanenți nou erupți în cavitatea bucală. Copiii cu vârste cuprinse între 3-4 ani, când vine vorba de dinții de lapte și copiii cu varste între 6-12 ani pentru dinții definitivi. Având în vedere că nu toți dintii erup în același timp, sigilarea trebuie să se realizeze în funcție de erupția acestora. Sunt cazuri care necesită obligatoriu sigilare cum ar fi:

copii cu succeptibilitate ridicată la carii;

copii cu carii multiple la nivelul dinților de lapte;

copii cu nevoi speciale care împiedică asigurarea unei igiene bucale corespunzătoare (handicap psihic);

copii care ingeră cantități mari de dulciuri.

Sigilarea se mai poate realiza și la persoanele adulte, aceasta fiind nerecomandată din cauză că materialul de sigilare poate perturba ocluzia, copiii se adaptează cu usurință acestei situații, dar în cazul adulților se poate instala bruxismul. Ca și durata de viață, materialul de sigilare este cuprins între 2 și 5 ani și sunt necesare controale periodice la medicul stomatolog pentru a verifica integritatea sigilantului.

Sigilarea șanțurilor și fosetelor ca metodă profilactică specifică a apărut datorită particularităților anatomice și structurale ale suprafețelor ocluzale. Metoda presupune transformarea detaliilor morfologice negative în suprafețe netede, accesibile curățirii mecanice și autocurățirii. (McDonald RE, Avery DR, Dean JA. Dentistry for the child and adolescent. Eight edition. St. Louis:Mosby Inc;2004:p.236-257, 257 -270, 333- 353, 353-364)

Cu toate că suprafețele ocluzale ale dinților permanenți constituie un procent de 12,5% din totalul suprafețelor dentare la copiii de vârstă școlară, leziunile odontale care evoluează la nivelul suprafețelor ocluzale reprezintă, procentual, 50% din totalul cariilor diagnosticate la copiii școlari. (Bravo M, Montero J, Bravo JJ, Baca P, Llondra JC. Sealant and fluoride varnish in caries: a randomized trial. J Dent Res 2005; 84(12):1138- 43) Materialele folosite pentru sigilarea șanțurilor și fosetelor fac parte dintr-o categorie specifică de materiale dentare care include materiale compozite, cimenturi glassionomer și compomeri. (Bratu E, Glăvan F. Practica Pedodontică. Ediția a III-a.Editura Orizonturi Universitare: Timișoara; 2005:153- 164)

Așadar, profilaxia eficientă presupune o colaborare foarte bună între echipa medicală, copil, familie, educatori și dacă analizăm eterogenitatea celor implicați se poate observa de ce este atât de dificil să se deruleze programe eficiente de prevenție a cariei dentare. (Fejerskov O. Changing paradigms in concepts on dental caries. Caries Res 2004; 38: 182-91

PARTEA SPECIALĂ

I.1. MOTIVAȚIA PERSONALĂ

Ca și un prim pas în vederea alegerii temei proiectului meu „prevenția și igienizarea cariei dentare la copii” este rezultatul curiozității mele și al unei provocări. Motivul alegerii acestei teme derivă din dorința de a aduce la cunoștință măsurile de prevenție și profilaxie care se recomandă a fi aplicate înca de la vârste fragede pentru a controla în mod efectiv prevalența cariei dentare. Pentru a fi cât mai eficient, un program de prevenție trebuie început din copilărie și continuat toată viața. Programele de sănătate orale constituie un instrument important pentru a aduce la cunoștința copiilor și a părinților despre însemnătatea obiceiurilor nesănătoase deprinse și pentru a preveni bolile orale.

Prin această lucrare am încercat să subliniez importanța metodelor de prevenție și igienizare a cariei dentare prin abordarea a 4 strategii generale: controlul mecanic și chimic al plăcii bacteriene, importanța alimentației și folosirea unor materialelor pe baza de fluor și sigilanți care se realizează prin tehnici non invazive și nedureroase. Pentru profilaxia cariei dentare la copii păstrarea unei igiene optime a dinților copilului și vizite periodice în cabinetul de medicină dentară constituie un factor important în prevenirea cariilor și recidivelor.

În al doilea rând, trebuie să înțelegem cât de importantă este sănătatea orală, care sunt metodele cele mai eficiente de prevenție oro-dentară, care sunt mecanismele de formare a leziunii carioase, cum ne putem proteja și preveni această boală. Sănătatea dentară se află în strânsă legătură cu sănătatea generală. De aceea, cea mai simplă modalitate de a evita tratamentele stomatologice complexe și costisitoare este prevenția dentară.

Profilaxia reprezintă prima și cea mai importantă etapă a îngrijirii dinților. Într-o societate civilizată se acordă mare importanță prevenției pentru evitarea episoadelor acute dureroase și reducerea costurilor de tratament. Aceasta începe cu educația medicală a viitorilor părinți și asanarea cavității orale a acestora datorită posibilității transmiterii florei microbiene patogene, copiilor. După erupția dinților, prevenția începe prin tehnici corecte de periaj asistate de părinți și fluorizări topice sau sistemice. Metodele de igienizare devin mai complexe pe măsură ce copilul crește și conștientizează importanța menținerii sănătății orale. Mijloacele auxiliare de igienizare precum ața interdentară, periuțele interdentare, apa de gură, se introduc treptat în obiceiurile zilnice ale copiilor. Detartrajele efectuate la intervale individualizate de către medic în funcție de particularitățile pacientului au rolul de a îndepărta din zona supragingivala depozitele moi și dure, precum și bacteriile din zona subgingivala, greu de igienizat acasă. Tehnica periajelor dentare se demonstrează pacienților și se completează cu alegerea corectă a pastei și periutelor de dinți adaptate tipului gingival.

Având în vedere impactul negativ al fricii dentare, igienei defectoase, educația sanitară necorespunzătoare, pentru toți cei implicați este important ca pacienții de tipul copiilor să fie gestionați și tratați corect. Cu toate acestea profilaxia cariei dentare se realizează încă de la vârste fragede prin metodele menționate mai sus. Cu siguranță, nevoile copiilor sunt mult mai importante deoarece afectarea dintilor aduce o mulțime de probleme în viața de zi cu zi.

Este datoria noastră să ne protejăm dinți, să nu lăsăm bacteriile să se organizeze în colonii care pot distruge dentiția. Un copil născut în secolul XXI TREBUIE să aibă dinți sănătoși pentru întreagă viață!

II.2. MATERIAL SI METODĂ

Studiul a cuprins mai multe etape:

1. Evaluarea stării de sănătate orală a unui lot de copii cu vârste cuprinsă între 6 – 12 ani.

În această etapă am încercat să aflăm percepția copiilor în legătură cum își autoevaluează starea de sănătate orală, astfel încercând să găsim o corelație între igiena orala, alimentația nesănătoasă, periajul dentar și apariția cariei dentare. Cea mai importantă metodă de prevenire a cariei dentare este prevenția încă de la vârste fragede care influențează sănătatea orala pe tot parcursul vieții. Aceste metode de prevenție constau in periajul dinților corect efectuat de doua ori pe zi cu o pasta de dinți ce conține fluor pentru îndepărtarea placii bacteriene – aceasta fiind cauza principală a apariției cariei dentare, folosirea mijloacelor auxiliare de igienă cum ar fii ața dentară, si apa de gura ce conțin fluor, o dietă echilibrată cu conținut scăzut de zaharuri si amidon, reduce riscul de producere a acizilor care determină formarea cariilor dentare și nu în ultimul rând și cel mai important lucru, controlul periodic la medicul stomatolog.

2. Indicatori epidemiologici ai cariei dentare la nivelul molarului de 6 ani.

Majoritatea afecțiunilor orale, o dată apărute sunt ireversibile si durează întreaga viață având un impact negativ asupra calitații vieții și stării generale de sănătate. Copilăria și adolescența reprezintă anii de formare a componentelor, inclusive cele privind sănătatea orală ce vor însoți elevii și adolescenții pe tot parcursul vieții.

Metoda de abordare directă a fost realizată în decursul acțiunilor de prevenție desfăsurate în școli împreună cu profesorul coordonator și ceilalți studenți. În acest studiu mi-am propus evaluarea statuslui odontal al molarului prim permanent datorită rolului deosebit pe care îl are la nivelul arcadelor dentare, o serie de întrebări cu privire la apariția cariei dentare și importanța igienei orale.

3. Prevalența anomaliilor dento-maxilare la un lot de copii cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani.

Anomaliile dento-maxilare sunt o patologie cu un spectru vast de manifestări clinice care reprezintă un pericol major pentru dezvoltarea armonioasă a copilului prin complicațiile pe care le generează, atât cele locale cât și cele generale. Copilul cu anomalii dento-maxilare prezintă riscul ca în perspectivă să nu își poată realiza în viață potențialul fizic, psihoemoțional și social. Ca etiologie și forme clinice ale anomaliilor de dezvoltare dentară sunt comune. Identificarea timpurie a anomaliilor dentare conduce la evitarea tulburărilor, complicațiilor pe care acestea le pot produce. Anomaliile dentare de număr se împart în 3 categorii: absența dinților-anodonția, prezența unui număr mai mic de dinți decât cel normal-hipodonția și oligodonția, prezența unui număr mai mare de dinți decât cel normal-hiperdonția sau dinții supranumerari. Anomaliile morfologiei dinților își au originea în timpul stadiului de morfo-diferențiere al odontogenezei și se manifestă prin modificări morfologice ale coroanei și rădăcinii. Cele mai multe din aceste anomalii sunt de natură genetică de exemplu taurodontismul. Alte anomalii au etiologie mai puțin cunoscută precum dens invaginatus și dens evaginatus. Anomalii de structură ale dinților includ anomaliile țesuturilor dure ale acestora, cum sunt smalțul, dentina și cementul.

Metoda de abordare directa a fost realizată în decursul acțiunilor de prevenție desfăsurate în școli împreună cu profesorul coordonator și ceilalți studenți, unde am observat date epidemiologice asupra anomaliilor dento-maxilare după examinarea clinică a cavității bucale.

4.Influența pierderii premature a primului molar asupra morfologiei arcadei dentare.

Evaluarea radiologică.

5.Atitudinea pacientului față de vizitele la stomatolog.

Metoda de abordare directă a fost realizată în decursul acțiunilor de prevenție desfăsurate în școli împreună cu profesorul coordonator și ceilalți studenți, unde înainte sau după o analiză a stării dentare a copiilor le-au fost adresate o serie de întrebări cu privire la teama acestora de stomatolog și care sunt motivele pentru care au ajuns în această situație.

6.Relația dintre nutriție și sănătatea dentară.

Sănătatea este una dintre cele mai importante valori, atât pentru individ, cât și pentru societate, fiind, totodată, o condiție importantă a dezvoltării durabile a unei națiuni. Unele dintre cele mai importante amenințări asupra sănătății în etapa actuală sunt reprezentate de bolile cronice – bolile de inimă, accidentele vasculare cerebrale, cancerul, diabetul zaharat, obezitatea. Există dovezi științifice incontestabile că o mare parte dintre aceste boli pot fi prevenite sau apariția lor poate fi întârziată prin câteva modifi cări ale stilului de viață, constând, în esență, în adoptarea unei alimentații sănătoase (echilibrată, cu sufi ciente fructe și legume și cu puține dulciuri, grăsimi, sare și alimente înalt procesate) și în creșterea nivelului de activitate fi zică. Comportamentele privind alimentația și activitatea fizică trebuie cultivate prin educație, cât mai de timpuriu.

Educația privind stilul de viață sănătos în perioada copilăriei creează premisele câștigării unor deprinderi sanogene, care vor fi practicate pe toată durata vieții persoanei, favorizând menținerea unei bune stări de sănătate pentru o perioadă cât mai lungă de timp.

Copiii care învață de mici să consume zilnic micul dejun, să mănânce fructe și legume, să facă mișcare, să își prețuiască starea de sănătate, vor practica aceste deprinderi și în viața de adult și își vor educa, la rândul lor, copiii pe baza acestor principii. În acest fel, investiția în educația pentru sănătate a copiilor are efecte peste generații, contribuind la dezvoltarea durabilă a națiunii.

II.2.1. Evaluarea stării de sănătate orală a unui lot de copii cu vârste cuprinsă între 6 – 12 ani.

Sănătatea orală ca și componentă a sănătății generale a organismului este determinată și influențată de aceeași factori și este privită ca un determinant important al calității vieții datorită funcțiilor de fonație, fizionomie, masticație pe care le are complexul craniofacial. Îndepărtarea plăcii bacteriene și prevenirea acumulării ei pe suprafețele dentare și gingivale reprezintă condiția esențială pentru menținerea sănătății orale.

Modelele actuale de profil al cariei dentare reflectă configurații distincte de risc la nivel de țară în relație cu structura societății, stilul și condițiile de viață și existența sistemelor preventive de sănătate orală. Focalizarea atenției asupra factorilor de risc este esențială în prevenirea afecțiunilor orale, investigarea acestora permițând evaluarea potențialului preventiv al strategiilor adoptate. Pentru populația școlară inducerea unui comportament sanogen constituie o responsabilitate comună a furnizorilor de îngrijiri de sănătate orală, a familiei și școlii care poate influența decisiv dezvoltarea copilului. Intervențiile educative trebuie să vizeze colaborarea cu factorii administrativi și politici, educatori și părinți, furnizori de servicii de sănătate de diferite specialități, furnizori de produse de igienizare și materiale dentare în scopul de a oferi populației cele mai eficiente metode de îmbunătățire a stării de sănătate generale și orale. Aceste acțiuni urmăresc, totodată, influențarea pozitivă a deciziile viitoare in politica de sănătate publică prin implementarea de programe eficiente de prevenție a cariei dentare. Obținerea unei baze de date pentru monitorizarea stării de sănătate orală a populației face parte din obiectivele globale ale OMS, constituind un punct de plecare pentru planificarea, monitorizarea și evaluarea realistă a necesarului de intervenții profilactice și terapeutice și a serviciilor de îngrijiri de sănătate orală.
Patologiile orale reprezintă o problemă globală de sănătate publică, însă sunt marcate de inegalitatea socială; povara este mult mai mare în rândul populațiilor mai sărace și dezavantajate atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare. Astfel, statutul socio-economic este un determinant important al sănătății orale. Caria dentară este o afectiune globală, afectând oameni de toate vârstele din întreaga lume și rămâne o problemă majoră de sănătate dentară în rândul copiilor la nivel global.

1.Obiective:

Scopul acestui studiu a fost evaluarea stării de sănătate odontală și igienă orală și de prevenire a cariei dentare. Studiul s-a desfășurat într-o scoala din Arad.

Metoda de abordare directă a fost realizată în decursul acțiunilor de prevenție desfăsurate în școli împreună cu profesorul coordonator și ceilalți studenți.

Obiectivele studiului: evaluarea statuslui odontal a dinților din lotul studiat, evaluarea indicatorilor de carie ai dinților temporari, evaluarea indicatorilor de carie ai dinților permanenți.

2.Material și metodă:

Cercetarea științifică a constat în evaluarea statuslui odontal pe un lot de 100 de elevi. În această primă etapă a studiului s-a realizat direct pe un lot de 100 pacienti, selectați în mod aleatoriu, aceștia având vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani.

În această etapă a studiului s-a analizat percepția pacientului vis a vis de sănătatea sa orală, astfel s-a adresat intrebarea ”cât de importantă este sănătatea orală?Fiecare copil a fost examinat folosind o trusă stomatologică de examinare de unică folosință precum și echipament medical, mănuși, ochelari de protecție. Datele obținute în urma examinării clinice au fost trecute în formularul „Fișa de evaluare a stării de sănătate orale și igienei” conform codurilor de afecțiuni odontale OMS.

3.Rezultate:

Status dinți temporari: 72% dintre subiecții examinați prezintă cel puțin o afecțiune dentară; în ceea ce privește statusul dinților permanenti, doar 40% prezintă afecțiuni odontale. Actualul studiu a fost efectuat pe 100 de copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani. Din populația studiată, 57 (57%) au fost de sex masculin și 43 (43%) au fost de sex feminin. Indicele defs este suma numărului de suprafețe cu leziunicarioase, numărul total de suprafețe ale dinților temporari extrași și numărul de dinți temporari lipsă. Indicatorii deft reprezintă suma valorilor numărului de dinți temporari cu procese carioase, numărul de dinți temporari extrași si numărul de dinți temporari ce prezintă obturații corecte.

Fig.1 Afecțiuni odontale ale dinților temporari

Fig.2 Afecțiuni odontale ale dinților permanenți

II.2.2. Indicatori epidemiologici ai cariei dentare la nivelul molarului de 6 ani.

Patologia molarului prim permanent constituie o problemă complexă cu un impact profund asupra armoniei dento-faciale, ce aduce interesul clinicianului pentru o abordare terapeutică corectă. O identificare a factorilor favorizanți în deplin acord cu particularitățile anatomice ale molarilor primi permanenți, aspectele clinice – carie, afectare endodontică, ajuta la păstrarea acestora cât mai mult timp pe arcade.

În acest studiu mi-am propus evaluarea statuslui odontal al molarului prim permanent datorită rolului deosebit pe care îl are la nivelul arcadelor dentare.

1.Obiective:

Scopul acestui studiu a fost de a evalua indicatorii epidemiologici ai cariei dentare la nivelul molarului de 6 ani la un lot de copii cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani, in scopul stabilirii prevalenței și incidenței patologiei molarului prim permanent, identificând etiologia, principalele entități clinice cu perspectiva previzionării consecințelor complicațiilor asupra dezvoltării armonioase a dentiției permanente. Acest interval de vârstă este optim pentru inițierea profilaxiei cariei dentare.

2.Material și metodă:

Au fost examinați clinic 97 de copii, cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani, lotul

fiind constituit din elevi a unei școli din Arad. Fiecare copil a fost examinat folosind o trusă stomatologică de examinare de unică folosință precum și echipament medical, mănuși, ochelari de protecție. Metoda de abordare directă a fost realizată în decursul acțiunilor de prevenție desfăsurate în școli împreună cu profesorul coordonator și ceilalți studenți. Datele obținute în urma examinării clinice au fost trecute în formularul „Fișa de evaluare a stării de sănătate orale și igienei” conform codurilor de afecțiuni odontale OMS.

În acest studiu s-au urmarit indicatori epidemiologici ai cariei dentare:

DMFS = Ds perm + Ms perm + Fs perm

Ds perm = numărul de suprafețe ale dinților permanenți cu procese carioase sau obturații defectuoase .

Ms perm = numărul total de suprafețe ale dinților permanenți extrași

Fs perm = numărul de suprafețe cu obturații corecte ale dinților permanenți

DMFT = Dt perm + Mt perm + Ft perm

Dt perm = numărul de dinți permanenți cu procese carioase sau obturații defectuoase.

Mt perm = numărul de dinți permanenți extrași.

Ft perm = numărul de dinți permanenți ce prezintă obturații corecte.

Toate rezultatele s-au intrepretat statistic conform metotologiei descrise în primul studiu.

Fig.3 Pacient G.C 6 ani – examenul clinic

Fig.4 Pacient M.A 12 ani examnul clinic

Fig.5 Pacient D.A 6 ani examenul clinic

3.Rezultate:

Analiza statistică a pacienților s-a făcut după cum urmează:

6 – 8 ani (n=45): 6 – 8 ani, masculin (n=22); 6 – 8 ani, feminin (n=23).

9 – 12 ani (n=52): 9 – 12 ani, masculin (n=30); 9 – 12 ani, feminin (n=22)

La analiza statistică a valorilor dmft au fost observate:

diferențe statistic intens semnificative între loturile 6-8 ani vs. 9-12 ani.

diferențe statistic intens semnificative între subloturile masculin, 6-8 ani vs. 9-12 ani.

diferențe statistic intens semnificative între subloturile feminin, 6-8 ani vs. 9-12 ani.

II.2.3. Prevalența anomaliilor dento-maxilare la un lot de copii cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani.

Apariția anomaliilor dento-maxilare a stârnit multe controverse și dezbateri contradictorii în special în precizarea factorilor primari și secundari implicați în etiopatogenia acestor afecțiuni. Astfel, apariția anomaliei este condiționată atât de factorii cauzali, cât și de vârsta copilului și starea generală și locală a aparatului dentomaxilar.

Gama vastă de anomalii dentomaxilare este determinată de particularitățile anatomotopografice ale maxilarelor la copii de vârste diferite. Se cunoaște faptul că la copiii cu necesități special, atât clinic cât și examenele imagistice ale anomaliilor dentomaxilare, au o frecvență mai ridicată si evoluează mai sever. Anomaliile dento-maxilare la copiii de vârste diferite și cu necesități speciale au devenit obiectul de studiu al mai multor domenii științifice, precum chirurgia oromaxilofacială, ortodonția, terapia stomatologică, neurologia și genetica medicala. Ca un prim pas important este evaluarea morbidității datorate anomaliilor dento-maxilare la copil, fiind una dintre preocuparile principale ale stomatologiei pediatrice, deoarece depistarea timpurie a problemelor respective reprezintă un component de bază al profilaxiei eficiente. La adulți cazurile care nu sunt depistate sau netratate in copilarie se manifestă prin diferite complicații.

Depistarea anomaliilor dento-maxilare depinde mai ales de calitatea organizării screeningului, de a pune un diagnostic corect si complex și stabilirea corectă a tratamentului.

Evaluarea incidenței și a prevalenței anomaliilor dentomaxilare pune în evidență faptul că odată cu vârsta, la copii crește probabilitatea agravării stării sistemului dentomaxilar prin apariția ocluziei dezechilibrate. Aceasta orientează spre diferite ipoteze etiologice. De exemplu, lipsa de variabilitate a unei anomalii este un indicator al unei anumite caracteristici genetice. Din contră, o variabilitate importantă a anomaliei presupune influența factorilor nongenetici. Perfecționarea continuă a metodelor de examinare și accesibilitatea lor la vârsta de copil permit evaluarea unui spectru larg de entități patologice, deseori asociate și mascate.

Mediul joacă un rol important în accentuarea sau limitarea acestor anomalii existente. Un tratament ortodontic inițiat precoce va putea influența pozitiv evoluția unor anomalii.

Problema ortodontică nerezolvată este precizarea, care dintre entitățile patologice sunt determinate genetic și care – induse de mediu. Prevenirea și tratarea corectă a acestor anomalii presupune, mai întâi, cunoașterea temeinică a factorilor etiologici

1.Obiective:

Scopul acestui studiu este de a evalua date epidemiologice asupra anomaliilor dento-maxilare pe un lot țintă, format din copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani. Obiecivele studiului au fost reprezentate de: evaluarea prevalenței anomaliilor dento-maxilare, depistarea diferențelor între grupul de elevi cu vârsta cuprinsă intre 6-12 ani.

2.Material și metodă:

Au fost examinați clinic 97 de copii, , cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani, lotul fiind constituit din elevi a unei școli din Arad. Fiecare copil a fost examinat folosind o trusă stomatologică de examinare de unică folosință precum și echipament medical, mănuși, ochelari de protecție. Metoda de abordare directă a fost realizată în decursul acțiunilor de prevenție desfăsurate în școli împreună cu profesorul coordonator și ceilalți studenți. Datele obținute au fost trecute in fișa coform OMS. Fișa de evaluare a stării de sănătate orale și igienei”- Indice de necesitate tratamentului ortodontic – mare/ mediu/ nu e necesar. Un al doilea formular, informativ pentru părinți – Formular dignostic: diagnostic pedodontic, diagnostic ortodontic, starea de igienă orală, recomandare de tratament ortodontic.Toate rezultatele s-au intrepretat statistic conform metotologiei.

S-a urmărit evaluarea următorilor indicatori epidemiologici ai anomaliilor dento-maxilare:

oint : codul corespunzător nevoii de tratament ortodontic , 1: nu este necesar, 2: medie, 3: mare

traum : numărul de dinți ce prezintă traumatisme,

ip : indicele de placă, 0 : media codurilor celor 6 dinți este 0, 1: media codurilor celor 6 dinți este între 0.1 și 0.6, 2: media codurilor celor 6 dinți este între 0.7 și 1.8, 3: media codurilor celor 6 dinți este între 1.9 și 3

sang : numarul de dinți cu codul 2 (din cei 12 examinați)

Fig.6 Pacient M.D examen clinic

Fig.7 Pacient M.D examen clinic

Fig.8 Pacient T.B examen clinic

Fig.9 Pacient T.B examen clinic

Fig.10 Pacient F.M examen clinic

Fig.11 Pacient F.M examen clinic

3.Rezultate:

Acest studiu a fost efectuat pe 97 de copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani. Din populația studiată, 59 (60,82%) au fost de sex masculin și 38 (39,18%) au fost de sex feminin.

Prelucrarea datelor statistice relevă: 22% din lotul studiat au prezentat necesitate mare de tratament ortodontic, 28% necesitate medie de tratament ortodontic, în timp ce ceilalți subiecți nu necesită tratament ortodontic. În cadrul intregului lot studiat după clasificarea Angle, anomalia cea mai frecvent întâlnită, a fost cea de clasa II/I, aceasta afectând mai mult de 20% dintre copii examinați. Anomaliile de clasa I și clasa II/2 au fost observate la 15% respectiv 13%. Cu frecvența cea mai redusa au fost cazurile întalnite cu anomalii de clasa a III-a.

Fig.12 Prevalența anomaliilor dento-maxilare (clasificarea Angle)

Fig.13 Indice de necesitate al tratamentului ortodontic

II.2.4. Influența pierderii premature a primului molar asupra morfologiei arcadei dentare

Molarul de 6 ani este un dinte definitiv special. Pe cât este de important pe atât este de vulnerabil, din aceasta cauză părinții trebuie să fie foarte bine informați care au în grijă copii în preajma vârstei de 6 ani. De cele mai multe ori acesta este confundat cu un dinte de lapte. Are o importanță majoră acest dinte si din aceasta cauza: Angle l-a denumit cheia ocluziei dentare, deoarece stabilește și ameliorează ocluzia adultului atât în plan vertical cât și în plan orizontal. Prin poziția lui pe arcadă el este obligat să suporte cele mai mari presiuni, dar pe care doar acesta are mecanisme să le disperseze armonios. Datorită erupției lui timpurie este singurul element de stabilitate în timpul erupției mixte. Fiind cel mai vechi martor al ocluziei permanente a adultului, lui îi revine sarcina să pună de acord articulația temporomandibulară cu determinantul anterior al ocluziei: incisivii și caninii. Pierderea lui timpurie atrage dupa sine instalarea unor dezordini morfologice și funcționale în cascadă pe toată durata vieții.

Vulnerabilitatea și receptivitatea lui la carie :

1. Mineralizarea acestui dinte se face în etapele dificile ale dezvoltării: în momentul

nașterii și postnatal. Orice dezechilibru în primul an de viață se repercutează asupra mineralizării structurilor lui dure.

2. Maturizarea lui post-eruptivă se face în condiții dificile el conviețuind cu dinții de lapte care se pregătesc de schimbare și care retenționează și defavorizează autocurațirea.

3. Durata erupției acestui dinte este foarte lungă-chiar și 1 an din momentul în care apare de sub mucoasa gingivală- ceea ce favorizează depunerea de placă bacteriană pe el.

4. Relieful-morfologia acestui dinte îl dezavantajează :are fosete profunde, fisuri adânci, o creastă în diagonală, gropițe vestibulare retentive și chiar tuberculi (Carabelli).

Toate acestea explică vulnerabilitatea lui prin receptivitatea crescută la carie și ne

obliga pe noi toți la supraveghere permanentă și la un volum mare de proceduri profilactico-curative.

Importanța prezenței lui pe arcada dentară face ca efortul lui de a-l menține să nu fie niciodată prea mare, iar extracția lui ar trebui rezervată doar în anumite cazuri extreme.

Vulnerabilitatea mare la carie a molarului de 6 ani precum și extinderea menținerii unor condiții de receptivitate crescută pentru timp îndelungat generează necesități de supraveghere permanentă și un volum mare de activitate curativă.

Imunizarea suprafețelor dentare interesează numai fețele ocluzale și se poate obține prin șlefuirea fisurilor și gropițelor sau prin sigilarea lor cu materiale variate ,sigilarea reprezentând o tehnică de izolare a acestor suprafețe față de mediul înconjurător.Se poate considera că sigilarea șanțurilor și fosetelor contribuie ,prin blocarea mecanică a acestora, la cresterea rezistenței structurilor dure dentare la atacul cariogen , ea fiind alături de fluorizare una dintre cele mai importante și eficiente metode profilactice împotriva cariei dentare.

Pentru molarii de 6 ani , având în vedere vulnerabilitatea crescută la carie, este indicat să se facă sigilarea cât mai aproape de momentul erupției , statisticile arătând carierea în proporție de 50% a molarului 1 în primul an posteruptiv și în proporție de 80% în al doilea an posteruptiv.

Sigilarea șanțurilor și fosetelor se înscrie între metodele importante ale stomatologiei preventive , iar sub forma sigilării lărgite se poate folosi ca alternativă în cazul proceselor carioase incipiente, înlocuind cu succes printr-o tehnică conservatoare, obturațiile cu compozit fotopolimerizabil.

Pierderea precoce a molarului 1 atrage după sine o serie de perturbări în primul rând , în plan sagital, acestea desfăsurându-se în conformitate cu legile generale ale migrării dentare.

Fig. 14 Ocluzie distala. Clasa II ANGLE Fig. 15 Ocluzie meziala. Clasa III ANGLE.

Urmările extracției molarului de 6 ani în raport cu momentul la care a avut loc pierderea lui de pe arcadă pot fi sistematizate în următoarele aspecte principale:

– extracția efectuată între 6-8 ani este urmată de deplasarea în plan sagital a molarului secund atât a părții coronare cât și a părții radiculareși de asemenea o deplasare mai limitată a premolarului 2 spre distal. În acest caz ocluzia este nemodificată, însă această evoluție este însoțită de o deplasare foarte amplă a antagoniștilor care pot deteriora relațiile ocluzale.

Fig.16 Extracție molar

– extracția efectuată între 8-10 ani este urmată de deplasarea mezială a molarului 2 prin înclinarea coroanei, premolarul 2 parcurgând spre distal o distanță limitată. Astfel deplasarea antagoniștilor este mai limitată și este însoțită de o deformare redusă a osului alveolar

Fig. 17 Extracție molar între 10 -12 ani

Extracția molarului 1 între 10-12 ani este urmată de înclinări mari coronare ale molarului 2 ,în schimb premolarul își menține o poziție fixă.

Evaluarea radiologică

1.Obiective:

Din cei 97 de copii s-a constituit un grup de 10 elevi, cu vârsta cuprinsă între 6 și

12, la care, pe lângă indicatorii epidemiologici evaluați clinic, s-au efectuat examinări complementare, iar în cadrul evaluării imagistice, s-a apreciat statusul odontal al tuturor dinților, insistându-se cu precădere asupra molarului de 6 ani, atât în perioada de erupție (6-9 ani), cât și după edificarea rădăcinii și închiderii apexului(9-12 ani), imagistică aducând date suplimentare edificatoare asupra patologiei molarului de șase ani la această vârstă. S-a urmărit de asemenea prezența cariilor complicate la nivelul zonei de sprijin, precum și extracția timpurie a molarului prim permanent.

2.Material și metodă:

Am realizat un studiu pe un grup de 10 elevi, cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani, elevi care au fost evaluați clinic. Acest studiu a urmărit rata extracției timpurie a primilor molari permanenți, prezența cariilor complicate la nivelul primilor molari permanenți.

3.Rezultate:

În studiul nostru, 3% din pacienții cu vârsta cuprinsă între 6 și 8 ani au evidențiat cel puțin o extracție de molar prim permanent, iar la pacienții cu vârsta de 12 ani s-a evidențiat un procent de 11%. Molarii prim permanenți au prezentat carii complicate în 11% din cazuri.

Fig. 18 Extracția primului molar

II.2.5. Atitudinea pacientului față de vizitele la stomatolog.

Sănătatea copiilor este deosebit de importantă pentru părinți, iar atunci când cei mici au o problemă aceștia pot avea o atitudine nepotrivită, care nu va face altceva decât să îi creeze micului pacient o starea de agitație. Există o relație de interdependență între educația copilului și comportamentul său la tratamentul stomatologic. Altfel spus, orice experiență negativă anterioară în cabinetul de stomatologie pentru copii poate induce frică acestuia, care va încerca în permanență să evite situațiile care au produs-o. Foarte important este ca părinții să transforme orice situație negativă prin care a trecut cel mic într-o experiență de înțelegere și empatizare. Cel mai bun exemplu este un copil care a ajuns într-un cabinet de stomatologie cu dureri foarte mari, iar dentistul, nefiind un bun pedagog, i-a transformat vizita într-un coșmar. Ideal este ca pe tot parcursul ședinței parintele să aibă un contact direct cu cel mic, să îl ajute pe medicul dentist pentru copii să îi acapereze celui mic atenția și să îi capete puțin câte puțin încrederea. Părinții cu o atitudine pozitivă, de înțelegere și acceptare a tratamentului vor avea copii cu un comportament favorabil în ceea ce privește actul stomatologic. La polul opus, părinții anxioși, fricoși, le vor transmite celor mici un comportament negativ și defensiv în fața unei situații negative care nu se va mai repeta, aceștia din urmă devenind temători. Relația părinte-copil este, de asemenea, importantă pentru o bună colaborare a copilului cu medicul dentist. Există 5 tipuri de comportament ale părinților care ajung în cabinetul de stomatologie pentru copii:

Dacă părintele nu oferă afecțiune copilului sau chiar îl respinge, cel mic va fi dominat de resentimente, devine mânios, anxios, plânge ușor, făcând orice pentru a atrage atenția părinților.

Părintele supraprotector este, de asemenea, supraindulgent. În acest caz copilul prezintă o maturizare psihologică întârziată, de obicei este atenție din partea adulților (părinte, dentist).

În cazul părintelui supraprotector dominator, copilul face lucruri împotriva propriei voințe doar pentru a-i face pe plac părintelui.

Există și părinți care își identifică propria viață cu a copilului. În acest caz copilul se simte în permanență vinovat, pentru că nu se poate ridica la nivelul așteptărilor părintelui, își pierde încrederea în propria-i persoană, devine foarte sensibil, plângând din orice motiv.

Părintele autoritar impune copilului o disciplină foarte strictă și pedepse pe măsură, dacă acesta încalcă regulile impuse. Copilul acceptă tratamentul de stomatologie pentru copii de teama unor pedepse.

Avantajele neparticipării părintelui anxios, fricos sau nervos la vizita în cabinetul de stomatologie pentru copii:

părinții cu atitudine tonică, de înțelegere și de acceptare a tratamentului vor avea copii care vor accepta, de asemenea, tratamentul.

este binecunoscut faptul că micii pacienți, de sub 2-3 ani stabilesc o legătură foarte puternică cu părinții lor; astfel, prezența părintelui în cabinetul de stomatologie pentru copii poate fi de mare ajutor în comunicarea cu aceștia, evitându-se totodată sentimentul de frică de necunoscut și abandon a copiilor de această vârstă.

de asemenea, părintele poate fi de mare ajutor în comunicarea cu copii cu dizabilități.

uneori, copilul poate avea sentimentul de siguranță prin prezența părintelui în cabinetul stomatologic.

La tratamentul stomatologic al copiilor, parinții trebuie sa fie un sprijin pentru aceștia, nu trebuie sa intervină prea mult. Cel mai bine este ca medicul stomatolog sa îi explice micului pacient ce urmează să se întâmple și de ce este necesar să avem dinții sănătoși.

1.Obiective:

Scopul acestui studiu este de a evalua un număr țintă de participanți (100) iar metodă de abordare a fost bazată pe interacțiunea directă cu pacinetii direct în instituția de învățământ (cu vârste mai mari de 10 ani).

2.Material și metodă:

Pentru a evalua frică dentară participanților li s-a adresat întrebarea ,,ți-e teamă să mergi la dentist?,,

Cele patru categorii de răspunsuri au fost ,,deloc,, ,,puțin,, ,,da,, ,,foarte frică,,

Au fost întrebați cât de des în ultimele 12 luni au avut dureri de dinți, despre periajul dentar, cât de des se practică și despre alimentele consumate în timpul zilei. Au fost chestionați 100 de copii, cu vârsta mai mare de 10 ani, lotul fiind constituit din elevi a unei școli din Arad. Metoda de abordare directă a fost realizată în decursul acțiunilor de prevenție desfăsurate în școli împreună cu profesorul coordonator și ceilalți studenți. Din grupul de elevi chestionat 57 au fost de sex masculin si 43 de sex feminin.

3.Rezultate:

Cei 68% și 15% care au raspuns la întrebarea ,,ți-e teamă să mergi la dentist?,, aveau o igiena bucala satisfacatoare cu absența leziunilor carioase si a placii bacteriene. Acestia au declarat ca nu sunt consumatori de alimente dulci si sucuri carbogazoase si merg regulat la medicul stomatolog.

Ceilalți 5% si 12% care au raspuns la întrebarea ,,ți-e teamă să mergi la dentist?,, aveau o igiena bucala necorespunzatoare, cu prezența de leziuni carioase si a placii bacteriene.

Teamă dentară a fost asociată cu o prevalența mai mare a durerilor de dinți, a consumului mai mare de alimente dulci si sucuri carbogazoase și prezența unei igiene bucale nesatisfacatoare.

Fig.19 Teama de stomatolog

Fig.20 Ciclul vicios al fricii dentare

Referințele conceptului unui ciclu vicios al fricii sunt complete în literatură psihologică,cu toate acesea nu s-a făcut încă un efort sitematic pentru aplicarea acestei idei. În cea mai mare parte ideea unui ,,ciclu vicios,, a fost folosită pentru a explică relația dintre frică dentară și comportamentul pacienților în timpul vizitelor, fără nici un efort substanțial de a explora lanțul de relații presupus de concept. Scopul acestui studiu a fost, prin urmare, nu numai să exploreze în cadrul unei populații contemporane relația dintre frică dentară , vizitele stomatologice, prevalența problemelor și tratamentul simptomatic ci să și examineza ipotezata a unui ,,ciclu vicios,, al fricii prin care frică dentară va duce la amânarea tratamentului conducând la probleme stoamtologice grave urmate apoi de un tratament simptomatic care formează un lanț legat ce duce mai apoi la o frică dentară crescută.

II.2.6. Relația dintre nutriție și sănătatea dentară.

Principalul dușman al sănătății orale este placa bacteriană. Alimentele consumate vin în contact cu gingiile și bacteriile din gură, iar în lipsa periajului, se acumulează pe dinți placa bacteriană. Aceasta se hrănește cu amidonurile și zaharurile ce se regăsesc în multe alimente, iar în această combinație, produce un acid ce atacă smalțul dinților și duce la apariția cariilor.

Alimentele care se descompun în zaharuri simple în cavitatea bucală sunt numite carbohidrați fermentabili. Aceste alimente includ dulciurile și băuturile răcoritoare, dar și pâinea, biscuiții, bananele, chipsurile și cerealele dulci de la micul dejun. Efectele nedorite ale acestor alimente asupra dinților demonstrează relația strânsă dintre alimentație și sănătatea orală. Gustările dintre mese și obiceiul de a consuma băuturi răcoritoare sunt cei mai frecvenți agenți de risc pentru deteriorarea dinților.

Sfaturi pentru dinți sănătoși:

beți multă apă

consumați alimente variate, din toate cele cinci grupe nutriționale majore

reduceți gustările dintre mese

reduceți gustările și băuturile cu o concentrație mare de zahăr

periați dinții de cel puțin două ori pe zi

folosiți zilnic ața dentară

faceți o vizită la stomatolog de cel puțin două ori pe an

Obiceiurile alimentare sănătoase se dobândesc încă din primii ani de viață, fiind responsabilitatea părinților să îi țină departe pe copii de dulciurile care îi fac atât de fericiți pe moment. Între mese, încercați să îi oferiți copilului fructe, legume sau brânzeturi, în loc de biscuiți sau prăjituri. Dacă bazele unei alimentații echilibrate și responsabile sunt asimilate în copilărie, aceste obiceiuri vor continua și pe parcursul vieții adulte, asigurând o bună sănătate orală. De asemenea, pe lângă natura alimentelor consumate, este relavant și momentul în care le consumați. Dulciurile se consumă doar odată cu masa principală, și nu între mese. În timpul mesei, secreția de salivă crește, și astfel majoritatea acizilor sunt neutralizați. De asemenea, evitați să consumați între mese băuturile acidulate sau dulci. Preferați apa sau chiar laptele.

Importantă, în această relație, este și structura alimentelor. De exemplu:

lichidele acționează pentru o perioadă scurtă de timp.

alimentele tari sunt cele mai sigure, deoarece produc o creștere a secreției de salivă și ajută la autocurățarea dinților.

alimentele moi și lipicioase sunt periculoase, deoarece se lipesc de dinți și rămân în spațiile dintre aceștia, oferind un mediu prielnic dezvoltării plăcii bacteriene.

La fel ca și corpul nostru, dinții și gingiile au nevoie de vitamine și minerale esențiale pentru a rămâne puternici și sănătoși. Iată care sunt principalele surse:

calciu: produse lactate

fosfor: ouă, carne de vită și pui, pește oceanic, pâine

vitamina A: ficat, dovleac, morcov, cartofi, mango, spanac, brocoli

vitamina C: citrice, varză, cantalup, căpșuni, roșii

vitamina D: păstrăv, macrou, somon, ton, gălbenuș, lapte

Alimente benefice pentru sănătatea orală:

alimente cu conținut redus de zahăr, care nu se lipesc și care nu rămân mult timp în gură

pâine neagră și cereale integrale

fructe (nu toate sunt benefice pentru dinți; de ex. bananele au o concentrație foarte mare de zahăr, iar acidul din citrice poate eroda smalțul)

legume

carne, pește sau proteine alternative

produse lactate

guma de mestecat fără zahăr

biscuiți din grâu integral

ceai negru și verde, ce conține antioxidanți ce previn formarea tartrului.

Alimente dăunatoare pentru sănătatea orală:

produse cu o concentrație mare de zahăr: prăjituri, înghețată, ciocolată

mierea

guma de mestecat cu zahăr

răcoritoare dulci

băuturi acidulate cu un pH scăzut

pâine albă

biscuiți

fructe uscate

1.Obiective:

Scopul acestui studiu este de a evalua un număr țintă de participanți (100) iar metodă de abordare a fost bazată pe interacțiunea directă cu pacinetii direct în instituția de învățământ (cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani).

2.Material și metodă:

Au fost întrebați 100 de copii, , cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani, lotul fiind constituit din elevi a unei școli din Arad. Metoda de abordare directă a fost realizată în decursul acțiunilor de prevenție desfăsurate în școli împreună cu profesorul coordonator și ceilalți studenți. Pentru a evalua alimentația copiilor li s-au adresat o serie de întrebari: cât de des consumi alimente bogate în zaharuri (ciocolată, sucuri acidulate), cât de des consumi legume si fructe și cat des te speli pe dinți. Din grupul de elevi chestionat 57 au fost de sex masculin si 43 de sex feminin.

3.Rezultate:

Toți copii care au declarat că, consuma alimente bogate în zaharuri (ciocolată, sucuri acidulate) aveau probleme dentare. Placa bacteriană era prezentă, deci igiena bucală nu este satisfăcătoare. Ceilați copii care au declarat că, consuma mai multe legume si fructe în timpul mesei aveau mai puține chiar deloc probleme dentare. Alegerile alimentare nepotrivite includ bomboanele – cum ar fi acadele, bomboane tari – fursecurile, prajiturile, placintele, briosele, chipsuri, covrigei, cartofii prajiti, bananele, stafidele si alte fructe uscate. Aceste alimente contin cantitați mari de zahar și / sau se pot lipi de dinți, oferind o sursă de combustibil pentru bacterii.

Cei 52% aveau o igienă bucală nesatisfăcătoare, nu știau să se spele corect pe dinți, acestia au declarat că nu sunt supravegheați și controlați de parinți în legatură cu periajul dentar. Cei 34% și 14% aveau o igiena bucală satisfăcătoare, parinții supraveghează igiena orală. Aceștia efectuau periajul dentar atât dimineața cât si seara înainte de somn. Cei mai mari dintre copii aveau idee despre influența negativă a alimentelor dulci de tipul: ciocolată, bomboane, caramele, sucuri acidulate, prăjituri, și despre importanța consumului de legume si fructe cu conținut minim de zahar asupa sănătății generale.

Fig.21 Consumul de alimente

CAPITOLUL III. CAZURI CLINICE

III.1. Cazul clinic numărul 1

Pacientul GD, un băiat in vârstă de 7 ani s-a prezentat la cabinetul stomatologic pentru o igienizare si consultație.

Pentru că era un pacient nou în cabinet am discutat despre obicieiurile alimentare (punând accent pe consumul de alimente procesate ce conțin zahăr) și despre cum are el grija de dinții lui. Am aflat că este un consumator de dulciuri moderat, de mai multe ori pe saptămână dar nu zilnic. Despre periajul dentar am aflat că este făcut în fiecare seară și doar ocazional este verificat de catre un adult. Periajul de dimineață este făcut de copil fără supraveghere.

În timpul consultației am observat prezența unei dentiții mixte (dinți definitivi și dinți temporari) într-o etapă conform vârstei pacientului.

Igiena acestuia a fost catalogată bună (absența sângerării gingivale, absența depozitelor de placă bacteriană pe suprafețele dințiilor).

La examenul endobucal din punct de vedere odontal acesta prezenta 4 leziuni carioase tratate. Din punct de vedere al localizări acestora ne-a oferit indicii despre lipsa utilizării aței dentare și a dușlui bucal. Am adus la cunoștința părintelui însoțitor despre prezența molarilor 1 permanenți care din punct de vedere odontal nu prezentau carii si am discutat despre sigilarea dinților.

Fig.22 Aspect inițial la prima vizită în cabinet.

Am realizat sigilarea la molarul inferior de pe partea stangă.

Primul pas a fost folosirea unei perii și a pastei speciale pentru un periaj profesional al suprafețelor dentare.

După care am realizat izolarea cu ajutorul digii. Sterlizarea șanțurilor s-a efectuat cu ajutorul laserului și pentru a pregăti suprafața dentară pentru o aderentă mai bună. Am folosit un agent pentru gravarea acidă timp de 15 secunde, după care am spălat și uscat foarte bine. Odată ce suprafața a fost bine uscată, am aplicat agentul de sigilare strict în șanțurile și fosetele molarului gata pregatite.

Pentru a se întări am folosit lampa de fotopolimerizare timp de 30 de secunde. La sfârșit am verificat retenția materialului de sigilare cu ajutorul sondei și verificarea ocluziei cu ajutorul hârtiei de articulație. Ideal sonda aluneca fără probleme pe suprafața ocluziei iar hartia de articulație folosită arăta puncte de contact departe de suprafața sigilarii.

Fig.23 Aspect dupa sigilarea molarului inferior

Pacientul a fost chemat la 6 luni pentru igienizare. Nivelul lui de igiena s-a menținut ridicat, obiceiurile alimentare fiind ușor îmbunatațite (prin diminuarea cantității de dulciuri consumate). Clinic sigilarea nu prezenta urme de uzură, fiind menținuta intactă pe dinte.

Fig.24 Aspect dupa 6 luni de la sigilarea molarului.

III.2. Cazul clinic numărul 2

Se prezintă la cabinet un pacient C.G. în vârstă de 13 ani, pentru igienizarea cavității bucale și sigilarea molarului de 6 ani impreună cu cei 2 premolari.

În cursul efectuării examenului clinic endobucal, dentiția este permanentă, din punct de vedere odontal nu există leziuni carioase. Placa dentară nu era prezentă, pacientul avea o igiena bucală corespunzătoare cu absența sângerărilor gingivale. Am vorbit despre importanța periajului dentar frecvența și timpul acestuia, despre periajul limbii și al obrajilor și folosirea mijloacelor auxiliare de igienizare cum ar fi ața dentară, apele de gura, dușul bucal, despre importanța controlului al alimentelor dulci, lipicioase și despre sucurile acide.

Fig.25 Aspect intial in cabinet.

Am realizat izolarea dintelui de contaminarea cu salivă cu ajutorul aspiratorului bucal și al rulourilor de vata. Am început cu igienizarea cavitații bucale cu ajutorul periilor rotative profilactice și al pastelor profilactice periajul tuturor suprafețelor dentare. Am spălat și uscat foarte bine suprafețele dentare cu ajutorul spray-ului bucal. Am realizat gravarea acidă strict la nivelul sanțurilor și fosetelor timp de 15 secunde, unde aspectul smalțului a devenit mat, am spalat riguros si am uscat foarte bine suprafetele dentare.

Fig.26 Gravarea acidă a smalțului.

În tot acest timp am folosit aspiratorul bucal pentru a menține suprafețele uscate pentru a nu contamina cu saliva din cavitatea bucală. Am aplicat o cantitate suficient de material de sigilare pentru a acoperi în totalitate suprafețele, într-un strat uniform în zonele propuse sigilării. Am utilizat lampa pentru fotopolimerizarea materialui de sigilare timp de 30 de secunde. După fotopolimerizarea materialui de sigilare am verificat retenția materialului cu ajutorul unei sonde si ocluzia am verificat cu hartia de articulație unde nu s-au înregistrat puncte de contact premature. Din punct de vedere, sonda aluneca fără probleme pe suprafețele sigilate si materialul sigilant nu perturba ocluzia dentară.

Fig.27 Controlul sigilarii cu ajutorul sondei dentare.

III.3. Cazul clinic numărul 3

Pacienta VR, o fată în vârstă de 8 ani s-a prezentat la cabinet pentru o igienizare și aplicarea unui gel fluorizant cu rol împotriva prevenirii și formări leziunilor carioase. Am discutat despre obiceiurile alimentare, mai ales despre consumul de dulciuri, sucuri acidulate și despre periajul dentar și importanța ingrijirii dinților.

La consultul endobucal dentiția era mixtă, din punct de vedere odontal aceasta nu avea nici o leziune carioasă, dar era prezenta placa bacteriană la nivelul incisivilor inferiori. Periajul nu era efectuat eficient, din aceasta cauză prezența plăcii dentare la nivelul dinților și prezența ușoară a sangerărilor gingivale. Am adus la cunoștința părintelui însoțitor despre importanța efectuări corecte a periajului dentar, folosirea unei periuțe de dinți cu perii moi și a pastelor de dinți care conțin fluor, despre timpul si frecvența periajului dentar și despre folosirea mijloacelor auxiliare de igienă orală. Am mai discutat si despre obiceiurile alimentare si rolul negativ al alimentelor dulci.

Fig.28 Periaj profesional cu pastă profilactică cu conținut de fluor.

În prima etapa am realizat igienizarea profesionala a cavitatii bucale,cu ajutorul periilor rotative profilactice si al pastelor profilactice cu continut de fluor neabrazive.

După terminarea periajului profesional, am rugat pacienta să clătească gura și am uscat foarte bine suprafețele dentare. Cu ajutorul unui aplicator am aplicat materialul de fluorizare pe toate suprafețele dentare, incepând cu arcada superioară, evitând contactul cu mucoasa. În tot acest timp am folosit aspiratorul bucal pentru ca matrialul să nu existe riscul de a fi înghițit.

Fig.29 Aplicare materialul de fluorizare

După acoperirea tuturor suprafețelor dentare pacientul rămane cu gura deschisă 4 minute timpul necesar pentru acționarea materialul de fluorizare. După aceasta procedură pacienta nu trebuie să clătească sau să consume apă si alimente timp de 30 de minute. După terminarea proceduri se stabilesc controale periodice.

Fig.30 Aplicarea pe toate suprafețele dentare

III.4. Cazul clinic numărul 4

Pacientă în vârstă de 7 ani s-a prezentat de urgență la cabinetul de medicina dentara cu un însoțitor în urma unei fracturi coronare la incisivul central superior drept (2.1). În urma efectuarii examenului clinic s-a observat că dentina dintelui era expusă în cavitatea bucală, fără deschiderea camerei pulpare. Nu erau prezente semnele de inflamație gingivala, dintele nu prezenta nici un grad de mobilitate și nici un fel de gingivoragie.

Primul pas a fost anestezia plexala a incisivului și folosirea digii de cauciuc pentru izolalarea dintelui de restul cavității bucale evitând astfel contaminarea cu salivă.

Fig.31 Aspect inițial al incisivului

Cu ajutorul instrumentarului rotativ am preparat marginea incizală minim invaziv a dintelui în vederea obturării. Am spălat și uscat foarte bine dintele.

Am realizat gravarea acidă cu acid fosforic timp de 30 secunde pentru a crea retenții microscopice în suprafața smalțului si a dentinei, după care am spălat cu jet de apa si uscat cu ajutorul spray-ului. Suprafața a capătat un aspect mat în urma gravării acide. În tot acest timp am folosit aspiratorul bucal. Cu ajutorul unui aplicator am aplicat agentul de legătura (bonding) care va pătrunde în microretențiile create de acidul fosforic și l-am fotopolimerizat cu ajutorul lămpii pentru întărire.

Fig.32 Obturația fizionmică cu materiale compozite

Am realizat obturația fizionomică cu material compozit Estelite Asteria A2B, A1B, WE, iar cu ajutorul unei gumițe și polipant am lustruit obturația.

La controlul cu sonda dentara, aceasta aluneca foarte ușor la nivelul suprafeței reconstituite și aspectul gingiei era de culoare normală.

Fig.33 Aspect după terminarea tratamentului

III.5. Cazul clinic numărul 5

Pacienta CM în vârstă de 13 ani s-a prezentat la cabinetul de medicină dentară pentru consult și igienizare. În urma examenul clinic am constatat prezența unei carii pe fața ocluzală și vestibulară a molarului de 6 ani inferior (3.6). În cursul efectuării examenului clinic endobucal, dentiția este permanentă, placa dentară nu era prezentă, pacientul avea o igiena bucală corespunzătoare cu absența sângerărilor gingivale. Am adus la cunoștința părintelui însoțitor despre importanța efectuări corecte a periajului dentar, folosirea unei periuțe de dinți cu perii moi și a pastelor de dinți care conțin fluor, despre timpul si frecvența periajului dentar și despre folosirea mijloacelor auxiliare de igienă orală. Am vorbit despre importanța periajul dentar și am clarificat aspecte în legătură cu rolul negativ al alimentelor dulci si lipicioase.

După efectuarea periajului profesional, am realizat obturația cu material compozit. Leziunea carioasă depistată pe fața ocluzală și vestibulară a molarului prim permanent, clinic se observă o carie simplă în care este prezentă o alterare și o distrucție a țesutului dur dentar, dar în care se păstrează integritatea anatomică și funcțională a pulpei dentare. În funcție de topografie leziunea carioasă apare în sanțurile și fosetele molarului. La inspecția molarului am examinat atent dintele, am uscat, curațat și iluminat. La palparea cu sonda am examinat ușor dintele, pentru a nu distruge smalțul superficial și a introduce germeni în leziune. La percuția in ax diagnosticul a fost negativ, pacienta nu a acuzat durere. Testul de vitalitate l-am efectuat cu ajutorul spray-uli bucal acesta fiind pozitiv. Din punct de vedere radiologic nu am cerut efectuarea examenelor complementare deoarece diagnosticul de carie simpla a fost pus in urma examniari clinice si subiective.

Fig.34 Aspect inițial al molarului

În timpul examinarii molarului, pacienta avea o mică sensibilitate la palparea cu sonda și la contactul cu aerul rece.

Am realizat îndepărtarea leziuniilor carioase de pe fața ocluzală și vestibulară a molarului cu ajutorul unei freze globulare. Înainte am efectuat anestezia topică cu lidocaină pentru comfortul pacientei și dacă aceasta acuza durere completam cu anestezie plexală locală.

Fig.35 Aspect după îndepărtarea leziuniilor carioase

În tot acest timp am folosit aspiratorul bucal și am realizat îndepărtarea părtilor moi cu ajutorul rulourilor de vată și al oglinzii. Am preparat cavitatea cat mai minim invaziv fără sacrificarea de țesut dentar sănătos. După, am spălat și uscat foarte bine suprafața dentară, am izolat cu rulori pentru a nu contamina cu saliva sau lichide din mediul bucal și am efectuat gravajul acid cu acid fosforic timp de 30 de secunde. Am spălat și uscat din nou foarte bine.

Suprafața a căpătat un aspect mat în urma gravării acide. În tot acest timp am folosit aspiratorul bucal. Cu ajutorul unui aplicator am aplicat agentul de legătura (bonding) care va pătrunde în microretențiile create de acidul fosforic, cu ajutorul spray-ului de aer am suflat ușor agentul de legatură pentru a pătrunde cât mai bine în microretențiile create de acid și l-am fotopolimerizat cu ajutorul lămpii pentru întărire.

Am realizat obturația fizionomică cu material compozit. Cu ajutorul spatulei și fuloarului am realizat morfologia ocluzală și vestibulară a molarului. Materialul l-am pus în straturi în mai mulți timpi și am efectuat fotopolimerizarea acestuia la fiecare strat, cu ajutorul lămpii pentru întărire.

Fig.36 Aspect după obturația fizionomică a molarului

Cu ajutorul unei gumițe și polipant am lustruit obturația pentru a nu rămâne asperități care să ajute la retenția plăcii bacteriene. La controlul cu sonda dentară, aceasta nu agăța și aluneca foarte ușor la nivelul suprafeței ocluzale si vestibulare a molarului.

Cu ajutorul hârtiei de articulație am verificat ocluzia dacă există puncte de contact premature sau interferențe in urma obturației, acestea nu erau prezente și nu modificau ocluzia.La sfârșitul tratamentului am stabilit următoarea programare în vederea consultului și verificării obturației.

Concluzii

La studiul realizat – evaluarea stării de sănătate orală în funcție de gen și de grupul de vârstã, sublotul 6-8 ani au prezentat un indice defs(numãrul de suprafețe cu leziuni carioase sau obturații defectuoase ale dinților temporari, dinți temporari extrași, nr. suprafețe obturații corecte) mai ridicat decât lotul 9-12 ani, explicația fiind datã de înlocuirea dinților temporari. La lotul 9-12 ani s-au observat diferențe intens semnificative în funcție de gen, respectiv la lotul masculin valorile defs au fost mai ridicate, probabil datoritã preocupãrii sporite asupra igienei orale a grupului feminin.

La studiul realizat – Indicatori epidemiologici ai cariei dentare la nivelul molarului de 6 ani am constat urmatoarele:

Patologia M1 permanent în perioada de creștere e dominată de caria dentară simplă și complicată și modificări de poziție consecutive extracțiilor premature ale M2 temporari.

Au fost observate diferențe statistic semnificative între subloturile feminin, 6-8 ani vs. 9-12 ani la indicatorii DMFT și DMFS

La analiza statistică a valorilor DMFS și DMFT, au fost observate diferențe statistic intens semnificative între cel puțin două subloturi studiate.

La prevalența anomaliilor dento-maxilare la un lot de copii cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani am constat că profilaxia anomaliilor dento-maxilare ar trebui să înceapă concomitent cu profilaxia cariei dentare, încă din perioada prenatală.

Studiile epidemiologice la nivel național sunt esențiale pentru a obține informații privind prevalența

ADM și pentru stabilirea necesarului de tratament ortodontic. Din populația studiată, 59 (60,82%) au fost de sex masculin și 38 (39,18%) au fost de sex feminin. Prelucrarea datelor statistice relevă: 22% din lotul studiat au prezentat necesitate mare de tratament ortodontic, 28% necesitate medie de tratament ortodontic, în timp ce ceilalți subiecți de 50% nu necesită tratament ortodontic.

La pierderea prematură a molarului de 6 ani în studiul nostru, 3% din pacienții cu vârsta cuprinsă între 6 și 8 ani au evidențiat cel puțin o extracție de molar prim permanent, iar la pacienții cu vârsta de 12 ani s-a evidențiat un procent de 11%. Molarii prim permanenți au prezentat carii complicate în 11% din cazuri.

Teama de stomatolog determină pacientul să amâne vizita stomatologică cât de mult posibil, eventual până când apar durerile, acestea fiind și motivul pentru care pacientul va primii un tratament simptomatic, fapt ce va duce mai departe la o teamă si mai mare și astfel putem confirma prezența unui ciclu vicios cu patru elemente principale: Frica dentară,vizita întârziată, probleme dentare, tratament simptomatic.

Ca și o concluzie generală programele de sănătate orală constituie un instrument important pentru a-i informa pe copii și părinti/tutori despre importanța renunțării la obiceiurile nesănătoase deprinse și pentru a preveni bolile orale.

În perioada de la intrarea în școală până la adolescența timpurie, cavitatea bucală suferă schimbări și dezvoltări constante. Variația individuală a timpului și a duratei de apariție a dinților molari permanenți evidențiază necesitatea ca, copiii de vârstă școlară, să aibă acces la o evaluare continuă a sănătății orale, astfel încât problemele potențiale să poată fi identificate și abordate cu promptitudine. Perioadele cuprinse între vârsta de 6-8 ani și vârsta de 9-12 ani sunt cele mai importante pentru evaluarea obișnuită de prevenire și tratare a cariilor și de monitorizare a dezvoltării orale și corespund cu grupurile de vârstă cu risc major de carii de 5-7 ani și 11-14 ani identificate în literatură.

Bibliografie

Daniela Aionesă (Cornea). Studiul calităților fizico-chimice ale materialelor de sigilare cu conținut de fluor, Cluj-Napoca, 2006;

BaclumV, Heidmann J, Nzvad B. Dental caries paradigms in diagnosis and diagnosis research. Eur J Oral Science 2006;114:263-277;

Bratu E, Glăvan F. Practica Pedodontică. Ediția a III-a. Editura Orizonturi Universitare: Timișoara; 2005:153- 164;

Bravo M, Montero J, Bravo JJ, Baca P, Llondra JC. Sealant and fluoride varnish in caries: a randomized trial. J Dent Res 2005; 84(12):1138- 43;

Burlacu L. Fluorizarea topică, accesată la 07.07.2017 http://proceduri.romedic.ro/fl uorizarea-topica;

Cocârlă E. Stomatologie pediatrică. Cluj-Napoca: Editura Medicală Universitară „Iuliu-Hațieganu”, 2000: pg.170-196;

Fejerskov O. Changing paradigms in concepts on dental caries. Caries Res 2004; 38: 182-91.

Hintze H, Wenzela, Danielsen B. Behaviour of approximal carious lesions assessed by clinical examination after tooth separation and radiography: a 2.5– year longitudinal study in young adults. Caries Res. 1999;33:415-422;

Ionescu Al. GC tooth mousse 2016. http://medicul. dentist/glosar/gc-tooth-mousse/ accesat la 07.07.2017;

Ionescu A. Tratament profi lactic-sigilare șanțuri si fosete 2013 https://www.doctoruldedinti.info/tratament-profi – lactic-sigilare-santuri-si-fosete/ accesat la 07.07.2017.

Lussi A, Schaffner M. Diagnostique et traitment de la carie. Forum Med Suisse 2002;8:166-170). (Chala S, Boumara S, Abdallaoui F. Methodes de diagnostic des lesions carieuses initiales. Rev Odontostomatol 2004;33(4):297-310;

McDonald RE, Avery DR, Dean JA. Dentistry for the child and adolescent. Eight edition. St. Louis:Mosby Inc;2004:p.236-257, 257 -270, 333- 353, 353-364;

Mini KJ, Anulekh B, Anupama SG. Incipient caries: an early intervention approach, International Journal of Community Medicine and Public Health John MK et al. Int J Community Med Public Health. 2015;2(1):10-14;

Alexandrina Muntean. Posibilități de profilaxie a cariei dentare la copii, Cluj-Napoca, 2016;

Pitts NB. Clinical Diagnosis of Dental Carie: A European Perspective. Journal of Dental Education 2001; 65(10):972-8;

Pretty IA. Caries detection and diagnosis: Novel technologies.J Dent. 2006;36 :727-739;

Reisine S, Douglass JM. Psychosocial and behavioral issues in early childhood caries. Community Dent Oral Epidemiol 1998; 26(1 Suppl):32-44;

Roman A, Pop A. Caria dentară de la teorie la practică, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 2000;49;

Somasundaram P, Vimala N, Gauri Mandke L. Protective potential of casein phosphopeptide amorphous calcium phosphate containing paste on enamel surfaces J Conserv Dent. 2013;16(2):152–156;

World Health Organisation.Oral health survey – basic methods. 4 th edition:Geneva; 1997:p.66-9;

Dental Forum. – 2013. – № 3. – С. 57-58.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Licenta Gutoiu Dragos 25.08.2020 [304979] (ID: 304979)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Licenta Gutoiu Dragos 25.08.2020 [304979]

Copyright Notice

Specialitatea Balnefiziokinetoterapie si Recuperare [622925]

UNIVERSITÉ “ POLITEHNICA” DE BUCAREST FacultÉ d’ingÉnierie en langues Étrangeres ordinateurs eT tehNologie de l’information PROJET DE FIN D’ETUDE… [304006]

SPECIALIZAREA ECOLOGIA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI [311720]

PROGRAM DE STUDIU :MEDICINĂ DENTARĂ LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR ȘTIINȚIFIC Prof.Univ.Dr.Voicu Sebeșsan Asist.univ.drVeja Ioana Absolvent: Ban… [609905]

Autor: Gabriel Mocioiu Coord.stiintific: Dr. Irinel Trante Asistent Principal A.T.I. Medic Primar A.T.I. 1Analgezie si Sedare INTRODUCERE •D urerea,… [615733]

Cuvinte-cheie: Standard, standardizare, întreprinderi mici și mijlocii, beneficii, afacere, implementare, organizații europene și internaționale. [309959]

Copyright Notice

Similar Posts