Licenta Finala V2 [628151]

1
1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE
1.1. Noțiunea de corupție între definiție și percepția socială
Unul dintre cele mai răspândite subiecte din agenda socială a ultimilor ani se referă la
conceptul de corupție, la infracțiunile de corupție și asimilate și la modalita tea de combatare a
acestui fenomen. Dacă definirea noțiunii de corupție ține mai degrabă de domeniul dreptului,
privită și din perspectivă istorică, percepția socială a acesteia este, la rândul ei, deosebit de
importantă. Asta mai ales pentru a face înțele se motivațiile legiuitorului în a pedepsi în mod
aspru comiterea unor astfel de infracțiuni, precum și legitimitatea înființării unui organism specializat pentru combaterea fenomenului. Percepția socială a fenomenului de corupție dă,
într-o bună măsură, și valoarea în cadrul societății a protejării unor principii de conviețuire a
căror existență este pusă în pericol de faptele de corupție și de persoane care pun la cale adevărate mecanisme infracționale, de multe ori, de natura grupurilor infracționale organizate. Percepția socială a noțiunii de coru pție are două componente: prima , de acceptare
a unor fapte care sunt considerate lipsite de pericol social, sau cu un grad minim de pericol social precum: darea de mită în cazul unor servicii uzuale cum ar fi con sultațiile sau
tratamentul medical, obținerea unor ”favoruri” din par tea unor funcționari publici și a doua,
clasicul sistem de pile și relații pentru a beneficia de unele servicii- ”micul” trafic de
influență. Cu toate acestea, fenomenul migrației a mil ioane de români în țări din Vestul și
Nordul Europei, integrarea acestora în sistemul valorilor regăsite în aceste țări, a modificat în
mare măsură chiar și percepția acestor "cutume" specific balcanice ale peșcheșului, ale
tributului și ale mitei, în definitiv, au fost modificate și înlocuite cu percepția că aceste lucruri
sunt greșite. Altele sunt receptate la nivel social într -un mod foarte critic, mai ales când sunt
comise de judecători, procurori, polițiști, politicieni, înalți funcționari publici. Văt ămarea
relațiilor sociale este percepută ca fiind extrem de gravă în astfel de situații, mai ales că
aceste fapte sunt intens mediatizate, iar percepția generală este de diminuare sau chiar de
spulberare a încrederii atât în funcționarea corectă a structur ilor/instituțiilor/sistemelor
afectate dar și în capacitatea statului de a preveni, de a diminua, descoperi și sancționa aceste fapte. Și criminologic, corupția poate avea mai multe clasificări, în funcție de nivelul de
organizare și de gradul de instituți onalizare. Regăsim aici corupția sistematică- aceasta se
manifestă la toate nivelurile instituționale și ajunge până la vârful politic; corupția sporadică –
cea manifestată la nivel zonal, cu un grad scăzut de dispersie și cea ocazională, care este
caracter istică zonelor cu un număr nesemnificativ de cazuri de corupție

2
1.2. Corupția: etimologie, definiții, scurt istoric
Cuvântul „corupție” vine de la latinescul " Coruptio" care caracterizează o anumită
conduită a funcționarului ce își comercializează, își v inde atributele funcției și încrederea
acordată de societate, în schimbul primirii unor bani sau altor foloase.1 O definire a
conceptului de corupție o face dr. judecător Claudia- Florina Ușvat în lucrarea ” Infracțiunile
de corupție în contextul reglementăr ilor europene ”. Astfel, dreptul, prin multiplele lui
discipline, nu abordează conceptul de corupție la nivel empiric2. Corupția se aseamănă cu o
prismă cu multiple fațete, care poate fi privită din mai multe unghiuri. Ea poate fi privită ca
un fenomen soci al sau din unghiul științelor politice, a teoriei economice și organizaționale,
ori din cel al dreptului penal sau al dreptului civil. Este greu de definit cu exactitate conceptul de corupție, acesta fiind înțeles în diferite feluri, în funcție de realitatea socială și economică
din fiecare stat. În rapoartele naționale prezentate de Franța și Ungaria cu ocazia Congresului
Internațional de Drept Penal de la Beijing din septembrie 2004, definiția corupției este
limitată la aceea de schimb între un avantaj ne datorat pe de o parte, și îndeplinirea sau
abținerea de la îndeplinirea unui act care face parte din atribuțiile de serviciu legate de sectorul public sau privat. În alte rapoarte naționale, cum este spre exemplu, cel al USA,
corupția înglobează toate form ele de abuz de autoritate.
3
De-a lungul timpului, corupția a căpătat mai multe definiții. De exemplu, în Statele
Unite ale Americii, în anul 1900, corupția reprezenta un termen destul de des întîlnit în
vocabularul politicienilor, ziariștilor și istoric ilor. Singura conotație care era recunoscută
acestui termen de către vorbitori părea să fie antiteza acestuia evidentă cu orice tip de
reformă, raționalitate sau alte cereri pe care publicul le aștepta din partea oamenilor politici. 4
S. Huntington avea să afirme că „ fenomenul corupției poate reprezenta un element de
dinamizare a sistemului politic tot atît de mult ca și reforma propriu – zisă". Același autor

1 Gh. Nistore anu, Al. Boroi, V. Dobrinoiu, Drept penal, partea specială, Ed. Europa Nova, București 1997, p.
345., apud Ușvat Claudia -Florina, ” Infracțiunile de corupție în contextul reglementărilor europene ”, Ed.
Universul Juridic, București, 2010, p. 8
2 Ușvat Claudi a-Florina, ” Infracțiunile de corupție în contextul reglementărilor europene ” (citată în continuare
”Infracțiunile de …) , Ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 8
3 D. Dolling, Rapport General, în „Revue international de droit penal ” nr. 1 -2/2005, apu d C. Ușvat
”Infracțiunile de… ”, op.cit. p. 9
4 Arnold J. Heidenheimer – „Political Corruption, Readings in Comparative Analysis ”, Holt, Rinehartk, 1970 p.
3, apud C. Ușvat ”Infracțiunile de… ”, op.cit. , p. 9

3
considera că fenomenul corupției, ca și violența " rezultă din lipsa unor oportunități de
mobilitate socială în afara politicii, paralel cu funcționarea unor instituții politice slabe și
conservatoare, avînd drept consecință canalizarea energiilor sociale spre un comportament
politic deviant ”5.
Potrivit lui Nathaniel Leff „ corupția ar reprezenta o insti tuție extra legală, utilizată de către
indivizi ori grupuri pentru a obține influență asupra acțiunilor birocrației statului ”6.
Definită în mod generic ca o „metastază” pentru instituțiile publice, corupția
desemnează aproape întotdeauna o tendință de sch imbare spre rău sau o performanță
subminată de interese egoiste. Privită sub aspectul său instituțional și social, corupția include un ansamblu de comportamente foarte diferite ca intensitate și scop: de la venalitate la
eroziune ideologică.
Profesorul Jo seph S. Nye de la Universitatea Harvard definea corupția ca fiind
„comportamentul care deviază de la îndatoririle oficiale ale funcției publice, ca urmare a
unor interese personale, în scopul obținerii unor avantaje materiale sau al unui statut social superior, sau care încalcă normele ca urmare a exercitării anumitor tipuri de influență.
Aceasta include nepotismul, mituirea și deturnarea de fonduri bănești ”.
7
Pe baza analizelor efectuate în statele africane, autorii occidentali au definit corupția
ca fiin d „o junglă a nepotismului și a tentațiilor spre spoliere a banilor publici; o situație
dramatică și tragică în care funcționarii publici sunt tot mai cinici și în care nu se mai
observă nici o urmă de progres și dezvoltare ”8.
Referitor la comportamentele corupte, acestea sunt în orice circumstanțe,
condamnabile și eventual sancționabile, acordîndu- li-se, de obicei, conotații dintre cele mai

5 Samuel P. Huntington – „Assessing Effects, Toxic and Tonic, Political Corruption” , New York, 1970, p.
494. , apud C. Ușvat, Infracțiunile de… op. cit. p 9
6 „Corruption in Politics ”, Encyclopaedia of Political Science, Political Economy and U. S. History Chicago,
1982, p. 672, apud Mihai -Marcoci , https://www.scribd.com/doc/306248027/Suport -Curs -Expert -Prevenire -Si-
Combatere- a-Coruptiei –
7 Joseph S. Nye – „Corruption and Political Developement ”, American Political Science Review, 1967 , apud C.
Ușvat, Infracțiunile de… op.cit. p.10
8 Ronald Wrait h and Edgar Simkins – „Corruption in developing countries ”, London, 1963, p. 12- 13, apud
C. Ușvat, Infracțiunile de… op.cit. p.10

4
peiorative. În practica juridică curentă, nu există o definiție unanim acceptată asupra limitelor
în care se poate califica un anumit comportament ca fiind corupt. Acest lucru este dificil de
definit fără a lua în considerație particularitățile culturale ale fiecărei societăți.
Astfel, în recomandarea din 27 mai 1994 asupra corupției, în cadrul tranzacțiilor
comerciale internaționale, Consiliul O. C. D. E. a adoptat următoarea definiție: „ corupția
poate consta în oferirea sau acordarea direct sau indirect de avantaje necuvenite, pecuniare
sau de altă natură, unui agent public străin, pentru sine, încălcînd obligațiile l egale ale
acestuia din urmă, cu scop de a obține sau de a păstra o piață de desfacere (…) În unele
state, corupția privește în mod egal și avantajele în favoarea unui organ legislativ, unui
candidat la o funcție oficială reprezentînd partidele politice s au la organul legislativ ”9.
În esență, corupția relevă mai degrabă un abuz de putere sau o lipsă de probitate la
nivelul luării deciziilor. Este greșită asocierea în mod automat a corupției cu corupția din
dreptul penal, chiar dacă este adevărat că aceast a este întotdeauna în strânsă legătură cu
lumea infracțională. Diversitatea formelor în care se manifestă este demonstrată de diversitatea vocabularului folosit pentru a o descrie: comision ocult, bacșiș, cadou, practică
comercială neloială etc
10 Ținând cont de dificultățile întâmpinate în elaborarea unei definiții
comune în ceea ce privește corupția, diversele instanțe internaționale au preferat să se concentreze mai degrabă pe definiția de „plată ilicită”, decât pe noțiunea mult prea largă de
corupție, ca re înglobează și plata ilicită, fără a se limita însă la aceasta. Ulterior, Grupul
Multidisciplinar asupra Corupției (GMC) a adoptat, la rândul său, o definiție, considerată și
ea mult prea vagă și care nu corespunde definițiilor juridice propuse de majori tatea statelor
membre și mai ales definițiilor din domeniul dreptului penal, potrivit căreia „ din calitatea de funcționar public, de angajat privat, de agent independent sau de o altă relație de acest gen, în
vederea obținerii de avantaje ilicite de orice natură, pentru el sau pentru altul corupția constă
în acordarea de comisioane oculte și alte foloase care implică persoanele învestite cu funcții publice sau private, care au violat propriile obligații decurgând din calitatea de funcționar
public, de angajat privat, de agent independent sau de o altă relație de acest gen, în vederea

9 http://www.senat.ro/UploadFisiere (…) Anticoruptie. pdf.
10 Programme d’action contre la corruption, adoptat de Comitetul de Miniștri la a 578 -a sesiune din noiembrie
1996 aflat pe site -ul www.coe.int/ t/dg1/greco/, apud C.Ușvat , op.cit. p.8

5
obținerii de avantaje ilicite de orice natură, pentru el sau pentru altul ”11 În necesitatea de a
găsi soluții comune pentru definirea corupției, GMC a elaborat o listă de infrac țiuni legate de
corupție, anexată programului de acțiune, listă ce face obiectul a numeroase dezbateri și care
trebuie îmbunătățită.12
1.3. Istoric
Din cele mai timpuri, chiar din scrierile biblice, corupția este prezentă. În cartea
Deuteronom, Dumnezeu a dat multe porunci care țin de judecători, de alegerea și de activitatea lor și spune: " Să pui judecători și dregători în toate cetățile pe care ți le dă
Domnul, Dumnezeul tău, după semințiile tale; și ei să judece poporul cu dreptate. Să n- atingi
nici un drept, să nu cauți la fața oamenilor, și să nu iei daruri, căci darurile orbesc ochii
înțelepților și sucesc cuvintele celor drepți. Să urmezi cu scumpătate dreptatea, ca să trăiești și să stăpânești țara pe care ți -o dă Domnul, Dumnezeul tău." (Deuterenom 16:18- 20). Mita
este astfel privită ca un dar făcut celui care trebuie să ia hotărâri drepte tocmai pentru a- l
corupe în luarea hotărârilor și a -l face să calce dreptatea sau drepturile cuiva. Lăcomia îi face
pe oameni să ceară mită. Samuel a fost un judecător drept în Israel, dar Biblia spune că: " Fii
lui Samuel n- au călcat pe urmele lui; ci se dădeau la lăcomie, luam mită… și călcau
dreptatea." (1 Samuel 8:3)
13.
Prima mențiune despre corupție în sistemul serviciului de stat, conform unui material
publi cat pe www.scribd.com, apare în arhivele Babilonului Antic, cu referire la cea de a
doua jumătate a secolului XXIV î. Chr., în epoca sumerienilor și a semiților. Atunci, Regele
Urukaghina (Uruinimghina) din Lagaș (oraș -stat antic în Sumer) a reorganizat a dministrația
de stat în scopul de a pune capăt abuzurilor funcționarilor și judecătorilor săi, de asemenea, de a reduce solicitările nelegitime de obținere a recompenselor de la personalul templului de
către administrația regală, micșorarea și reglementarea plăților pentru ceremonii. În India,
Kautilya, ministrul principal al împăratului Ciandrapurta Mauria, în sec. V î.Chr., a enumerat
în tratatul " Arthashastra ” 40 de tipuri de însușire a venitului de către funcționarii de stat, dar,
făcând, totuși concluz ia: „Este imposibil să nu încerci gustul mierii sau al otrăvii, dacă ea se

11 Programme d”action… aflat pe site -ul www.coe.int /t/dg1/greco/, apud C. Ușvat ”Infracțiunile de… ”, op.cit. p.
9 p.9
12 C. Ușvat ”Infrac țiunile de… ”, op. cit., pp 8-9
13 Vasile Filat, "Ce este mita", https://moldovacrestina.md/ce -este-mita/

6
află pe vârful limbii tale, tot așa și pentru funcționarul de stat este cu neputință să nu rupă
măcar puțin din veniturile regale ”.14
O analiză detaliată a evoluției fenomenului de corupție din Grecia Antică și până în
perioa da contemporană o face același autor. Î n titlul I al lucrării, autoarea apreciază că
"Fenomenul corupției a debutat odată cu organizarea societății umane și a fost generat
pentru prima oară de instituțiile public e destinate să protejeze activitatea umană și
dezvoltarea acesteia ”15 Legat de același fenomen "În antichitate, corupția era unul din
comportamentele cele mai grave și mai răspândite ale funcționarilor publici.16 Astfel, în
Grecia antică, mita era atât de frecventă încât Platon propunea să fie pedepsiți cu moartea
funcționarii care primeau daruri pentru a -și face datoria.17 De asemenea, astfel cum rezultă
din scrierile lui Herodot și Cicero, erau pedepsiți aspru magistrații care judecau strâmb în schimbul ba nilor primiți. Ulterior, la Roma, unde la început, când corupția era în floare,
judecătorul care primea mită se pedepsea cu moartea, s -a permis magistraților să primească
daruri, fără ca acestea să depășească o anumită sumă într -un an. Principiul gratuităț ii
prestațiilor a fost apărat doar din timpul lui Cato cel Bătrân, când îmbogățirea incorectă a avocaților și magistraților a început să se reprime prin măsuri legislative. De altfel, Legea
celor XII Table permitea deja reprimarea corupției judecătorului s au a unui arbitru cu ocazia
îndeplinirii unui act în virtutea funcției.
18 Astfel, corupția, mult răspândită în societatea
romană, a fost sancționată printr -o serie de legi ca un delict de repetundae, prin care se
înțelegea orice îmbogățire injustă realizată de persoane ce aveau o funcție publică sau
semipublică.19 Ulterior, în vremea Republicii, mituirea a fost reprimată printr -o serie de legi:
Calpurnia (149 î. Ch.), Cornelia (81 î. Ch.), Servilia (110 î. Ch.), Acilia (123 î. Ch.), Iulia

14https://www.scribd.com/document/337995849/Prima -Men%C5%A3iune -Despre -Corup%C5%A3ie -In-
Sistemul- Serviciului -de-Stat
15 J-L Ravera, La Corruption: reponses europeennes , în „Revue Penitentiaire et de Droit Penal” nr. 2/2006, p.
425., apud C. Ușvat ”Infracțiunile de… ”, op. cit. p. 9
16 V. Dobrinoiu, Corupția în dreptul penal român, (citată în continuare V. Dobrinoiu, Corupția… ) Ed. Atlas
Lex, București 1995, p. 5.
17 Șt. Daneș, Codul penal pe înțelesul tuturor , Ed. Societății Tempus România, București, 1995, p. 204., apud C.
Ușvat ”Infracțiunile de… ”, op.cit. p. 9
18 V. Dobrinoiu, Idem p10
19 I. Munteanu, La corruption des funcționnaires publics en droit penal roumain, Geneva, 1931, p. 19., apud C.
Ușvat ”Infracțiunile de… ”, op.cit. p. 10

7
repetundarum (59 î. Ch.).", apreciază autoarea. Aceasta face apoi analiza uneia dintre țările
care și în prezent este considerată a avea unul dintre cele mai puternice sisteme de corupție.
"Și în Rusia, pe vremea țarilor, corupția funcționarilor era ceva obișnuit, chiar în r ândul
demnitarilor de stat. În anii 1860, s -a cerut abolirea rangurilor stabilite anterior, întrucât se
estima că această instituție garanta cu siguranță servilismul și corupția. Un secol mai târziu,
Uniunea Sovietică din anii 1970 a fost în opinia juriști lor ruși, «vârsta de aur a mafiei
Partidului comunist». Corupția sub Brejnev nu s -a limitat la abuzul de putere a aparatului
funcționarilor, ci, împreună cu conducătorii au contribuit la „mafiatizarea” statului20", după
cum apreciază Claudia Florina Ușvat, citându -o pe autoarea franceză Brigitte Henri. Legat
de Rusia, prima mențiune despre mită ca recompensă nelegitimă pentru efectuarea unor
atribuții oficiale de stat a fost fixată în Gramota regulamentară Dvinsk din 1397 –1398,
conform scribd.com. În sistem ul judiciar, reducerea corupției în Rusia se manifestă în anii de
guvernare a țarului Ivan III. Pentru prima dată condamnarea la moarte ca pedeapsă pentru
luarea de mită deosebit de mare a fost introdusă de către nepotul lui, Ivan IV (Ivan cel
Groaznic). P ravila sinodală din 1649 a mărit considerabil cercul faptelor ilicite și a subiecților
corupți, iar pe timpul cârmuirii lui Petru I, legislația, pe lângă personalitățile oficiale, a plasat în categoria subiecților corupți și mijlocitorii, părtașii, inițiatorii și tăinuitorii.
21
Claudia Florina Ușvat continuă analiza în țara care avea să de în secolul XIX cel mai
longeviv Cod Civil din lume. "În Franța, confundată inițial cu infracțiunea de nedreaptă luare
din dreptul roman și din vechiul drept penal francez , infracțiunea de corupție și -a dobândit
autonomia în cuprinsul Codului penal din 1791 și în Codul penal napoleonian (art. 177
ș.u.)22. Astfel, dreptul intermediar francez a făcut în mod net distincție între nedreapta luare
(concusiune) și corupție, incrimi nându- le separat, în articole distincte. În ceea ce privește
traficul de influență, această infracțiune a fost incriminată prin Legea din 4.07.1889, în urma
unui scandal datând de la sfârșitul sec. XIX, lege completată ulterior prin Legea din
16.03.1943, a ceasta din urmă constituind o adevărată reformă pe linia incriminărilor. Ulterior,
alte texte de lege au lărgit progresiv cele trei incriminări, respectiv corupția activă, corupția

20 B. Henri, La corruption: Un mal endemique , Ed. L'Hermes, 2002, p. 43- 51, apud C. Ușvat
”Infracțiunile de… ”, op.cit. p. 10
21https://www.scribd.com/document/337995849 /Prima -Men%C5%A3iune -Despre- Corup%C5%A3ie –
In-Sistemul -Serviciulu i-de-Stat,
22 R. Merle, A. Vitu, Droit penal special , Ed. Cujas 1982, p. 285, apud C. Ușvat ”Infracțiunile de… ”,
op.cit. pp10- 11

8
pasivă și traficul de influență", apreciază Claudia Florina Ușvat. "Și col onizarea a favorizat
corupția nu pentru că popoarele colonizate aveau mai mulți mituitori sau funcționari mituiți,
ci, datorită faptului că această situație a dat naștere unor dezechilibre în colonii. Astfel,
sosirea funcționarilor olandezi în Indonezia a provocat un avânt al bacșișurilor. În 1757,
Companiile din India au devenit, în numele Coroanei, atotstăpânitoare în practicarea corupției pe întreg teritoriul Indiei. Și în Hongkong, marile afaceri privind corupția au excelat în epoca
coloniei britanice. În Spania, dictatura lui Franco (1939- 1975) a creat, fără niciun dubiu,
condițiile pentru creșterea corupției. Birocrația, sărăcia și în același timp, sistemul autarhic au dus la creșterea practicilor corupției curente", consideră Claudia Florina Ușvat.
23

1.4. Istoricul fenomenului de corupție în România

„Nicio descriere nu se poate apropia de adevăr când este vorba să- i înfățișeze pe
slujbașii din Țara Românească. Nemăsurata lor imoralitate, ticăloșia – acesta este cuvântul
potrivit – îndurerează și umple omenirea de silă. “ Acesta este portretul funcționarilor din
țările române făcut la începutul secolului al XIX -lea de Louis Langeron, nobil francez angajat
ca ofițer în armata țarului pe parcursul războiului ruso- turc dintre 1806 și 1812. Corupția,
„nemăsurata imoralitate“ manifestate de o parte însemnată a locuitorilor de pe aceste
meleaguri, consemnate și în toate statisticile (care situează invariabil România în topul celor
mai corupte țări din Europa), pare fără leac. Deși accentuat în comunism și exp loziv după
Revoluție, acest defect nu este, de fapt, caracteristic ultimilor ani, iar izvoarele istorice arată
că rădăcinile corupției sunt mult mai adânci și merg în adâncul trecutului vreme de secole,
conform unui articol publicat de Matei Udrea, pe www.historia.ro24
Tot lucrarea dr. Claudia Florina Ușvat ” Infracțiunile de corupție în contextul
reglementărilor europene ”, continuă analiza istorică a fenomenului corupției, din perioada
Evului Mediu și până în perioada comunistă. ”În România, corupția este consecința
clientelismului constatat în contextul istoriei noastre. Este de analizat, comparativ, proporția
răzeșilor și a moșnenilor față de aceea a țăranilor aserviți, în diferite țări. De asemenea,
vechiul regim a dezvoltat mai curând un spirit paternalist, idee mai aproape de adevăr, decât

23 C. Ușvat , ”Infracțiunile …" op. cit. p. 10 -11
24 Udrea Matei, "«Ocărâtoarea mită» în istoria românilor" – www.historia.ro/sectiune/general/articol/ocaratoarea –
mita-in-istoria -romanilor,

9
o reală protecție socială ”25. Lionardo Panzini, fost perceptor al fiilor lui Alexandru Ipsilanti
scria că miniștrii de lângă domn știu să facă întocmai ce face el. Toți slujbașii au grijă să le
urmeze pilda, întrucât în treaga cârmuire nu este altceva decât un jaf; toți membrii ei sunt
niștelipitori dornice să sugă ultima picătură de sânge a unor mulțimi vlăguite. Niciunul dintre
evenimentele care au înrâurit existența politică și care au distrus spiritul public al
moldovenilor și valahilor n -a fost însă atât de dezastruos ca sistemul politic introdus de
Fanar. Totul este păstrat cu grijă și trimis la Stambul, unde vor fi plătiți prietenii, ocrotitorii domnului, care, astfel, își pregătește propriile izbânzi. În vechiul dr ept românesc, corupția
este incriminată abia în perioada domniilor fanariote, ceea ce nu înseamnă însă că în
perioadele anterioare nu existau cazuri de mituire, în special în legătură cu împărțirea
dreptății și că ele nu erau pedepsite. În Pravila lui Matei Basarab din 1632, luarea de mită era
aspru pedepsită. În dreptul feudal român, pedepsele al căror scop principal era intimidarea, nu
erau însă limitate la cele prevăzute de pravile, căci domnul avea dreptul să aplice și alte
pedepse, iar, pe de altă part e, puteau să fie fixate „după voia judecătorului”. Miron Costin, în
Letopisețul Moldovei spune că domnii erau severi și față de judecătorii corupți care erau pedepsiți după vechile legi. Frecventele cazuri de corupție din timpul domniilor fanariote, au
impus implementarea unor texte penale încă din timpul ultimelor domnii fanariote. Astfel, în
anul 1780, a apărut Pravilniceasca Condică a domnitorului Alexandru Ipsilante, care prevede
aplicarea unor pedepse aspre pentru faptele de corupție. Traficul de influență a fost și el reprimat pe vremea domnitorului Ipsilante, cunoscut sub numele de „exercițiu de influență”,
cu o sferă de aplicare mult mai largă decât traficul de influență.
26 În Condica criminalicească
și procedura ei din anul 1826, apărută în Moldova s ub domnia lui Ion Sandu Sturdza, delictul
de corupție era prevăzut în articole distincte.27 O reacție mai adecvată față de fenomenul
extins al corupției din acele vremuri a constituit- o Condica de drept penal și procedură
penală, intrată în vigoare la 1.01.1852 în Muntenia, sub domnia lui Barbu Știrbei.
Codul penal din 1865, deși a avut ca model Codul penal francez din 1810, nu a incriminat
decât mituirea pasivă, în schimb a incriminat traficul de influență într -un articol separat, ceea
ce a constituit o reală inovație a legiuitorului de atunci. Codul din 1865 nu a incriminat corupția activă care fusese incriminată pe vremea lui Barbu Știrbei, iar, pe de altă parte,

25 Idem
26 C. Ușvat , ”Infracțiunile … ”, op. cit. p p. 11- 12
27 I. Teodorescu, Curs de drept penal și procedură, București,1929, p. 187. apud C. Ușvat ,
”Infracțiunile … ” op.cit. p. 13

10
renunță la noțiunea de funcționar public existentă în legislația din vremea lui Barbu Știrbei,
ceea ce a determinat multe modificări ulterioare pentru a cuprinde pe toți funcționarii din
sectoarele publice. Concomitent cu aplicarea Codului penal din 1865, pe teritoriile românești
aflate sub stăpânire străină se aplicau dispozițiile altor coduri pen ale, cum este, spre exemplu,
situația din Bucovina, unde erau aplicabile și dispozițiile din Codul penal austriac care incrimina corupția activă
28. Ca urmare a evoluției societății românești, la 17.03.1936 a fost
adoptat un nou Cod penal, care, în Titlul II I din partea specială -„Crime și delicte contra
administrației publice”, cap. II intitulat „Delicte săvârșite de funcționari sau particulari”
incrimina darea de mită, luarea de mită și traficul de influență, iar la cap. I, intitulat „Crime și
delicte săvâr șite de funcționari publici, incrimina remunerația injustă, devenită ulterior
infracțiunea de primire de foloase
necuvenite. Aceste texte de lege au fost ulterior supuse mai multor modificări alternative.5
Ulterior, sistemul dictatorial a modificat succesiv sistemul de drept românesc, între anii 1938-
1989, însă, cu toate acestea, legislația privind corupția nu a fost modificată, în esență, ea
reflectând principii ce reprezintă constante ale dreptului penal ce își mențin valabilitatea.
Chiar și Codul penal i ntrat în vigoare în 1.01.1969 a păstrat conținutul infracțiunilor de
corupție incriminate anterior"29,, apreciază Claudia Florina Ușvat, care mai consideră că
"Începând cu sfârșitul secolului XIX, corupția era în mod egal percepută ca o amenințare
majoră și pentru sistemul privat, întrucât aducea atingere încrederii necesare menținerii și
dezvoltării sociale și economice. Mai recent, interesul din ce în ce mai crescut pentru acest
subiect a suscitat reacții naționale și internaționale. În presa a numeroase ț ări, începând cu
anii 1990, corupția n- a încetat să țină primele pagini și să invadeze literatura juridică
indiferent de regimul economic sau politic al statelor. Țările din Europa occidentală,
centrală și orientală sunt de părere că acest fenomen reprezintă cea mai serioasă amenințare
împotriva sistemului democratic și economic. Corupția a devenit o problemă pe care
guvernele și parlamentele o tratează cu toată seriozitatea, niciun sistem de guvernământ de
administrație nefiind la adăpost de acest fenomen care este atributul celor ce abuzează de
puterea conferită"30.

28 V. Dobrinoiu, Corupția… op. cit. , pp. 98- 101
29 C. Ușvat ”Infracțiunile "op cit. , p. 13 -14
30 Idem

11
1.5. Tipuri de corupție
Profesorul și publicistul John. A Gardiner este cel care face, la Amsterdam, în 1992, o
primă clasificare a corupție din punct de vedere al modului în care aceasta se observă la
nivelul opiniei publice: corupția neagră, corupția cenușie și corupția albă. Corupția neagră
există atunci cînd actul ilicit este condamnat de opinia publică și de elitele societății și se
dorește pedepsirea lui. Corupția cenușie exista atunci cînd numai unii membri ai societății și
îndeosebi elitele doresc pedepsirea actului ilicit. În fine, corupția albă este întîlnită în situația
cînd opinia publică nu sprijină cu entuziasm încercarea de a pedepsi o formă anumită de
corupție, pe care ele o g ăsesc tolerabilă.31 Corupția, în sens general, are o veche tradiție,
autori în domeniu apreciiind că tendința omului spre corupție a existat întotdeauna32, că ar fi
un fenomen permanent și inevitabil în existența comunității omenești. Dobândirea unor
câștigu ri într -un mod facil și pe o perioadă cât mai lungă în timp nu este o noutate. Aceasta
este specifică vremurilor străvechi și își are originea în istoria României, nefiind, nicidecum, un rezultat al unor relații economico- sociale de după Revoluția din 1989.

31 V. John A. Gardiner : Defining Corruption, A Report to the Fifth International Anti- Corruption Confer ence
(Definiția corupției. Raport la cea de- a cincea conferință internațională anti -corupție), Amsterdam, 9 martie
1992.
32 V. Dobrinoiu, Corupția… op. cit. , p.84

12
Cap 2 – România postdecembristă și fenomenul corupției

2.1. Context

Momentul decembrie 1989 aduce cu sine schimbări radicale în întreaga Românie. Pe
plan politic, acest lucru înseamnă revenirea la sistemul pluripartit, organizarea d e alegeri
libere pentru desemnarea reprezentanților în Parlament. Pe plan social apar cele mai multe
schimbări, începând cu libera circulație peste hotare, cu apariția unor noi profesii, necesitatea
adaptării la condițiile unui sistem în care economia socialistă este înlocuită, cel puțin teoretic,
de economia de piață. În domeniul economic apar privatizările, libera circulație a mărfurilor,
accesul liber și neîngrădit la moneda străină etc. Învățând repede adaptarea în noua
democrație, se formează rapid gru puri de interese, unele dintre ele transformându- se în
adevărate grupuri mafiote. Cele care au interese economice, îndeosebi în ceea ce înseamnă privatizarea fostului sistem de stat, capătă sau își crează suport politic. Sunt elaborate și
promulgate inclu siv acte legislative, de la legi pâna la Hotărâri de Guvern și acte
administrative ale autorităților publice județene și locale în sprijinirea intereselor acestor grupuri, ale unor persoane influente sau ale grupurilor mafiote. Toate acestea crează premise
ale unor corupții fără precedent. Libera circulație a mărfurilor și persoanelor dă liber acces peste granițele țării. Cu toate acestea, tot ce înseamnă circulația mărfurilor și persoanelor la
frontieră este supusă unor dispoziții legale. Corupția în rândul funcționarilor vamali ajunge de
la excepție la regulă. Același lucru se întâmplă și în rândul funcționarilor multora dintre
instituțiile abilitate, delegate cu atribuții de control. Angajările în sistemul public se fac, de
obicei, prin apelarea la sistem ul cunoștințelor și a relațiilor sau prin plata unor sume
importante, respectiv prin oferirea de mită. Nivelul de corupție ajunge în mai puțin de zece ani la un nivel considerat deosebit de critic.

2.2. Combaterea corupției. Necesitate și strategii

De altfel, primele preocupări concrete privind măsurarea nivelului de corupție și
elaborarea unor strategii încep cu monitorizarea făcută de Transparency International, în 1997. Organizația făcea în România primul calcul al "Indicelui de percepție a Corupției ", cu
rezultate despre care vom face vorbire mai târziu în cadrul acestui capitol. Inițiativa Transparency International vine însă din zona privată, a ONG -urilor sau/și a instituțiilor

13
internaționale de monitorizare. Corupția devine o preocupare în spațiul public/decizional al
României post -revoluționare, începând cu anii 2000. Raportul intitulat „Analiza cadrului
legislativ cu privire la prevenirea și combaterea corupției în România”33 face în Capitolul II,
un scurt istoric al corupției din România. Legea p rivind declararea și controlul averilor
demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și unor persoane cu funcții de conducere34
poate fi interpretată drept actul normativ care a deschis calea pentru conturarea unei politici
publice anticorupție a sta tului român. Astfel, dezbaterea publică de la acea vreme, axată pe
dihotomia comunist -anticomunist, a glisat spre dihotomia corupție -anticorupție care a marcat
prima jumătate a anilor 2000; în a doua jumătate a anilor 2000 și la începutul anilor 2010,
retorica axată pe dihotomia corupție -anticorupție a susținut, a cuprins sau doar a ilustrat, pe
rând, dezbaterea politică sistem -antisistem, integrarea deplină sau parțială în Uniunea
Europeană, respectiv succesul sau eșecul reformelor necesare în fața crizei datoriilor
suverane. În tot acest timp, abordarea strategică a acțiunilor anticorupție ale statului român a cunoscut mai multe etape. La sfârșitul anilor 1990, recunoscând necesitatea unei abordări
structurate, Guvernul României a semnat un acord de asist ență
35 cu Banca Mondială, cu trei
obiective concrete: elaborarea unui act normativ privind prevenirea și combaterea corupției, realizarea unui studiu diagnostic privind corupția din România și adoptarea unei strategii
anticorupție. Astfel, în luna mai 2000 era adoptată și promulgată Legea 78 pentru prevenirea,
descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în martie 2001 era publicat primul Studiu diagnostic asupra corupției din România (Anderson, 2001), iar în perioada iulie -octombrie
2001 au fost aprobate Programul național de prevenire a corupției și Planul național de acțiune împotriva corupției (Hotărârile de Guvern 763 și 1065/2001)
36. Ultimele două

33 Studiu realizat de TOTEM Communication pentru Ministerul Administrației și Internelor, Unitatea Centrală
pentru Reforma Administrației Publice (UCRAP) în colaborare cu Direcția Generală Anticorupție (DGA) în
cadrul proiectului „Studiu diagnostic privind fenomenul de corupție în administrația publică locală”, cofinanțat din Fondul Social European prin intermediul Programului Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative
2007 – 2013
34 Legea 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de
conducere și de control și a funcționarilor publi ci
35 Cel mai concret rezultat al unei structuri informale de la nivelul Administrației Prezidențiale, înființată în
1997—Consiliul Național de Acțiune împotriva Corupției și Crimei Organizate (Giurgiu, Baboi- Stroe & Luca,
2002).
36 http://www.portalbn.ro/(. ..) ANALIZA%20CADRULUI%20LEGISLATIV.pdf, p. 26

14
documente au fost deseori etichetate drept prima strategie națională anticorupție (SNA 2001 –
2004).

2.3. Strategiile naționale anticorupție
La sfârșitul anului 2004, Ministerul Justiției a inițiat un proces de consultare pentru
evaluarea SNA1 și elaborarea unei noi strategii naționale, pentru perioada 2005- 2007;
rezultatele acestui proces nu au fost îns ă luate în considerare și un nou proces de
consultare/elaborare a fost demarat în primăvara anului 2005. Pe baza auditului independent
(Windsor, 2005) asupra documentelor etichetate drept prima strategie și a noilor consultări,
Ministerul Justiției a elabo rat Strategia Națională Anticorupție pe perioada 2005- 2007 și
Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei (SNA2005- 2007 adoptată prin Hotărârea
de Guvern 231/2005)37. În 2008, inițiativa elaborării unei noi strategii a fost preluată de
Ministerul Inte rnelor și Reformei Administrative. În 2003 Parlamentul României a instituit o
comisie de anchetă în acest sens. Comisia parlamentară de anchetă privind actele de corupție
este instituită prin Hotărârea Parlamentului României nr. 29 din 9 iunie 1993. După dezbaterea rapoartelor preliminare, Parlamentul a adoptat Hotărârea nr.36 din 1993 privind
unele măsuri pentru combaterea corupției. De la 1 ianuarie 2007, România devenise stat –
membru al Uniunii Europene, iar majoritatea eforturilor politice și administr ative erau
acaparate de Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) instituit prin Decizia C (2006)
6569 a Comisiei Europene. Astfel, Guvernul a aprobat, în octombrie 2007, " Planul de acțiune
pentru îndeplinirea condiționalităților din cadrul mecanismului de cooperare și verificare a
progresului realizat de România în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției" (Hotărârea de Guvern 1346/2007). În cadrul obiectivului de referință
(condiționalității) nr. 4 – „Adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire și combatere a
corupției, în special în administrația locală,” Ministerul Internelor și Reformei
Administrative, prin Unitatea Centrală pentru Reforma Administrației Publice,a coordonat
grupul de lucru căreia i -a revenit sarcina elaborării Strategiei naționale anticorupție privind
sectoarel vulnerabile și administrația publică locală pe perioada 2008- 2010, aprobată prin
Hotărârea de Guvern 609/2008. Acest document (SNA2008- 2010) a tratat problematica
prevenirii și combaterii corupț iei doar la nivelul câtorva sectoare considerate ca fiind cele mai
vulnerabile, precum și la nivelul administrației publice locale. Această abordare, care s -a

37 http://www.portalbn.ro/(…) ANALIZA%20CADRULUI%20LEGISLATIV.pdf, p. 26

15
rezumat strict la cerințele formulate de partenerii europeni în cadrul MCV, s -a dovedit
ulterior a fi insuficientă față de realitățile existente la nivelul administrației publice din
România (Raport de evaluare intermediară și raport de evaluare finală a implementării
Strategiei Naționale Anticorupție privind sectoarele vulnerabile și administrația pu blică
locală pe perioada 2008 -2010). Pentru a avea o imagine cât mai obiectivă a rezultatelor
obținute, sau mai bine spus a eficienței politicilor publice implementate în România pe linia
prevenirii și combaterii corupție, astfel încât să poată fi trasate acțiuni le viitoare, la începutul
anului 2011, Ministerul Justiției a solicitat asistență din partea Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, cu ajutorul căruia a realizat o evaluare independentă a implementării
SNA2005- 2007 și SNA2008- 2010 (Palicar sky & Kos, 2011)
38. În urma acestei evaluări și pe
baza unei largi și îndelungate consultări cu administrația centrală și locală, cu instituțiile specializate anticorupție, cu structurile reprezentative ale justiției și legislativului, cu sectorul
de afacer i și cu societatea civilă Ministerul Justiției a elaborat Strategia Națională
Anticorupție pe perioada 2012- 2015, Inventarul măsurilor preventive anticorupție și a
indicatorilor de evaluare și Planul național de acțiune pentru implementarea Strategiei (SN A
2012- 2015, aprobată prin Hotărârea de Guvern 215/2012). Istoria celor 12 ani de planificare
și evaluare strategică a acțiunilor anticorupție a dat naștere unui set impresionant de instituții
și de acte normative
39care încă își așteaptă confirmarea într -o aplicare coerentă și
predictibilă. SNA 2001 -2004 a pus accentul pe construcția unor agenții specializate în
combaterea corupției, dar nu a dat prea mare importanță dezvoltării capacității administrative
de aplicare a măsurilor anticorupție în interiorul instituțiilor publice. SNA 2005- 2007 a
propus obiective mai concrete, cu precădere în privința adoptării unei legislații severe anticorupție, însă nu a intervenit și cu măsuri de instruire pentru integritate în rândul
personalului din instituțiile publice. Din 2007, Mecanismul de Cooperare și Verificare cu
Uniunea Europeană (MCV) a pus presiune pe buna funcționare a instituțiilor specializate (Parchetul/Direcția Națională Anticorupție, Agenția Națională de Control,4 Direcția Generală
Anticorupție și Agenția Națională de Integritate), iar SNA 2008- 2010 a marcat intervenția
concentrată pe control administrativ și prevenirea cu mijloace manageriale. SNA 2012- 2015 a
pus accentul, în cele din urmă, pe managementul integrității în instituțiile publice, pornind de
la nivelul cel mai de jos al sistemului administrativ. Penultima strategie, SNA 2012 -2015, nu

38 http://www.portalbn.ro (…)ANALIZA%20CADRULUI%20LEGISLATIV.pdf, p. 27
39 Înființată prin Hotărârea Parlamentului României 16/2003, A utoritatea Națională de Control s -a dizolvat de
facto în ianuarie 2005 și a fost desființată de jure prin Ordonanța de urgență a Guvernului 49/2005.

16
conține o definiție a corupției, spre deosebire de documentele strategice anterioare, care au
conținut astfel de definiții. Trebuie spus că aceste definiții făcea u dificilă raportarea măsurilor
preconizate și a celor adoptate/aplicate față de exigențele unor documente internaționale, mai ales în cadrul rundelor de evaluare GRECO și UNCAC. Totuși, dificultățile au fost
surmontate prin consensul mai multor organizați i internaționale (Banca Mondială,
Organizația Națiunilor Unite, Uniunea Europeană, Transparency International, Freedom House, Global Integrity etc.) asupra definirii corupției drept abuzul puterii încredințate pentru
obținerea unui beneficiu personal.
Strategia 2012- 2015

Strategia națională anticorupție 2012 -2015, în corelare cu MCV și politicile sectoriale
de integritate, a produs, pentru prima oară în istoria politicilor publice în materie, o schimbare
de substanță în ceea ce privește eficiența măsuri lor propuse. Măsurile de combatere a
corupției, luate atât de DNA, cât și de ANI, au dobândit sustenabilitate și predictibilitate, prin
confirmări în fața instanțelor de judecată. Rezultatele obținute prin măsurile de combatere
exercită o presiune importan tă asupra Guvernului și structurilor administrative pentru a duce
mai departe performanțele obținute. Aceasta înseamnă în primul rând o necesitate a regândirii
priorităților strategice prin SNA, mai multă prevenție, acțiune asupra cauzelor profunde și nu
numai asupra efectelor facil de identificat, mai multă educație, inclusiv juridică, și, nu în
ultimul rând, repararea prejudiciilor provocate prin săvârșirea de infracțiuni.40 Evaluările
internaționale au subliniat în mod constant utilitatea documentului str ategic anticorupție. Cel
mai recent raport privind progresele înregistrate de România în cadrul MCV consideră că
"strategia națională anticorupție este instrumentul de bază prin care se încurajează
acordarea de prioritate măsurilor preventive adoptate de c ătre administrația publică, atât la
nivel național, cât și la nivel local. Proiectele concrete de prevenire a corupției din cadrul
ministerelor, unele finanțate din fonduri ale UE și de organizații neguvernamentale, vor
continua să contribuie în mod util l a lupta împotriva corupției în cadrul administrației "41.

40 http://lege5.ro/Gratuit/(…) /hotararea- nr-583-2016- privind -aprobarea- strategiei- nationale -anticoruptie -pe-
perioada -2016- 2020- a-seturilor -de-indicatori- de-performanta -a-riscurilor- asociate -obiectivelor -si-masurilor -din-
strategie -s/2
41 Idem

17
Aprecieri similare au fost formulate de către GRECO42 și OCDE43. Totodată, SNA
2012- 2015 a generat o bună practică internațională, prin instituirea unui mecanism de misiuni
tematice de evaluare la nivelul instituțiilor publice, care a implicat derularea unor vizite de
evaluare de către echipe de experți formate din reprezentanți ai celor cinci platforme de
cooperare (inclusiv societatea civilă). În cei patru ani de aplicare a strategiei au fost evaluate
17 instituții centrale și 66 de entități din administrația publică locală. Acest tip de cooperare și
schimb de experiență trebuie consolidat și în următorul ciclu strategic.
Documentul face o enumerare a evoluțiilor majore înregistrate în perioada de implementare a
SNA 2012- 2015. Astfel, după aprobarea de către Guvern, documentul a fost asumat de către
Parlamentul României și sistemul judiciar.

Beneficiul major adus de această strategie a fost accentul pus pe implementarea
standardelor de integritate. Comparativ cu nivelul de implicare în implementarea SNA
privind sectoarele vulnerabile și administrația publică locală în perioada 2008- 2010 (4
instituții publice și 12 primării), aproximativ 2.500 de instituții publice, de la ministere la
primării și de la autorități independente la companii cu capital de stat au lucrat împreună cu
MJ pentru a găsi cele mai eficiente mecanisme de aplicare a măsurilor preventive.

Stabilitatea cadrului legislativ și instituțional anticorupție , manifestat inclusiv sub
forma alocării resurselor bugetare și umane pentru autoritățile specializate (DNA, ANI,
DGA), contribuie la explicarea eficienței crescute a acestor autorități, în special în zona de
combatere, răsplătită de încrederea în creștere a cetățenilor în instituțiile anticorupție44.
Promovarea politicii penale de încurajare a recuperării veniturilor dobândite din
săvârșirea de infracțiuni a condus la introducerea legislației privind valorificarea bunurilor
sechestrate și confiscarea extinsă, alături de o creștere semnif icativă a indicatorilor
înregistrați de procurori și instanțe în materia dispunerii măsurilor de indisponibilizare și

42 http://www.coe.int/t/dghl/monitoring/greco/evaluations/round3/ReportsRound3_en.asp
43 http://www.oecd.org/corruption/ac n/preventionofcorruption/; http://www.oecd.org/corruption/anti- corruption –
reforms -eastern -europe -central -asia-2013.htm
44 http://ccir.ro/wp -content/uploads/2016/05/Studiu- CCIR -2016.pdf

18
confiscare. Mecanismul de evaluare reciprocă între instituțiile publice, deja instituționalizat
prin SNA, a relevat importanța pârghiilor administrative manageriale în prevenirea corupției.
Au fost adoptate măsuri pentru consolidarea instituțională în domenii precum: controlul ex –
ante (prin constituirea, în cadrul ANI, a sistemului informatic Prevent, pentru prevenirea și
identificarea poten țialelor conflicte de interese), investigațiile financiare (prin mărirea
schemei de personal a MP cu 400 de investigatori din cadrul ANAF), adoptarea noii legislații
privind finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale, majorarea salariilor
inspectorilor de integritate ANI la nivelul funcțiilor echivalente din cadrul Consiliului
Concurenței.
SNA ocupă un loc important, la intersecția mai multor politici publice, reprezentând
la rândul său o politică sectorială prin raportare la Strategia Nați onală de Apărare a Țării
(SNApT) 2015- 2019. De altfel, SNApT identifică în mod direct corupția ca pe un risc și o
vulnerabilitate importantă:
– "nerealizarea obiectivelor de dezvoltare ale României poate fi generată de persistența
dificultăților economice, proliferarea economiei subterane și a corupției, evaziunea fiscală,
precaritatea infrastructurii, dar și de factori externi precum perpetuarea decalajelor de
dezvoltare la nivelul UE și gradul scăzut de rezistență față de turbulențele majore de pe
piețele externe, mai ales pe zona financiar -bancară"45;
– "corupția vulnerabilizează statul, generează prejudicii economiei și afectează potențialul de
dezvoltare a țării, buna guvernanță, decizia în folosul cetățenilor și comunităților, precum și
încrederea în actul de justiție și în instituțiile statului. În plan extern, persistența corupției
are impact negativ asupra credibilității și imaginii țării noastre "46.
SNApT confirmă evaluarea internă a SNA legată de capacitatea redusă a
administrației centrale și locale de a implementa politicile publice naționale și europene,
asumat, de asemenea, ca vulnerabilitate.
Deși este o strategie cu caracter orizontal, aptă de a produce efecte la nivelul tuturor
instituțiilor și autorităților publice, SNA nu este un remediu univ ersal și nu poate soluționa
singură cauzele profunde ale corupției din România. Prin acest document strategic nu se

45 http://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Apar are_a_Tarii_1.pdf, p. 15
46 idem, p.16

19
poate realiza reforma administrativă sau descentralizarea serviciilor publice, după cum nu se
pot soluționa problemele de salarizare ale dif eritelor categorii profesionale.
Pentru a atinge efectele scontate, Strategia Națională Anticorupție se completează și
corelează cu strategii sectoriale precum Strategia de reformă a funcției publice, Strategia
pentru consolidarea administrației publice, Strategia pentru dezvoltarea justiției ca serviciu
public, Strategia națională pentru achiziții publice sau Strategia națională pentru
competitivitate, Strategia națională privind agenda digitală pentru România 2020.
Strategia națională anticorupție 2016- 2020
Actuala strategie națională anticorupție, pentru perioada 2016- 202047, este în vigoare
începând cu 23 august 2016, după ce a fost publicată prin Hotărârea nr. 583/2016 privind
aprobarea Strategiei naționale anticorupție pe perioada 2016- 2020, a seturi lor de indicatori de
performanță, a riscurilor asociate obiectivelor și măsurilor din strategie și a surselor de
verificare, a inventarului măsurilor de transparență instituțională și de prevenire a corupției, a
indicatorilor de evaluare, precum și a standardelor de publicare a informațiilor de interes
public. Conform acestui act normativ, SNA 2016 -2020 păstrează premisa asumării de către
toate instituțiile și autoritățile publice, inclusiv întreprinderile publice48 și alte instituții aflate
în coordonarea, subordinea și sub autoritatea instituțiilor publice, a următoarelor valori
fundamentale. Inițiatorii documentului spun că SNA 2016- 2020 poate deveni un instrument
de lucru eficient "dacă pe întreaga perioadă de implementare sunt asigurate următoarele
cond iții minimale pentru succes :
 stabilitatea legislativă și instituțională a cadrului anticorupție care a generat
performanță în activitatea DNA și ANI;
 garantarea independenței sau, după caz, a autonomiei operaționale, a autorităților cu
rol în prevenirea și combaterea corupției;
 instituționalizarea reacției față de eșecul de a preveni corupția;

47 http://dpaps.gov.ro/docs/pdf/diverse/strategia_nationala_anticoruptie_2016- 2020.pdf.
48 Cf. Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice
(Legea nr. 111/2016).

20
 asumarea transparenței și a guvernării deschise ca principii directoare pentru toate
măsurile de implementare a SNA și ca premise pentru soluții inovatoare de reducer e a
fenomenului corupției;
 fundamentarea pe studii de impact a oricăror decizii de politică publică care pot afecta
mediul de afaceri și angajarea într -un dialog deschis cu companiile autohtone și cu
investitorii străini;
 alocarea de resurse adecvate pentr u proiecte dezvoltate pe cele trei dimensiuni ale
intervenției: educație, prevenire și combatere.

Conform actului normativ, "i mplementarea SNA 2016 -202049 va conduce la atingerea a cel
puțin șase rezultate:
 încadrarea în media UE privind percepția și mentalitatea publică internă legată
de amploarea fenomenului de corupție din România;
 reducerea substanțială, cu cel puțin 50%, a cazurilor de fraudare și corupere a
procedurilor de achiziții publice și a incidentelor de integritate în sectoarele
vulnerabile identificate;
 implementarea măsurilor preventive anticorupție în peste 80% din instituțiile
publice și întreprinderile publice, ca parte a unui plan de integritate dezvoltat
pe bază de analiză de risc și standarde de control managerial intern;
 atingerea obiectivelor MCV și asimilarea instituțională națională a
procedurilor de evaluare, ca o garanție a ireversibilității măsurilor de
consolidare a integrității în exercitarea funcțiilor publice;
 aderarea României la Convenția anti -mită a OCDE;
 promovarea regiona lă și internațională a experienței anticorupție deținute de
România.

49 http://dpaps.gov.ro/docs/pdf/diverse/strategia_nationala_anticoruptie_2016 -2020.pdf.

21
2.4. Instituții și organisme naționale cu rol în combaterea corupției. Legislație
În prezent, în România se manifestă o preocupare sporită față de fenomenul corupției,
concretizată în c rearea de organisme specializate, înăsprirea sancțiunilor, cooperarea cu alte
țări și organisme internaționale. În acest sens, la data de 27.01.1999, reprezentantul
permanent al României la Consiliul Europei a semnat, alături de reprezentanții altor 18 sta te
membre, Convenția penală privind corupția, adoptată la data de 04.11.1998, în cadrul celei de-a 103- a sesiuni a Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei. Dispozițiile acestui
document le completează pe cele ale Convenției Uniunii Europene din mai 1997 și pe cele ale Convenției OCDE din decembrie 1997.
50
Preocupările pentru prevenirea și combaterea faptelor de corupție nu ar rămâne decât o
simplă declarație de intenție fără ca:
• Parlamentul și Guvernul să legifereze în mod corespunzător acte normative cu
aplicabilitate în prevenirea și combaterea faptelor de corupție; tot la nivel legislativ,
instituțiilor cu rol în descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, să le fie
asigurate și garantate în primul rând o finanțare adecvată dar și lipsa unei su bordonări
politice;
• Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Direcția Națională Anticorupție, Agenția Națională de Integritate, Agenția Națională de
Administrare Fiscală, Serviciul Român de Informații dar și alte instituții și organisme
cu rol cheie prevenirea, depistarea, combaterea și sancționarea faptelor de corupție să
fie supuse unei modalități rezonabile de control, intern și extern, pentru evitarea
oricăror derapaje sau abuzuri, în orice sens s -ar putea produce ac estea;
• Puterea judecătorească, așa cum este ea definită în lege, prin intermediul instanțelor, să aibă o jurisprudență cât de cât unitară în ceea ce privește sancționarea faptelor de corupție, iar principalul scop al pedepselor aplicate să fie, recuperarea, cu precădere, a
prejudiciilor;
Pe lângă acestea, pe lângă eforturile derulate la nivel internațional în general și al
spațiului UE, în particular, prin organisme publice și private, a fost identificată atât nevoia

50 Voicu C., Coman F., Ungureanu Ștefania -Georgeta – Drept Penal Internațional , Editura Pro Universitaria,
București, 2007, pag. 109

22
unei legislații specifice, cât și cea d e înființare a unei (unor) instituții cu rol în aplicarea
acesteia.
O analiză a principalelor instituții anticorupție din România o face "Ghidul
Anticorupție" elaborat și publicat în 2014 de Ministerul Afacerilor Interne (MAI). Conform
clasificării făcute de autorii lucrării, instituțiile cu rol în prevenirea și combaterea corupției
sunt unitățile de parchet, categorie din care face parte și Direcția Națională Anticorupție, ca
unitate de parchet specializată pe combaterea corupției mari, Direcția Generală Anticorupție
(DGA), ca structură a MAI, deasemenea specializată pe combaterea fenomenului corupției,
Agenția Națională de Integritate și Poliția Română.
Direcția Națională Anticorupție – înființată sub titulatura Parchetul Național
Anticorupție "este o stru ctură de parchet specializată în combaterea corupției mari și medii.
Este creată ca un instrument necesar în descoperirea, investigarea și aducerea în fața instanței
a cazurilor de corupție medie și mare. Prin activitatea sa, contribuie la reducerea corupț iei, în
sprijinul unei societăți democratice apropiate de valorile europene. DNA, ca structură având
competențe clar definite pe zona de combatere a corupției mari și medii, a fost creată după un
model adoptat de mai multe state europene – Spania, Norvegia , Belgia, Croația."51, după cum
se prezintă pe propriul site, instituția .
DNA desfășoară urmărirea penală pentru infracțiuni de corupție și asimilate acestora.
Modificările succesive ale legislației au vizat ca această structură specializată să se ocupe
numai de combaterea faptelor de corupție de nivel înalt și mediu. De asemenea, DNA
investighează infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, precum și
anumite categorii de infracțiuni grave de criminalitate economicofinanciară. Astfel, sunt de
competența DNA infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările și
completările ulterioare, săvârșite în una dintre următoarele condiții:
• dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le- au comis, au cauzat o pagubă
materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 de euro ori dacă valoarea
sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare
decât echivalentul în lei a 10.000 de euro;

51 http://www.pna.ro/about_us.xht ml

23
• dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoare a sumei sau a bunului
care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise de către: deputați;
senatori; membrii din România ai Parlamentului European; membrul desemnat de
România în Comisia Europeană; membri ai Guvernului, secretari de stat ori
subsecretari de stat și asimilații acestora; consilieri ai miniștrilor; judecătorii Înaltei
Curți de Casație și Justiție și ai Curții Constituționale; ceilalți judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; președintele Consiliului L egislativ și
locțiitorul acestuia; Avocatul Poporului și adjuncții săi; consilierii prezidențiali și consilierii de stat din cadrul Administrației Prezidențiale; consilierii de stat ai prim-
ministrului; membrii și auditorii publici externi din cadrul Curții de Conturi a
României și ai camerelor județene de conturi; guvernatorul, prim -viceguvernatorul și
viceguvernatorii Băncii Naționale a României; președintele și vicepreședintele Consiliului Concurenței; ofițeri, amirali, generali și mareșali; ofițeri de p oliție;
președinții și vicepreședinții consiliilor județene; primarul general și viceprimarii
municipiului București; primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București;
primarii și viceprimarii 21 Art. 13 din Ordonanța de Urgență nr. 43 din 4 apr ilie 2002
privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.
244 din 11 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare. 25 municipiilor;
consilieri județeni; prefecți și subprefecți; conducătorii autorităților și instituțiilor
publice centrale și locale și persoanele cu funcții de control din cadrul acestora, cu excepția conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și
comunelor și a persoanelor cu funcții de control din cadrul ace stora; avocați; comisarii
Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care dețin funcții de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes național, al companiilor și
societăților naționale, al băncilor și al societăților co merciale la care statul este
acționar majoritar, al instituțiilor publice care au atribuții în procesul de privatizare și al unităților centrale financiar -bancare; persoanele prevăzute la art. 293 (membrii
instanțelor de arbitraj) și 294 (funcționari străi ni) din Codul penal.
Infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene sunt de competența
DNA. Totodată, sunt de competența DNA infracțiunile prevăzute la art. 246 (deturnarea
licitațiilor publice), art. 297 (abuzul în serviciu) și art. 300 (uzurparea funcției) din Codul
penal, dacă s -a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 de euro.

24
La nivel central, din punct de vedere structural, DNA este organizată în secții, servicii
și alte compartimente. Serviciile teritoria le funcționează în localități unde se află sedii ale
Curților de Apel și sunt conduse de procurori șefi, aflați în subordinea directă a procurorului
șef al DNA.
Procurorii Direcției sunt sprijiniți în activitatea de urmărire penală de ofițeri și agenți
de poliție judiciară, precum și de specialiști cu înaltă calificare în domeniile economic,
financiar, bancar, vamal, informatic ș.a. Aceștia își desfășoară activitatea în cadrul unor
echipe operative complexe, sub conducerea, supravegherea și controlul procur orului, pentru a
spori eficiența și calitatea anchetelor penale. Ofițerii de poliție judiciară constituie poliția judiciară a DNA. Ei își desfășoară activitatea numai în cadrul direcției, sub autoritatea
procurorului șef al acesteia și pot efectua actele d e cercetare penală dispuse de procurori.
Actele întocmite de ofițerii de poliție judiciară din dispoziția scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia
52.

Unitățile de parchet – Principiile, structura și modul de organizare ale sistemului
judiciar român sunt consacrate în Constituția României și Legea nr. 304 din 28 iunie 2004
privind organizarea judiciară, republicată53 .
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – coordonează activitatea
parchetelor din subordine, îndeplinește atr ibuțiile prevăzute de lege, are personalitate juridică
și gestionează bugetul Ministerului Public. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si
Justiție este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si
Justiție, a jutat de un prim -adjunct și un adjunct. Procurorii Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație pot cerceta infracțiunile de corupție, altele decât cele date în competența exclusivă a Direcției Naționale Anticorupție conform art. 13 din OUG nr. 43/2002, prin
preluarea cauzelor de la parchetele ierarhic inferioare, în temeiul art. 325 din Codul de procedură penală, prin dispoziția motivată a conducătorului Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație.

52 Ghid -anticoruptie -2014, https://www.igsu.ro/documente/Ghid -anticoruptie -2014.pdf, pag 23- 25
53 Ibidem , pag 21

25
Parchetele de pe lângă Curțile de Apel au personal itate juridică și sunt conduse de
procurori generali. Procurorii din cadrul Parchetelor de pe lângă Curțile de Apel pot cerceta,
pe de o parte, infracțiunile de corupție săvârșite de către notari, executori judecătorești,
controlori financiari ai Curții de Conturi sau de către șefii cultelor religioase organizate în
condițiile legii și de ceilalți membri ai înaltului cler, care au cel puțin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia, în temeiul art. 38 din Codul de procedură penală, iar pe de altă parte,
infracțiunile de corupție, altele decât cele date în competența exclusivă a Direcției Naționale Anticorupție conform art. 13 din OUG nr. 43/2002, prin preluarea cauzelor de la parchetele
ierarhic inferioare, în temeiul art. 325 din Codul de procedură pena lă, prin dispoziția motivată
a conducătorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel.
Parchetele de pe lângă Tribunale au personalitate juridică și sunt conduse de prim –
procurori. Tribunalul judecă în primă instanță15 infracțiunile de corupție prevăzute de Codul
penal, precum și infracțiunile de corupție date în competența exclusivă a Direcției Naționale
Anticorupție, dacă acestea din urmă nu sunt date în competența altor instanțe. Pentru
judecarea în primă instanță a infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, se constituie complete specializate
54.
Direcția Generală Anticorupție (DGA) Este structura Ministerului Afacerilor
Interne (MAI), cu personalitate juridică, specializată în prevenirea și combaterea corupției în
rândul personalului MAI, în subordinea nemijlocită a ministrului afacerilor interne, fiind
organizată la nivel central și teritorial. Competența materială specială a DGA vizează
infracțiunile de corupție prevăzute de art. 289- 292 din Codul penal și de Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite de personalul MAI. DGA a fost înființată prin Legea nr. 161
din 30 mai 2005 privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea și combaterea corupției în cadrul Ministerului Afacerilor Interne și își desfășoară activitatea în baza prevederilor art. 10
alin. (4) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și
funcționarea MAI, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările și completările ulterioare, ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 120/2005 privind
operaționalizarea DGA din cadrul MAI, aprobată cu m odificări prin Legea nr. 383/2005, cu

54 Ghid -anticoruptie -2014, https://www.igsu.ro/documente/Ghid -anticoruptie -2014.pdf , pag. 22

26
modificările și completările ulterioare, și ale Hotărârii Guvernului nr. 416/2007 privind
structura organizatorică și efectivele MAI, cu modificările și completările ulterioare.
Înființarea DGA s -a înscris pe linia măs urilor adoptate de România în vederea accelerării
luptei împotriva corupției în administrația publică, constituind una din sarcinile prioritare pentru îndeplinirea angajamentelor asumate de țara noastră în cadrul procesului de integrare
în UE, în cadrul Ca pitolului 24 Justiție și Afaceri Interne.
Agenția Națională de Integritate (ANI) În anul 2007, prin Legea nr. 144, a fost
înființată ANI ca autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, ce funcționează la nivel național, ca structură unic ă, cu sediul în municipiul București. 25
Scopul ANI este asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea
declarațiilor de avere, a datelor ș i informațiilor privind averea, precum și a modificărilor
patrimoniale intervenite, a incompatibilităților și a conflictelor de interese potențiale în care se pot afla persoanele prevăzute de lege, pe perioada îndeplinirii funcțiilor și demnităților
public e. În îndeplinirea acestui scop, ANI poate dezvolta relații de colaborare prin încheierea
de protocoale cu entități din țară sau din străinătate.
55 Activitatea de evaluare efectuată de
inspectorii de integritate din cadrul ANI se desfășoară cu privire la si tuația averii existente pe
durata exercitării demnităților și funcțiilor publice, a conflictelor de interese și a incompatibilităților persoanelor care fac obiectul Legii nr. 176/2010, conform prevederilor
acesteia, care se completează cu dispozițiile actelor normative în vigoare. Principiile după
care se desfășoară activitatea de evaluare sunt legalitatea, confidențialitatea, imparțialitatea,
independența operațională, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare, precum și
prezumția dobândirii licite a averii. Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite
existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de ev aluare
a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora. În
vederea desfășurării activității în condiții de profesionalism, cu respectarea principiilor mai
sus-amintite, repartizarea lucrărilor se face în mod aleatoriu, de către conducerea
inspectorilor de integritate, prin sistem electronic.

55 Ghid -anticoruptie -2014, https://www.igsu.ro/docu mente/Ghid -anticoruptie -2014.pdf , pag 28

27
Poliția Română face parte din MAI și este instituția specializată a statului care
exercită atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a
proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și
liniștii publice, în condițiile legii. Printre atribuțiile Poliției Române, Legea nr. 218/2002
stipulează în articolul 26 alin. (1), punctul 7, și realizarea de activități de prevenire și
combatere a corupției, a criminalității economico -financiare, a celei transfrontaliere, a
infracțiunii în domeniul informaticii și a crimei organizate. Structura centrală a Poliției
Române cu atribuții în domeniul prevenirii și combaterii faptelor de corupție este Direcția de
Investigare a Fraudelor (DIF). DIF29 funcționează ca unitate specializată în domeniu,
asigurând aplicarea unitar ă a actelor normative în vigoare și având ca obiectiv prioritar
prevenirea și combaterea criminalității circumscrise domeniului economico -financiar, sub
conducerea și controlul procurorilor desemnați, în conformitate cu prevederile legale. DIF
desfășoară, la nivel central, activități de prevenire și combatere a corupției prin Serviciul de
combatere a corupției și a infracțiunilor comise în instituții bugetare, iar, la nivel teritorial, prin serviciile de investigare a fraudelor din cadrul inspectoratelor județene de
poliție/Direcției Generale de Poliție a Municipiului București. În ceea ce privește segmentul
de combatere a corupției, ofițerii de poliție judiciară din cadrul Direcției/serviciilor de
investigare a fraudelor acționează doar în baza ordonanțelor de delegare emise de procurorii
competenți
56
2.5. Instituții internaționale; Monitorizare, modalități de măsurare
Este adevărat că modul în care corupția a afectat societatea românească de după 1989
a creat și o altă valoare perceptivă. Tocmai din acest motiv, reglementarea legală și
pedepsirea faptelor de corupție a devenit în timp una dintre priorității instituțiilor abilitate din România după anul 1999. Pentru că însă, fenomenul corupției se manifestă la nivel mondial,
instituții și organisme internaționale au stabilit diferite instrumente de măsurare a acestuia, au
realizat topuri și scări graduale pentru comensurarea corupției. În 1997, organizația
Transparency International făcea în România primul calcul al "Indicelui de percepție a
Corupției". Din păcate, ca urmare a analizei Transparency International, poziția României a
fost și de cel mai corupt stat din Uniunea Europeană. Aprecierea a fost făcută prin raportul

56 Ghid -anticoruptie -2014, https://www.igsu.ro/documente/Ghid -anticoruptie -2014.pdf , p.31

28
Transparency International din noiembrie 2009, moment în care ONG -ul a și reclamat faptu l
că, din 2002 și până în 2009, România a făcut progrese în combaterea corupției. Anul 2009,
reprezintă, în opinia Transparency International, o stagnare "din cauza lipsei de coordonare
strategică în privința măsurilor legislative și instituționale, ceea c e a condus la
vulnerabilizarea excesivă a tuturor pilonilor de integritate și la afectarea credibilității reformei și a țării în general.
57 Situația nu este din păcate cu mult schimbată nici la nivelul anului
2017. În raportul privind "Indicele de Percepți e al Corupției – Situația din România în 2016",
Transparency International plasează România pe locul 57 în clasamentul global și pe 25 în
cadrul Uniunii Europene, cu un scor general de 48 de puncte, din cele 176 de state incluse în
analiză.

"România se află pe locul 24- 25 în UE din 28 de țări la egalitate cu Ungaria și înaintea
Italiei, Greciei și Bulgariei. Cu cele 48 de puncte obținute, România se află pe locul 57 la
nivel global, respectiv pe locul 24- 25 la nivelul Uniunii Europene, la egalitate cu Ungaria.
Singurele țări din UE care au punctaje mai mici sunt Italia (47), Grecia (44) și Bulgaria
(41). Scorul obținut de țara noastră a fost întocmit prin utilizarea a 10 surse independente
care au oferit date privind percepția corupției în sectorul public ."58

57http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/studii/national_coruptie/2009/index.html
58 http://www.transparency.org.ro/ politici_si_studii/indici/ipc/2016/index.html

29
Locul României în clasamentul internațional și european și orice punct în plus obținut trebuie
analizat în context mai larg, inclusiv din prisma rezultatelor IPC la nivel global, care în
valoare absolută înregistrează un regres, cele mai mari punctaje la acest moment fiind de 90
de puncte, față de anii anteriori în care se înregistrau și rezultate de 98 de puncte. O analiză obiectivă asupra modului în care a variat percepția asupra corupției în sectorul public din țara
noastră din 1997, când a fost incl usă în IPC global, și până în prezent, relevă că România a
făcut pași importanți spre integritate. Deși îmbunătățirea IPC nu a fost una liniară, din 1997 și până în prezent se constată un avans de 18 puncte. Această îmbunătățire a IPC este rezultatul
efort urilor anticorupție ale instituțiilor naționale, fie ele de prevenire, de combatere sau de
sancționare a corupției, dar și eforturilor societății civile care a contribuit substanțial la efortul de aliniere a acestora la standardele internaționale. În acest context Transparency
International România a contribuit în repetate rânduri la formularea celor mai adecvate soluții de politică publică pentru a menține ferm angajamentul anticorupție asumat de autorități și în
egală măsură pentru a ancora răspunsul la acest angajament în nevoile societății românești.
Îmbunătățirea IPC pentru România este unul dintre obiectivele asumate prin chiar Strategia
Națională Anticorupție. Pentru ca acest obiectiv să fie considerat îndeplinit este necesar ca
tendința crescătoare s ă fie una sustenabilă și nu să reflecte doar o îmbunătățire temporară,
generată de un val punctual de eforturi anticorupție. "Este evident că maturizarea României
este un proces care necesită timp. Prin urmare, pentru a păstra tendința ascendentă a IPC și
implicit îmbunătățireaintegritățiila nivelul sectorului public, este important să se pună
accentul pe măsuri de prevenire a corupției. La fel de important este ca măsurile adoptate la
nivelul instituțiilor publice să fie corect explicate și asumate de cătr e decidenți”, susține
Marian Popa Președintele Transparency International Romania.
59

Barometrul General al Corupției60, un alt document al Transparency International
cu privire la ratele mitei în Europa și în Asia, plasează România pe un nedorit loc codaș î ntre
statele Uniunii Europene. Conform documentului citat, România are o rată a mitei de 29%,
care o plasează între statele UE pe ultimul loc. Cea mai mare rată a mitei, conform
documentului, dintre statele europene, o are Republica Moldova, cu un procent de 42%,

59 http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/ipc/2016/index.html
60 www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/…/GCB2013ReportRo

30
urmată de Ucraina, cu un procent de 38%. Rata mitei cea mai mare dintre statele luate în
analiză de Transparency International o deține Tajikistan, cu 50%.61. Printre documentele de
lucru ale Transparency International se numără și un chestionar adm inistrat cetățenilor
fiecărei țări luată în analiză.
Acesta cuprinde cinci întrebări:
1. Is corruption one of the biggest problems facing the country? (Este corupția principala
problemă care afectează țara?)
2. How is the government doing at fighting corruption? (Cum se descurcă Guvernul în lupta
împotriva corupției?)
3. How corrupt are MPs? (Cât de corupți sunt parlamentarii?)
4. How many people paid a bribe? (Câți oameni dau mită?)
5. Is it socially acceptable to report corruption? (Este normal să rapo rtezi corupția?)
Răspunsurile au fost notate cu Risc minim – Pozitiv, Risc mediu, Risc major – Negativ
Răspunsurile oferite de respondenții din România au consemnat Risc Major pentru primele
patru întrebări și Risc Mediu pentru cea de a cincea. La același nu măr de răspunsuri (4 Risc
Major și 1 Risc Mediu) se situează Kazakstanm Bulgaria, Croația, Ungaria, Slovacia și Kirghiztan, în timp ce răspunsuri cu Risc Major la toate cele cinci întrebări au consemnat țări
precum Armenia, Moldova, Rusia sau Ucraina.
În acest context, Transparency International România recomandă accelerarea
calendarului de aplicare a măsurilor de prevenire a corupției, reenunțarea la abordarea
formalistă a prevenirii corupției și responsabilizarea factorilor de decizie atât la nivel centr al,
cât și la nivel local. Numai un efort continuu și susținut poate să demonstreze faptul că
îmbunătățirea IPC nu este reversibilă, ci este o consecință firească a asumării și interiorizării
schimbării de atitudine și mentalitate la nivelul întregii socie tăți. Pentru îndeplinirea acestor
deziderate, reamintim doar câteva dintre soluțiile identificate de Transparency International
România și incluse în Strategia Națională Anticorupție 2016 – 2020.
– efectuarea unei analize realiste a riscurilor și vulnerab ilităților la corupție, însoțită de
identificarea măsurilor de remediere;

61 http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/i ndici/bgc/2016/index.html

31
– aprobarea și implementarea planului de integritate și autoevaluare periodică la nivelul
fiecărei instituții publice centrale și locale, inclusiv în cadrul entităților aflate în
subordinea/coordonarea acestora;
– dezvoltarea și aplicarea de programe menite să îmbunătățească gradul de înțelegere a
standardelor de integritate de către angajațipe de o parte și cetățeni, beneficiarii serviciilor publice, pe de altă parte;
– digitaliza rea activității administrației cu integrarea bazelor de date precum și cu
îmbunătățirea considerabilă a transparenței prin furnizarea informațiilor publice în format de
date deschise;
– adoptarea cu prioritate de către Parlament a Codului administrativ, f inalizat de către Guvern
și elaborarea și adoptarea codului de procedură administrativă a României.
62

62 http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/ipc/2016/index.html

32
CAP III- Traficul de influență. Analiza juridico -penală a infracțiunii
Secțiunea 1. Condiții preexistente cu privire la infracțiunea de trafic de influență
1.1.Incriminarea traficului de influență
Infracțiunea de trafic de influență își are originea în dreptul roman. Aceasta i se
atribuie împăratului Alexandru Severus (222- 235) care, atunco când a aflat despre slujitorul
său, Vetronio Zurino, că, profitând de bunele relații pe care le avea cu împăratul, vindea
credulilor presupusa sa favoare, a dispus ca vinovatul să fie ars pe rug de lemne verzi. În timp
ce rugul începuse să ardă, împăratul a pus să se strige: " Fumo punitur qui fumum vendit! ".
Așa s -a ajuns, în doctrina penală, să i se dea faptei denumirea de "vendita di fumo”, iar
făptuitorilor aceea de „venditori di fumo”.63 Acestă infracțiune, prevăzută și pedepsită de
articolul 146 prin Cod penal Roman din 1865 nu este preluată din Codul penal francez de la
1810, ea fiind incriminată în Franța abia prin Legea din 4 iulie 1889.
3.2. Noțiunea. Conținutil legal al infracțiunii de trafic de influență
Traficul de influență este definit în Codul Penal (Noul Cod Penal) la art. 291 (fostul
art 257 din vechiul Cod Penal) și constă în " Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii
de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are infl uență asupra unui funcționar public
și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să
îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri" și, conform aceluiași articol "se pedepsește cu
închisoarea de la 2 la 7 ani". La alin (2) se prevede că " Banii, valorile sau orice alte bunuri
primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin
echivalent"64.
Legea 27/2002, care ratifică Convenția Penală privind corupția, adoptată la
Strasbourg, pe 27 ianuarie 1999, definește, la rândul său, traficul de influență. Conform
Covenției, la art. 18, "Traficul de influență" se prevede că: " Fiecare parte adoptă măsurile
legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune,

63 V. Dobrinoiu – ”Corupția …” op.cit. , pag. 275
64 Coord. prof univ dr. LUPAȘCU Dan, Noul Cod Penal și Noul Cod de procedură penală, ediția a 4 -a,
București, Universul Juridic, 2016, pag 117- 118

33
conform dreptului său intern, dacă s -a săvârșit cu intenție, fapta de a propune, de a oferi sau
de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit, cu titlu de remunerație, oricui afirmă sau
confirmă că este capabil să exercite o influență în luarea unei decizii de către oricare dintre
persoanele vizate de art. 2, art. 4 – 6 și de art. 9 – 11, indiferent dacă folosul necuvenit este
pentru sine sau pentru altcineva, precum și fapta de a solicita, de a primi sau de a accepta
oferta ori promisiunea, cu titlu de remunerație, pentru o astfel de influență, indiferent dacă
influența este sau nu este exercitată ori dacă influența presupusă produce sau nu produce
rezultatul dorit "65. Categoriile de persoane la care face referire Convenția sunt agenții publici
naționați, membrii adunărilor publice naționale (parlamentarii), agenții publici străini,
membrii adunărilor publice străine (parlamentarii străini), funcționa rii internaționali, membrii
adunărilor parlamentare internaționale (europarlamentarii), judecătorii și agenții curților internaționale.
66
Totodată, România a ratificat, prin Legea 365/2004, Convenția Națiunilor Unite
împotriva corupției, adoptată la New Y ork la 31 octombrie 2003. Conform acesteia, la
traficul de influență se face referire în articolul 18 din Convenție. "Fiecare stat parte adoptă
măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc a fi necesare pentru atribuirea caracterului
de infracțiun e, în cazul în care actele au fost săvârșite cu intenție:
a) faptei de a promite, de a oferi ori de a da unui agent public sau oricărei alte persoane,
direct ori indirect, un folos necuvenit, cu scopul ca respectivul agent sau respectiva persoană
să abuzez e de influența sa reală ori presupusă, în vederea obținerii de la o autoritate
administrativă sau de la o autoritate publică a statului parte a unui folos necuvenit pentru
instigatorul inițial al actului sau pentru oricare altă persoană;
b) faptei unui age nt public sau a unei alte persoane de a solicita ori de a accepta, direct sau
indirect, un folos necuvenit pentru sine sau pentru o altă persoană, cu scopul de a abuza de
influența sa reală ori presupusă, în vederea obținerii unui folos necuvenit de la o a utoritate
administrativă sau de la o autoritate publică a statului parte67.

65 http://www.pna.ro/legislatie (…)
66 Mădulărescu Emilia, Traficul de influență – Studiu de doctrină și jurisprudență, (Citată în continuare E.
Mădulărescu, Traficul… ) București, Hamangiu, 2006, pag 21 -22
67 https://www.transparency.org.ro/files/File/Legea_365_2004.pdf

34
Prevederi speciale referitoare la noțiunea de trafic de influență cuprinde și Legea 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Astfel, în cadrul s ecțiunii
2, care definește faptele de corupție, se precizează la art. 6 că infracțiunile printre care se
numără și cea prevăzută de art 291, se aplică corespunzător persoanelor prevăzute la art. 1
din actul normativ. "Art. 6 – Infracțiunile de luare de mi tă, prevăzută la art. 289 din Codul
penal, dare de mită, prevăzută la art. 290 din Codul penal, trafic de influență, prevăzută la art.
291 din Codul penal, și cumpărare de influență, prevăzută la art. 292 din Codul penal, se
pedepsesc potrivit prevederilor acelor texte de lege. Dispozițiile art. 308 din Codul penal se
aplică în mod corespunzător". În schimb, la art 7 , legiuitorul a stabilit limite superioare de
pedeapsă pentru anumite persoane.
"Art. 7 – Faptele de luare de mită sau trafic de influență să vârșite de o persoană care:
a) exercită o funcție de demnitate publică;
b) este judecător sau procuror;
c) este organ de cercetare penală sau are atribuții de constatare ori de sancționare a
contravențiilor;
d) este una dintre persoanele prevăzute la art. 293 din Codul penal se sancționează cu
pedeapsa prevăzută la art. 289 sau 291 din Codul penal, ale cărei limite se majorează cu o
treime"68.
Persoanele prevăzute la art 293 din Codul Penal sunt membrii instanțelor de arbitraj sau în
legătură cu aceștia și "care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunțe o
hotărâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre soluționare de către părțile la acest acord,
indiferent dacă procedura arbitrală se desfășoară în baza legii române ori în baza unei al te
legi"69 Legea 78/2000 indică și persoanele cărora li se aplică prevederile actului normativ.

Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire și sancționare a faptelor de
corupție și se aplică următoarelor persoane:
1. care exercită o funcție publ ică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul
autorităților publice sau instituțiilor publice;

68 Legea 78/2000 conform http://www.pna.ro/legislatie.xhtml?sectiune=2&id=12
69 Dan LUPAȘCU, Noul Cod Penal și Noul Cod de procedură penală, (Citată în continuare D. Lupașcu, Noul
Cod… ) pag. 118

35
2. care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcție sau o însărcinare, în
măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, în cadrul serviciilor publice,
regiilor autonome, societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale,
unităților cooperatiste sau al altor agenți economici;
3. care exercită atribuții de control, potrivit legii;
4. care acordă asistență specializată unităților prevăzute la lit. a) și b), în măsura în care
participă la luarea deciziilor sau le pot influența;
5. care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistență specializată, în
măsura în care p articipă la luarea deciziilor sau le pot influența, cu privire la: operațiuni care
antrenează circulația de capital, operațiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit,
operațiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile
bancare și cele asimilate acestora, tranzacții comerciale interne și internaționale;
6. care dețin o funcție de conducere într -un partid sau într -o formațiune politică, într -un
sindicat, într -o organizație patronală ori într -o asociație fără scop lucrativ sau fundație;
7. alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a) – f), în condițiile prevăzute de lege.70
Noul Cod Penal, ca și autorii de profil, au inclus infracțiunea prevăzută de art 291 în
categoria "Infracțiunilor de corupție și de serv iciu". Este important de observat că, după darea
și luarea de mită, prevăzute de art 289 și 290 NCP, următoarea faptă de corupție incriminată
este cea de trafic de influență, care, după cum se poate observa, are o continuare în fapta de
cumpărare de influe nță, prevăzută și art 292 și definită ca fiind " Promisiunea, oferirea sau
darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane
care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar publ ic,
pentru a- l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să
întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un
act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi "71.

70 http://www.pna.ro/legislatie.xhtml?sectiune=2&id=12
71 D. Lupașcu, Noul Cod… op. cit. pp 118- 119

36
Traficarea influenței pe care o persoană o are pe lângă un funcționar sau pe care lasă
să se înțeleagă că o are pe lângă acesta conduce la reale stări de pericol privind prestigiul,
autoritatea și c redibilitatea organelor, instituțiilor și organismelor statului, serviciilor publice,
a unităților și societăților comerciale, companiilor naționale, regiilor autonome și agențiilor economici. Ea poate induce ideea posibilității promovării unor interese pe căi oculte, prin
cumpărarea favorurilor funcționarilor.
72 Este unul dintre motivele pentru care, mai ales în
cazul funcționarilor publici, instanțele de judecată dispun de obicei, arestarea preventivă a
inculpatului cercetat pentru comiterea acestei infracțiuni, tocmai pentru a înlătura starea de
pericol pe care acesta a creat -o. Este important de observat faptul că această infracțiune este
condiționată ca "pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase,
direct sau indirect, pentr u sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are
influență sau lasă să se creadă că are influență" trebuie făcută în legătură cu un funcționar public cu scopul de a -l determina "pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să
urgenteze o ri să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să
îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri". Acest raționament conduce la concluzia că
traficul de influență nu există dacă fapta nu se referă la determinarea unui f uncționar public.
1.3 Obiectul juridic al infracțiunii
Obiectul juridic general și obiectul juridic special
Practica a statuat ca, în cazul majorității infracțiunilor de corupție, obiectul juridic
general sau generic îl constituie relațiile sociale care f ormează obiectul juridic comun al
tuturor infracțiunilor care aduc atingere activității organizațiilor publice, internaționale , organizațiiilor obștești, comunităților europene ori altor activități reglementate de lege.
73
Cu privire la obiectul juridic sp ecial , infracțiunea de trafic de influență are ca obiect
juridic relațiile sociale referitoare la desfășurarea fără probitate și fără suspiciune a atribuțiilor
e serviciu de către funcționarii publici [sau alte persoane asimilate, dintre cele menționate în
art 308 alin (1) sau art. 294 C. pen.]74

72 E. Mădulărescu, Traficul… , op. cit. pag. 22
73 Ibidem , pag. 23
74 Ivan Gheorghe, Ivan Mari -Claudia, Drept penal: Partea specială conform noului Cod penal , București,
(Citată în continuare G. Ivan ”Drept penal…”) C. H. Beck, 2015, pag. 360

37
Conform prof. Emilia Mădulărescu, mai constituie obict juridic al infracțiunii relațiile
sociale privind prestigiul și onoarea administrației, încrederea de care acestea se bucură în
societate. " În niciun caz nu poate fi acceptată ideea că incriminarea infracțiunii ar putea viza
și relațiile privitoare la apărarea patrimoniului cumpărătorului sau beneficiarului traficului de influență. De altfel, ilustrul jurist italia n Carrara în acest sens arăta: «Ar fi un contrase ns
ca justiția să protejeze pe cel care se plânge pentru că nu a reușit să obțină consumarea unei injustiții. Dreptul violat care se protejează cu pedepsirea vânzării de fum este numai justiția
publică. În acest caz, denunțătorii sunt ascultați de lege ca martori, dar sunt priviți cu
dispreț. Aceasta (s.n.- justiția) are oroare pentru contract și urăște ambii contractanți. Nu
răzbună jignirea suferită de ei, ci jignirea adusă justiției »"
75. Practica judiciară a arătat, în
opinia profesorului Emilia Mădulăres cu, că obicetul juridic special al infracțiunii îl constituie
relațiile sociale a căror normală desfășurare implică combaterea și reprimarea faptelor acelor
persoane care, speculând influența or pe lângă un funcționar public sau funcționar, crează o
stare de neîncredere în legătură cu corectitudinea acestora din urmă, lăsând să se înțeleagă că
pot fi corupți și determinați să facă sau să nu facă acte care intră în atribuțiile lor de serviciu.
76 În ceea ce privește ocrotirea relațiilor ce se nasc în activitat ea de administrare a
justiției, jurisprudența a hotărât că fapta aceluia care lasă să se creadă că are influență, deși nu are, reprezintă o acțiune de inducere în eroare, de înșelăciune, pe care însă traficul de
influență o absoarbe în conținutul său, deo arece s -a urmărit de către legiuitor proteguirea
prestigiului funcționarului și a muncii sale.
77
Obiectul material
Obiectul material al unie infracțiuni poate fi lucrul asupra căruia se îndreaptă, în mod
firesc sau întâmplător, săvârșirea faptei prevăzută de legea penală, operând fizic asupra
acestuia, expunându- l unui pericol sau vătămându -l.78

75 Carrara, Programa cursului de drept criminal. Parte specială, vol V, Pisa, 1899, pag. 172 apud Mădulărescu
Emilia, Traficul de influență – Studiu de doctrină și jurisprudență, București, Hamangiu, 2006, p.26
76 Înalta Curte de Casație și Justiție , secția penală, decizia nr. 680 din 28 ianuarie 2005, nepublicată
77 Înalta Curte de Casație și Justiție , secția penală, decizia nr. 2007 din 15 aprilie 2004, nepublicată
78 E. Mădulărescu, ”Traficul…” op. cit. p. 27

38
Obiectul material al infracțiunii nu există. Autorii fac o precizare cu privire la faptul
că, așa cum există și în cazul celorlalte infracțiuni de corupție, banii sau foloasele materiale
injuste, nu sunt obiect material al faptei, pentru că, în opinia prof. dr. univ. Gheorghe Ivan,
acestea nu constituie obiectul ocrotirii penale, ci actele de serviciu. Banii sau foloasele
pretinse ori primite reprezintă obiectul traficului și nu obiectul material al infracțiunii prin
care se înțelege, în general, entitatea materială (un obiect, un animal, corpul persoanei) asupra
căreia se îndreaptă acțiunea sau inacțiunea incriminată, ceea ce nu e cazul în materia de
față.79
Potrivit opiniei majoritare în literatura juridică, infracțiunile de corupție (luare și dare
de mită, traficul și cumpărarea de influență) nu au oboect material, acțiunea făptuitorului nefiind îndreptată asupra unui bun, a unei existențe corporale, nepericlitând și nevătămînd
existența și integritatea sumelor de bani ori a altor foloase date, oferite, promise ori pretinse. Ele sunt lucruri dobândite ori date pentru a determina comiterea infracțiunii. Cu toate acestea,
în cazul în care folosul primit de făptuitor constă în prestarea unei munci de către
cumpărătorul de influență (repararea unui automobil, construcția unei case, efectuarea unei
instalații), obiectul muncii prestate devine și obiect material al infracțiunii, conform opiniei
exprimare de Vintilă Dongoroz ș .a.
80
1.4. Subiecții infracțiunii
Subiectul activ, Subiectul pasiv
Infracțiunea poate avea ca subiect activ nemijlocit orice persoană care are capacitatea
de a răspunde penal. Cerința ca autorul să aibă sau să lase să se creadă că are influență asupra
unui funcționar nu este o condiție impusă subiectului activ, aceasta constituind mijlocul prin
care se săvârșește elementul material al laturii obiective. Potrivit art 294 C. pen., subiecți activi mai pot fi următoarele persoane, dacă, prin tratatele interna ționale la care România este
parte, nu se dispune altfel:

79 G. Ivan, M. Ivan ”Drept penal…” op. cit. , pag. 360
80 V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, Nicoleta Iliescu, C. Bulai, R. Stănoiu, V. Roșca " Explicații
teoretice ale Codului Penal Român. Partea specială” ( citată în continuare V. Dongoroz ș.a. ”Explicații…” ), vol
III, Ed. Academiei RSR, București, 1971, pag 152.

39
a) funcționarii sau persoanele care își desfășoară activitate pe baza unui contract de
muncă ori alte persoane care exercită atribuții similare în cadrul unei organizații
publice internaționale la car e România este parte;
b) membrii adunărilor parlamentare ale organizațiilor internaționale la care România este
parte;
c) funcționarilor sau persoanelor care își desfășoară activitatea pe baza unui contract de
muncă ori altor persoane care exercită atribuții s imilare, în cadrul Uniunii Europene;
d) persoanelor care exercită funcții juridice în cadrul instanțelor internaționale a căror
competență este acceptată de România, precum și funcționarilor de la grefele acestor
instanțe;
e) funcționarilor unui stat străin;
f) mem brilor adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin.
g) juraților din cadrul unor instanțe străine.
În conformitate cu dispozițiile art 308 alin (1) mai pot fi subiecți activi ai infracțiunii
de trafic de influență și persoanele care au săvârșit fapta în legătură cu persoanele care
exercită, permanent sau temporar, cu sau fără remunerație, o însărcinare de orice natură, în
serviciul uneia dintre persoanele fizice prevăzute în art 175 alin (2) C. pen. sau în cadrul
oricărei persoane juridice.81 Legea 78/2000 reprezintă legea specială în raport cu textul
normativ al art. 291 C. pen, indicând persoanele cărora li se aplică măsurile de prevenire, descoperire și sancționare a faptelor de corupție:
a) care exercită o funcție publică, indiferent de mo dul în care au fost învestite, în cadrul
autorităților publice sau instituțiilor publice;
b) care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcție sau o însărcinare, în
măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, în cadru l serviciilor
publice, regiilor autonome, societăților comerciale, companiilor naționale, societăților
naționale, unităților cooperatiste sau al altor agenți economici;

81 G. Ivan, , M. Ivan ”Drept penal…” op. cit.p.360

40
c) care exercită atribuții de control, potrivit legii
d) care acordă asistență specializată u nităților prevăzute la lit. a) și b), în măsura în care
participă la luarea deciziilor sau le pot influența;
e) care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistență
specializată, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, cu
privire la: operațiuni care antrenează circulația de capital, operațiuni de bancă, de
schimb valutar sau de credit, operațiuni de plasament, în burse, în asigurări, în
plasament mutual ori privitor la conturile bancare și cele asimilate acestora, tranzacții
comerciale interne și internaționale;
f) care dețin o funcție de conducere într -un partid sau într -o formațiune politică, într -un
sindicat, într -o organizație patronală ori într -o asociație fără scop lucrativ sau
fundație;
g) alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a) – f), în condițiile prevăzute de lege.
Articolul 7 din Legea 78/2000 incriminează forma calificată a infracțiunii de trafic de
influență, majorând cu 2 ani de închisoare maximul special al pedepsei, în ipoteza în car e
infracțiunea a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii:
a) exercită o funcție de demnitate publică;
b) este judecător sau procuror;
c) este organ de cercetare penală sau are atribuții de constatare ori de sancționare a
contravențiilor;
d) este una dintre persoanele prevăzute la art. 293 din Codul penal
Subiect activ al infracțiunii prevăzute de art 291 C.pen este astfel, orice funcționar public din
categoria celor care se supun Legii 188/1999 republicată, privind statutul funcționarilor
publici , dar și persoane care au statut de personal contractual din autoritățile administrative
autonome ori autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale.
Ca forme ale infracțiunii, profesorul Ghorghe Ivan precizează că part icipația penală
este posibilă în toate formele: coautorat, instigare și complicitate. 82 Se precizează în acest

82 G. Ivan, , M. Ivan ”Drept penal…” op. cit. p.360

41
sens că intermediarul care ajuă, înlesnește atât faptele cumpărătorului cât și ale vânzătorului,
va răspunde pentru complicitate la ambele infracț iuni- cea de cumpărare de influență și de
trafic de influență.
Subiectul pasiv
Subiectul pasiv generic al infracțiunii de trafic de influență este statul, ca titular al valorii sociale ocrotite, care este pusă în pericol sau lezată prin fapta incriminat ă.
Subiectul pasiv special este organul, instituția, organismul de stat sau ăersoana juridică de interes public sau privat, în al cărui serviciu se află funcționarul, a cărei autoritate, prestigiu
sau onorabilitate sunt lezate prin infracțiune
83.
1.5. Con ținutul juridic al infracțiunii
Situația premisă – Conform profesorului Gheorghe Ivan, situația premisă constă în
atribuțiile funcționarului public (sau a altei persoane asimilate) de a îndeplini (total sau
parțial) actul de serviciu care prilejuiește săvâr șirea faptei. Prin Legea 78/2000, situația
premisă fusese extinsă la preexistența unui serviciu (…) aparținând unei organizații publice internaționale însă articolul a fost apoi abrogat prin Legea 187/2012 pentru punerea în
aplicare a Codului Penal.

Secțiunea 2. Conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de influență
Latura obiectivă- Elementul material
Elementul material al faptei cuprinde trei modalități normative și anume: primirea,
pretinderea și acceptarea de promisiuni. Aceste noțiuni au ace lași înțeles ca și în cazul
infracțiunii de luare de mită. Modalitățile sunt altenative însă se referă toate la bani sau la alte foloase. În practica judiciară s -a considerat că există trafic de influență și atunci când
făptuitorul a pretins o sumă de bani cu împrumut, pentru a interveni pe lângă un funcționar ca
să rezolve cererea solicitantului. Foloasele pot fi pretinse, prmite sau acceptată promisiunea
lor direct de făptuitor sau indirect (pri n intermediar), pentru sine sau pentru altul.

83 G. Ivan, , M. Ivan ”Drept penal…” op. cit. , p362

42
Primirea de bani sai alte foloase este înțeleasă prin prisma verbului ”a primi” care
presupune luarea în posesie a unui lucru care se remite efectiv, se înmânează, e dăruiește ori
se încasează o sumă de bani. Întrunește modalitate ”de primire” fapta inculpatului care
acceptă o sumă de bani, fără să fi fost pretinsă în prealabil, afirmând că, prin influența pe care
o are asupra unor funcționari de la Registrul Auto Român și la organele de poliție, poate
obține înmatricularea unui autoturism fără a mai fi nevoie de verific area faptică a stării
tehnice a acestuia. Orice primire implică voința care poate fi manifestată sau tacită. Fapta inculpatului de a lua autoturismul proprietarului denunțător și de face acte de dispoziție cu
privire la acest bun, în sensul înstrăinării și însușirii prețului, drept recompensă pentru
intervenția sa la unele persoane importante din poliție întrunește elementul material al infracțiunii chiar dacă, anterior, între el și denunțător nu a existat nicio înțelegere cu privire la
automobil. Este posi bil, astfel, ca traficantul care ajunge în posesia bunului să nu- l refuze, dar
nici să nu se manifeste expres în sensul păstrării, lăsând deschisă numai posibilitatea de a beneficia de el ulterior. Modalitatea de ”primire” este întrunită și în ipoteza în c are, fără a
exista o pretindere din partea inculpatului, acesta nu își manifestă refuzul în momentul în care denunțătorul lasă în portbagajul mașini i sale un pește de circa 8 -10 kg și, la domiciliu, un
vițel. Se consideră că există primire și atunci când, avantajul respectiv a încetat de a mai
putea fi valorificat, din cauza trecerii unui interval de timp (cum ar fi cazul unui bilet de
avion a cărui valabilitate a expirat). Primirea este considerată ca realizată și în cazul în acre
darul sau folosul este înmânat unui membru al familiei traficantului de influență, acesta
cunoscând faptul remiterii și că reprezintă recompensa serviciului de influență promis. Mai
este asimilată primirii de bani sau de foloase și simpla dispoziție verbală dată unui terț, de a
preda o valoare, în acest caz nemaiavând loc înmânarea efectivă a banilor, bunurilor sau
foloaselor.
Pretinderea de bani sau alte foloase- A pretinde înseamnă a solicita ceva sau a impune
să îți fie dat ceva. Jurisprudența reține în acest sens că această m odalitate a infracțiunii poate
fi realizată princuvinte, gesturi, scrisori, telefonic, mesagerie, sms etc
84. Decizia Înaltei Curți
de Casație și Justiție nr. 517 din 24 ianuarie 2005, de la secția penală reține că fapta
inculpatei de a se plânge- în cursul discuțiilor cu denunțătoarea – că nu are bani pentru a -și
petrece concediul pe litoral și a o determina astfel pe martoră să- i procure pe numele ei și să- i
cedeze un bilet, lăsând -o să creadă că are influență pe lângă funcționari ai Ministerului

84 E. Mădulărescu ”Traficul…” op. cit. p.44

43
Integrării Europene în vederea selectării unui proiect cu finanțare nerambursabilă (ea fiind șef
de serviciu plăți în cadrul aceleeași instituții), constituie infracțiunea de trafic de
influență.” Cu această ocazie F.L. (asociat cu denunțătoarea), i -a înmânat inculpat ei plicul
cu cei 6000 Euro pretinși, iar în cursul discuțiilor inculpata i s -a plâns că nu are bani pentru
a-și petrece concediul pe litoral. În acest context denunțătoarea s -a oferit să -i procure pe
numele ei și să -i cedeze gratuit un bilet, ofertă care a fost acceptată și care a fost în realitate
o nouă cerere implicită, astfel că au mers împreună la o agenție de turism unde
denunțătoarea a și făcut formele necesare, biletul obținut fiind înmânat ulterior inculpatei
care l -a și folosit ”85
În situația în c are pretinderea are loc prin orice alt mod decât prin cuvinte, se pune
problema determinării momentului în care se consumă infracțiunea. Atât doctrina cât și practica judicară consideră că, pentri a se putea vorbo de modalitatea de ”pretindere”, atunci
când destinatarul a luat la cunoștință de conținutul cererii. În ceea ce privește calitatea
”pretinderii”, în sensul în care dacă aceasta trebuie să fie expresă, ocolitoare sau aluzivă, s -a
ajuns la concluzia că este suficient ca cererea să fie formulată ast fel încât să fie înțeleasă de
oricine, să fie inteligibilă pentru cel căruia i se adresează. Într -o decizie de speță, inculpatul,
tehnician la Primăria municipiului Bîrlad, a afirmat față de denunțători că ajutorul său pentru
obținerea unei locuințe social e din fondul locativ de stat ”costă”, deoarece trebuia să intervină
pe lângă mai multe persoane cu funcții. ( Decizia nr. 1957 din 22 martie 2005, Înalta Curte de
Casație și Justiție , secția Penală). Pretinderea, fiind o acțiune unilaterală, nici nu este ne cesar
ca cel căruia să i se fi solicitat bani sau foloase să fi priceput, în mod efectiv, cererea traficantului de influență. În legătură cu cererea expresă sau tacită a făptuitorului de a i se da
o sumă de bani sau un alt bun, în jurisprudența penală s -a decis că există trafic de influență și
atunci când, deghizând- o sub forma unui contract de împrumut, pentru a i interveni pe lângă
un funcționar în scopul de a rezolva cererea solicitantului. Pretinderea poate consta și într -o
acțiune de constrângere așa cum a statuat Decizia nr 2936 din 11 mai 2005, Înalta Curte de
Casație și Justiție , secția Penală. Se reține că inculpatul l -a obligat pe denunțător să -i
cumpere autoturismul la un preț mult superior față de valoarea reală (17.000DM față de 7.000
DM), iar diferența o reprezintă contravaloarea intervenției sale. Tot ca modalitate de
pretindere, se reține și folosirea expresiei ”să se simtă”, folosită de același inculpat, în urma

85 Înalta Curte de Casație și Justiție , secția penală, Decizia nr. 517 din 24 ianuarie 2005, http://www.scj.ro

44
căreia a obținut suma de 150 milioane lei vechi. ( Decizia 2936 din 11 mai 2004, Înalta Curte
de Casație și Justiție , secția penală)
Acceptarea de promisiuni sau daruri . Această modalitate de comitere a infracțiunii
presupune manifestarea acordului cu provire la promisiunile făcute sau la darurile oferite.
Existența infracțiunii s -a reținut în cazul inculpatei care, în calitate de director al DFP Iași, a
acceptat să primească de la denunțătoare, în două rînduri, cadouri constând în bijuterii de aur, în scopul de a interveni pe lângă un funcționar din cadrul Primăriei Iași, pentru a nu- i demola
acesteia un garaj construit ilegal. ( Decizia 3178 din 10 iunie 2004, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția penală). A accepta promisiunea înseamnă a consimți , a aproba. În această
situație, inițiativa aparține cumpărătorului de influență, tr aficantul fiind pus în fața
promisiunii pe care o acceptă. Acceptarea promisiunii poate fi expresă sau tacită.
Inițiativa săvârșirii infracțiunii o are traficantul atunci când pretinde bani sau alte
foloase de la cumpărătorul de infliență dar și acesta d in urmă, atunci când oferă, promite, dă
daruri sau alte foloase. Primirea, pretinderea sau acceptarea se poate face ”pentru sine”, adică pentru folosul propriu al traficantului sau ”pentru altul”, adică în interesul altei persoane. Se
disting situațiile în care, calitatea celeilalte persoane diferă. Una este cea în care cealaltă
persoană este funcționarul pe lângă care intermediarul urmează să folosească influenț a sa,
reală sau presupusă, care le și primește
86. În acest caz, se apreciază că nu se poate reți ne
infracțiunea de trafic de influență întrucât nu are loc o vânzare de influență, prețul plătit reprezentând cumpărarea serviciului de funcționar, cu alte cuvinte, intermediarul fiind un
instigator sau un complice la infracțiunea de luare de mită. Simpla folosire a influenței
traficantului asupra funcționarului public (lucrător vamal), nepretinzând pentru sine, ci numai pentru acesta din urmă, o sumă de bani, în vederea introducerii în țară, fără plata taxelor
vamale, a unei autoutilitare marca Peugeot și a mai multor bunuri de uz casnic și
gospodăresc, nu întrunește elementul material al infracțiunii de trafic de influență, urmând a răspunde pentru infracțiunea de complicitate la luare de mită. În ipoteza în care însă
traficantul – în virtutea realei sau p retinsei sale influențe – își oprește o parte din preț, iar restul
îl remite funcționarulu i în cauză de la care urmează să cumpere serviciul ori să întocmească
actul, se apreciază că acesta săvârșește două infracțiuni: atât pe cea de trafic de influență cât
și pe cea de instigare sau complicitate la luare de mită, ambele în concurs formal (ideal),

86 E. Mădulărescu, ”Traficul…” op. cit. pp. 44 -45

45
prevăzut de actualul art 38 alin (2) care indică faptul că atunci când o singură acțiune sau
inacțiune, datorită împrejurărilor în care a avut loc și a urmărilor p e care le- a produs,
întrunește elementele constitutive ale mai multor infracțiuni există concursul de infracțiuni
formal. După expresia ”alte foloase” nu a fost nevoie ca legiuitorul să adauge expresia ”care
nu se cuvin” sau ”necuvenite” deoarece folosul este întotdeauna necuvenit, nefiind de
conceput ca unei persoane particulare sî i se cuvină o retribuție legală pentru intervenția sa
(reală sa presupusă), pe lângă orice funcționar sau salariat cu scopul ca acesta să facă sau să
nu facă un act ce intră în atribuțiile sale87.
Cerințe esențiale: Pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii de trafic de
influență este necesară îndeplinirea anumitor condiții esențiale88:
a) autorul pretinde, primește sau acceptă foloasele, deoarece afirmă că are influență pe
lângă un funcționar public (sau alte persoane menționate în art 308 alin. (1) sau 294
C.pen.). Această influență poate fi reală sau pur și simplu imaginară. Este suficient ca
din atitudinea făptuitorului să rezulte nemijlocit sau indirect (atunci ”când la să să se
creadă”) că are o influență asupra funcționarului respectiv. În acest sens, în practica
judiciară s -a decis că există infracțiunea de trafic de influență și dacă făptuitorul nu
are o influență reală asupra funcționarului, așa cum a pretins, fiind suficient să lase să
se creadă că are o astfel de influență. Cerința legii este îndeplinită atunci când
făptuitorul nu dezminte afirmațiile altei persoane că ar avea influență asupra
funcționarului public. Nu interesează dacă făptuitorul a precizat sau nu numele
funcționarului public asupra căruia a lăsat sau a lăsat să se creadă că are influență,
fiind suficient să -l fi determinat numai prin calitatatea acestuia. În acest sens există
există decizia nr. 1083 din 25 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care
precizează că ”Fapta persoanei de a pretinde și primi o sumă de bani, lăsând să se
creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a- l determina să facă ori să nu
facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, întrunește elemente le constitutive
ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art. 257 C. pen., indiferent dacă
influența este sau nu reală și chiar dacă funcționarul nu a fost individualizat, fiind

87 V. Dongoroz ș.a. ”Explicații…” op cit 154
88 G. Ivan, , M. Ivan ”Drept penal…” op. cit. pp 362-363

46
suficient să se facă referire la funcția pe care acesta o îndeplinește”89. Ceea ce
interesează este ca influența reală sau preupusă a făptuitorului să fi constituit pentru
persoana interesată motivul determinant al tranzacției.

Nu există infracțiunea de trafic de influență dacă inculpatul nu s -a prevalat de vr eo
influență pe lângă vreun funcționar, ci a luat suma de bani pentru serviciile pe care el
personal putea să le facă celor care au dat bani.
b) influența – reală sau presupusă- privește întotdeauna un funcționar public care exercită
atribuțiile de care depind efectuarea actului solicitat de cel care a dat, a promis sau de
la care s -au pretins bani sau alte foloase. Influența de care se prevalează făptuitorul
privește funcționarul public, așa cum este el definit prin Legea 187/2012, dar și alte
persoane, dintre cele prevăzute la art 308 alin (1) și anume, ” care exercită, permanent
sau temporar, cu sau fără remunerație, o însărcinare de orice natură, în serviciul uneia dintre persoanele fizice prevăzute în art 175 alin (2) C. pen. sau în cadrul oricărei
persoane juridice” . Influența de care se prevalează făptuitorul poate privi și o
persoană din cele menționate în art. 294 C. pen, care au fost menționate anterior. Atât timp cât făptuitorul a individualizat funcționarii publici prin indicarea locului de
muncă și a atribuțiilor de serviciu nu are importanță pentru existența infracțiunii faptul
că acei funcționari existau în realitate, conform aprecierilor făcute de A. Boroi
90.
c) funcționarul public sau persoana asimilată urmează, în accepțiunea normei juridice
penale, să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârie îndeplinirea
unui act care intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar
acestor îndatoriri. Aceste noțiuni au același înțeles ca și în cazul infracțiunii de lu are
de mită. Dacă actul pentru care se promite intervenția nu face parte din atribuțiunile
de serviciu ale funcționarului, fapta constituie infracțiunea de înșelăciune (art. 244 C.
pen)

89 Înalta Curte de Casație și Justiție, D ecizia nr 1083 din 25 martie 2009, http://www.scj.ro/
90 Boroi Alexandru, ”Drept Penal, partea specială” ( Citat în continuare A. Boroi ” Drept penal… ”) , ed a II -a,
C. H. Beck, București, 2008, pag 382

47
d) în orice altă situație, elementul material al faptei se săvârșește îna inte ca funcționarul
pe lângă care s -a promis că se va interveni să fi îndeplinit actul sau cel mai târziu în
timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu ori imediat după îndeplinirea,
neîndeplinirea ș.a.m.d actului de serviciu. Totuși, în acest din urmă caz, este necesar
ca prevalarea de influență și promisiunea de determinare să aibă loc înainte ca funcționarul pe lângă care s -a proms că se va interveni să fi îndeplinit actul sau cel
mai târziu în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu (ex: traficantul de influență a promis că își va folosi influența pe lângă un funcționar pentru a -l determina să
îndeplinească un act de serviciu, însă a pretins o sumă de bani abia după ce funcționarul a îndeplinit actul vizat; în această situație este evidentă leg ătura dintre
folosul primit și prevalarea de influență);
e) pentru existența infracțiunii este necesar ca făptuitorul să promită că îl va determina pe funcționarul public (sau alte persoane asimilate), să îndeplinească, să nu
îndeplinească, să urgenteze ori s ă întârie îndeplinirea unui act care intră în îndatoririle
sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri
91. Promisiunea
poate fi explicită sau implicită, atunci când rezultă din alte împrejurări de fapt
(făptuitorul a afirmat că va obține liberarea cumpărătorului de influență din starea de
arest preventiv). În comunicatul din 1 iunie 2010, DNA Galați precizează: ” În cursul
anului 2008, inculpatul N. M. , în calitate de deputat în Parlamentul României, a
pretins de la o denunțătoare suma de 50.000 euro în schimbul influenței pe care
susținea că o poate exercita asupra magistraților -judecători din cadrul Tribunalului
Galați, pentru ca aceștia să dispună revocarea măsurii arestării preventive și
judecarea în stare de libertate a denunțătoarei, în dosarul penal în care aceasta
fusese trimisă în judecată pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional
organizat și înșelăciune. De asemenea, în cursul anului 2009, cât și în lunile martie –
aprilie 2010, M. N., prin intermediul fi ului său, M. O., a pretins suma totală de
65.000 euro de la cinci denunțători în schimbul influenței pe care susținea că o poate
exercita asupra magistraților -judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție care
judecau două dosare penale în care denunțătorii fuseseră trimiși în judecată pentru

91 G. Ivan, , M. Ivan ”Drept penal…” op. cit. p . 364

48
infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune, respectiv
complicitate la luare de mită, pentru a dispune revocarea măsurii arestării preventive
și judecarea în stare de libertate , respectiv condamnarea la pedepse cu suspendarea
executării. La data de 22 aprilie 2010, inculpatul M. O. a fost prins în flagrant delict
imediat după primirea sumei de 20.000 de euro de la unul dintre denunțători, drept
avans din suma pretinsă de tatăl s ău. În scopul disimulării faptelor de corupție, la
îndemnul inculpatului M. N., inculpatul M. O. și cumpărătorul de influență
denunțător au încheiat un contract de împrumut fictiv ”92. Aspecte procesuale legate
de dosarul penal aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt redate în Anexa
1. Infracțiunea există indiferent dacă intervenția promisă a avut sau nu loc și
indiferent dacă s -a urmărit efectuarea unui act legal sau ilegal. O decizie a Curții de
Apel București (nr. 34/A/1995) și alta a Tribunalului Suprem, secția Penală (decizia
6983/1970) au stabilit , conform prof. Gheorghe Ivan că, pentru existența infracțiunii
este fără relevanță dacă pretinderea folosului a fost satisfăcută sau dacă acceptarea
promisiunii unor foloase a fost urmată de pr estarea acestora. Nu este relevant nici
dacă intervenția s -a produs ori nu, precum și momentul în care aceasta s -a realizat,
raportat la momentul săvârșirii uneia dintre acțiunile ce constituie elementul material
al infracțiunii, deoarece producerea intervenției nu este o condiție pentru existența
traficului de influență. Dacă făptuitorul face efectiv intervenția pe care a promis -o
pentru a -l determina pe funcționar la o acțiune sau o inacțiune ilicită, răspunderea sa
penală se stabilește atât pentru infracț iunea de trafic de influență cât și pentru instigare
la abuz în serviciu., iar dacă făptuitorul cumpără favoarea funcționarului, răspunderea
sa penală se stabilește, după cum am precizat și anterior, pentru infracțiunea de trafic
de influență și pentru da re de mită.
Urmarea imediată a faptei : constă într -o stare de pericol pentru desfășurarea cu
probitate și fără suspiciune a atribuțiilor de serviciu de către funcționarii publici (sau
persoane asimilate). Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei93. Pentru
infracțiunea de trafic de influență, rezultatul faptei constă mereu într -o stare de pricol pentru

92 http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=1652
93 G. Ivan, , M. Ivan ”Drept penal…” op. cit. pag 366

49
relațiile sociale ocrotite prin incriminare.94 Prin săvârșirea acțiunii care constituie elementul
material al acestei infracțiuni se creează o stare evidentă de pericol pentru îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu de către funcționari și, în mod direct, pentru desfășurarea activității
instituțiilor publice sau entităților private, care decurge din expunerea reputației
funcționarului la neîncre dere și suspiciuni, precum și din subminarea creditului său moral și
social.

2.2. LATURA SUBIECTIVĂ
În structura laturii subiective a infracțiunii intră ca parte componentă elementul subiectiv, la
care este atașată o cerință esențială.
Elementul subiecti v. Infracțiunea se săvârșește doar cu intenție directă.
Cerințe esențiale : În conținutul subiectiv al infracțiunii, legiuitorul a inclus și o
cerință esențială pivitoare la scop: determinarea funcționarului public sao a altor persoane
asimilate, (cele men ționate în art 308 alin (1) sau la art 294 C. pen.), să îndeplinească, să nu
îndeplinească, să urgenteze ori să întârie îndeplinirea unui act care intră în îndatoririle sale de
serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Scopul are sem nificație de
finalitate subiectivă urmărită de făptuitor, caracterizând intenția și făcând -o să devină una
calificată (exclusiv directă). Nu interesează dacă scopul a fost sau nu realizat95.
Secțiune 3. FORMELE INFRACȚIUNII:
3.1. Actele de pregătire nu se pedepsesc. În fapt, pretinderea sau acceptarea
promisiunii, sunt, de fapt, acte de pregătire, pe care, legiuitorul le -a incriminat de sine stătător
și le-a inclus în conținutul infracțiunii de trafic de influență. În literatura de specialitate s -a
apreciat că simpla pretindere a unui folos sau simpla acceptare a promisiunii unui folos sau a
aunui dar este suficientă pentru consumarea infracțiunii. În acesta condiții, infracțiunea este

94 V. Dongoroz ș.a. ”Explicații…” op cit , pag. 153
95 G. Ivan, , M. Ivan ”Drept penal…” op. cit. p.366

50
instantanee și de consumare anticipată, deoarece simpla pretindere de b ani sau de alte
foloase, ori acceptarea promisiunii de daruri este suficientă pentru consumarea acesteia96.
3.2. Tentativa (actele de executare), deși posibilă la infracțiunea de trafic de influență, nu se
pedepsește97.
3.3. Consumarea are loc la momentul e fectivei primiri, pretinderi ori acceptării de
promisiuni, toate referindu- se la foloasele ilicite pentru făptuitor sau pentru oricine
altcineva98.
3.4. Epuizarea. Până în prezent doctrina și practica judiciară au fost unanime, în aprecierea
faptului că in fracțiunea nu este susceptibilă, în principiu, de formă continuată, pe motiv că
presupune nu numai rezoluția făptuitorului, ci și acordul unei alte persoane (cumpărător de influență sau intermediar).
99 Aceasta impune o nouă rezoluție la fiecare repetare a actului de
traficare a influenței și chiar dacă făptuitorul și- a făcut de la sine, un plan de traficare a
influenței prin acțiuni repetate, de fiecare dată el săvârșește o nouă infracțiune, aplicându -se
regulile concursului de infracțiuni. În acest sens se reține decizia 733/2004 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție : ”În esență, se arată că, învinuitul – subcomisar la Poliția sectorului 3, în
calitate de asistent universitar, la catedra de drept a Academiei de Poliție București a
pretins diferite sume de bani, între 400- 600 dolari SUA, pentru a interveni la membrii
comisiilor de reexaminare a lucrărilor de licență, în vederea promovării examenelor de
către cei care i -au solicitat aceasta. De asemenea, același inculpat a mai pretins valută
pentru a proc ura și comunica subiectele de admitere în aceeași facultate pentru anul
universitar 2002- 2003. (…)
În luna iulie 2002, învinuitul a promis numitului D.G. că, încearcă să procure pentru o
cunoștință a acestuia subiectele de admitere la Facultatea de drept din cadrul Academiei de
Poliție, solicitând suma de 500 dolari SUA. Este adevărat că, în nici unul din cele 3 cazuri,
învinuitul nu a primit și banii dar aceasta s -a datorat imposibilității de a finaliza cele
promise și nu, că nu ar fi dorit acest lu cru. De altfel, învinuitul a recunoscut faptele, astfel

96 Ibidem, p.367
97 Idem
98 Idem
99 G. Ivan, , M. Ivan ”Drept penal…” op. cit. p 367

51
cum rezultă din depoziția sa dată în fața instanței, din care rezultă că, în condițiile în care
se finaliza activitatea sa infracțională propusă, și -ar fi reținut și pentru el o parte din
sumele p retinse. În considerentele de mai sus, există indicii temeinice că învinuitul a săvârșit
faptele de trafic de influență, prevăzute de art.257 C . pen., astfel încât propunerea de
arestare preventivă a acestuia este justificată și urmează a fi admisă”100. Un exemplu în
sensul concursului de infracțiuni este fapta învinuitului de a pretinde de la două martore
denunțătoare bai, lăsând să se înțeleagă că are influență asuăra viceconsulului de la
Consulatul German din Sibiu și că va folosi acești bani pentru a obț ine o programare rapidă la
obținerea vizei turistice. ”Faptele învinuitului de a pretinde de la fiecare dintre cele două
martore, bani, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra viceconsulului de la Consulatul
German din Sibiu și că va folosi acești bani pentru a obține o programare rapidă la
obținerea vizei turistice, instanța a constatat că între elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, săvârșită în concurs real ”
101.
Cât timp, din probele administrate în cauză nu a rezultat că faptele comise de inculpat
au avut la bază o singură rezoluție infracțională și că, în momentul comiterii celorlalte fapte ar fi avut reprezentarea activității infracționale în ansamblul ei, faptele sunt săvârșite în
concurs real și nu în formă continuată .
Există însă și o altă opinie, care a fost îmbrățișată și de practica judiciară a Înaltei
Curți de Casație și Justiție , anume că infracțiunea poate îmbrăca formă continuată atunci când
elementul material al laturii obiective se săvârșește prin acțiuni r epetate la intervale de timp,
în baza aceleeași rezoluții infracționale. Prin urmare, pe lângă momentuil consumării,
intervine și epuizarea, care survine când încetează ultimul act de executare.
102 În
argumentarea acestui punct de vedere se susține că trebu ie verificat dacă a fost implicată o
nouă rezoluție infracțională la schimbarea persoanei cumpărătorului de influență, caz în care
sunt aplicabile regulile concursului de infracțiuni. Caracterul eterogen al acțiunilor ce intră în
latura subiectivă nu este incompatibil cu aplicarea art 35 C. pen. Nu există concurs de
infracțiuni nici atunci când o persoană afirmă că are influență pe lângă un funcționar, a

100 Înalta Curte de Casație și Justiție , secția penală, decizia penală 733 din 6 februarie 2004, http://www.scj.ro
101 Înalta Curte de Casație și Justiție , secția penală, decizia p enală 1339 din 23 februarie 2005, http://www.scj.ro
102 Diaconescu Horia, Infracțiunile de corupție și cele asimilate sau în legătură cu acestea, Ed. All Beck,
București, 2005, pag 120

52
pretins altei persoane foloase, pentru a -l determina pe acel funcționar să facă un act ce intră în
sfera atribuțiilor sale de serviciu, după care a primit de la persoana respectivă, foloasele
pretinse și promise. În același sens, fapta inculpatei de a săvârși 7 acte materiale de pretindere
și de primire a unor sume de bani de la martorul denunțător, pe o dur ată relativ îndelungată
(de aproximativ un an de zile), lasându- l să creadă că are influență reală la autorități, pentru
a-l determina să -l ajute în ceea ce privește situația lui juridică și controalele efectuate la
firmele sale, întrunește elementele cons titutive ale infracțiunii în formă continuată, activitățile
având la bază o rezoluție infracțională unică de extorcare și de obținere a unor venituri ilicite.
” Este de reținut că din declarațiile inculpatei, concordante cu cele date de martorul S.I.A. și
martora F.C., precum și din însemnările cu caracter privat din agenda aceleiași inculpate,
ridicată cu ocazia percheziției, rezultă săvârșirea a șapte acte materiale, care, cu excepția
faptei prevăzută la pct. 2B din rechizitoriu, întrunesc elementele cons titutive ale infracțiunii
de trafic de influență în formă continuată. (…) Or, în raport de sumele pretinse și sumele primite de către inculpată, caracterul continuat și durata mare în timp de săvârșire a actelor
materiale intrând în conținutul acestei in fracțiuni, întreruptă nu prin voința inculpatei, ci
urmare a flagrantului organizat…”
103
Tot secția penală a C urtea Supremă de Justiție lămurește, prin D ecizia penală 628 din
7 martie 2003, existența sau inexistența unei singure infracțiuni continuate sau a mai multora.
Fapta unei inculpate care, pe parcursul unui an de zile , în mod repetat, în baza unei rezoluții
infracționale unice, a pretins și a primit diferite sume de bani de la părțile vătămate, afirmând
că le va folosi pentru a cumpăra cadouri p entru judecătorii și procurorii din cadrul unei
instanțe civile și militare, asupra cărora a lăsat să se înțeleagă că îi va influența, pentru a -i
detemina să pronunțe anumite soluții în care aveau interes părțile, întrunește elementele
constitutive ale inf racțiunii în formă continuată. Se apreciază că în cazul săvârșirii – în baza
unei rezoluții unice – a unor acțiuni repetate de trafic de influență, dintre care unele îmbracă
forma uneia dintre modalitățile alternative ale elementului material al infracțiunii (primirea
de foloase), iar altele forma altei modalităși alternative (acceptarea de promisiuni), este vorba despre o singură infracțiune continuată, întrucât acțiunile specifice realizează, în fond,

103Curtea Supremă de Justiție , Completul de 9 judecători, Decizia penală n r. 24 din 17.02.2003, www.scj.ro

53
conținutul aceleeași infracțiuni, cu alte cuvinte, caracterul eterogen al acțiunilor respective nu
este incompatibil cu aplicarea art. 35 alin (1) C. pen.104
Dispoziția art 35 alin (1) C. pen, potrivit căreia, acțiunile sau inacțiunile trebuie
exercitate împotriva aceluiași subiect pasiv, nu are relevanță, deoar ece cumpărătorul de
influență nu poate fi considerat subiect pasiv, ci autor al unei alte infracțiuni – cumpărarea de
influență; tot astfel se raționează și în cazul funcționarului public vizat prin actul de influență,
el nefiind vătămat sub nicio formă. Un eori este posibil ca, în realizarea folosului urmărit,
traficantul de influență să comită succesiv, două dintre acțiunile tipice, prevăzute alternativ în
textul incriminator; de pildă, el poate mai întâi să pretindă și ulterior să primească, deodată
sau în rate, suma de bani ori foloasele, sau poate să accepte promisiunea, după care să
folosească foloasele respective.
Tribunalul București, instanță la care s -a ridicat problema, precum și aplicarea art 38
C. pen (art 33 C. pen 1969) a exclus existența concur sului de infracțiuni pe motiv că, traficul
de influență, consumându- se în momentul pretinderii foloaselor, primirea ulterioară a
acestora, nu mai poate constitui o infracțiune de sine stătătoare.105
Pe de altă parte, într -o situație asemănătoare celei de mai sus, o altă instanță,
pronunțând condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de trafic de influență, a înlăturat
aplicarea art 35 alin (1) C. pen [art 41alin (2) C. pen din 1969], menționat în rechizitoriu.
Pentru a exclude aplicarea acestui text, instan ța s-a întemeiat tot pe ideea că infracțiunea s -a
consumat odată cu realizarea uneia dintre modalitățile normative – pretinderea sumei – astfel
încât realizarea ulterioară a celeilalte, constând în pretinderea banilor, este lipsită de orice
semnificație penală. În comentariul la această hotărâre se indică faptul că, în speță, nu există
o infracțiune continuată, dar se manifestă rezerve față de ideea că actele- de primire – săvârșite
ulterior pretinderii foloaselor, nu s -ar mai îscrie în conținutul infracțiunii, arătându -se că
inaplicabilitatea art 35 alin (1) [art 41alin (2) C. pen din 1969] decurge din împrejurarea în
care toate acțiunile inculpatului alcătuiesc o unitate infarcțională naturală. În dezvoltarea
acestei teze, se arată că între conținuturile alternative ale traficului de influență există o anumită dependență, o legătură naturală, deoarece, pe parcursul săvârșirii infracțiunii,

104 E. Mădulărescu, ”Traficul…” op. cit. pag 64
105 T.M.B., secția a II -a penală, dcizia 724/1979 în Repertoriul II, p. 381, apud G. Ivan, , M. Ivan ”Drept
penal…” op. cit. p. 371

54
”pretinderea de bani sau alte foloase”, precum și ”acceptarea de promisiuni, de daruri” nu
reprezintă decât momentele intermediare, ce își găsesc îndeplinirea doar în acțiunea finală, de
”primire” a unor sume de bani sai de alte foloase, astfel că, din acest motiv, întrucât fiecare
dintre acțiunile descrise reprezintă trepte de înfăptuire a aceleeași finalități, acțiunea
subsecventă face corp comun cu cele care o preced, alcătuind laolaltă o unitate naturală la
infracțiune.106 Soluția în cauză a fost adoptată și de Înalta Curte de Casație și Justiție după ce
s-a considerat că purtarea unor discuții repetate cu mai multe persoane aflate împreună,
urmate de primirea unor foloase de la acestea, în același loc și timp, nu atribuie fapptei semnificația unei infracțiuni continuate. Există unitate naturală de infracțiune, ori de câte ori
activitatea unei persoane, formată dintr -un act s au din mai multe acte, raportat la starea de
fapt, este apreciată ca o activitate unică, având un singur rezultat periculos și având la bază o unică formă de vinovăție prevăzută de lege, prin care s -a realizat conținutul unei singure
infracțiuni. Prin aces t mod, unitatea naturală de infracțiune nu este compatibilă cu existența
unei pluralități de acte materiale, atât timp cât acestea, considerate în ansamblul lor, se
îmbină între ele în mod natural, alcătuind în mod firesc o singură acțiune. În cauză, aceas tă
condiție este îndeplinită, întreruperile intervenite în desfășurarea activității infracționale, între actele succesive menționate, fiind determinate de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, așa
că acestea nu sunt de natură a transforma unitatea inf racțională într -o infracțiune continuată
de trafic de influență. Ca urmare, fapta inculpatului de a pretinde și primi de la martorii denunțători suma de 64 de milioane lei și 20 de măsuțe din sticlă, după discuții repetate
purtate, cu aceleași ocazii lasân d să se înțeleagă că are influență asupra funcționarilor
Ambasadei Franței la București, pentru a- i determina să le acorde vize de intrare în Franța,
constituie infracțiune unică de influență prevăzută de art 291 alin (1) C. pen [art 257 alin (1) C. pen 1969]. Extras din sentință: ” Din situația de fapt corect reținută de instanțe, rezultă că
inculpatul a săvârșit mai multe acte materiale, în unicul scop de a trafica presupusa sa
influență asupra unor funcționari de ambasadă , în favoarea membrilor celor două familii,
cu aceeași promisiune de a le obține pe pașapoarte vize de ședere temporară. Discuțiile
repetate avute de inculpat cu reprezentanți ai celor două familii, veniți împreună la
domiciliul său, urmate de primirea banilor și bunurilor de la cele 13 persoane, cu același
prilej, acțiuni considerate de prima instanță, ca și de cea de recus, ca fiind componente ale

106 V. Papadopol, Examen teoretic al practicii Tribunalulu Suprem în materia dre ptului penal, partea generală, în
RRD nr. 12/1972, p 119 apud G. Ivan, , M. Ivan ”Drept penal…” op. cit. p. 372

55
infracțiunii continuate de trafic de influență, nu au, în realitate, semnificația unor acțiuni
autonome, în sensul prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. Activitățile menționate ale
inculpatului au urmărit un singur rezultat, având la bază o unică formă de vinovăție ,
scurtele întreruperi în desfășurarea activității infracționale, ocazionate de primele discuții,
urmate de verificarea pașapoartel or de către inculpat și apoi de primirea foloaselor fiind
determinate de natura infracțiunii, în condițiile speței; ele trebuie considerate în ansamblul
lor, sunt legate între ele în mod natural, alcătuind o singură acțiune și, ca atare,
reprezintă o unit ate naturală de infracțiune, iar nu o infracțiune continuată de trafic de
influență. ”107
Secțiunea 4. FORME
Formele infracțiunii: În ceea ce privește actele preparatorii cât și tentativa, acestea nu sunt
posibile în raport cu natura și esența acțiunilor incr iminate. În acest fel, legiuitorul a decis,
sub aspectul semnificației penale, să situeze pe același plan, acceptarea de promisiuni, cu primirea de foloase. Și în ceea cee privește tentativa, faptul pretinderii de bani sau de alte
foloase, în scopul arătat de art 291 C.pen., nu a rămas nepedepsit, aceasta fiind pusă pe
același plan și fiind sancționată ca infracțiunea consumată. Forma infracțională imperfectă a tentativei nu este sancționată.
108
Infracțiunea de trafic de influență este una comisivă ( de acțiu ne) și instantanee, cu
consumare anticipată, adică, prin simpla pretindere de bani sau foloase, ori acceptarea promisiunii de daruri, deși aceasta constituie un element de punere în executare a hotărîrii
infracționale – este suficientă pentru consumarea ace steia
109.
Secțiunea 5. SANCȚIUNEA
Este închisoarea de la 2 la 7 ani
Forme agravante: În conținutul Noului Cod Penal, nu sunt prevăzute modalități normative
agravante în cazul infracțiunii de trafic de influență. Acestea sunt însă prevăzute de Legea
78/2000, privind prevenirea și combaterea faptelor de corupție, așa cum a fost modificată prin

107 Curtea Supremă de Justiție, Completul de 9 judecători, decizia nr 604 din 8.12.2003, http://www.scj.ro
108 E. Mădulărescu , ”Traficul… ” op. cit. p.61
109 Ibidem, p. 62

56
Legea 187/2012. Potrivit art. 7 din Legea 78/2000, fapta de trafic de influență este mai gravă
dacă a fost savârșită de o persoană care:
a) exercită o funcție de demnitate publică;
b) este judecător sau procuror;
c) este organ de cercetare penală sau are atribuții de constatare sau de sancșionare a contravențiilor;
d) este una dintre persoanele prevăzute la art 293 C. pen
110.
Profesorul Ghe orghe Ivan face precizarea, citând o decizie a Îna ltei Curție de Casație
și Justiție din 2014, că nu este nevoie ca făptuitorul să se folosească de funcția sau de
atribuția sa pentru a săvârși fapta de corupție111. În acest caz, fapta se sancționează cu
pedeapsa prevăzută de art 291 C.pen., ale cărei limite (minim și maxim) se majorează cu o
treime. ” Fapta de trafic de influență, săvârșită de persoana care are calitatea de ofițer de
poliție din categoria organelor de cercetare penală ale poliției judiciare, se încadrează în
varianta agravată a infracțiunii de trafic de influență prevăzută în art. 291 alin. (1) C. pen.
raportat la art. 7 lit. c) teza I din Legea nr. 78/2000, indiferent dacă fapta are sau nu are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului, pentru reținerea dispozițiilor art. 7 lit. c)
teza I din Legea nr. 78/2000 fiind suficientă întrunirea cerinței ca făptuitorul să aibă
calitatea de organ de cercetare penală.”
112.
Forme atenunate : Potrivit art 308 alin (1) C.pen. (așa cum a fost modificat prin Legea
187/2012), dispozițiile art 291 C.pe n. se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite în
legătură cu persoanele care exercită , permanent sau temporar, cu sau fără remunerație, o
însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art 175
alin (2) C.pen. În acest caz, limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea de
trafic de influență se reduc cu o treime. Deci, pedeapsa închisorii va fi cuprinsă între 1 an și 4
luni și 4 ani și 8 luni.

110 www.pna. ro/legislatie (…)
111 G. Ivan, , M. Ivan ”Drept penal…” op. cit. p. 367
112 A se vedea Anexa II/ ÎCCJ, secția penală, decizia nr. 404/A din 27 noiembrie 2014, www.scj.ro

57
Pedeapsa complementară: Chiar dacă legea nu prevede pentru această infracțiune pedeapsa
complementară a intericerii unor drepturi, instanța, în cazul în care constată, că, față de natura
și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, aceasta este necesară –
iar pedeapsa princi pală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani – o poate aplica.113
Confiscarea specială : Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar
când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea lor prin echivalent [art 291 alin (2)
C.pen]. Se confiscă astfel numai bunurile primite, nu și cele pretinse sau în privința cărora s -a
acceptat promisiunea lor.
În practica judiciară, s -a decis că foloasele se confiscă de la orice persoană la care s -ar
putea găsi, inclusiv de la cel care le- a dat, da că i-au fost restituite de făptuitor. În raport de
dispozițiile art 19 din C.prod.pen acțiunea civilă , alăturată acțiunii penale, față de care are un
caracter accesoriu, deși își are izvorul tot în fapta săvârșită, constituie mijlocul legal prin care perso anei păgubite să -i fie reparat prejudiciul produs prin infracțiunea care, în anumite
condiții, poate fi sursa unor obligații civile. Acțiunea civilă are ca finalitate repararea pagubei produse părții vătămate prin infracțiune și își păstrează caracterul civil de acțiune în
răspundere delictuală. Confiscarea specială, așa cum este ea reglementată prin norma de
trimitere, constituie o aplicare cu caracter sancționator a îmbogățirii fără justă cauză, din
dreptul civil în dreptul penal, statuându- se asupra nașt erii obligației de restituire în cazul
nerespectării principiului bunei -credințe între raporturile patrimoniale dintre subiecții
raportului juridic
114. Nu poate fi contestată realitatea că în patrimoniul cumpărătorului de
influență se produce o pagubă. Cum f aptul juridic prin care patrimoniul inculpatului s -a mărit
pe seama cumpărătorului de influență, reprezintă rezultatul neconformării la ordinea de drept
existentă, iar subiectul pasiv al infracțiunii este statul, obligația de restituire a fost stabilită ca
sancțiune, sub forma confiscării în favoarea statului. Așadar, ca răspuns la exigența privind limitele obligației de restituire corespunzătoare valorii îmbogățirii patrimoniului inculpatului
și a diminuării celui al cumpărătorului de influență – ambele făr ă justă cauză- s-a prevăzut că,
dacă ”banii, valorile sau bunurile primite” nu se mai găsesc în materialitatea lor, confiscarea are loc în modalitatea alternativă a obligării inculpatului la plata contravalorii acestora
115. În

113 E. Mădulărescu , ”Traficul… ” op. cit. p. 68
114 E. Mădulărescu , ”Traficul… ” op. cit. p.69
115 A se vedea Anexa III cf. ÎCCJ, Completul de 9 judecători, Decizia nr. 31 din 14 februarie 2005, www.scj.ro

58
doctrină, confiscarea a fost co nsiderată de unii autori o pedeapsă complementară116 iar alții ca
o pedeapsă accesori, care și -ar produce efectele pe deplin drept, din momentul aplicării
pedepsei principale117. În prezent, atât jurisprudența cât și literatura juridică sunt de acord că,
în cazul confiscării speciale prevăzută de art 291, alin (2) C.pen, nu este o pedeapsă ci o
măsură de siguranță, dar având caracterul unei sancțiuni de drept penal.118 Pentru asigurarea
unei practici unitare, prin decizia de îndrumare nr 3/1973, Tribunalul Supre m a statuat că
”dacă persoana care a dat bunul denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire
penală să fi fost sesizat, bunul se va restitui acelei persoane, iar dacă i -a fost restituit între
timp de către inculpat, nu va mai fi confiscat”. Ulterior, Completul de 9 Judecători al CSJ a
revenit și a apreciat că decizia din 1973 nu mai poate cinstitui temei pentru neconfiscarea
valorilor și restituirea lor persoanei care le -a dat, chiar dacă acesta a denunțat fapta înainte ca
organul de cercerat are penală să fi fost sesizat. ” Potrivit art.257 alin.2 raportat la art.256
alin.2 C.pen., banii, valorile sau orice alte bunuri primite de făptuitor se confiscă, în natură
sau prin echivalent bănesc, după caz, și nu se restituie beneficiarilor traficului de influență
care denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat. În raport cu prevederile menționate, decizia de îndrumare nr.3/1973 nu poate constitui un temei
pentru neconfiscarea valorilor și restituirea lor per soanei care le -a dat.”
119
Și în acest moment, practica judiciară nu este una constantă în ceea ce privește
confiscarea foloaselor obținute în urma traficului de influență. Astfel, unele instanțe au restituit foloasele necuvenite către cumpărătorul de trafic de influență de bună credință, altele
au dispus confiscarea acestora, chiar dacă cumpărătorul de influență a denunțat fapta înainte
sesizării organelor de cercetare penală. S -a înregistrat practică neunitară chiar și în cadrul
aceleeași curți de apel. Aceeași atitudine oscilantă a avut- o și Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție , promovând recursuri în anulare, în astfel de situații, pentru
confiscarea foloaselor necuvenite, după ce, inițial, susținuse teza restituirii acestora către

116 I. Tanoviceanu, V. Dongoroz, Tratat de drept și procedură penală, vol III, ed. a II- a, p. 238, apud E.
Mădulărescu , ”Traficul… ” op. cit. , p.70
117 Munteanu Ion, Corupția funcționarilor publici în dreptul penal român, Gene va, 1931, p. 9, apud
Mădulărescu , ”Traficul… ” op. cit. , p.70
118 Înalta Curte de Casație și Justiție , secția penală, decizia nr. 1804 din 15 martie 2005, www.scj.ro
119 Curtea Supremă de Justiție , Completul de 9 judecători, decizia nr 112 d in 7 octombrie 2002, www.scj.ro

59
persoane de bună credință120. Este cazul Deciziei nr. LIX (59) din 24 septembrie 2007 luată
de Înalta Curte de Casație și Justiție , Secțiile Unite121. În literatura juridică se consideră că ar
fi nedrept ca mituitorului – denunțător ce beneficiază de o clauză de nepedepsire, să i se
restituie foloasele, iar persoanele implicate în infracțiunea de trafic de influență să nu
beneficieze de același drept, mai ales dacă cumpărătorul de influență a fost constrâns, prin
orice mijloace, să ofere foloasele necuvenite. Inechi tatea tratamentului juridic a r fi și mai
mare în ipoteza în c are foloasele necuvenite au fost oferite pentru obținerea unui drept legal,
ce se tergiversa din cauza birocrației și a corupției specifice unor domenii de activitate, în
care funcționarii apelează la intermediari pentru a nu fi surprinși în flagrant.122
Confiscarea extinsă – La capitolul II din noul Cod de Procedură Penală a fost
introdusă instituția confiscării extinse, reglementată fiind de art 1121 din C.proc.pen. și care
face parte din regimul măsurilor de siguranță. Instituția a fost supusă mai multor critici de la
intrarea ei în vigoare și controlului de legalitate constituțională, existând în acest sens o
Decizie a Curții Constituționale a României dn 2015.123 Conform C.proc.pen. art 1121 alin (1)
”Sunt supuse confiscării și alte bunuri decât cele menționate la art. 112, în cazul în care
persoana este condamnată pentru comiterea uneia dintre următoarele infracțiuni, dacă fapta
este susceptibilă să îi procure un folos material și pedeapsa prevăzu tă de lege este închisoarea
de 4 ani sau mai mare” lit m ” m) infracțiuni de corupție, infracțiunile asimilate acestora, precum și infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene”. La alin (2) se
enumeră condițiile în care este posibilă aplicarea. Confiscarea extinsă se dispune dacă sunt
îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într -o perioadă de 5 ani înainte
și, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la da ta emiterii actului

120 E. Mădulărescu , ”Traficul… ” op. cit. p.71
121 A se vedea Anexa 5, , Î nalta Curte de Casație și Justiție , Secțiile Unite, Decizia nr. LIX (59) din 24
septembrie 2007, www.scj.ro
122 T. C. Medeanu, Trafic de influență. Confiscare specială, în Revista de Drept Penal, nr. 1/2001, p. 85- 88
123 Curtea Constituț ională a României, Decizie nr 11 din 15 ianuarie 2015, www.ccr.ro – ”constată că dispozițiile
art.1121 alin.(2) lit.a) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care confiscarea extinsă nu se aplică
asupra bunurilor dobândite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.63/2012 pentru modificarea și completarea
Codului penal al României și a Legii nr.286/2009 privind Codul penal. ”

60
de sesizare a instanței, depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod
licit;
b) instanța are convingerea că bunurile respective provin din activități infracționale de
natura celor prevăzute la alin. (1).
(3) Pentru aplic area dispozițiilor alin. (2) se va ține seama și de valoarea bunurilor transferate
de către persoana condamnată ori de un terț unui membru al familiei sau unei persoane juridice asupra căreia persoana condamnată deține controlul.
(4) Prin bunuri, conform prezentului articol, se înțeleg și sumele de bani.
(5) La stabilirea diferenței dintre veniturile licite și valoarea bunurilor dobândite se vor avea
în vedere valoarea bunurilor la data dobândirii lor și cheltuielile făcute de persoana
condamnată, membrii familiei acesteia.
(6) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani și bunuri până la concurența valorii acestora.
(7) Se confiscă, de asemenea, bunurile și banii obținuți din exploatarea sau folosirea
bunurilor supuse confi scării, precum și bunurile produse de acestea.
(8) Confiscarea nu poate depăși valoarea bunurilor dobândite în perioada prevăzută la alin.
(2), care excedează nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.
Pentru infracțiunea de trafic de influență , Înalta Curte de Casație și Justiție a decis în
2013 că se poate aplica confiscarea extinsă pentru bunuri susceptibile de a fi obținute ca
urmare a unor sume de bani dobândite în desfășurarea infracțiunii, sunt supuse confiscării
extinse.

61
Capitolul 4 – Traficul de influență în legătură cu alte infracțiuni
Secțiunea 1. Traficul de influență în raport cu luarea de mită
În primul rând, ambele infracțiuni sunt asimilate celor de corupție, iar în opinia unor
autori, și a celor de serviciu. Darea de mită este definită de art 189 C.pen ca fiind ”Fapta
funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori
primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de
foloase, în legătură c u îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii
unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri ” și ” se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicere a
exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta”
124. La fel ca și în cazul infracțiunii de trafic de influență,
se face referire la persoanele prevăzute de art 175, acolo un de definit funcționarul public. iar
la alin (2) al aceluiași text de lege la ” persoana care exercită un serviciu de interes public
pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori
supravegherii acestora cu privire l a îndeplinirea respectivului serviciu public” și care este
asimilată funcționarilor publici. Referitor la această categorie de persoane, alin (2) al art 289
prevede că ”Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită de una dintre persoanele prevăzute în art.
175 alin. (2), constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea,
întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri”. Spre deosebire de traficul de influență, unde traficarea
realei sau presupusei influențe vizează servicii pe care funcționarul public sau persoanele asimilate urmează să le execute în legătură cu îndatoririle sale de serviciu, în infracțiunea de
luare de mită, funcționarul public sau persoanele asimilate face înțelegerea cu cel care oferă
mita, aceasta având
ca obiect efectuarea, nefectuarea sau întârzierea efectuării, de către cel
dintâi, a unui act privitor la îndatoriri. În concluzie, în timp ce la luarea de mită funcționarul
trafică cu funcția sa, la traficul de influență intermediarul trafică cu influența sa, reală sau
fictivă. În ceea ce privește rezultatul, ambele infracțiuni, deși aduc atingere aceluiași obiect juridic, se deosebesc prin aceea că discreditarea organelor de stat sau publice se realizează în
mod direct, în cazul luării de mită (deoarece f apta arată că un funcționar este corupt) și
indirect în cazul traficului de influență (deoarece fapta creează impresia că un funcționar

124 D. Lupașcu, Noul Cod… op.cit . p.117

62
poate fi influențat în legătură cu atribuțiile sale de serviciu). În ipoteza în care funcționarul
este subiectul activ al infracțiunii și își trafică propriile competențe, săvârșește infracțiunea de
luare de mită. Însă, în cazul în care el se prevalează de funcția pe care i -o conferă relațiile sale
personale sau funcția (indiferent dacă acestea sunt sau nu reale) pe lângă u n alt funcționar,
pentru ca acesta să facă sau să nu facă un act privitor la atribuțiile sale de serviciu, ne aflăm
în prezența infracțiunii de trafic de influență. S -a decis astfel, în jurisprudență, că fapta
persoanei care prin activitatea sa înlesnește primirea unei sume de bani de către funcționar
pentru serviciul făcut de acesta- cu încălcarea îndatoririlor de serviciu – celui care apelase la
intervenția sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la luare de mită și nu de tr afic de influență.
Tribunalul Suprem, prin decizia nr. 373/1975, apreciază că „fapta unui profesor –
membru al comisiei de bacalaureat și examinator în cadrul acelei comisii – de a fi primit, de
la două dintre persoanele ce s -au prezentat la examenul de b acalaureat, diverse sume de bani,
în scopul de a le asigura reușita la acest examen, constituie infracțiunea de luare de mită și nu aceea de trafic de influență, deoarece în calitatea sa de profesor examinator, inculpatul avea
dreptul și obligația de a se pronunța asupra pregătirii candidaților la materia pentru care era
desemnat să- i examineze, astfel că a săvârșit fapta pentru a- și îndeplini într -un anumit mod,
favorabil mituitorilor, îndatoririle sale de serviciu. Chiar dacă persoanele care au dat banii au
crezut că inculpatul va uza de influența sa pe lângă ceilalți profesori examinatori, spre a le asigura reușita la examen, această împrejurare de ordin subiectiv este irelevantă în ceea ce
privește încadrarea juridică a faptei, atât timp cât inculpatul n u s-a prevalat de o asemenea
influență”
125.
Practică judiciară: Luarea de mită. Trafic de influență. Concurs ideal de infracțiuni.
Legea 78/2000, art. 7, C.pen art 254, art 257 (art 289 N.C.pen, 291 N.C.pen)
Fapta inculpatului care, în calitate de agent de poliție, sesizat cu o plângere penală
sub aspectul comiterii infracțiunii de distrugere, contactează pe făptuitor și îi pretinde o
anumită sumă de bani, destinată procurorului de caz, unui martor al cărui declarații le va
influența, și lui însuși, întrune ște elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită și

125 Secția Penală, decizia nr. 373/1975 în R.R.D. nr. 2/1976, a pud Dobrinoiu Vasile , „Corupția în dreptul penal
român”, București, editura Atlas Lex , 1995

63
trafic de influență, în concurs ideal. Fapta de pretindere a sumei are dublu scop: acela de a
motiva inculpatul în vederea denaturării materialului probator și a emiterii propunerii de
neîncepere a urmăririi penale, dar și pe acela de a trafica influența procurorului de caz,
abilitat conform legii ca, pe baza propunerii motivate a inculpatului, să emită o soluție de netrimitere în judecată
126. (Curtea de Apel București, Secția I penală, decizi a nr. 85 din 21
martie 2011, definitivă prin nerecurare)
Prin Sentința penală nr.968/17.XII.2010, din Dosarul nr.XXXXXXXXXXXX,
Tribunalul București – Secția a I -a penală, în temeiul art.254, alin.1, Cod penal, cu
aplicarea art.7, alin.1 din Legea nr.78/2000, l -a condamnat pe inculpatul A______
C_________ la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită,
cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, litera a, teza
a II-a, litera b și litera c, Cod penal, pe o durată de 3 ani, a făcut aplicarea art.71- art.64, alin.1,
litera a, teza a II -a, litera b și litera c, Cod penal, după care, în temeiul art.257, alin.1, Cod
penal, cu aplicarea art.7, alin.3 din Legea nr.78/2000, l -a condamnat pe același inculpat la
pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, a făcut
aplicarea art.71 -art.64, alin.1, litera a, teza a II -a, litera b și litera c, Cod penal, apoi, în
temeiul art.33, litera b, Cod penal, raportat la art .34, litera b, Cod penal, și al art.35, alin.1,
Cod penal, a contopit pedepsele cu închisoarea, astfel că inculpatul va executa pedeapsa
închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 3 ani închisoare , pe lângă care a aplicat
pedeapsa complementară a interz icerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1, litera a, teza a
II-a, litera b și litera c, Cod penal, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale a
închisorii, a făcut aplicarea art.71 -art.64, alin.1, litera a, teza a II -a, litera b și lite ra c, Cod
penal, a menținut , în temeiul art.350, Cod procedură penală, starea de arest preventiv a
inculpatului , luând act de retragerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, formulată de
inculpat, către care a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 3.000 lei, depusă la CEC
Bank, conform recipisei de consemnare nr.xxxxxxx/1/5.XI.2010, respectiv chitanței
nr.xxxxxxxx/1/5.XI.2010, a dedus, în temeiul art.88, Cod penal, durata reținerii și arestării
preventive de la data de 3.IX.2010 la zi, iar, în t emeiul art.254, alin.3, Cod penal și al art.257,
alin.2, Cod penal, a confiscat de la inculpat suma de 1.200 lei, care a făcut obiectul luării de

126 Trancă AnaMaria, ”Luarea și darea de mită, traficul de influență: practică judiciar ă”(citată în continuare A.
Trancă, ”Luarea… ”), București, Editura Hamangiu, 2011

64
mită și al traficului de influență, obligându -l pe inculpat, în temeiul art.191, alin.1, Cod
procedură penală, la plata sumei de 1.600 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut, pe situația de fapt , că inculpatul, după ce, în calitatea sa de agent
șef principal de poliție în cadrul D.G.P.M.B. – Sectorul 4 Poliție – Secția 14 Poliție, Biroul de
Investigații Criminale – C_M_ Criminalitate, i- a fost repartizată lucrarea penală
nr.xxxxxxx/2010, înregistrată, sub nr.9183/P/2010, la P________ de pe lângă Judecătoria
Sectorului IV, București, privind plângerea penală formulată de persoana vătămată A _____
L_______ împotriva unui autor necunoscut, conducător al autoturismului marca BMW, cu
număr de înmatriculare XXXXXXXX, care, pe data de 5.VII.2010, ora 13,15, pe
_________________________________, Sectorul IV, București, i -a lovit autoturismul marca
Mercedes, cu număr de înmatriculare XXXXXXXX, pentru săvârșirea infracțiunii de
distrugere, prev. de art.217, Cod penal, s -a deplasat, pe data de 29.VIII.2010, la domiciliul
martorului -denunțător V. B_____, comunicându -i lui V. M., tatăl acestuia, să -i tran smită
fiului său să se prezinte la Secția 14 Poliție, unde, după ce l -a încunoștințat asupra motivului
cercetării sale penale, i -a dat de înțeles, în termeni suficient de clari, că, pentru soluționarea
favorabilă a plângerii penale, pretinde o anumită sumă de bani, destinată procurorului de caz,
unui martor de influențat în declarații și sieși, astfel că pe data de 2.IX.2010 martorul –
denunțător i -a remis suma de 1.200 lei, compusă din bancnote înseriate, inculpatului, care a
fost surprins prin procedura fla grantului. În motivare , instanța de fond a arătat că există
probe clare de vinovăție, și anume denunțul formulat de martorul -denunțător V. B_____,
procesele- verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, procesele -verbale din
data de 2.IX. 2010 de înseriere a bancnotelor și de constatare a infracțiunii flagrante,
înscrisurile din Dosarul nr.9183/P/2010, la P________ de pe lângă Judecătoria Sectorului IV,
București, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului. A apreciat că, în drept, fapta
inculpatului care, la data de 2.IX.2010, în calitate de agent de poliție judiciară în cadrul
Secției 14 Poliție, a pretins și a primit de la martorul- denunțător V. B_____, suma de 1.200
lei, pentru a soluționa favorabil un dosar penal care îi fusese repar tizat, în vederea efectuării
de acte premergătoare, și, de asemenea, lăsând să se creadă că are influență asupra
procurorului de caz, în vederea obținerii de la acesta a unei soluții de neîncepere a urmăririi
penale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită, prev. de art.254,
alin.1, Cod penal, cu aplicarea art.7, alin.1 din Legea nr.78/2000, și de trafic de influență,
prev. de art.257, alin.1, Cod penal, cu aplicarea art.7, alin.3 din Legea nr.78/2000, ambele cu
aplicarea art. 33, litera b, Cod penal.

65
La individualizarea judiciară a fiecărei pedepse cu închisoarea , a avut în vedere criteriile
generale de individualizare, prevăzute de art.72, Cod penal, și anume dispozițiile Părții
Generale a Codului penal, limitele speciale de p edeapsă cu închisoarea, prevăzute de Partea
Specială și de legea penală specială, respectiv pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani și
interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de luare de mită, și de la 2 ani la 12 ani, pentru
infracțiunea de traf ic de influență, gradul de pericol social al faptelor penale, persoana
inculpatului, în vârstă de 54 ani, are studii medii, este căsătorit, are doi copii majori,
beneficiind de caracterizări pozitive profesionale și umane, nu este cunoscut cu antecedente
penale, a avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor penale,
precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, astfel că i -a aplicat
pedepse cu închisoarea reprezentând minimul special, fără a reține cir cumstanțe atenuante
judiciare, ținând seama de natura și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor de corupție, din
rațiuni financiare, prin prezentarea implicării, pe lângă polițist, a procurorului, frecvența și
amprenta nefastă asupra societății noastre, cu efectul neîncrederii în instituțiile statului
român, care necesită o ripostă adecvată, convingătoare, contopite în pedeapsa închisorii cea
mai grea, fără aplicarea vreunui spor.
Cât privește modalitatea de executare, a arătat că suspendarea sub supraveghere a executării
pedepsei rezultante a închisorii, solicitată de inculpat, nu corespunde scopurilor pedepsei
închisorii, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de exemplaritate, prevăzute de art.52
Cod penal.
La individualizarea pedepselor accesorii și complementară , a arătat că natura, modalitatea
săvârșirii faptelor penale, impactul profund negativ al acestora în rândurile populației,
presupun existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prev. de
art.64, alin.1, litera a și litera b, Cod penal, precum și dreptului de a ocupa o funcție sau de a
exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s -a folosit la
săvârșirea infracțiunii, prev. de art.64, alin.1, litera c, Cod penal.
În termen legal, inculpatul a declarat apel , pentru nelegalitate și de netemeinicie.
În motivarea în scris și orală a apelului, apelantul -inculpat a arătat, pe de o parte, că trebuia
să se facă aplicarea art.320/1, Cod procedură penală, întrucât legea pr ocesual penală poate
retroactiva, atâta timp cât conține dispoziții de dezincriminare, iar, pe de altă parte, că
instanța de fond, deși în considerente reține vârsta sa, conduita sa bună anterioară bună și
comportamentul procesual sincer, în dispozitiv nu reține nici una dintre circumstanțele

66
judiciare atenuante, prevăzute de art.74, alin.1, literele a și c, Cod penal sau art.74, alin.2,
Cod penal.
A solicitat admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale, iar, pe fond, reducerea
limitelor speciale de pedeapsă cu închisoarea cu o treime, prin aplicarea art.320/1, Cod
procedură penală , precum și reținerea art.74, alin.1, literele a și c, Cod penal sau art.74,
alin.2, Cod penal , cu aplicarea art.81, Cod penal sau art.86/1, Cod penal .
(…)Anal izând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală apelată, atât din punct de
vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, sub toate
aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371, alin.2, Cod procedură penală, Curtea apreciază
că apelul este fondat sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei și, în consecință, a
menținut cuantumul pedepsei, (dar a schimbat forma de executare în suspendare cu
supraveghere).
În consecință, Curtea, în temeiul art.379, punctul 2, litera a, Cod de procedură penală, va
admite apelul formulat de apelantul -inculpat A______ C_________ împotriva Sentinței
penale nr.968/17.XII.2010 a Tribunalului București – Secția a I -a penală, din Dosarul
nr.XXXXXXXXXXXX, pe care o va desf iința, în parte, și, rejudecând în fond, în temeiul
art.86/1, alin.1 și alin.2, Cod penal, art.71, alin. ultim, Cod penal, va dispune suspendarea sub
supraveghere a executării pedepsei principale a închisorii, precum și a pedepsei accesorii a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin.1, lit.a, teza a II -a, lit.b și lit.c, Cod penal, pe
un termen de încercare de 5 ani, stabilit în temeiul art.86/2, alin.1 și alin.2, Cod penal, pe a
cărui durată, în temeiul art.86/3, alin.1, Cod penal, inculpatul ar e obligația de a se supune
măsurilor de supraveghere (…)”127
Secțiunea 2. Traficul de influență în raport cu înșelăciunea
Conform textului de lege, înșelăciunea este definită, la alin (1) ” Inducerea în eroare
a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a
unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial
injust și dacă s -a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani (2)
Înșelăciunea săvârșită p rin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace

127Curtea de Apel București, Secția I Penală, Decizia nr. 85 din 2 1 martie 2011c onform http://rolii.ro/hotarari/(.)

67
frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie
prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni”128.
În cele mai multe cazuri, infracțiunea de trafic de influență este confundată cu cea de
înșelăciune, prevăzută de art 244 C.pen, chiar dacă, trăsăturile conținuturilor lor sunt strict
delimitate. Obiectul juridic special al infracțiunii de trafic de influență îl cons tituie relațiile
sociale a căror formare și dezvoltare se întemeiază pe prestigiul de care trebuie să se bucure
orice funcționar și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane
juridice. Spre deosebire, obiectul juridic special al infracțiunii de înșelăciune îl constituie
relațiile sociale privind strict patrimoniul unor persoane fizice și juridice, relații care iau
naștere și care se desfășoară pe baza bunei credințe a subiecților acestor raporturi, a încrederii
pe care și -o acordă reciproc.
Tot element de diferențiere dintre cele două infracțiuni este constituit de interes. În
lipsa unui interes real, legitim sau chiar nelegitim, fapta va constitui înșelăciune129.
Sub aspectul rezultatului, traficul de influență este o infracțiune de pericol, nefiind
condiționată de producerea vreunui prejudiciu, în timp ce esența înșelăciunii este tocmai paguba materială ca urmare imediată, fiind o infracțiune de rezultat. În timp ce înșelăciunea
este o infracțiune contra patrimoniului. Infracțiun ea de trafic de influență are o vădită legătură
cu infracțiunea de înșelăciune (art. 244 C.pen.). Ele se aseamănă foarte bine, deoarece ambele presupun o acțiune de amăgire; există, însă, și unele elemente care le deosebesc. Diferența
dintre infracțiunea de înșelăciune și cea a traficului de influență constă în aceea că, în primul
caz (al infracțiunii de înșelăciune) persoana care dă banii sau alte foloase este de bună –
credință, fiind indusă în eroare de către făptuitor, pe când în cazul traficului de infl uență, cel
care dă banii sau alte foloasele, este de rea -credință și urmărește el însuși să obțină un drept
pe căi ilicite, chiar dacă și el, uneori, este victima unei înșelăciuni autentice.
Spre deosebire de înșelăciune, care presupune orice acțiune de i nducere în eroare, în
cazul traficului de influență, traficantul de influență trebuie să -i promită cumpărătorului de
influență, chiar dacă nu este reală promisiunea, că îl va determina pe un funcționar public
(sau pe o altă persoană dintre cele prevăzute d e lege) să îndeplinească, să nu îndeplinească, să

128 D. Lupașcu, Noul Cod… op. cit. p.103
129 E. Mădulărescu , ”Traficul… ” op. cit. pp. 94-95

68
urgenteze ori întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să
îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.130
Dacă influența de care se prevalează subiectul activ al infr acțiunii de trafic de
influență este posibil să fie reală, în ipoteza înșelăciunii, realizarea infracțiunii presupune, cu
necesitate, alterarea adevărului. Esențial pentru infracțiunea de înșelăciune este rezultatul
acțiunii de inducere în eroare a victimei și de obținere de către făptuitor, prin fraudă, a unor
foloase de la o persoană de totală bună -credință, pe când în cazul infracțiunii de trafic de
influență, cel care dă banii sau bunurile ori promite foloasele este întotdeauna de rea -credință,
urmărind satisfacerea intereselor personale pe căi oculte.131
Prin urmare, fapta inculpatului de a pretinde și primi bani de la două persoane, pentru
a interveni pe langă o persoană cu atribuții de decizie în conducerea unui agent economic, în
scopul angajării fiic elor acestora- iar pentru a le întări convingerea s -a obligat să le
întocmească ea cererile de angajare, luându -le în acest scop certificatele de absolvire a
liceului pe care le- a depus la serviciul personal al întreprinderii -întrunește, atât obiectiv cât și
subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență și nu pe ale celei de
înșelăciune .132
Cu totul altă este situația în ipoteza în care o persoană își atribuie o calitate falsă,
care-i conferă atributele pentru a face un act so licitat de cumpărătorul de influentă, fără a mai
interveni pe lângă un alt funcționar, presupus subaltern ce ar avea în competență exclusivă facerea acelui act. În spetă, inculpatul și -a declinat calitatea de director general al unui agent
economic, promi țând părtii vătămate că va interveni pe langă funcționarul de la personal
pentru a o angajă, obținând în felul acesta sume de bani și alte bunuri. Cu alte cuvinte,
inculpatul a profitat de naivitatea și credulitatea părții vătămate, care cu ușurință a crez ut
afirmațiile sale. Fapta sa întrunește elementele constitutive ale laturii obiective ale infracțiunii
de înșelăciune și nicidecum pe cele ale infractiunii de trafic de influență .
133
În același sens există și soluții în practica judiciară. Astfel, s -a decis că faptele unei
persoane de a solicita sume de bani și alte foloase de la martorii denunțători, urmare a
promisiunii că prin intermediul relațiilor sale le va satisface interesele, nu constituie

130 G. Ivan, , M. Ivan ”Drept penal…” op. cit. , p. 374
131 E. Mădulărescu , ”Traficul… ” op. cit. p.96
132 Curtea Supremă de Justiție , secția penală, decizia nr. 3768 din 16 septembrie 2003, www.scj.ro
133 Înalta Curte de Casație și Justiției, secția penală, decizia nr. 470 din 27 ianuarie 2004, www.scj.ro

69
infracțiunea de înșelăciune, ci întrunește elementele consti tutive ale infracțiunii de trafic de
influență. În speță, inculpata a promis martorilor denunțători ca, prin relațiile sale, va obține
contractele de închiriere a unor apartamente din fondul locativ de stat, amăgindu- i că este
funcționară la Regia Autonom ă URBIS Tunișoara, arătându -le o listă cu mai multe
apartamente și case proprietate de stat și folosind prenumele unor funcționari ce lucrau în
cadrul primăriei, conform sentinței penale citată de profesorul Ghe orghe Ivan.134
Pentru existența infracțiunii de trafic de influență este necesar ca funcționarul pe lân gă
care traficantul are ori lasă să se creadă că are influență, să lucreze la o instituție în atribuțiile
căreia intră rezolvarea chestiunilor în discuție. Concret, serviciul traficat (redobândirea
permis ului de conducere auto) este în aria atribuției poliției, indicarea unui anume ofițer care
nu avea atribuții specifice în materie de Circulație fiind lipsită de semnificație și chiar dacă în
conținutul specific al infracțiunii au apărut și elemente de amăg ire specifice înșelăciunii
(subiectul activ nu- l cunoștea pe ofițer), nu se schimba configurația infracțiunii din trafic de
influență în înșelăciune.135 În cauză nu sunt întrunite elementele infracțiunii de trafic de
influență, cât timp dir ectorul pe lângă care inculpatul a promis că va interveni, nu avea ca
atribuție de serviciu repartizarea de locuințe, încadrarea juridică a faptelor fiind în
infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art 244 alin. (1) C.pen. [art 215 alin. (1) C.pen. din
1969].136 Se poate adăuga că nici instituția care era condusă de director nu avea nicio
compe tență în repartizarea de locuințe, pentru că, în caz contrar, nu interesează dacă
inculpatul a indicat corect numele sau atribuțiile funcționarului; așa cum s -a mai arătat,
pentru exist ența infracțiunii este suficientă indicarea instituției având competența de a
îndeplini un act în legătură cu atribuțiile de serviciu în discuție. Fapta inculpatului care, prin
promisiunile făcute, lăsând să se creadă, contrar reali tății, că are influență asupra unui
funcționar cu atribuții privind atribuirea locuințelor, a pretins și a primit pentru sine o sumă
de bani de la o persoană căreia i-a promis că va interveni pe lângă acel funcționar ca să-i
procure o locuință constituie infracțiunea de trafic de influență și nu aceea de înșelăciune.
Atâta vreme cât banii s -au cerut pentru ca inculpatul să -și exercite influența asupra
funcționarului, iar nu sub pretextul că vor fi dați acestuia, încadrarea juridică corectă a faptei

134 C.A. Timișoara, Secția penală, decizia nr. 180/1998, citată în G. Ivan, M. Ivan”Drept penal…” , op. cit. p.374
135 C. A. Brașov, secția penală, decizia nr. 15/A/1996 ș i decizia nr. 10 40/1998, nepublicate, citate în G. Ivan, M.
Ivan”Drept penal…” op cit p.377
136 C. A. Cluj, Secția Penală, decizia nr. 213/1997, în RDPen nr. 4/1998, p.148

70
este în art 291 alin. (1) C.pen. în referire la art. 6 din Legea 78/2000 [art 257 C.pen. din
1969], iar nu în art 244 C.pen.(art 215 C.pen. din 1969). Este de menționat că uneori, acesta
nefiind, însă, cazul în speță, traficul de influență poate servi ca mijloc pentru săvârșirea
infracți unii de înșelăciune; așa se întâmplă atunci când făptuitorul pretinde că, pentru a -l
determina pe funcționar, trebuie să-i ofere o sumă de bani ori un alt folos și obține de la cel
interesat banii ori folosul respectiv, pe lângă suma care reprezintă prețul influenței sale. În
asemenea situație vor exista două infracțiuni, trafic de influență și înșelăciune, în concurs137;
bineînțeles, concursul nu poate fi decât ideal. Ar fi de reflectat, dacă nu ar trebui să se rețină –
în sarcina inculpatului numai infracțiu nea de trafic de influență. În acest sens, s- a decis într -o
altă speță că fapta inculpatului care, prin promisiunile făcute, a lăsat să se înțeleagă că are
influență asupra șefului Corpului gardienilor publici (Poliției comunitare, Poliției locale – în
prezent), care are competența legală de a face angajări, și că suma pretinsă este necesară
pentru a determina funcționarul respectiv să rezolve problema încadrării în muncă, constituie
infracțiunea de trafic de înfluență și nu aceea de înșelăciune138.
Practică judiciară: Trafic de influență. Înșelăciune. Concurs real.
C.pen. art 215, art 257 alin (1) (art 244 N.C.pen, art 291 alin (1) N.C.pen)
În condițiile în care, în activitatea sa infracțională, inculpatul, fără a avea intenția de a
săvârși un act contrar at ribuțiilor sale de serviciu, a pretins martorului denunțător ca jumătate
din suma solicitată îi revine în schimbul conduitei pe care se obligă să o aibă, iar cealaltă
jumătate este pentru șeful său ierarhic căruia trebuie să- i adreseze cererea, persoană pe lângă
care inculpatul a lăsat să se creadă că are influență, acțiunea pretinderii sumei de bani pentru sine configurează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, iar cea a pretinderii
sumei de bani, egale cu prima, dar pentru cealaltă pers oană nominalizată, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art 291 C.pen alin (1),
raportat la art 6
1 (în vigoare la momentul pronunțării sentinței și abrogat prin Legea
187/2012)139

137 C.A. București, Secția I penală, decizia 106/A/1994, citată de G. Bodoroncea, I.Kuglay, L. Lefterache, I .
Matei, I. Nedelcu, F. Vasile, p. 898
138 C.A. Bacău, decizia nr. 82/1996 , citată de G. Bodoroncea, I.Kuglay, L. Lefterache, I . Matei, I. Nedelcu, F.
Vasile, p. 89 9
139 A. Trancă, ” Luarea… ”, op. cit. p. 85

71

Înalta Curte de Casație și Just iție, Secția Penală, Decizia Nr. 1300 din 8 aprilie 2009
” I. Prin sentința penală nr. 188 din 24 martie 2008 a Tribunalului Iași, în baza dispozițiilor
art. 334 C. proc. pen. s -a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de
sesizare a instanței din infracțiunile de „înșelăciune” prev. și ped. de art. 215 alin. (2) C. pen.
și „trafic de influență” prev. și ped. de art. 257 C. pen. combinat cu art. 6 ind. 1 din Legea nr.
78/2000 republicată, ambele cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile de
„înșelăciune” prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și „trafic de influență" prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 ind. 1 din Legea nr. 78/2000 republicată, ambele
cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile
A condamnat pe inculpatul P.M.F., fiul lui M. și F., cetățenia română, studii superioare de
scurtă durată, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără
antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-„înșelăciune” prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani și
10(zece) luni închisoare;
– „trafic de influență” prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 ind. 1 din Legea
nr. 78/2000 republicată, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 4(patru) luni închisoare. In baza
dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. contopește cele două pedepse cu închisoarea stabilite prin prezenta sentință penală, inculpatul P.M.F., urmând să execute pedeapsa cea
mai grea de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni închisoare.
(…) În drept:
– Fapta inculpatului P.M.F. care în perioada octombrie 2006 – 27 septembrie 2007, profitând
de faptul că lucra în calitate de referent principal în cadrul D.A. P.P.P. Iași – S.A.S.D.L., în
condițiile în care nu avea atribuții de serviciu în domeniul schimbului de locuințe dintre cele
care se aflau în gestionarea serviciului anterior menționat i -a creat martorului B.V.
reprezentarea că are posibilitatea ca în îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu să -i faciliteze
aprobarea cererii sale de schimb de locuințe, pretinzând și obținând pentru aceasta suma de
5.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „înșelăciune” prev. și ped. de
art. 215 al in. (1) și (2) C. pen.;

72
– Fapta aceluiași inculpat care în aceeași perioadă, profitând de faptul că își desfășura
activitatea în cadrul S.A.S.D.L. din .D.A.P.P.P. Iași și că avea o relație de concubinaj cu
martora H.M., persoana care îndeplinea funcția de „șef serviciu”, a lăsat să se creadă că ar
avea influență pe lângă aceasta și a pretins, iar la data de 27 septembrie 2007 a și primit de la
denunțătorul B.V. suma de 5.000 lei, promițând în schimb că va interveni pe lângă H.M.
pentru ca aceasta să- și înd eplinească atribuțiile de serviciu în mod necorespunzător în așa fel
încât să propună Consiliului Local al Municipiului Iași; aprobarea cererii de schimb de locuințe formulată de denunțător, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic
de influență” prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6
1 din Legea nr. 78/2000
republicată.
Cele două infracțiuni au fost comise de inculpat în concurs real
(…) Admite recursul declarat de inculpatul P.F.M., împotriva Deciziei penale nr. 123 din 21
octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.
Casează în parte decizia recurată precum și sentința penală nr. 188 din 24 martie 2008 a
Tribunalului Iași, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei
rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 7 ani determinat
potrivit art. 862 C. pen.140
Secțiunea 3. Activitatea de lobby între legalitate și infracțiune.
”Româ nia nu are un cadru legal bine definit în ceea ce privește activitatea de lobby.
În UE există doar două țări care au o lege care reglementează activitatea de lobby: Polonia
și Lituania. A existat o astfel de lege și în Ungaria, dar a fost abrogată” , a declarat pentru
EVZ, Laura Florea, președinta Asociației Registrul Roman de Lobby (ARRL)141. "În Europa
există două tipuri de reglementare: registre de transparență similare cu Registrul comun de
Transparență de la Bruxelles se găsesc în Austria și Franța. Ele s -au dovedit funcționale.
Celălalt de reglementare, nefuncțional însă, similar cu inițiativele legislative de până acum
din România, sunt în trei țări: Polonia, Lituania și Ungaria. În Ungaria legea a fost de altfel

140 A se vedea A nexa 6; Înalta Curte de Casație și Justiție , Secția Penală, Decizia Nr. 1300 din 8 aprilie 2009,
www.scj.ro
141 http://evz.ro/activitatea -de-lobby -in-romania -intre-reglementare -si-trafic -de-influenta.html

73
abrogată" »142 este declarația făcută recent p ublicației Evenimentul Zilei de președinta
Asociației Registrul Roman de Lobby. Este evident că, la acest moment, activitatea de lobby
nu este reglementată și, ca urmare, anumite aspecte, profitând și de lipsa legislației în
domeniu, ar putea să cadă în sf era comiterii infracțiunii d e trafic de influență. Conform
Wikipedia ” activitatea de lobby se referă la influențarea legitimă a deciziilor politice, prin
activități de comunicare profesionist realizate, care implică experiență legislativă, tehnici
discurs ive si abilități strategice. Prin lobbying se înțelege activitatea unui grup (sau
persoană) care încearcă să determine puterea legislativă sau executivă să adopte o poziție
sau să ia o decizie care să servească interesele legitime ale respectivului grup. Î n plus, prin
lobbying (activitatea de lobby), factorii decizionali – parlamentarii, reprezentanții
administrației publice centrale și locale etc. – pot beneficia, prin intermediul acestor grupuri,
de experiența unor specialiști în diferite domenii. Dintr -un alt punct de vedere, lobbying- ul
constituie un mecanism prin care se menține legătura dintre alegători și aleșii lor, pe durata
mandatului acestora din urmă”143.
Persoana care face lobby, lobbystul, este astfel reprezentantul unui terț, susținând
interesel e acestuia și încercând să influențeze promovarea unor legi sau a unor decizii de
către administrația guvernamentală.144 Din păcate însă, de multe ori, activitatea de lobby a
fost desfășurată sub aspectul promovării de natură penală a unor interese de grup, care, prin
asocierea în grupuri infracționale, au urmărit – sub aspect legal -emiterea unor acte normative
care să- i favorizeze- și sub aspect ilicit, crearea unor adevărate rețele de trafic de influență,
dare de mită, șantaj etc, pentru obținerea unor avantaje de natură patrimonială.
Lobby -ul în interes public este important pentru procesul legislativ, „cetățenii
putând maximiza puterea pe ca o au, pentru a se face auziți"145. Executivul și legislativul,
prin activitatea pe care o desfășoară, adoptă decizii politice care influențează în mod direct
populația. Deciziile constau în proiecte de legi, legi sau decizii guvernamentale. Oficialitățile

142 http://evz.ro/activitatea -de-lobby -in-romania -intre-reglementare -si-trafic -de-influenta.html
143 https://ro.wikipedia.org/wiki/Lobby
144E. Mădulărescu , ”Traficul… ” op. cit. , p.99
145 Deaconu Ștefan, ”Necesitatea unei legi a lobby -ului în România” , în revista Dreptul nr. 2/2001, p.59 apud E.
Mădulărescu , ”Traficul… ” op. cit. p. 99

74
nu pot lua o decizie corectă și în cunoștință de cauză fără a avea în vedere informațiile
furnizate de un cerc larg de persoane interesate, care sunt afectate în ultimă instanță de
aceasta.146 Se mai reține faptul că, prin cerințele pe care un lobbyst trebuie să le
îndeplinească, sarcinile și nivelul de cunoștințe, dar mai ales cel de muncă pentru cunoașterea
procesului l egislativ, elaborarea unei strategii de acțiune, ceea ce presupune evaluarea
situației politice și adaptarea planului în funcție de evoluția politică, argumentarea susținerilor
sale, stabilirea și menținerea unor contacte personale cu factorii de decizie, abilitățile de
comunicare, este imposibil ca activitatea să fie derulată pe cont propriu, individual,
presupunând, în mo direct, și costuri extrem de ridicate. Derularea activității de lobby, deși ar
fi una utilă, la modul în care este ea definită ca activ itate legală, nu are un suport legislativ,
fiind sancționabilă, în opinia unor autori, de incriminarea ca infracțiune de trafic de influență, prin Legea 78/2000. Este însă, de observat, că actul normativ menționat, incriminează
influențarea politicilor pub lice cu reacredință, făcută în scopul obținerii unor avantaje și
foloase necuvenite. Este însă adevărat că, în condițiile legislației actuale influența nu se
poate face transpa rent, pe baza unui contract de prestări servicii de lobby, și ca atare
interesele astfel servite nu vor fi înregistrate niciodată în declarația de interese, indiferent cât
de dură ar fi o lege a lobby -ului. Același autor opinează că traficul de influență este
infracțiunea de corupție cea mai dificil de probat sau de investigat. Pentr u prevenirea acesteia
s-a îmbunătățit permanent legislația privind declararea și controlul averilor, declararea
intereselor, controlul și sancționarea conflictelor de interese și a incompatibilităților.
147
Argumentele pentru legiferarea activității de lobby constau, în primul rând, în
avantajele pe care această activitate ar putea să o aducă grupurilor de interese legal constituite
(oameni de afaceri, activiști în domeniul ecologic etc). S -ar respecta și garanta în acest mod
drepturile legale ale grupurilor de interese, și, la fel de important, modalitățile subterane de
derulare a acestor activități, concomitente cu derularea unor activități infracționale (dare de
mită, abuz în serviciu, trafic de influență) ar fi, dacă nu eliminate, cel puțin diminuate.
Moda litățile și remunerația, precum ș1 activitatea profesională în sine, care asigură acest
drept (activitatea de lobby), trebuie să fie controlate prin lege pentru a împiedica apariția
conflictelor de interese. S -ar face o diferențiere a activității de lobby, de traficulde influență și
în general, a corupției. Prin reglementarea activității de lobby s -ar stopa sau cel puțin diminua

146 E. Mădulărescu , ”Traficul… ” op. cit. p.99
147 Ibidem , p.101

75
corupția, întrucât lobby -iștii ar fi înregistrați, iar transmiterea unor rapoarte periodice privind
activitatea lor ar fi obligator ie. Este cunoscut faptul că unele programe politice economice au
impact asupra unor cercuri de afaceri sau categorii de populație. În aceste condiții, datorită
inexistenței cadrului legislativ adecvat, grupurile de interese intervin pe căi oculte, exercitâ nd
presiuni asupra factorilor de decizie.
De obicei, în scopul întârzierii aplicării respectivelor programe sau pentru blocarea
lor, se folosesc pe post de intermediari, diverși politicieni dispuși la compromisuri, metoda folosită fiind aceea de corupere a funcționarilor publici și a demnitarilor. În favoarea
instituționalizării stau și practicile celorlalte state. Astfel, Germania reglementează statutul grupurilor de interese, acestea fiind obligate să se înscrie într -un registru, iar lista lor se
publică anual. Lobby -iștii danezi trebuie să fie înregistrați și numele lor publicate. În țara
considerată ca având cea mai pură democrație, respectiv în S. U.A., interesul general este
rezultatul numeroaselor interese particulare, cele din urmă fiind reprezentate de organizațiile
de lobby. Federal Regulațion of Lobbying Act a apărut în anul 1946 și a prevăzut
obligativitatea înregistrării lobby -iștilor de pe lângă Congres, declararea surselor de finanțare,
a cheltuielilor făcute, a proiectelor pe care le susțin
148.

148 E. Mădulărescu , ”Traficul… ” op. cit. pp 102 -103

76
CONCLUZII

Așa cum am arătat de la începutul prezentei lucrări, fenomenul de corupție este unul
dintre cele mai răspândite flageluri ale societății contemporane, comparabil chiar cu
fenomenul sărăciei. De altfel, sărăcia și fenomenul de corupție sunt aproape indisolubil
legate, date fiind condițiile în care faptele de corupție apar, se dezvoltă și sunt menținute în mediile în care sărăcia, lipsa de instrucție și de educație. Referitor la societatea românească
contemporană, fenomenul corupției este, așa cum indică și măsurătorile, rapoartele și
statisticele organismelor naționale și internaționale, încă, cel puțin la nivel de percepție, unul
prezent în aproape toate segmentele societății. Este adevărat că sectorul public și funcționarii
publici sau/și persoanele asimilate acestora sunt cei mai vizați de fenomenul corupției, însă,
prin ultimele măsuri de creștere salarială, de mărire a numărului de funcționari publici, prin
selectarea unor angajați cu un nivel de pregătire superior, fenomen ul corupției ar trebui să fie
pe o curbă descendentă. Statutul României de stat membru al Uniunii Europene, al NATO și, pe viitor, sperăm, al Spațiului Schenghen, sunt benefice prevenirii și combaterii fenomenelor
de corupție din România. Aplicarea Mecanis mului de Cooperare și Verificare este unul dintre
cele mai puternice modalități de control al dirijării României pe un traseu european, al unei normalități care privește diminuarea fenomenului corupției. Conform ultimului raport tehnic
al MCV, din cursul a cestui an, deși este dificil de măsurat cu exactitate, există o serie de
indicatori clari care pot fi utilizați pentru a se evalua independența sistemului judiciar. Faptul că în România s -a realizat urmărirea penală și condamnarea unui număr mare de politi cieni
marcanți este un semn că tendința consolidării independenței sistemului judiciar este una pozitivă. Aceeași tendință poate fi observată în sondajele de opinie privind percepția asupra independenței sistemului judiciar și a încrederii în acesta. Dar, după cum s -a arătat în
rapoartele privind MCV, a existat, de asemenea, o reacție la această tendință: au fost frecvente criticile exprimate de politicieni și de mass -media împotriva magistraților și a
instituțiilor judiciare, iar atacurile împotriva Direcției Naționale Anticorupție au continuat să se intensifice în 2016, ajungând la un maxim în cursul acestui an. Există riscul ca aceste
critici să submineze încrederea opiniei publice în sistemul judiciar în ansamblul său, în
special atunci când aceste criti ci vin din partea Guvernului sau a Parlamentului. Un pas
înainte în ceea ce privește legislația este reforma sistemului judiciar prin modernizarea legislației. În 2009, România a adoptat noul Cod civil și noul Cod penal și, în 2010, codurile

77
de procedură a ferente, în scopul de a moderniza dreptul material și de a îmbunătăți eficiența
și consecvența procesului judiciar. În 2011 a intrat în vigoare Codul civil, iar în 2013 a intrat
în vigoare Codul de procedură civilă149.
Privind direct infracțiunea supusă ana lizei în cadrul prezentei lucrări, traficul de
influență se înscrie în sfera infracțiunilor care aduc o gravă atingere unor valori importante ale societății, respectiv probitatea, corectitudinea, obiectivitatea altor valori care trebuie să
caracterizeze co rpul funcționarilor publice. Din însăși modul de comitere a acestei infracțiuni,
prin traficarea reală sau presupusă a influenței pe care o persoană lasă să se înțeleagă că o are, sau chiar o are pe lângă un funcționar public, sunt vătămate în mod direct prestigiul,
autoritatea și credibilitatea organelor, a instituțiilor, organismelor statului, serviciilor publice,
a altor unități, societăților comerciale, companiilor și societăților naționale, regiilor
autonome, agenților economici, cât și pentru corectit udinea funcționarilor care -și desfășoară
activitatea în cadrul acestora. Ocolirea căilor legale și inducerea ideii că se pot promova interese pe căi oculte, în afara cadrului legal, prin cumpărarea de favoruri de la funcționarul
public însărcinat cu anumit e atribuții de serviciu se crează un grav și uneori iremediabil
dezechilibru al relațiilor sociale în ansamblul lor. Starea de pericol, așa cum au stabilit atât doctrina cât și practica judiciară, sunt imediate, de la momentul la care se face pretinderea,
primirea sau acceptarea promisiunii de bani, bunuri sau alte foloase în scopul cumpărării
favorurilor funcționarului public. Chiar dacă influența este, de multe ori, una fictivă, iar prin
elementul material al laturii obiective, infracțiunea de trafic de influență, nu atinge activitatea funcționarului public vizat, discreditatea autorității este una cât se poate de reală prin
reprezentarea rezultatului urmărit, respectiv obținerea pe căi nelegale a unor favoruri.
Există, din păcate, în mentalitatea colecti vă, ideea că, prin apelarea la traficanții de influență
se pot obține atât favoruri ilicite, dar mai ales rezolvarea mai rapidă, mai sigură, a unor
drepturi legale, infracțiunea de trafic de influență fiind aici asociată cu darea de mită. Acesta
este un as pect tributar unui mod defectuos de vedere a organizării societății în ansamblul ei,
în care, obținerea unor drepturi, a unor documente, a unor servicii, este indisolubil legată de traficarea influenței și de darea de mită. Componenta de educație trebuie s ă intre, din acest
motiv, cu mult mai multă preocupare în atenția instituțiilor abiliatate.

149 RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind progresele
înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare conform
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/com -2017- 44_ro_1.pdf .

78
La fel de nocivă este acțiunea spectrului politic care își asigură asccensiunea, menținerea și
finanțarea la nivel înalt prin derularea unor activități infracționa le de corupție și de serviciu
care, prin gradul la care sunt derulate și percepute, tind să devină din excepție, regulă, model al derulării relațiilor normale în societatea românească. O concluzie se impune! Fără o
educație adecvată, fără ca schimbarea de mentalitate să fie una pe verticală, fără o atitudine
fermă și consecventă împotriva oricăror tendințe de legitimare socială a fenomenului de corupție, fără o societate civilă reală și sănătoasă, fără un sistem de legi care să nu permită
ambiguități care să profite tendințelor infracționale, fără un sistem sancționator bazat pe
realitățile societății românești, lupta împotriva corupției și atingerea unui nivel de normalitate este o Fata Morgana.

79

ANEXA 1 – Extras din Decizia nr. 717/2014 ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE ,
secția penală, Ședința publică din 28 februarie 2014

În drept, fapta inculpatului M.N. care, în calitate de deputat în Parlamentul României, în
cursul anului 2008, a pretins suma de 50.000 euro de la martora denunțătoa re C.G., în
schimbul influenței pe care o putea exercita asupra judecătorilor care judecau dosarul penal
nr. 1012/121/2008 al Tribunalului Galați în care martora denunțătoare fusese trimisă în judecată pentru infracțiunile de constituire a unui grup infrac țional organizat și înșelăciune
pentru ca aceștia să dispună revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută în
art. 257 alin. (1) C. pen. î n referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Fapta aceluiași inculpat care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul anului 2009 și
în lunile martie -aprilie 2010, a pretins suma de 25.000 euro de la martora denunțătoare C.G.
și câte 10.000 euro de la martorii denunțători G.D.V., C.J., R.I. și A.N. (în total suma de
65.000 euro), în schimbul influenței pe care o putea exercita asupra judecătorilor de la Înalta
Curte de Casație și Justiție care judecau Dosarele nr. 1012/121/2008 și nr. 1254/44/2009 ale
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în care martorii denunțători fuseseră trimiși în judecată pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune, respectiv complicitate la luare de mită, pentru ca aceștia să dispună revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate, respectiv condamnarea la pedepse cu suspendarea executării, iar la data de 22 aprilie 2010, a primit suma de 20.000 euro de la
martorul denunțător R.I., reprezentând un avans din suma totală pretinsă, prin intermediul inculpatului M.O., în același scop, iar pentru a disimula faptele de corupție a pretins întocmirea unui contract de împrumut fictiv, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de tra fic de influență, prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din
Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatului M.O. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie –
aprilie 2010, l -a ajutat pe inculpatul M.N. să pretindă suma de 25.000 euro de la martora
denunțătoare C.G. și câte 10.000 euro de la martorii denunțători G.D.V., C.J., R.I. și A.N., în
total suma de 65.000 euro, în schimbul influenței pe care o putea exercita asupra judecăt orilor
de la Înalta Curte de Casație și Justiție care judecau Dosarele nr. 1012/121/2008 și nr.
1254/44/2009 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în care martorii denunțători fuseseră trimiși în judecată pentru infracțiunile de constitu ire a unui grup infracțional
organizat și înșelăciune, respectiv complicitate la luare de mită, pentru ca aceștia să dispună revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate, respectiv condamnarea la pedepse cu suspendarea executăr ii, iar la data de 22 aprilie 2010, a primit
pentru inculpatul M.N. suma de 20.000 euro de la martorul denunțător R.I., reprezentând un avans din suma totală, în același scop, fiind prins în flagrant delict, iar pentru a disimula faptele de corupție a înto cmit un contract de împrumut fictiv, întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunilor continuate de complicitate la trafic de influență și complicitate la cumpărare de influență, prevăzute în art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. în
referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen.
raportat la art. 6
1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (…)

80
Astfel, în ceea ce- l privește pe inculpatul M.N., i -a aplicat o pedeapsă în cuantum de 7 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1)
C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și o pedeapsă de 7 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată, prevăzută de art. 257
alin. (1) C. pen în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpatului M.O., care are calitatea de complice, este tânăr și era student i -a aplicat o
pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de influență, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și o pedeapsă de 5 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de cumpărare de influență, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 6
1 alin. (1) din
Legea nr. 78/2000 cu aplicarea ar t. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele deduse judecății au fost săvârșite în concurs real, astfel că s -a făcut aplicarea, în cazul
fiecărui inculpat, a dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., iar potrivit art. 34 lit. b) C.pen, s -a
dispus ca aceștia să execute ped eapsa cea mai grea, la care s -a adăugat un spor de câte două
luni închisoare.
În raport de natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina celor doi, potrivit art. 71 C.
pen. li s -a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art . 64 lit. a) teza a II -a
și lit. b) C. pen.
Întrucât inculpații au fost cercetați până la data de 11 aprilie 2011 în stare de arest preventiv,
s-a dedus din pedepsele stabilite, potrivit art. 88 C.pen, perioadele de detenție după cum
urmează: de la 28 apri lie 2010 până la 11 aprilie 2011 – în cazul inculpatului M.N. și de la 23
aprilie 2010 la 11 aprilie 2011 – în cazul inculpatului M.O. (…)

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Cur te de Casație și Justiție –
Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Galați și de inculpații M.N. și M.O.
împotriva deciziei penale nr. 158/A din 10 iunie 2013 a Curții de Apel Galați, secția a II -a
penală și pentru cauze cu minori.

Reduce de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M.N. pentru
săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. în referire
la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 375 C. proc. pen. (faptă din c ursul anului 2008) cu
aplicarea art. 5 C. pen.
Reduce de la 5 ani și 4 luni închisoare la 4 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M.N.
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.

81
pen., reținând și prevederile art. 375 C. proc. pen. (faptă din cursul anului 2009 și din lunile
martie – aprilie 2010) cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) C . pen., art. 39 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. dispune ca
inculpatul M.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
Constată că inculpatul M.N. este arestat în altă cauză.
În baza art. 72 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată durat a arestării preventive de la 28
aprilie 2010 la 11 aprilie 2011. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M.O. în cele două
pedepse componente de câte 2 ani și 10 luni închisoare pe care le repune în individualitatea
lor.
Înlătură sporul de 2 luni închisoare.
Reduce de la 2 ani și 10 luni închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului
M.O. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea
nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă din perioada martie – aprilie 2010) și
art. 5 C. pen.
Reduce de la 2 ani și 10 luni închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului M.O. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de cumpărare de influență în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.
35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (faptă din luna aprilie 2010).
În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. dispune ca
inculpatul M.O. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 72 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reținer ii și arestării preventive de
la 23 aprilie 2010 la 11 aprilie 2011.
Menține dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani pe
durata unui termen de încercare de 4 ani (compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se
adaugă un interval de timp de 2 ani) redus ca urmare a aplicării art. 5 C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu,în sume de câte 200 RON, se vor plăti din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă .
150

150 http://www.scj.ro/1093/Det alii-jurisprudenta

82
ANEXA 2 – Extras din Decizia nr. 404/A/2014 ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI
JUSTIȚIE , secția penală, Ședința publică din 27 noiembrie 2014
Se reține în cuprinsul acestei decizii că inculpatul, având calitate de comisar de poliție în
cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Călărași – Serviciul de Investigare a Fraudelor
”în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada august -septembrie 2013, a pretins de la
P.Ș., prin intermediul lui G.M., suma de 100.000 de euro, din care câte 25.000 urmau să -i
revină lui, inculpatului G.V. și lui G.M., pentru a interveni pe lângă D.B., director executiv
adjunct al A.P.I.A. Călărași, asupra căruia a afirmat că are influență, pentru a- l determina să
anuleze sau să d iminueze debitele înregistrate de societățile administrate de P.Ș. la A.P.I.A.
Călărași, precum și suma de 40.000 de euro, din care câte 10.000 urmau să -i revină lui,
inculpatului G.V. și lui G.M., pentru a interveni pe lângă D.B., asupra căruia a afirmat că are
influență, pentru a -l determina să elibereze trei adeverințe pentru societățile reprezentate de
P.Ș., care să permită acestuia accesarea unor fonduri europene, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen.
anterior raportat la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale) ”.
”Cu privire la fapta inculpatului care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada
august -septembrie 2013, după ce s -a convins că D.B. este dispus să nu își îndeplinească
atribuțiile de serviciu sau să și le îndeplinească în mod necorespunzător, în schimbul unor
sume de bani, a promis lui P.Ș. că îl va ajuta să îi ofere lui D.B . suma de 25.000 de euro
pentru ca acesta să anuleze sau să diminueze debitele înregistrate de societățile administrate de martor la A.P.I.A. Călărași și suma de 10.000 de euro pentru ca acesta să elibereze trei
adeverințe pentru societățile reprezentate d e P.Ș., care să permită acestuia accesarea unor
fonduri europene, fapte urmate de demersurile necesare (identificarea unei persoane care să îi faciliteze contactul cu D.B., stabilirea unor întâlniri cu acesta, prezentarea întregii situații,
oferirea sumelo r de bani menționate, confirmarea seriozității ofertei), s-a considerat că
aceasta constituie complicitate la infracțiunea de dare de mită, prevăzută în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, art. 6 și art. 7 alin. (2) di n
Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (două acte materiale)”
”Deși apelantul inculpat a susținut că, în mod nelegal, a fost trimis în judecată și condamnat
de curtea de apel pentru variantele agravate ale infracțiunilor de tr afic de influență și dare de

83
mită (ultima în forma complicității), prevăzute în art. 7 alin. (3) și, respectiv, alin. (2) din
Legea nr. 78/2000, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, dimpotrivă, la data
comiterii infracțiunii prevăzute în art. 2 57 alin. (1) C. pen. anterior, acesta îndeplinea
atribuții de constatare și urmărire a infracțiunilor, făcând parte, așa cum rezultă din
procesul -verbal întocmit la data de 26 august 2013, din categoria organelor de cercetare
penală ale poliției judiciare (conform avizului de numire al procurorului) , iar, în ceea ce
privește infracțiunea prevăzută în art. 26 C. pen. anterior raportat Ia art. 255 alin. (1) C. pen.
anterior, aceasta a fost săvârșită față de un funcționar cu atribuții de control (denunțătorul
D.B. fiind director executiv adjunct al A.P.I.A. Călărași), situație în care, așa cum, în mod
corect, a considerat și judecătorul fondului, erau incidente dispozițiile legii speciale (art.
7 din Legea nr. 78/2000) privind forma calificată a infracțiunilor de corupție reținute în
sarcina inculpatului .
Pentru aceleași considerente, prevederile art. 7 lit. c) teza I din Legea nr. 78/2000 (astfel cum
au fost modificate prin art. 79 pct. 4 și art. 247 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în
aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal) trebuie reținute și în încadrarea juridică a
infracțiunii de trafic de influență conform noii reglementări penale generale, urmând să se țină seama în procesul de stabilire a legii mai favorabile de regimul sancționator prevă zut de
aceste dispoziții din legea specială, care prevăd majorarea cu o treime a limitelor de pedeapsă instituite de art. 291 alin. (1) C. pen. Având în vedere aceste aspecte, dar și împrejurarea că
infracțiunea de dare de mită, în forma complicității, a f ost comisă de către inculpat față de un
funcționar public propriu -zis, prevăzut în art. 175 alin. (1) C. pen. (director executiv adjunct
al A.P.I.A. Călărași), iar nu față de un funcționar privat, în sensul art. 308 alin. (1) C. pen.,
instanța de ultim con trol judiciar constată că, în speță, nu se regăsește varianta atenuată a
infracțiunii reglementată de respectivele dispoziții legale, nefiind incidente prevederile alin.
(2) al art. 308 C. pen. referitoare la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, așa cum, în
mod neîntemeiat, a susținut apelantul.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție arată, contrar susținerilor inculpatului, că,
pentru reținerea variantei agravate prevăzută în art. 7 din Legea nr. 78/2000, nu prezintă nicio
relevanță dac ă acuzatul a comis infracțiunile de trafic de influență sau de dare de mită în
legătură cu atribuțiile sale de serviciu, textul de lege neprevăzând o asemenea condiție, ci doar cerința întrunirii în persoana făptuitorului (în situația infracțiunii de trafic de influență)
sau, după caz, a celui față de care se săvârșește darea de mită a uneia dintre calitățile expres

84
enumerate în conținutul său (cu mențiunea că, spre deosebire de reglementarea anterioară, în
prezent Legea nr. 78/2000 nu mai prevede în art. 7 o variantă calificată a infracțiunii de dare
de mită).
Referitor la sancționarea infracțiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, în aceste cazuri, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru
infracțiunea săv ârșită, precum și posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază
că maximul pedepsei este neîndestulător. Deși Codul penal în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, față de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei
închisorii), această împrejurare nu prezintă relevanță în cauză sub aspectul determinării legii mai favorabile, din moment ce prima instanță nu a dat eficiență acestei cauze de agravare a
pedepsei, iar apelul parchetului nu vizează aspectul respectiv, astfel încât, în concret,
raportarea trebuie făcută la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru
infracțiunile deduse judecății.
Ca urmare, și din această perspectivă, tot dispozițiile Codului penal anterior (art. 18
1) se
învederează ca fiind mai favorabile și, deși apelantul nu le -a invocat, Înalta Curte de Casație
și Justiție verificând, în raport cu dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a
Curții Constituționale, aplicabilitatea lor, constată, pe baza ma terialului probator administrat,
că acestea nu sunt incidente în speță, întrucât faptele inculpatului, prin gravitatea lor dată de
împrejurările în care au fost comise, numărul actelor materiale săvârșite și consecințele
produse, prezintă, în concret, gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care a fost trimis
în judecată și condamnat de prima instanță, acțiunile ilicite reținute în sarcina acestuia, prin
atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de lege și prin conținutul lor concret,
justificând aplicarea unor pedepse, iar nu a unei sancțiuni cu caracter administrativ, conform
dispozițiilor art. 91 C. pen. anterior.
În consecință, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte de
Casație și Justiție, constatând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și
temeinică, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinței nr. 55/F din 28 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București,
Secția I penală.
151

151 ÎCCJ, secția penală, decizia nr. 404/A din 27 noiembrie 2014, www.scj.ro

85

ANEXA 1 – Extras din Decizia nr. 31/2005 ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE ,
Completul de 9 judecători, Ședința publică din 14 februarie 2005
Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 257 alin. (2) C. pen., cu trimitere la art. 256 alin. (2) din același cod, banii,
valorile sau alte bunuri primite de inculpat, se confiscă, iar dacă nu se găsesc, condamnatul
este obligat la plata echivalentului în bani a acestora.
În raport cu dispozițiile menționate, cu referire la art. 118 lit. d) C. pen., confiscarea are
caracterul unei sancțiuni de drept penal și ca atare, sub aspectul aplicării, este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Pe de altă parte, în raport cu dispozițiile art. 14 și 346 C. proc. civ., acțiunea civilă în procesul
penal, alăturată acțiunii penale față de care are caracter accesoriu, deși își are izvorul tot în infracțiunea săvârșită, constituie un mijloc legal prin care persoana păgubită cere să -i fie
reparat prejudicul produs prin infracțiunea care în anumite situații poate fi sursa unor obligații civile. Acțiunea civilă are ca finalitate repararea pagubei produse părții vătămate, prin
infracțiune și își păstrează caracterul civil, de acțiune în răspundere delictuală.
Ca atar e, confiscarea specială și acțiunea civilă, alăturată acțiunii penale, constituie instituții
juridice diferite, cu finalitate diferită, condiții diferite de exercitare, prima fiind obligatorie
pentru instanțe, iar a doua fiind supusă principiului disponibi lității, precum și situații diferite,
precis determinate, în care devin active.
Prin recursul în anulare s -a susținut că instanțele au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.
14 și 346 C. proc. pen., cu referire la art. 257 alin. (2) C. pen.
În aplic area corectă a dispozițiilor obligatorii privind confiscarea specială prevăzută de art.
257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., trebuie reținut că acestea constituie o aplicare în dreptul penal, cu caracter sancționator, a îmbogățirii fără j ustă cauză din dreptul
civil, care statuează asupra nașterii obligației de restituire în cazul nerespectării principiului
bunei credințe în raporturile patrimoniale dintre subiecții unui raport juridic.
Este adevărat că și în cazul săvârșirii unei infracți uni de trafic de influență, în patrimoniul
cumpărătorului de influență se produce o pagubă.
Cum faptul juridic prin care patrimoniul inculpatului s -a mărit pe seama patrimoniului
cumpărătorului de influență, este rezultatul neconformării ordinii de drept e xistente,
concomitent atât a făptuitorului, cât și a persoanei care cumpără influența, iar subiect pasiv al
infracțiunii menționate este statul, prin art. 257 alin. (2) C. pen., cu trimitere la art. 256 alin. (2) din același cod , obligația de restituire a fost stabilită ca sancțiune, sub forma confiscării
în favoarea statului.
Totodată, răspunzând exigenței privitoare la limitele obligației de restituire, corespunzătoare valorii îmbogățirii patrimoniului inculpatului și însărăcirii patrimoniului cumpărător ului de
influență, ambele fără justă cauză, prin textul menționat s -a stabilit că fac obiectul confiscării,
„banii, valorile sau alte bunuri primite ”, iar când acestea nu se găsesc în materialitatea lor,
confiscarea are loc în modalitatea alternativă a obl igării inculpatului la plata acestora.

86
În cauză, suma de 1.100 mărci germane reprezintă mijlocul prin care a fost săvârșită
infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
În raport cu considerentele ce preced, suma menționată nu poate constitui, în t emeiul art. 14
și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., obiectul pretențiilor civile ale celui ce a
solicitat săvârșirea faptei, așa cum s -a dispus prin hotărârea primei instanțe, aceasta făcând
obiectul confiscării speciale prevăzute de art. 257 alin. (2) C. pen.
Această nelegalitate nu a putut fi îndreptată, în raport cu împrejurarea că instanțele de control judiciar, fiind învestite numai cu căile de atac exercitate de inculpată, erau ținute de
respectarea principiului statuat prin art. 372, r espectiv art. 385
8 C. proc. pen.
Așa fiind, criticile formulate prin recursul în anulare se constată a fi întemeiate, hotărârile
atacate fiind supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.,
corepunzător temeiului înscris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 din același cod, invocat de
Procurorul general.
În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 4141, cu referire la art. 38515 pct.
2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul în anulare și va casa hotărâril e atacate, numai
cu privire la greșita admitere a acțiunii civile și pentru omisiunea aplicării art. 257 alin. (2) C.
pen.
Rejudecând cauza, Curtea va respinge acțiunea civilă exercitată de V.A.
Totodată, în temeiul art. 257 alin. (2) C. pen., se va dispune confiscarea sumei de 1100 mărci
germane, în sensul obligării condamnatei, la plata echivalentului în lei a sumei menționate
sau, în cazul în care se face dovada restituirii, a cumpărătorului de influență V.A.152

152 ÎCCJ, Completul de 9 judecători, Decizia nr. 31 din 14 februarie 2005, www.scj.ro

87

ANEXA 4 – Extras din Decizia nr. 1 922 din 5 iunie 2013, pronunțată de ÎNALTA
CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE , secția penală

Confiscarea extinsă înalta Curte, sub aspectul menționat, va analiza următoarele aspecte:
1. Condițiile dispunerii măsurii confiscării extinse;
2. Natura bunurilor viza te de măsura confiscării;
3. Posibilitatea și condițiile confiscării bunului obținut din conduite anterioare actului dedus
judecății;
4. Posibilitatea și condițiile confiscării bunurilor aparținând soțului;
5. Posibilitatea confiscării bunului ipotecat.
Înalta Curte reține că plățile lunare aferente celor două credite, în cuantum total de cea. 1.200
euro, pentru perioada iunie 2008 – iunie 2012, au depășit veniturile lunare totale ale celor doi
soți de cca. 1.060 euro.
În mod evident, atât în cazul confiscă rii simple cât și a celei extinse măsura constituie o
ingerință în dreptul de proprietate al reclamanților. în aplicarea acestei sancțiuni, instanța de
judecată va examina dacă restricția dreptului îndeplinește exigențele art. 53 din Constituție, respectiv va examina: prevederea în lege; scopul urmărit; caracterul necesar; caracterul
proporțional.
Prevederea în legea română a măsurii include condițiile de aplicare și scopul. Astfel, potrivit
art 118” C. pen., referitor la confiscarea extinsă, sunt supuse confiscării și alte bunuri decât cele menționate la art. 118, în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea uneia dintre următoarele infracțiuni, dacă fapta este susceptibilă să îi procure un folos material și
pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 5 ani sau mai mare:
a) proxenetism;
b) infracțiuni privind traficul de droguri și de precursori;
c) infracțiuni privind traficul de persoane;
d) infracțiuni la regimul frontierei de stat a României;
e) infracțiunea de spălare a banilor;
f) infracțiuni din legislația privind prevenirea și combaterea pornografiei;
g) infracțiuni din legislația privind prevenirea și combaterea terorismului;
i) infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup;
j) infracțiuni contra patrimoniului;

88
k) infracțiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, materialelor
nucleare sau al altor materii radioactive și materiilor explozive;
l) falsificarea de moned ă sau alte valori;
m) divulgarea secretului economic, concurența neloială, nerespectarea. dispozițiilor privind,
operațiile de import sau export, deturnarea de fonduri, nerespectarea dispozițiilor privind
importul de deșeuri și reziduuri;
n) infracțiuni pr ivind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc;
o) trafic de migranți;
p) infracțiuni de corupție, infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, infracțiuni în
legătură cu infracțiunile de corupție, infracțiuni împotriva, intereselor financiare al e Uniunii
Europene;
q) infracțiuni de evaziune fiscală;
r) infracțiuni privind regimul vamal;
s) infracțiunea de bancrută frauduloasă;
ș) infracțiuni săvârșite prin. intermediul sistemelor informatice și al mijloacelor de plată
electronice;
t) traficul de organe, țesuturi sau celule de origine umană.
Confiscarea extinsă se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) valoarea, bunurilor dobândite de persoana condamnată, într -o perioadă de 5 ani înainte și,
dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanței, depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod licit;
b) instanța are convingerea că bunurile respective provin din activități. infracționale de natura celor prev ăzute la alin. (1).
Pentru aplicarea dispozițiilor alin. (2) se ține seama și de valoarea bunurilor transferate de
către persoana condamnată sau de un terț unui membru de familie, persoanelor cu care persoana condamnată a stabilit relații asemănătoare acel ora dintre soți ori dintre părinți, și.
copii, în cazul în care conviețuiesc cu acesta, persoanelor juridice asupra cărora persoana
condamnată deține controlul.
Prin bunuri, conform prezentului articol, se înțelege și sumele de bani.
La stabilirea diferenț ei dintre veniturile licite și valoarea bunurilor dobândite se vor avea în
vedere valoarea bunurilor la data dobândirii lor și cheltuielile făcute de persoana condamnată,
persoanele prevăzute la alin. (3).
Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani și bunuri până la
concurența valorii acestora.
Se confiscă, de asemenea, bunurile și banii obținuți din exploatarea sau folosirea bunurilor
supuse confiscării.

89
Confiscarea nu poate depăși valoarea bunurilor dobândite în perioada prevăzută la alin. (2),
care excedează nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.
Confiscarea face parte din cadrul politicilor de prevenire a infracționalității și fiind prevăzută
de lege, confiscarea extinsă a vizat un scop legitim.
Cu privir e la proporționalitatea cu scopul vizat, Înalta Curte a verificat dacă procedurile care
s-au derulat în fața instanțelor a oferit acuzatului și soției sale, ținând cont de gravitatea
măsurilor ce au fost aplicate, o ocazie adecvată de a- și susține cauza în fața autorităților
competente. înalta Curte a constatat că această condiție a fost îndeplinită, câtă vreme cauza a
fost examinată în fond și recurs, în urma unor proceduri contradictorii. In plus, s -au examinat
faptele într -o modalitate obiectivă fără să se bazeze pe o simplă bănuială, analizând situația
financiară a acuzatului și soției sale pentru a concluziona că bunurile confiscate nu puteau fi cumpărate decât grație folosirii unor profituri ilicite. Astfel, ținând cont de interesul general referitor l a combaterea fenomenului infracțional, înalta Curte a considerat că ingerința nu este
disproporționată față de scopul vizat.
Înalta Curte analizând condițiile dispunerii unei astfel de măsuri deduse din textul menționat,
reține întrunirea cumulativă a aces tora astfel:
Obiectul judecății in prezenta cauză se referă la infracțiuni de corupție, respectiv infracțiunea
de trafic de influență prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 și
art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, în forma autoratului sau complicității.
Sancțiunea prevăzută de lege, potrivit caracterizării în drept a activității infracționale, este
închisoarea de la 2 Ia 12 ani, maximul special fiind în cuantumul determinat potrivit art. 7
alin. (3) din Legea nr. 78/2000, majorat cu 2 ani față de norma de incriminare din C. pen.
Fapta de corupție a fost aptă, iar nu numai susceptibilă, să -i procure participantului un folos
material. Astfel inculpatului P.l.A. a obținut un folos injust constând în suma de bani remisă,
iar activitatea sa ilicit penală în perioada iunie 2008 – iunie 2012 i -a creat condițiile realizării
plăților către unitățile bancare.
Soții P. au achiziționat două apartamente cu sume de bani obținute din contracte de credit
ipotecar pentru care ratele lunare aferente au fost achitate din sume obținute ilicit, respectiv:
– imobilul situat în localitatea Constanța, Jud. Constanța, obținut prin contractul de credit nr.
1 din data de 12 iunie 2008 – de la SC B.R.D.G.S.G. SA, cu sediul în București, sect. 1, prin
B.R.D. – A.D.M., aparținând G.R.U.P. Constanța în valoare de cea. 100.000 euro (f. 74, vol.
5, dup);
– imobilul situat în Constanța Jud. Constanța, obținut prin contract de credit din data de 16
iunie 2008 – de la B.A.N.C. P.O.S.T. SA, cu sediul în Bucureș ti, sect. 3, prin Sucursala
Constanța, în valoare de 165.000 franci elvețieni – 100.751 euro (f. 109, vol. 5, dup).
De asemenea, sunt îndeplinite cumulativ următoarele condițiile referitoare la faptul că:
a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într -o perioadă anterioară de 5 ani,
depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod licit;
b) Au fost administrate probatorii din care rezultă indubitabil că plățile lunare aferente
creditelor obținute au fost achitate constant din sumel e ilicite dobândite din activitatea
infracțională.

90
Confiscarea specială are ca obiectiv deposedarea inculpatului de bunurile a căror valoare
depășește nivelul veniturilor licite ale acestuia.
Se constată că cele două contracte de credit au fost încheiate î n 12, 16 iunie 2008, iar
activitatea infracțională dedusă judecății în prezenta cauză s -a săvârșit în perioada mai – iunie
2012.
Ca urmare perioada iunie 2008 – iunie 2012 va constitui perioada de referință pentru
raportarea veniturilor și determinarea car acterului licit ori ilicit al acestora.
Astfel, Înalta Curte va avea în vedere, pentru această perioadă de referință, sumele totale
obținute de soții P., lunar si va cenzura si eventualele sume obținute de la terți (rude), prin
liberalități.
Având în veder e clauzele contractelor de împrumut, Ministerul Public și prima instanță au
reținut că cei doi soți au achitat lunar, în perioada iunie 2008 – iunie 2012, suma de
aproximativ 1.500 euro, în timp ce veniturile salariate lunare cumulate ale acestora nu au depășit, 4.100 lei, echivalentul a mai puțin de 1.000 euro.
Înalta Curte constată că soții P.l.A. și P.D.A., în perioada de referință, au avut calitatea de funcționari publici cu statut special în cadrul M.A.I., iar potrivit
Legii nr. 176 din 1 septembrie 2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, aveau obligația legală de a completa declarația de avere.
Din declarațiile de avere pentru perioada iunie 2008 – iunie 2012,, rezultă că inculpatul P.I.A.
a obținut, împreună cu soț ia sa, următoarele sume de bani și alte bunuri mobile sau imobile (f.
5 și urm. vol. 5 dup): In cursul anului 2008:
– venituri din salarii: 25.000 lei pentru titular și 21.000 lei pentru soție;
– daruri de nuntă: 150.000 lei;
– achiziționarea prin 2 credit e bancare ipotecare a 2 apartamente situate în Constanța, având
fiecare valoarea impozabilă declarată de câte 100.000 euro,
În cursul anului 2009:
– venituri din salarii: 28.000 lei pentru titular și 20.000 lei pentru soție;
– alocație de stat pentru copil : 2.000 lei;
În cursul anului 2010:
– venituri din salarii: 25.000 lei pentru titular și 20.000 lei pentru soție;
– alocație de stat pentru copil: 2.000 lei;
– venituri din cedarea folosinței bunurilor: 1.200 lei;
– achiziționarea a două autovehicule, resp ectiv o remorcă și o rulotă; în cursul anului 2011:
– venituri din salarii: 27.600 lei pentru titular și 24.000 lei pentru soție;
– alocație de stat pentru copil: 240 lei;

91
Pentru aceeași perioadă, soția inculpatului a precizat în declarațiile de avere, urm ătoarele: In
cursul anului 2008:
– venituri din salarii: 24.000 lei pentru titular și 27.600 lei pentru soț;
– un autoturism, fabricat în anul 2002;
– venituri din vânzarea unui autoturism: 7.000 euro;
În cursul anului 2009:
– venituri din salarii: 21.000 lei pentru titular și 27.200 lei pentru soț;
– alocație de stat pentru copil: 500 lei;
– venituri din vânzarea unui autoturism, 7.500 euro;
În cursul anului 2010:
– venituri din salarii: 20.000 lei pentru titular și 25.000 lei pentru soț;
– alocație de stat pentru copil: 480 lei;
– venituri din cedarea folosinței bunurilor: 12.000 lei; în cursul anului 2011:
– venituri din salarii: 23.800 lei pentru titular și 28.800 lei pentru soț;
– alocație de stat pentru copil: 485 lei;
– un autoturism, fabricat în anul 2004, o remorcă și o rulotă.
Se constată că în legătură cu veniturile nete salariale declarate există diferențe
nesemnificative, între declarațiile soților, astfel încât înalta Curte va reține aceste venituri
salariale în cadrul analizei următoare.
La dos arului cauzei au fost atașate înscrisuri emanate de la unitățile bancare referitoare la
derularea contractelor de credit încheiate de către soții P., din care se rețin următoarele:
La data de 12 iunie 2008, între soții P.I.A. (împrumutat) și P.D.A. (coîmpr umutat), pe de o
parte, și B.R.D., Sucursala Constanța, A.D.M., a fost încheiat contractul de credit imobiliar
nr. 1, având ca obiect acordarea cu împrumut a sumei de 100.000 euro, pentru o perioadă de
360 luni, respectiv în intervalul 12 iunie 2008 – 12 iulie 2038.
Potrivit graficului de rambursare a creditului, împrumutul urma a fi restituit eșalonat, în rate
lunare cu valoarea de câte 761 euro în primul an și, respectiv, în cuantum descrescător de la
874,60 euro la 848,04 euro în perioada următoare.
La d ata de 30 septembrie 2010, în baza actului adițional la contractul de credit imobiliar,
dobânda aferentă împrumutului a fost renegociată și stabilită la un nivel mai redus,
acordându -se totodată și o perioadă de grație de 12 luni la plata dobânzii, astfel încât rata
lunară pentru perioada 15 octombrie 2010- 15 octombrie 2011 a fost de aproximativ 340
euro, iar pentru perioada următoare, până la scadența creditului total, rata a fost stabilită în
cuantum descrescător, de la 730,80 euro la 510,30 euro.

92
În per ioada 12 iunie 2008 – 15 iunie 2012, soții au achitat lunar ratele aferente creditului
astfel contractat, cu precizarea că ultima plată a fost efectuată la data de 15 iunie 2012.
La data de 16 iunie 2008, între soții P.l.A. (codebitor) și P.D.A. (debitor), pe de o parte, și
B.P. SA, Sucursala Constanța, a fost încheiat contractul de credit ipotecar, având ca obiect
acordarea cu împrumut a sumei de 161.000 chf, reprezentând echivalentul a circa 100.000
euro, pentru o perioadă de 420 luni, respectiv în intervalul 16 iunie 2008- 12 iulie 2043.
Potrivit contractului de creditul ipotecar mai sus menționat, împrumutul urma a fi restituit
eșalonat, în rate lunare egale cu valoarea de câte 708,62 franci elvțeni (cca. 433 euro sau 1.560 lei, la cursul de schimb aferent încheierii contractului și cea 571 euro sau 2.542 lei, la cursul de schimb din iunie 2012) în primul an cu dobândă fixă de 3,9 % și, respectiv, în cuantum variabil în perioada următoare, în raport de variația indicelui la 6 luni, la care urma a
se adăuga marja fixă de 3,9%.
Conform situației financiare la data de 3 iulie 2012, comunicată de unitatea bancară
creditoare, soții P. au achitat lunar ratele aferente creditului astfel contractat.
Cuantumul celor două plăți lunare pentru cele două credite (761 + 433= 1194 euro,
echivalentul a cea. 4.300 lei, la cursul de 3,6) depășește veniturile lunare totale ale celor doi
soți (2.083 lei salariu lunar net soț conform declarației de avere +1.750 lei salariu lunar net
soție conform declarației de avere= 3.833 lei,
venituri salariale nete, echivalentul a cea. 1.064 euro ), cu excepția perioadei de un an, între
15 octombrie 2010 – 15 octombrie 2011, în care obligația de plată în baza primului contract
scăzând cu cea. 400 euro, ratele bancare coboară ușor sub cuantumul veniturilor totale salariale. In aceste condiții este de domeniul evidenței că inculpatul miza lunar, constant, pe
alte sume decât cele din veniturile salariale, care să completeze veniturile salariale pentru a se
asigura deopotrivă și mijloacele necesar e subzistenței, dar și plata ratelor aferente creditelor.
Apărările inculpatului în sensul că a primit de la părinții săi sume importante de bani, 76.259
lei în anul 2008 și 55.903 lei în anul 2009, nu pot fi apreciate ca sincere și apte să facă dovada
achitării ratelor din venituri obținute licit, în perioada 2008- 2012.
În primul rând, în calitate de funcționari publici soții P. aveau obligația de a însera în
declarațiile de avere aceste venituri suplimentare, or nici una dintre declarațiile de avere compl etate nu se referă la donații ori liberalități făcute în favoarea lor de către rude (f. 5 și
urm. vol. 5 dup), apărarea fiind una evident pro causa. In declarația sa inculpatul a susținut că suma de plată lunară de cea 700 euro era acoperită numai din salariul său, la nivelul anului 2008, ceea ce presupune de fapt că salariul său era complet utilizat în acest demers, la un curs leu-euro precizat tot de parte și menționat în fișa de sinteză emisă de unitatea bancară de 3,6 –
f 19, vol. 2, dosar fond (3,6 x 700 = 2520). Din graficul de rambursare aferent contractului de credit încheiat cu B.R.D. (f. 183, vol. 1, dosar fond) rezultă că suma lunară de plată a fost de 760 euro (cca. 2736 lei) în primul an și apoi de 874 euro (3146 lei), suma a scăzut la 360 euro pentru perioada 15 noiembrie 2010- 15 octombrie 2011, când și venitul net salarial al
inculpatului s -a redus la 1912 lei plus 720 lei venituri cu caracter permanent, după care a
revenit la cea. 725 euro (2610 lei). Cu toate acestea însă soții aveau de acoperit și rata pentru
cel de al II -lea credit ce determina utilizarea salariului soției.
Pentru ambele credite inculpatul a apreciat plata lunară ca fiind în jur de cea. 1.200 euro (echivalentul a 4.320 lei (f. 162 verso, vol. 1, dosar fond).

93
În perioada obți nerii creditelor veniturile nete lunare ale soților, rezultate din adeverințe de
venit eliberate de angajator și fișei de sinteză emisă de SC B.R.D. SA erau de 3.008 lei
salariu net plus 1.703 lei salariu net plus 1.100 lei alte venituri cu caracter permanent – 5.811
lei (f. 186 și urm. – 19 vol. 1/2 dosar fond), sume care însă nu se regăsesc în declarațiile de
avere. Având în vedere adeverința de venit eliberată de angajator, la nivelul anului 2008, anul semnării contractelor de credit, ar rezulta un venit net anual pentru inculpat de 42.629 lei
(3.008×12 + 550×12=36.096+6.600=42.696), în timp ce declarat este un venit net anual de 25 000 lei. Acest venit net declarat și asumat de 25 000 lei reprezintă cca. 2.083 lei lunar pentru
inculpat sau cea. 2/3 din c el avut în vedere de unitatea bancară.
Apărările inculpatului în sensul că, în perioada 2008 – 2010, sora sa, ce ocupa cel de al II -lea
apartament, a achitat ratele aferente creditului sunt dovedite numai pentru 3 luni, înscrisurile
bancare atestând depune ri efectuate de acest terț pentru sumele de 741 chf, în data de 23
februarie 2010 și de 1620 chf, în data de 13 iulie 2009).
Tatăl inculpatului, audiat ca martor pe aspectul furnizării sumelor necesare familiei a arătat că
începând din anul 2006- 2010 a vir at în contul fiului său, inculpatul P. sume de bani anuale
importante, cuprinse între 10 000 lei și 35 000 lei, iar din 2010 i -a dat cca. 10 000 – 20 000 pe
an. Martorul T.l. (f. 254, vol.1, dosar fond) a precizat că, în calitate de naș de cununie,
cunoașt ea faptul că familia P. se întreține numai din salariu, însă cunoștea și faptul că tatăl
inculpatului obținea venituri substanțiale din agricultură. Analiza documentelor bancare nu a
putut conduce la concluzia depunerii sumelor menționate de către tată în conturile fiului său
și oricum acestea dacă ar fi intrat în posesia inculpatului și soției sale impuneau trecerea în declarațiile de avere or, în perioada 2008 -2012, niciunul dintre soții nu a precizat că a obținut
astfel de liberalități.
De asemenea, mama soției a declarat că a dat în beneficiul familiei sume de bani obținute din
apicultură (f. 193- 194, vol.1, dosar fond). înscrisurile depuse la dosar de martora V.A., mama
soției inculpatului, nu pot susține afirmațiile sale, evidențiind venituri reduse din activitatea didactică sau din prestări de servicii, iar vânzările aferente producției de miere sunt atestate începând cu anul 2011 (60.000 lei pentru 2011). Analiza extrasului de cont depus de aceeași martoră nu atestă viramente în contul inculpatului sa u soției acestuia, dar evidențiază un total
al tranzacțiilor, de toată perioada anului 2008, de numai 8.536 lei, în medie tranzacții de 711 lei lunar, ce nu este apt să susțină elementele din conținutul declarației date în favoarea
inculpatului și în susți nerea situației financiare a acestuia.
Fișa de cont pentru valută, atestă depunerea de către titular, inculpatul P.l.A., a ratelor, fie la ghișeu, fie prin virament bancar, pentru perioada 16 iunie 2008- 31 decembrie 2010.
La nivelul lunii iunie 2008 inculpatul a deschis un cont de economii în care a depus suma de
60.000 lei, echivalentul a 16,666 euro, cont ce a fost însă închis după cea. 6 luni, la 31 octombrie 2008, tranzacțiile desfășurate atestând consumarea disponibilului. Acesta depunere confirmă decl arația inculpatului cu privire la sumele de care a dispus în cursul anului 2008,
însă operațiunile derulate în acest cont, în interval de cea. 6 luni, nu susțin apărarea sa cu privire la caracterul licit al sumelor folosite pentru plăți aferente obligațiilor deduse din
contractele de credit ce se întind pe perioada iunie 2008- iunie 2012.
Ca urmare, Înalta Curte apreciază că inculpatul și soția sa nu au dovedit proveniența licită a
sumelor destinate achitării ratelor, în condițiile în care se prezumă că veni turile salariale au
asigurat mijloacele de subzistență familiei.

94
În ceea ce privește posibilitatea confiscării unui bun aparținând (și) soțului, Înalta Curte reține
următoarele:
Soții P. au obținut cele două apartamente în timpul căsătoriei, acestea intrân d în proprietatea
comună devălmașă, soția deținând indubitabil o cotă parte.
Înalta Curte reține că măsura confiscării a tăcut obiectul cenzurii în cele două grade de
jurisdicție, respectiv în fața instanțelor de fond și de recurs. Măsura a fost solicitată inițial de
procuror prin actul de sesizare și probatorii au fost administrate încă din cursul urmăririi penale, înscrisuri (provenind de la unitățile bancare, declarații de avere), probatoriul fiind prelungit în fața instanțelor (înscrisuri: extrase de co nt pentru inculpat și rudele sale ori ale
soției; declarații de martori, fiind audiate rude ale soților, declarația părții însăși). Aceste probatorii, evidențiate anterior, au fost administrate în susținerea intereselor legitime ale inculpatul și soției sa le, chiar dacă aceasta din urmă nu a fost parte în prezenta cauză.
Avocații aleși ai inculpatului au susținut interesele ambilor soți pe aspectul măsurii confiscării, prin administrare de probatorii, de -a lungul întregii proceduri. Astfel, prin
apărător al es inculpatul P.l.A. a solicitat proba cu înscrisuri și martori pe aspectul confiscării,
iar prin încheierea din data de 16 octombrie 2012, prima instanță a admis proba cu înscrisuri în combaterea măsurii confiscării extinse solicitate de organul de urmărire penală (f.lll. 139,
vol. 1). În cursul judecării în fața primei instanțe apărătorul ales, depune la dosar înscrisuri pe
aspectul confiscării extinse, precizând în scris că acestea se referă la „soții P.” (f 14, vol. 2). Instanța a procedat și la audiere a de martori pe același aspect. Astfel declarația martorului
T.I. s -a referit la situația financiară a familiei P., dar și a rudelor respectiv a părinților soților
(f 154, vol.1, di). De asemenea, a fost depus la dosar un referat de evaluare care se preocupă și de situația financiară a soților P. determinată de modalitatea de achitare a ratelor lunare pentru cele două credite obținute (f 113, vol.1). Inculpatul P.l.A. a fost audiat distinct numai
sub aspectul situației financiare a familiei, în considerarea exercitării dreptului la apărare față
de măsura confiscării.
În faza recursului inculpatul a mai angajat un apărător, beneficiind de apărare calificată în considerarea celor trei apărători aleși, context în care, în procedura audierii sale a precizat că achiesează la întregul material probator administrat în faza de urmărire penală, deci inclusiv
la probatoriile pe care organul de urmărire penală fundamentase solicitarea de luare a măsurii confiscării extinse (f. 72, dosar recurs). Această strategie a apăr ării justifică lipsa preocupării
de suplimentare a probatoriului pe aspectul confiscării, în recurs.
Ca urmare, în ansamblul său, procedura desfășurată a asigurat suficiente garanții ca soția
coproprietar să își protejeze adecvat propriile interese.
C.E.D.O., prin hotărârea din data de 10 aprilie 2012, pronunțată în cauza S. contra L., a arătat
că reclamanta, deși nu a fost parte în procedura penală desfășurată împotriva soțului său a avut ocazia să administreze probe în valorificarea propriului interes (pg .47, 48- 50), aspect ce
a condus la concluzia lipsei încălcării drepturilor acesteia sub aspectul art. 6 parag. 1 din
Convenție.
În cadrul procedurilor penale este de dorit ca cel ce justifică un drept legitim asupra unui bun
supus confiscării să fie citat și să -și poată organiza apărarea în formele recunoscute de
procedura penală, în calitate de parte. Potrivit dreptului național, părțile posibil a fi implicate în cauzele penale și drepturile și obligațiile acestora sunt expres prevăzute. Totuși jurisprudența a recunoscut existența unei categorii distincte de participanți în procesul penal, relevantă fiind în acest sens Dosarul nr. 1/2005 pronunțată în cadrul unui recurs în interesul

95
legii. Astfel potrivit acestei decizii în aplicarea dispozițiilor art. 54 a lin. (4) și ale art. 57 din
Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările ulterioare,
Înalta Curte de Casație și Justiție , a stabilit că societatea de asigurare participă în procesul
pena! în calitate de asigurător de răspundere civilă. In această calitate asigurătorul are
drepturi și obligații și participă nemijlocit în procesele penale.
Ca urmare nu există nici un impediment actual ca în cursul proceselor penale să nu se dispună citarea terțului în patrimoniul căruia se va resimți efectul măsurii de siguranță a confiscării
pentru a fi încunoștiințat despre procedura derulată și posibilele consecințe asupra drepturilor sale de natură civilă, dându -i-se posibilitatea reală de a se apăra, inclusiv prin administrarea
de pr obe. Astfel cum s -a susținut anterior, în prezenta cauză avocatul inculpatului a susținut
interesele ambilor soți pe aspectul măsurii confiscării, prin administrare de probatorii, iar procedura desfășurată a asigurat suficiente garanții ca soția copropriet ar să își protejeze
adecvat propriile interese în procesul desfășurat împotriva soțului său acuzat de infracțiuni de
corupție.
În aceeași hotărâre menționată anterior, C.E.D.O. a arătat și faptul că măsura confiscării
dispuse față de soț nu echivalează cu atestarea vinovăției sale în raport cu vreo infracțiune și,
ca urmare, nu se poate reține o încălcare a art. 6 parag. 2 din aceeași Convenție.
În ceea ce privește incidența legi ce a reglementat confiscarea extinsă se constată că
infracțiunea cercetată est e comisă în iunie 2012, după intrarea în vigoare a art. 118 C. proc.,
în aprilie 2010. Din momentul intrării în vigoare a acestui text a devenit previzibil și accesibil pentru acuzat faptul că săvârșirea ulterioară de infracțiuni îl va supune exigențelor a cestei
legii, măsura de siguranță vizând și foloase dobândite printr -o conduită anterioară. Această
interpretare a textului, este susținută de doctrină, în acest sens fiind articolul Considerații
privind confiscarea extinsă. Aplicarea în timp a noii reglementări (în Caiete de drept penal, nr. 2/2012, pag. 29). Astfel inculpatul a săvârșit infracțiunea cercetată în prezenta cauză în iunie 2012, iar actele ilicite anterioare evaluate sub aspectul măsurii de siguranță au fost săvârșite în perioada iunie 2008 – iunie 2012. Sub aspectul acestei activități anterioare
infracțiunii cercetate relevante sunt poziția inculpatului care a recunoscut activitatea infracțională descrisă în actul de sesizare, dar și conținutul unor convorbiri interceptate în care însuși făpt uitorul se referă la săvârșirea unor acte ilicit penale similare în perioada
menționată 2008- 2012. Astfel, la data de 29 mai 2012, cu ocazia unei discuții în cadrul
restaurantului D.V., inculpatul a comparat metoda sa cu cea a șefilor săi afirmând: „au rel ații
și nu poți să -i prinzi cu flagrant, cu,. cu prostii din astea. Astea sunt mizilicuri, știi? Lucrează
la alte niveluri, înțelegi? Nu -i ca la noi, cum am fost noi la început. Mă duceam acolo și să
mă spargă ăla că am luat 5 milioane sau 10 milioane și s ă te zăpăcești”(f 111, vol. IV, dup).
înalta Curte reiterează faptul că, în recurs, în procedura audierii, inculpatul a precizat, asistat de apărători aleși, că înțelege să achieseze la întregul material probator administrat în faza de urmărire penală, deci inclusiv la conținutul interceptărilor. Astfel, structurată strategia apărării pentru acest inculpat, respectiv pe susținerea unei conduite de recunoaștere totală a faptului ilicit penal și de necontestare a probatoriilor administrate, cu excepția audier ii, nu au
fost solicitate sau administrate probatorii noi în calea de atac.
Posibilitatea confiscării unor bunuri obținute din activități infracționale anterioare actului ilicit penal dedus judecății, cu respectarea anumitor garanții legate de exercițiul d reptului la
apărare, este recunoscută de C.E.D.O., care atestă ca acest demers nu este contrar exigențelor
art 6 parag. 1 din Convenție.

96
În ceea ce privește natura juridică a acestei măsuri, deși prevăzută de legiuitor în titlul
destinat măsurilor de sigur anță, prin severitatea efectelor și prin scopul său trebuie apreciată
ca o veritabilă pedeapsă. Scopul acestor măsuri nu este numai unul eminamente preventiv, ci tebuie acceptată și natura represivă a acestei sancțiuni. Acest caracter prin el însuși demons trază necesitatea ca măsura confiscării extinse să facă obiectul unei dezbateri
contradictorii, astfel cum s -a procedat în prezenta cauză, neputându- se reține aplicarea ope
legis.
Ca urmare, înalta Curte apreciază că măsura confiscării va viza bunurile imo bile menționate,
respectiv cele două apartamente, dobândite în perioada prevăzută Ia art. 118 alin. (2) C. pen., întrucât exced nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate, respectiv suma lunară de plată dedusă din contractele de credit obținute pentru achiziția celor două apartamente
depășește veniturile (salariale, nete) lunare, totale ale soților.
În ceea ce privește posibilitatea confiscării unui bun ipotecat, Înalta Curte reține că, potrivit
art. 1746 C. civ., în vigoare la data încheierii contractelor de ipotecă, precum și dispozițiilor din noul C. civ., art 2327, 2345 și 2360, care preiau dispozițiile din reglementarea anterioară, garanția imobiliară urmărește bunul indiferent de proprietar, nu este o piedică în translatarea proprietății și a devenit opozabilă erga omnes prin înscrierea sa în C.F. (f. 117 și urm. vol.5
dup).
Ca urmare, trecerea bunului în proprietatea statului, prin confiscare, nu va prejudicia nici
interesul părții civile, întrucât nu va avea nici o influență asupra dreptului băncii de a urmări
silit acest bun în baza ipotecii de rangul 1.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385
15 alin (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte
va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –
D.N.A., Serviciul Teritorial Constanța, împotriva sentinței penale nr. 172/ P din 18 decembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru C.P.M.F.
Va casa în parte sentința recurată și rejudecând:
Va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5), art. 81,art. 82 și art. 83 C. pen. cu toate
consecințele, în ce -l privește pe inculpatul N.A.
În baza art. 86 C. pen., va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 2
(doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, aplicată inculpatului N.A. pentru cele două infracțiuni de
complicitate la trafic de influență, prev. și ped.de art. 26 C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 257 alin. (1) C. pen., respectiv de art. 26 C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în ref.la art. 257 alin. (1) C. pen., pe durata unui
termen de încercare de 6(șase) ani și 6 (șase) luni stabilit în baza dispozițiilor art. 86” C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. va interzice inculpatului N.A. exerci țiul drepturilor prev.de
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II -a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere,
va suspenda exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II -a, lit. b) C. pen.
Pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 lit. a), lit. d) C. pen., respectiv:
a) să se prezinte, la datele fixate, la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Constanța;

97
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență în baza
art. 359 C. proc. pen., va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 C. pen.
Va interzice inculpatului P.l.A. exercițiul dreptului prev.de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., pe o
perio adă de 3 ani, ca pedeapsă complementară.
Va interzice inculpatului P.l.A. și exercițiul dreptului prev.de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 118 alin. (1) lit. p) și alin. (2) C. pen., va dispune confiscarea extinsă, în favoarea
statului, a celor două apartamente obținute cu credit ipotecar de către inculpatul P.l.A., respectiv.
– imobilul situat în localitatea Constanța, Jud. Constanța, obținut prin contractul de credit din
data de 12 iunie 2008 – de la B.R.D. G.S.G., cu sediul în București, sect. 1, prin B.R.D. –
A.D.M.,aparținând G.R.U.P. Constanța;
– imobilul situat în Constanța Jud. Constanța, obținut prin contractul de credit din data de 16
iunie 2008 – de la B. P. SA, cu sediul în București sect. 3, prin Sucursala C onstanța.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
II. Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.l.A. și N.A. împotriva
aceleiași sentințe penale.
În baza art. 385
16 alin (2) rap. la 381 C. proc. pen., va deduce, din cuantumul pedepsei
aplicate inculpatului P.l.A., timpul reținerii și arestării preventive de la 15 mai 2012 la 5 iunie 2013.
În baza art. 192 alin (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumelor de câte
225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 25 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor
aleși, se vor avansa din fondul M.J.
În baza art. 192 alin (3) C. proc . pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea
recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. –
Serviciul Teritorial Constanța, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –
D.N.A. – Serviciul Teritorial Constanța – împotriva sentinței penale nr. 172/ P din 18
decembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauz e penale cu minori și
de familie.

98
Casează în parte sentința recurată și rejudecând:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5), art. 81,art. 82 și art. 83 C. pen. cu toate
consecințele, în ce -I privește pe inculpatul N.A.
În baza art. 86 C. pen., s uspendă sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 2 (doi)
ani și 6 (șase) luni închisoare, aplicată inculpatului N.A. pentru cele două infracțiuni de
complicitate la trafic de influență, prev. și ped.de art. 26 C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 ali n. (3)
din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 257 alin. (1). C. pen., respectiv de art. 26 C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în ref.la art. 257 alin. (1) C. pen., pe durata unui
termen de încercare de 6(șase) ani și 6 (șase) l uni stabilit în baza dispozițiilor art. 86' C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului N.A. exercicițiu! drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II -a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, suspendă exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II -a, lit. b) C. pen.
Pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 lit. a) Iit.d) C. pen., respectiv:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Constanța;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
în baza art. 359 C. proc. pen.,atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 C. pen.
Interzice inculpatului P.l.A. exercițiul dreptului prev.de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., pe o
perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară.
Interzice inculpatului P.l.A. și exercițiul dreptului prev.de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 118 alin. (1) lit. p) și alin. 2) C. pen., dispune confiscarea extinsă în favoarea
statului a celor două apartamente obținute cu credit ipotecar de către inculpatul P.l.A.,
respectiv:
1. Imobilul situat în localitatea Constanța, Jud. Constanța, obținut prin contractul de credit din data de 12 iunie 2008 – de la SC B.R.D.G.S.G. SA, cu sediul în București, sect. 1, prin B.R.D.
– A.D.M., aparținând G.R.U.P. Constanța.
2. Imobilul situat în Constanța, Jud. Constanța, obținut prin contractul de credit din data de 16
iunie 2008 – de la B. P. SA, cu sediul în București sect. 3, prin Sucursala Constanța.
Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 5 iunie 2013;
153

153 ÎCCJ, secția penală, Decizia nr. 1922 din 5 iunie 2013, www.scj.ro

99
ANEXA 5 – Extras din , Decizia nr. LIX (59) din 24 septembrie 2007, ÎNALTA CURTE
DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE , Secțiile Unite
SECȚIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 61 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000,
referitoare la nepedepsirea făptuitorului și restituirea banilor, valorilor sau oricăror altor
bunuri care au făcut obiectul infracțiunii, s -a constatat că instanțele judecătorești nu au un
punct de vedere unitar.
Astfel , unele instanțe au considerat că dispozițiile art. 61 alin. (2) și (4) din Legea nr.
78/2000 se aplică și în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 256 și 257 din Codul penal .
Alte instanțe, dimpotrivă, au apreciat că dispozițiile art. 61 din Legea nr . 78/2000, de
nepedepsire și, respectiv, de restituire a banilor, valorilor sau a oricăror altor bunuri
care au făcut obiectul infracțiunii, sunt aplicabile numai în cazul infracțiunii prevăzute
în acest text de lege, iar nu și în cazul infracțiunilor prev ăzute la art. 256 și 257 din
Codul penal sau al celorlalte infracțiuni la care se referă Legea nr. 78/2000.
Aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general a l Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție. În aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, se interpretează în sensul că:
– dispozițiile art. 61 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și
sancționarea faptelor de corupție, privind nepedepsirea făptuitorului și restituirea banilor,
valorilor sau oricăror altor bunuri care au făcut obiectul infracțiunii, sunt aplicabile numai
infracțiun ilor prevăzute de legea specială;
– dispozițiile art. 255 alin. 3 și 5 din Codul penal sunt aplicabile numai infracțiunilor
încadrate exclusiv conform art. 255 din Codul penal, nefiind aplicabile dispozițiile legii

100
speciale, respectiv ale art. 61 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000. Obligatorie pentru
instanțe, potrivit art. 414 2 alin. 3 din Codul de procedură penală” 154

154 Înalta Curte de Casație și Justiție , Secțiile Unite, Decizia nr. LIX (59) din 24 septembrie 2007

101
ANEXA 6 – Extras din Decizia Nr. 1300 din 8 aprilie 2009 pronunțată de ÎNALTA
CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE , Secția Pe nală

” I. Prin sentința penală nr. 188 din 24 martie 2008 a Tribunalului Iași, în baza dispozițiilor
art. 334 C. proc. pen. s -a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de
sesizare a instanței din infracțiunile de „înșelăciune” prev. și ped. de art. 215 alin. (2) C. pen.
și „trafic de influență” prev. și ped. de art. 257 C. pen. combinat cu art. 6 ind. 1 din Legea nr.
78/2000 republicată, ambele cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile de
„înșelăciune” prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și „trafic de influență" prev. și
ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 ind. 1 din Legea nr. 78/2000 republicată, ambele cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile
A condamnat pe inculpatul P.M.F., fiul lui M. și F., cetățenia română, studii superioare de
scurtă durată, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar satisfăcut, fără
antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-„înșelăciune” prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani și
10(zece) luni închisoare;
– „trafic de influență” prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 ind. 1 din Legea
nr. 78/2000 republicată, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 4(patru) luni închisoare. In baza
dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. contopește cele două pedepse cu închisoarea stabilite prin prezenta sentință penală, inculpatul P.M.F., urmând să execute pedeapsa cea
mai grea de 3 (trei) ani ș i 10 (zece) luni închisoare.
(…) A constatat că suma de 10.000 lei primită de inculpatul P.M.F. a fost restituită numitului
B.V., care a denunțat fapta organului de urmărire penală mai înainte ca acesta să fi fost
sesizat.
(…) S -a reținut ca situație d e fapt că inculpatul P.M.F. are vârsta de 37 de ani, este absolvent
de studii superioare de scurtă durată.
Începând din anul 2001, inculpatul P.M.F. a îndeplinit funcția de referent în cadrul D.A.P.P.P. din primăria municipiului Iași. Mai exact, inculpatul și-a desfășurat activitatea în
cadrul S.G.F.I. care, din anul 2007, și -a schimbat denumirea în S.A.S.D.L.

102
Potrivit fișei postului scopul principal al postului ocupat de inculpatul P.M.F. era acela de
administrarea fondului de locuințe, iar principale atribuții de serviciu ce îi reveneau acestuia
se refereau la monitorizarea situației concrete a spațiilor de locuit aflate în administrarea
D.A.P.P.P. Iași și închiriate la diverse persoane fizice. Astfel, printre atribuțiile de serviciu
ale inculpatului se af lau și acelea de a urmări, împreună cu oficiul juridic, stadiul dosarelor
chiriașilor acționați în justiție, de a monitoriza hotărârile judecătorești definitive și executorii prin care s -a dispus evacuarea chiriașilor, hotărârile H.C.L. de evacuare a perso anelor care
ocupau spații de locuit fără forme legale, de a urmări spațiile care au rămas disponibile și de a comunica comisiei de atribuiri locuințe în vederea redistribuirii acestora, de a întocmi și
păstra în evidență contractele de închiriere pentru sp ațiile de locuit care se aflau în
administrarea sa în perioada 2003- 01 octombrie 2007 S.A.S.D.L. din cadrul D.A.P.P.P. Iași
(serviciu îh cadrul căruia își desfășura activitatea și inculpatul P.M.F.) a fost condus de
martora H.M. care a îndeplinit funcția d e „șef serviciu” și care a avut o relație de concubinaj
cu inculpatul P.M.F.
De mai mulți ani, numitul B.V. deține o locuință din fondul locativ al D.A.P.P.P. Iași, sens în
care a avut încheiate contracte de închiriere cu această instituție.
Urmare a acest ei împrejurări, numitul B.V. obișnuia să se prezinte la sediul D.A.P.P.P. Iași,
context în care a ajuns să -l cunoască pe inculpatul P.M.F.
Întrucât a apreciat că locuința pe care o deținea – situată în municipiul Iași – nu oferea condiții
bune de locuit și nu era suficient de spațioasă pentru familia sa, martorul B.V. a efectuat o
serie de demersuri în vederea realizării unui schimb de locuințe dintre cele aflate în fondul locativ al D.A.P.P.P. Iași.
(…) În a doua parte a anului 2006, cunoscând dorința numitului B.V. de efectuare a unui
schimb de locuințe, inculpatul P.M.F. i -a comunicat acestuia că există o locuință (un
apartament cu trei camere) situată în satul Lunca Cetățuii, comuna Ciurea, locuință închiriată
de D.A.P.P.P. Iași numiților B.L. și G.C. și că, aceste persoane, sunt de acord cu schimbarea
locuinței lor cu cea situată în Iași.
În cadrul discuțiilor avute cu B.V., inculpatul P.M.F. i -a dat de înțeles acestuia că în baza
funcției pe care o ocupa în cadrul D.A.P.P.P. Iași, avea posibilitatea de a interveni pentru a -i
fi aprobată cererea de schimb de locuințe, pretinzând în schimbul conduite promise suma de
10.000 lei (100.000.000 lei vechi).

103
Inculpatul i -a spus martorului B.V. că jumătate din suma solicitată este pentru sine ca și
contraechival ent al conduite pe care se obliga să o aibă, iar cealaltă jumătate este pentru șefa
serviciului căruia trebuia să adreseze cererea, martora H.M., persoană pe lângă care
inculpatul, dată fiind și relația de concubinaj cu aceasta, a lăsat să se creadă că are influență.
(…) În drept:
– Fapta inculpatului P.M.F. care în perioada octombrie 2006 – 27 septembrie 2007, profitând
de faptul că lucra în calitate de referent principal în cadrul D.A.P.P.P. Iași – S.A.S.D.L., în
condițiile în care nu avea atribuții de serviciu în domeniul schimbului de locuințe dintre cele
care se aflau în gestionarea serviciului anterior menționat i -a creat martorului B.V.
reprezentarea că are posibilitatea ca în îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu să- i faciliteze
aprobarea cer erii sale de schimb de locuințe, pretinzând și obținând pentru aceasta suma de
5.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „înșelăciune” prev. și ped. de
art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.;
– Fapta aceluiași inculpat care în aceeași p erioadă, profitând de faptul că își desfășura
activitatea în cadrul S.A.S.D.L. din .D.A.P.P.P. Iași și că avea o relație de concubinaj cu
martora H.M., persoana care îndeplinea funcția de „șef serviciu”, a lăsat să se creadă că ar
avea influență pe lângă a ceasta și a pretins, iar la data de 27 septembrie 2007 a și primit de la
denunțătorul B.V. suma de 5.000 lei, promițând în schimb că va interveni pe lângă H.M.
pentru ca aceasta să- și îndeplinească atribuțiile de serviciu în mod necorespunzător în așa fel
încât să propună Consiliului Local al Municipiului Iași; aprobarea cererii de schimb de locuințe formulată de denunțător, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic
de influență” prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la a rt. 6
1 din Legea nr. 78/2000
republicată.
Cele două infracțiuni au fost comise de inculpat în concurs real
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor trebuie arătat că prin actul de sesizare al instanței
la infracțiunea de „înșelăciune” s -au reținut doar dispozițiile art. 215 alin. (2) C. pen., iar la
infracțiunea de „trafic de influență” a fost reținut art. 257 C. pen., fără indicarea vreunuia dintre aliniatele textului de incriminare.
Având în vedere în ceea ce privește infracțiunea de „înșelăciune” că în alin. (1) a art. 215 C.
pen. este incriminată forma simplă a acestei infracțiuni, iar în alin. (2) este prevăzută una

104
dintre formele agravante ale acesteia, instanța apreciază că încadrarea în drept a faptei
presupune, în primul rând, indicarea textului de lege unde este incriminată fapta, în forma sa
simplă, și numai după aceea și a textului/textelor de lege care prevăd formele agravante ale
infracțiunii în discuție.
Referitor la infracțiunea de „trafic de influență”, instanța apreciază că încadrarea ju ridică
corectă și completă presupune indicarea și a alin. (1) a art. 257 C. pen.
Față de acestea, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. și va proceda la
schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu în sensul reținerii și a
dispozițiilor alin. (1) ale art. 215 și respectiv art. 257 C. pen.
Pentru infracțiunile dovedit comise se va dispune condamnarea inculpatului P.M.F.
II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul P.F.M. criticând -o pentru
netem einicie și nelegalitate.
În motivarea apelului inculpatul arată că a fost condamnat greșit pentru săvârșirea infracțiunii
de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât se face vinovat doar de
săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., el nefolosindu- se de nume, calități
mincinoase sau de mijloace frauduloase pentru a se putea vorbi de un conținut agravat al
infracțiunii.
Inculpatul P.M.F. solicită achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 Cp. pe motiv că fapta nu există, conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.
a) C. proc. pen. De asemenea, inculpatul solicită redozarea pedepsei și reindividualizarea
modalității de executare, prin aplicarea disp. art. 81 C. pen.
Apelul este fondat.
Examinând actele și lucrările cauzei instanța constată că în mod corect și în concordanță cu
materialul probator administrat în cauză de instanța de fond a reținut că inculpatul P.M.F. a
comis o infracțiune de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și o infracțiunea de
trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6
1 din Legea 78/2000
republicată, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice
conform art. 334 C. proc. pen. din infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (2) C.
pen. și infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. combinat cu art. 61 Legea

105
78/2000, republicată, schimbare de încadrare făcută în mod legal, după punerea î n discuția
contradictorie a părților.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate
care au fost judicios interpretate.
Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de criticile invocate și de cazurile de casare indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare
are în vedere că motivul de critică cu privire la netemeinicia hotărârilor este fondat și
urmează a fi admis, ca atare în temeiul disp. art. 385
15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
1. Sub aspectul primului motiv de critică prin care se tinde la trimiterea apelului inculpatului P.F.M. la această instanță de apel, datorat nemotivării deciziei atacate, Înalta Curte are în
vedere nepertinența acestuia, întrucât, dimpotrivă instanța de prim control judiciar prin
conformare la dispozițiile art. 378 C. proc. pen. și art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a motivat în
extenso în filele 9 și 10 ale deciziei pronunțate temeiurile care justifică reținerea situației de
fapt în sarcina inculpatului P.F.M. și, a argumentat convingător pentru care considerente
aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor descrise, precum și elementele
care justifică pe de o parte reducerea pedepsei rezultante aplicate de la 3 ani ș i 10 luni
închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare iar, pe de altă parte înlăturarea aplicării pedepsei
complimentare prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.
2. Tot astfel este nefondată și critica întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 385
9 pct. 17
C. proc. pen., prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni
aflat în concurs real, în una singură de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. deși se
face apel la cele statuate prin Decizia nr. 35 din 2006 a Plenului Secțiilor Unite ale Înaltei
Curți de Casație și Justiție, întrucât în realitate, în speță, infracțiunea de înșelăciune nu este
absorbită de cea de trafic de influență ci ele continuă să existe autonom una față de cealaltă,
determinând în consecință reține rea legitimă a dispozițiilor legale relative la concursul real
prev. de art. 33 lit. a) C. pen.
Întrucât, în activitatea sa infracțională recurentul inculpat P.F.M. a pretins martorului B.V. că
jumătate din suma solicitată este pentru sine ca și contra ech ivalent al conduitei pe care se
obliga să o aibă, iar cealaltă jumătate este pentru șefa serviciului căruia trebuia să adreseze
cererea, martora H.M., persoană pe lângă care inculpatul, dată fiind și relația de concubinaj
cu aceasta, a lăsat să se creadă că are influență, în mod legal s -a statuat că acțiunea pretinderii

106
sumei de bani pentru sine configurează elementele constitutive ale infracțiunii de
înșelăciune,iar cea a pretinderii sumei de bani egale cu prima dar pentru cealaltă persoană
nominalizată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de
art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000.
3. Este însă fondat motivul de critică de netemeinicie întemeiat pe cazul de casare prev. de
art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Astfel, situația de fapt imputată nu a fost contestată nici un moment de recurentul inculpat P.F.M. care a relatat cu precizie detaliile activității sale infracționale, semnificând -o,
ca atare și arătând că este un eveniment negativ singu lar despre care are credința că îi va
marca în viitor viața.
De altfel, cu referire la datele care circumstanțiază persoana recurentului se mai reține că acesta nu are antecedente penale, are studii superioare de scurtă durată, necăsătorit, fără copii
mino ri iar la data faptelor imputate îndeplinea funcția de referent principal în cadrul
D.A.P.P.P. din cadrul Primăriei Municipiului Iași.
Față de toate cele mai sus expuse se apreciază că sunt suficiente temeiuri pentru a aprecia că
scopurile și finalitățile pedepsei stabilită prin decizia recurată, așa cum sunt definite prin disp.
art. 52 C. pen., respectiv să constituie atât o măsură de reeducare a sa, cât și să asigure necesara prevenție generală a săvârșirii de noi infracțiuni pot fi atinse și fără modalit atea de
executare în regim de detenție.
Urmează ca admițându -se ca fondat, recursul de față să se caseze în parte ambele hotărâri
numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
Urmează ca în baza art. 86
1 C. pen. să se dispună suspendarea execută rii sub supraveghere a
pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 7 ani determinat potrivit disp. art. 86
2 C. pen., înăuntrul căreia recurentul inculpat P.F.M. se va
supune măsurilor de supraveghere prev. de dis p. art. 863 alin. (1) lit. a) – d) C. pen.
Urmează ca în baza art. 359 C. proc. pen., să se atragă atenția recurentului inculpat cu privire
la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 864 C. pen.
Urmează a se face apl icarea art. 71 alin. (5) C. pen.
Urmează a se menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

107
Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul P.F.M., împotriva Deciziei penale nr. 123 din 21
octombrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.
Casează în parte decizia recurată precum și sentința penală nr. 188 din 24 martie 2008 a
Tribunalului Iași, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei
rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 7 ani determinat
potrivit art. 862 C. pen.155

155 Înalta Curte de Casație și Justiție , Secția Penală, Decizia Nr. 1300 din 8 aprilie 2009, www.scj.ro

108
BIBLIOGRAFIE:
I. LUCRĂRI CU CARACTER GENERAL, TRAT ATE, CURSURI, MONOGRAFII

Boroi Alexandru, Drept Penal, partea specială, ed a II -a, C. H. Beck, București, 2008
Carrara, Programa cursului de drept criminal. Parte specială, vol V, Pisa, 1899, pag. 172
Daneș Ștefan , Codul penal pe înțelesul tuturor , Ed. Societății Tempus România, București,
1995 Diaconescu Horia, Infracțiunile de corupție și cele asimilate sau în legătură cu acestea, Ed.
All Beck, București, 2005
Dobrinoiu Vasile – Corupția în dreptul penal român, Editura Atlas Lex, București, 1995
Dongoroz Vintilă, Kahane Siegfried , Oancea Ion, Fodor Iosif , Iliescu Nicoleta , Bulai
Constantin, Stănoiu Rodica , Roșca Victor , Explicații teoretice ale Codului Penal Român.
Partea specială, vol III, Ed. Academiei RSR, București, 1971

Ivan Gheorghe, Ivan Mar i-Claudia, Drept penal: Partea specială conform noului Cod penal ,
București, C. H. Beck, 2015 Coord. Lupașcu Dan, Noul Cod Penal și Noul Cod de procedură penală, ediția a 4 -a,
București, Universul Juridic, 2016
Mădulărescu Emilia, Traficul de influență – Studiu de doctrină și jurisprudență, București,
Hamangiu, 2006
Munteanu Ion, Corupția funcționarilor publici în dreptul penal român, Geneva, 1931
Nistoreanu Gh., Boroi A. , Dobrinoiu V., Drept penal, partea specială, Ed. Europa Nova,
București 1997
Teodoresc u Ion, Curs de drept penal și procedură, București,1929
Tanoviceanu, V. Dongoroz, Tratat de drept și procedură penală, vol III, ed. a II -a, București.
1927

Trancă AnaMaria, Luarea și darea de mită, traficul de influență: practică judiciară,
București, Edit ura Hamangiu, 2011
Udroiu Mihail, Drept penal: Partea specială; Noul Cod Penal , Ed. C.H. Beck, București,
2014

109
Ușvat Claudia -Florina, ” Infracțiunile de corupție în contextul reglementărilor europene ”, Ed.
Universul Juridic, București, 2010
Voicu Costică, C oman Florin , Ștefania- Georgeta Ungureanu – Drept Penal Internațional ,
Editura Pro Universitaria, București, 2007
II. ARTICOLE, STUDII DE SPECIALITATE ȘI NOTE DE JURISPRUDENȚĂ
R. Merle, A. Vitu, Droit penal special , Ed. Cujas 1982
V. John A. Gardiner: Defining Corruption, A Report to the Fifth International Anti –
Corruption Conference
T. C. Medeanu, Trafic de influență. Confiscare specială, în Revista Drept Penal, nr. 1/2001
Deaconu Ștefan , Necesitatea unei legi a lobby -ului în România, în Dreptul nr. 2/2001
http://evz.ro/activitatea -de-lobby -in-romania -intre-reglementare -si-trafic -de-influenta.html
Studiu realizat de TOTEM Communication pentru Ministerul Administrației și Internelor,
Unitatea Centrală pentru Reforma Administrației Publice (UCRAP)
III. JURISP RUDENȚĂ
T.M.B., secția a II -a penală, dcizia 724/1979 în Repertoriul II
Curtea Supremă de Justiție , Completul de 9 judecători, Decizia penală nr. 24 din 17.02.2003
Curtea Conșt ituțională a României , Decizie nr 11 din 15 ianuarie 2015
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE , secția penală, decizia penală 733 din 6
februarie 2004
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE , secția penală, decizia nr. 2007 din 15 aprilie
2004, nepublicată
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE , secția penală, Decizia nr. 517 din 24 ianuarie
2005
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE , secția pen ală, decizia nr. 680 din 28 ianuarie
2005, nepublicată
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE , secția penală, decizia nr 1083 din 25 martie
2009

110
IV. SITE -URI INTERNET

www.scj.ro
portal.just.ro http://ccir.ro
http://www.pna.ro
http://rolii.ro
https://www.leg alis.ro
http://www.transparency.org.ro
https://www.scribd.com
http://lege5.ro
http://dpaps.gov.ro
https://ec.europa.eu
https://www.igsu.ro
https:// www.historia.ro
http://www.portalbn.ro
https://moldovacrestina.md
http://www.coe.int
http://www.oecd.org http://www.presidency.ro
https://ro.wikipedia.org
V. LEGI
Codul Penal din 1969, Noul Cod Penal – Legea 286/2009
Legea 78/2000 modificată și completată
Codul de Procedură Penală – Legea nr. 135/2010
Legea nr. 111/2016

111
Legea 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitaril or, magistraților, a unor
persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici
Ordonanța de urgență a Guvernului 49/2005
OUG nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal