Licenta Finala 24 Iunie [304492]

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………………..3

CAPITOLUL 1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE ALE INTELIGENȚEI EMOȚIONALE

1.1. Definiții și accepțiuni ale termenului de ,, inteligență emoțională’’…………….……5

1.2. Componentele Inteligenței Emoționale………………………………………………..5

1.3. Delimitări între conceptele de Inteligență Emoțională și IQ………………………….7

CAPITOLUL 2. TEHNICI, ACTIVITĂȚI ȘI JOCURI SPECIFICE DEZVOLTĂRII INTELIGENȚEI EMOȚIONALE

2.1. Tehnici de reglare emoțională ……………………………………………….…11

2.2. Activități și jocuri de dezvoltare emoțională la preșcolari………………………12

CAPITOLUL 3. METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1. Scopul și obiectivele cercetării……………………………………………….…14

3.2. Ipotezele cercetării………………………………………………………………14

3.3. Calendarul cercetării și lotul investigat…………………………………………15

3.4. Metode și instrumente de investigare………………………………………..….15

CAPITOLUL 4. REALIZAREA EXPERIMENTULUI ÎN DEMERSUL DEZVOLTĂRII INTELIGENȚEI EMOȚIONALE LA PREȘCOLARI

4.1. Activități de dezvoltare a [anonimizat] ………………………………………………………………………………17

4.1.1.Culegerea și interpretarea datelor ……………………………………………….18

4.1.2. Rezultatele protocolului de observație I și reprezentările grafice……..…….….29

4.2. Activități de dezvoltare a IE privind recunoașterea și etichetarea emoțiilor celorlalți………………………………………………………………………………………………………………………….32

4.2.1. Culegerea și interpretarea datelor …………………………….………………..33

4.2.2. Rezultatele protocolului de observație II și reprezentările grafice…….……….39

4.3. Activități de dezvoltare a IE privind recunoașterea emoțiilor personale și reglare emoțională ………………………………………………………………………………..……….41

4.3.1. Culegerea și interpretarea datelor ……………………………………………….43

4.3.2. Rezultatele protocolului de observație III și reprezentările grafice…………..….49

4.4. [anonimizat], reglare emoțională și empatie ………………………………………………….…….50

4.4.1. Culegerea și interpretarea datelor ………………………………………………52

4.4.2. Rezultatele protocolului de observație IV și reprezentările grafice……….….…57

4.5. Verificarea ipotezelor……………………………………………………….….….60

CONCLUZII ……………….…………………………………………….………………….…62

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………….64

ANEXE…………………………………………………………………………………………..65

INTRODUCERE

,,Inteligența singură nu creează lideri’’

Daniel Goleman

Am conceput această lucrare din dorința de a cerceta emoțiile copiilor încă de la vârsta cea mai fragedă și de a încerca sa le dezvolt prin metode didactice inteligența emoțională. [anonimizat] a copiilor. Am început această cercetare pornind de la nevoia studiului de inteligență emoțională în gradinițe. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

Totodată am ales această temă și din pasiune pentru psihologia copilului și nu în ultimul rând din dorința de a [anonimizat]. Astăzi, acest subiect este de actualitate fiind tot mai des discutat în randul cadrelor didactice, dar și în rândul parinților. Încă de la o vârstă fragedă copiii trebuie învățați să-și cunoască propriile emoții, cum să le gestioneze, dar și cum să relaționeze cu cei din jur, parinți, prieteni, colegi, persoane cunoscute și necunoscute. Dezvoltarea inteligenței emoționale la copii se poate realiza prin numeroase tehnici, activități și jocuri implementate de cadrele didactice dar și de părinți în parteneriat cu grădinița.

Această lucrare se adresează cadrelor didactice și părinților deoarece cuprinde atât teorii cât și practici axate pe inteligență emoțională. Acest concept a devenit tot mai important în zilele noastre deoarece societatea are nevoie înainte de toate de oameni stabili emoțional, curajoși, înzestrați cu răbdare, empatici, pozitivi, încrezători, cu stimă de sine și eficienți.

Consider cu precădere că inteligența emoțională este cea mai importantă competență care conduce la success și reușită în viață.

Lucrarea de licență este compusă din două părți, una teoretică și una practică. Primul capitol se axează pe definirea conceptelor utilizate, pe importanța și prezentarea componentelor inteligenței emoționale, pe prezentarea teoriilor care realizează o delimitare clară între inteligență emoțională și IQ, de asemenea se pune accent pe conceptul de inteligență emoțională ca element primordial în perioada de formare a preșcolarului. Capitolul doi dezvoltă o serie de tehnici, jocuri și activități axate pe dezvoltarea inteligenței emoțioale la preșcolari. Capitolul trei prezintă metodele, tehnicile de investigare, instrumentele de cercetare cu ajutorul cărora s-a desfășurat cercetarea aplicată, de asemenea evidențiază scopul, obiectivele și ipotezele cercetării. Ultimul capitol este desemnat desfășurării activităților, tehnicilor și jocurilor de dezvoltare a inteligenței emoționale, monitorizării evoluției preșcolarilor și interpretării rezultatelor finale.

CAPITOLUL 1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE ALE INELIGENȚEI EMOȚIONALE

Definiții și accepțiuni ale termenului ,, inteligență emoțională”

Termenul de ,,inteligență emoțională’’ își face apariția în primul rând prin intermediul conceptului de inteligentă.

Inteligența este definită ca fiind ,,Capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situați sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior; deșteptăciune’’ (Dicționarul Explicativ al Limbii Române, 2009).

Inteligența Emoțională este capacitatea de a identifica, a gestiona și a evalua atât emoțiile proprii cât și ale celorlalți.

Inteligența Emoțională este competența dobândită în timp a unui individ cu ajutorul careia devine mai pozitiv, empatic, își cunoaște stările, emotiile și reușește să interacționeze cu cei din jur mult mai ușor. Această competență se dezvoltă încă din perioada copilariei atât în gradiniță cât și în familie.

În opinia lui Daniel Goleman, Inteligența Emoțională constă în capacitatea unei persoane de a-și stăpâni impulsurile negative si de a reuși să-și mențină o gândire pozitivă.( Goleman, 2001, p.50)

Salovey si Mayer, (1990) consideră că Inteligența Emotională este o abilitate prin care ne monitorizăm sentimentele noastre și ale celor din jur și ne ajută să gestionăm anumite situații din viață. (Salovey, Mayer, 1990, p.189)

Numeroși psihologi și oameni de știință au considerat inteligența emoțională ca fiind cea mai importantă competență a ființei umane care trebuie dobândită pe parcursul copilăriei pentru ca mai tarziu să conducă spre succes, atât în carieră cât și în viața de familie sau viața socială.

1.2. Componentele Inteligenței Emoționale

Printre numeroșii autori care și-au exprimat părerea cu privire la componentele inteligenței emoționale se află și Maurice J. Elias, Steven E. Tobias si Brian S. Friedlander. Aceștia înfățișează componentele IE ca principii ce trebuie respectate.

Manifestați empatie cu cei din jur

Fiți echilibrați și faceți față emoțiilor negative

Formați-vă o atitudine pozitivă și stabiliți-vă scopuri bine definite

Conștientizați atât emoțiile și sentimentele voastre cât și ale celorlalți

Construiți relații sociale și interacționați adecvat cu ceilalți

( Elias, Tobias & Friedlander, 2012, p.48)

Sparrow, Knight (2006) pun aceent pe componentele inteligenței emoționale, în studiul lor prezentându-le ca principii ce trebuie urmate:

Noi înșine deținem controlul, avem puterea de decizie asupra faptelor noastre și suntem responsabili de alegerile făcute.

Fiecare dintre noi este responsabil de propriile emoții, întotdeauna noi suntem cei care ne alegem starea.

Suntem diferți, percepem lucrurile diferit, avem stări diferite, dorințe și sentimente diferite.

Totalitatea emoțiilor noastre trebuie acceptate, ele nu trebuie justificate.

Axeazăte pe dezvoltare, creștere și reușită.

Atitudinea este cheia succesului, incearcă să-ți formezi o atitudine pozitivă.

( Sparrow, Knight, 2006, pag 33)

Este foarte important să ne ghidăm viața după anumite principii, acest lucru trebuie implementat și copiilor incă de la nivelul preșcolar. Eu cred cu precădere că atât cadrele didactice cât și părinții sunt un model pentru copii, iar mai intâi aceste principii trebuie implementate de către parinți, copiii preluând apoi prin imitație atât comportamente, atitudini cât și stări de sprit. Este foarte important ca înainte de toate să ne educăm pe noi emoțional, deoarece copiii se formează prin noi.

P. Salovey subliniază că pentru o reușită în viață este foarte important să ne axăm pe următoarele componente ale IE:

Trebuie să ne cunoaștem emoțiile personale, să recunoaștem și să constientizăm sentimentele

Stăpânirea de sine și gestionarea emoțiilor

Autocontrolul emoțional și motivarea de sine

Empatia, interacțiunea pozitivă și capacitatea de a recunoaște emoțiile celor din jur

(Daniel Goleman, 2001, pag.61)

În urma prezentării componentelor inteligenței emoționale consider că părerile oamenilor de știință menționați mai sus sunt fondate și explică într-o mare măsură toate elementele pe care trebuie să ne bazăm in educarea inteligenței emoționale la copii. Copiii trebuie educați inteligent, prin inducerea ideii de cunoaștere de sine, recunoașterea trăirilor și a emoțiilor personale atunci cand ele apar, gestionarea lor, autocontrolul și stăpânirea de sine, empatia și interacțiunea pozitivă cu ceilalți. Preșcolarul va crește și se va dezvolta armonios dacă dobândește aceste principii încă din educația timpurie și continuă cu ele pe tot parcursul vieții.

Delimitări între conceptele de Inteligență Emoțională și IQ

,, Nu intrebați cât de deștepți sunteți, ci cum sunteți inteligenți’’ ( Howard Gardner)

Preșcolaritatea este cu certitudine perioada cea mai propice pentru acumularea competențelor emoționale, sociale, afective și cognitive.

Având în vedere că există mai multe tipuri de inteligențe pe care le voi prezenta detaliat în capitolul următor, am ales să fac o delimitare clară în ceea ce privește noțiunea de IQ și inteligența emoțională.

Inteligența emoțională este abilitatea unui individ de a identifica, evalua și controla propriile stări emoționale dar și ale celor din jur.

IQ este coeficientul inteligenței conceput în urma unor evaluări standardizate pentru a măsura inteligența. IQ face referire directă la activitățile intelectuale: capacitatea de a înțelege, de a aplica informațiile acumulate, de a fi înzestrat cu abilități matematice înnăscute.

Diferența clară dintre cei doi termeni este dată de ideea că inteligența emoțională se formează pe parcursul existenței unui individ, pe când, cu IQ-ul ne naștem. Este clar faptul că Inteligența emoțională ajută individul, în cazul nostrum ajută preșcolarul să se dezvolte, îl pregătește pentru viață, pe când IQ ajută doar pe partea de știință.

Catrinel, Kallay (2010) afirmă că inteligența emoțională joacă un rol important în dezvoltarea copiilor dacă se află în strânsă legătură cu IQ. Autorii consideră că totalitatea competențelor sociale și a celor emoționale formate în copilărie conduc pe viitor spre adaptare emoțională și socială, mai exact spre IQ și inteligență emoțională. Aceștia susțin că între cele două concepte există o relație de interdependență. (Kallay, 2010, p. 12)

Numeroase studii au arătat că în cele mai multe cazuri copiii care au un IQ ridicat nu ajung la potențialul maxim și că persoanele inteligente emoțional ajung mai repede la success chiar dacă în școala primară au avut note medii și nu au fost premianți. IQ este dat de puterea creierului, iar EQ este tot ceea ce poate fi dezvoltat pe parcursul vieții.( Goleman et al., 2001, p.63)

Reuver Bar-On a descoperit că există anumite zone cerebrale care sunt importante pentru abilitățile inteligenței emoționale. Studiul lui Reuver Bar-On arată că inteligența emoțională se bazează pe cu totul alte zone cerebrale decât cele utilizate pentru IQ. (D. Goleman, 2016, pag 5)

Gardner, susține că există un șir lung de inteligențe care stau la baza succesului în viață. El consideră că pentru reușită este mult mai important să dobândești o ,, inteligență personală’’ deoarece acest tip de inteligentă are mai multe fațete și merge dincolo de IQ. El afirma că în dezvoltarea unui copil este mai important să se pună accent pe ,, inteligența interpersonală’’ și pe ,, inteligența intrapersonală’’ decât pe IQ standard. Gardner a facut numeroase studii în urma cărora a descoperit că succesul în viață nu este datorat unui IQ ridicat ci mai degrabă unei interacțiuni constante între fațetele inteligenței. IQ nu garantează succesul în viață, ci capacitatea umană de a se adapta condițiilor societății și de a se forma inteligent emoțional, luând în considerare principiile menționate în capitolul anterior. ( Goleman, 2001, p.56)

Gardner (2006) realizează o delimitare între noțiunile de inteligență emoțională și IQ prin intermediul ,,Teoriei Inteligențelor Multiple’’. Teoria Inteligențelor Multiple a pornit de la ideea că fiecare individ este priceput la un anumit domeniu și că numeroși dintre copiii care au un nivel al IQ ridicat intâmpină diferite probleme la școală. Gardner explică în teoria menționată mai sus faptul că există și alte tipuri de inteligențe pe care dascălii trebuie să le dezvolte în copii, inteligențe diferite de IQ-ul standard. Gardner realizează o delimitare strictă între cele 8 categorii de inteligență, după cum urmează:

Inteligența verbală/ lingvistică ( copilul este capabil să se exprime, să comunice și să transmită anumite informații întru-un context dat).

Inteligența matematică/logică ( copilul excelează pe partea de științe exacte în domeniul matematică, fizică)

Inteligența vizuală /spațială ( acest tip de inteligență este specifică elevilor pasionați de arhitectură)

Inteligența corporală/kinestezică ( acest tip de inteligentă este specifică sportivilor, dansatorilor, balerinelor, aici se pune accent pe relația minte – trup)

Inteligența ritmică/ muzicală (aici ii regăsim pe artisti, muzicieni, compozitori)

Inteligența interpersonal ( aici se pune accent pe empatie și pe o bună colaborare cu cei din jur, acei copii care reușesc să se facă placuți de tot colectivul grupei/clasei)

Inteligența Intrapersonală ( acest tip de inteligență se refera la capacitatea de a ne cunoaște mai bine pe noi înșine, de a ne înțelege psihicul și de a face față emoțiilor de orice natură, autocontrol și autocunoaștere).

Inteligența naturistă ( acest tip de inteligență se adresează ecologiștilor, copiilor care sunt pasionați de natură) ( Gardner, 2006, p. 50)

În ,,Teoria Inteligențelor Multiple’’ Gardner ofera un rol important teoriei intrapersoanală și interpersonală, deoarece acestea se bazeaza pe relația indivizilor cu sine, autocunoaștere și relația indivizilor cu cei din jur, empatie, cooperare. Din aceste doua teorii a rezultat ceea ce este astazi ,,inteligența emoțională’’.

O altă teorie care pune în valoare conceptul de inteligență emoțională este ,,Teoria Minții’’ (Theory of Mind). Acest termen a fost introdus în 1977 de catre Premack și Woodruff. Teoria Minții are la bază capacitatea unui copil aflat la vârsta preșcolarității de a intui orientările celorlalți, la ce se gândesc, ce cred despre un anumit lucru, opinii, convingeri. Folosindu-și psihicul, copilul anticipează anumite reacții, gânduri, intenții ale celorlalți în diferite situații. Componenta cognitivă a ,,Teoriei Minții’’ se bazează pe dezvoltarea limbajului și a relaționării cu cei din jur, începând cu vârsta de 3 ani. În acest context funcția socială are o importanță majoră în dezvoltarea inteligenței emoționale la copii. ( Lazarescu, 2011, p.2)

Eu consider că teoria menționată mai sus pune accent pe latura socială în dezvoltarea copiilor, interacțiunile lor cu cei din jur, încercarea lor de a vedea dincolo de imaginile proprii, intrarea în contact cu gândurile și dorințele altora, înțelegerea emoțiilor lor și identificarea cauzelor comportamentelor lor.

În studiul sau raportat la inteligența emoțională, Daniel Goleman explică teoria ,,suprastimularea emoțională’’, ce constă în faptul că toate acțiunile noastre trebuie să se bazeze pe un echilibru, deasemenea trebuie să acordăm importanță sentimentelor, să evităm să acționăm impusiv și să avem tot timpul emoțiile sub control. ( Elias et al.,2012, p.43)

În educația emoțională a copiilor trebuie sa ne axăm pe menținerea unui echilibru, recunoașterea și controlul emoțiilor personale.

CAPITOLUL 2. TEHNICI, ACTIVITĂȚI ȘI JOCURI ÎN VEDEREA DEZVOLTĂRII INTELIGENȚEI EMȚIONALE LA PREȘCOLARI

2.1. Tehnici de reglare emoțională

În dezvoltarea inteligenței emoționale la copii se pune accent și pe dezvoltarea capacității copilului de a-și regla și înțelege emoțiile. Se începe prin implementarea unor strategii de disciplinare, este important ca preșcolarii să nu fie criticați din pricina unei emoții negative sau pozitive, ci mai degrabă să discutați împreuna cu ei despre aceste emoții. Copiii trebuie invățați să-și exprime emoțiile negative într-o maniera adecvată astfel încat să nu-i supere pe alții. Știm cu toții că furia este cea mai vizibilă și des întâlnită emoție negativă la preșcolari de aceea cadrele didactice trebuie să-i învețe metode de reglare a furiei, ca exemplu: tehnica,, broscuței țestoase’’, monologul pozitiv și găsirea unei soluții potrivite la rezolvarea acestei probleme.

La fel de benefic pentru dezvoltarea inteligenței emoționale a unui copil este să-l lăudăm atunci când reacționează pozitiv dar și când reușește să își gestioneze stările emoționale negative. (Catrinel, Kallay, 2010, p.137)

Exemple de laude: ,,Foarte bine ai procedat’’, ,, Mă bucur că l-ai iertat pe Matei și v-ați împăcat, sunt mândră de tine’’.

În reglarea emoțională la copii este important și jocul de rol deoarece copilul învață prin exemple concrete ce comportament să adopte în anumite situații. Prin intermediul jocului de rol se poate recomanda tehnica ,,monologul pozitiv’’ care constă în:

Respir de trei ori

Mă gândesc la ce mă face fericit, ex: petrecerea de ziua mea

Stau cateva minute pentru a mă liniști

Mă voi juca și cu altceva

Mă voi juca și cu alți prieteni ai mei

După ce mă liniștesc o să mă descurc mai bine

M-am liniștit și acum mă joc frumos (Catrinel, Kallay, 2010, p.136)

Tehnica ,,broscuței țestoase’’ se recomandă într-o stare emoțională negativă exprimată prin accelerarea ritmului respirator. În exersarea acestei tehnici trebuie să inducem copiilor ideea de retragere într-o carapace precum broasca țestoasă acolo unde respirăm adanc de trei ori și ne liniștim, atunci când respirăm trebui să ne gândim că aerul ne ajunge la vârful picioarelor și la vârful degetelor, după care trebuie să spunem ,,Sunt liniștit’’ sau ,,M-am liniștit’’ apoi, copilul poate ieși din carapace și își poate relua activitatea. (Catrinel, Kallay, 2010, p.135)

2.2. Activități și jocuri de dezvoltare emoțională la preșcolari

Catrinel, Kallay (2010) a urmărit să dezvolte inteligența emoțională la preșcolari prin intermediul jocului în rezolvarea de probleme. Acest lucru se realizează cu ușurință prin intermediul poveștilor, jocurilor de rol și prin anumite modele de activități.

În primul rând se pune accent pe sprijinirea copiilor în găsirea problemei, apoi copiii sunt îndemnați să găsească mai multe alternative, de exemplu: ,, Ce s-ar fi intâmplat daca ursul nu găsea Căsuța din Oală? sau ,, Ce s-ar fi intâmplat dacă Scufița Roșie ajungea la bunicuță înaintea lupului?’’, ,, Tu cum ai fi procedat la prima întalnire cu lupul, dacă erai în locul Scufiței?, ,, Cum te-ai fi simțit dacă erai în locul ursului din povestea ,, Ursul pacălit de Vulpe ?’’

În al doilea rând este foarte important ca preșcolarii să țină cont și de consecințe atunci când găsesc o soluție pentru problema identificată, acest punct se recomandă copiilor peste varsta de 5 ani. De exemplu ,, Dacă Scufița Roșie ajungea înaintea lupului la bunicuță, nu erau ambele în pericolul de a fi găsite de lup? sau ,,Dacă turtița din povestea Turtița Fermecată nu pleca de acasă, traia o vesnicie sau era mancată mult mai repede de moșneag ?’’

Este esențial deasemenea să sprijinim copiii să aleagă soluția cea mai bună. Ex: ,,Turtița trebuia să-și continuie drumul și să nu se lase păcălită de vulpe, trebuia să se gândească înainte că vulpea este șireată și că ii pregătește ceva’’.

Catrinel, Kallay (2010) recomandă cadrelor didactice să învețe copiii să anticipeze soluțiile acolo unde soluția nu generează efectele corespunzatoare, dupa care trebuie să evalueze dacă soluția a generat consecințe benefice sau nu. Este foarte important pentru copii să primească laude indiferent dacă răspunsul este corespunzator sau mai puțin corespunzător. Profesorul trebuie să ofere copiilor modele în rezolvarea acestor situații. Se recomandă ca în rezolvarea de probleme prin joc să se folosească papușile, poveștile, deoarece sunt mai accesibile pentru copii. (Catrinel, Kallay, 2010, p.142)

Catrinel, Kallay (2010) încurajează exprimarea emoțională atat a educatorului cât și a copiilor. Ex: ,,Observ că ești supărat, spune-mi ce s-a întamplat ?’’ sau ,, Și eu sunt supărată ca și voi că nu ați câștigat concursul, dar nu-i nimic, o să vă pregătiți mai bine și data viitoare o să caștigați’’. (Catrinell, Kallay, 2010,p.133)

Copiii trebuie îndrumați să aibă o atitudine și un comportament adecvat indiferent de starea emoțională în care se află. Ex: Jucăria pe care tu o vrei este la Marius în momentul acesta. Nu i-o putem lua din mână. Îți recomand să alegi altă jucărie și ne putem juca împreună.

O altă activitate pentru dezvoltarea inteligenței emoționale se axează pe cunoașterea de sine și abilitatea de a-și înțelege emoțiile. Ex: ,,Te rog să inventezi o poveste, pornind de la imaginea ta preferată, în care personajul principal să fii tu”, sau o activitate bazată pe dezvoltarea empatiei. Ex: De ce crezi că plange baiatul din imagine? Cum încearcă prietenii lui să-l înveselească? Tu cum ai proceda în locul lor?”.

Un exemplu de activitate pentru socializare. Ex: ,,Cei doi copii din imagine împart o umbrelă. Tu ce ai împărțit astăzi cu prietenul tău?” sau Ex: Imagineză-ți că ești pe plajă și vrei să te împrietenești cu câțiva copii. Ce le spui?” (Roșca, 2014, p.10)

CAPITOLUL 3. METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1. Scopul și obiectivele cercetării

Scopul cercetării este realizarea unui suport format din instrumente, tehnici, metode și modalități ce pot fi utilizate în didactica învățământului preșcolar pentru dezvoltarea inteligenței emoționale.

Obiectivele cercetării:

Identificarea instrumentelor, tehnicilor, modalităților și metodelor ce pot fi folosite pentru dezvoltarea inteligenței emoționale la preșcolari.

Identificarea componentelor inteligenței emoționale pe baza cărora se desfășoară activitățile cu preșcolarii

Investigarea modului în care cadrul didactic utilizează tehnici și metode pentru dezvoltarea inteligenței emoționale

Desfășurarea activităților și a jocurilor de dezvoltare a inteligenței emoționale la preșcolari

Monitorizarea evoluției preșcolarului în timpul experimentului

Interpretarea rezultatelor cercetării

3.2. Ipotezele cercetării

Ipoteza 1: Cu cât cadrele didactice aplică frecvent instrumente, metode de identificare a emoțiilor celor din jur cu atât preșcolarii pot demonstra un nivel crescut al inteligenței emoționale.

Ipoteza 2: Cu cât profesorul utilizează mai frecvent instrumente și aplică variate metode și tehnici de dezvoltare a inteligenței emoționale cu atât preșcolarii vor recunoaște emoțiile celor din jur și vor relaționa constructiv cu aceștia.

3.3. Calendarul cercetării și lotul investigat

Această cercetare s-a desfășurat în anul școlar 2017-2018 la Gradinița lui Mickey din Sibiu având trei etape:

PRIMA ETAPĂ

Etapa 1 s-a desfășurat începând cu luna februarie a anului școlar 2017-2018 în cadrul căreia a avut loc colectarea datelor cercetării.

ETAPA A II-A

A doua etapă este cea în cadrul căreia a început cercetarea propriu-zisă axată pe observarea sistematică a comportamentului preșcolarilor în timpul desfășurării activităților de recunoaștere, conștientizare, etichetare a emoțiilor personale și ale celorlalți. De asemenea în cadrul acestei etape s-au desfășurat activități, jocuri, tehnici și metode de reglare a emoțiilor și de relaționare pozitivă cu cei din jur. Apoi datele colectare au fost notate și interpretate într-un protocol de observație.

ETAPA A III-A

Cea de-a treia etapă a marcat întocmirea scalei de evaluare a comportamentului copiilor la diferitele activități, interpretarea rezultatelor prin intermediul diagramelor și formularea concluziilor în urma cărora să se propună îmbunătățiri în rândul activităților de dezvoltare a inteligenței emoționale.

Perioada de desfășurare a cercetării: (februarie, martie, aprilie, mai)

Eșantionul: 27 de copii, vârsta 3-4 ani

3.4. Metode și instrumente de investigare

Metoda de cercetare este o abordare generală folosită de cercetător în procesul de invesigație. Ca metodă de cercetare am ales observarea sistematică a comportamentului copiilor în cadrul activităților și jocurilor de dezvoltare a inteligenței emoționale. Prin intermediul acestei metode am observat în ce măsură preșcolarii recunosc și conștientizează emoțiile proprii și ale celorlalți și în ce manieră își gestioneză impulsurile negative și cum relaționează cu cei din jur.

Ca instrumente de investigare am ales protocolul de observație și scala de evaluare a comportamentului copiilor. Prin intermediul protocolului am înregistrat datele culese și le-am interpretat, iar cu ajutorul scalei de evaluare am înregistrat progresele copiilor la activitățile și jocurile de dezvoltare a inteligenței emoționale.

CAPITOLUL 4. . REALIZAREA EXPERIMENTULUI ÎN DEMERSUL DEZVOLTĂRII INTELIGENȚEI EMOȚIONALE LA PREȘCOLARI

4.1. Activități de dezvoltare a IE privind recunoașterea, conștientizarea și etichetarea emoțiilor personale

Activitatea 1

Scopul activităților este observarea copiilor pentru identificarea nivelului de manifestare a componentei de recunoaștere a emoțiilor proprii

Prima activitate de dezvoltare a inteligenței emoționale desfășurată cu copiii este ,, Harta Emoțiilor’’. Am ales această activitate deoarece are la bază conștientizarea, recunoașterea și etichetarea emoțiilor.

Durata activității: 15 minute

Obiectivele activității:

O1: să recunoască emoțiile proprii

O2: să eticheteze corect emoțiile personale

O3: să conștientizeze emoțiile personale

Procedura de desfășurarea a activității:

Pentru desfășurarea acestei activități am discutat cu copiii despre cele patru emoții (teama, bucuria, tristețea, furia) pe baza hărții apoi, fiecare a fost întrebat cum se simte în momentul respectiv și a trebuit să se identifice cu emoția de pe harta emoțiilor. Apoi, folosind oglinda, am rugat fiecare copil să se privească și să își eticheteze emoțiile pe care le solicit eu. Ex: ,,Cum arată chipul tău atunci când ești trist?”, ,,Cum arăți atunci când ești furios”, după această activitate în care am folosit oglinda, a urmat o activitate în care fiecare copil trebuie să conștientizeze și să explice un moment în care a fost furios, bucuros, trist, temător. (Catrinel, Kallay, 2010, p.125)

La această activitate am folosit urmatoarele materiale didactice: oglinda, harta emoțiilor.

Actvitatea 2

A doua activitate este ,, Ce mi se întamplă când mă simt …’’ prin intermediul careia se urmărește dezvoltarea inteligenței emoționale la copii prin conștentizarea emoțiilor, recunoașterea și etichetarea corectă a lor.

Durată activitate: 10 minute

Obiective:

O1: să recunoască emoțiile privind marionetele

O2: să conștientizeze reacțiile care le au în stările de (bucurie, tristețe, furie, teamă)

O3: să eticheteze verbal emoțiile identificate

Am început această activitate arătând copiilor o emoție de pe ,, Harta Emoțiilor ‘’ pe care ei trebuie saă o recunoască și apoi trebuie să explice ce reacții au în stările emoționale identificate (ce simt, ce fac), de asemenea în recunoașterea emoțiilor m-am folosit de marionete si le-am solicitat copiilor să îmi spună despre ce emoție este vorba. (Catrinel, Kallay, 2010, p.149)

Activitatea 3

Cea de-a treia activitate desfășurată cu copiii este intitulată ,, Cum mă simt azi….’’, această activitate se axează pe dezvoltarea componentelor inteligenței emoționale la copii.

Durata activității: 15 minute

Obiective:

O1: să identifice emoțiile trăite

O2: să redea prin desen emoția pe care o are

O3: să conștientizeze emoția trăită

O4: să explice verbal emoția din desen

Desfășurarea activității:

Copiii primesc o coală albă și creioane colorate, având ca sarcină de lucru să deseneze cum se simt în momentul respectiv (fiecare copil folosește ce culoare dorește). Apoi pe baza desenelor copiii recunosc, etichetează și conștientizează emoțiile. (Catrinel, Kallay, 2010, p.148)

4.1.1. Culegerea și interpretarea datelor

Tabel protocolar 1. Scala de observație a preșcolarului

(1,2,3,4,5 reprezentând scala utilizată pentru evaluarea observării)

1-foarte puțin, 2-puțin, 3-mediu, 4-mult, 5-foarte mult

4.1.2. Rezultatele protocolului de observație I și reprezentările grafice

Protocolul de observație I conține trei activități de dezvoltare a inteligenței emoționale pe componentele de: recunoaștere, conștientizare și etichetare a emoțiilor proprii. În ceea ce privește componenta de recunoaștere a emoțiilor 5% dintre copii s-au încadrat la ,,foarte puțin”, 11% dintre copii la ,,puțin”, 13 % dintre copii s-au încadrat la ,,mediu”, 39 % copii la ,,mult”, iar 32% copii aparțin categoriei,, foarte mult”. Procentul cel mai mare se regăsește la valoarea ,, mult” 39%.

În ceea ce privește componenta de conștientizare a propriilor emoții, 15% dintre copii s-au încadrat la ,,foarte puțin”, 24% dintre copii la ,,puțin”, 11 % aparțin categoriei mediu, 35% copii s-au încadrat la ,,mult”, iar în proporție de 15 % copii fac parte din categoria ,,foarte mult”. Cel mai mare procentaj este reprezentat de categoria ,,mult” 35%.

Având în vedere componenta de etichetare a propriilor emoții s-au înregistrat următoarele statistici: 15% dintre copii aparțin categoriei ,,foarte puțin”, 23% dintre copii s-au încadrat la ,,puțin”, 9% dintre copii aparțin categoriei ,,mediu”, 36% dintre copii fac parte din categoria ,,mult”, 17% dintre copii aparțin categoriei ,,mult”. Procentajul cel mai mare este în valoare de 36% ,,mult”.

4.2. Activități de dezvoltare a IE privind recunoașterea și etichetarea emoțiilor celorlalți

Activitatea 4

,, Să ne gândim la emoțiile celorlalți”. Această activitate urmărește să dezvolte la preșcolari competențele de recunoaștere și etichetare a emoțiilor celorlalți.

Scopul activității este observarea copiilor pentru identificarea nivelului de recunoaștere și etichetare a emoțiilor celorlalți

Obiectivele activității:

O1: să recunoască emoțiile celorlalți folosindu-se de harta emoțiilor, păpusă si situațiile date

O2: să eticheteze corect emoțiile celorlalți folosindu-se de situațiile date

Situații:

Vrei să te joci cu o jucărie și o iei fară să ceri voie copilului care se joacă cu ea.

Participi la o întrecere cu un priten și tu câștigi.

Ai uitat să-l ajuți pe tata să spele mașina.

Prietenul tău îți strică jucăria, își cere scuze, însă tu țipi la el.

Prietena ta cea mai buna desenează urât. Începi să râzi de ea.

Un copil a căzut și s-a lovit.

Te-ai jucat și ai spart vaza mamei. Dai vina pe sora ta.

Ai lăsat jucăriile împrăștiate în camera ta.

Durata activității: 15 minute

Desfășurarea activității:

Descriem situațiile și întrebăm copiii cum s-ar simți dacă ar fi în locul altui copil și cum s-ar simți acel copil în situațiile date. Oferim harta emoțiilor drept suport în cazul în care este nevoie. Apoi cu ajutorul papușii fiecare copil trebuie să demonstreze cum s-ar comporta, concret. ,, Ce ai face în situațiile date?” (Catrinel, Kallay, 2010, p.152)

Activitatea 5

,,Detectivul de emoții”. Această activitate dezvoltă inteligența emoțională prin două componente: recunoașterea emoțiilor celorlalți și etichetarea emoțiilor celorlalți.

Obiective:

O1: să recunoască emoțiile personajelor din poveste

O2: să recunoască reacțiile diferite ale personajelor în aceeași situație

O3: să mimeze emoțiile personajelor din poveste

O4: să eticheteze emoțiile personajelor cu ajutorul hărții dar și cu ajutorul jocului de mimă

Durata activității: 15 minute

Desfășurarea activității:

Am citit copiilor povestea ,,Fata babei și fata moșneagului”. În prima etapa copiii au recunoscut emoțiile personajelor în diferite ipostaze. Întrebări adresate: ,, Cum s-a simțit fata moșneagului când a fost alungată de acasă?”, ,, Cum s-a simțit fata babei când din lada mare și frumoasă au apărut balauri?”, ,, Dacă erai în locul fetei ce ladă ai fi ales?” etc. În a doua parte a activității am împărțit copiiii în doua grupe și am desfășurat un joc de mimă, copiii au mimat și au etichetat emoțiile personajelor din diferite povești. Ex: ,, Soldățelul de plumb”, ,, Ursul pacălit de vulpe”, ,, Albă ca Zăpada și cei 7 pitici”, ,, Hansel și Gretel”, ,, Căsuța din Oală”, ,, Turtița fermecată”. (Catrinel, Kallay, 2010, p.153)

4.2.1. Culegerea și interpretarea datelor

Tabel protocolar 2. Scala de observație a preșcolarului

(1,2,3,4,5 reprezentând scala utilizată pentru evaluarea observării)

1-foarte puțin, 2-puțin, 3-mediu, 4-mult, 5-foarte mult

4.2.2. Rezultatele protocolului de observație II și reprezentările grafice

Protocolul de observație II este alcătuit din două activități care au la bază recunoașterea și etichetarea emoțiilor celorlalți. În urma activității ce ține de recunoașterea emoțiilor celorlalți

s-au înregistrat următoarele procentaje: 9% dintre copii s-au încadrat la categoria ,,foarte puțin”, 12% dintre copii fac parte din categoria ,,puțin”, 32% copii aparțin categoriei ,,mediu”, 32% copii se încadrează la categoria ,,mult”, iar 15% copii au rămas la categoria ,,foarte mult”.

Având în vedere componenta de etichetare a emoțiilor celorlalți, s-au înregistrat următoarele: 3% dintre copii s-au încadrat categoriei ,,foarte puțin”, 12% dintre copii aparțin categoriei ,,puțin”, 34% dintre copii s-au încadrat la ,, mediu”, 37% copii aparțin categoriei ,,mult”, iar 14% copii fac parte din categoria ,,foarte mult”.

4.3. Activități de dezvoltare a IE privind recunoașterea emoțiilor personale și reglare emoțională

Activitatea 6

,,Povestea Broscuței Țestoase” are la bază competențele specifice de: reglare emoțională și recunoaștere a emoțiilor proprii. Această poveste face parte din categoria poveștilor raționale deoarece se bazează pe competențe emoționale.

Materiale didactice: povestea broscuței țestoase, coli pentru desen, fișa în care sunt menționate etapele tehnicii ,,broscuței țestoase”, creioane colorate.

Scopul activității este observarea copiilor pentru identificarea nivelului de recunoaștere a emoțiilor personale și reglare emoțională.

Obiective:

O1: să recunoască emoțiile proprii identificându-se cu broscuța Tobias

O2: să își regleze în mod adecvat furia

O3: să facă diferența între reacții emoționale adecvate și inadecvate

Durata: 15 minute

Desfășurarea activității:

În prima etapă a activității le împart copiilor fișa cu broscuța și discut cu ei despre cum aceasta se retrage în carapace atunci când vrea să se apere. Ne familiarizăm cu broscuța și apoi o colorăm.

În a doua etapă a activității le spun preșcolarilor ,,Povestea Broscuței Țestoase” și discut cu ei despre cum gestionează această broscuță furia. Îi rog pe copii să îmi răspundă la următoarele întrebări: ,, Cum s-a simțit atunci când ..?”, ,, Ce personaj s-a comportat bine?” La finalul acivității repetăm tehnicile pe care le folosește broscuța ca sa-și gestioneze furia și le mimăm pentru a ne fi mai ușor să le folosim. (Catrinel, Kallay, 2010, p.157)

Activitatea 7

,, Broscuța țestoasă ne învață cum să fim super-broscuțe”, această activitate are la bază reglarea emoțională și recunoașterea emoțiilor.

Materiale didactice: fișa în care sunt menționate etapele tehnicii ,,broscuței țestoase”, situațiile, diplomă de super-broscuță.

Durata: 15 minute

Obiective:

O1: să recunoască emoțiile personajelor din situațiile date

O2: să își regleze furia pe baza tehnicilor învățate, în situațiile date

Desfășurarea activității:

În prima parte a activității reamintim copiilor etapele ,,tehnicii broscuței țestoase” cu ajutorul fișei și repetăm fiecare etapă împreună.

În a doua parte a activității le cer copiilor să spună ce ar face broscuța țestoasă în situațiile:

Un copil râde de tine că nu reușești să construiești casa așa cum vrei.

Te joci cu un prieten, dar el nu vrea să îți dea și ție jucăria.

În timp ce alergi un coleg te împinge, iar tu cazi și te lovești.

Te joci cu prietena ta, însă ea nu vrea să se joace jocul pe care tu îl vrei.

Mama ta nu îți permite să mergi în excursie cu colegii pentru că nu ți-ai facut ordine la locul de joacă din camera ta.

Fără să îti dai seama ți-ai pierdut jucăria preferată.

Colega ta ți-a rupt cartea de colorat.

Tatăl tău nu îți mai permite să te uiți la desene pentru că ora de culcare a trecut deja.

După discuții formez grupuri de 3 copii și îi invit în față să ne demonstreze cum se comportă broscuța în situațiile menționate mai sus. Catrinel, Kallay, 2010, p.158)

4.3.1. Culegerea și interpretarea datelor

Tabel protocolar 3. Scala de observație a preșcolarului

(1,2,3,4,5 reprezentând scala utilizată pentru evaluarea observării)

1-foarte puțin, 2-puțin, 3-mediu, 4-mult, 5-foarte mult

4.3.2. Rezultatele protocolului de observație III și reprezentările grafice

Protocolul de observație III conține două activități axate pe componentele de recunoaștere a emoțiilor proprii și pe reglare emoțională.

În urma activităților de recunoaștere a emoțiilor proprii s-au înregistrat următoarele: 0% copii aparțin categoriei ,,foarte puțin “ și ,,puțin”, 26% copii fac parte din categoria ,,mediu”, 39% dintre copii se încadrează categoriei ,,mult”, iar 35% dintre copii aparțin indicelui ,,foarte mult”.

În ceea ce privește componenta de reglare emoțională s-au înregistrat următoarele: 0% copii aparțin categoriei ,,foarte puțin” și ,, puțin”, 39% dintre copii se încadreză în categoria ,,mediu”, 26% dintre copii fac parte din categoria ,,mult”, iar 35% dintre copii aparțin categoriei ,,foarte mult”.

4.4. Activități de dezvoltare a IE privind recunoașterea emoțiilor proprii, recunoașterea emoțiilor celorlalți, reglare emoțională și empatie

Activitatea 8 ,,Recunoașterea emoțiilor”

Pentru desfășurarea acestei activități avem nevoie de baloane colorate pe care le umplem cu făină și pe care desenăm fețe. Așezăm toți copiii în semicerc, iar baloanele cu emoții vor sta pe o măsuță în fața copiilor. Pe rând fiecare copil vine în față și alege un balon cu a cărei emoție se identifică în momentul respectiv. Astfel copiii recunosc emoțiile pe care le au în acel moment.

Scop: Să recunoască emoțiile proprii (Roșca, Florea, 2014, pag. 16)

Activitatea 9 ,, Recunoașterea emoțiilor celorlalți”

Această activitate se desfășoară prin intermediul unui joc ce conține numeroase cuburi care dacă sunt unite corespunzător redau imagini cu machete reprezentate de baieți și fete care au anumite emoții. Pentru desfășurarea activității formăm echipe de 2 copii, unul trebuie să asambleze cuburile în așa fel încât să formeze machete cu emoții, iar celălalt copil trebuie să recunoască emoțiile machetelor reprezentate de fete și băieți.

Scop: Să recunoască emoțiile celorlalți (Roșca, Florea, 2014, pag. 8)

Activitatea 10 ,, Autocontrol emoțional”

În desfășurarea acestei activități educatoarea citește copiilor povestea terapeutică ,,Dinozaurul Dino”, apoi le adresează acestora întrebări pe baza textului pentru a observa cum reacționează ei în fața furiei. Ex: ,,Dacă ai fi în locul lui Dino cum ai proceda dacă prietenii tăi nu ar vrea să se joace jocul care îți place ție?”.

Scop: Să își regleze emoțiile în situații de furie (Roșca, Florea, 2014, pag. 5)

Activitatea 11 ,, Empatia și relațiile socio-umane”

În cadrul acestei activități copiii sunt așezați la măsuțe și primesc fișe de lucru care au subiect principal prietenia, colegialitatea, relațiile cu cei dn jur și emoțiile care redau aceste stări. În fișa de lucru preșcolarii trebuie să coloreze cercurile de lângă imaginile în care copiii dau dovadă de prietenie.

Scop: Să își dezvolte empatia și capacitatea de a relaționa cu cei din jur. (Roșca, Florea, 2014, pag. 19)

4.4.1. Culegerea și interpretarea datelor

Tabel protocolar 4. Scala de observație a preșcolarului

(1,2,3,4,5 reprezentând scala utilizată pentru evaluarea observării)

1-foarte puțin, 2-puțin, 3-mediu, 4-mult, 5-foarte mult

4.4.2. Rezultatele protocolului de observație IV și reprezentările grafice

În urma analizării datelor din protocolul IV s-au înregistrat următoarele:

În ceea ce privește componenta de recunoaștere a emoțiilor proprii s-au înregistrat următoarele date statistice: 0% copii aparțin categoriei ,,foarte puțin”, ,,puțin” și ,,mediu”, 7% dintre copii se încadreză în categoria ,,mult” și 93% copii fac parte din categoria ,,foarte mult”. Între prima activitate de acest gen și ultima se observă o creștere substanțială de la 32% copii care au aparținut categoriei ,,foarte mult” la 93% copii aparținând aceleiași categorii.

În ceea ce privește componenta de recunoaștere a emoțiilor celorlalți s-au înregistrat datele: 0% copii aparțin categoriei ,,foarte puțin”, ,,puțin” și ,,mediu”, 7% dintre copii se încadreză în categoria ,,mult” și 93% copii aparțin categoriei ,,foarte mult”. Se observă de asemenea o mare diferență între prima activitate și ultima, 15% dintre copii aparțin categoriei ,,foarte mult” la prima activitate în timp ce la ultima activitate 93% dintre copii aparțin aceleiași categorii.

În ceea ce privește autocontrolul emoțional s-au înregistrat următoarele: 0% dintre copii aparțin categoriei ,,foarte puțin” și ,,puțin”, 29% copii s-au încadrat la ,,mediu”, 30% dintre copii s-au încadrat la ,,mult”, iar 41% copii fac parte din categoria ,,foarte mult”. De asemenea și aici se înregistrează o creștere semnificativă în ceea ce privește prima activitate bazată pe autocontrol emoțional unde s-au încadrat 35% dintre copii și ultima activitate de acest gen în care s-au încadrat 41% dintre copii.

De asemenea s-au înregistrat creșteri semnificative și în cazul componentei de empatie și relații inter-umane: 0% copii s-au încadrat la categoria ,,foarte puțin” și ,,puțin”, 7% s-au încadrat la categoria ,,mediu”, 45% dintre copii aparțin categoriei ,,mult”, iar 48% copii fac parte din categoria ,, foarte mult”.

Verificarea ipotezelor

Ipoteza 1: Cu cât cadrele didactice aplică frecvent instrumente, metode de identificare a emoțiilor celor din jur, cu atât preșcolarii pot demonstra un nivel crescut al inteligenței emoționale.

In cadrul activităților de identificare a emoțiilor celor din jur s-au utilizat numeroase metode și instrumente de lucru: marionete, imagini cu personajele din povestile cunoscute, ca urmare preșcolarii au demonstrat un nivel crescut al inteligenței emoționale prin corectitudinea raspunsurilor oferite.

Ipoteza 2: Cu cât profesorul utilizează mai frecvent instrumente și aplică variate metode și tehnici de dezvoltare a inteligenței emoționale cu atât preșcolarii vor recunoaște emoțiile celor din jur și vor relaționa constructiv cu aceștia.

Pe parcursul desfășurării activităților de dezvoltare a IE am observat o implicare mai mare din partea preșcolarilor. De la o activitate la alta s-au înregistrat creșteri în dezvoltarea inteligenței emoționale. S-au folosit numeroase tehnici, instrumente si metode: metoda detectivului de emotii, tehnica broscutei testoase. În cadrul primei activități de recunoaștere a emoțiilor celorlalți 32% copii s-au încadrat la categoria ,,mult”, iar 15% copii la categoria ,,foarte mult”. La ultima activitate de acest gen 7% dintre copii aparțin categoriei ,,mult” și 93% copii s-au încadrat la categoria ,,foarte mult”, ca urmare ipoteza a fost testata.

CONCLUZII

Inteligența emoțională s-a dovedit a fi una dintre cele mai importante achiziții ale copilăriei.

Având în vedere cercetarea de mai sus doresc să evidențiez faptul că este foarte important ca în procesul de învățare al copiilor să se pună accent pe componentele inteligenței emoționale, să se folosească numeroase tehnici, metode și instrumente care să ajute copilul să se dezvolte armonios. Prin intermediul acestei cercetări am demonstrat că există posibilitatea unei dezvoltări a inteligenței emoționale la preșcolari, ca urmare voi prezenta următoarele date statistice.

Cercetarea a debutat cu activitățile ce țin de prima componentă a IE și anume recunoașterea și conștientizarea emoțiilor proprii. În cadrul activităților de recunoaștere a emoțiilor proprii 5% dintre copii s-au încadrat la categoria ,, foarte puțin” și 32% copii la categoria ,, foarte mult”, iar în cadrul activităților de conștientizare a emoțiilor proprii 15% s-au încadrat la categoria ,,foarte puțin” și 15% la categoria ,,foarte mult”. După aceste activități au urmat cele pe componenta de recunoaștere și etichetare a emoțiilor celorlalți ale căror rezultate au fost apropiate celor prezentate mai sus, la recunoașterea emțiilor celorlalți 9% dintre copii aparțin categorie ,,foarte puțin” și 15% dintre copii aparțin categoriei ,, foarte mult”, iar la etichetarea emoțiilor celorlalți 3% dintre copii s-au încadrat categoriei ,,foarte puțin” și 14% copii aparțin categoriei ,,foarte mult”. După desfășurarea acestor activități am observat o stagnare. Dezvoltarea copiilor în ceea ce privește inteligența emoțională a cunoscut progres începând cu al doilea set de activități pe componentele de recunoaștere a emoțiilor proprii, recunoașterea emoțiilor celorlalți, reglare emoțională și empatie. Astfel progresul s-a înregistrat în ceea ce privește recunoașterea emoțiilor proprii 0% copii aparțin categoriei ,,foarte puțin” și 93% copiii s-au încadrat categoriei ,,foarte mult”, de asemenea același progres s-a înregistrat și în recunoașterea emoțiilor celorlalți 0% copii s-au încadrat în categoria ,,foarte puțin” în timp ce 93% dintre copii aparțin categoriei ,,foarte mult”. S-a înregistrat un progres semnificativ și pentru componentele de autocontrol emoțional și empatie. La componenta de autocontrol emoțional 0% copii corespund categoriei ,,foarte puțin” și 41% copii s-au încadrat categoriei ,,foarte mult”, iar la componenta de empatie 0% dintre copii corespund categoriei ,,foarte puțin” și 48% dintre copii aparțin categoriei ,,foarte mult”.

La sfârșitul activităților de dezvoltare a inteligenței emoționale, 93% dintre copii își recunosc foarte bine emoțiile proprii, 93% dintre copii recunosc foarte bine emoțiile celorlalți, 41% dintre copii au un foarte bun autocontrol emoțional și 48% dintre copii se descurcă foarte bine la capitolul empatie și comunicare cu cei din jur.

În urma acestei cercetări s-a demonstrat că prin intermedul unor jocuri, tehnici și activități s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește dezvoltarea IE la preșcolari.

Bibliografie

Bocos, M., (2002) Instruire interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune, Cluj-Napoca, Editura: Presa Universitară Clujeană.

Consultat la http://sorana.academicdirect.ro/pages/doc/Doc2012/_materiale/MCS_Curs.pdf în 14.06.2018.

Dicționarul Explicativ al limbii Române, (2009). Consultat la

Elias, M., J., Tobias, S., E. & Friedlander B., S., (2012 ) Inteligența emoțională în educația copiilor,Ediția a III-a, București, Editura: Curtea Veche.

file:///C:/Users/Andrei/Desktop/lNTELIGENȚA%20EMOȚIONALĂ%20-%20LICENȚA/teoria_minții_și_psihopatologia.pdf în 15.02.2018.

Gardner, H., (2006) Inteligențe Multiple. Noi orizonturi. Ediția a II-a, București, Editura: Sigma.

Goleman, D., (2001) Inteligența Emoțională, București, Editura: Curtea Veche.

Goleman, D., (2016) Creierul și inteligența emoțională,București, Editura: Curtea Veche.

https://dexonline.ro/definitie/inteligenta în 20.01.2018.

https://www.diffen.com/difference/EQ_vs_IQ consultat la 12.06.2018

http://www.cjrae-valcea.ro/xupload/site/evenimente/cerc_pedagogic_aprilie_2015/materiale/POVESTI%20TERAPEUTICE%20furie.pdf consultat la 10.04.2018.

http://www.suntparinte.ro/poveste-terapeutica-despre-furie consultat la 11.04.2018.

https://www.slideshare.net/LauLaura2/observarea-sistematic-acomportamentuluielevului1 consultat la 12.06.2018.

https://gawrylyta.files.wordpress.com/2011/10/povestea-fata-babei-si-fata-mosului.pdf consultat la 05.05.2018.

Lăzărescu, M., (2011) Teoria Mnții și Psihopatologia, Romanian Journal of Psychiatry, vol. XIII, No.1. Consultat la

Popa L., Aspecte generale privind cercetarea stiințifică, Programul de studii universitare doctorale.

Roco, M., (2001) Creativitate și inteligență emoțională, Iași, Editura: Polirom.

Roșca, A., Florea, R. (2014) Detectivul de emoții. Activități de învățare integrată pe teme de educație socio-emoțională, Tg. Mureș, Editura: EDU.

Salovey, P., Mayer, J.D.,(1990) Emottional Inteligence in Imagination, Cognition and Personality, 9,p.189.

Sparrow, T., Knight, A. (2006) Applied EI The Importance of Attitudes in Developing Emotional Intelligence, England, Jossey-Bass.

Stefan, C., A., Eva K., (2010) Dezvoltarea competențelor Emoționale și Sociale la Preșcolari, Ghid Practic Pentru Educatori, Ediția a doua, Cluj-Napoca, Editura: ASCR.

Anexe:

DINO DRAGONUL ÎNVAȚĂ SĂ SE DESCURCE CU FURIA

Dino dragonul stătea în peștera sa. Niciodată nu se mai simțise atât de furios ca acum. Nu reușea să mai facă nimic. Se simțea furios fiindcă prietenii săi din peșterile apropiate îi furaseră mingea de fotbal. Simțea că ia foc de furie și scotea flăcări pe nări. Când s-a liniștit puțin a privit în jur. Toată iarba și copacii arseseră din cauza flăcărilor pe care le scosese pe nări de furie. ,, Ohhh, nu!”, zise Dino. ,,Mi s-a întâmplat din nou”, spuse cu regret amintindu-și de frumoasele flori care cu puțin timp în urmă erau în apropiere. Dino știa că niciun dragon nu vroia să se joace cu el pentru că putea I foarte rău atunci când se înfuria.

Ce putea să facă? Chiar își dorea să fie un bun prieten, însă trebuia să se tempereze. Tocmai atunci, mama sa, dragonul Flora a apărut. S-a așezat în fața lui, iar Dino a început să plângă. Credea că va fi certat pentru că a distrus florile, însă mama sa i-a spus: ,, Dino, știu că îți este greu să te controlezi când te enervezi, însă putem găsi soluții. Mulți dragoni au aceste problem la început, însă învață în timp să se descurce. Cu crezi că ai putea să te controlezi atunci când te înfurii?”.

Dino știa că îndată ce avea să își controleze furia, toți ceilalți dragoni se vor juca cu el. Astfel, că s-a decis să încerce. În ziua următoare, s-a gândit: ,, Oare ce m-ar ajuta să mă controlez?”. S-a așzat și a început să se gândească fiindcă nu prea știa ce să facă. Vroia să se schimbe și să fie la fel ca ceilalți dragoni.” Totul e bine aacum când sunt calm, dar ce se va întâmpla atunci când mă voi înfuria și void a din nou drumul la flăcări? Cum aș putea să mă controlez?, În dimineața următoare Dino s-a dus la școală. Putea să îi audă pe ceilalți dragoni care încecau să il supere și simțea că dintr-o dată începe să se încălzească din nou. Și-a amintit că dacă nu se va controla, va arde din nou totul în jur. Astfel că s-a gandit să meargă la unul dintre profesori să îi ceară sfatul. Acesta l-a ascultat și pe măsură ce îi povestea, simțea că e mai bine. Profesorul a intervenit și ceilalți dragoni nu l-au mai supărtat în acea zi pe Dino.

Seara i-a povestit mamei sale ce s-a întâmplat, iar aceasta i-a spus: ,, Dino, e normal ca uneori să te înfurii, însă cel mai important este să știi cum anume să te controlezi. Eu voi fi mereu aici să te ascult – amintește-ți asta întotdeauna. “ Într-una din zile, ceilalți dragoni au început să strige la el și să îl jignească. Deși simțea că se înfurie din nou s-a hottărât să nu îi mai bage în seamă și să plece.

Povestindu-i mamei despre cum a gestionat situația, aceasta l-a felicitat. Deși au mai fost zile în care ceilalți dragoni au râs de el și s-a mai întâmlat să mai coată flăcări, Dino a continuat să depună eforturi pentru a-și controla furia. Într-o zi chiar afost sufficient de calm încât să îi abordeze pe dragonii car îl supărau: ,, De ce vă legați mereu de mine” Sunt la fel ca și voi, doar că îmi plac alte lucruri decât vouă.”

Dragonii nu au știut să îi răspundă ș s-au îndepărtat. A doua zi însă, dragonii și-au cerut iertare, iar Dino s-a simțit mândru că a făcut un pas înainte pentru a devein un dragon mai bun și mai calm.

TURTIȚA FERMECATĂ

A fost odată un moș și o babă. Într-o zi moșul o rugă pe babă: – Ia să-mi faci, babo, o turtiță.

– Din ce să-ți fac ? Nu mai avem făină.

– Ia mai strânge și tu pe fundul lăzii, mai mătură prin cămară și ai să aduni făină cât îți trebuie pentru o turtiță. Baba strânse de pe fundul lăzii, mătură prin cămară și adună vreo doi pumni de făină. Frământă un aluat cu smântână, făcu o turtiță și o băgă în cuptor. După puțin timp scoase din cuptor turtița rotunjoară, rumenă și frumoasă. Baba o puse pe fereastră să se mai răcească. Turtița stătu ce stătu pe fereastră și apoi se rostogoli de pe fereastră pe laviță, de pe laviță pe dușumea, de pe dușumea spre ușă. Sări peste prag în tindă, din tindă în prispă, de pe prispă în curte, din curte spre poartă, de acolo pe drum și se rostogoli mai departe și mai departe. Cum se rostogolea ea pe drum, numai ce-i iese în cale un iepure:

– Turtiță, turtiță, am să te mănânc! – Nu mă mânca ochiosule, stai să-ți cânt un cântecel frumos pe care-l știu numai eu. O să-ți placă foarte mult, spuse turtița și începu să cânte: Eu sunt turtița umflată De prin ladă adunată Din cămară măturată În cuptor sunt rumenită Pe fereastră sunt răcită Pe bunic l-am păcălit De bunica am fugit. Și de tine fug îndat Iepurașe urechiat. Și se rostogoli mai departe, chiar sub nasul iepurașului. Cum se rostogolise ea pe drum, numai ca-i iese în cale un lup. – Turtuță, turtiță, am să te mănânc.

– Nu mă mânca, lupule, stai să-ți cânt un cântecel: Eu sunt turtița umflată De prin ladă adunată Din cămară măturată În cuptor sunt rumenită Pe fereastră sunt răcită. Pe bunic l-am păcălit De bunica am fugit. Și pe urmă am lăsat Iepurașul urechiat. Geaba lupul cască gura Fug de el, mă dau de-a dura. Și se rostogoli mai departe chiar sub nasul lupului. Cum se rostogolea ea prin pădure, numai ce-i iese în cale un urs.

– Turtiță, turtiță, ia stai să te mănânc! – Cum ai să mă mănânci tu, picioare strâmbe?

Pe bunic l-am păcălit De bunica am fugit Și în urmă am lăsat Iepurașul urechiat Geaba lupul cască gura L-am lăsat m-am dus de-a dura Nu mă tem cât de puțin Căci fug și de Moș Martin. Și se rostogoli din nou chiar sub nasul ursului. Se rostogoli ea ce se rostogoli, numai ce-i iese în cale o vulpe: – Bună ziua, turtiță! Ce frumoasă și rumenită ești. Încotro mergi? Turtița se bucură ca s-a găsit cineva s-o laude, se opri și începu să cânte: Eu sunt turtița umflată De prin ladă adunată Din cămară măturată În cuptor sunt rumenită Pe fereastră sunt răcită Pe bunic l-am păcălit De bunica am fugit Și în urmă am lăsat Iepurașul urechiat Geaba lupul cască gura L-am lăsat m-am dus de-a dura. Nu mă tem cât de puțin Am fugit de Moș Martin Și de nimeni nu îmi pasă Fug eu și de vulpe, lasă. -Îți mulțumesc, turtiță, i-a spus vulpea. Frumos cântecel! L-aș mai asculta odata! Așază-mi-te pe limbă și mai cântă-mi-l pentru cea din urmă oară. Turtița sări pe limba vulpii, iar vulpea ham: o înghiți!

POVESTE TERAPEUTICĂ TEHNICA "BROSCUȚA ȚESTOASĂ" PENTRU ÎNLĂTURAREA FURIEI

Într-o zi, Tobias s-a gândit că și-ar dori să se joace cu ceilalți prieteni ai lui, Pufi și Ami. El a pornit în căutarea lor și i-a găsit lângă lac. Pufi și Ami se jucau cu mingea, dar broscuța noastră vroia să se joace alt joc. – Eu propun să ne jucăm altceva ! Ce ziceți să ne jucăm de-a super-eroii ? – Păi, asta ne-am jucat și ieri, a spus pisicuța Pufi. – Dacă vrei, poți să te joci cu mingea împreună cu noi, a zis cățelușa Ami. – N-am niciun chef de jocurile voastre. Dacă nu vreți să ne jucăm, atunci eu plec. – „Lasă că le arăt eu lor !” s-a gândit broscuța și a sărit într-o baltă astfel încât toți ceilalți au fost murdăriți de noroi.Dacă nu vor să se joace cu mine, atunci nu mai sunt prietenii mei. Tobias s-a îndepărtat cu gândul de a mai găsi o modalitate să-și pedepsească prietenii pentru că nu au vrut să se joace de-a super-eroii. Cum mergea broscuța prin pădure bosumflată și bombănind că nu are prieteni, s-a întâlnit cu Vulpoiul cel Înțelept. Vulpoiul s-a uitat atent la broscuță și i-a spus: – Văd că ești furios. Ce s-a întâmplat ? – Nimic ! a spus broscuța pe un ton nepoliticos. – Ei, dar ceva tot s-a întâmplat. Dacă nu s-a întâmplat nimic, atunci cum de ești furios ? – Păi…aveți dreptate domnule Vulpoi. Am vrut să mă joc cu prietenii mei și ei nu au vrut să fim super-eroi. Au vrut să se joace cu mingea. Si i-am împroșcat cu noroi. – Si asta este ceea ce îți dorești, să nu mai fie prietenii tăi ? După ce s-a gândit bine, Tobias a spus: – Eu vreau să fim în continuare prieteni. Vulpoiul cel Ințelept s-a uitat la Tobias cu atenție: – Hai să-ți spun un secret. Nu am fost întotdeauna așa de înțelept. Am învățăt și eu multe lucruri de la o broască țestoasă.

O broască țestoasă ?! a întrebat Tobias mirat. – Da, era o broască țestoasă foarte bătrână și înțeleaptă. Și eu eram furios ca și tine pe prietenii mei și ea mi-a spus cum să fac să nu mă supăr pe ei. – Oauu !.. a strigat Tobias încântat. Și eu vreau să știu. – Atunci când simți că te înfurii respiră adânc de trei ori… In timp ce respiri, îți imaginezi că aerul îți ajunge până în vârful picioarelor. – Doar atât ? a întrebat broscuța Tobias nerăbdătoare. – Stai, nu te grăbi ! Acum imaginează-ți că intrii în carapace… – Asta e ușor, a spus broscuța cu mândrie. – Acum gândește-te la motivul pentru care te-ai supărat… – M-am gândit că sunt răi și nu mai sunt prietenii mei pentru că nu vor să se joace ce vreau eu. – Acum gândește-te ce ai putea să faci ca să nu se supere pe tine ? Tobias s-a gândit o vreme, după care bucuros a anunțat că a găsit răspunsul: – Stiu ! Cred că aș putea să le spun că eu prefer să mă joc cu altceva. Doar am și alți prieteni. – Bravo ! Sunt mândru de tine, a spus Vulpoiul. De acum înainte să nu uiți să fii și tu o broscuță înțeleptă. – Mulțumesc, domnule Vulpoi ! Așa am să fac. – Tobias a pornit înapoi către lac cu gândul să-și ceară scuze pentru modul în care s-a comportat și că de acum înainte să încerce să fie un prieten adevărat.

Tehnica „broscuța țestoasă”: – retragerea în carapace – stai liniștit – respirația adâncă de trei ori – imaginati-vă că aerul inspirat ajunge până în vârful picioarelor și în degetele de la mâini – spuneți: „Sunt liniștit!”

FATA BABEI ȘI FATA MOȘNEAGULUI

Au fost odată ca niciodată un moș și o babă. Amandoi aveau câte o fată, dar aceste fete erau diferite una de cealalta. Fata babei era rea, leneșă, țâfnoasă și urâtă, iar cea a moșului era bună, harnică, ascultatoare și frumoasă. Fata moșneagului lucra toata ziulica și răbda cuminte toate ocările babei si ale fiicei sala urâcioase. Cand mergeau fetele la sezatoate fata mosului torcea pana umplea un ciur cu fuse, pe cand a babei torcea cu greu cate-un fus. Iar cand se intorceau acasa fata babei sarea parleazul si ii zicea fetei mosneagului sa-i dea ciurul cu fusele sa i-l tina pana trece si ea. Iar cand se vazu cu fusele in mana o tuli repede in casa si le arata parintilor ce harnica a fost. Degeaba zicea fata mosului ca ea a lucrat mai mult, nu numai ca nu au crezut-o, dar au facut-o si mincinoasa, sarind cu gura pe ea si baba si lenesa de fiica-sa. La joc si la toate sarbatorile din sat fata babei era nelipsita, iar fetei mosneagului ii era interzis sa ia parte. Mosneagul era putin cam bleg, facea si credea tot ce-i zicea baba, iar aceasta ii impuia capul cu tot felul de nazdravanii inchipuite despre fiica lui. Toata ziulica turuia ca o moara stricata ca fata lui e lenesa, neascultatoare, rea la inima si ca trebuie alungata din casa. Pana la urma mosul nu mai rabda si o trimise pe fata sa-si caute de lucru pe undeva. Fata ce sa faca, porni la drum plina de amaraciune. La un moment dat ii iesi in cale o catelusa tare slaba si bolnava. Cum o vazu pe fata, o ruga: -Fata buna, ajuta-ma, cate voi rasplati si eu candva! Fata o spala si o ingriji cum putu mai bine, apoi isi vazu de drum. Merse un piculet si vazu un par inflorit, iar o multime de omizi se infruptau din frunzele si florile lui. Parul o ruga si el pe fata: -Fata buna, scapa-ma de omizi, ca te voi rasplati si eu candva! Fata curata parul de omizi si uscaturi si isi continua drumul. Mai tarziu intalni o fantana parasita si plina de mal. Aceasta o ruga pe fata: -Fata buna, curata-ma, ca te voi rasplati si eu candva! Fata ingriji si curata fantana, apoi pleca mai departe. Pe drum vazu un cuptor darapanat si murdar, care bineinteles i se adresa si el fetei: -Fata buna, lipeste-ma, ca te voi rasplati si eu candva! Fata se puse pe treaba lipind cuptorul cu lut, dupa care se spala pe maini si pleaca sa-si caute norocul. Mergand fata zi si noapte se rataci intr-un codru des, dar nu isi pierdu speranta. Intr-un tarziu ajunse la o poiana unde zari o casa. O batrana o intampina cu blandete intreband-o cine e si ce cauta in acele locuri. Fata ii povesti cele petrecute, adaugand ca ar dori ceva de lucru. -Ai avut mare noroc ca ai ajuns la mine -zise batrana. Eu sunt Sfanta Duminica si daca ai sa slujesti azi la mine, maine te voi rasplati cum se cuvine. Ceea ce trebuie sa faci este sa-mi hranesti copilasii, dupa care sa-mi gatesti bucatele pe care sa le gasesc nici prea calde, nici prea reci, ci tocmai potrivite atunci cand ma voi intoarce de la biserica. Cand s-a intors batrana de la biserica a fost foarte bucuroasa sa-si vada copiii atat de bine ingrijiti si toate treburile terminate. Dupa ce a mancat bucatelele gustoase pe care i le-a pregatit fata ii zise multumita: -Ai facut o treaba buna! Acum du-te in pod si alege-ti o lada drept sambrie, care o vrei tu, numai sa nu o deschizi decat atunci cand vei ajunge acasa la tatal tau. Fata se sui in pod unde vazu o gramada de lazi, unele ereau mai vechi, mai urate, altele mai noi, mai mari si mai frumoase. Modesta cum era fata si-a ales lada cea mai urata si mai veche si merse la Sfanta Duminica sa-si ia ramas bun. Cand vazu batrana ce lada si-a ales fata i se vazu pe chip ca o lasa cu greu inima sa se desparta de ea, dar nu avea ce face, ii promise fetei ca poate lua ce vrea. O binecuvanta pe fata, care o porni spre casa cu lada in spinare. Pe drum se intalni din nou cu cuptorul, care acum era plin de placinte rumenite care o imbiiau pe fata. Fata manca pe saturate si isi puse si in sac ca sa aiba pe drum. Mai incolo vazu si fantana curatata de ea, care acum avea apa limpede si rece si pe marginea ei erau doua pahare de argint din care fata bau si apoi le lua cu ea. Si parul arata mult mai bine decat data trecuta, isi lasa in jos crengile pline de fructe zemoase ca fata sa manance pe saturate si sa isi culeaga cate pofteste. Catelusa o intampina voioasa si sanatoasa purtand la gat o salba de galbeni pe care i-o darui fetei. Cand a ajuns acasa, fata a deschis lada impreuna cu mosneagul, si ce sa vezi, din lada au iesit herghelii de cai, cirezi de vite, turme de oi, si alte nenumarate bogatii. Mosul s-a bucura nespus, insa baba nu mai putea de ciuda. Fata babei se pregati pe loc sa aduca si ea bogatii, cum spera, mult mai mult decat fata mosneagului. Pe drum se intalni pe rand cu bolnava catelusa, cu parul plin de omizi, cu fantana parasita si cu cuptorul nelipit, care i-au cerut ajutorul, dar fata cea lenesa si increzuta nici nu le baga in seama. Ajunsa la Sfanta Duminica s-a purtat foarte obraznic, dar dansa, buna la suflet cum era, o primi ca si pe fata mosneagului spunandu-i ce are de facut. Fata babei pregati o baie fierbinte de a oparit pe toti copilasii batranei care strigau si plangeau de durere, si bucatele pe care le-a gatit erau arse si sleite. Sfanta Duminica se sperie de ce vazu cand se intoarse de la biserica, dar nu o certa pe fata si o lasa sa se urce in pod ca sa-si aleaga o lada. Fata si-a ales cea mai mare si mai frumoasa lada, care nu era nici pe departe o raspalta meritata pentru munca depusa si pleca cat mai repede, fara ca macar sa-si ia ramas bun. Ajunsa la cuptor a vazut placintele, dar cand s-a apropiat sa guste din ele s-a ars la mana. La fantana a vrut sa-si potoleasca setea, dar paharele au disparut si apa a secat. Moarta de foame a vrut sa culeaga din perele minunate, dar parul a crescut inalt-inalt si fata nu mai putea sa ajunga la fructe. Catelusa veni spre ea cu salba de aur la gat, dar cand a incercat sa o atinga a fost muscata. Sosi acasa obosita si flamanda si se repezi impreuna cu baba sa deschida lada cu bogatii. Dar din lada au iesit numai balauri care le-au inghitit pe fata si pe baba. Fata mosneagului s-a maritat cu un om bun si harnic ca ea si au trait cu totii fericiti bucurandu-se de bogatiile pe care le aveau.