Licenta Emanuel Anusca V2 [610059]

1

UNIVERSITATEA DE VEST TIMI ȘOARA
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE
Specializarea Psihologie

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

COORDONATOR
CONF.UNIV.DR . MARICU ȚOIU LAUREN ȚIU

ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

2
UNIVERSITATEA DE VEST TIMI ȘOARA
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE

Specializarea Psihologie

CONDIȚIILE PSIHOSOCIOLOGICE ALE MUNCII
EMIGRAN ȚILOR ROMÂNI DIN SPANIA

COORDONATOR: CONF.UNIV.DR . MARICU ȚOIU LAUREN ȚIU

ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

1
CUPRINS

Abstract……………………………………………………………………………………………………….. …. 2

Introducere ……………………………………………………………………………………………………. … 3

Cap. 1. Acultura ție și emigrație ………………………………………………………………………….. 6
1.1. Defini ție și interpretare ……………………………………………………………………………….. 6
1.2. Legătura acultura ției cu psihologia ………………………………………………………………. 7

Cap. 2. Rela ția dintre acultura ției și anumite st ări psihologice ………………………………. 9
2.1. Stresul asociat acultura ției …………………………………………………………………………… 9

Cap. 3. Metodologia cercet ării …………………………………………………………………………. 12

Cap. 4. Discu ții/Concluzii …………… ……………. ……………. …………. …………. ………….. ….. 16

Bibliografie …………………………………………………………………………………………………… . 17

Anexe …………………………………………………………………………………………………………. … 19

2
ABSTRACT

Este unanim recunoscut faptul c ă migrația a devenit un fenomen global cu care se confrunt ă
statele din toate regiunile lumii, migra ția internă și internațională fiind în direct ă proporționalitate
cu complexitatea evolu țiilor pe plan social, financiarl, eco nomic, politic, ecologic, umanitar la nivel
micro sau macro geografic. Replica statelor la aceast ă provocare este condi ționată de capacitatea
de adaptare rapid ă, pe cât posibil, al noile realit ăți. Gradul de preocupare pentru identificarea unor
soluții viabile se manifest ă descrescător trecând de la țările de destina ție la cele de tranzit și, în
final, la țările de origine ale migran ților.
Abordarea complexei ecua ții a migra ției în prezenta lucrare, într-o manier ă cuprinzătoare,
inovatoare și pe termen lung reprezint ă un imperativ ce ia în calcul f ără îndoială: criteriile de
imigrație, admisibilitate și integrare; pia ța muncii; protec ția drepturilor omului în ceea ce prive ște
migranții; controlul, prevenirea și repatrierea; dialogul și cooperarea între țara-gazdă și cea de
origine a migran ților și, nu în ultimul rând, eforturile pe termen lung pentru îmbun ătățirea
condițiilor economice și politice din țările de origine.
Lucrarea este structurat ă în acord cu problemele relevante indentificate în cuprinsul
termenilor de referin ță, cărora s-a încercat s ă li se ofere r ăspunsuri pe parcursul a patru capitole.
Scopul lucrării a fost semnalizarea unor aspecte ale fenomenelor de migra ție și trasarea
strategiilor în managementul acestor fenomene.
Structura lucr ării include o introducere, patru capitole și concluzii, și este astfel conceput ă
încât să stabileasc ă o relație de cauzalitate între subiectele tratate, urmari ndu-se o abordare gradual ă
a temei propuse pentru cercetare, în vederea realiz ării obiectivului principal urm ărit.

3
INTRODUCERE

Exodurile și fluxurile de migran ți au fost întotdeauna parte component ă, precum și un factor
determinant al istoriei umanit ății.
Originile umanit ății sunt strâns legate de mi șcarea geografic ă neîncetat ă a popula țiilor
primitive care, c ăutând hran ă sau fiind alungate de varia țiile imprevizibile ale factorilor naturali,
nu ezitau s ă străbată spații întinse în c ăutarea unor locuri mai prielnice.
În ultima perioad ă se remarc ă o creștere a migra ției permanente și a celei temporale ca
urmare, pe de o parte, a intensit ății fazei de expansiune de la sfâr șitul anulor '90, iar, pe de alt ă
parte, a dezvolt ării tehnologiei informa ției și comunica ției, sănătății și educației, sectoare ce
necesită forța de munc ă înalt calificat ă. În plus, a crescut cererea de mân ă de lucru str ăină
necalificat ă, în special în agricultur ă, construc ții și lucrări publice, precum și serviciile casnice
(Italia, Spania, Grecia și Portugalia).
Cu largi implica ții naționale fiecare țară se distinge prin politica sa de primire ce exprim ă
modelul interven ției normative, sociale și culturale cu care se explic ă raportul dintre statul gazd ă
și imigrant.
Teoria sociologic ă actualizeaz ă efectele migra ției din perspectiva a trei direc ții: efectele
migrației asupra țării de origine, asupra popula ției țării de destina ție și asupra migratorilor în șiși.
De asemenea, din punct de vedere al autorului, este necesar ă și investigarea comunit ăților mici
părăsite de emigran ți [2].
Termeni: imigra ție, emigra ție
Din perspectiva demografic ă, prin raportare la o popula ție dată, se poate vorbi despre dou ă
forme de migra ție: imigrație și emigrație, adică ansamblul intr ărilor și ansamblul ie șirilor de
persoane. De fapt, orice migrant este în acela și timp imigrant, pentru țara de destina ție, și emigrant,
pentru țara de origine.
Emigrația este actul p ărăsirii țării sau regiunii natale de c ătre individ pentru a se stabili în
alta [3]. În func ție de motivele c ătre care este îndeplinit ă migrația se disting cinci tipuri le acesteia:
1. Emigrarea oamenilor de afaceri sau a investitorilor este acceptat ă pentru persoanele care
au un anumit capital (peste 500.000 de dolari), pe care doresc s ă îl investeasc ă într-o afacere

4 proprie, ori s ă devină acționari la o afacere deja existent ă în țara de emigrare. Banii trebuie s ă
provină din afaceri sau investi ții anterioare și să fie liberi de orice debit.
2. Emigrarea prin sponsorizare se poate face doar de persoanele care au rude foarte
apropiate în țara în care doresc s ă emigreze. În a cest caz, ruda va trebui s ă-și ia angajamentul și să
facă dovada fondurilor necesare de între ținere a emigrantului sponsorizat.
3. Emigrarea prin contract de munc ă se poate face doar prin contract de munc ă din partea
unei companii str ăine, care s ă arate că străinul angajat nu ia locul nici unui cet ățean al țării – gazdă.
4. Emigrarea uman ă (azil, refugiere) se accept ă doar pentru acele persoane a c ăror viață
este în primejdie în țara natală sau de reziden ță. Fiecare caz în parte este studiat conform normelor
de tratare a refugia ților impuse de ONU. În marea majoritate a cazurilor, cet ățenii unei țări
democratice nu mai pot invoca acest procedeu de emigrare.
5. Emigrarea persoanelor independente este posibil ă pentri oricine întrune ște condițiile
impuse de Ministerul de Emigrare al țării respective. Acest sistem este general valabil, indiferent
de naționalitate, etnie, sex, religie. Dac ă se îndepline ște punctajul de emigrare, cazierul este curat,
starea de s ănătate corespunz ătoare, atunci se poate depune dosarul de emigrare, se pl ătesc taxele
aferente și se poate emigra cu certitudine în țara aleasă. În momentul emigr ării, toți membrii
familiei ob țin reziden ța perm,anent ă a țării respective, deci toate drepturile cet ățenești. Aceast ă
rezidență trebuie folosit ă cel puțin șase luni pe an în țara de emigrare, astfel se poate pierde.
Imigrația este acțiunea prin care o persoan ă își stabilește reședința obișnuită pe teritoriul
unui stat membru pentru o perioad ă de cel pu țin 12 luni, dup ă ce, în prealabil, a avut re ședința
obișnuită într-un alt stat membru sau într-o țară terță.
Din analizele sale variate și detaliate, Ravenstein (1885) a dedus șapte „legi ale migra ției”
după cum urmeaz ă:
1. Cea mai mare parte a migran ților parcurg distan țe mici, producând „curente de migra ție”
orientate înspre marile centre culturale și industriale.
2. Procesul de „absorb ție” a migran ților se desf ășoară mai rapid în ora șele cu o dezvoltare
rapidă, unde ace știa contribuie, direct propor țional cu num ărul lor la dezvoltare.
3. Procesul de „dispersie” este inversul procesului de „absorb ție” și manifest ă trăsături
similare.
4. Fiecare curent de migra ție produce un contra-curent de compensare.
5. Cei stabili ți în orașe migreaz ă mai puțin față de cei din zonele rurale ale țării.

5 6. Migran ții care parcurg distan țe mari prefer ă de obicei mari centre industriale sau
comerciale.
7. Femeile migreaz ă mai mult decât b ărbații.
Pentru a g ăsi răspuns la întrebarea cu privire la moti vele pentru care aceste persoane
emigrează s-au utilizat categoriile oferite de teoria motiva țională a lui Abraham Maslow. Conform
teoriei lui Maslow, omul are cinci nevoi de baz ă care declan șează majoritatea comportamentelor
sale: nevoi fiziologice (hran ă, apă, căldură), nevoile de siguran ță (securitate, stabilitate, s ănătate),
nevoile sociale de afiliere și dragoste, nevoia de stim ă (recunoa șterea valorii) și nevoia de
autoîmplinire.
Motivul cel mai invocat de emigrare a fost nevoia de stim ă concretizat ă într-un nivel de trai
mai ridicat, studii mai bune și un salariu mai bun. Alt motiv important de emigrare invocat este
nevoia de siguran ță urmată de nevoia de autoîmplinire. Persoanele care au emigrat din acest motiv
au făcut-o în mod definitiv, pentru a- și rezolva anumite probleme de con știință: să fie libere,
autonome, s ă scape de o lume în a c ărei valori nu se reg ăsesc.
În societățile în tranzi ție schimbarea mentalit ăților este procesul de transformare cel mai
lent și, în multe cazuri, imobilitatea credin țelor și opiniilor anuleaz ă efectele schimb ării
instituționale. În acela și timp, contractul frecvent al mebrilor comunit ății cu străinătatea, mergând
până la stabilirea pe perioade mai lungi sau mai scurte în alte țări, poate accelera procesul de
schimbare a mentalit ăților. Stdierea fenomenului permite identificarea situa țiilor în care efectul
migrației interna ționale este unul pozitiv, pentru a interveni prin m ăsuri de politic ă publică, fie
pentru a crea condi țiile necesare progresului, fie pentru a integra efectele deja create în strategii de
dezvoltare local ă.
Componente sau rezultat al procesului de globalitare, efectele economice ale migra ției sunt
uriașe, pentru unele țări migranții fiind surse importante generatoare de profit, pentru altele fiind
surse de bani ce se îndreapt ă spre familiile aflate în țara de origine și contribuie indirect la
supraviețuirea economic ă într-un mediu tot mai competitiv.

6
CAPITOLUL I

ACULTURA ȚIE ȘI EMIGRA ȚIE

1.1. Defini ție și interpretare

Migrația populației într-un alt mediu social, diferit din punct de vedere cultural, economic,
politic, lingvistic de cel din țara de provenien ță determin ă numeroase schimb ări culturale, precum
transform ări psihice și de comportament ale indivizilor care intr ă în contact cu noile aspecte
culturale ale țării de destina ție.
Prin procesul de acultura ție se surprind fenomenele de orice fel care survin atunci când un
grup de indivizi î și părăsește țara, familia pentru a se stabili într-o alt ă țară, intrând în contact direct
cu membrii societ ății gazdă.
Studiile de acultura ție au abordat mai întâi problemele conflictelor coloniale, dezvoltând
ideea de suprema ție a culturii europene, în cadrul unui proces în cursul c ăruia individul sau
societatea s-ar apropia de modelul occidental. Ulterior, interesul pentru fenomenul de acultura ție a
fost determinat de cre șterea migra ției la nivel mondial și de importan ța înțelegerii leg ăturii dintre
cultură și comportamentul uman.
Legătura dintre acultura ție și emigrare a fost determinat ă de presupunerea c ă, dacă se poate
demonstra influen ța puternic ă a culturii asupra diferitelor dimensiuni pshihologice, atunci pot fi
analizate și modificările apărute la indivizi atunci când schimb ă contextul lor. În 2004, Organiza ția
Internațională pentru Migra ție (OIM) a definit acultura ția ca „adoptarea progresiv ă a elementelor
unei culturi str ăine (idei, cuvinte, valori, norme, comportamente, institu ții) de către persoane,
grupuriapar ținând unei anumite culturi”.
La intrarea în țara-gazdă, emigrantul se afl ă într-un proces de integrare care poate fi rapid
sau lent, redus sau intens, în func ție de „locul și rolul pe care îl are țara-gazdă, statutul social și
economic al comunit ății de origine în societatea-gazd ă nivelul de dezvoltare social-economic al
societății gazdă, durata și scopul șederii, inser ția profesional ă sau școlară, vârsta, spa țiul în care

7 locuiește, faptul c ă este singur sau cu toat ă familia etc”. [6] Fenomenul de acultura ție presupune
noi moduri de rela ționare între indivizii implica ți în acest proces: emigran ții și membrii societ ății
de primire, bazate pe „preferin țe sau atitudini de acultura ție, schimb ări sau modific ări
comportamentale și nivelu de dificultate resim țit de indivizi în a face fa ță situației sau stresul de
aculturație”. [6]
În cercetarea fenomenului avem în vedere cele trei tipuri de acultura ție: spontan ă, forțată
sau impus ă. Acultura ția spontan ă se produce atunci când nu exist ă un contact direct și permanent
între popula țiile respective, interferen ța realizându-se prin intermediul pie ței economice, a
importului și a exportului de produse. Acultura ția este for țată când situa ția o impune. Este și cazul
emigrației economice și politice. Astfel, se consider ă că emigranții în societ ățile pluraliste pot
păstra un timp institu țiile și tradițiile care le sunt proprii. Se poate vorbi de o acultura ție impusă
atunci când emigran ții sunt obliga ți să renunțe la obiceiurile și tradițiile lor imediat, când sunt
forțați să vorbeasc ă permanent în limba țării-gazdă.

1.2. Legatura acultura ției cu psihologiea
Migrația este parte integrant ă a condiției umane. Totu și, interesul științific în ceea ce
privește migrația este relativ destul de recent. Prima defini ție cu autoritate recunoscut ă a
aculturației le apar ține lui Redfield, Linton și Herskovits (1936): Aculturația include acele
fenomene care rezult ă atunci când grupuri de persoane care au diferite culturi vin în contact direct,
în mod constant, ce au ca efect modific ări ulterioare în modelele culturale originale ale unuia sau
ambelor grupuri .
Această definiție provine din antropologie. În ultimii ʼ50 de ani, mai multe discipline au
dezvoltat un interes activ în ceea ce prive ște migrația și consecin țele sale, cum ar fi psihologia,
economia, pedagogia și sociologia. Acest interes este stimulat de evolu ții importante ale societ ății,
precum globalizarea și fluxurile mari de migra ție din ultimii 50 de ani.
Cercetarea acultura ției psihologice se concentreaz ă pe fenomenele de la nivel individual.
Aculturația psihologic ă se referă la tiparul complex al stabilit ății și schimbărilor în norme, valori,
atitudini, comportament, obiceiuri (de exemplu, alimenta ție) după migrare. Cercetarea acultura ției
psihologice de obicei nu se refer ă la experien țele turiștilor care obi șnuiesc să rămână în străinătate
pentru perioade de cel mult câteva s ăptămâni. Grupurile studiate frecvent sunt cei care se stabilesc
permanent și diverse grupuri care se mi șcă în străinătate pentru studii sau munc ă, cum ar fi studen ții

8 care particip ă la schimburi între universit ăți, expatria ți și rezidenții temporari. O distinc ție care se
face frecvent între grupurile de imigran ți se bazeaz ă pe motiva ția lor de a pleca în str ăinătate. Pe
de o parte, exist ă refugiații și cei care solicit ă azil a căror migrație este o consecin ță a dorinței de a
scăpa de condi ții mizerabile, precum r ăzboiul sau foametea; în literatura de specialitate acesta este
denumit motivul de „împingere”. Pe de alt ă parte, exist ă imigranți care migreaz ă pentru a- și
îmbunătăți condițiile de via ță economice; acesta se nume ște motivul de „tragere”.
Modele ale acultura ției psihologice
Sunt descrise patru tipuri de mo dele care au fost propuse în literatura de specialitate. Aceste
modele sunt prezentate în ordine istoric ă. Încep cu un model care prive ște acultura ția ca pe un
proces unidimensional, urmat de modelul cel mai popular în prezent, potrivit c ăruia acultura ția
cuprinde dou ă dimensiuni, urmat apoi de cea mai recent ă perspectiv ă, în care acultura ția este privit ă
ca având mai multe dimensiuni. Dinamica din spatele acestor schimb ări provine din dou ă surse. Pe
de o parte, au fost propuse și testate modele; în cele din urm ă au fost detectate anumite deficien țe
și modelele au fost adaptate cu scopul de a corecta aceste deficien țe. Pe de alt ă parte, structura
fluxurilor de acultura ție, de asemenea, s-a schimbat, în special în lumea occidental ă. În timp ce în
trecut migran ții erau, cel mai adesea, persoane care doreau s ă se stabileasc ă permanent și care se
duceau, a șadar, în locuri noi pentru a nu se mai întoarce niciodat ă, cu excep ția unor scurte vizite
de familie, în zilele noastre exist ă mulți migranți care nu doresc s ă rămână în noul context pentru
tot restul vie ții lor, cum ar fi expatria ții și studenții care particip ă la schimburi între universit ăți.
Este destul de clar c ă modul în care ace ști migranți se raporteaz ă la noua cultur ă este, de obicei,
mai periferic decât modul în care cei care se stabileau permanent se raportau la noua cultur ă. Deci,
schimbările în modelele acultura ției reflect ă parțial noi perspective motivate științific și parțial
realitatea în schimbare a migra ției.

9 CAPITOLUL II
RELAȚIA DINTRE ACULTURA ȚIE ȘI STAREA DE BINE PSIHOLOGIC Ă

2.1. Stresul asociat acultura ției
Inconsisten ța și conflictele dintre diferitele strategii de acultura ție reprezint ă pentru
indivizii afla ți în aceast ă situație una din numeroasele surse de dificult ăți. De obicei, când situa ția
de acultura ție ridică probleme, se observ ă apariția unei stări de stres (stres de acultura ție). În acest
domeniu, premisele aflate la baza cercet ărilor au evoluat oarecum în timp.
Contactul dintre culturi și schimbări s-a crezut c ă ar putea genera inevitabil o stare de stres.
Însă, rezultatele cercet ărilor pe aceast ă temă au arătat că grupurile în situa ție de acultura ție
întâmpină niveluri variate de dificultate. Se precizeaz ă că statutul unui imigrant este un factor de
risc pentru s ănătatea mintal ă, însă riscul nu constituie un dat.
Pentru a în țelege ce declan șează stresul, trebuie s ă ținem cont de trei considera ții. În primul
rând, trebuie remarcat efectul contextului de acultura ție. Pentru fiecare țară de primire, grup de
imigranți și epocă, motivele și presiunile de acultura ție sunt diferite. Efortul imigran ților de a se
adapta nu este acela și. Gradul de acceptare venind dinspre societatea de primire nu este acela și
pentru toate grupurile de imigran ți (de exemplu, cei de origine european ă sunt mai u șor accepta ți).
în plus, gradul de adeziune și de participare a indivizilor la aceste procese de grup variaz ă. În
consecință, experien ță de acultura ție trăită de indivizi este foarte diferit ă de la o persoan ă la alta.
În al doilea rînd, elementele tangibile sau simbolice care pot declan șa stresul nu sunt
identice pentru to ți indivizii. Ele variaz ă în funcție de expunerea personal ă a indivizilor la situa ția
de acultura ție și de modul în care ei în țeleg aceast ă situație. De exemplu, unii imigran ți își găsesc
imediat un loc de munc ă în propria lor comunitate și, deci, nu sunt expu și la necesitatea de a
dezvolta noi deprinderi de munc ă. Alții trebuie s ă-și găsească o slujbă și, uneori, chiar s ă-și
abandoneze vechea meserie pentru a înv ăța una nou ă. Unii imigran ți privesc înv ățarea unei noi
meserii că pe o ocazie de a „face ceva nou” și ca pe o provocare, al ții însă o percep ca pe un obstacol
suplimentar. Fiecare schimbare determinat ă de acultura ție reprezint ă, pentru unele persoane, un
element stresant. Pentru altele, aceste schimb ări prezintă un stres minim, ba chiar, uneori, ele sunt
percepute ca oportunit ăți de dezvoltare personal ă și socială.

10 Și, în sfîrșit, în func ție de gradul de rezistent ă la stres a indivizilor și a caracteristicilor lor
personale, experien ța de acultura ție și necesitătile ei vor antrena niveluri diferite de anxietate și de
stres. În fond, nivelul de stres resim țit este subordonat efectului unui anumit num ăr de factori, cum
ar fi prejudec ătile din societatea de primire, capacitatea indivizilor de a se adapta la diferite situa ții,
precum și strategiile pe care le pun în aplicare, nivelul de școlarizare, strate giile de acultura ție și
politicile na ționale privind diversitatea cultural ă. Fiecare dintre aceste dimensiuni modific ă una din
cele trei componente ale modelului nostru.
Cercetările efectuate nu au indicat în rândul imigran ților un nivel de stres sau de probleme
de sănătate mintal ă mai ridicat decât în rândul popula ției în ansamblu. Totu și, cercetările au
identificat un num ăr de factori susceptibili s ă provoace st ări de stres. Mai întîi, în contextul
aculturației, se constat ă un nivel mai ridicat de stres în cazul grupurilor care au suferit schimbarea
decât în cel al grupurilor care și-au asumat-o. Autohtonii care au avut de suferit acultura ția
manifestă un nivel ridicat de stres. Prin urmare, din punctul de vedere al variabilelor mediului în
momentul sosirii, se constat ă că cei beneficiind de o re țea de suport și de primire manifest ă niveluri
de stres inferioare celor care sunt mai izola ți.
Și, în sfârșit, în privin ța variabilelor individuale, se remarc ă influența nivelului de instruire,
a cunoștințelor anterioare despre țara de primire, a capacit ății de a vorbi lima ă și a atitudinilor de
aculturație. În general, cei mai educa ți sunt mai pu țin stresați: probabil pentru c ă sunt mai bine
pregătiți, școlarizarea instruindu-i în lumea modern ă unde au mai multe facilit ăți intelectuale și
economice. St ăpânirea limbilor, atât pe cea a țării gazdă, cât și pe cea a țării de origine faciliteaz ă
contactele, accesul la prieteni și informații. Se pare, a șadar, că atunci când grupurile de imigran ți
formează o comunitate strâns ă, limbă de origine trebuie cunoscut ă de un individ pentru a se putea
simți membru al acestei comunit ăți. Dintre factorii individuali, atitudinile de acultura ție au o
important ă la fel de mare: stresul este, de obicei, mai sc ăzut în cazul persoanelor care încearc ă să
se integreze și mai ridicat pentru cei care tind s ă se marginalizeze.
Cercetătorii din domeniul s ănătății mintale, foarte influen țați de curentul etnopsihologiei,
au încercat s ă descrie și să identifice specificit ățile culturale ale problemelor prezentate, uitând s ă
verifice gradul lor de inciden ță în cadrul popula ției generale a str ăinilor. Este adev ărat că, în timpul
marilor imigr ări de forță de munc ă dintre 1945 și 1974, majoritatea imigran ților erau oameni
singuri și izolați, needuca ți, fără o calificare profesional ă, trăind în condi ții precare, iar cercet ătorii

11 au confundat aceast ă populație specific ă cu totalitatea popula ției imigrante, care, de altfel, ridic ă
mai puține probleme.
Totuși, unele cercet ări au indicat faptul c ă atunci când to ți parametri erau bine controla ți,
nu existau mai multe probleme în rândul imigran ților decît în rândul popula ției. După unii autori,
nivelul de instruire al p ărinților, num ărul copiilor și proiectul de imigrare sunt tot atâ ția factori
determinan ți ai adaptării școlare și comportamentale și ai sănătății mintale.

12 CAPITOLUL III
METODOLOGIA CERCET ĂRII

OBIECTIVELE CERCET ĂRII
Cercetarea de fa ță reprezint ă un studiu exploratoriu prin care se investigheaz ă adaptarea
românilor emigra ți în Spania, precum și starea de s ănătate ca urmare a adaptarii sau neadapt ării
într-o altă țară.
În acest scop s-au formulat urm ătoarele obiective:
O1 – Observarea felul în care se comport ă emigranții români, modul în care comunic ă, cum
evoluează ca indivizi.
O2 – Obsevarea adapt ării sau neadapt ării într-o alt ă țară.
IPOTEZELE CERCET ĂRII:
I.1. Numărul de ani se afl ă în relație cu DASS (Scala de depresie, anxietate și stess), rela ția dintre
soți și copii, precum și nivelul studiilor celor care au emigrat.
I.2. Numărul de ani se afl ă în relație și cu modul de folosire a limbii folosite în via ța de zi cu zi;
I.3. Acultura ția se află în relație cu starea de s ănătate (DASS-Scala de depresie, anxietate și stess).
PARTICIPAN ȚII LA STUDIU
Lucrarea mea se bazeaz ă pe analiza unui studiu alc ătuit din relat ările românilor care tr ăiesc
în Spania. Lotul de subiec ți este alcătuit dintr-un total de 30 de persoane, repartizate în mai multe
grupe, în func ție de vârst ă și de categoria socio-profesional ă căreia îi apar țin. Deși numărul
subiecților nu este foarte mare, consider c ă materialul oferit de acest st udiu este suficient de mare
pentru a conferi rezultatelor o baz ă amplă de generalizare. Studiul s-a desf ășurat timp de 6 luni
(iulie 2017 – ianuarie 2018), perioad ă în care am intrat în contact cu mai multe familii de români
stabilite în Spania. Întegrându-m ă în comunitatea de români urm ărită, am observat condi țiile de
trai ale acestora, felul în care se comport ă, modul în care comunic ă, cum evolueaz ă ca indivizi.
INSTRUMENTELE FOLOSITE
Cele trei chestionare aplicate studiului au fost chestionarul demografic, al acultura ției și al
sănătății (DASS).

13 Chestionarul demografic con ține un num ăr de 10 întreb ări care au fost completate de c ătre
cei 30 de subiec ți. Grupul a fost format din b ărbați și femei cu vârste cuprinse între 20 și 50 de ani.
Al doilea chestionar, cel al acultura ției (Vîrgă Delia), pune accent pe limba care se folose ște
în legăturile cu cei din cas ă și din afara casei. În acest caz am folosit un num ăr de 11 întreb ări prin
care am dorit s ă aflu, mai în detaliu, modul de comunicare al celor intervieva ți.
Cel de-al treilea chesti onar, cel care folose ște cele 3 scale (Lovibond, S.H., Lovibond, P.F.,
1995), adic ă depresia, anxietatea și stresul, a fost folosit pentru a evalua severitatea simptomelor
celor 30 de subiec ți, a stărilor emoționale generate de schimb ările produse prin plecarea de acas ă.
În acest caz am folosit un num ăr de 14 întreb ări care au scos în eviden ță aceste stări emoționale
trăite de către subiec ți de-a lungul șederii lor în Spania.
STUDIU DEMOGRAFIC
Acest chestionar a fost conceput pentru a analiza și a afla situa ția migrației românilor în
Spania. Toate chestionarele au fost autocompletate.
Referitor la întrebarea perioadei de când sunt stabili ți în Spania, conform unui studiu
publicat de Institutul Na țional de Statistic ă, reiese faptul c ă cei mai mul ți români au ales ca țara de
destinație Spania. Astfel, dintre cei chestiona ți se poate observa c ă 23 de subiec ți, 14 femei și 9
bărbați, au emigrat în intervalul 1990 – 2010, 4 în perioada 2001 – 2011, din care 1 femeie și 3
bărbați, iar 3 în perioada 2011 – 2017, din care toate fiind femei. Se poate observa c ă numărul de
femei emigrante este mai mare decât cel al b ărbaților.
DESCRIEREA E ȘANTIONULUI
Despre starea civil ă putem spune c ă 26 de subiec ți sunt căsătoriți, din familie f ăcând parte
și copii, 1 subiect este divor țat, iar restul de 3 subiec ți sunt nec ăsătoriți. Din cei 26 de subiec ți
căsătoriți, doar 23 sunt împreun ă. Restul de 3 au nu partenerul de via ță în Spania. La 7 dintre familii
copilul a r ămas în România. Din studii rezult ă că în aceste situa ții apar modific ări dramatice legate
de dezvoltarea copiilor r ămași acasă în grija rudelor, ap ărând abandonul școlar, consumul de
droguri, infrac ționalitatea.
Ca studii, conform chestionarului completat, am observat c ă 19 subiec ți sunt cu studii
liceale, 8 sunt cu facultate, 3 sunt cu studii masterale. Nu am avut subiec ți care să aibă doar școală
generală sau cei cu studii doctorale. Toate grupele de subiec ți, indiferent de studii, au început
perioada de munc ă, atunci când au ajuns în Spania, în agricultur ă și construc ții, apoi în industrie și
comerț. Doar 2 subiec ți, cu studii masterale, au ob ținut locuri de munc ă echivalente studiilor f ăcute.

14 TESTAREA IPOTEZELOR
După realizarea bazei de date, s-au calculat scorurile ob ținute la toate chestionarele. Astfel,
s-a facut corela ția la num ărul de ani de ședere a fiec ărui subiect în Spania. Pentru acultua ție s-a
obținut o corela ție de r(28) =.856, iar pentru DASS/stres o corela ție de r(28) = -.687. Aceste
rezultate le-am ob ținut prin prelucrate a bazei de date cu programul SPSS (Pachet Statistic pentru
Științe Sociale).
Prelucrările statistice au c ăutat să ne arate leg ătura dintre acultura ție și starea de depresie,
anxietatea și stres prin care au trecut cei 30 de subiec ți pe care i-am evaluat de-a lungul studiului
meu.
Studiul făcându-se într-o comunitate de români, contactul limbii române cu limba spaniol ă
a dus la apari ția unei noi limbi, și anume „rumaniola”. Dar acest stil de a vorbi este foarte frecvent
în rândul copiilor români, care din diverse motive amestec ă cele două limbi, ap ărând cuvinte noi.
În grupul nostru de subiec ți 70% dintre cei intervieva ți vorbesc mai bine limba spaniol ă decât cea
română. Copiii acestora vorbesc amândou ă limbile la fel de bine, iar acas ă se vorbește de obicei în
românește. Subiec ții gândesc în limba român ă, iar conversa țiile cu prietenii au loc și în limba
spaniolă, și în limba român ă. Contactul cu mass-media (TV, radio, filme) are loc în limba spaniol ă,
dar și în limba român ă. Restul de 30% vorbesc mai bine româna ca și spaniola, iar copiii acestora
la fel. Subiec ții gândesc în limba român ă, iar conversa țiile cu prietenii au loc și în limba spaniol ă,
și în limba român ă. Contactul cu mass-media (TV, radio, filme) are loc în limba spaniol ă, dar și în
limba român ă.
În privința prieteniilor care s-au legat în Spania, se poate spune c ă 90% dintre cei chestiona ți
au prieteni mai mult români decât spanioli, iar 10% dintre ei au doar prieteni români. La fel se
poate vorbi și în cazul petrecerilor sau a vizitelor.
În urma prelucr ării statistice au fost calcula ți indicii de corela ție dintre acultura ție și DASS,
iar rezultatul ob ținut a fost de r(28) = -.576, p < .001. Prin aceast ă corelație s-a urm ărit obținerea
de rezultate din cercetarea observa țională.
Din acest studiu reiese faptul c ă cei chestiona ți au trecut prin diferite st ări emoționale. Cei
care stăpânesc bine limba spaniol ă, atunci când vorbesc sau urm ăresc diverse emisiuni, chiar au
ajuns să gândeasc ă în limba spaniol ă, au o stare de bine, se adapteaz ă mai bine condi țiilor din țara
care i-a adoptat. Nivelul de stres e mai sc ăzut și nu există stări de depresie sau anxietate.

15 Subiecții care folosesc mai mult limba român ă în vorbirea curent ă starea lor mental ă e mai
precară. Faptul c ă rezultatul este negativ, ne arat ă că nivelul de adaptabilitate este sc ăzut. Apar
astfel stări de depresie și stes.
În concluzie, pentru a dep ăși pragul de stres, depresie și anxietate este nevoie s ă se adapteze
nevoilor și condițiilor impuse de societatea spaniol ă.
Prin acest studiu am observat corela ția dintre st ările de bine ale subiec ților care au st ări
pozivive datorit ă integrării în societatea spaniol ă și subiecții care au st ări negative datorit ă
neintegrării sau a refuzului de a se integra în societate.

16
CAPITOLUL IV
DISCUȚII/CONCLUZII

Am analizat rezltatele celor 30 de subiec ți chestiona ți și am ajuns la urm ătoarele concluzii:
– toți românii aveau, mai mult sau mai pu țin, aranjat ă plecarea de c ătre membri ai familiei,
rude sau prieteni care deja locuiau și munceau în Spania, sau plecaser ă din țară prin diferite firme
de recrutare care le ofereau locuri de munc ă;
– principalul motiv al plec ării lor a fost lipsa banilor și de perspective de dezvoltare
financiară, dorind un trai mai decent;
– chiar dac ă statutul ocupa țional nu corespunde cu cel din România, fiind mai sc ăzut, faptul
că beneficiaz ă de câștiguri mai mari este un avantaj. Sunt cazuri când o parte dintre ace știa reușesc
în timp să atingă un statut ocupa țional cel pu țin similar cu cel avut în țară înainte de plecare;
– românii din Spania î și petrec timpul liber, în general, cu al ți români, apreciind pozitiv și
relațiile de prietenie cu spaniolii. Dar sunt mai degrab ă concentra ți pe supravie țuire și acumulare
decât pe prietenie. Fiind lega ți sufletește de țară, țin legătura cu rudele și cei apropia ți de acolo,
decât cu cei din comunitatea din Spania;
– învățarea limbii spaniole este un alt factor important în g ăsirea unui loc de munc ă în
procesul de integrare structural ă. Toți cei chestiona ți spun despre spanioli c ă sunt primitori,
toleranți, deschiși, condiția de imigrant nefiind sim țită în experien țele cotidiene decât arareori, în
contexte particulare;
– cei care doresc s ă revină în țară după un anumit timp sunt cei care nu se pot adapta la
condițiile din Spania, au sentimente foarte puternice care îi leag ă de România, fiind ata șați de
spațiul de viață românesc;
– în relația dintre migran ți, acultura ție și starea de depresie, anxietate și stess exist ă efecte
pozitive, dar și negative. Cei care s-au adaptat au o stare de bine, pe când cei care nu s-au putut
adaptat au st ări emoționale de r ău;
– acultura ția se află în corelație cu starea depresie, anxietate și stres.
Pot spune astfel c ă fiecare român, fie dintr-o genera ție mai tân ără, fie este mai în vârst ă,
poate să vorbeasc ă despre migra ție ca o experien ța parte din via ța sa.

17
BIBLIOGRAFIE

[1]. BERGER, Peter L., LUCKMANN, Thomas, Construirea social ă a realității, Ed. ART,
București, 2008;
[2]. DADUSH, Uri, Relația de cauzalitate în tre procesul migra ției și dezvoltarea la nivel
global , Ed. Jorens, Bruxelles, 2004;
[3]. GHEȚĂU, Vasile, „Declinul demografic continu ă”, Barometrul Social, februarie 2003,
http://www.mediauno.ro;
[4]. GHEȚĂU, Vasile, Drama noastr ă demografic ă. Populația României la recens ământul
din octombrie 2011. Reprofesionalizarea României IV , Ed. Compania, Bucure ști, 2012;
[5]. GORUN Hora țiu Tiberiu, GORUN Adrian, GHIZDEANU Ion, RADU Gabriela
(coordonatori), România și politici regionale , Editura Academica Brâncu și, Târgu Jiu, 2013;
[6]. ILIE Cristina V., Comunitatea Românilor din Spania. Dimensiunea discrimin ării și
tipurile de acultura ție, Editura Universit ății din Bucure ști, 2014;
[7]. JIEANU, Ioana, Interferen țe lingvistice româno-spaniole , Ed. Lumen, Ia și, 2012;
[8]. LAZARUS Richard S., Emoție și adaptare. O abordare cognitiv ă a proceselor afective ,
traducere din englez ă de Iuliana Diaconu, Editura Trei, Bucure ști, 2011;
[9]. LĂZĂRESCU Mircea, NIRE ȘTEAN Aurel, Tulburări de personalitate , Editura
Polirom, Bucure ști, 2007;
[10]. MIHU Achim, Sociologie , Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008;
[11]. OTOVESCU Dumitru (coordonator), Tratat de sociologie general ă, Editura Beladi,
Craiova, 2010;
[12]. POPA, Marian, Statistică pentru psihologie. Teorie și aplicații SPSS , Editura Polirom,
București, 2008;
[13]. RĂDULESCU Mugurel, Europa în mi șcare. Libera circula ție a persoanelor în
contextul extinderii Uniunii Europene , Editura Tritonic, Bucure ști, 2005;
[14]. RĂDULEȚU Sebastian, Libertăți fundamentale , Editura Didactic ă și Pedagogic ă
R.A., Bucure ști, 2006;

18 [15]. SANDU Dumitru (coordonator), Locuirea temporar ă în străinătate. Migra ția
economic ă a românilor , Fundația pentru o Societate Deschis ă, București, 2006;
[16]. SANDU Dumitru, Lumile sociale ale migra ției române ști în străinătate, Editura
Polirom, 2010;
[17]. ST ĂNCIULESCU Elisabeta, Sociologia educa ției familiale , Editura Polirom,
București, 2002;
[18]. STOICA Ionel, Tentația migrației. Necesitate și oportunitate într-o lume globalizat ă,
Editura Militar ă, București, 2011;
[19]. STOICA-CONSTANTIN Ana, NECULAU Adrian (coordonatori), Psihosociologia
rezolvării conflictului , Editura Polirom, 1998;
[20]. VÎRG Ă Delia, ILIESCU Drago ș, The well-being of Romanian workers in Spain:
antecedents and moderators , European Journal of Work and Organizational Psychology, Vol. 26,
No.1, 2016.
[20]. VL ĂSCEANU Laz ăr, Sociologie și modernitate. Tranzi ții spre modernitatea
reflexivă, Editura Polirom, Bucure ști, 2007.
[21]. VOINEA Maria, Sociologia familiei , Editura Universit ății din Bucure ști, 1993.

19
ANEXE

Chestionar demografic

1. De cât timp sunte ți în Spania?

2. Starea civil ă:

2.1. Căsătorit

2.2. Nr. copii
2.3. Necăsătorit
2.4. Divor țat

3. Soțul/soția este:

3.1. Cu mine în Spania
3.2. În România

4. Studii:
4.1. Școla general ă
4.2. Liceu

4.3. Facultate
4.4. Studii masterale
4.5. Doctorat

5. Care este motivul principal pentru care a ți plecat din România? …………. ………..

5.1. De ce a ți ales Spania?……………………
6. Credeți că vârsta dumneavoastr ă v-a ajutat s ă vă acomoda ți mai rapid?

Da Nu
7. Care a fost reac ția spaniolilor când a ți încercat s ă vă integrați în comunitate?
……………………………………………………………

20 8. Locul de munc ă pe care îl ave ți corespunde preg ătirii din România?
Da Nu
9. Cât de greu v-a fost s ă învățați o nouă meserie (dac ă este cazul)?
Foarte mare Mare Potrivit ă Mic ă Foarte mic ă

10. V-ați întoarce acas ă, în România?

În foarte mare m ăsură În mare m ăsură În mic ă măsură În foarte mic ă măsură

21 Întrebările de mai jos vizeaz ă câteva aspecte ale limbii pe care o folosi ți zi de zi
doar
româna româna mai
bine ca
spaniola amândouă la
fel de bine spaniola mai
bine ca
româna doar
spaniola
Ce limbă vorbiți? 1 2 3 4 5
Ce limbă vorbesc copiii/p ărinții
dumneavoastra? 1 2 3 4 5
Ce limbă vorbiti de obicei acas ă? 1 2 3 4 5
În ce limb ă gândiți? 1 2 3 4 5
Ce limbă vorbiți de obicei cu prietenii
dumneavoastr ă? 1 2 3 4 5
În ce limb ă priviți de obicei programele
TV? 1 2 3 4 5 În ce limb ă ascultați de obicei programele
de radio? 1 2 3 4 5
În ce limb ă sunt filmele, programele TV
sau de radio pe care dori ți să le vedeți? 1 2 3 4 5
toți
români mai mult
români decât
spanioli în mod egal,
ambele mai mult
spanioli
decât români toți
spanioli
Prietenii cei mai apropia ți sunt? 1 2 3 4 5
Mergeți la petreceri unde participan ții sunt 1 2 3 4 5
Persoanele pe care le vizita ți sau care v ă
vizitează sunt 1 2 3 4 5

22 Următoarele afirma ții fac referire la o serie de experien țe personale. V ă rugăm să apreciați în ce
măsură ați simțit aceste lucruri în ultima lun ă.
În ultima lun ă… Nu mi s-a
întâmplat niciodată (1) Mi s-a întâmplat
într-o oarecare măsură, sau
câteodată (2) Mi s-a întâmplat în
mare măsură, sau
destul de frecvent (3) Mi s-a întâmplat în
foarte mare m ăsură, sau
majoritatea timpului (4)
Mi-am dat seama c ă am gura
uscată. (1) o o o o
Nu am părut capabil( ă) să
experimentez orice fel de emoție pozitiv ă. (2) o o o o
Am experimentat dificult ăți de
respirație. (3) o o o o
Mi-a fost dificil s ă mă
mobilizez s ă fac diverse lucruri.
(4) o o o o
Am experimentat tremuratul
involuntar (de ex., al mâinilor).
(5) o o o o
Am fost îngrijorat( ă) legat de
situații în care m-a ș putea
panica și m-aș face de râs. (6) o o o o
Am simțit că nu am nimic de
perspectiv ă în viitor. (7) o o o o
M-am sim țit demoralizat( ă) și
trist(ă). (8) o o o o
M-am sim țit foarte aproape de
a intra în panic ă. (9) o o o o
Am fost incapabil( ă) să mă
entuziasmez în leg ătură cu
orice. (10) o o o o
Am simțit că nu valorez prea
mult ca persoan ă. (11) o o o o
Am conștientizat b ătăile inimii
în absența unui efort prealabil.
(12) o o o o
M-am sim țit speriat( ă) fără un
motiv anume. (13) o o o o
Am simțit că viața mea nu are
sens. (14) o o o o