Licență Daniela. 25.06.2018 [612254]

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI
ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Lect. univ. dr. Bogdan Iancu
Absolventă :
Daniela Gîlcă

București
2018

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI
ADMI NISTRATIVE
FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE

Capital „exotic ” și cupluri interrasiale în
România:
Rasă, gen și cultură

Coordonator științific:
Lect. univ. dr. Bogdan Iancu
Absol ventă:
Daniela Gîlcă

București
2018

CUPRINS

I. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 3
II. Cadru teoretic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 7
II. I. Perspectivele psihosociologice asupra relațiilor interrasiale ………………………….. ………. 7
II. II. Perspective sociologice ale similitudinilor dintre parteneri în relațiile interrasiale …. 14
II. III. Modelul brazilian ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 20
III. Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 27
IV. Rolul aplicațiilor de dating în amplificarea relațiilor interrasiale/ interetnice ………. 31
IV. I. De ce online? ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 31
IV. II. Tinder, Interracial Match, Interracial Cupid, Afroromance și Love Crosses Borders
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 33
IV. II. I. Tinder ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 33
IV. II. II. Interracial Match, Interracial Cupid, Love Crosses Borders și Afroromance … 37
IV. III. Rolul rețelelor sociale: „Mă afișez pe Facebook sau țin secret?” ……………………… 41
V. Rasa sau cultura? ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 47
V. I. Ra să, cultură, etnie: Pentru cine contează? ………………………….. ………………………….. .. 49
V. II. Cine este celălalt ? ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 62
V. III. Relație, intimitate, angajament și căsătorie ………………………….. …………………………. 65
V.II. Relațiile interrasiale ca formă de capital „exotic” : pentru cine și de ce? ……………….. 67
V. III. Sexualizarea și conceptul de „Jun gle fever” : Scurt inventar al stereotipurilor și
prejudecătilor față de cuplurile interrasiale ………………………….. ………………………….. ………. 70
VI. Gen și prejudecăți ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 73
VI. I. Provocări identitare: Practici culturale, culinare și religioase ………………………….. ….. 74
VII. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 77
VIII. Anexe: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 79
VII. I. Ghiduri de discuție: ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 79
VII. I. I. I -Partener local – ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 79
VII. I. I. II -Partene r „străin” – ………………………….. ………………………….. …………………….. 80
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 83

I. Introducere
Ce înseamnă să ai o relație de tip interrasial în România? De ce este „altfel” sau nu este
percepută ca fiind dezirabilă o astfel de relație? Românii se confruntă cu un fenomen relativ
nou și nu pe deplin înțeles sau acceptat: relațiile de tip interrasial sau interet nic. Ca o consecință
a tehologiei avansate, a expansiunii rețelelor de socializare, precum și a sit e-urilor de dating,
granița afltă între persoanele care aparțin unor culturi , etnii sau rase diferite s-a estompat,
favorizând astfel apariția relațiilor și a căsătoriilor de tip exogam sau interrasial. Mișcările de
empanciapare a persoanelor de culoare, p rogresu l în materie de drepturi civile și numărul
crescut de oportunități pentru acestea în Statele Unite ale Americii au dus astfel la expansiun ea
contactelor transrasiale și a relațiilor de cuplu interrasial.
În lucrarea de față îmi propun să abordez tema capitalului „exotic ” și a relațiilor
interrasiale și interetnice din România , precum și roluril or pe care rasa, genul și cultura le au
în cadrul unei relații de acest tip. Înainte de toate, este util pentru lucrarea de față să menționez
faptul că mă v oi concentra doar pe relațiile dintre românii, africanii și afroamericanii care
locuiesc în România și pe modul în care aceste relații se construiesc, se articulează și evoluează
în interacțiunea cu normele sociale locale . Motivul pentru care am ales să fo losesc atât
compomenta interrasi ală, cât și pe ce a interetnic ă se datorează faptului că doresc să accentuez
componentele esențiale redate de ethnicity și culture din cadrul unei relații de cuplu , mai
degrabă decât componenta rasei, adică interracial . Altfel spus, distincția nu este doar de rasă,
ci este și de etnie, în sensul că, și în cadrul comunităților afr icane și a celor afroamericane există
o multitudine de etnii sau grup uri etnice, iar raportearea la relații le de tip interrasial apelând
doar la criteriul rasei ar fi ignorantă fără a lua în considerare și criteriul etniei sau a grupului
etnic din care face parte individul.
Obiectivul principal al lucrării este reprezentat de prezentarea și înțelegerea relațiilor
interrasiale ca pe o formă de capital „exotic” pentru parteneri. Acest obiectiv a apărut ca urmare
a cercetării realizate și ca urmare a discuției pe care am avut -o cu interlocutorii mei. Deși
abordarea pe care o propun în lucrarea de față contestă teoriile cu privire la schimbul social
existen t între partenerii care aparțin unor culturi, etnii sau rase diferite, aceasta vine în
completarea teoriilor cu privire la similitudinile dintre aceștia, accentuând totodată și capitalul
simbolic, sau mai bine zis capitalul „exotic” pe care îl oferă o astf el de relație pentru ambii
parteneri.
Un alt obiectiv principal al acestei lucrări este acela de a argumenta , dintr -o perspectivă
sociologică, faptul că , în cadrul relațiilor interrasiale nu rasa, adică reprezentările despre rasă,

culturale sau persoanle , ci cultura și factorii non rasiali sunt cei esențiali și care au un impact în
evoluția acestora. De asemenea, este de precizat și faptul că în cadrul lucrării mele mă voi
raporta la conceptele de rasă și gen ca la simple constructe sociale asupra cărora e xistă și se
proiectează anumite roluri și tipuri de comportamente în societate. Mai mult de atât, rasa devine
cu atât mai mult un construct social în cadrul relațiilor de tip interrasial, deoarece acela este
momentul în care criteriul rasei este adus în pr im-plan, rasializând atât partenerii, cât și
comportamentele acestora. Genul are și el un loc central în lucrarea mea, deoarece este
elementul care produce percepții diferite asupra relațiilor. Mai exact, în lucrarea de față voi
încerca să explic de ce soc ial, după cum arătau diferite studii realizate în trecut, și după cum
arată rezultatele cercetării pe care am desfășurat -o, este dezirabil într-o mai mare măsură pentru
un bărbat alb să aibă ca parteneră o persoană de culoare, decât ca o femeie albă să aib ă ca
partener un bărbat de culoare. Aceste aspect e și roluri atribuite atât rasei, cât și genului le voi
discuta pe larg în secțiunea cadrului teoretic în care voi aborda diferitele perspective asupra
relațiilor de tip interrasial.
Sexualiarea relațiilor de acest tip este și ea legată în mare măsură de prejudecăți și de
stereotipurile sexuale atribuite unui cuplu format dintr -o persoană de culoare și o persoană
aparținând rasei albe . Conceptul de sexualizare se referă la faptul că, persoanele angajate în
astfel de relații sunt în cătuarea unor „beneficii ” de natură sexuală iar aceste relații nu sunt
altceva decât simple rezultate ale curiozității sexuale pe care indivizii o au față de o persoană
aparținând u nei rase d iferite. Aceast ă concepție asupra relați ilor de tip interrasial este adesea
regăsită sub forma conceptului de jungle fever . Conceptul de jungle fever este de fapt un
stereotip conform căruia, indivii se implică în relații interrasiale din dorința de a ave a o
experiență sexuală cu o per soană de r asă diferită. (Yancey 2003, 153) Acestui concept îi voi
dedica un subcapitol în cadru l acestei lucrări, unde voi discuta pe larg implicațiile sociale pe
care acesta le are asupra relațiilor interrasiale.
Lucrarea es te structurată în 6 capitole , primul dintre ele fiind reprezentat de introducerea
de față. Cel de -al doilea capitol pune în lumină cadrul teoretic în care voi prezenta informațiile
legate de contextul istoric, social și cultural al relațiilor interrasiale, literatura de specialitate,
perspectivele teoretice psihologice și sociologice asupra relațiilor interrasiale , precum și
relevanța acestora pentru subiectul dat. Autorii pe care i -am ales ca fiind reprezentativi pentru
lucrarea de față pot fi împărț iți în două categorii, cu două perspective diferite asupra relațiilor
interrasiale. Pe de -o parte, printre cele mai importante perspective se numără cea a schimbulu i
social sau ”marrying up ” a lui Robert King Merton (1941) , susținută de Porterfield Ernest
(1982) și Kalmijn Matthijs (1993) , perspectivă care ulterior a fost preluată actualizată sau

contrazisă de autori precum Davidson Jeanette (1992) , Fu Vincent (2001) , Little George (1942)
și Gaines Stanley și William Ickes (1997) . Pe de altă parte, există cel de -al doilea val de teorii
care se află în opoziție cu perspectiva „schimbului” sau a motivațiilor pe care indivizii le au
atunci când se implică într -o relație de tip interrasial, bazându -se de similitudinile dintre
parteneri, chiar dacă nu în termeni de ra să sau de etnie. Pentru această categorie de perspective
și teorii sunt de referință scrierile autorilor Crowder Kyle și Stewart Tolnay (2000), Lewis
Richard și George Yancey (1977) , Heer David (1974) și Suro Roberto (1999) , autori pe care îi
voi prezenta și discuta pe larg în cadrul capitolului destinat cadrului teoretic.
În cel de -al treilea capitol voi vorbi d espre metodologia cercetării, voi argumenta
decizia utilizării metodei antropologice de tip studiu etnografic, precum și interviurilor în
profunzi me, voi p rezenta cercetarea propriu zisă și modul în care s -a derulat aceasta.
Cel de -al patrulea capitol se va concentra pe rolul aplicațiilor de dating în amplificarea
relațiilor interrasiale , particularizând discuția pe câteva dintre aplicațiile sau si te-urile pe care
le folosesc indivizii și pe care le -au folosit subiecții cercetării mele pentru a se angaja în astfel
de relații. Tot în cadrul acestui capitol voi încerca să răspund și la întrebarea „de ce oamenii
aleg să se întâln ească sau cunoască în m ediul online?” , care sunt caracteristicile celor două
spații de socializare și cum se manifestă interacțiunea dintre indivizi în acestea . Un alt
subcapitol va fi dedicat rețelor de socializ are și a manierei în care cuplurile le utilizează,
încercând să afl u care este abordarea acestora cu privire la modul în care își afișează sau nu
relația . Public sau privat? Adică maniera în care cuplul alege să își afșeze relația pe rețelele de
socializare și care sunt motivațiile acestora pentru opțiunea respectivă de „expunere” . Mai mult
de atât, doresc să aflu și în ce măsură există și o strategie de camuflare a indivizilor în mediul
rețelelor sociale , și dacă există, care este modul în care se reflectă ea și de ce.
Capitolul cinci oferă o analiză amănunțită concepte lor de rasă și de cultură, insistând
totodată asupra elementelor legate de etnie, diferențe și practici culturale . Voi insisita și pe
structurarea modelelor de relație, angajament, intim itate și căsătorie, precum și pe cel al
sexualizării relațiilor de tip interrasial. De asemenea, într -un alt subcapitol voi face o scurtă
analiză a percepției in group și out group asupra „străinului”, adică a celuilalt , încerând să
evidențiez de fapt care sunt criteriile care îl încadrează pe celălalt ca fiind străin și mom entul în
care acesta devine „de-al nostru” , ca noi. Tot în cadrul acestui capitol voi discuta , de asemenea ,
și despre relațiile interrasiale din România ca o formă de capital „exotic” , precum și rolul
acestuia în configurarea acestui tip de relații. În ultimul subcapitol din această secțiune, voi
pune accent pe conceptu l de „Jungle fever” și pe semnificațiile sociale pe care acesta îl are, și
modul în care un mit de acest tip, a reușit să creeze o perspectivă reducționistă asupra relațiilor

interrasiale, p recum și o sexualizare a acestora. De asemenea, tot în cadrul acestui subcapitol
voi acorda o secțiune în care voi prezenta principalele stereotipuri existente în cadrul relațiilor
interrasiale și modul în care acestea contribuie sau produc efecte la nivel ul evoluției cuplului.
Capitolul șase al acestei lucrări va fi dedicat dimensiunii genului , mai exact, va încerca
să aducă în prim -plan provocările identitare, culturale cu care se confruntă femeile într -o relație
de tip interrasial. Mai mult de atât, voi încerca să răspund la întrebarea, de ce femeile sunt cele
care trebuie să „înfrunte” aceste situații și nu bărbații , și, în același timp, să prezint maniera în
care se reflectă anumite poziții de putere și rolurile de gen
În final, ultimul capitol este rez ervat concluziilor , mai exact prezentării principalelor
rezultate ale cercetării mele. În același timp, aici voi argumenta și confirmarea sau infirmarea
ipotezei mele, conform căreia nu reprezentările asupra rasei sunt cele care contează în interiorul
unei relații interrasiale, ci mai degrabă diferențele culturale sau ale modului în care se practică
acestea.

II. Cadru teoretic
Relațiile interrasiale au reprezentat de -a lungul istoriei un fenomen tabu și chiar interzis.
Putem vorbi de nenumărate tip uri de relații interrasiale, însă de departe, după cum menționa și
Davidson (1992, p.150) , istoric, relațiile de tip „black and white” au fost și sunt cele mai
controversate, sau mai bine zis, cele asupra cărora există un grad de stigmatizare mult mai
ridicat față d e cel atribuit altor tipuri de relații interrasiale. De altfel, în 33 de state din Statele
Unite ale Americii căsătoriile de tip interrasial sau orice alt tip de metisare au fost interzise prin
lege până în anul 196 7. (Kalmijn 1993, p.120) Există totodată câteva motive datorită cărora
numărul căsătoriilor interrasiale a crescut sau va crește în această perioadă, primul dintre ele
fiind chiar momentul din anul 1967 când Curtea Supremă a declarat legea „antimiscegenation”
ca fiind neconstituțională, ridicând astfel barierele legale împotriva relațiilor de tip interrasial.
Un alt motiv este cel reprezentat de diminuarea considerabilă a diferenței în materie de venituri,
educație și ocupare începând cu anii 1960 între persoanele albe și persoanele de c uloare. (Farley
1977, Farley și Allen 1989) Totodată, chiar dacă nu putem vorbi încă de o toleranță față de
cuplurile interrasiale, statisticile de atunci arătau că prejudecățile față de persoanele de culoare
se diminuaseră . (Firebaugh și Davis, 1988, p. 2 53-256)
În continuarea acestui capitol îmi propun să prezint un review al literaturii de specialitate
a problematicii relațiilor interrasiale, focusându -mă în principal pe ariile sau perspectivele
aduse de antropologia culturală, psihologie și sociologie. De menționat este faptul că literatura
care privește tematica și explicarea relațiilor interrasiale din perspectivă sociologică, dar mai
ales psihologică nu este lipsită de teorii care pot fi interpretate și catalogate ca fiind de factură
sexistă sau chia r rasistă . Literatura, sau mai bine zis, teoriile și perspectivele pe care le -am ales
ca fiind relevante pentru subiectul lucrării pot fi împărțite în două categorii, și anume: cele care
susțin faptul că relațiile interrasiale se bazează pe un schimb socia l care poate fi pe de -o parte
un schimb status -prestigiu, iar pe de altă parte un schimb care aduce „beneficii” de natură
sexuală; și teoriile care susțin faptul că, relațiile interrasiale, precum cele intrarasiale, se bazează
pe similitudinile dintre part eneri, cum ar fi background -ul socioeconomic, nivel ul de școlaritate
sau ocupația.
II. I. Perspectivele psihosociologice asupra relațiilor interrasiale
Unul dintre teoreticienii perspectivei schimbului sau al beneficiilor este Baber Ray
(1937), care în ur ma unui studiu asupra 325 de căsătorii interrasiale, a observat că există un
trend al căsătoriilor interrasiale, însă predominant cele în care partenera este albă, iar partenerul
este de culoare. Explicația acestuia vine în sprijinul miturilor existente le gate de superioritatea

sexuală a persoanelor de culoare, arătând în același timp că „în mod sigur , stigma acordată
unui bărbat alb care se căsătorește cu o femeie de culoare, nu este mai mai mare decât cea
acordată unei femei albe care se căstorește cu un bărbat de culoare.” (Baber 1937, 706) În
studiul său, Baber ilustrează două dintre cazuri le pe care le -a considerat reprezentative pentru
confirmarea ipotezei sale, atât pentru teoria shcimbului, cât și pentru cea a benef iciilor de natură
sexuală. Primul dintre ele prezintă cazul unei respondente care a declarat că singurul bărbat care
a reușit să o satisfacă din punct de vedere sexual a fost cel cu care s -a și căsătorit, adică un
bărbat de culoare. Aceasta provenea dintr -o familie cu educație superioară, ea la rândul ei având
educație superioară, în timp ce partenerul ei provenea dintr -o familie săracă, el neavând parte
de educație superioară. Baber (1937) analizând declarațiile partnerilor, ajunge la concluzia că
femeia e ra „o sclavă a puterii sexuale a bărbatului” , în timp ce ea reușea să îl domine prin
cultura sa superioară de care dădea dovadă . Cu toate că partenereul nu era de acord cu poziția
sa de inferioritate față de femeie, acesta accepta datorită „prestigiului ac ordat faptului că era
căsătorit cu o femeie albă.” (Baber 1937, 708)
Cel de -al doilea caz din cadrul studiului său prezintă situația în care indivizii, chiar dacă
au același background social și economic, tot nu pot avea o relație precum cea de tip intrarasial,
deoarece motivațiile și interesele lor sunt diferite. Explicația acestuia susține faptul că motivația
cuplului de a rămâne împreună era dată de rebeliunea împotriva familiei care nu era de acord
cu relația acestora . Rebeliunea sau revolta împotriva familiei, devianța patologică și dorința
exhibiționismului, sunt câteva dintre conceptele tributare teoriei schimbului social și a
beneficiilor. La aproximativ 60 de ani distanță, l ucrarea lui Jeanette Davidson (1992) adu ce în
prim plan aceste concepte și vorbește despre perspectivele psihosociologice asupra relațiilor
interrasiale. Ce îi determină deci pe indivizi să își aleagă un partener care provine dintr -un grup
etnic sau rasial diferit? Aceasta este și întrebarea de cercetare de la care pornește articolul,
folosind ca metodă analiza documentelor sociale pentru a putea răspunde. Davidson aduce în
prim -plan teoriile provenite din sfera științelor sociale de la vremea respectivă, prezentându -le
pe scurt în analiza sa, ia r în final aducând dovezi empirice care le contrazic. Printre cele mai
controversate teorii de la vremea aceea se numără cele care sugerează că indivizii care se
căsătoresc interrasial suferă de anumite dereglări psihice sau au motive ascunse pentru care fac
acest lucru. Adepții acestor teorii au susținut că în aceste cazuri este vorba fie despre o devianță
patologică, fie de un nivel anormal de rebeliune, împotriva familiei adesea. Ipoteza de la pleacă
susținătorii acestor tipuri de teorii este reprezent ată de faptul că relația/ căsătoria interrasială
este rezultatul resentimentelor foarte puternice față de părinți și dorința de a le oferi acestora
suferință, sau chiar lor înșisi un „self degradation”. (Davidson 1992) În loc s ă respecte valorile

și principiile cu care au fost socializați de către familie, indivizii aleg să se căsătorească
interrasial pentru a încălca ordinea socială și pentru a demonstra cât de liberali sunt. Această
relație/ căsătorie poate fi văzută și ca un răspuns la sistemul rigid, tradițional în care indivizii
au fost crescuți.
O altă perspectivă asupra relațiilor interrasiale sugerează faptul că motivațiile indivizilor
de a se angaja în astfel de relații sunt conșiente și sunt reprezentate de curiozitat ea sexuală,
preocuparea de necunoscut, exotic, dorința pentru mobilitate socială și/ sau economică și
exhibiționismul. Toate aceste motivații par să se bazeze pe un anumit schimb social, un schimb
al beneficiilor. Curiozitatea sexuală se re feră la, după cu m menționau Ald ridge (1978) și Berry
și Blassingame (1982) la faptul că indivizii tind să devină curioși din punct de vedere sexual
față de o persoană de rasă diferită. Atunci când persoanele au relații de tip interrrasial acestea
sunt considerate ca fiind primar de natură sexuală, în timp ce „relațiile cu persoanele de aceeași
rasă sunt văzute ca bazându -se fundamental pe nevoile de socializare și prietenie” (Davidson
1992, 152) Problema cu care se confruntă acest gen de teorie sau explicație este aceea că oferă
un argument de tip reducționist al angajării indivizilor în relații de tip interrasial, și anumme
curiozitatea sexuală, ignorând dimensiunea socializării, a valorilor și a culturilor din care provin
partnerii , prec um și diferențele care există între grupurile etnice și/ sau rasiale. Cu atât mai mult,
când vorbim despre relațiile interrasiale dintre partneri care provin din spații socio -culturale
diferite , dimensiunea socializării și a proceselor s ociale care au loc în urma inte racțiunii dintre
cei doi reprezintă elemente centrale în cadrul acestora.
O altă limită a acestei perspective este ilustrată de abodarea sexist ă la care autorii
aplelează atunci când se raportează la motivațiile indivizilor de a se implica roma ntic în relații
de tip interrasial. Din acest punct de vedere există o distribuire pe gen, în sensul că femeile albe
care au relații interrasiale sunt adesea percepute ca fiind deviante din punct de vedere moral,
lucru care nu se întâmplă și în cazul bărba ților albi care sunt căsătoriți sau au relații cu femei
de culoare. (Petroni, 1973) Cauza atribuită acestei distribuiri sexiste a stigmatizării, nu face
altceva decât să întărească și să suțină miturile legate de sexualitatea bărbaților de culoare. Mai
mult de atât, acestea ajung să obiectifice bărbatul de culoare, reducându -l doar la dimensiunea
sexuală, lucru care nu se întâmplă pentru femeile de culoare, în ciuda obiectificării trăsăturilor
corporale ale acestora din secolul al XIX -lea. O explicație meni tă să susțină alegerea bărbaților
de culoare de a fi în relații cu femeile albe este cea care argumentează că aceștia au aceste
„alianțe romantice ” cu femeile albe pentru a le exploata din punct de vedere economic, dorind
totodată să le decât să le denigre ze pe acestea și să se răzbune pe bărbații albi. (Davidson 1992)

Din nou, o explicație de acest gen nu face altceva decât să insiste pe rolul insignifiant al femeii,
care este văzută doar ca un mijloc prin care bărbații de culo are își ating scopul.
Când discută despre mobilitatea socială sau economică, susținătorii acestor perspective
au în vedere faptul că relația interrasială presupune un schimb social, lucru pe care insistă teoria
lui Merton (1941) și pe care o voi aborda în cadrul acestei secțiuni. Acest schimb social poate
fi considerat de asemenea un contract social, în sensul că indivizii sunt dispuși să accepte un
compromis de tip cost -beneficiu, în care, conform societății, costurile morale sunt mai mari,
indivizii fiind sancționați la nivel informal de către societate . George Homans (1976) în lucrarea
”Social Behavior as Ex change”, evidențiază comportamentul social ca fiind „un schimb de
bunuri, bunuri materiale, dar și bunuri non -materiale, precum simboluri de recunoașt ere sau
prestigiu” (Homans 1976, 606)
Teoria mobilității economice susține de asemenea că, femeile de culoare care se
căsătoresc cu bărbați albi, o fac pentru un anume câștig moral sau social, asumpția fiind acea
că bărb ații de culoare nu le pot oferi acestora o mobilitate socială ascedentă, în timp ce bărbații
albi pot face acest lucru. (Spaights și Dixon 1884) Totuși, în ceea ce privește mobilitatea socială
și economică, indiferent că vorbim de relații interrasiale sau intrarasiale, „indivizii caută să se
căsătorească cu o persoană dintr – clasă socială superioară sau măcar cu o persoană care provine
din aceeași clasă socială”, sau care are același nivel de școlaritate precum ei, mai degrabă d ecât
să se căsătorească cu persoane care provin din clase sociale inferioare sau între care există
diferențe semnificative de educație, ocupație și interese. (Davidson 1992, 154)
În ceea ce privește exhibiționsimul ca te ndință în cadrul relațiilor interrasiale, pe care îl
menționează Davidson (1992) în lucrarea sa, acesta presupune că partenerii doresc să își
„afișeze” cât mai mult relația public, tocmai pentru a declanșa reacții, fie ele pozitive, fie ele
negative din p artea societății. Această teorie este negată, în sensul că majoritatea relațiilor
interrrasiale sunt caracterizate ca fiind cât mai intime, private sau chiar secrete pentru a proteja
cuplul de atitudini ostile sau rasite produse de „marea ordine socială.” (Davidson 1992, 153)
Autoarea prezintă concluziile finale argumentând că nu există vreo evidență empirică care să
susțină că persoanele căsătorite interrasial ar fi psihic instabile sau mai rebele decât persoanele
căsător ite intrasiale. Din contră, teoriile asupra claselor sociale au fost contrazise de datele
empirice care demonstrează că aproape tot timpul cuplurile interrasiale sunt asemănătoare din
punctul de vedere economic, social sau educațional. (Aldri dge, 1978) Ast fel, la fi nalul
articolului, autoarea susț ine c eea ce argumentau autorii Brown (1987) și Porterfield (1978,
1982), și anume că, precum cuplurile de aceeași rasă și cuplurile interrasiale se căsătoresc din
iubire, comptabilitate, interese împărtășite și va lori. ( Davidson, 1992, p.155)

O altă perspectivă importantă, care s -a dovenit a fi și dominantă în cadrul teoriilor
sociologice asupra relațiilor interrasiale, este cea a lui Robert King Merton (1941). Teoria sa se
bazează pe ceea ce sociologic conceptua lizăm ca fiind hypergamy1. Hypergamy reprezintă o
formă de căsătorie prin intermediul căreia o femeie se căsătorește cu un bărbat care provine
dintr -o clasă socială superioară a acesteia . (Van Den Berghe, 1960, 83) Întreaga teorie a ace stuia
se bazează în special pe hypergamy sau marrying up , susținând că femeile albe aleg să se
căsătorească cu bărbați de culoare care provin dintr -o clasă socială superioară, realizându -se
astfel un schimb social care presupune anumite costuri și beneficii. Femeia albă renun ță la
prestigiul dat de culoarea pielii, în schimbului unei poziții sociale mai ridicate și a unui statut
socioeconomic superior față de cel avut la momentul respectiv. Bărbatul de culoare trebuie să
fie atractiv din punct de vedere fizic, să aibă un nivel înalt de educație și un venit ridicat, fiind
dispus să își aleaga o parteneră mai puțin atractivă din punct de vedere fizic, doar pentru a
beneficia de prestigiul asociat faptului că este implicat într -o relașie cu o persoană albă. (Merton
1941) De asemenea, Van Den Ber ghe a adoptat și termenul de hypergenation2, care este de fapt
un sinonim al „hypergamy” , argumentând că acest schimb de tip status -prestigiu are loc și în
cadrul unei uniuni consensuale, fără ca partenerii să îș i dorească o căstorie în viitor.
Teoria lui Merton (1941) a fost susținută de mai mulți autori, reprezentând și astăzi un
punct de reper pentru teoreticienii rela țiilor interrasiale. În anul 1982, Porterfield Ernest face o
trecere în revistă a teoriilor p rivind relațiile interrasiale, aducând câteva explicații pentru care
indivizii au relații sau se căsătoresc cu persoane de rase diferite. Acesta menționează faptul că
există anumite norme în ceea ce privește căsătoria, cum ar fi normele legate de diferențe le
politice, religioase, de clasă, cultură si/sau de etnie sau rasă. Dintre toate aceste diferențe,
Porterfield (1982, p.16) susține faptul că presiunea cea mai mare asupra căsătoriilor are loc în
momentul în care aceste diferențe se dovedesc a fi de rasă, mai exact în momentul în care
căsătoria are loc între o persoană albă și o persoană de culoare. La fel cum se întâmplă și în
majoritatea studiilor asupra relațiilor interrasiale, și în lucrarea lui Port efield (1982) focusul este
acela de arăta, ce îi moti vează pe indivizii preferă exogamia rasială , în ciuda tuturor presiunilor
și a atitudinilor negative față de acest parteneriat. Pe de -o parte, Portfield aduce dovezi empirice
care contrazic teoriile legate de dereglările psihice sau de motivele aflate în s ubconșientul
indivizlor de a se anjaga în relații interraiale, precum și pe cele care susțin că rata divorțialității
este mai mare în cadrul căsătoriilor interrasiale. De fapt, nu există d ate statistice care să ateste
faptul că mariajul dintre o persoană a lbă și o persoană de culoare ar dura mai puțin decât un

1 Voi folosi termenul în englez ă, deoarece în limba română nu există.
2 Idem

mariaj intrarasial, ci din contră, Poterfield (1982) arată că rata divorțurilor în cadrul căsătoriilor
dintre persoanele de culoare este de două ori mai mare decât cea a căsătoriilor interrasiale.
(Porterfield 1982, 25) Pe de altă parte, deși argumentează faptul că motivele pentru care
indivizii se implică emoțional în relații interrasile sunt aceleasi cu ale indivizilor care au relații
intrrasiale, Porterfield prezin tă studii empirice care susțin teoria lui Me rton (1941) asupra
fenomenului hypergamy , întâlnit în cadrul căsătoriilor interrasiale. Mai mult de atât, acesta
susține și cinci „modele ” specifice hypergamy , menționate de Reiss (1980, p.333 -335) pentru
care bă rbații de culoare au relații, și eventual se căsătoresc interrasial, care sunt reprezentate de:
revolta bărbațiilor împotriva societății albe, percepția acestora conform căreia femeia albă
reprezintă un statu t simbol ic, ideea că femeia albă este mai puțin dominantă decât femeia de
culoare, faptul că fizic, femeia albă este considerată ca fiind mult mai frumoasă decât femeile
de alte rase și disponibilitatea permanentă , înțeleasă ca oportunitatea individului de a se căsători
cu orice persoană indiferent de r asă, culoare sau naționalitate. (Porterfield 1982, 28)
Un alt susținător al teoriei lui Merton (1941) este Kalmijn Matthijs (1993). Acesta
elaborează lucrarea ”Trends in Black/White Intermarriage” în care prezintă evoluți a
căsătoriilor de tip interrasial după ce Curtea Supremă a declarat legea antimis cegenetion ca
fiind neconstituțională, prezentând totodată și cauzele pentru care există această creștere a
numărului de căsătorii interrasiale , dar și motivele pentru care ac est tip de căsătorie este
stigmatizat, sau considerat a fi mai puțin dezirabil. Kalmijn subliniază faptul că endogamia
rasială este mai mult decât o simplă reflecție a prejudiciului, segregării și a inegalității, arătând
că aceasta este un indicator direct care arată cum interacțiunea socială este structurată în
societate. (Kalmijn 1993, 119 -120) Inegalitățile rasiale despre care discută autorul sunt cele în
materie de rasă, accentuând faptul că există o clasă de mijlo c numeroasă a persoanelor de
culoare, care este mult mai sigură din punct de vedere economic decât era înainte, la fel cum
există și o creștere a clasei de jos formată tot din persoane de culoare pentru care câștigurile
economice au fost limitate. (Kalmijn 1993) Argumentul central al lucrării lui Kalmijn este acela
conform căruia femeile albe care se căsătoresc cu bărbați de culoare, tind să se căsătorească cu
cineva dintr -o clasă socială superioară, la fel cum susține și Merton (1941). Afirmația pe care
o aduce în plus Kalmijn teoriei lui Merton, este aceea că femeile albe caută să se căsătorească
cu o persoană dintr -o clasă socială mai înaltă într -o mai mare măsură atunci când vorbim de
persoane de culoare, decât atunci când se căsătoresc cu un bărbat alb. Acest fapt se poate traduce
de fapt astfel; în cadrul unui mariaj mixt, avem parte de un schimb social și de o mobilitate
ascendentă de ambele părți. Bărbatul de culoare obține prestigiul femeii albe dat de culoarea
pielii, ia r femeia albă obține o poziție în cadrul unei clase sociale superioare. Status hypergamy

este conceptul de bază preluat din teoria lui Merton, în jurul căruia își construiește lucrarea
asupra căsătoriilor interrasiale. În viziunea acestuia, pentru a obține mobilitatea ascendentă, este
necesară trecerea de barierele rasiale care conferă un schimb al „prestigiului castei rasiale” și a
prestigiului socio -economic. (Kalmijn 1993, 121)
Vincent Fu (2001) caută să răspundă la în trebarea „care sunt caractestisticile cuplurilor
care se căsătoresc interrasial?” și caută să exploreze caracteristicile socio -economice ale
acestora. Acesta susține teoriile propuse de Merton (1941) și Kalmijn (1993), aducând dovezi
consistente prin care arată că în cadrul acestor cupluri interrasiale există un „schimb de status”.
Teoria pe care o propune acesta este concentrată în jurul conceptului de ”marriage market”.
Întreaga teorie acestuia pornește de la premisa că orice alianță, căsătorie este o for mă de
parteneriat care produce sau conferă anumite „bunuri” de tipul status, copii, asigurări, suport
social și suport economic. (Fu 2001, 148) Prin urmare, întregul proces de selecție a partenerului
este definit, în co ncepția autorului, de metafora marriage market care presupune că indivizii
„cumpără” sau caută să „cumpere” din cadrul market -ului cel mai bun partener sau partenerul
ideal, pe care îl pot obține cu resursele pe care le au de oferit, unde partenerul ideal es te un
potențial furnizor de „bunuri” dorite. (Fu 2001) Rezultatul produs de acest marriage market
este acela că indivizii care dețin un număr ridicat de resuse se vor căsători cu indivizi care dețin
și ei la rândul lor un nivel ridicat al resurselor în diferite sfere sociale. Matching -ul, potrivirea
dintre parteneri este favorizată, în general, de similaritatea tipului de resurse sau de numărul de
resurse pe care îl dețin partenerii, acesta reprezentând un pattern dominant în că sătorii, fie ele
de tip endogam sau exogam. Totuși, există și situații în care resursele deținute de indivizi sau
numărul acestora să nu producă un matching perfect între parteneri, situații în care, după cum
menționează Fu (2001), se produce acel schimb s ocial, adică schimb al resurselor. De pildă, în
cazul în care un bărbat cu studii superioare se căsătorește cu o femeie al cărei nivel de educație
este mai slab decât al bărbatului, acesta poate face acest lucru datorită bogăției sau averii pe
care femeia o posedă. (Fu 2001)
În acest sens, au apărut o serie de studii asupra pattern -urilor care caracterizează căsătoriile
interrasiale, încercând să explice modul în care schimbul dintre statusul rasial și statusul
socioeconomic se reflectă într -o astfel de relație. Mai precis, autorul susține bazele teoretice
puse de David (1941) și Merton (1941) asupra motivelor pentru care indivizii se implică în
relații de tip interrasial, afirmând că, probabilitatea membrilor unor grupuri cu un statut rasial
scăzut este destul de ridicată să se căsătorească cu membri ai unor grupuri cu un statut ridicat,
dacă aceștia le pot oferi un status socioeconomic superior pentru a compensa nivelul scăzut al
statusului rasial. (Fu 2001, 148)

Un element inedit pe care îl introduce Fu (2001) în analiza sa este reprezentat de in-
group preference care se referă la o preferință a indivizilor de a se căsători cu membri care
provin din același grup etnic sau rasial. Această p referință vine tocmai datorită faptului că o
căsătorie de tip endogam oferă confortul de a menține același stil de viață, aceleași obiceiuri și
practici culturale fără a mai exista procesul asimilaționismului în cadrul cuplului. De asemenea,
preferința pen tru căsătoriile în cadrul grupului este dată și de faptul că identitatea rasială este
văzută ca fiind o resursă culturală pe care partenerii caută să o împartă cu indivizi
aparținând aceleași rase. (Fu 2001, 149) Cu toat e acestea, indivizii se pot căsători și în afara
grupului de apartenență rasială, deoarece nu găsesc un partener dezirabil, sau care să
întrunească caracteristicile sau resursele pe care aceștia le caută.
Concluziile la care ajunge Fu (2001) în urma stud iului său sunt acelea conform cărora
există atât un schimb de tipul status -prestigiu între indiviii care se căsătoresc interrasial, cât și
un schimb al resurselor pe care îl consideră dezirabil în cadrul ambelor forme de căsătorie,
endogame sau exogame.
II. II. Perspective sociologice ale similitudinilor dintre parteneri în relațiile
interrasiale
În continuarea acestei secțiuni voi prezenta și perspectivele teoretice asupra relațiilor
interrasile care contestă aceste teorii psihosociologice ale motivațiil or indivizilo r de a se
căsătorii interrasial , și anume, perspectivele care susțin că implicarea indivilor în relații de tip
interrasial este de asemenea motivată de aceleași rațiuni pe care le au indivizi căsătoriți
intrarasial. Similitudinile dintre parte neri, preferințele pentru anumite aspecte, nivelul
asemănător al educației și ocupației sunt câteva dintre variabilele pe care susținătorii celei de -a
doua perspective le au în vedere. În anul 1974 , Heer David, în lucrarea ”The Prevalence of
Black -White M arriage in the United States 1960 -1970 ”, prezintă date care arată, într -adevăr,
faptul că existau mai mulți bărbați de culoare căsătoriți cu femei albe, decât bărbați albi
căsătoriți cu femei de culoare, ceea ce la prima vedere indică faptul că teoria lui Merton (1941)
asupra căsătoriei ca formă de schimb social, este una validă. Mai departe însă, rezultatele
cercetării sale demonstrează faptul indivizii care se implică într -o relație de tip interrasial nu
sunt neapărat motivați de avantajele financiare, be neficiile legate de status, pe care ar putea să
le obțină în urma unei căsătorii de tip interrasial, așa cum susține Merton (1941).
În urma studiului realizat de către Richard, Yancey și Blitzer (199 7), a utorii neagă
relevanța mitului jungle fever pentru i ndivii care se angajează în relații de tip interrasial,
susținând faptul că factorii nonrasiali cântăresc mult mai mult în alegerea partenerului decât o

factorii rasiali. Printre cei mai importanți factori care îi determină pe indivizi să pune bazele
unei relații cu o persoană aparținând unei rase diferite se numără atracția fizică dintre parteneri,
interesele și pasiunile comune și similaritatea din punct de vedere socioeconomcă. (Richard,
George și Siri S. 1997) Prin urmare, au torii demonstrează că factorii rasiali nu au o relevanță
atât de mare în alegerea partenerului sau în cadrul evoluției relației, la fel cum nu are nici
schimbul de tip status -prestigiu. Astfel, motivațiile cuplurilor interrasiale de a avea o relație de
durată sau de a se căsători, nu diferă de cele ale cuplurilor intr rasiale, mai ales atunci când vine
vorba de alegere a partenerului. Deși constatarea autorilor cu privire la atracția fizică, sexuală
care are un rol major în alegerea partenerului, poate părea la prima vedere că vine în susținerea
mitului jungle fever , în realitate, această atracție fizică este un motiv principal de selecție al
partenerului și atunci când vorbim de relațiile intrarasiale. Astfel, analiza celor trei autori poate
fi încadrată, și vine de fapt, în susținerea perspectivei similitudinior dintre parteneri, care
sugerează că relațiile, fie că sunt de tip intrarasial sau interrasial, se bazează pe asemănările din
punct de vedere al intereselor, al educației și a background -ului socioeco nomic între aceștia.
Tot în anul 199 7, George Yancey și Sherelyn Yancey, susțin că motivațiile indivizilor
care se implică în relații interrasiale sunt complexe și nu pot fi reduse doar la teoria hypergamy
a lui Meron (1941). Aceștia prezintă modelele tra diționale ale teriilor schimbului social dintre
parteneri care par să presupună anumite roluri de gen în cătarea partenerului. Aceste teorii susțin
faptul că bărbații sunt încurajați să „dea la schimb” sau să ofere statusul financiar și ocupațional
pentru frumusețea fizică și disponibilitatea sexuală a femeilor. (Yancey și Yancey 1997, 652)
Yancey și Yancey (1997) aduc însă argumente și perspective care susțin că indivizii care se
căsătoresc interrasial tind să provină din aceeași clasă socială pe de -o parte, iar pe de altă parte,
că există o probabilitate mult mai mare ca atunci când persoanele albe se căsătoresc interrasial,
partenerul/ partenera să aibă un statut ocupațional mai scăzut decât persoanele de culoare.
Totodată aceștia susțin și faptul că motivele pentru care indivizii încep o relație de tip interrasial,
nu diferă dramatic față de cele pe care le au indivizii care caută rel ații cu membri ai aceleași
rase, și că ar trebui să acordăm o atenție mai mare deciz iilor indivizilor atu nci când incep o
astfel de relaț ie, decât să analizăm căsătorii deja stabilite.
Concluziile relevante la care ajung de asemenea autorii sunt reprezentate și de faptul că,
chiar dacă relația dintre rasă și dorința indivizilor pentru atr activitatea fizică nu erau
semnificative în studiul acestora, atractivitatea fizică poate avea și implicații rasiale. Mai exact,
autorii susțin că preferința pentru culoarea pielii a indivizilor este similară cu preferința culorii
părului sau a ochilor pen tru alte persoane. (Yancey și Yancey 1997) În acest caz, persoanele
albe pot prefera să aibă relații cu persoane de culoare pentru simplul motiv că găsesc trăsăturile

fizice ale afroamericanilor mai atractive decât pe cele a le indivizilor aparținând aceleași rase.
(Yancey și Yancey 1997, 664) Dacă acesta este cazul, atunci decizia indivizilor de a se implica
într-o relație romantică, pe baza preferinței pentru culoarea pielii, acest lucr u nu diferă cu nimic
de începerea unei relații cu o persoană datorită preferinței pentru culoarea părului, a ochilor sau
a altor caracteristici fizice. (Yancey și Yancey 1997)
Roberto Suro (1999) atrage atenția asupra unui a spect important privind relațiile
interrasiale, și anume, faptul că indivizii care se căsătoresc interrasial provin din familii
netradiționale în termeni de valori ce privesc relațiile sau stilul de viață. (Suro 1999) În „Mixed
Doubles” acesta discută despre noile trend -uri din relațiile interrasiale și demonstrează că, în
contrast cu studiile precedente, majoritatea cuplurilor interrasiale sunt mobile, în sensul că trec
ușor de barierele culturale, etnice sau rasiale, tinere și bine educate, adică sunt tineri cu studii
superioare. (Suro 1999, 58) Totodată, Suro accentuează și faptul că aceste căsăstorii interrasiale
sunt parte a unei schimbări majore în structura socială, în sensul că, pe de -o parte, s -a remarcat
o creștere semnificativă a căsătoriilor interrasiale începând cu anii 1980, iar pe de altă parte,
pentru că aceste căsătorii, relații, uniuni consensuale între persoanele de rase diferite reprezintă
un punct de pornire în îndepărtarea ba rierelor rasiale și a atitudinilor față de alte rase. (Suro
1999) În același timp, autorul aduce în prim -plan rolul asimilării în cadrul acestor relații, însă
precizează faptul că, atunci când vorbim despre persoanele tinere, e xistă un alt tip de asimilare.
Mai precis, atunci când o persoană este deschisă către o relație sau un mariaj interrasial, aceasta
este de la î nceput o formă de asimilare. Vo rbim despre un tip diferit de asimilare, mai ales în
cazul persoanelor tinere educ ate, în sensul că acestea sunt dispuse să pună deoparte aceste
diferențe rasiale și să empatizeze cu grupul de apartenență al celuilalt , fără a exista un proces
de asimilare în cazul acestui cuplu. (Suro 1999, 59) Cu alte cuvinte, pe lângă faptul că apare
acest proces de înlăturare a barierelor rasiale și a atitudinil or față de o anumită rasă, pot susține
de fapt un proces de aculturație pe care îl întâlnim în cadrul cuplurilor. Barierele rasiale se
estompează sau devin ch iar inexistente, însă nu pot vorbi despre o „anulare” sau pur si simplu
negare a diferențelor culturale care există între indivizii aparținând unor grupuri etnice sau
rasiale diferite, ci pot admite că există o îmbinare a celor două culturi care permit menț inerea
identității culturale su etnice ale ambilor parteneri.
Prin urmare, perspectiva pe care o propune Suro (1999) este una care vine în susținerea
teoriilor similitudinilor dintre indivizii care se căsătoresc interrasial, susținând rolul major pe
care nivelul asemănător de educație al partenerilor îl are în implicarea acestora într -o relație.
Kristy an Kouri și Marcia Laswell (1993), prezintă cele două perspective care au dominat
studiile asupra relațiilor interrasiale, și anume teoria structurală și racial motivation theory .

(Kouri și Laswell 1993, 242) În studiul lor, autorii pornesc de la următoarele întrebar i: Sunt
cuplurile interrasiale motivate de factori asociați cu perspectiva structurală sau mai degrabă
de fact ori asociați perspectivei motivațiilor rasiale? Există o combinație a celor două tipuri de
motivații sau de fapt nici una dintre ele nu este prezentă în alegerea partenerilor de a se implica
într-o relație de tip interrasial? (Kouri și Laswell 1993, 244) Pentru a putea răspunde acestor
întrebări, autorii au ales un demers de cercetare calitativ, prin intermediul căruia au intervievat
cupluri căsătorite interrasial. Obiectivul studiului era acela de a afla în ce măsură pute m vorbi
despre motive structurale sau despre cele rasiale în emergența relațiilor de tip interrasial. Astfel,
ghidul de discuție pe care l -au realizat aceștia a urmat în mare parte structura folosită de
Porterfield în anul 1978, adică s -a centrat pe întreb ări ce țin de modul în care s -a cunoscut
cuplul, locurile pe care le frecventau partenerii pentru a se întâlni, decizia de a se căsători,
reacția familiei la decizia acestora de a se căsători interrasial și p e întrebări ce țin de housing
issues . (Kouri și Laswell 1993, 246) Interviurile în profunzime pe care le -au realizat cercetătorii
au fost realizat la domiciliul respondenților și, în toate cazurile, cu ambii parteneri. După cum
menționează și Kouri și Laswell (1993), i ntervievarea ambilor parteneri în același timp are atât
avantaje, cât și dezavantaje. Pe de -o parte, atunci când sunt intervievați ambii parteneri se poate
observa modul în care aceștia ineracționeaza unul cu celălalt și modul în care aceștia se
raportează la anumite aspecte sau probleme de cuplu. Pe de altă parte, însă, existo o posibilitate
ca partenerii, sau unul dintre parteneri să evite să vorbească despre unele aspecte care îl pot
supăra pe celălalt partener. (Kouri și Laswell 1993, 246) De asemenea, atunci când discuția are
loc cu ambii parteneri, poate exista riscul ca teme importante sau probleme relevante prezente
în cadrul relației să fie ascunse sau parțial împărtășite tocmai din cauza faptului că unul dintre
parteneri consideră aceste aspecte mult prea intime pentru a fi declarate în cadrul unui interviu.
Concluziile la care ajung autorii în urma studiului nu pot încadra motivațiile pentru care
indivizii se angajează în relații de tip interrasial doar într -una dintre teoriile menționate. Mai
exact, nu putem reduce implicarea indivizilor în relații interrasiale doar la factori ce țin de
teoriile structurale sau doar la cele ce țin de racial motivation theory , deoarece, în realitate
motivele pentru care indivizii se angajează în orice tip de relație, fie că vorbim de una de tip
interrasial sau intrarasial, sunt mult mai complexe. Totodată, conform rezultatelor obținute,
putem vorbi mai degrabă de o întrepătrundere a celor două tipuri de motivații, în sensul că atâ t
asemănările din punct de vedere educațional și/ sau socioeconomic, cât și preferința pentru o
anumită rasă sau pentru caracteristicile fizice ale unei anumite rase, pot cântări la fel de mult în
alegerea partenerului și în începerea unei relații și a un ei eventuale căsătorii.

Așadar, motivațiile indivizilor, teoriile și perspectivele asupra relațiilor interrasiale sunt
diverse, iar raportarea la acest tip de relații dintr -o singură perspectivă, sau conform unei singure
teorii, ar reprezenta o manieră si mplistă, reducționistă. În același timp, pentru a avea o abordare
completă a relațiilor de tip interrasial, voi prezenta și câteva abordări care se centrează pe
percepția in group 3asupra acestor relații, adică pe auto -percepția cuplului asupra prorpiei re lații
și asupra modului în care aceștia se simt percepuți de indivizii out group4.
O astfel de abordare este propusă și realizată de către Gaines Stanley și William Ickes
în anul 1997, cercetători care își propun să exploreze diferențele dintre percepțiile in group și
out group asupra rasei și rasismului în relațiile de tip interrasial. În urma studiului realizat,
aceștia arată faptul că indivizii care sunt implicați în relații interrasiale, percep și simt
diferențele dintre ei, atunci când e cazul, ca fiin d de natură culturală, adică de factori non rasiali,
în timp ce persoanele din afara relației, out group, percep aceste diferențe, și susțin faptul că
diferențele dintre ei sunt bazate pe rasă, adică pe culoarea pielii, fără a mai lua în considerare
fie as emănările sau diferențele culturale care există în cadrul unei relații interetnice. (Gaines și
Ickes 1997)
În cartea ”Multiracial Couples: Black and White Voices”, autorii Rosenblatt Paul, Terri
Karis și Richard Powell, se conc entrează pe experiențele t răite de cuplurile in terrasiale, de
aceea, consideră că o modalitate optimă pentru a înțelege ce înseamnă să ai o relație interrasială
și ce anume îi determină pe indivizi să se implice în asemenea relații, este aceea de a -i lăsa pe
parteneri să „povestească”. Autorii au realizat astfel interviuri cu 21 de cupluri pentru a explora
impactul rasei și al rasismului asupra indivizilor căsătoriți interrasial și asupra modului în care
acesta se reflectă în interracțiunile și în viața cu plului de zi cu zi. (Rosenblatt, Karis și Powell
1995) Spre deosebire de majoritatea cercetărilor care se concentrează pe factorii externi sau
„forțele externe” care afec tează relația ca entitate, studiul celor trei autori se f ocusează pe
indivizi și pe modul în care aceștia trăiesc experiențele relației interrasiale, dându -le
posibilitatea să exprime, sau să declare, modul în care relația interrasială le afectează propria
identitate rasială. În cadrul interviurilor pe care aceș tia le -au realizat, o mare parte din
respondenți au declarat faptul că ceea ce i -a adus împreună, cel puțin la debutul interacțiunii
dintre cei doi, a fost atracția fizică și curiozitatea sexuală față de partenerul/ partenera de rasă
diferită. (Rosenblatt, Karis și Powell 1995) Modalitatea de cercetare pe care o propun autorii

3 Termen folosit pentru a -i încadra pe indivizii care sunt implicați în relațiile interrasiale; în acest caz, chiar dacă
relațiile sau căsătoriile dintre aceștia sunt de tip exogam, în cadrul acestor relații, v orbim de in group .
4 Concept folosit pentru a -i desemna pe indivizii care nu sunt implicați în relațiile interrasiale, dar pot
interacționa cu aceste cupluri. Persoanele încadrate în această categorie pot fi fie familia acestora, rudele,
prietenii, fie col egii de muncă sau persoanele cu care interacțiunea poate fi minimală.

presupune auto -reflexivitatea cuplului pe de -o parte, iar pe de altă parte prezintă perspectiva in
group a partenerilor asupra problemelo r cu care se conf runtă aceștia. Printre problemele
„comune” cu care se confruntă cuplurile de tip interrasial se numără rasismul de la locul de
muncă, confruntările cu străinii și privirile insistente primite de la oamenii de pe stradă.
(Rosenbla tt, Karis și Powell 1995)
Un alt studiu care se focusează pe experiențele cuplului este prezentat în lucrarea
”Patterns of Attachment and Responses to Accomodative Dilemmas among Interethnic/
Interracial Couples”, de către autorii Gaines Stanley, Granose , Rios și Garcia în anul 1999.
Ipotezele de la care pornesc cercetătorii sunt reprezentate de faptul că, pe de -o parte cuplurile
interrasiale sunt capabile de a dezvolta intimitate și angajament emoțional, iar pe de altă parte,
și opusul acestora, adica un interes pur sexual sau doar o atracție fizică pentru o anumită
persoană aparținând unui grup etnic sau unei rase diferite.
Un alt studiu relevant pentru experiența relațiilor interrasiale dintre europeni și
afroamericani este cel realizat de către Hibbler Dan și Shinew Kimberly, ”Interracial Couples
Experience of Leisure: A Social Network Approach” , în care autorii explorează „timpul liber”
și „rețele sociale” pe care cuplurile interrasiale le practică și le dezvoltă în cadrul comunității.
De asemeneea, un alt scop al studiului propus și realizat de către cei doi autori este acela de a
cerceta care sunt pattern -urile care caracterizează relațiile interrasiale dintre afroamericani și
americanii europeni. Cercetătorii au folosit un design calitativ, mai exact 6 interviuri în
profunzime cu cupluri interrasiale, pentru a explora , în ce manieră se dezvoltă relațiile sociale
din viața de zi cu zi a cuplurilor cu membrii familiei extinse, la locul de muncă și în timpul
liber. Totodată, argumentul central al autoril or susține și demonstrează faptul că cuplurile
interrasiale studiate „au rețele sociale limitate din cauza faptului că sunt perpecepute negativ la
nivelul societății. Aceste limitării/ bariere sociale au fost regăsite în arii precum familie, loc de
muncă ș i timp liber.”
Conceptele centrale folosite de autori și în jurul cărora se construiește studiul sunt
reprezentate de rețele sociale, familie, rasism și interrasial, care au reprezentat totodată și itemii
avuți în vedere pentru studiul asupra cuplurilor. De asemenea, studiul autorilor pornește de la
două întrebări de cercetare: „Cuplurile interrasiale trebuie să își modifice preferințele pentru un
anumit tip de petrecere a timpului liber pentru a se „încadra” în contextul alb sau negru al unei
experiențe?” și „În ce mod anumite alegeri care ar trebui să fie banale s -au transformat în shift –
uri de rol/ status și identitate în cadrul cuplurilor interrasiale?”
Rezultatele cercetării autorilor au indicat faptul că aceste cupluri se simțeau izolate din punct
de vedere social, cauza principală fiind rasa partenerului/partenerei care stârnea atitudini rasiste

sau sexiste din partea familiei și a colegilor de muncă sau a șefilor. Mai mult de atât, absența
acestei rețele sociale sau a suportului venit din partea fami liei, a prietenilor și a colegilor de
muncă, duce la auto -izolarea cuplurilor din dorința de a avea un mod de viață și o relație
sănătoasă.
Ca limite ale lucrării pot menționa ceea ce deja au precizat și autorii în propriul studiu,
și anume, faptul că ce rcetarea a fost realizată pe un număr minimal de cupluri, adică 6, ceea ce
face ca rezultatele cercetării să nu poată fi extrapolate la nivelul tututor relațiilor interrasiale. O
altă limită este reprezentată de faptul că persoanele intervievate proveneau din clasa de mijloc,
având studii superioare și un loc de muncă stabil. Pentru o mai bună validitate a studiului
întreprins de cercetători, ar fi fost util un studiu și asupra cuplurilor care provin din medii
socioeconomice diferite, cu un nivel de educați e diferit pentru a demonstra că „izolarea socială”
este un pattern întâlnit în cadrul cuplurilor interrasiale, ci nu doar în cadrul unui număr restrâns
de cupluri.
Studiul de față este util pentru cercetarea mea, deoarece acoperă una dintre temele de
interes pentru lucrarea mea de licență, și anume petrecerea timpului liber, relațiile sociale
(familie, prieteni, loc de muncă) și constrângerile impuse de normele informale ale societăț ii,
adică de presiunea socială . )
În cadrul teoretic descris până acum, a m avut o acoperire a fenomenului relațiilor
interrasiale în Statele Unite ale Amercii, în special în statele în care căsătoriile de tip interrasial
au fost interzise prin lege și în Europa. Astfel, în continuarea acestei lucrări, îmi propun să acord
o secț iune din cadrul teoretic pentru a aborda fenomenul relațiilor de tip interrasial și în Brazilia.
Pentru a putea realiza acest lucru, am decis să documentez câteva studii efectuate în Brazilia,
care ilustrează într -un mod relevant dinamica relațiilor de tip interrasial.
II. II I. Modelul brazilian
În anul 2011, cercetătoarele Grziella Moraes D. Silva și Elisa P. Reis, pornesc un demers
sociologic de tip calitativ pentru a observa dinamica relațiilor de tip interrasial din Rio de
Janeiro, Brazilia. Acestea a u realizat o serie de 160 de interviuri, iar în urma acestora, Silva și
Reis susțin faptul că valorizarea racial mixture, adică a „amestecului rasial” este o importantă
replică în fața stigmatizării rasiale, dar totodată și un concept complex care presupun e mai multe
dimensiuni și diverse consecințe în menținerea barierelor rasiale. (Moraes D. Silva și P. Reis
2011, 382) În cadrul cercetării lor, aceste dimensiuni sunt reprezentate de whitening („albire”),
Brazilian negrit ude, national identification (identificarea națională) și non-essentialist
racialism (rasializarea non -esențialistă). De asemenea, articolul de față propune și realizează, o

distincție conceptuală între „democrația rasială” (racial democracy) și „amestecul rasial” (racial
mixture). În acest sens, noțiunea de democrația rasială ține de o poziționare normativă și de un
mit politic care subapreciază, sau încearcă cumva să ascundă diferențele rasiale existente în
societate. În contrast, conceptul de amest ec sau mix rasial este perceput ca un element „taken
for granted” al relațiilor interpersonale. (Moraes D. Silva și P. Reis 2011, 383 -384) În zilele
noastre, nici un cercetător nu afirmă sau susține faptul că democrația ra sială este o realitate în
Brazilia, ci din contră există discuții cu privire la maniera în care ar putea fi implementat și ar
putea funcționa un asemen ea sistem, de tipul democrației rasiale. Sociologul Fry (2005) aduce
în prim -plan faptul că în cadrul mix ului rasial și cultural, conceptul de rasă este însuși
problematic în contexul brazilian . (Moraes D. Silva și P. Reis 2011, 385)
Societatea braziliană este o societate care prezintă inegalități sociale și rasiale, iar
persistența acestra este o dovadă convingătoare a faptului că, în ciuda existenței mixului rasial,
ierarhiile rasiale au rămas aproape intacte , contestând astfel realitatea existenței unei democrații
rasiale . (Moraes D. Silv a și P. Reis 2011, 384) O serie de autori au prezentat problema
inegalităților rasiale din Brazilia, sugerând de asemenea că nu se poate vorbi despre o
democrație rasială, ci din contră o nuanțare a diferențelor de rase. Atenția autoarelor se îndreptă
către conceptul de „racial mixture” , sugerând faptul că acesta presupune o perspectivă
complexă și nu poate fi redus ca fiind un lucru bun sau rău când vorbim despre barierele rasiale.
(Moraes D. Silva și P. Reis 2011, 383) În același timp, acestea pun în lumină și faptul că, în
Brazilia, definiția „negrului”, încorporează mixul rasial ca fiind un element cheie, în sensul că
îndeplinește rolul de a desențializa sau „blura” modul în care sunt percepute și înțelese barierele
rasiale.
Sociologul Stanley Bailey ( 2004) susține, în ”Group Dominance and the Myth of Racial
Democracy: Antiracism Attitudes in Brazil” faptul că existența și conștientizarea inegalităților
rasiale , precum și credința în democrația rasială nu reprezintă o contradicție, deoarece societatea
braziliană crede și vede în democrația rasială un obiectiv, sau mai degrabă un ideal tip către
care tinde, nu o realitate.
Silva și Reis (2011), în continuarea cercetării lor, ridică și problema mobilității sociale
de tip ascendent, însă spre deosebire de mobilitatea socială despre care vorbește Merton (1941),
anume mobilitatea prin intermediul căreia indivii caută să obțină un statut socioeconomic mai
ridicat, mobilitatea la care fac referire acestea este una care ține de dorința unui prestigiu dat de
culoarea pielii, anume un proces de tip „whitening” sau albire. Ribiero și Siva, în anul 2009, pe
baza datelor obținute între anii 1980 și 2000, au descoperit faptul că numărul căsătoriilor de tip
interrasial a crescut înc epând cu anul 1980, dar în continuare acestea erau mult mai frecvente

între persoanele albe și pardo/ brown5 (maro), decât între persoanele albe și cele de culoare.
(Moraes D. Silva și P. Reis 2011, 385) Pe de -o parte, cre șterea numărului de căsătorii
interrasiale vine în sprijinul teoriilor conform cărora aceste căsătorii de tip interrasial contribuie
la reducerea barierelor rasiale, iar pe de altă parte, preferinț a pentru căsătoriile cu persoanele
albe, sau cu persoane „m aro”, vin e în susținerea perspectivelor conform cărora acest „racial
mixture” ascunde de fapt o dorință pentru whitening, albire a societății. (Moraes D. Silva și P.
Reis 2011, 385) Totodată, cercetătoarele atrag atenția și asupra acestui „racial mixture” ca
iluzie către o democrație a rasei, în sensul că acesta poate reprezenta doar o alegere individuală,
și nu neapărat un demers către o societate in cluzivă, care trece de barierele rasiale. Istoricul și
sociologul Degler (1971), vede mixul rasial nu ca pe un instrument de incluziune, ci ca pe o
strategie individuală pentru mobilitate socială, care din nou, nu este o mobilitate de tip
socioeconomic, ci una de prestigiu oferit de culoarea pielii. Tot Degler (1971) , în cartea
”Neither Black Nor White: Slavery and Race Relations in Brazil and The United States ”,
sugerează faptul că acest concept de „racial mixture” reprezintă o caracteristică esențială care
există atât în Brazilia, cât și în Statele Unite ale Americii, însă semnificațiile pe care le are sunt
diferite. (Moraes D. Silva și P. Reis 2011, 386) Astfel, în lucrarea sa , acesta realizează un studiu
comparativ al modului în care se reflectă mixul rasial și a implicațiilor pe care acesta le are în
Brazilia și în Statele Unite ale Americii. O diferență care apare între cele două state este ilustrată
de modul în care sunt percepuți și încadrați social multatrii. În Statele Unite ale Americii
mulatrii sunt percepuți și definiți ca fiind „neg ri”, în timp ce, în Brazilia , aceștia au avut, și au,
posibilitatea de „a deveni albi”, prin intermediul mobilității sociale ascendente de tipul
„whitening” . (Degler 1971, 224 -225) Cu alte cuvinte, pe lângă inegalităț ile sociale existente
între persoanele albe și persoanele de culoare atât în Statele Unite ale Amercii, cât și în America
Latină , există o stratificare socială și în randul persoanelor de culoare, adică între pardo (maro)
și preto (negri).
Câțiva ani mai târziu, Edward Telles (2004), în lucrarea Race in Another America: The
Significance Of Skin Color in Brazil , accentuează diferențele de rasă existente în Brazi lia, însă
nu între persoanele albe și persoanele de culoare, ci între persoanele „maro” și cele d e culoare.

5 Termen utilizat în coloniile Portugheze și Spaniole din America, referindu -se la descendenții trirasiali ai
Europenilor, Amerindienilor și Africanii de Vest. În Brazilia, pardo reprezi ntă o rasă, categorie a culorii pielii
utilizată de către Institutul Brazilian de Geografie și Statistică, incluzând indivizii cu rădăcini istorice în perioada
colonialistă. Termenul de pardo este cel mai adesea folosit pentru a desemna brazilienii „mixed -race” care au
diferiți strămoși rasiali.
https://web.archive.org/web/20150924122320/http://www.ibge.g ov.br/home/estatistica/populacao/trabalho
erendimento/pnad2005/notas_sintese.pdf

Pe lângă diferențele și inegalitățile sociale menținute de -a lungul timpului între rasa caucaziană
și cea negroidă, sociologul Telles (2004) subliniază faptul că există și o serie de studii care se
concentrează asupra stratificării și a inegalit ăților sociale care se regăsesc între persoanele de
culoare, pre to și persoanele maro, pardo. Totodată, studiile empirice pe care acesta le aduce în
prim -plan, vin în sprijinul teoriei sociologului Degler (1971), conform căreia , mulatrii din
Brazilia se bu cură de un statut „special” față de persoanele de culoare, sau față de persoanele
care sunt etichetate ca aparținând rasei preto . (Telles 2004, 146 -147) În același timp, prezente
în categoria inegalităților, nu sunt d oar cele sociale, la nivel de prestigiu dat de culoarea pielii
(cu cât mai alb, cu atât stigmatizarea este mai redusă), cât și la nivel economic, în sensul că ,
persoanele „maro” câștigă mai mult decât persoanele de culoare , iar acestea din urmă sunt
discri miate într -o mai mare măsură compartiv cu cele „maro.” (Telles 2004, 147) În acest mod
pare să se reflecte și să se susțină faptul că există o dorință și în același timp și o tendință de
„whitening”, sau de „self -classification as brown” 6tocmai pentru a benefecia de un tratament
sau status favorizat , cum îl numește Degler (1971). (Telles 2004, 147 -148) Cu toate că sunt
vizibile și inegalitățile prezente între persoanele de culoare și persoanele maro, sociologul
Telles (2004) accentuează faptul că , clivajul rasial major , în țări precum Brazilia, este cel
existent între indivizii white și nonwhite . (Telles 2004, 147)
În același an, 2004, sociologul Orlando Patterson, în lucrarea ”The Four Models of
Ethno -Somatic Stratification: The Experience Of Blacks in Europe and the Americas” prezintă
stratificarea rasială existentă în Europa și America și propune un model de analiză a patru tipuri
etnice și de conf igurare a raselor. Cele patru modele sunt reprezentate de: Modelul Nord
American Binar , modelul Afro -Caraibean, Modelul Latin American: hegemonic blaqueamineto
și modelul Atlantic de Nord: incluziunea proletariatului.
Primul model, anume cel Nord American Binar, se referă la concepția binară asupra rasei, de
tipul alb și negru. Patterson (2004) apreciază că acest pattern al rasismului și al conceptului de
rasă dominantă a fost consolidat în America de Nord și că astfel a apărut o solidaritate rasială,
însă nu între rase, ci mai degrabă în interiorul rasei albe, de tipul protejării și menținerii noțiuni
de rasă pură, precum și eviatarea contactului cu celelalte rase. (Patterson 2004, 76 -77)
Cel de -al doilea model este rep rezentat de modelul Afro -Caraibean, care este unul non
binar, iar rasa are o conotație denotatovă, în sensul ca variază de la toate „nuanțele” pielii, de

6 Expresie folosită de sociologul Edward Telles (2004) pentru a desemna autoclasarea sau autoplasarea
indivizilor ca făcând parte din categoria pardo , tocmai pentru a evita s tigmatizarea socială care este considerară
ca fiind mult mai pregnantă în cazul grupului rasial preto .

la alb până la negru. În sistemul Afro -Caraibean, al doilea sitem etno -somatic major, indivizii
ai căr or strămoși sunt africani, reprezintă populația majoritară. (Patterson 2004, 79)
Cel de -al treilea model, care este și cel mai relevant pentru discuția de față , este ilustrat
de cel Latin American: hegemonic blanqueamient o. Patterson (2004) evidențiază faptul că
sistemul de aici diferă radical față de cel din Statele Unite ale Americii , unde cei mai mulți
americani europeni accentuează atât segregarea, cât și diferențele rasiale, în special în grupurile
sărace. (Patterson 2004, 82) În America Latină sărăcia integrează, în America de Nord sărăcia
este segregată , iar în sistemul Afro -Caraibean demografic este irelevant în problemele etno –
somatice din moment ce întraga populație non -white este săracă, cu mici excepții . (Patterson
2004, 82) După cum au remarcat și susținut și alți autori, în Brazilia, și în general în America
Latină , persoanele de culoare sau cele „maro” din clasa muncitoare sau clasa de jos, ti nd să se
căsătorească, nu cu o persoană aparținând unei clasei sociale superioare, sau cu o persoană care
deține un statut socio -economic mai ridicat, ci cu o persoană „mai albă” care să le ofere
prestigiul culorii pielii și în același timp, prestigiul une i clase sociale superioare. (Patterson
2004, 82 -83) Acest proces reprezintă de fapt o formă de mobilitate socială ascendentă , care se
mai poate traduce și prin procesul de „whitening” sau albire, așa cum menționau și al ți autori
sau autoare. Patterson (2004 , 85) aduce dovezi empirice prin care dovedește și susține că, în
multe privințe, Brazilia a fost, și rămâne , unul dintre cele mai dure sisteme de stratificare rasială
pentru indivizii din diaspora africană. Nivelul ac estora de sărăcie ajunge până la 50% și de
asemenea, se confruntă cu un șomaj cronic. Delincvența este de asememea una dintre
problemele majore, aceasta începând încă din copilăria timpurie. Totodată, există aproximativ
7 milioane de copii abandonați pe st răzile din Brazilia, cei mai mulți dintre ei fiind de origine
africană. (Patterson 2004, 85) Acestea sunt câteva dintre dovezile care contrazic ace st mit al
„democrației rasiale” , apropiându -se mai mult de ceea ce Patters on (2004, 85) numește
„apartheid nescris”. Cu toate că nu exisă legi care segregă sau legi care să vină în favoarea
apartheid -ului, negrofobia există la scară largă în societatea Braziliană. Brazilienii non -white
sunt excluși din toate pozițiile majore din societate, fiind obligați să suporte consecințele
elitismlui persoanelor albe. (Patterson 2004, 85) În acelați timp, mobilizarea împotriva
sistemului rasist și împotriva discrimării rasiale a afro braziienilor este dific ilă deoarece se
confruntă cu ceea ce Patterson (2004) numește ideologia „blanqueamiento”7, mai simplu spus,
ideologia albirii.

7 Acest proces se referă la o practică socială, politică și economică dominantă utilizată ca un mecanisim de viață
rasială. Conceptul se referă la „îmbun ătățirea rasei”, care poate avea loc prin intermediul căsătoriei cu o
persoană mai deschisă la culoare. (Rahier 1999, 108) Acest termen, după cum apreciau și autorii Sawyer și

Cel de -al patrulea, și totodată și ultimul model ento -somatic de stratificare rasială este
reprezentat de cel Atlantic de Nord. Primul lucru pe care Patterson (2004, 96) îl consideră ca
fiind util de notat despre modelul Nord Atlantic este faptul că nu înglobează o societate
construită rasial, în sensul că, spre deosebire de Statele Unite ale Americii și America Latină
care prezint ă populații largi de persoane de culoare, în modelul Altlantic de Nord, rasa nu a
devenit vreodată un principiu fundamental de organizare a identității sociale , dar asta nu
însemnă că rasa și și rasismul nu au fost și nu sunt importante aici. Diferența maj oră care există
între acest model și celelalte trei, precum și elementul central care se răgăsește în acest model
este reprezentat de faptul că, în Marea Britanie, spre deosebire de alte societăți multietnice din
America, a fi rasist nu este în mod necesar corelat cu a fi adeptul „rasei pure” sau cu valoriza rea
„albului” și a unei societăți cât mai albe, cum se întâmplă, spre exemplu în societatea
braziliană.
Pentru a concluziona cele prezentate în capitolul de față, voi face o scurtă trecere în
revistă a principalelor idei menționate anterior. Prin urmare, prin capitolul prezent mi -am
propus să aduc o perspectivă cât mai amplă asupra modului în care se configurează relațiile
interrasiale în spațiul American, European și al Americii Latine, cu accent pe s ocietatea
braziliană . De asemenea, am ales să prezint două tipuri de perspective care au dominat literatura
de specialitate asupra relațiilor interrasiale încă de la începutul fenomenului, și anume, o
perspectivă psihosociologică și una sociologică, sau de similitudini , cum am decis să o
operaționaliz în lucrarea de față. Prima abordare, cea psihosociologică atribuie cauze ce țin de
motivații ascunse ale indivizilor pentru a se implica în relații de tip interrasial, precum:
sentimentul de rebeliune împotriv a familiei și a sistemului rigid în care indivizii au crescut,
dorința și atracția sexuală față de un individ aparținând altei rase și mobilitatea socială
ascendentă sau schimbul social pentru prestigiu. Cea de -a doua abordare, anume sociologică,
susține c ă motivele pentru care indivizii se angajează în relații de tip interrasial nu diferă de
cele ale indivizilor care aleg să se căsătorească intrarasial, apreciând că nu rasa sau apartența
etnică este cea care îi determină pe aceștia să aibă relații interras ială, ci interesele și pasiunile
comune, background -ul similar și statutul socio -economic.
Înainte de a -mi începe cercetarea de teren, poziționarea mea teoretică se identifica cu
cea de -a doua abordare a modului în care se configurează relațiile de tip in terrasial, anume

Paschel (2007), are atât conotații simbolice, cât și biologice. Simbolic, acesta aduce în prim -plan ideologia
conform căreia albii sunt cei care trebuie să domine societatea, și că procesul de whitening este unul necesar în
dezvoltarea societății. Biologicul ține propriu -zis de procesul de albire car e are loc, adică de căsătoria cu o
persoană cât mai albă, care duce la „purificarea” populației.

abordarea sociologică. În urma studiului etno grafic pe care l -am realizat, precum și în urma
interviurilor în profunzime pe care le -am avut împreună cu indivizi i angajați în relații de tip
interrasial, pot susține că persoectiva pe care o propun și cu care mă identific în abordarea
relațiilor interrasiale din România este una de tip hibrid. Am decis să folosesc această abordare
hibrid a modului în care se configurează relațiile interrasiale în societatea românească deoarece,
în urma cercetă rii am constatat faptul că aceste relații se întemeiază pe de -o parte datorită
similitudinilor existente între parteneri, iar pe de altă parte, acestea se întemeiază și datorită
unor curiozități sexuale sau unor preferințe pentru culoarea pielii, care din nou, nu diferă cu
nimic de preferințele unui individ pentru o persoană cu ochi albastri sau păr blond.
Următo rul capitol din cadrul acestei lucrări v a aduce în prim -plan metodologia folosită
pentru a cerceta acest fenomen , precum și justificarea acesteia, iar în următoarele două capitole
voi introduce principalele teme pe care le -am descoperit și asupra cărora am decis să îmi îndrept
atenția pentru lucrarea de față. Astfel, după prezentarea metodologiei, voi acorda un capitol
rolului pe care mediul online îl are în emergența relațiilor interrasiale, precum și a platformelor
de dating . Decizia de a destina un capitol întreg acestei teme es te motivată de faptul, în discuțiile
cu respondenții mei, aplicațiile de dating, și în general mediul online a jucat un r ol semnificativ
în relațiile lor. Ultimul capitol, care este și cel mai important al lucrării va avea ca scop
prezentarea elementelor de rasă, gen, cultură și sexualizare, precum și prezentarea unor scene
etnografice care sunt reprezentative pentru diferen țele dintre rasă și cultură.

III. Metodologia cer cetării
Abordarea metodologică pentru care am optat este reprezentată de cercetarea calitativă,
mai exact, cercetarea de tip etnografic împreună cu interviurile structurate în profunzime.
Alegerea s tudiului etnografic este motivată de faptul că scopul cercetării mele nu este doar acela
de a prezenta care este evoluția unei relații de tip interrasial în contextul normelor de funcționare
locale , ci este reprezentat și de modul în care practicile comuni tăților afr icane și afr oamericane,
obiceiurile și tradițiile pe care aceștia le au sau le mai practică în România joacă un rol important
în cadrul relației, lucru pe care îl puteam observa și analiza în profunzime doar prin intermediul
unei etnografii.
Momentul în care am decis că un studiu etnografic este ideal pentru cercetarea pe care
doream să o realizez, a fost invitația pe care am primit -o la o nuntă între o româncă și un
nigerian. Fascinația a apărut în momentul în care am realizat că ceremonia de c ununie a celor
doi nu a avut loc într -o manieră „tradițională”, ci a îmbinat atât elemente provenite din cultura
africană, cât și elemente specifice spațiului românesc. Mai exact, ceremonia având loc în
București , s-a respectat ritualul tradițional de la s tarea civilă, însă după terminarea ceremoniei,
invitații s -au îndreptat către un restaurant cu specific Japonez, în care meniul a fost predominant
asiatic, dar și cu specific nigerian, adică mâncare picantă. De asemenea, pe toată durata
petrecerii de la re staurant, muzica a fost specifică spațiului african, fără a exista vreun cântec
în limba română sau vreun cântec pe care l -am auzi în mod normal la orice nuntă din România.
Un lucru care mi -a atras atenția încă din primele momente în care am ajuns la resta urant a fost
acela că invitații au fost așezați la masă în funcție de grupul rasial din care proveneau. „Masa”
miresei, la care stăteau rudele, apropiații și prietenii acesteia și „masa” mirelui, în care stateau
rudele și prietenii bărbatului de culoare. Fiind prima nuntă la care participasem în care partenerii
proveneau unor grupuri etnice diferite , am fost mult mai atentă la acest aspect. Chiar dacă aceast
mod de așezare la masă este carateristic mai multor tipuri de nunți , pentru mine a reprezentat
un mo ment cu ajutorul căruia mi -am pus primele întrebări legate de funționarea unei astfel de
relații. Cu excepția miresei, nici unul dintre invitații locali, albi, nu veneau la masa persoanelor
de culoare, la fel cum in afară de mire, nici un invitat nu mergea la masa miresei, chiar dacă
aceștia se cunoșteau între ei. Un alt lucru pe care l -am remarcat a fost faptul că, în timpul
petrecut la starea civilă, invitații păreau să formeze un grup omogen în cadrul căruia exista
diversitate rasială și culturală, dar c are părea să treacă de barierele fiecărei comunității. Mai
tărziu însă, s -au format două grupuri, care imediat au părut să schimbe dinamica relațiilor
sociale din cadrul ceremoniei.

De ce au avut loc aceste schimbări în cadrul grupului? Cum și -a „negocia t” cuplul aceste
practici din cadrul ceremoniei? În ce măsură putem vorbi de un proces al aculturație sau mai
degrabă unul al asimilației? Acestea au fost primele întrebări a căror răspunsuri mi -au stârnit
curiozitatea de a începe un întreg studiu etnograf ic despre dinamica și modul în care evoluează
o relație de tip interrasial, etnografie pe care o voi prezenta de -a lungul acestei lucrări.
Astfel, c ea de -a doua componentă a cercetării pe care am realizat -o este ilustrată de cele
7 interviuri în profunzim e pe care le -am realizat cu cupluri angajate în relații interrasiale și cu
indivizii care au fost angajați în astfel de relații. Motivul pentru care am ales atât indivizi care
sunt în prezent împlicați în relații, cât și indivizi care au avut astfel de rel ații și care s -au
terminat, este acela că m-a interesat , în primul rând , să aflu dacă există și care sunt barierele
sau principalele probleme cu care se confruntă cuplurile, iar în al doilea rând, dacă cauzele
pentru care relațiile s -au terminat țin de pro bleme de natură rasială sau culturală sau mai degrabă
de altă natură, cum ar fi problemele comune sau întânite la nivelul tuturor cuplurilor intrarasiale.
Cum evoluează o relație de tip interrasial/interetnic în contextul presiunii și a normelor
din soci etate? Care este rolul aplicațiilor și a site -urilor de dating în emergența relațiilor de tip
interrasial/interetnic? În ce mod se reflectă rolurile de gen în cadrul unei relații interrasiale?
Care este rolul femeii în cadrul unei astfel de relații și cum este ea percepută de societate?
Acestea sunt întrebările de cercetare care mi -au ghidat întrgul studiu calitativ, încercând prin
intermediul interviurilor în profunzime să găsesc câteva răspunsuri sau explicații pentru care se
întâmplă aceste fenomene. Interviurile în profnzime le -am realizat pe parcursul a trei luni,
respectiv Martie, Aprilie și Mai, încercând totodată să îmi continui și studiul etnografic, pe care
l-am început la începutul lunii septembrie.
Ghidul de discuție pe care l -am construit a ur mărit trei planuri principale, pe care le -am
dezvoltat pe parcursul discuțiilor cu respondenții, dar și după ce am realizat că anumite puncte
necesită o atenție sporită în anumite cazuri. Cele trei planuri sunt reprezentate de aspectele
privind atitudinile și comportamentele familiei și prietenilor în raport cu relația pe care o au
indivizii, elementele definitorii în evoluția relației, cum ar fi elemente ce țin de cultură, obiceiuri
și practici, iar cel de -al treilea plan, de principalele obstacole pe care le-ar putea avea cuplul.
Obstacolele le -am definit ca fiind orice piedică socială, cum ar fi sanțiuni informale morale din
partea societății, atitudini ostile venite din partea familiei, prietenilor sau apropiaților sau chiar
piedici create în cadrul cupl ului, cum ar fi decalajele culturale sau valorile diferite date de
background -ul partenerilor.
Prima secțiune a ghidului a fost adresată în principal pentru a afla cum s -au cunoscut
partenerii, adică dacă în mediul online sau în viața de zi cu zi , și pent ru a afla cum s -a derulat

procesul de cunoaștere dintre aceștia. O atenție deosebită a acordat -o și modalității de
comunicare dintre aceștia, în sensul că m -a ineteresat să aflu dacă aceștia comunicau mai
degrabă în scris, sau prin intermediul rețelelor so ciale sau preferau mai degrabă întâniri de tipul
față-în-față și de ce. De asemenea, în cadrul acestei secțiuni, am pus accent și pe locurile pe
care le alegeau partenerii pentru a se întâlni și locurile pe care alegeau să le evite sau să le
frecventeze ma i rar. Relevanța acestei întrebări este dată din două motive, pe de -o parte, îmi
oferă posibilitatea de a afla de ce există o preferință pentru anumite spații publice și de ce o
evitare a altora. Pe de altă parte, în acest mod, pot spune ceva și despre ati tudinea oamenilor
din jur și despre presiunea socială. Dacă cuplurile tind să evite locurile publice sau locurile în
care spațiul dintre oameni este mai mic, atunci se poate afirma că există o tendință a evitării a
spațiilor în care oamenii pot avea și man ifesta atitudini de ostilitate față de acestea.
Cea de -a doua secțiune se focusează pe experiențele incipi ente ale cuplului, experiențe
care includ atât afișarea în public ca și cuplu, cât și pe cele legate de reacția familiilor și a
prietenilor. Mai prec is, prin intermediul acestei secțiuni , vreau să văd în ce mod reacționează
apropiații partenerilor cu privire la relația cu un individ de o rasă sau etnie diferită, și maniera
în care cuplul gestionează astfel de momente. De asemenea, mă interesează să afl u și în ce
măsură au influențat ace ste atitudini sau comportamente din partea familiei și a apropiaților,
decizia de a continua relaț ia de cu partenera/ partenerul, procesul de cunoaștere dintre cei doi
și evoluția relației acestora.
Cea de -a treia secți une este și cea mai importantă din cadrul ghidului, deoarece în cadrul
acesteia urmăresc aspectele intime legate de evoluția relației dintre parteneri, precum și modul
în care diferențele culturale dintre aceștia se reflectă în cadrul relației. Mai mult de atât, aceasta
este secțiunea prin intermediul căreia vreau să văd care este semnificația „rasei” individului și
ce rol joacă ea în relația cu partenerul, dar și în relașia cu familia și societatea. Totodată, discuția
din cadrul acestei secțiuni va fi cen trată pe experiențele lor personale atât individuale, cât și de
cuplu, precum și pe noile experiențe culturale în materie de muzică, mâncare, localuri, obiceiuri
și stil de viață.
În final, ultima secțiune este adresată planurilor de viitor pe care le au cuplurile,
posibilele obstacole întâlnite și prezența stereotipurilor sau a glumelor rasiale din viața de zi cu
zi, primite atât la nivel individual, cât și la nivel de relație. De ce este important acest segment
al stereotipurilor în cadrul discuției? Pen tru că, pe de -o parte, mă ajută să aflu cum se raportează
indivizii la glumele sau la stereotipurile legate de rasă, iar pe de altă parte, pentru că reflectă
sexismul și discrimiarea în funcție de gen. Mai exact, vreau să observ care este distincția între

glumele stereotipale rasiale pe care le primește un bărbat alb aflat într -o relație cu o femeie de
culoare, și cele pe care le primește o femeie albă implicată într -o relație cu un bărbat de culoare.
Așa cum am menționat la începutul acestui capitol, part ea de cercetare calitativă prin
intermediul interviurilor în profunzime a m început -o în luna Martie. Modalitatea de selecție a
indivizilor nu pot spune că mi -a creat anumite dificultăți, în sensul că pe majoritatea
respondenților mei îi cunoșteam deja din momentul în care m i-am început studiul etnografic,
reușind să realizez și câteva interviuri exploratorii, semi structurate. Într-adevăr, pentru a obține
date de la cât mai mulți respondenți și cât mai multe cupluri, am apelat și la metoda bulgărelui
de zăp adă.
Grupul țintă pe care l -am urmărit a fost alcătuit din indivizi care sunt implicați în relații
romantice cu persoane de culoare, adică cu afroamericani sau africani. Diversitatea etnică a
persoanelor de culoare a reprezentat un factor esențial în luc rarea mea, deoarece mi -am propus
să arăt și să demonstrez faptul că diferențele etnice din cadrul comunităților africane și
afroamericane sunt adesea neglijate, trecând sub aceeași umbrelă a populației de culoare,
caracteristicile culturale și practicile p e care le regăsim în cadrul mai multor etnii. Prin urmare,
printre respondenții pe care i -am avut se numără atât indivizi care s -au născut și au trăit în
România, cât și indivizi care provin Jamaica, Coasta de Fildeș, Ghana și din regiuni difeirite
ale Nig eriei. La fel cum am procedat și în cadrul interviurilor, în continuarea lucrării mă voi
referi la persoanele din România prin intermediul conceptului de „locali”, pentru a nu accentua
componenta rasei ca fiind una principală, ci din contră, elementul de b ază fiind cel al culturii
de proveniență. Pentru persoanele provenite din spațiul african sau american, voi utiliza
sinagma folosită de Mihăilescu (2007), și anume celălalt . De aici pornește o întreagă discuție,
și anume „ce facem cu celălalt?”, „este și c elălalt om ca și noi?”. (Mihăilescu 2007)
Celălalt , așadar, are un rol central în lucrarea mea, pentru că de la această distincție între noi și
ceilalți pornește întreaga stigmatizare a cuplurilor interrasiale. Cine este celăla lt și dacă într –
adevăr este el atât de diferit față de noi, voi încerca să explic pe parcursul următoarelor capitole
din această lucrare.

IV. Rolul aplicați ilor de dating în amplificarea relațiilor interrasiale/
interetnice
Rețelele de socializare reprezintă un motor de funcționare al relațiilor și al rețelelor
sociale pe care indivizii le au în viața de zi cu zi. Apariția diverselor platforme de socializare a
dus la dezvoltarea și extinderea conta ctelor sociale dintre indivizi, indiferent de mediu l din care
aceștia provin sau se află la momentul respectiv. În același timp, a existat și o explozie a
aplicaților de dating, a căror scop inițial era acela de a facilita posibile relații romantice între
indivizi ce aparțin aceluiași grup sau comunitate. Cu timpul însă, site -urile și aplicațile de dating
s-au dezvoltat, favorizând astfel expansiunea contactelor sociale între indivizi care provin din
spații diferite, culturi diferite, trecând totodată și de barierele rasiale. Interesantă este deci,
trecerea de la acestea plicatții și site -uri menite să producă interacțiune între două persoane
aparținând aceluiași grup, comunitate, oraș, la aplicații și site -uri care trec de diferențele cultrale
și rasiale ale indivizilor, sau chiar la site -uri care sunt dest inate exclusiv relațiilor de tip
interrasial. Focusul meu în această secțiune a lucrării este de a explica în ce manieră
funcționează atât aplicațiile de dating care trec barierele rasei și etniei, cât și cele destinate
exclusiv relațiior interrasiale, car e deși aparent sugerează că nu rasa este cea care contează,
tocmai rasa este eleme ntul evidențiat în cadrul acelo r site -uri.
Înainte însă de a face analiza acestor site -uri și aplicații, îmi voi concentra atenția pe mediul
online, în general, ca spațiu fav orizant pentru găsirea unui partener.
IV. I. De ce online?
Mediul online ca factor central al relațiilor sociale din viața cotidiană a oamenilor
reprezintă un element de interes pentru analiză, însă pentru discuția de față, important este rolul
acestuia în emergența realțiilor de tip interrasial. Astfel, voi concentra această discuție pe modul
în care indivizii pun bazele unor relații pr in intermediul mediului online și pe motivele pentru
care aceștia aleg această modalitate de întâlnire a partenerului/ p artenerei. Practica cunoașterii
și a întâlnirii unor potențiali parteneri pe site -urile și aplicațiile de dating nu este ceva nou, mai
mult de atât, reprezintă chiar o practică mult mai accesibilă și mult mai avantajoasă ca timp.
Crearea unui profil, setar ea unor fotografii pe care le considerăm a fi reprezentative pentru noi,
precum și specificarea informațiilor pe care dorim să le afișăm despre noi, sunt câțiva pași
simpli pe care indivizii aleg să îi urmeze pentru a -și construi imaginea cu care aceștia d oresc să
se afișeze în fața unui potențial partener. Cum au evoluat însă aceste platforme și ce oferă ele
în plus față de întâlnirile de tipul față în față sau cele stabilite în diverse spații?

În primul rând, aceste „spații” pot fi văzute pe de -o parte c a alternative la întâlnirile de
tipul față în față care presupun realmente mai mult efort și timp, în sensul că aduc elemente noi
de comunicare și oferă experiențe diferite, iar pe de altă parte, pot și văzute ca o completare a
acestora. A menționa că indi vizii care aleg să se întâlească online fac din acest lucru o regulă,
ar fi mult prea exagerat, la fel cum ar fi și dacă am susține că acest lucru este o excepție. În
urma cercetării etnografice și a interviurilor pe care le -am realizat, nu am ajuns la con cluzia că
mediul online reprezintă principala sursă de dating a respondenților, însă nici nu pot neglija
importanța pe care acesta l -a avut în apariția relațiilor în care sunt angajați aceștia în prezent.
În al doilea rând, acest spațiu online oferă posi bilitatea indivizilor de a trece dincolo de
ceea ce este dezirabil social. Mai exact, dorința de a vorbi și/sau de a te întâlni cu o persoană
mai tânără sau mai în vârstă, o persoană care aparține unei religii diferite, unei etnii sau rase
diferite, poate fi satisfăcută, și mai mult de atât, nu va fi supusă nici vreunei sancțiuni morale
venite din partea societății. Prin urmare, diferența majoră dintre o întânire de tipul față în față
și una în mediul online cu o persoană de rasă diferită, să zicem, este ac eea că în mediul online,
în spatele telefonului sau a laptop -ului, aceasta nu va fi supusă privirilor, comentariilor ș i
eventualelor sacțiuni morale , care par cumva inevitabile în cadrul unei întâlniri de tipul față în
față. Cu toate acestea, riscul pe car e îl pot prezenta conversațiile scrise și comunicarea online
este dat de ceea ce am putea înțelege și încadra sub conceptul de sexting . Sexting, sau conceptul
de sexting este definit într -un mod general prin „actul de a trimite fotografii cu un conținut
sexual explicit sau fotografii s ugestive pentru actul sexual.” (Benotsch, și alții 2013, 308)
Sexting -ul a căpătat ulterior și alte forme de manifestare, incluzând diverse tipuri de text, de
limbaj, de emoticoane și emojii . În studiile realizate pe adolescenți, în special elevii de liceu,
majoritatea consecințelor sexting -ului erau negative, în sensul că duceau adesea la „rușine,
probleme de ordin mental, diseminarea publică a fotografiilor cu conținut sexual explicit sau î n
ipostaze intime, și chiar consecințe legale dacă vorbim de persoane minore.” (Benotsch, și alții
2013) Cu toate acestea, sexting -ul pentru cuplurile pe care le -am intervievat, nu reprezenta nici
o alternativă a relațiilor int ime din viața reală, și nici un element toxic sau care ar putea să pună
în pericol relația, ci din contră, o modalitate de a menține interesul și de a își cunoaște partenerul
treptat. Astfel, nu putem reduce sexting -ul doar la fotografiile care au un conți nut sexual explicit
sau mesaje care trimit indirect la un act sexual, ci îl putem vedea ca pe o practică ce vine în
completarea relației și a modului în care partenerii își construiesc intimitatea. De asemenea,
având în vedere că majoritatea cuplurilor au ales ca limbă de comunicare, limba engleză, acest
lucru nu permite exprimarea directă a unor sentimente sau gânduri în limba maternă, cu atât
mai puțin în comunicarea directă cu un partener care provine dintr -o cultură sau rasă diferită.

Prin urmare, aplel area la o formă scrisă de transmitere a unui mesaj sa u la trimiterea unei
fotografii nu reprezintă un element toxic într -o relație de tip interrasial , ci din contră permite o
comunicare echilibrată , în care aceștia pot face schimb de mesaje, de fotografii și de trăiri în
mod treptat, punând astfel bazele unei relații care ulterior se consolidează în spațiul real.
Mă voi întoarce acum la ce înseamnă platformele de dating online pentru cuplurile
interrasiale cu care am discutat și voi descrie și explica cum au fost experiențele lor și în ce mod
le-au ajutat pe acestea în stabilirea relațiilor. Câteva dintre platformele asupra cărora am decis
să îmi îndrept atenția sunt Tinder, Interracial Match, Interracial Cupid Love Crosses Borders și
Afroromance, pe care le voi aborda în următoarea secțiune a lucrării.
IV. II. Tinder, Interracial Match, Interracial Cupid, Afroromance și Love
Crosses Borders
IV. II. I. Tinder
Tinderul este una dintre cele mai populare aplicații de dating, fii nd utilizată peste tot în
lume de milioane de indivizi care dețin sistemul de operare iOS și Android. Tinderul presupune,
la fel ca orice altă aplicație sau platformă, crearea unui profil personal, sau în unele cazuri, a
unui profil de cuplu, la care indivizii atașează câteva fotografii și câteva informații pe care
aceștia le consideră de interes pentru un potențial partener. De asemenea, în cadrul descrierii
profilului, adesea sunt menționate și motivele pentru care persoana respectivă se află pe Tinder,
ce anume caută și care sunt aște prările pe care le are în raport cu un posibil „match”. Matching –
ul se produce în momentul în care doi indivizi și -au dat „swipe right”, adică un like reciproc.
Dacă unul dintre indivizi a dat swipe left, adică dislike, sau dacă încă nu a dat like profilul ui
persoanei care deja i -a dat un swipe right, atunci matching -ul nu se va produce, fiind imposibil
astfel să iei legătura cu persoana care ți -a atras atenția.
Cu toate că Tinder se bucură de o popularitate de necontestat, studiile asupra modului
în care această aplicație își pune impactul asupra relațiilor sociale și intime ale indivizilor, nu
sunt tocmai prezente. Un studiu reprezentativ totuși pentru modul în care Tinder este perceput
și utilizat de către in divizi a fost realizat de către Sindy Sumter, Laura Vandenbosch și Loes
Ligtenberg în anul 2016, în Olanda, studiu prin care și -au propus să afle și să analizeze ce anume
îi determină pe aceștia să utilieze această aplicație. Astfel, pentru cercetarea lor, autoarele și -au
propus să includă șase varia bile, pe care să le observe și să vadă în ce măsură fiecare dintre
acestea înfluențează sau determină prezența indivizilor pe Tinder. Printre principalele motive
pentru care oamenii utilizează Tinder, se numără dragostea, adică căutarea acesteia, sexul

ocazional, ușurința comunicării, val idarea stimei de sine, senzația de entuziasm și faptul că este
în trend, este „cool” să ai Tinder. (Sumter, Vandenbosch și Ligtenberg 2016)
Contrar așteptărilor cercetătoarelor și contrar perce pției atât a utilizatorilor, cât și a non
utilizatorilor de Tinder, motivul principal pentru care indivizii iși instalează și își creează un
profil, este căutarea unui potențial partener pentru o re lație stabilă, adică dragostea, și nu sexul
ocazional. Astfel, după cum au menționat și autoarele la finalul cercetării, Tinder nu ar mai
trebui să fie văzută ca fiind o aplicație destinată exclusiv relațiilor de tip „one night stand” 8
sau „casual sex”9, fără existența unor sentimente, ci din contră, ca fiind o noua modalitate prin
intermediul căreia indivizii inițiază relații romantice în care se dezvoltă initimitatea și
angajamentul. (Sumter, Vandenbosch și Ligtenberg 2016) Totodată, pe lângă căutarea unui
potențial partener, pentru indivizi sunt importante și elementele precum validarea stimei de sine
și ușurința comunicării, în special pentru persoanele introvertite sau pentru persoanele care nu
au reușit să își stabilească relații, fie de prietenie sau intime, cu alte persoane din cauza lipsei
de încredere.
Ca orice altă patformă online sau aplicație de dating și Tinder prezintă anumite riscuri
și aspecte negative asupra indivizilor care o utilizează, însă autoarele atrag atenția că aceste
riscuri ar putea deveni inexistente sau măcar diminuate dacă aceștia ar ști cum să le utilizeze
adecvat. Printre riscurile principale pe care le presupune Tinder, și în general, orice platformă
de dating online, se numără scăderea interesului pentru a iniția o relație amoroasă în mediul
offline, creșterea interesului doar pentru contactul sexual cu cât mai mulți parteneri, creșterea
riscului de agresiune sexuală și a bolilor cu transmitere sexuală. (Sumter, Vandenbosch și
Ligtenberg 2016, 4) În același timp, pe lâ ngă riscurile prezentate de autoare, există și o anumită
stigmatizare față de utilizatorii și utilizatoarele de Tinder , în sensul că, practica utilizării acestei
aplicații este văzută ca una indezirabilă, fiind sancționată moral la nivelul societății.
Acum însă, îmi voi focusa atenția pe ce a reprezentat experiența Tinder pentru cuplurile
intervievate de mine și cum acesta a avut un rol esențial în emergența relației lor. Chiar dacă
„rezultatul” utilizării aplicației a fost unul pozitiv, concretizat cu o r elalație stabilă de cele mai
multe ori, faptul că partenerii s -au cunoscut pe Tinder nu este tocmai un lucru cu care aceștia

8 Expresie care se referă la o întâlnire de o noapte, unicul scop fiind întreținera de relații sexuale, fără implicare
emoțională. De asemenea, o altă regulă ce ține de one night stand este aceea conform căreia indivizii nu
trebuie să facă schimb de prea multe informații sau date personale, de aceea, de cele mai multe ori, neexistând
și o a doua întâlnire.
9 Termen care se referă la întreținerea unor relații se xuale ocazionale, care pot fi între prieteni, adică „prieteni
cu beneficii” sau pur și simplu cu persoane cu care interacțiunea se rezumă doar la actul sexual. De asemenea,
acest lucru nu presupune implicarea unor sentimente de dragoste, ci cel mult, o rel ație amicală sau de
prietenie.

se mândresc, în special femeile. Cu acest prilej voi menționa și modul în care funcționează și
se reflectă rolurile de gen în utili zarea Tinder -ului. Atunci când vorbim despre un bărbat care
utilizează Tinder, așteătările sunt ca acesta să fie în cautarea de „casual sex”, validarea stimei
de sine sau relații de tip „for fun”, în timp ce, o femeie utilizatoare de Tinder va fi percepută ca
fiind în căutarea unei relații stabile sau cel puțin în căutarea unui partener cu care poate
comunica , ori, la extrema opusă, va fi catalogată ca fiind o „femeie ușoară”. Aceste etichetării
în funcție de gen, determină în mare măsură și comportamentul abordat de către indivizi pe
Tinder, precum și raportarea acestora la aplicație. De a ici și toate incertidudinile în a folosi
aplicația sau rușinea de a menționa că ți -ai cunoscut partenerul pe Tinder. Revenind însă la
experiența cuplurilor de pe Tinder, pot spune că o parte dintre declarațiile acestora reprezintă
un punct de plecare pentru acordarea unui interes mai mare în ceea ce privește etichetarea
utilizatorilor, a comportamentului pe care se presupune că l -ar avea aceștia pe Tinder și asupra
motivelo r reale ale acestora de utilizare a aplicației.
„Păi… nu e chiar o poveste în sensul ăsta, pentru că din nefericire, spun eu… nu chiar mă
mândresc cu asta… ne -am cunoscut pe Tinder. Mda… Din nou știi, societatea impune anumite
reguli și să cunoș ti pe cineva strict în mediul online sau nu știu, prin intermediul internetului,
nu chiar dă bine așa… (…) Mai mult pentru ceilalți, pentru mine nu a fost atât de rău, adică nu
știu… nu m -a obligat nimeni să rămân cu el. Am ieșit la o întâlnire și a fost decizia mea după,
într-adevăr, dar inițial da… când eram întrebată spuneam ne -am cunoscut pe Facebook, deși
și asta era rău, dar parcă puțin mai atenuat decât faptul că ne -am cunoscut pe Tinder.” (A.,
22, studentă la medicină, anul IV) Di n declarați a acesteia reiese ceea ce menționam anterior, și
anume faptul că există o stigmatizare la nivel societal față de utiliztorii, dar mai ales, față de
utilizatoarele de Tinder. Chiar dacă și Facebook presupune de fapt tot un mediu online, acesta
îndeplinește mai multe funcții, spre deosebire de Tinder care este recunoscut pentru o singură
funcție, anume cea de găsire a unui pote nțial partener pentru ceva for fun , și mai rar, de
concretizare a unei relații stabile.
„Bine, trebuie să fiu sinceră, eu nu chiar șt iam ce este Tinder la momentul respectiv …
Întâmplarea a fost că am început să vorbes c
cu o fostă prietenă de a mea din copilărie și i -am zis într -o seară hai, nu vrei să vii la mine?
Și după am văzut -o că tot stătea pe telefon și am întrebat -o „dar cu c ine Dumnezeu tot vorbești
atâta?” știam că n -are prieten… și spune „păi, stau pe Tinder. Zic „dar ce -i ăla?” Cum? Nu
știi ce e Tinder? Pe bune? Și mi -a descărcat aplicația, mi -a făcut cont, în fine… Ummm, nu știu
sigur dacă eu i -am dat prima match sau el… Ideea a fost că i -am văzut profilul și chiar m -a
atras, pur și simplu… nu neapărat poza lui. D a, ok, recunosc că am văzut că era student la

Carol Davila și am zis da, cred că tipul ăsta e foarte deștept și din cauza asta i -am dat like.
(râde)” Ce p utem înțelege deci din motivul acesteia de a da „swipe right” , adică like unui
bărbat de culoare pe Tinder? Din ce a declarat aceasta, nu pot spune că își dorea fie să
stabilească o relație, fie doar ceva de distracție, însă lucrul asupra căruia îmi voi în drepta atenția
este motivul pentru care A. i -a dat o apreciere profilului bărbatului, și anume , pentru faptul că
acesta este era la medicină și pentru că acesta a presupus că el ar trebui să fie „foarte deștept” .
Interesul ei pentru celălalt nu a apărut da torită faptului că părea să deți nă un statut
socioeconomic superior, ci datorită faptului că exista similaritatea din punctul de vedere al
educației; amândoi fiind studenți la medicină. Acest lucru vine în sprijinirea abordărilor
teoretice care susțin fapt ul că relațiile interrasiale, precum cele intrarasiale, sunt rezultatul
similitudinilor existente între parteneri, și nu a posibilelor beneficii pe care unul dintre parteneri
sau chiar ambii, ar putea să le obțină în urma unui astfel de parteneriat. Bineîn țeles, pot exista
și alți factori care au jucat un rol în stârnirea interesului pentru bărbatul respectiv, unul dintre
ei putând fi chiar faptul că este o persoană de culoare și că provine dintr -o cultură diferită. Toate
aceste detalii trebuie analizate câ t mai amănunțit, în sensul că există o serie de variabile care
stau la baza alegerii unui partener. De exemplu, în cazul A. vorbim despre o studentă care s -a
mutat la începutul faultății în București, ea fiind născută și petrecând 20 de ani într -un oraș de
provincie. Faptul că a locuit într -un oraș mic, în care coeziunea, dar și constrângerea socială
erau destul de mari, nu i -a permis foarte mult să exploreze sau să cunoască oameni noi, decât
în momentul în care s -a mutat în București. Acest lucru poate cân tări, de asemenea, în dorința
ei de a cunoaște oameni care aparțin nu doar unor orașe diferite, dar și unor spații culturale
diferite.
Cum se mai reflectă diferențele de gen în utilizarea aplicației Tinder? Pe lângă rolurile
și prejudecățile de gen față de utilizatorii și utilizatoarele de Tinder, mai există un criteriu de
care societatea ține cont în etichetarea comportamentului de consum, și anume, dacă utilizatorul
este străin sau nu. După cum aprecia și A. în răspunsul ei „La băieți totuși e altceva.. . parca
na, la ei e cumva normal să aibă Tinder. Mai ales că e și străin… zice lumea că na, și -a făcut
Tinder ca să cunoască lume, nu neapărat să iasă la agățat. Așa, tu de aici, din București dacă
îți faci… na, e clar că nu îl faci de socializare.” J. pe de altă parte, partenerul ei, nu a văzut
nimic în neregulă cu prezența acesteia pe Tinder „Când am început să vorbesc cu ea mi -am dat
seamă că este o persoană mai timidă și că de aia și -a făcut Tinder. Nu mi -o imaginez ieșind
din casă și să abordeze vr eun tip… neah, nu se poate asta (râde).” Și deși percepția utilizatorilor
de gen masculin nu este una negativă față de utilizatoarele Tinder, aici vorbesc despre
persoanele pe care le -am intervievat eu, există o tendință generală a utilizatoarelor de a s e

autostigmatiza sau de a percepe o stigmatizare venită din partea societății și din partea
bărbaților, care totodată sunt și ei utilizatori de Tinder. „Contează cum te vinzi, cum te prezinți.
Adică una e să zici că v -ați cunoscut la ceva eveniment și alta e să zici că v -ați cunoscut pe
Tinder. Că poate să fie la modul, dar ce căutai pe Tinder? Ceva serios? Da, sigur. O fată care
vrea ceva serios nu se duce pe Tinder.” (A. 2 8,) Astfel, put em vedea cum se produce și se
construiește de fapt percepția asupra p racticii de utilizare a Tinder -ului, fără a exista în mod
real dovezi empirice care să su sțină diferențele de gen în rolul aplicației pentru utilizatori.
Câteva concluzii pe care ar fi relevant să le menționez pentru subcapitolul de față sunt
reprezentate de faptul că, pe de -o parte, Tinder a avut un rol central în emergența relațiilor de
tip interrasial, în sensul că a facilitat cunoașterea între două persoane care provin din spații
sociale și culturale diferite , care, probabil, din diverse motive, nu s -ar fi cunoscut altfel. Pe de
altă parte, este de menționat și faptul că Tinder trece de barierele etnice și culturale , fără a le
aduce în prim -plan prin informațiile de tip socio -demografice pe care le solicită în crearea
profilului. Nu în ultimul rând, deș i Tinder duce la apariția atât a relațiilor intime de durată, cât
și la apriția celor destinate distracției sau satisfacerii anumitor nevoi fie de ordin sexual, fie de
socializare, acesta este recunoscut în principal pentru funcția sa de „hook up”10. Așadar ,
conform teoriei etichetării a lui Howard S. Becker (1963), chiar dacă utilizatorii și utilizatoarele
de Tinder își instalează aplicația cu un anumit scop, aceștia pot începe să adopte
comportamentul și practicile de consum ale unor utilizatori conform et ichetei atașate la nivelul
societății , accentuând totoodată și rolurile de gen stabilite în utilizarea aplicației.
În co ntinuarea acestui capitol voi prezenta alte patru platforme de dating, care își propun
să treacă dincolo de diferențele rasiale, ”love ain`t got no color ”(dragostea nu are culoare) și
să satisfacă aceste dorințe și curizotăți ale oamenilor de a întâlni indivizi care aparțin unor spații
sociale și culturale diferite. Dacă Tinder, așa cum am menționat anterior nu acordă o importanță
rasei sau etniei, aceste platforme pe care le voi menționa în continuarea lucrării plasează tocmai
acest criteriu al rasei ca fiind primordial. Care este deci problema cu aceste platforme care
aparent își propun să treacă de barierele rasiale?
IV. II. II. Interr acial Match, Interracial Cupid, Love Crosses Borders și Afroromance
Cum sunt construite rasa și rasismul prin intermediul acestor patforme de dating? Într –
un mod paradoxal , deși „iubirea trece de bariere” , tocmai criteriul rasei și și diferențele rasiale
sunt cele care contează de fapt, și cel e care fac obiectul acestor site -uri și platforme de dating.

10 Expresie pentru care nu există o traducere în limba română; se referă la orice formă de intimitate existentă
între două persoane, fără ca acestea să fie implicate într -o relație emoțională sau să aibă sentimente unul față
de celălalt. În general, expresia este folosită pentru a desemna relațiile sexuale de tip ocazional.

Pentru a afla cum funcționează aceste platforme, am decis să dau o simplă căutare pe Google
cu „Interracial dating sites” și am ales să arunc o privire pe t oate site -urile și platformele care
mi-au apărut pe prima pagină de căutare. Înainte de toate, trebuie să menționez faptul că
interesul meu pentru a realiza o astfel de analiza a venit de pe de -o parte, în urma realizării
cercetării mele prin intermediul c ăreia am aflat că Tinder a jucat un rol important în implicarea
indivizilor și în stabilirea acestora în relații de tip interrasial, iar de pe altă parte, în urma
lecturării unei analize realizate de o studentă pe nume Mariska van Schijndel , a Facultății d e
Artă, Media și Societate din Universitatea Tilburg, Olanda în anul 2018. Aceasta este și ea la
rândul ei implicată într -o relație romantică de tip interrasial și prezintă întreaga experiență,
precum și rolul pe care aceste aplicații de dating îl au în se colul XXI , într -un articol numit
”Racism and online interracial dating communities in the 21st century”11.
Pentru a face o idee cititorului, există aproximativ 20 de aplicații, platforme și site -uri
destinate întâlnirilor interrasiale. Printre cele mai pop ulare se numără Match.com,
BlackPeopleMeet, InterracialPeopleMeet, InterracialDatingCentral, InterracialDating, Swirlr,
AfroRomance, InterracialCupid, SwirlDating, InterracialMatch , LoveCrossesBorders și
MixedSingles. Voi î ncepe cu Interracial Match care e ste un site destinat exclusiv întâlnirilor de
tip interrasial. Deși termenul de interrasial este un termen umbrelă care se poate referi atât la
relațiile dintre o persoană de culoare și una albă sau asiatică, site -ul pare să fie destul de
restrictiv în ace st sens, chiar dacă la o primă vedere nu ar părea, motto -ul paginii fiind ”Love
me, love my color” (Iubește -mă pe mine, iubește -mi culoarea). Pe lângă acest fapt, o altă
problemă care apare în cadrul acestui site este legată de confuzia existentă între con ceptele de
rasă și etnie. În cadrul secțiunii unde indivizi ar trebui să introducă preferința pentru etnia
potențialului partener există următoarele variante: Arab/Estul Mijlociu , Asiatic ,
Negru/Ascendent African , Caraibean, Caucasian/Alb , Indian , Hispanic /Latino , Rasă Mixtă ,
Nativ American , Pacific Islander12, Asiatici de Sud . Problema principală legată de această
clasificare este pe de -o parte, din cauza faptului că aceasta se referă la rase, ci nu la etnii, iar pe
de altă parte, nu este exhaustivă, în sen sul că nu întrunește toate grupurile etnice existente sau
măcar să ofere posibilitatea specificării unei alte etnii. Singura opțiune pe care o precizează
site-ul este aceea de a alege varianta ”other”, adică altceva, însă nu poți specifica etnia dorită.
Ce este deci în neregulă cu o astfel de clasificare?

11 https://www.diggitmagazine.com/papers/racism -and-online -interracial -dating -communities -21st -century
12 Nu există o traducere în limba română. Termenul face referire la populația care trăiește în cele trei
subregiuni majore din Oceania: Polinezia, Melanezia și Statele Federate ale Microneziei.

Spre exemplu, o persoană, indiferent de rasa sau etnia de care aparține, este în căutarea
unui partener care provine din Africa. Situația este una simplă până acum, adică tot ce trebuie
să facă persoana este să selecteze din lista de opțiuni Negru/Descendent African. Problema
apare în momentul în care toate grupurile etnice provenite din Africa sau dintr -o anumită țară
din Africa sunt trecute sub aceeași umbrelă, fără a ține cont de diferențele etnice și culturale
care există între aceste grupuri. În cazul Nigeriei de pildă, există mai multe grupuri etnice, cum
ar fi Hausa, Igbo și Yoruba care prezintă o istorie și practici sociale și culturale diferite. Astfel,
a pune o persoană care aparține grupului etn ic Yoruba în aceeași categorie cu un individ care
este aparține grupului Hausa , reprezintă o manieră reducționistă de a te raporta la ce înseamnă
de fapt „Negru/ Descendent African” și totodată o neglijare a semnificației culturii și a
simbolurilor pe care fiecare grup etnic le împărtășește. Prin urmare, faptul că există doar o
diferențiere a raselor, ci nu o înșiruirea a etniilor sau a grupurilor etnice din diferitele regiuni,
poate fi catalogat ca fiind un rasism și, în același timp, un mod prin care nu criteriul asemănării
dintre indivizi este cel important, adică „rasa umană”, ci tocmai diferențele de rasă, care
plasează rasa ca fiind un element definitoriu în alegerea unui potențial partener.
Interracial Cupid este de asemenea un site de dating care își propune și el, la fel ca toate
celelalte platforme, să ofere o nouă experiență romantică indivizilor și îi pună în legătură cu
persoane aparținând unor rase diferite. Din nou, fotografia care se regăsește pe pagina principală
a site -ului, este una în c are se află un bărbat de culoare și o femeie albă. Aceste platforme care
își propun să fie destinate tuturor formelor de relații interrasial, ajung să fie de fapt platforme
care își îndreptă atenția către cuplurile formate din tr- o persoană de culoare și u na albă. În acest
mod, o altă problemă care este adusă în prim -plan este reprezentată de faptul că relațiile de tip
alb/ negru ajung să fie portretizate drept cel mai stigmatizat și cel mai controversat tip de relație
interrasială. Astfel, în loc ca o astf el de relație să fie plasată în orizontul relațiilor „normale”,
dezirabile, cum sunt cele de tip intrarasial, ajung să fie considerate drept forme „speciale”,
diferite de relație, lucru care nu face altceva decât să mențină o percepție distorsionată asupra
cuplurilor interrasiale.
O altă platformă de dating online destinat persoanelor aflate în căutare de relații cu
persoane aparținând altor rase, este AfroRomance, un site asupra căruia își îndreaptă atenția și
Mariska van Schijndel. După cum îi spune și numele, AfroRomance pare destinat persoanelor
de origine africană sau afroamericană, sugerând la prima vedere că este un site de dating pentru
„persoane de culoare și persoane albe singure”. Pe prima pagină a site -ului se găsește o
fotografie cu un bărbat de culoare și o femeie albă , lucru care din start prioritizează relațiile de
tip alb -negru. Tot în prima secțiune a paginii apare „sunt în căutare de”, variantele posibilie

fiind: Negru, Alb, Latino, Asiatic, Oricare. Cu toate acestea, descrierea site -ului, sloganul
acestuia, precum și pozele, sugerează faptul că relațiile interrasiale cele mai „reușite” și care au
produs cele mai fericite finaluri, sunt cele de tip alb-negru, manifestând astfel o formă de
discriminare față de celelalte rase. Din nou, o alt ă problemă care apare în cadrul acestui tip de
site de dating este dată de reducționismul etnic și cultural atribuit raselor. Conform acestor
clasificări , în mod paradoxal, tocmai criteriul rasei este cel care contează, diferența
fundamentală fiind dată de culoarea pielii. Van Schijndel (2018) este de o altă părere totuși, și
deși menționează faptul că etnia și etnicitatea sunt concepte folosite într -o manieră eronată în
cadrul acestor platforme , apreciază faptul că utilizatorii pot specifica în cadrul desc rierii
apartenența rasei și a etniei persoanei pe care o preferă sau de care se află în căutare. Într -adevăr,
utilizatorii și utilizatoarele pot menționa, adițional de categoria selectată pentru rasa
potenialului partener/ parteneră, și alte specificații, precum intervalul de vârstă pe care îl preferă
sau chiar etnia persoanei , însă cei mai mulți dintre ei vor trece „Negru”, incluzând astfel toate
grupurile etnice ale căror membri sunt de culoare.
În final, ultimul site, mai corect spus ultima platformă a supra căreia am decis să îmi
îndrept atenția se numește Love Crosses Borders , adică „Iubirea trece de bariere”. Această
platformă nu are rolul unei aplicații de dating, ci mai degrabă reprezintă o comunitate pentru
relații „internaționale, interculturale ș i interrasiale”. Scopul acestei platforme este acela de a
„normaliza” relațiile de tip interrasial, sugerând că „noi credem cu tărie că relațiile
internaționale, interculturale și interrasiale nu diferă cu nimic față de cele între partenerii
aparținând ace leași rase.”13 De asemenea, în descrierea paginii se regăsește și faptul că această
platformă, adică această counitate LCB, își propune să fie colorblind14 și că iubirea nu ar trebui
să țină cont de rasă, cultură, clasă sau de locul în care te -ai născut. Cu toate acestea, după cum
remarcă și autoarea van Schijndel (2018) , comunitatea nu este deloc atât de colorblind pe cât
își propun să fie, în fapt , accentuează diferențele legate de naționaitate, cultură, rasă și etnie,
încercând doar să promoveze relațiile „diferite”, „abnormale”15, cum definește autoarea.
Toate aceste site -uri și platforme de dating, în final, nu fac decât să accentueze
diferențele care există între culturii și rase, reducând diferențele etnice la cele rasiale. În fapt,
principala problemă a acestor tipuri de spații online care promovează dating -ul interrasial este
reprezentată de faptul că etnia, etnicitatea și rasa sunt puse împreună sub umbrela rasei,

13 http://lovecrossesborders.com/
14 Concept care susține faptul că ras a, mai corect spus, culoarea pielii nu contează și că ceea ce îi leagă pe
indivizi de fapt sunt interesele și pasiunile comune, nu preferința pentru culoarea pielii.
15 Nu există o traducere potrivită în limba română, sensul din limba română fiind „anomalie .” În cazul de fată, în
text, acest termen se referă mai degrabă la ceva ce nu este comun sau perceput ca fiind dezirabil.

ignorând astfel elementele culturale care definesc fiecare grup etnic în parte. Cu toat e acestea,
nu pot cataloga aceste platforme ca fiind de factură rasistă, deoarece nu propun o ierarhizare a
raselor sau superioritatea unei rase față de cealaltă, însă acestea nu normalizează, așa cum își
propun sau lasă impresia că își propun, relațiile d e tip interrasial, ci sugerează că este „normal”
să existe diferențe între naționalități, culturiși rase, pe care ar trebui să le acceptăm de fapt. Mai
simplu spus, ceea ce fac în realitate aceste platforme este să susțină că există aceste diferențe
între rase, că este diferit să ai o relație de tip interrasial și că în general aceaste forme de relații
sunt privite ca fiind un taboo, dar acest lucru trebuie încurajat și acceptat.
Câteva elemente pe care le voi menționa pentru a concluziona cele prezentate în acest e
subcapitol e legate de online și de platformele și aplicațiile care există destinate dating -ului
interrasial se bazează pe rolul fundamental pe care acestea ajung să îl aibă în cadrul sau în
demersul unei relații interrasiale. Raportându -mă la toa te aceste platfome și la modul în care se
prezintă și funcționează ele în mediul online, apoi în cel offline, pot aprecia faptul că Tinder , și
în general aplicațiile și site -urile care nu aduc rasa în prim -plan, sunt cele care se dovedesc a fi
cele mai uti lizate, în sensul că, utilizatorii nu își încep activitatea pe site -ul sau aplicația
respectivă pentru a -și găsi un partener aparținând unei rase sau unui grup etnic diferit, ci pentru
a-și găși un partener cu care ar rezona sau cu care ar împărtăși intere se și pasiuni comune,
indiferent de culoarea pielii sau apartenența etnică. Cu toate acestea, nici aplicațiile sau
platformele care se poziționează ca fiind de tipul intercultural, internațional sau interrasial, nu
sunt problematice sau mai puțin dezirabil e, însă, la o analiză mai amănunțită a acestora, am
ajuns la concluzia că nu oferirea posibilității de a întâlni un posibil partener sau parteneră este
obiectul principal al acestora, ci lansarea unui trend al intrrasialului pe care acestea îl definesc
ca fiind acceptarea a ceea ce este diferit, abnormal .
În cotinuare, ultimul subcapitol din cadrul acestei secțiuni va fi destinat tot mediului
online, mai exact rețelelor de socializare, însă focusul va fi centrat pe rolul pe care Facebook,
Instagram, Twitte r sau alte tipuri de rețele de socializare, îl au în cadrul relațiilor de tip
interrasial , precum și maniera în care cuplurile aleg să le utilizeze și pentru ce.
IV. III. Rolul rețelelor sociale: „Mă afișez pe Facebook sau țin secret?”
Interesul meu de a afla modalitatea pe care cuplurile o aleg să î n folosirea rețelel or de
socializare a plecat de teoriile care susțin că indivizii care se implică în relații de tip interrasial
prezintă o tendință mai mare pentru exhibiționism, adică doresc să își afișeze relația într -un
mod public mai mult decât o fac celelalte cupluri. În urma cercetării pe care am realizat -o și în
urma interesului pe care l -am acordat manierei în care cupluril e își folosesc rețelele de

socializare, pot susține faptul că nu există o tendință mai mare a ac estora de a -și afișa relația
într-un mod public, ci din contră, apare mai degrabă dorința acestora de a ține totul cât mai
privat, sau vizibil pentru un grup de oameni cât mai restrâns . Totodată , prin intermediul acestei
secțiuni , mi-am propus să aflu și cum se raportează cuplul la rolul pe care îl au rețelele de
socializare în relația lor, precum și percepția lor asupra modalității în care partenerul/ partenera
utilizează aceste rețele.
Inainte de toate, teoriile care văd relațiile interrasiale ca pe o formă de exhibiționism
sunt cele de factură psihosociologică pe care le -am menționat în cadrul teoretic al acestei
lucrări. Exhibiționismul este văzut deci, ca o formă prin intermediul căreia indivizii arată cât de
libertini și nonconformiști sunt în raport cu ordinea socială și/ sau, în raport cu familia și
sistemul riguros sau tradițional în care aceștia au fost crescuți. Studiile ulterioare au contestat
cauzali tatea existentă între exhibiționism și gradul de libertate sau rebeliune împotriva familiei
și au demonstrat contrariul, adică faptul că , de cele mai multe ori, cuplurile interrasiale aleg să
își păstreze relația secretă tocmai pentru a se „proteja” de eve ntualele sancțiuni morale, precum
și de stigmatizarea primită în cadrul familiei, în cadrul grupului de priteni sau la locul de muncă.
Cu toate acestea, nu voi nega existența exhibiționismului, însă nu voi vorbi despre cel regăsit
pe rețelele de socializar e, ci voi vorbi despre unul pe care îl regăsim de fapt sub forma unui
capital simbolic, „exotic”, așa cum am ales să îl numesc, despre care voi vorbi în următorul
capitol. Revenind însă la public sau privat în cadrul rețelelor de socializare, voi operațion aliza
acum și conceptul de privat sau sferă privată.
Prin intermediul conceptul ui de sferă privat ă am ales să definesc activitățile pe care le
desfășoară cuplurile și pe care aleg sau nu să le afișeze în mediul online. M -a interesat să aflu
care sunt tipu rile de activități pe care le postează și de ce, precum care sunt și cele pe care aleg
să nu le posteze și care sunt motivele pentru care nu doresc acest lucru . De asemenea, mi -am
propus să acord o atenție specială și modului în care cuplurile își definesc practicile și
activitățile de cuplu ca fiind mai degrabă de ordin privat sau public, în sensul că nu au o
problemă ca cei din jur sau prietenii aporpiați să afle. Tipurile de postări asupra cărora am decis
să îmi îndrept atenția au fost în special pozele, apoi declarațiile, check -in-urile și alte tipuri de
activități care mai pot fi încadrate la postări, cum ar fi de exemplu distribuirea link -urilor cu
melodii sau videoclipuri cu mesaje.
„Nu îmi afișez relația atât de mult. Nu îmi place să îmi arăt relați a pe rețelele de
socializare. Nu sunt fan. Cred că dacă ții lucrurile pentru tine, în special, relațiile tale, este
mai bine. Nu zic că nu e bine să postezi sau să mergi colo, colo și să faci poze. Bine, nu îmi
place să postez atât de mult, adică să pun 10 poze într -un weekend sau ceva de genul… O poză,

două, trei sunt ok, nu trebuie să fie, oh, am fost în Grecia astăzi, mergem în Londra mâine…
sau peste tot unde mergem să postăm… nu. Nu sunt un fan al chestiei ăsteia. Îmi place să îmi
fac amintiri, d ar nu îmi place să le postez, nu trebuie să le postez. Avem o poză, două sau trei
pe Facebook…. Nu ascund că am o relație, toate persoanele care mă cunosc știu că sunt într -o
relație. Oamenii care nu mă cunosc nu trebuie să știe că sunt într -o relație, p entru că… rețelele
de socializare sunt bune, dar în același timp sunt și rele. Mulți oameni te pot invidia doar pentru
că ai o relație frumoasă care merge. Or să încerce cât de mult să o strice… (…) Rețelele de
socializare mi -au distrus prima relație , pentru că la vremea aia obișnuiam să pun tot pe
Facebook, și așa apăreau tot felul de probleme și întrebări. Cu cine ai fost acolo? Cine a mai
fost? De ce ai fost? bla, bla, bla. Încrederea nu mai era acolo….” (J. 30 de ani, student la
medicină și Dj, Nigeria ) Partenera lui, de asemenea, împărtășește aceeași viziune asupra
Facebook -ului, afirmând că: „Avem câteva poze împreună… da, la început și eu am fost destul
de reticentă și nu mi -am pus pozele pe rețelele de socializare pentru că, nu știam cum p oate să
reacționeze lumea, ce se poate spune despre noi… Cumva el chiar m -a sfătuit de la început că
stii, ar fi bine să nu facem asta, pentru că, bine… la mine era strict social, adică ce ar putea să
spună lumea… El mi -a zis că na, oamenii o să înce rce să îți strice fericirea, să strice relația.
Nu știu, să interfereze cumva cu relația noastră… și a zis că ar fi bine să o ținem mai mult
pentru noi. Da, nu pot să zic că avem într -o relație pe Facebook, dar în fine, se știe că suntem
împreună… și n u pot să zic că mai am aceeași concepție ca la început, ah să nu știe nimeni. Nu,
pur și simplu nu mă mai interesează. Nu îmi pasă dacă se află sau nu.”(A. 23 de ani, studentă
la medicină, România) Prin urmare, în cadrul acestui cuplu nu se regăsește acest ă tendință a
afișarii sau a exhibiționismului . (Davidson 1992, 152) Din contră , tendința este aceea de a
menține activitățile de cuplu și relația cât mai privată, fără a exista însă o dorință de a ține aceste
lucruri secr et.
În cadrul unui alt cuplu, lucrurile par să fie asemănătoare, în sensul că, deși acesta nu
are o problemă în a posta fotografii cu ei sau activități pe care le fac împreună , nici nu pot
afirma că își doresc să își afișeze permanent relația, sau să exis te o tendință a show off -ului., așa
cum remarcă ea despre partenerul ei: „Am observat și la el și la prietenii lui o tendință din asta
de show off, să se pozeze, să se filmeze…și asta tot din cultura lor vine… ei acolo fiind foarte
săraci și… na e, e nevoia asta de a face ban, de a arăta că ai bani.. și am văzut asta și la el, dar
într-o proporție mult mai mică. Story -uri, poze, chestii de genul ăsta… Și am văzut și la el asta,
deși la el e o oarecare reținere că na, vede, simte că nu înseamnă nimic chestia asta, dar o mai
face din când în când. Se mai distrează și el…” Când vine vorba de afișarea relației însă,
lucrurile diferă : „Ne afișăm, dar destul de rar, adică nici eu nici el nu suntem genul care să

postăm chestii în fiecare zi sau să ținem s ocoteala… nici nu zic, vai n -ai pus nimic sau cu mine
sau… nu, le lăsăm să vina natural… dar la fel și chestia asta vine odată cu timpul și cu
experiența fiecăruia. Că dacă eram și eu acum câțiva ani sau când aveam 20 de ani, sigur aș
fi vrut și mamă , să pun și nu știu ce. Acum nu mai dau importanță la chestiile astea și nici nu
mă mai interesează dacă pune sau nu, eu la fel, dacă pun sau nu. Plus că în general dacă
postezi ori ești din ăsta… ai nevoie de atenție foarte mare și pui 15 mii de poze și atunci
inevitabil pui și cu el, ori stai foarte mult în oraș… Și noi cum nu stăm foarte mult în oraș sau
dacă stăm în oraș ne place să ne petrecem timpul unul cu altul, nu să stăm să facem poze sau…
adică ne dorim și încercăm și să avem și să construi m o relație cât se poate de sănătoasă, fără
aparențe sau chestii, dar nu ne ascundem. Mai punem chestii…” (An., 28 de ani, corporatistă,
România) Pentru partenerul ei, care este și artist și o persoană publică în România, postările de
pe Facebook, și în general postările de pe rețelele de socializare , cum ar fi Instagram de
exemplu, au ca scop prinipal promovarea muzicii pe care o produce. Cu toate acestea, nu neagă
faptul că postează fotografii și cu partenera sa, deși afirmă că ea este cea care își dore ște mai
mult acest lucru. „Eu nu suport treaba asta… dar ea vrea știi… și mai postez din când în când
poze cu ea. În mod general nu sunt fanul social media, dar recunosc că o fac pentru muzică. Și
cam tot ce postez este legat de muzică. Câteva poze ave m. Amândoi punem, dar nu des, doar
când avem o poză frumoasă.” ( To, 24 de ani, câtăreț, Nigeria)
Pentru un alt cuplu, această experiență a afișării relației pe Facebook , pare chiar
nesemnificativă, în sensul că, nici unul dintre parteneri nu ține la a pos ta fotografii, activități
sau check -inuri împreună. „Nu ne -am început relația pe Facebok… dar nu am o problemă cu
asta. Obișnuiam să postez poze până când m -am enervat și am zis că nu mai vreau să postez,
așa că am zis, eu fac lucrurile în felul meu, tu în felul tău. . (…) Ea nu posta atât atât de mult,
dar nu prea îmi păsa deloc de asta… (…) Mai mult nu posta din cauza serviciului, pentru că cei
la care lucrează au acces la profilul ei de Facebook. Trebuia să își țină relația ascunsă. Era
obligatoriu …(…) din cauza locului în care lucrează, pentru că nu are voie să aibă relații cu
străini.” (H. 22 de ani, jucător de fotbal american, Jamaica) Interesant de remarcat este faptul
că, deși cei doi nu postează, și nici nu au foarte multe poze cu ei pe re țelele de socilazare, pe
profilul ambilor parteneri se găsesc foarte multe fotografii cu copilul lor. Mai mult de atât,
mama copilului, i -a făcut acestuia o pagină de Instagram, pe care sunt postate numai fotografii
cu fetița, sau cu ea și cu mama sau tată l acesteia. În acest caz, nu pot afirma că există o tendință
de a ține relația secret, ci din contră, cumva există o tendință de afișare, de exhibiționism prin
intermediul copilului. Numele acesteia pe Instagram este de „Karamel”, care cumva duce la o

rasializare a acesteia, în sensul că aduce criteriul rasei în prim -plan, evidențiând faptul că
aceasta este mixed -race.
Pentru un alt bărbat, venit din Coasta de Fildeș, care și -a încheiat recent relația cu
partenera sa , rețelele de socializare nu erau atât d e importante, nefiind o problemă dacă postează
sau nu informații de relața sa pe Facebook, însă reținerea venea mai degrabă de la fosta lui
parteneră, deoarece aceasta ținea secret, sau într-un mod cât mai confidențial, relația pe care o
avea cu el, pentru ca părinții ei să nu afle că este într -o relație cu un bărbat de culoare. „Nu prea
postam așa des pe Facebook, bine, nici pe Insta de fapt, dar ne dădeam like -uri, comentarii și
unele persoane știau că suntem împreună. Bine, nici nu voiam să ne afișăm atâ t de tare, pentru
că lumea punea întrebări, adică ei mai mult… și nu prea îi plăcea, ca să nu ajungă și mai
departe…” (D. 22 de ani, absolvent al Universității de Petrol -Gaze din Ploiești, Coasta de
Fildeș)
Cazul izolat, sau excepția acestei cercetări, a fost reprezentată de un cuplu în care
bărbatul este alb, iar femeia este de culoare. Atât în cazul ei, cât și în cazul lui, nu a existat vreo
problemă în ceea ce privește afișarea pe Facebook sau pe alte rețele de socializaere , ci
dimpotrivă, aceștia au postat primele poze, chiar la debutul relației lor. „Da, suntem într -o
relație pe Facebook de mult timp…Punem poze și pe Insta și pe toate prostiile… eu vreau să îmi
șterg Facebook -ul sincer. Nu mă simt confortabil să scot din 5 în 5 minute telefonul și să verific
ce se întâmplă pe Facebook. (…) 21 octombrie 2015, prima poză pe Facebook. Și ea 18
octombrie 2015.” (Ș. 22 de ani, manager de produs, România) În același timp, există și o doză
de control venită din partea acestuia asupra ei, în sensul că , deși amândoi își au parolele de
Facebook unui -altuia, el decide care sunt persoanele cu care poate vorbi și cu care nu, ceea ce
indică o relație de putere. „Ea fiind specială, îi scriu foarte mulți pe Facebook și o abordează
foarte mulți… și mereu îmi spune, a încercat unul să mă agațe sau, s -a dat unul la mine… și mi
le spune și îmi place că mi le spune… și îți dai seama că în momentul în care îmi spune că mi –
a scris unul pe Facebook, dubios…by the way, eu am contul ei de Facebook, ea îl are pe a l meu,
am făcut și lucrul ăsta… să intru să văd cu cine vorbește fără să știe ea…(…) Am pus -o să dea
block la persoane. A făcut asta. Era unul care îi tot scria, ea îi răspundea, dar îi răspundea așa
sec și spre exemplu i -am zis. Dă -i block că nu îmi place de tipul ăsta că îți tot scrie…” (Ș. 22
de ani, manager de produs, România)
Principalele concluzii care pot fi menționate în urma declaraț iilor respondenților aduc
în prim-plan faptul că teoria exhibiționismului sau a tendinței de afișare a indi vizilor care au o
relație interrasială, este infirmată. Nu există o tendința mai mare de afișare a cuplurilor
interrasiale pe rețelele de socializare, și nici în viața reală, la fel cum nu există nici o tendință a

acestora de a -și păstra relația secretă. De fapt, la fel ca majoritatea cuplurilor intrarasiale,
tendința este de a ține totul cât mai privat, dar nu ascuns sau secret, de altfel, cuplurile postându –
și activități pe care le reazlizează împreună sau fotografii pe rețelele de socializare.

V. Rasa sau cultura?
Într-o seară de duminică, am fost invitată, alături de două cupluri interrasiale și de un
alt prieten, să luam cina acas ă la unul dintre cupluri. Aceste întâlniri sau „reuniuni de weekend” ,
cum le spun ei, sunt orga nizate odată la două săptămâni acasă la cupluri și au a scop principal
păstrarea și consolidaridarea relațiilor de prietenie. De asemenea, cina jocă un rol important,
deoarece, după cum menționau și ei, le aduce aminte de momentele în care familiile lor se
adunau la masă și mâncau mâncare nigeriană. După ce am ajuns acasă la cuplul respectiv, mi-
au atras atenția câteva elemente de decor care indicau faptul că acolo locuiește un cuplu
interrasial. În sugragerie, lângă televizor, există fotografii cu aceștia înrămate, iar pe rafturile
dulapului se regăseau scrisorile dăruite unul altuia cu ocazia sărbătorilor sau a zilelor de naștere.
De asemenea, în bucătarie, pe frigider, printre magneții de frigider, se găsesc și câteva colaje
cu selfi-uri ale celor doi. În timp ce mă uitam și analizam elementele care se aflau în jurul meu,
celălalt cuplu spunea că următoarea întâlnire la avea loc la ei acasă și că vor pregăti pizza și
cartofi prăjiti, pentru că „nimeni nu face pizza de casă și cartofi prăjiți mai bine decât ea”.
După primirea și acomodarea noastră cu locuința, începe pregătirea mesei , care este
așezată în mijlocul sufrageriei și înconjurată se scaunele pe care ne -am așezat noi. În momentul
în care vasele cu mâncare au fost aduse, întreaga cameră a fost lovi tă de un miros puternic ,
cumva străin pentru mine, motiv pentru care, în luna Decembrie, am fost nevoiți să mâncăm cu
geamurile deschise.
Așa începe momentul unei scene etnografice semnificative pentru lucrarea de față, care
va suprinde ce înseamnă cultu ra, și cum aceasta reușește să își pună amprenta asupra relației.
După ce ne -am așezat la masă, unul dintre bărbații care se aflau la masă a spus că ar fi frumos
să spunem o rugăciune înainte de a ne apuca să mâncăm. Așadar, eu am spus rugăciunea pentru
toată lumea , iar la final, cu toții au spus „Amen!” . Mâncarea pe care am servit -o a fost cu
specific nigerian, toate felurile de mâ ncare fiind picante. Meniul a fost alcătuit din orez Jollof,
friptură picantă și spanac tot picant. În timp ce depuneam un efor t considerabil de a mânca acel
orez fără a bea apă după fiecare înghițitură, situație în care ne aflam și eu și una dintre celelalte
două femei care aflau la masă, am decis să încep o conversație pe tema mâncării cu partenerii
la care am fost invitați. „Voi mereu mâncați mâncare picantă?” Partenera bărbatului de culoare
îmi răspunde: „Cam da. Lui J. îi place mâncarea picantă, iar orezul ăsta e cam nelipsit. În
general îl face el, dar la cât am tot stat pe langă el când îl face, și la cât am tot mâncat , am
învățat și eu să fac. Așa că uneori îl fac și eu.” J. este student la medicină, are 30 de ani și este
împreună cu A. , care este tot studentă la medicină, de aproximativ 3 ani. Acesta ne întreabă

despre ce vorbim, pentru că nu știe română, apoi deschidem o î ntreagă discuție despre modul
lor de a găti și de ce aleg să mănânce aproape numai mâncare cu specific nigerian. În mintea
mea se proiectau tot felul de gândur i și întrebări legate de cum funcționează relația lor. De ce
trebuie să gătească și să mănânce mâ ncare cu specific nigerian? De ce nu includ un fel așa și
unul așa? Oare se simte obigată să mănânce mâncarea atât de picantă? Cum decid ei toate
lucrurile astea? „Sunt foarte pretențios la mâncare. Nu mănânc foarte multe chestii. Orezul
Jollof e preferatu l meu. Fac de fiecare dată când am ocazia. Dacă nu e orez, e altceva, dar tot
picant să fie.” (J, 30 de ani, student la medicină și Dj, Nigeria ) Auzind c ă în general, mâncarea
care se mănâncă la ei acasă este aproape întotdeauna picantă, am întrebat -o pe A . dacă îi place
și dacă este de acord cu acest meniu. „La început îmi lua gura foc, adică chiar îmi lăcrimau
ochii după ce gustam. Eram la modul „măi băiatule, cum poți, adică cum puteți să mâncați așa
ceva atât de picant? ” După, îți dai seama, tot încercâ nd, m -am obișnuit și parcă nu mi se mai
părea așa picantă și parcă, nu știu, începuse să îmi placă. Acum nu mai am nicio problemă,
adică nu îi zic să pună mai puțin ardei iute doar pentru mine, cum a făcut de exemplu pentru
voi, special.” Într-adevăr, J. ș i Al. au pregătit o altă oală cu orez, mai puțin picant , pentru mine
și prietena lui T b., An. După ce am încercat amândouă, ne -am dat seama că tot este extrem de
picant, moment în care Al. a spus : „Eu nu înțeleg cum de orezul ăsta e mai puțin picant. Frate ,
păi cred că dacă o să gust din ăla a al vostru , o să mi se facă rău. Mie îmi place mâncarea
picantă, chiar îmi place, dar pe bune, ăsta e prea de tot. Și T. Ăsta mănâncă, nu știu cum poate.
Chiar, voi cum mergeți la toaletă? N -aveți nicio problemă? (râde )
Această mâncare spicy mi -a trezit interesul și îmi doream să aflu care este toată această
poveste cu nigerienii și mâncarea picantă. Inițial, mă gândeam că toți africanii au o preferință
pentru mâncarea picantă, însă ulterior, din discuțiile cu ei de la masă, am aflat că este un element
cultural caracteristic grupului etnic Yoruba , de care aceștia sunt foarte mândri, deoarece
consideră că doar ei sunt „destul de puternici” pentru a rezista acestui gust: J: „Atunci când
mănânci ceva foarte picant nu mai p oți să te gândești la altceva, ești foarte concentrat la
mâncare, la gust… Dacă ai avut o zi grea, ești supărat sau nu te simți bine, în momentul în care
mănânci, senzația mâncării picante te face să uiți de toate.” (J, 30 de ani, student la medicină
și Dj, Nigeria )
Tb: „Când mănânc picant, imediat îmi amintesc de mâncarea de acasă și de copilărie, e ca și
când mă întorc acasă de fiecare dată când mănânc ceva picant.(…) Știu că eram odată la un
restaurant cu câțiva colegi de la facultate și am comandat niște paste picante și i -am spus
chelnerului să le facă foarte picante. Când le -a adus și am gustat… nu exagerez, eram într -o

cămasă și am transpirat instantaneu, îmi curgeau lacrimile, dar senzația… senzația era
minunată… să simți toate astea doar d intr-o gură…” (Tb. 24 de ani, câtăre ț, Nigeria )
To: „Nu mănânc numai spicy, dar sincer, nu sunt deloc satisfăcut de mâncarea care nu e
picantă… nu știu, pare că n -are niciun gust, îi lipsește ceva .” (To, 27 de ani, patron AfroMart
România , Nigeria )
Cu alte cuvinte , preferințele pentru mâncarea picantă, spicy , are semnificații multiple
pentru fiecare dintre ei, de aceea, nu pot reduce aceste preferințe doar la nivelul gustului. În
mâncarea spicy se regăsesc o mulțime de senzații, trăiri sau remedii pent ru anumite stări și, în
același timp, aceasta reprezintă și o modalitate de a păstra tradiția pe care o consideră ca
aparținând doar lor: J: „Nu peste tot în Nigeria se mănâncă picant, cred ca noi suntem singurii
care mâncăm atât de picant și avem toate fe lurile de mâncare picante. Așa am mâncat de mici.”
Astfel, această scenă îmi aduce în prim -plan două probleme pe care vreau să le discut în
secțiunea de față. Pe de -o parte, faptul că identitatea etnică și culturală, și de fapt, apartenența
la un anumit gr up etnic este marcată de elemente culturale, simbolice, care trec dincolo de
culoarea pielii și de apartenența rasială. De pildă, acest consum al mâncării picante are
semnificații culturale, identitare ale grupului etnic Yourba. Ei sunt „recunoscuți” pentr u acest
fapt de către celelalte grupuri etnice din Nigeria sau chiar alte țări din Africa. Din nou, prin
intermediul acestei caracteristici culturale a grupului etnic se poate observa de fapt că la nivelul
cunoașterii comune, faptul că am văzut o persoană de culoare care consumă mâncare picantă,
generalizează percepția conform căreia, toate persoanele de culoare au o preferință pentru acest
tip de mâncare, ceea ce este fals. Mai simplu spus, există o tendință de a percepe rasele și etniile
într-o manieră re ducționistă, de cele mai multe ori, asociând anumite comportamente sau
practici întregii rase, ci nu anumitor grupuri etnice.
Pe de altă parte, cea de -a doua problemă pe care urmează să o prezint în cadrul acestei
lucrări este reprezentată de modul în car e cuplurile își balansează și înceacă să găsească un
echilibru între practicile lor culturale, fără ca o cultură să devină dominată celeilalte sau să apară
asimilarea uneia dintre ele. Prin intermediul celei de -a treia secțiuni din cadrul ghidului meu de
discuție, am vrut să acopăr tocmai această temă a modului în care cuplul reușește să își
negocieze practicile, precum și cum aceste diferențe, dacă există, își pun amprenta asupra
modului în care evoluează relația acestora, iar în subcapitolele ce vor urma, voi prezenta
rezultatele obținute.
V. I. Rasă, cultură, etnie: Pentru cine contează?
Rasă, cultură, etnie. Acestea sunt conceptele cheie pentru lucrarea de față asupra cărora
am hotărât să îmi îndrept atenția prin intermediul cercetării mele. Acestea sun t totodată și

conceptele care ridică și cele mai multe probleme, la nivelul simțului comun fiind considerate
a fi unul și același lucru sau cumva, sinonime. Înainte să încep acest demers al cercetării, aveam
în minte numeroase întrebări legate de modul în care rasa se reflectă în relaiile interrasiale și,
în același timp, cum percep ceilalți acest criteriu al rasei. În timpul discuțiilor pe care le aveam
cu aceste cupluri, dar și în momentul în care ne întâlneam pur și simplu ca prieteni, începeam
să îmi pu n întrebarea, cât de importantă este de fapt apartenența rasială, și dacă nu cumva, alte
elemente, precum etnia sau cultura sunt de fapt cele care contează și pentru cine.
Așadar, pentru cine contează aceste diferențe rasiale, culturale sau etnice? Trebui e să
menționez acum, înainte de a începe discuția, că într -adevăr aceste practici sociale și culturale
diferite, provenite din cele două spații sociale, contează atât pentru membri in group , adică
pentru indivii implicați emoțional, afectiv, intim în relaț ii de tip interrasial, cât și pentru
outsiders , adică pentru indivizii care nu au relații interrasiale, dar au legătură cu cei care sunt
implicați, cum ar fi familia, grupul de prieteni, vecinii sau colegii de muncă. Diferența constă
însă în faptul că, pen tru indivizii in group , nu rasa este cea care contează, ci mai degrabă
practicile culturale care îi deosebesc, iar în cazul outsider -ilor, rasa și reprezentările asupra rasei
sunt cele care își pun amprenta asupra judecății lor și a modului în care percep configurarea
relațiilor interrasiale ale indivizilor. Cum se reflectă deci aceste diferențe culturale dintre
parteneri în cadrul relației?
Prin conceptul de cultură, pentru lucrarea de față, am în vedere toate elementele produse
și practicate de indivizi , precum muzica, îmbrăcămintea, mâncarea și orice alte obiceiuri și
tradiții pe care le au aceștia și pe care le practică, mai mult sau mai puțin, în viața cotidiană de
cuplu. Este de menționat, de asemenea, că mă interesează în ce mod influențează cultura , și care
este rolul acesteia în cadrul relației, și nu independent de acestea. Astfel, întreaga discuție se va
concentra pe modul în care acestea își pune ampreta asupra relației și asupra modului în care
cuplul gestionează aceste practici și diferențe cu lturale.
În cadrul cuplului A. și J., în a căror locuință am fost pentru cină în duminca respectivă,
am constatat câteva diferențe culturale, care țin în prinipal de preferințele culinare etnice, iar
într-o măsură mai mică, și de percepții asupra normelor de funcționare a relației.
„Diferențe culturale… nu îmi vin acum chiar exemple, dar… am avut foarte multe aspecte
culinare care ne -au distrus psihic, în sensul că… eu nu prea găteam mâncăruri tradiționale,
găteam, nu știu, lucruri basic, friptură cu piure sau cu cartofi… în fine, lucruri cât mai normale,
dar când venea vorba de mâncăruri… Eram na, hai să îți arăt niște mâncăruri noi, hai să vezi,
hai să încerci și tu asta, hai să… nu știu, poate erau lucruri care îmi plăceau mie foarte mult…
NU!. Arată ciudat, miroase nașpa, am mâncat o dată acum 3 ani, nu mi -a plăcut, nu vreau să

mai încerc… Zic ok, dar nu ai încercat alimentul ăsta, încearcă, să vezi cum este. Și nu, din
punctul ăsta de vedere nu am ajuns la un consens. Din contră, am ajun s să mănânc eu
mâcărurile pe care le mănâncă ei în mod obișnui, regulat.” Mâncarea reprezintă un aspect
cultural important, iar din acest fapt reiese semnificația mâncării tradiționale Yoruba, pentru
indivizi. Cu toate acestea, un semn de întrebare merită pus și pe maniera în care se produce și
se menține echilibrul practicilor culturale în relație : „Din punctul ăsta de vedere nu prea mă
simt ok că am impresia că… ok, e mult spus că vrea să îmi impună un nou stil de viață, dar…
am regretul ăla, că nu p utem să fim fifty -fifty… într -adevăr, sunt mâncăruri bune ce face el, aș
minți să spun că nu îmi plac, dar în același timp mi -ar plăcea să îl văd și pe el mai deschis și
mai… nu știu… adică să încerce și el lucruri noi, că până la urmă sunt cam acele ași lucruri,
cam aceleași ingrediente, poate doar gătite altfel. (…)De exemplu, acum două săptămâni, mi –
a zis că vrea să facă un anumit tip de mâncare. Și i -am zis, zic, de doi ani, de când te cunosc,
tipul ăsta de mâncare plus încă două… deci numai as ta mănânc în continuu. Asta gătim, asta
mâncăm… și i -am zis ok, sunt foarte bune, îmi plac, daaar, daar, m -am plictisit psihic de ele,
nu mai vreau. Nu mai pot! Zic hai să încercăm altceva, și când zic altceva nu mă refer la mers
în oraș și mâncat pizza sau burgeri. Alte mâncăruri. Iar după el îmi spune… stai liniștită, de
săptămâna viitoare o să se rezolve. Zic serios, cum o să se rezolve? Ai să te apuci să mănânci
și tu mâncăruri…? Ah, nu, primesc un pachet de la nu știu cine și o să am mai multe
ingrediente… și o să pot să fac mai multe mâncăruri, bineînțeles, cu specific nigerian.” Această
diferență culturală dintre cei doi, sau mai corect spus, culinară, la prima vedere poate părea
insignifiantă, însă aceasta și -a pus amprenta asupra stilului ac esteia de viață și de a mâncă ,
tocmai pentru a fi pe aceeași lungime de undă cu partenerul ei.
Totuși, această preferință pentru mâncarea tradițională nigeriană și reticența pentru alte
tipuri de mâncare vin din cauza sau dato rită faptului că acesta este pretențios în materie de
mâncare sau că este ceva înrădăcinat, o practică care păstrează sentimentul identității Yoruba?
A. este de părere că: „Cred că în mare parte este legat de gust, da. Pentru că este destul de
pretențios când vine vorba de mâncare, ia r într -o mică doză mi se pare că, unu la mână, e
obișnuința, ce ai fost obișnuit să mănânci toată viața ta, poate asta… simți nevoia să mănânci,
dar mi se pare că totuși nici nu… depunde atât de mult efort ca să încerce ceva nou sau nu
știu… foarte r ar, foarte rar… să zic că a încercat la mine acasă mâncăruri tradiționale sau…
In fine, în general când vine el la noi, tata deja mă sună și mă întreabă, zi -mi ce meniu să fac,
ce mâncăruri să fac ca să mănânce și J. Adică nu o să facă ciorbă și sarma le, de care nu se
atinge, adică asta e clar.”

„Poate într -un fel nu mi se pare atât de deschis să încerce lucruri noi. Nu știu dacă neapărat
mândria națională… dar din nou, aș vrea spun că e mai mult de obișnuință… și asta e, n -am ce
să fac, n -am cum să-l schimb. Nu îmi mai bat capul, că degeaba .” (A. 23 de ani, studentă la
medicină)
Așadar, problema care poate fi ridicată este, de ce, aceste criteriu al obișnuinței cu un
anumit stil alimentar nu a contat și în cazul ei, ci mai degrabă a trebuit să apa ră această
„convertire” la stilul de viață al partenerului? Cu alte cuvinte, în ce manieră putem vorbi de un
consens sau mai degrabă de un proces de asimilare în cadrul relației ?
O altă diferență de tip cultural care se regăsește între cei doi, ține de as pecte de practici
ale religiei, și nu de religia în sine, deși A. a menționat că dacă religia acestuia ar fi fost
musulmană, de exemplu, cei doi nu ar mai fi fost un cuplu. „Nu pot să zic că familia mea e
foarte religioasă, dar sunt anumite reguli cu care eu a, crescut și cu care, nu știu, așa m -am
obișnuit. Una dintre ele fiind, nu spălăm duminica. Într -o zi, nu știu, el își aducea hainele de la
Craiova, că le aducea la mine, că de obicei când se întorcea de la Craiova stătea la mine peste
weekend și trebu ia să… adică le spăla și le lua duminica, sau nu știu, luni când pleca. Doar că
o dată nu știu, am uitat să spăl ceva, sau nu știu n -am avut timp și îmi zice ah, nu -i nicio
problemă că spălăm mâine. Mâine fiind duminică. Și i -am zis, nu spălăm mâine, și el, cum
adică nu spălăm mâine. Zic, uite cum auzi, nu spălăm mâine, eu nu spăl duminica. N -a înțeles,
a zis că o panaramă, că ce legătură are una cu lta, că nu face logică. N -are logică. Și i -am zis,
într-adevăr, nici mie nu mi se pare cel mai logic lucru, dar așa am fost obișnuită și asta este.
Pe de altă parte, nu -l condamn, pentru că și el povestește cum sunt părinții lui sau cum a fost
copilăria lui în care mergeau dimineața, sau cel puțin nu știu, de Paște, de Crăciun.. cum
mergeau dimineața de la 6 -7 la biserică și veneau noaptea la 11 -12. Deci stăteau toată ziua la
biserică și îi spuneam că nu prea are sens și că de ce Dumnezeu ai face asta… Și religia era un
lucru care mă ținea pe mine pe loc….Pentru că nu ți -am zis… O, Doamne… Înainte să ave m noi
prima noastră întâlnire, nu -l întrebasem ce religie are, adică nu avusesem încă discuția asta,
dar știu că el și -a luat ceva paste cu carne de vită și eu mi -am luat paste cu bacon. Și mi -a zis
că pastele lui sunt foarte bune și să încerc și după l -am întrebat și eu dacă vrea și el să guste
din pastele mele. Eu nespunând nimic altceva, știind că el știe că pastele mele au carne de porc,
și am vrut să văd dacă mănâncă. Și odată ce le -a mâncat, am zis gata. Bine, eu aveam așa o
reținere mică, să nu fie m usulman… nu pentru că m -ar fi deranjat, dar știam clar că pe părinții
mei i -ar fi deranjat extraordinar de tare… și pe mine în sensul că, nu văd o relație… hai să zic
pentru mine acum, dacă aș fi fost musulmană… nu aș fi putut niciodată să fac pasu l, adică să
iau religia lui, ceea ce într -o relație… cam ciudat… Mă rog, așa văd eu lucrurile. Bine, nici la

noi nu e aceeași religie, dar măcar suntem creștini amândoi și… i -am explicat lucrurul ăsta.
Gândește -te că nu o să pot niciodată să trec la religia ta… din nou, e o regulă personală la
care eu țin… așa m -am născut și na. Chiar m -a uimit răspunsul lui… nici nu te -aș fi for țat și
nici nu ți -aș fi spus să faci așa ceva pentru că nu ar fi corect și…. da, știu că și părinții mei m –
au între bat, adică a fost chiar printre primele întrebări… ce religie are?
Acest lucru indică faptul că , o diferență care într -adevăr ar fi contat și probabil ar fi dus
la o altă evoluție a cuplului , este cea de natură religioasă, asupră căreia nu voi insista d eoarece
nu este tema acestei discuții.
Pentru partenerul ei, în schimb, există o altă diferență pe care o sesisează, însă, după
cum sușine acesta, încearcă să se schimbe și fă fie mai tolerant . „Nu. Nu știu dacă are legătură
cu diferențele culturale, dar ea este mai mult genul ăsta…cu sărbătorile, Crăciunul, Paștele…
și eu ar trebui să fiu fan, dar eu nu sunt deloc fan al acestor zile… le consider zile normale,
obișnuite. Până și ziua mea e la fel… nu sunt un fan al zilelor de naștere, nu le sărbă toresc…Dar
ea e fană, așa că încerc să mă schimb și să fiu un fan al sezonului de sărbători… (…) La mâncare
da… sunt pretențioasă la mâncare, nici măcar mâncarea de la mine din țară nu pot să zic că
îmi place toată. Sunt foarte, foarte pretențios cu mâncare. Și să fiu sincer, nu prea îmi place
mâncarea românească… Prefer să mănânc propria mâncare, ceea ce pare un pic egoist, dar…
Îmi pare rău, nu mă pot forța să mănânc ceva ce nu îmi place. (…) Îmi amintesc că prima dată
când a făcut mâncare pe ntru mine, a făcut paste cu sos de tomate și a fost… gen cu mult sos…
iar eu urăsc pastele cu sos… A amestecat pastele cu sos și mie nu îmi place asta…” (J. 30 de
ani, student la medicină și Dj, Nigeria)
În cadrul altor cupluri pe care le -am interv ievat, aceste diferențe culturale nu păreau să
existe neapărat, deoarece respondenții își defineau aceste diferențe ca fiind de personalitate,
principii sau pur și simplu stil de viață. Cu toate acestea, în urma un ei analize a ambelor
declarații ale part enerilor, am constat că aceste principii despre care vorbeau ei, printre cele
„basic”, pe care ar trebui să le aibă orice om, cum spune unul dintre respondenți, se numărăr și
diferențe de tip cultural. „La noi nu contează unde te -ai născut, de unde ești, la noi contează
etnia, tribul din care ești… și eu sunt Yoruba, din sud -vestul Nigeriei. (…) Eu nu -s cu cultura și
n-am adus niciun fel de cultură de la mine… am adus principii și încerc să le țin și să le dezvolt,
dar principiile nu sunt așa de diferit e (…) Principiile basic, să fii un om bun, nu judeca oamenii,
încerca întotdeauna să fii sincer, chestii basic de viață. (…) Limba mai știu să o vorbesc și o să
știu întotdeauna… tradiții oricum, niciodată nu eram cu tradițiile…” (To, 24 de ani, cât ăreț,
Nigeria) Pentru partenera sa, există și alte diferențe pe care le -a remarcat în relația cu acesta,
însă aceasta le -a pus pe seama culturii și a diferențelor culturale dintre cei doi. „Oricât de mult

vrei să crezi că important e să te înțelegi tu ca p ersoană… cultura are un impact super mare
asupra oamenilor și oricât de deschisă am fost eu… și el, s -a văzut diferența și încă se mai vede
în multe părți, adică abia acum… mai avem puțin și facem 3 ani de când ne cunoaștem… abia
acum după atât tim p începem să conștientizăm chestia asta și să facem niște compromisuri și
să găsim o cale de mijloc, pentru că până acum nu știu, ori le puneam pe seama diferenței de
personalitate sau de ce își dorește fiecare în viață sau cum vede o relație…nu ne dădea m seama
că asta vine din cultură. Adică, nu știu… ai văzut că la noi când ai o relație cu cineva te
gândești, mamă, gată, te muți împreună sau merge peste tot împreună, sau faci chestiile ca un
cuplu… și chiar dacă eu nu sunt de acord cu chestia asta, mamă, tot timpul legați, lipiți, știi tot
timpul bot în bot… nu sunt de acord cu chestia asta pentru că nu e o relație sănătoasă…adică
e important să ai spațiul tău personal să ai și viața ta socială personală. Într -o relație sunt de
fapt 3 relații, eu cu mine, el cu el și noi împreună… și foarte multe persoane nu știu chestia asta
și fac o greșeală și ajung la niște frustrări și așa mai departe. Și deși eu știam chestia asta, mi
s-a părut că el e mult prea libertin, adică mi se părea că el încearcă s ă aibă o viață a lui singură
și eu a mea singură… și apoi nu știu, când venim acasă suntem împreună… știi, ceva de genul
ăsta? Adică, mie mi -a fost greu să îl învăț că băi, atunci când ești cuplu,nu trebuie să te gândești
la noi ca mamă, nu putem unul fără altul, dar e important să faci multe chestii împreună și să
share -uiești multe chestii împreună și să construiești împreună ca să poți să te înțelegi.. efectiv
să construiești ca să poți să te înțelegi mai bine și să și share -uiești aceleași chestii, aceleași
convingeri și chestii de genul ăsta, că e important să te înțelegi și să înțelegi și prin ce trece
celălalt. Și mi -a fost greu să îl învăț chestia asta, și eu în același timp… mie mi -a fost greu să
îi înțeleg nevoia asta a lui de a socializa foa rte des, pentru că la ei, cultura lor… e să stea foarte
mult cu foarte multe persoane sau să locuiască mai multe persoane… sau efectiv să stea așa
foarte mulți. Pentru ei e ceva normal… În schimb eu nu înțelegeam de ce naiba tot timpul trebuie
să te vezi zi de zi cu aceleași persoane, adică căcat… zici că te însori cu ei… Și mi -a fost greu
să înțeleg chestia asta care ține de cultura lui și na… astea sunt doar niște exemple, dar sunt
multe chestii de genul ăsta și ne -a luat timp destul de mult.. . și multe certuri și despărțiri… Din
cauza diferitelor viziuni. Mai ales, că uite, a fost o problemă și cu fetele. Umm, ai văzut că ei
sunt foarte sociabili…La noi fetele na, știe toată lumea cum sunt… că dacă nu au o intenție, nu
sunt atât de desch ise cu un băiat știi… și mai ales tu ca fată, poți să îți dai seama foarte ușor.
Dar ei… nu prea își dau seama, mai ales dacă au și cultura așa… n -au nicio treabă. Și mi -a
fost greu să pot să îl învăț chestia asta să își dea seama de anumite chestii. .. și aici din nou,
mie mi -a luat timp să înțeleg de ce e atât de sociabil cu toată lumea deși fetele alea vor ceva de
la el și de ce el nu vede asta ca pe o problemă…” (An., 28 de ani, corporatistă, România ) În

acest caz, această diferență culturală car e se traduce prin „nevoia de socializare” a partenerului
ei, a reprezentat și reprezintă una foarte importantă, în sensul că din cauza acestia, cei doi s -au
despărțit de mai multe ori. De asemenea, o altă diferență pe care aceasta a remarcat -o, ține de
relația pe care partenerul, și în general persoanele provenite din grupul etnic Yoruba o au cu
părinții lor. „În relația cu părinții mi se mai pare o diferență. Ei au crescut foarte mult cu
religia și nu știu, în relația cu părinții există foarte mult respect așa. La noi mai rar chestia
asta… copiii sunt mai răsfățați… și cumva ei fac legea cu părinții. (…) Am observat că ei… noi,
ai văzut, că gata, te -ai combinat cu un tip, mamă, hai să îl duc acasă să îl cunoască toată
lumea, prietenii, familia… nu , ei nu te duc acasă și nu îți fac cunoștință cu familia până… poate
și cu prietenii și nu fac publică chestia asta, până nu e sigur și vrei să te căsătorești. Adică
până nu știi că e o persoană cu care vrei să ai o relație de lungă durată sau să te căsă torești,
ei nu îți fac cunoștință cu familia, sau nici nu prietenii poate, decât așa…” (An., 28 de ani,
corporatistă, România)
Rasa, cultura sau etnia? Din câte am observat și analizat, rasa nu es te deloc menționată
în discursul partenerilor, neavând v reun rol în configurarea relațiilor interrasiale și în evoluția
acestora. Elementul care se refle ctă și își pune amprenta asupra relației, este reprezentat de
cultură. Cultura așadar, mai bine zis, practicile culturale, sunt cele care influențează evoluția
relației, și cele care reprezintă principalele dificultăți, sau obstacole în ceea ce privește o relație
de tip interrasiale. Așadar, singura diferență pe care o remarcă indivizii in group în cadrul
relației lor, nu este cea de rasă sau de culoare a pielii , ci este una culturală, de altfel, aceasta
fiind singurul element care diferențiază relațiile interrasiale de cele intrarasiale.
În cotinuarea acestei secțiuni, voi prezenta pentru cine contează de fapt rasa, adică
reprezentările rasei. Așa cum am mențio nat anterior, pentru indivizii implicați emoțional într -o
relație interrasială, rasa sau culoarea pielii reprezintă un element mai puțin important, aproape
inexistent, însă, după cum voi demonstra în continuare acestui subcapitol , rasa are un rol
important , dacă nu cel mai important, în viziunea indivizilor out group, adică familie, prieteni,
vecini sau colegi de muncă.
Pentru unul dintre cupluri, adica pentru partenera locală care se află într -o relație de tip
interrasial de aproximativ 3 ani, a le spune părinților despre relația ei, a reprezentat unul dintre
cele mai dificile momente ale relației, acesta fiind și principalul motiv care a făcut -o să aibă
dubii în implicarea serioasă într -o asftel de relație. Prin urmare, experianța ei cu familia
reprezint ă un moment desttul de tipic pentru indivizii care ajung să le spună părinților despre
relația lor interrasială, tocmai de aceea am decis să acord o mai mare importanță scnei și să
prezint toate momentele semnfificative care ilustrează evoluția relației ac esteia cu familia, din

moementul în care au aflat de existența partenerului ei. „Mai auzeam comentarii și chestii prin
casă și mi -am dat seama că ai mei nu sunt chiar deschiși … nu știu cum să zic… în fine, nici nu
au blamat vreodată treaba asta cu rel ații interrasiale, dar nici nu au îmbrățișat -o. Inițial eu nu
am vrut să le spun nimic, tocmai de asta, că știam că o să se nască probleme, știam că o să se
nască discuții și așa…Dar, greșeala mea a fost că odată vorbeam cu John pe Skype și mama s –
a înto rs de la serviciu, urma să urce, am auzit -o că urcă scările, i -am zis lui J. hai că vorbim
mai târziu, doar ea m -a auzit vorbind și m -a întrebat, dar cu cine vorbeai. N -a intrat la mine
în cameră, m -am dus eu pe hol așa și am vorbit cu ea. Am încercat să e vit subiectul, am încercat
să vorbesc despre altceva și mi -a zis, hai lasă prostiile, zi -mi cu cine vorbeai, dar foarte
încântată. Și i -am zis ok, am un prieten. A da? Zi -mi despre el. La care i -am zis… ok, e posibil
să nu fie din România…I -am zis, nu e român. Și în momentul în care i -am zis că nu e român, la
care m -a întrebat e negru? Și eu atunci am tăcut și m -am uitat ca un mielușel la ea… și îmi
zice… tu vorbești serios? Ea încă spera să fie o glumă. Și i -am zis, serios, e din Nigeria. Și…
evident că nu a fost deloc încântată… atât, adică nu a mai continuat. După a plecat jos, m -am
gândit că se duce și vorbește și cu tata, dar în schimb nu i -a zis nimic și… după m -am dus eu
mai târziu la ea și i -am zis, ok, dar e vreo problemă. Spune -mi acu m dacă… și atunci chiar mi –
a zis că da, e o problemă, eu nu vreau așa ceva, a plecat la ea în cameră și mi -a închis ușa în
nas și am rămas pe hol singură. Nu cred că am văzut -o vreodată pe mama având o asemenea
reacție, chiar dacă nu știu, ne mai certam, normal, dar niciodată așa… Și atunci mi -am dat
seama că o să am o viață foarte grea dacă decid să duc mai departe relația asta… Și timp de
4-5 luni, n -am fost niciodată sigură pe mine.”
„Tatăl meu a aflat… eu nu i -am spus, ori i -a spus mama… După ce au aflat și bunicile
mele, a aflat și tata…Mda, și una dintre bunicile mele… de fapt aici este problema principală…
Mama mamei mele a fost foarte împotrivă, și și în prezent este împotrivă, la modul că îmi spune
ok… am 2000 de Euro, ți -i dau ți e, ia-i, desparte -te de el. Și chiar nu glumesc, adică mi s -a
întâmplat de mai multe ori. La modul că mă sună pe acum și îmi zice ai mai ieșit și tu în oraș
cu vreun băiat ceva… și zic, mamaie, sunt într -o relație de doi ani, doi ani și de relație. Și zi ce,
păi ce, ăsta o să fie soțul tău? Pe ăsta îl alegi? Zic nu știu dacă ăsta o să fie soțul meu, dar în
prezent mă simt bine cu el, sunt fericită, sunt ok… Da, normal, nu o să îl cer eu de soț, dar dacă
se întâmplă, se întâmplă… bine, și acum e oarecum mai bine, pentru că până acum era foarte
agresivă și foarte așa în vorbe… la modul că îmi spunea, ok, părinții tăi s -au chinuit atât pentru
tine și ți -au cumpărat și aia și aia și tot, și te -au ținut în școală și acum în facultate și ți -au luat
o casă ș i o mașină… și ți -au dat tot ce ai vrut tu și tu asta faci?” (A. 23 de ani, studentă la
medicină, România)

Astfel, din relatările acesteia reise cât de greu a fost pentru ea să obțină acordul și
acceptarea din partea familiei. Existau tot felul de presi uni din partea acestora, mai ales din
partea bunicii, să încheie relația cu partenerul de culoare, pentru simplul motiv că este de
culoare. „Și îmi ziceau să îl țin la București, adică să îl țin ascuns dacă se poate. Să nu știe nici
colegii de la facultate , nici prietenii, nici rudele… și dacă se poate să am altul de fațadă (râde) ”
„Pentru că primeam atât de multe răspunsuri negative de la familie, pentru că cu ei am
vorbit prima dată, și asta m -a interesat pe mine, dacă sunt ok ei sau dacă au ceva probl eme cu
asta. Mă așteptam să întâmpin ceva dificultăți, dar nu așa…nu la modul ăsta. Pentru că la un
moment dat, văzând că tata nu -mi spune nimic, am crezut că el e de acord cu asta… sau în fine,
că se complace în situația respectivă. Și la un moment da t îmi spune, pentru că eu am vorbit
asta cu cealaltă bunică a mea și i -am zis, eu cred că tata e de acord pentru că el nu mi -a zis
nimic, nu mi -a reproșat absolut nimic. Bineințeles, bunica, fiind mama tatălui meu, vorbind cu
tata i -a spus. La câteva zile după, vine tata și îmi spune, ok, să n -ai impresia că dacă nu ți -am
reproșat nimic până acum sunt de acord cu asta.” (A. 23 de ani, studentă la medicină,
România)
Partenerul ei, în schimb, nu a primit astfel de reacții din partea rudelor și a apropiaților
lui, cu toate că încă nu le -a spus părinților lui despre relația lui. Motivul pentru care aceștia nu
știu încă că el este implicat într -o relație, nu are vreo legătură cu rasa, ci din nou, de existența
anumitor factori culturali care sunt foarte importanț i în Nigeria. „Părinții mei sunt old school,
dar în același timp sunt și new school. Nu au zis niciodată „oh, să nu aduci acasă vreo fată
albă.” Îmi amintesc când fratele meu a adus -o acasă pe iubita lui, care e albă, oh, Doamne,
tata era atât de fericit. Sunt de școală nouă. (…) „Încă nu le -am spus părinților mei despre A.
După cum am zis, părinții mei sunt new school, dar câteodată și old school. Ei nu vor să tot
vadă femei diferite în casă, înțelegi? Atunci când aduci o femeie acasă, devine o sesiune d e
interogare, ințelegi? Și eu nu sunt gata de asta. Așa că nu am avut această conversație pentru
că nu vreau… adică, uite, de unde vin eu, noi luăm educația foarte în serios. Educația e numărul
1 în familiile africane. Înțelegi? Deci dacă le spui, nu vre au să merg la școală, vreau să merg
la muncă… neah. Nu funcționează așa. Deci când am părăsit școala prima dată și m -am apucat
să fac muzică… părinții mei… uite, ei nici măcar nu știau că fac muzică. Știau că fac bani, dar
nu știau că din muzică. Și când mă întrebau, de unde vin banii ăștia… na, ei credeau că fac
niște lucruri rele. Asta cumva a fost ca o presiune din partea lor care să mă forțeze să mă întorc
și să termin medicina. Așa că o să termin medicina, cu siguranță de data asta, apoi… nu știu,
poate o să lucrez în domeniu, poate nu, nu știu ce o să se întâmple în viitor, dar… da. Nu le -am
spus părinților mei despre A. pentru că ar fi fost „Oh, te rog, termin școala” Mama ar fi ok

dacă i -aș spune, m -ar susține, dar tata… tata ar fi, tre buie să termini școala, nu te mai gândi
la femei, și bla, bla, bla, bla. El crede că trebuie să te concentrezi pe școală înainte de a te
apuca să orice altceva. Când voi termina ultimul an, atunci le voi spune cu siguranță. (…) Când
aduc o fată acasă, ar trebui să fie la nivelul ăla, înainte de căsătorie. Nu, oh, ea e iubita mea
și bla, bla, bla. Dar restul familiei, cu toții știu despre ea. Unchii mei, mătușile mele, frații mei.
Da… există și această mentalitate la părinții mei că, oh, voi nu sunteți p e bune, încă nu e serios,
bla, bla, bla.(…) În general în Africa este mentalitatea asta, adică îi poți spune mamei că ai o
relație, dar nu și tatălui. Adică lui îi spui când o aduci acasă, ca să știe că e ceva serios. Și
totuși, eu acum dacă i -aș fi spus mamei, ea i -ar fi spus și lui tata. Ei nu păstrează nimic ascuns
unul față de celălalt. Dar uite, mama are patru frați, toți știu că am o iubită, dar mama nu știe.
Tata are 8 frați și o sora, care a murit, dar câțiva dintre e știu că am o iubită. Deci cum va toată
familia mea știe că am o iubită cu excepția mamei și a lui tată, dar da, le voi spune în ultimul
an.” După cum se poate vedea, motivele pentru care acesta a decis să țină relația ascunsă, doar
de părinții lui , nu au nimic de -a face cu rasa, ci pur și simplu, sunt legate de respectarea anumitor
principii culturale, cum ar fi educația înainte de toate.
Experiența lui cu părinții partenerei a fost la fel, una dificil ă la început, până l -au
cunoscut. În momentul în care l-am rugat pe acesta să îmi de talieze care a fost reacția acestora,
a început să râdă, cumva într -o manieră care indica că lucrurile nu au fost deloc simple. „Ha,
ha, ha. Părinții ei… foarte bună întrebare… de unde să încep?! Ah… chiar nu știu de unde să
încep. Părinții ei au fos t un mare NU, NU, de la început pentru această situație. A. obișnuia să
plângă o groază, pentru ce spuneau părinții ei… Oh, e un străin, o să te ia și o să te ducă
departe de noi…Într -o bună zi o să îți ia copilul și o să fugă cu el…O să te ia depart e de noi…
Oh… nu știu, tot felul de scuze și motive pentru care noi nu ar trebui să fim împreună. Oh, sunt
negru, oh, venim din triburi diferite, locuri diferite… lucruri de genul ăsta… Era ceva normal
pentru mine, dar ei nu știau cine sunt, nici n u voiau să afle cine sunt și nici nu au așteptat să
vadă cine sunt înainte să facă judecăți. Nu le păsa dacă fiica lor era fericită sau nu. Înțelegi?
Tot ce conta era că eram străin, că eram negru, că voi fugi imediat ce voi termina ce am de
terminat aici. ..Că dacă vom avea copii, voi fugi și cu copiii de asemenea. Era amuzant… A. se
enerva de fiecare dată, bine, normal eu trebuia să mă enervez… Dar nu pot să mă enervez
pentru că am crescut în Europa de când eram mai mic, deci am văzut tot ce se poate v edea.”
(J. 30 de ani, student la medicină și Dj, Nigeria)
Problema majoră pe care a întâmpinat -o acesta în relația cu familia partenerei, a fost cu
bunica acesteia, care punea presiuni atât asupra ei, cât și asupra lui de a încheia relația, pentru
că el „este negru” . „A. a avut parte de multă presiune și din partea familiei… eram și prima ei

relație, și nu doar că era prima relație pe care o avea, dar eram și un străin, negru… Îmi
amintesc că bunica ei a făcut -o c…ă într -o zi… Jesus… Mi -a spus A . chestia asta și am întrebat –
o de ce bunica ta ar spune ceva de genul ăsta? A. își cerea scuze pentru ei, și i -am spus, nu
trebuie să îți ceri scuze pentru că ei nu mă cunosc. Dacă nu ajung să mă cunoască, nu mă pot
judeca. Eu oricum voi continua să fiu c ât de bun sunt, pentru totdeauna… dar da, a fost greu
pentru ea… (…) Bunica ei încă încercă să o convingă cu Euro să se despartă de mine, deci…
(rade) Și îi tot spun să ia banii… e super amuzant, știu.. și trist, da. Îmi amintesc că bunica ei a
spus că sunt prea negru și că nu arătăm bine împreună pentru că sunt prea negru…(râde) I -am
spus A. că dacă ne vom căsători, bunica ei nu va fi invitată la nunta noastră…I -am spus asta,
bunica ei nu poate veni la nunta noastră. Prima dată când am întâlni t-o pe bunica ei, s -a uitat
la mine cu super mult dispreț, dezgustată. Bunica ei este old school, deci nu o pot condamna,
înțelegi? Dar totuși, până la urmă, asta nu e o scuză. (…) Bunica ei s -a uitat la mine cu o față…
nu știu, era foarte dezgustată, ca și când eu eram dezgustător. Apoi, aia a fost… nu am râs
atunci, dar chiar voiam să râd. De asta nu o voi invita la nuntă. Nu o să permit ura să fie într –
un loc al iubirii. Înțelegi ce vreau să zic? Ea nu are voie la nunta mea. Și nunta mea va fi aici ,
dar plănuiesc să fac și una în Nigeria, pentru că familia mea este acolo. Voi avea două nunți,
iar ea nu va fi invitată la nici una dintre ele. (J. 30 de ani, student la medicină și Dj, Nigeria)
În prezent, relația cu bunica partenerei este aceeași, ac esta menționând însă, că odată ce
familia ei a apucat să îl cunoască mai bine, a ajuns să îl accepte. „Tatăl ei nu zicea prea multe,
tatăl ei obișnuia să facă glume mai degrabă. Cred că după un an au ajuns și ei să mă cunoască
în final și câteodată sunt ch iar de treabă. Cred că m -au acceptat. (…) „Nu sunt supărat. Nu
sunt supărat pe rasism. Rasismul mă amuză. Mă enervez pe oamenii care se supără pe rasism.
Pentru că… unde dracu ai fost până acum? Înțelegi? Acum trebuie ca acest lucru să îți dea
putere A șa că, de fiecare dată când cineva este rasist cu mine, doar râd, înțelegi? Ceea ce îi
enervează și mai tare pe rasiști. (J. 30 de ani, student la medicină și Dj, Nigeria) Despre
întreaga acceptare și m omentul în care partenerii „străini” ajung să fie acce ptați în cadrul
familiei, voi discuta în următorul subcapitol, așa că în continuarea acestuia voi pre zenta și
celelalte experiențe ale cuplurilor cu familia.
„De prieteni nu m -am gândit, nici nu mi -a trecut prin cap, și… cu părinții a fost super
ciudat că părinții mei, na, în Italia îți dai seama că mai văd multe persoane de culoare și au și
ei, mai ales tata, are prieteni de culoare și vin la noi la masă, adică n -au nicio treabă. În
schimb, când le -am zis că eu sunt cu o persoană de culoare, n -a mai fo st atât de ok situația. Și
le-a luat un pic să se obișnuiască… și cel mai mult, la fel, m -au acceptat și s -au obișnuit cu
ideea când l -au cunoscut efectiv. Pentru că asta e problema în general, nu doar cu persoanele

de culoare, ci cu teama de necunoscut și de ce e diferit. (…) „Lu maică -mea i -am zis așa pur și
simplu, dar maică -mea… de la început mi -a dat așa un pic de înțeles că nu prea e ce își imagina
pentru mine (râde)… mi -a spus că aoleu, că nu îl las să își găsească una de -a lui de acolo… Mă
știau tot timpul că sunt rebelă și că fac ce vreau eu și că nu prea stau să ascult ce spun ei, și că
am regulile mele… Credea că e tot așa un moft din ăsta de -al meu și că încerc eu cumva să ies
în evidență cu ceva și o chestie din asta și că poate o să îmi treacă… și au mai avut o problemă
și că e mai mic decât mine și erau mamă, și mai mic și negru și erau așa… e mai mic decât mine
cu 4 ani.” (An., 28 de ani, corporatistă, România) Afirmația acesteia, chiar dacă la prima vedere
poate părea că susține perspectivele psihosociologice asupra relațiilor interrasiale, mai exact
faptul că indivizii se implică în acest tip de relație pentru că prezintă un anumit sentiment de
rebeliune fată de familie sau pentru că doresc să demonstreze cât de libertini sunt ei, de fapt,
motivele pentru care cei doi au ajuns să aibă o relație, iar în viitorul apropiat un copil, sunt
reprezentate de înțelegerea și respectul pe care îl oferă și îl așteaptă unul de la altul. „Taică -miu
încă era reticent… și a fost până până ac um 2 luni când l -au cunoscut. Da… și maică -mea ca
toate mamele a lasat mai mult spațiu să îl cunoască… îl urmărea și la vocea și a văzut cum
vorbește… și l -a analizat așa puțin, dar totuși nu era așa încântată. Abia când a apărut copilul,
au acceptat cu totul situația. (…) Taică -miu îmi zicea că n -am ce să caut cu el acasă… și n -am
vorbit câteva luni cu el din cauza asta… acum sunt ok, le place de el… că le -am tot zis, așteptați
să îl cunoașteți că pana mea, am și eu o vârstă, nu sunt nici pro astă, aveți un pic de încredere
în alegerile mele și să își dea seama că nu stau așa cu oricine… plus că eu nici nu mă arunc
așa dintr -o relație în alta și că înainte să îl cunosc pe el am fost singură vreo doi ani și le -am
zis, pana mea, dacă i -am dat o șansă înseamnă că are el ceva, așteptați să îl cunoașteți. Și
acum l -au cunoscut și mi -au dat dreptate.” (An., 28 de ani, corporatistă, România)
La fel ca în situația cuplului anterior, un moment dificil pentru parteneri, a fost cel în
cel în care parte nerul local le -a spus părinților despre relația cu o persoană de culoare. Și din
nou, la fel ca în cazul anterior, pentru partenerul „străin”, a le spune părinților despre relația sa,
nu a reprezentat o problemă de natură rasială . „Părinții mei au reacțion at destul de fain, adică
mama râdea în continuu, era foarte fericită pentru mine. Prin video call au cunoscut -o. (…)
Părinții mei sunt foarte deschiși, tata este destul de conservator, dar din punctul de vedere al
religiei, în afara de asta, suportă pe o ricine, se întâlnește cu oricine…” ( To, 24 de ani, câtăreț,
Nigeria)
În cazul unui alt cuplu, din nou, părinții partenerei au aflat despre relația fiicei lor cu un
bărbat de culoare abia în momentul în care aceasta a rămas însărcinată. Mai mult de atât , la fel
ca în cazul cuplului anterior, faptul că ea este mai mare decât el, a reprezentat, de asemenea, o

problemă pentru părinții acesteia . „Părinții ei… părinții ei au aflat despre mine abia când ea
era însărcinată. Până atunci ei nu au știut absolut nimic despre mine. (…) Pentru că ea nu știa
cum vor reacționa… Adică mai mult mama ei… pentru că are aceeași problemă pe care o am
și eu cu tata, așa că nici ea nu prea ține legătura cu tatăl ei. Cu mama ei… na, a ales să nu -i îi
spună pentru că nu știa cum va reacționa. (…) Ea are 32, eu am 22… da, 10 ani diferență între
noi. A fost amuzant că la un moment dat mi -a zis, în caz că îi spun mamei despre tine, o să îi
zic că ai 25, chiar dacă eu aveam 21 atunci, numai ca să nu zică că e diferența a tât de mare.
Până la urmă i -a spus adevărul. (…) Eu i -am făcut pe părinții ei să înțeleagă că oamenii de
vârsta mea vor să se distreze… fug de responsabilități sau de situații ca asta, dar la cei 22 de
ani ai mei, am decis să să îmi sacrific timpul și viața de tânăr ca să am grijă de copil și să o
ajut cu creșterea copilului. Oamenii de vârsta mea merg în cluburi, petrec și și eu aș fi putut
să fac asta cu ușurință, dar am decis să pun asta deoparte și să mă focusez pe copil… profit de
fiecare moment pe care îl am liber ca să pot să stau cu ea.” (H. 22 de ani, jucător de fotbal
american, Jamaica)
În prezent, relația acestuia cu părinții ei nu este una tocmai fericită, însă acceptarea din
partea lor a început să apară odată ce copilul lor s -a născut, i ar aceștia au observat modul în care
el are grija de acesta , la cei 22 de ani ai lui. Din nou, părinții acestuia, adică mama lui, a
reacționat foarte bine în legătura cu relația sa, chiar dacă aflase de diferența de vârstă dintre cei
doi. „Mama mea este o persoană pe care nu aș putea să o mint vreodată, așa că tot ce fac, ea
știe. Cu tata nu am nimic de -a face… deci tot ce se petrece în viața mea ajunge la mama , iar ea
întotdeauna a fost alături de mine. Mi -a spus, atât timp cât ești tu fericit, eu sunt f ericită pentru
tine.” (H. 22 de ani, jucător de fotbal american, Jamaica)
Acest pattern al reacțiilor din partea familiei pare să fie același atunci când vorbim de o
parteneră albă care este într -o relație cu un individ de culoare; părinții persoanei albe nu sunt
de acord și privesc cu reticență întreaga relație, iar părinții persoanei de culoare nu au vreo
problemă cu faptul că acesta este într -o relație cu o persoană albă. Cazul izolat, sau excepția de
la acest pattern, este reprezentă din nou, de cuplul format dintr -un bărbat alb și o femeie de
culoare. Situația diferă astfel și în relația cu părinții, precum și în reacția acestora. Cum le -ai
spus părinților despre ea?
„Am adus -o acasă. Nu știau că e mulatră. Din a 4 -a zi în care ne cunoșteam, i -am zis ,
hai la mine că vreau să o cunoști pe mama. Și am ieșit la o prăjitură toți și am vorbit…mama
tot încerca să o descoasă, să o întrebe de părinții ei, na, știi cum sunt părinții. ..Puii mei, pe
mine mă interesa de ea, pe mama o interesa de mă -sa. (râde) (…) Au fost și ei (părinții) mândri,
îți dai seama… băiatul lor… ce fată are și ce nepoți o să aibă.” (Ș. 22 de ani, manager de

produs, România) Așadar, aceasta este o reacție pozitivă din partea familiei, chiar dacă
partenera acestuia este de culoare. Cu toate acestea, „mândria” părinților cu privire la partenera
lui m -a făcut să îmi pun un semn de întrebare în legătura cu ceea ce simbolizează de fapt aceasta.
Așa că am să dedic un subcapitol „Relațiilor interrasiale ca formă de capital „exotic” ”,
subcapitol în care voi prezenta cum se reflectă această mândrie în cadrul cuplurilor și de la ce
pornește aceasta, atât în relația de față, precum și în celelalte.
Nici reacția familiei partenerei lui nu a fost una negativă, deși aceasta le -a spus familiei
și rudelor despre relației ei după o lungă perioadă de timp. „Ea m -a ținut ascuns foarte mult
timp față de bunica ei. Adică bunică -sa voia așa să o țină ca într -o bulă de cristal și m -a ascuns
ceva vreme până când mi -a răspuns la telefon bunică -sa, pentru că ea era la dus… și ea mă
avea în telefon trecut „Babe”. După 8 luni de relație, adică abia atunci am cunoscut -o eu pe
bunică -sa. îi spusese inițial că sunt un coleg de al ei de școală din altă țară și că mă cheamă
Babe… îți dai seama că și -a dat și ea seama (râde). (Ș. 22 de ani, manager de produs, România)
Prin urmare , reacțiile familiei și percepția acestora asupra relațiilor interrasiale sunt
determinate în principal de rasă, de culoarea pielii, adică de reprezentările asupra rasei pe care
aceștia le au. Cu alte cuvinte, pentru persoanele out group , rasa și ansablul trăsăturilor atribuite
acesteia joacă rolul decisiv în percepția lor. Apare însă o mică diferență în ceea ce privește
părerea și percepția prietenilor asupra relației, dar din nou, aceas tă temă o voi prezenta în
subcapitolul în care voi vorbi despre acest capital „exotic”.
Așadar, prin intermediul acestei concluzii, voi răspunde și la întrebarea „Rasă, cultură
și etnie: Pentru cine contează ?”, iar răspunsul este ilustrat de faptul că, pen tru indivizii in group ,
cultura și diferențele etnice reprezintă elementele dominante, care își pun amprenta asupra
evoluției relației, iar pentru indivizii out group , cum ar fi familia, rasa și reprezentările rasiale
sunt cele care duc la o percepție nega tivă asupra acestui tip de relație. Mai simplu spus, rasa
contează pentru familie, grupul de prieteni sau colegii de serviciu, iar cultura și etnia contează
pentru indivizii care sunt implicați în relații amoroase de tip interrasial.
În continuare, umătoru l subcapitol va încerca să ofere o imagine a „celuilalt” și să
prezinte care este momentul în care acest „celălalt” nu mai reprezintă un străin și poate fi
acceptat și integrat în cadrul familiei.

V. II. Cine este celălalt ?
„Într -o zi mă înjura un țigan și am învățat și eu să înjur în perioada aia…și i -am
zis…vezi bă că tu ești nebun, du -te-n p… mea de nesimțit. Atunci el a zis,… aaa, fratele meu, bă
ești nebun, știi să vorbești română?!. Și ne -am împrietenit .” ( To, 24 de ani, câtăreț, Nigeria)

Iată cum limba, reușește să îl umanizeze pe celălalt, pe străin și să îl aducă aproape de noi,
trecând astfel de bariera rasială. „Dacă știi să vorbești româna, nu te judecă nimeni, chiar dacă
ești negru, nu e nicio problemă atât timp cât vorbești româna la perfecție… le închizi gura. ”
(H. 22 de ani, jucător de fotbal american, Jamaica)
Așa cum am prezentat anterior, reticența față de persoanele de culoare și acceptarea
acestora în cadrul familiei au reprezentat o problemă până în momentul în care membri f amiliei
au ajuns să le cunoască personal și să interacționeze cu acestea.
De ce această persoană de culoare reprezintă un străin? De ce este privită altfel și de ce
nu este „ca noi” ? Celălalt , străinul, așa cum preciza și Mihăilescu (2007) a reprezentat un
element destul de greu de înțeles, dar mai ales de acceptat: „problema rămâne aceeași și la
niveuri mult mai sofisticate de înțelegere, căci un consens absolut asupra caracteristicilor care
fac din animalul numit „om” un „om ca noi”, deci în care să mă recunosc ca asemănător, nu
este ușor de realizat ”. (Mihăilescu 2007, 16) Despre această problemă a acceptării celuilalt este
vorba și în cazul relațiilor de tip interrasial. Cu alte cuvi nte, cum le demonstrez eu, ca individ
implicat emoțional într -o relație cu o persoană de culoare, că și partenerul meu, negru fiind, este
la fel ca noi? În lucrarea ”The Stranger”, Simmel (1950) pune în lumină aceast fenomen al
„străinului”, apreciând că există două caracteristici eseniale ale acestuia. Pe de -o parte, acesta
se rferă la relațiile spațiale care au loc între indivizi și străin , iar pe de altă parte, acesta se referă
la un simbol al relațiilor umane. (Simmel 1950, 1) De asemenea, autorul accentueză rolul
acetuia în relațiile umane, precizând că, nu problema „străinului” care vine astăzi și pleacă
mâine este cea care este relevantă, ci cea a „străinului” care vine astăzi și va sta și m âine.
(Simmel 1950, 1)
Cu alte cuvinte, acesta reprezintă un punct de plecare pentru discuția de față, deoarece,
astfel putem înțelege și reacția familiilor indivizilor care aflau că, copii lor sunt implicați în
relații de tip interrasial. De al tfel, după cum am observat și din declarațiile respondenților,
părinții acestora nu erau neapărat rasiști, ci din contră, după cum am văzut în cadrul unui cuplu,
tatăl partenerei locale lucra cu persoane de culoare, avea prieteni de culoare, însă în moment ul
în care fiica acestuia a menționat că are o relație cu un bărbat de culoare, toleranța și acceptarea
nu au mai fost aceleași. Acest fapt poate fi explicat și prin intermediul scalei distanței sociale a
lui Bogardus (1959). Această scală a distanței soci ale reprezintă de fapt o tehnică de măsurare
a distanței sociale dintre indivizi , prin intermediul căreia, putem observa disponibilitatea
oamenilor de a se implica în diferite relații sociale, cu diferite grupuri sau minorități sociale.
Bogardus înțelegea prin distanță socială „gradul de înțelegere și de afecțiune pe care
persoanele îl au unele față de celelalte.” (Chelcea 2001, 54)

Cu alte cuvinte, disponibilitatea părinților de a interacționa și accepta persoanele de
culoare se oprea în momentul în care acestea ajungeau în cadrul familiei, adică în momentul în
care nu mai exista o distanță socială. Motivul pentru care apare apar astfel de reacții ostile, de
neacceptare a unor persoane „străine”, în cazul de față a unor p ersoane de culoare, este ilustrat
de rasă și de reprezentările rasiale asupra acestora. Lucrurile se schimbă însă atunci când aceste
persoane fac lucrurile pe care le facem și noi, sau vorbesc limba pe care o vorbim și noi, cum
s-a întâmplat în cazul preze ntat mai sus pe de -o parte, iar pe de altă parte, atunci când indivizii
reușesc să interacționze direct cu aceste persoane, trecând dincolo de culoarea pielii. De
asemenea, în unele cazuri apare nevoia de acceptare din partea părinților în momentul în care
observă că partenerii pun bazele unei relații stabile, cum ar fi mutatul împreună sau creșterea
unui copil. Astfel de indicatori arată că relația este una care evoluează, iar singura cale către a
păstra un echilibru în relația cu copii, este de a le accep ta partenerul, chiar dacă criteriul rasei
este încă pregnant.
De ce însă părinții persoanelor de culoare privesc altfel lucrurile decât părinții
persoanelor albe, cu toate că sunt „old school” sau poate „conservatori” ? Explicațiile pe care
le-am găsit și pe care le -am analizat în urma ceretării și a etnografiei realizate , evidențiază faptul
că există și o așteptare a acestora ca , copiii lor să aibă parteneri/ partenere albe, având în vedere
spațiul social și cultural în care locuiesc aceștia. România nu r eprezintă o țară foarte variată din
punct de vedere etnic sau rasial, tocmai de aceea, statistic vorbind, există o probabilitate destul
de mică ca acești imigranți să își găsească parteneri apartinând aceluiași grup etnic sau rasial
din care provin și ei. Cu toate acestea, culurile aparținând aceleași rase, de culoare, sunt o
realitate, însă într -o proporție destul de mică, compar ativ cu acele cupluri intrarasiale care sunt
majoritare.
În concluzie, „celălalt” , devine om ca și noi în momentul în care noi îi punem acea
etichetă și în momentul în care noi îl acceptăm ca fiind de al nostru. Problema principală în
relațiile interrasiale de tip alb -negru este de fapt una legată, într -o manieră reducționistă, de
culoarea pielii. Este interesat de observat, dacă părinții acestor indivizi implicați în relații de tip
interrasial , ar mai fi avut la fel astfel de reacții ostile dacă partenerul copiilor ar fi fost tot străin,
dar nu de culoare, ci provenind altui spațiu european. Revenind însă, în momentul în care
„străinul” este adus aproape de familie, iar membri acesteia reușesc să interacționeze cu el ,
lucrurile se schimbă, în sensul că acesta nu mai reprezintă o persoană de culoare, „un negru”,
care este foarte diferit de ei, ci o persoană care provine dintr -un sp ațiu cultural diferit, dar care
poate fi recunoscut ca fiind „un om ca toți oamenii”, în momentul în care se comportă

asemănător, dă dovadă de anumite sentimente pe care le împărtășesc și membri familiei, sau
chiar mai mult de atât, vorbește limba pe care o vorbesc și ei.
În continuare, următorul subcapitol va aborda problema normelor de funcționare a
relațiilor de tip interrasial și va prezenta modul în care acestea se reflectă în cadrul relației. Mai
mult de atât, acesta se va concentra să explice și dac ă aceste norme de funcționare a relațiilor
diferă de la un model cultural la altul, adică dacă exist ă diferențe între modelul caracteristic
societății noastre și cele existente în spațiile africane sau afroamericane.

V. III. Relație, intimitate, angajamen t și căsătorie
În secțiunea de față îmi propun s ă prezint modalitatea în care se configurează relațiile
interrasiale, precum și care sunt principalele diferențe, dacă există, în materie de relație,
intimitate, angajament și căsătorie.
„El până acum, cân d venea în București stătea la mine, dacă nu chiar venea la mine și
pleca tot de la mine. Dar oficial, când s -a mutat colega mea de apartament, i -am zis ok, putem
să stăm împreună, i -am făcut invitația . El a zis, da ok, părea foarte încântat, foarte ferici t.
Ulterior să aflu că îmi spune, știi, eu m -am mutat împreună cu tine, dar să știi că nu prea am
fost de acord… adică în sensul că, mi -a spus că el așa consideră… că ar fi ok să te muți
împreună cu partenerul, partenera după nuntă, nu din motive relig ioase sau astea… dar nu
știu… că așa vede el lucrurile. A zis că odată cete muți împreună, e foarte posibil să te cerți, că
apar discuții și că ar fi posibil să strice relația, și că din cauza asta… Zic, nu văd lucrurile așa,
mi se pare mult mai norm al să vedem acum clar dacă ne înțelegem, dacă putem să trăim
împreună sau nu. Bine, în cazul nostru chiar n -au fost probleme, ne -am înțeles ok… poate a fost
doar așa încântarea aia că ne -am mutat împreună și nu știu, eu cel puțin m -am simțit mai unită,
mai apropiată de el așa…Da, acum și el spune că a fost o alegere bună și că e ok și că am
evoluat în sens pozitiv.” (A. 23 de ani, studentă la medicină, România) Una dintre normele de
funcționare a relației, care indic ă și o diferență în materie de viziun i asupra relație este
reprezentată de mutatul împreună înainte de căsătorie. Deși o astfel de diferență poate fi
întâlnită și în cadrul unui cuplu intrarasial, în cazul de față, avem o întreagă concepție culturală
asupra modul în care ar trebui să evolueze o relație, exprimată chiar de partenerul acesteia în
momentul în care mi -a spus cât de semnificativă este scena în care își va introduce partenera
familiei sale. Mai precis, momentul în care aceasta îi va cunoaște părinții va fi cel mai probabil
momentul în care relația va ajunge în punctul căsătoriei. Astfel, dubiile acestuia în legătură cu
mutatul împreună cu partenera sa se leagă de fapt de concepția confrom căreia, acest lucru
trebuie să se întâmple după căstorie, sau măcar în prag de căsătorie.

În ceea ce privește intimitatea, partenera acesteia spune că nu și -au impus reguli, însă
există câteva „principii” pe care le respectă, sau practici care au ajuns să fie interiorizate: „Ca
și reguli nu ne -am impus… eu sunt pe principiul facem totul împreună , el e principiul facem
totul împreună, dar uneori chiar e necesar… Nu știu cum am avut noi la un moment noi o
discuție, dar în fine. I -am zis, eu așa am văzut în familia mea, adică nu există petrecere la care
mama să se ducă fără tata sau nuntă, sau nu știu, o activitate anume. Bine, părinții mei sunt și
foarte uniți și, ca să mă înțelegi, mama voia să îl ia pe tata la o petrecere de 8 Martie, adică…
(râde) Dar, bine, nu am avut discuții pe tema asta… ” (A. 23 de ani, studentă la medicină,
România)
Acest lucru se poate traduce prin faptul că, fiecare dintre parteneri a intrat în relație cu
un anumit model preluat din familie și cu un ansamblu de comportamente pe care se așteaptă
să îl primească reciproc unul de la altul . „În Nigeria de exemplu femeia trebuie să știe să
gătească… să stea cu copiii… bine, și aici este, dar doar așa…Adică nivelul la care asta e
accentuat este diferit. ” ( To, 24 de ani, câtăreț, Nigeria)
„Eu mereu simțeam nevoia să îi spun chestii, nu neapărat să îi dau raportul, d ar
înțelegi tu… El, pe de altă parte, are multe prietene cu care vorbește și nu pot să zic că mă
deranjează… poate au fost la un moment dat o persoană sau două care mi s -au părut mie că
au trecut o anumită limită… (…) Eu am parola la telefonul lui, el are parola la telefonul meu….
Amprenta mea îi deschide telefonul, deci nu avem ce să ascundem, iar ce vedeam eu, nu știu
dacă știi, el are două telefoane, pe unul din ele practic l -am furat eu, bine, în principiu pentru
jocuri nu pentru altceva… și vedeam treaba asta pe Twitter, are același cont și pe un telefon și
pe celălalt. Bine, persoana respectivă e în Nigeria, nu am nicio problemă, dar nu mi se părea
mie ok limbajul ei în mod special. Și mi -a zis că nu, că ei așa vorbesc în Nigeria. Că ei nu au
reținerea asta pe care o avem noi. Ei vorbesc liber, deschis, în fine.” (A. 23 de ani, studentă la
medicină, România)
În cadrul acestei relații, nu au fost menționate sau sesizate alte diferențe în ceea ce
priveș te funcționarea relației sau a normelor de funcționare a acesteia. Contrar așteptărilor, la
capitolul relație, intimitate, angajament și căsătorie, diferențele nu există, sau nu există într -un
mod vizbil, așa cum ne -am aștepta să vedem în cadrul unei relații formate din două persoane
apartinând unor spații socio -culturale diferite. La fel ca în relațiile intrarasiale, normele de
funcționare sunt aceleași, cu mici excepții. Bineînțeles, este de menționat și faptul că această
„nevoie de socializare” sau această „lipsă a reținerii” în a socializa c u persoane de sex opus
chiar dacă ești într -o relație, reprezintă un aspect important, care este în același timp sursa unor
probleme în ceea ce privește angajamentul de care dau dovadă aceste persoane. Cu alte cuvinte,

în cazul persoanelor de culoare, mai ales în cazul persoanelor aparținând grupului etnic Yoruba,
angajamentul este un element care apare destul de târziu în relație, creând astfel frustrări pentru
celălalt partener.
Principala concluzie a acestui subcapitol este reprezentată de faptul că , la fel ca în
relațiile intrarasiale, intimitatea, angajamentul și căsătoria reprezintă elemente care se
construiesc cu timpul, nefiind afectate de spațiu socio -cultural din care provine partenerul /a.
Într-adevăr, ceea ce contează și ceea ce se reflectă și î n cadrul relațiilor de tip interrasial este
modelul pe care partenerii îl preiau din cadrul familiei și pe care vor să îl transpună în relația în
care sunt implicați. În situația în care modelul cultural adus de către partenerii „străini” este
unul cu mult diferit fa ță de cel existent și preluat de partenerii „loca li”, atunci aș fi putut vorbi
despre moduri diferite de funcționare a normelor de căsătorie, dar în lucrarea de față și din
rezultatele cercetării reiese că nu este cazul.

V.II. Relați ile interr asiale ca formă de capital „exotic” : pentru cine ș i de ce?
Am menționat anterior în lucrare despre „mândrie” și mi-am pus întrebarea, de ce o
relație cu un partener de culoare îți oferă „mândrie” , și ce fel de mândrie?
Atât în urma discuțiilor pe care le -am avut cu interlocutorii mei, cât și în urma studiului
etnografic pe care l -am întreprins, am decis să dedic un subcapitol prezentării capitalului
„exotic”, precum și a modului în care acesta se reflectă în cadrul relațiilor de tip interrasial.
Înainte î nsă de a trece propriu -zis la analiza acestuia, voi face o scurtă trecere în revistă a
tipurilor de capital. Bourdieu (1986), în ” The Forms of Capital ” vorbește despre existența a 3
tipuri de capital pe care le prezintă și le descrie succint. Aceste tipuri de capital sunt reprezentate
de capitalul economic care poate fi „convertit imediat și direct în bani ”, capitalul cultural care
la rândul său poate fi covertit în capital economic sau instituționalizat sub forma unor calificări
educaționale și capitalul s ocial, care se referă la conexiunile și la rețelele sociale pe care le are
un individ, rețele care la rândul lor pot ajunge să fie convertite în capital economic și care de
asemeneanpot fi instituționalizate sub forma unui titlu nobiliar . (Bourdieu 1986, 243) O altă
formă de capital pe care o ilustrează Bourdieu este reprezenată de capitalul simbolic . Într-o altă
lucrare, publicată câțiva ani mai târziu, capitalul simbolic este descris, tot din concepția lui
Bourdieu, ca fiind orice element ce ține de „stilul și docorarea casei, retorica unui discurs,
accentele lingvistice, manierele de la masă, dispozițiile etice (…) practicarea anumitor sporturi,
automobilele” sau orice alt element căruia îi poate fi atribuită o val oare sau un prestigiu.
(Bourdieu și Wacquant 2013, 297 -298)

Cum am ajuns eu însă la acest capital „exotic” în cadrul relațiilor interrasiale? În primul
rând, este util să menționez că acest concept de capital „ex otic” nu există în literatura de
specialitate a relațiilor de tip interrasial, ci este un concept construit și definit de mine în urma
discuțiilor pe care le -am avut cu indivizii implicați în relații de tip interrasial. În al doilea rând,
acest capital „ex otic”, poate fi definit ca un capital simbolic, diferența constând însă în stima
acordată acestuia. Când vorbim de capitalul simbolic, după cum aprecia și Bourdieu (1986) ,
vorbim de o stimă sau un prestigiu acordat acelei persoane în virtutea capitalului d e care
dispune. În schimb, când vorbim de capitalul „exotic” , nu mai vorbim de această stimă acordată
la nivelul societății, ci mai degrabă de ceea ce obține individul la nivel personal în urma acestei
relații. Așa cum voi arată și în continuarea acestei s ecțiuni, există și cazuri în care acest capital
„exotic” aduce cu sine și o apreciere, însă nu venită de la un nivel macro, ci mai degrabă de la
grupurile apropiate indivizilor.
Cum se reflectă deci acest capital „exotic ”? „Îți dai seama că era pentru pr ima dată
când experimentam senzația asta… gen că atrăgeam toate privirile și lumea se super uita… Pe
de-o parte era un sentiment nou, interesant… chiar mă gândeam că zice lumea, mamă ce prieten
și-a tras asta… dar pe de altă parte, simțeam că se ui ta la mine și ziceau aha, știu eu de ce ești
tu cu băiatul ăsta.” (An., 28 de ani, corporatistă, România) Așadar, pe de -o parte, aceasta se
bucura pe de -o parte de atenția oamenilor, de aprecierea lor și era cumva „mândră”, însă pe de
altă parte, exista ș i această teamă de a nu fi judecată de ceilalți oameni. Despre judecata celor
din jur și despre părerea cuplurilor, în special a femeilor, despre modul în care le percepe
societatea, voi discuta în următorul subcapitol în care voi descrie conceptul de jungle fever și
despre sexualizarea acestor relații de tip interrasial.
„(…) În schimb, eu când mergeam cu e pe stradă eram super mândru, că am așa o fată
frumoasă lângă mine. Pentru că era, este frumoasă și cred că o să fie întotdeauna și… simțeam
o mândr ie enormă că aveam în față o fată frumoasă, o fată deșteaptă, foarte inteligentă, foarte,
foarte, foarte.(…) Eram mândru că am cucerit o astfel de fată.” ( To, 24 de ani, câtăreț, Nigeria)
În cazul cuplului în care bărbatul este alb, iar partenera sa est e de culoare, capitalul
„exotic” este valori zat atât în familie, de părinți cum am arătat mai sus : „Au fost și ei mândri
îți dai seama… băiatul lor… ce fată are și ce nepoți o să aibă …”, de grupul de prieteni : „Oooo,
îți dai seama că sunt Alfa printr e prietenii mei când o am pe S. lângă mine. Cel puțin așa mă
simt eu.(…) Îmi ziceau, bine, bă, exact ca la țigani (râde). Să știi că am simțit individe în unele
persoane, dar cu timpul… Dana, să știi că prietenii pe care îi am acum, nu mi -au fost priet eni
în anii trecuți… adică nu știu, am avut tendința asta să schimb persoanele cu care stau din stive
motive. Nu știu, de la bani, de la certuri, ori că nu mi -a convenit mie ceva…” și chiar de el

însuși: „Când merg cu ea la sală la fel, e o chestie de mândrie că se uita lumea la ea, dar eu
intru și într -o stare destul de ofensivă și încep să mă uit urât și gen mă înfoi. O chestie normală
pentru masculi să zic așa. Dar ea o simte ca pe protecție.” (Ș. 22 de ani, manager de produs,
România)
„Pe mine m -a atras ea prima dată și prima dată că avea ceva special, că ieșea în
evidență. Faptul că era frumoasă, că era creață, că avea fundul mare că era tot ce îmi doream…
m-a atras, îți dai seama. Dar acum faptul că am avut această compatibilitate și că a fost o fată
foarte bine crescută… care nu a mai avut înaintea mea un prieten… eu am avut înainte 2 -3
relații, dar nu au fost serioase, n -au fost de lungă durată, știi. Adică nu primul sărut e ăla care
contează, contează să te înțelegi cu ăla de lângă tine. (…) „Lumea în continuare ne privește și
ea este în continuare o apariție exotică , dar m -am obișnuit cu asta și pot să zic că… sincer,
chiar îmi place, de ce să te mint?! ” (Ș. 22 de ani, manager de produs, România)
De asemenea, ceea ce adepții teoriil or psihosociologice ar considera ca fiind motivații
de natură sexuală pentru implicarea indivizilor în relații de tip interrasial, eu asociez cu
preferința oricărei persoane de a se implica în relații cu persoane blonde și ochi albaștri, cu
mențiunea că, e xistă într -o oarecare măsură și o tendință a obiectificării femeii, ceea ce indică
un alt tip de problemă, pe care o voi discuta pe larg în capitolul următor Gen și Prejudecăti.
Așadar, capitalul „exotic” este dat de reprezentările pe care indivizii le au asupra rasei.
Implicațiile sociale pe care o relație interrasială formată dintr -o persoană de culoare și o
persoană albă le are , este una diferită în funcție de genul persoanelor. Atunci când femeia
aparține rasei albe, iar bărbatul este de culoare, implic ațiile sociale, atât la nivel micro, adică în
cadrul familiei, a grupului de prieteni sau în cadrul locului de muncă, cât și cele de la nivel
macro, adică percepția societății tinde să fie una negativă, de stigmatizare a acestora. Femeile
se simt judecate , și cel mai adesea ajung să fie judecate, așa cum am demonstrat în cele
prezentate mai sus. În schimb, când bărbatul este alb, iar partenera sa este de culoare, a tunci
situația este cu totul alta, acesta fiind reperat ca fiind un „mascul alfa”, iar femeia de culoare
pare să reprezinte un „trofeu exotic” .
În concluzie, relațiile interrasiale ca formă de capital „exotic ”, nu trebuie înțelese doar
ca un capital în sensul pe care îl folosește Bourdieu, adică acel element care conferă prestigiu
și alte avantaje în societate, ci și ca pe un element pe care nu toți indivizii îl vor valorifica în
același mod, multi dintre ei ajungând să stigmatizeze, să judece sau să îi izoleze pe cei care se
implică în astfel de relații de tip interrasial. În continuare însă, o re lație cu un partener care
aparține unui grup etnic sau rasial diferit, presupune asumarea unui întreg set de

comportamente , precum și de reacții din partea celor din jur, care vor indica că acest tip de
relație este unul diferit , abnormal.

V. III. Sexuali zarea și conceptul de „Jungle fever” : Scurt inventar al stereotipurilor
și prejudecătilor față de cuplurile interrasiale
Sexualizarea cuplurilor interrasiale de tip alb -negru a reprezentat un fenomen care a
debutat în perioada sclaviei și care persistă ș i în prezent. Așa cum menționează și Yancey
(2003), „există mai multe dovezi empirice care atestă că uniunile dintre persoanele albe și de
culoare au fost nevoite să facă față unei presiuni sociale mai mari decât orice alt ti p de uniune
interrasială ”. (Yancey 2003, 155)
Conceptul „jungle fever” care reprezintă totodată și un mit , se referă, așa cum am
precizat și în introducerea lucrării, la concepția conform căreia, există o dorință sexuală pentru
indivizii care apar țin unei rase diferite. De la acest mit, au pornit astfel toate percepțiile și
prejudecățile față de cuplurile interrasiale, acestea fiind văzute doar ca o modalitate prin care
indivizii reușesc să își satisfacă această dorință sexuală.
Pentru a vedea în ce măsură mitul jungle fever se bazează pe dovezi empirice, Laumann,
Gagnon, Michael și Michaels în anul 1994, în urma unei cercetări realizate în 1994, propun un
model al atitudinilor sexuale, care poate fi divizat în 3 categorii, și anume: tradițional, r elațional
și recreațional. (Yancey 2003, 154) Atitudinile tr adiționale în ceea ce privește relațiile sexuale
ilustrează credința conform căreia , contactele sexuale premaritale sunt întdeauna greșite și
imorale. Cele r elaționale reprezintă credința conform căreia relațiile sexuale ar trebui să fie
parte a unei relații de dragoste, dar nu trebuie neapărat să fie în cadrul unei căsătorii. Cea de -a
treia categorie, adică atitudinile recreaționale, se referă la concepția ca re presupune că relațiile
sexuale nu ar trebui să fie conectate cu iubirea și că acestea pot avea loc și în cazul în care nu
există o relație de iubire între indivizi. (Yancey 2003, 154) Astfel, rezultatele cercetării celor 4
autori, au indicat faptul că nici persoanele albe care au avut parteneri de culoare, și nici
persoanele de culoare care au avut parteneri albi, ar reprezenta o probabilitate mai mică de a
avea atitudini sexuale tradiționale sau relaționale. (Yancey 2003, 155) Prin urmare, la fel ca
indivizii care aleg să se implice în relații de tip intrarasial, și indivizii care au relații interrasiale
sunt capabile de relații ce presupun mai mult decât simple contacte sexual e, așa cum atestă
mitul „jungle fever”.
De ce mai este totuși prezent și astăzi acest mit și de ce în continuare există o tendință a
sexualizării cuplurilor interrasiale? Înainte de toate, este relevant de menționat pentru discuția

de față, că sexualizare și stigmatizarea cuplurilor interrasiale este mult mai accentuată în
momentul în care vorbim despre un individ de culoare și o parteneră albă. Așa cum declarau și
respondentele mele, se simțeau judecate din cauza asta. „Se știe că băieții de culoare au o
anumită reputație… că prezintă mai multă bărbăție… Și era odată un grup de băieți care au
început să tot strige lucruri… nu pot să reproduc, dar erau legate de partea asta sexuală…” (A.
23 de ani, studentă la medicină, România) De asemenea, printr -o situație asemănătoare a mai
trecut și o altă respondentă , care a reprezentat în același timp și un moment în care s -a întrebat
dacă poate trăi cu o astfel de percepție a celor din jur. „Știu că eram în primele zile când abia
ne cunoșteam și ieșeam prin p arc sau să ne plimbăm pe Calea Victoriei . (…) Și eram odată spre
Herăstrău și am auzit niște tipi care m -au întrebat „te f… bine?” în condițiile în care eu încă
nu mă culcasem cu el. Mă simțeam super stânjenită și chiar mă întrebam dacă o să trebuiască
să suport toate părerile astea… plus că după, îți dai seama, mă gândeam că toată lumea o să
gândească asta și o să mă judece pentru treaba asta…” (An., 28 de ani, corporatistă, România)
Din nou, toate aceste elemente , au legătură cu reprezentările so ciale și stereotipurile
atribuite rasei. Unul dintre stereotipurile pregnante despre persoanele de culoare, precum și
cauza principală pentru care există această sexualiare a cuplurilor interrasiale, este reprezentat
de potența sexuală a bărbaților de culo are. Chiar dacă acest aspect pare că vine în stigmatizarea
și judecarea femeilor care se implică în relații cu bărbați de culoare , acest stereotip vine de fapt
în obiectificarea bărbaților de culoare , care sunt reduși la simple obiecte sexuale. Cu alte
cuvinte, sexualizare acestor cupluri interrasiale are loc în momentul în care apare
reducționismul de tip sexual, adică în momentul în care cuplurile nu sunt percepute ca orice alt
cuplu care se bazează pe anumite valori, pe împărtășirea anumitor valori și pe înțelegere
reciprocă , ci sunt percepute ca mijloace prin intermediul cărora indivizii ăși satisfac anumite
curiozități și dorințe sexuale.
Prejudecățile fa ță de cuplurile interrasiale reprezintă o realitate, și deși cercetarea mea
s-a concentrat pe expe rințele cuplurilor și pe percepțiile acestora asupra modului în care sunt
privite și percepute de societate, din relatările respondenților , ne putem da seama că aceste
prejudecăți sunt destul de pregnante, inclusiv la nivel de familie. Când i -am întrebat r espondenți
care sunt principalele glume stereotipale sau prejudecăți pe care le -au auzit, aceștia mi -au spus
că în general predomină cele legate de sexualitate. „Era ciudat, că prima dată când am venit în
România, am stat în Ploiești, că acolo am făcut fac ultatea… și acolo nu prea sunt negri… și tot
auzeam colegi care mă întrebau : e adevărat ce se spune despre negri ? Și eu le ziceam, nu mă
mai intrebați. Era ciudat… că parcă toți când mă vedeau numai la ast a se gândeau” (D. 22 de
ani, absolvent al Uni versității de Petrol -Gaze din Ploiești, Coasta de Fildeș)

La fel s -a întâmplat și în cazul unui alt bărbat de culoare care a simțit că a u existat și
persoane care vor să fie în relație cu el doar pentru simplul motiv că este negru. „Ohhh, dar am
avut și p ersoane d -astea, care doar voiau să și -o t…ă cu un negru… Erau mult prea conștiente
că sunt negru . Nu le interesa cum sunt ca om. Eu am acceptat că până la urmă era doar sex,
dar nu aș fi putut să am o relație cu astfel de persoane” ( To, 24 de ani, câ tăreț, Nigeria)
Așadar, putem spune că un bărbat de culoare este perceput ca o formă de capital „exotic”
pentru partenera sa? La prima vedere am putea spune că da, însă realitatea pare să infirme acest
lucru prin faptul că acestor tipuri de relație nu le este atribuit un prestigiu, cât le este atribuită
stigmatizarea. Prin urmare , această stigmatizare venită din partea societății, precum și d in partea
familie i sau din partea grupurilor de apropiați, duce la presiuni asupra relației , la dubii cu privire
la continuarea acesteia, care are efecte negative atât asupra persoanei „locale” , cât și asupra
evoluției relației.

VI. Gen și prejudecăți
Acest capitol, care ste și ultimul din cadrul acestei lucrări, va fi dedicat dimensiunii
genului în relațiile de tip interrasial, precum și a provocărilor identitare și sociale cu care se
confruntă femeile atât în interiorul relației cu partenerul, cât și în relația cu familia.
Dimeniunea genului mi -a atras atenția atât în momentul în care am observ at modul
diferit în care se reflectă capitalul „exotic”, precum și sexualizare cuplurilor pe de -o parte, cât
și în momentul în care am r emarcat practicile culturale la care aderă femeile în cadru l relațiilor
de tip interrasial. De asemenea, la fel cum am p rezentat anterior, prejudecățile față de femeile
albe implicate în relații de tip interrasial sunt prezente la nivelul întregii societății, de altfel,
acesta fiind și cel mai stigmatizat tip de relație interrasială. Prejudecățile față de acestea
reprezintă o abodare sexistă a relațiilor interrasiale în sensul că , acestea nu există atunci când
vorbim despre un bărbat alb care este implicat într -o relație cu o femeie de culoare. Din contră,
la fel cum am arătat în secțiunile de mai sus, reacțiile la adresa ac estora este una pozitivă ,
neexistând vreo stigmatizare, ci din contră un prestigiu atribuit acesteia. Cu alte cuvinte, există
două reacții opuse față de relațiile interrasiale, atunci când partenerul de culoare este de genul
masculin. Pe de -o parte acesta este obiectificat din cauza stereotipurilor legate se sexualitatea
sa, iar pe de altă parte, femeia, atunci când aparține rasei europoide , este stigmatizată și
„acuzată” de faptul că este în relație cu un bărbat de culoare pentru a obține o satisfacție din
punct de vedere sexual. În cazul opus, în care bărbatul este cel aparținând rasei albe, iar femeia
este cea de culoare, atunci nici unul dintre ei nu este stigmatizat , cu toate că în acest caz există
o obiectificare a femei de culoare. Aceasta este văzută ca un trofeu, un capital „exotic” care este
valorificat de partener și care îi aduce un prestigiu atât în cadrul familiei, cât și în cadrul
grupului de prieteni.
Mergând mai departe , prin intermediul acestui capitol voi încerca să fac o analiză a
modulu i în care se păstrează sau se conturează noi identități culturale ale femeilor în urma
contactului cu diferitele practici culturale ale partenerilor. Așa cum am prezentat în capitolele
anterioare , există o întreagă dinamică a evoluției relațiilor, de cele mai multe ori, femeia fiind
nevoită să înțeleagă și să accepte „nevoile” culturale ale partenerilor pe care le etichetează ca
fiind definitorii cultuii din care provin. Care sunt deci principalele provocări identitare cu care
se confruntă femeile?

VI. I. Provocări identitare: Practici culturale, culinare și religioase
A fi într -o relație de tip interrasial presupune cumva o intrare pe un nou teritoriu,
necunoscut, în care funcționarea optimă a relației trebuie să țină cont de diferențele culturale și
de respectarea culturii și a spațiului socio -cultural din care provin partenerii. Practicile culturale
diferă, iar indivizii care se implică în acest tip de relație își asumă aceste lucruri mai mult sau
mai puțin. Din câte am observat în scenele descrise mai s us, au existat mai multe comprisuri în
materie de principii de funționare a relației sau chiar în materie de stil de viață pe care femeile
au fost nevoite să le facă și să le accepte.
„Da, poate partea cu vorbitul. Eu la început, văzând că e străin, nic i nu i -am scris în
română. El mi -a zis doar că înțelege, dar nu vorbește foarte bine… N -am băgat de seamă… am
zis, ah, vorbește engleza, eu vorbesc engleza, deci totul e ok, nici o problemă. Cu timpul mi -am
dat seama însă că poate am procedat greșit, p oate ar fi trebui să îi zic de treaba asta mai
devreme în relație. În sensul că acum toată lumea mă întreabă dacă el vorbește română și îmi
zice, păi și tu ce aștepți? De ce nu îl înveți sau de ce nu iei atitudine? Și chiar la un moment
dat, un prieten de familie discuta cu părinții mei, spunându -le că e greșită ideologia asta, că
vai e negru și să zicem că nu îl acceptăm în familie, la care tatăl meu a adus argumentul ăsta,
păi da, dar tu știi că el e de 10 ani în România și că nu scoate un cuvânt în român ă? Și atunci
tipul respectiv s -a întors, s -a uitat la mine și a spus păi da, nu are nicio scuză. Și i -am zis că
stai, că el învață în engleză la facultate, deci lui nu îi trebuie română absolut deloc. Lui i se
predă în engleză, vorbește cu pacienții în eng leză, cu profesorii în engleză, cu tot ce vrei tu.
(…) „Bine, nu e corect față de țara asta. Adică stă aici de atât de mult timp și n -a învățat absolut
deloc româna… Treabă pe care mi -a spus -o și el. Pentru că el când a venit prima dată în țară,
mi-a spus ok, venisem cu gândul să fac facultatea 6 ani și după să plec. Între timp lucrurile s –
au schimbat, nu mai pleacă în țara respectivă. Mi -a spus că el e deschis și că are de gând să
învețe…Acum, na, eu tot încerc să le zic asta părinților mei, că o să învețe, o să învețe. Și ei îmi
reproșează, că da, când? Că el mai are un an și termină facultatea, trebuie să se angajeze. Și
da, din punctul ăsta de vedere poate într -un fel… nu că mă deranjează că sunt nevoită să
vorbesc în engleză, dar… mă deranjeaz ă faptul că nu vrea el să fim mai apropiați și să fie fifty –
fifty” (A. 23 de ani, studentă la medicină, România)
Acesta este un tip de compromis pe care l -au făcut toate femeile din cadrul acestor
relații , în sensul că , au acceptat să vorbească în limba e ngleză, chiar dacă partenerii lor au venit
în România cu câțiva ani înaine de a începe relația cu acestea. Totuși, în cazul unui cuplu, cei
doi vorbesc alternativ limba engleză cu limba română. „La început vorbeam numai în engleză,
după am zis că trebuie s ă învețe, plus că el e și artist aici… l -ar fi plăcut mult mai multe

persoane dacă știa româna… așa că am început să combin ăm. Un cuvânt în engleză, câteva în
română și tot a șa.” (An., 28 de ani, corporatistă, România)
Practicile culinare au fost și ele schimbate, în sensul că femeile nu doar că au început să
mănânce mâncarea cu specfic nigerial a partenerilor, ci au învățat și cum să o gătească. După
cum am menționat și în capitolul anterior, în care am vorbit despre diferențele culturale, acest
lucru a determinat o serie de certuri, deoarece stilul alimentar al partenerei se transformare
radical, ajungând să mănânce aproape numai mâncare nigeriană. La fel s -a întâmplat și în cazul
unui alt cuplu, în care partenerei i -a fost destul de greu și a privit cu destul de multă reticență
acest stil alimentar. „Mâncam picant, dar frate, cum mănâncă ei e prea de tot… și parcă numai
asta vrea să mănânce… nu zic, mai mănâncă dimineața ou ă sau ce mai fac eu, sau paste… dar
să fie totul picant… Nu îmi impune, dar îți dai seamă nu stăm să facem 10 feluri de mâncare,
așa că ajungem să mâncăm doar unul, de obicei ăla al lui…” (An., 28 de ani, corporatistă,
România)
În ceea ce privește aspectul religios, chiar dacă aceștia sunt de religie diferită, sunt cu
toții creștini, nefiind prea multe diferențe între parteneri. Cu toate acestea, majoritatea
persoanelor de culoare au crescut în familii credincioase și destul de conservatoare din acest
punct de vedere. Astfel, respectarea acestor principii religioase, precum și a diferitelor practici
religioase, se transformă într -o regulă care ajunge să fie respectată de ambii parteneri. „Am fost
și eu cu Tb la biserica lui, cred că e adventistă… bine, nu m -am dus că m -a obligat și nici că
îmi doream eu prea tare… m -am d us pentru că am vrut să îi arăt că pot să trec de bariera asta
a religiei, chiar dacă nu suntem atât de diferiți aici. Sumntem amândoi creștini.” (An., 28 de
ani, corporatistă, România)
Limba vorbită, stilul alimentar, praticile religioase și normele de f uncționare a relației,
intimității și a căsătoriei, reprezintă aspecte care câtăresc în cadrul relației, în sensul că își pun
amprenta asupra identității culturale și sociale a femeii.
De ce se întâmplă acest lucru? De ce femeile sunt cele care trebuie să se adapteze culturii
din care provine bărbatul și nu invers? Motivul pentru care femeia este nevoită să facă această
trecere către cultura partenerului este reprezentat de fapt ul că există o relație de putere care se
manifestă în cadrul cuplului. Bărbatul, „străin” fiind, se bucură de un tratament pre ferențial ,
pentru ca acesta să nu se sim ți discriminat de practicile culturale ale majorității, adică a le
spațiului socio -cultural în care trăiește acum.
Cum se construiește deci identitatea culturală a femeii în cadrul unei relații de tip
interrasial? Femeia, aflată într -o relație de tip interrasial este pusă în tr-o situație în care trebuie
să facă un „switch” din cultura ei către cultura partenerului. De asemenea, este nevoită să

păstreze și practicile ei cult urale și sociale deoarece acestea sunt elementele care păstrează
legătura cu familia, grupul de prieteni sau colegii de muncă. Cu alte cuvinte, rămâne esențial
pentru aceasta să nu își piardă identitatea culturală și socială pe care o are și să nu ajungă s ă fie
„asimilată” de cultura și de practicile culturale ale partenerului.
Prin urmare, principala provocare cu care se confruntă femeile în relațiile de tip
interrasial este reprezentată de capacitatea acesteia de a -și păstra propriile elemente și practic i
culturale și de a -și construi, în același timp, o nouă identitate socială și culturală prin intermediul
căreia poate ajunge la un echilibru cu partenerul și prin intermediul căreia poate fi acceptată de
familia partenerului și de grupul de prieteni al ac estuia.

VII. Concluzii
Consider că prin intermediul lucrării de față am reușit să produc o analiză descriptivă și
explicativă a modului în care se configurează relațiile interrasiale de cuplu din România formate
din indivizi aparțin ând spațiului local , adică românesc și indivizi apar ținând com unităților
africane și afroamericane . De asemenea, am încercat să explic și în ce manieră aceste relații
interrasial e reprezintă o form ă de capital „exotic” , precum și care sunt situațiile în care acesta
ajunge să fie valorificat de către indivizi in group, adică de cei implicați emoțional în astfel de
relații, și valori zat de indivizii out group , adică de familie, grupul de prietenii și alți membri ai
societății. După cum am menționat în introducerea acestei lucrări, unul dintre obiectivele
principale ale lucrării a fost să demonstrez că nu rasa și reprezentările sociale și culturale asupra
rasei sunt cele care contează în interiorul relațiilor interrasiale, ci cultura, practicile culturale și
diferen țele culturale. În capitolu l V, care reprezi ntă t otodată și capitolul central al analizei
cercetării pe care am realizat -o, am arătat că practicile culturale joacă un rol esențial în
configurarea relațiilor de tip interrasia l. În acel ași timp, am făcu t distinc ție între conceptele de
rasă, cultură și etnie și am arătat care sunt de fapt cele care contează și pentru cine. Astfel,
pentru in divizii care sunt angajați în relații interrasiale, nu rasa și reprezentăr ile asupra rasei
sunt importante, ci modu l în care ace știa reușesc să gestioneze diferențele în materie de practici
culturale și să găsească un echilibru , fără a „îngloba ” sau „asimila” cu ltura partenerului . De
altfel, acest l ucru reprezintă prin cipala provocare pentru parteneri , după cum am arătat și în
cadrul lucrării. Pentru indivizii care sunt outsideri și nu rel aționează direct cu persoanele de
culoare, aspectul prini cipal care conteaz ă este reprezentat d e rasă, adică de culoarea pielii și de
semnificațiile sociale pe care le a re aceasta.
Un alt element pe care merită să îl menționez în cadrul acestei secțiuni este ilustrat de
dimen siunea genului și de implicațiil e sociale pe care le presupune acesta când vorbim despre
relațiile interrasiale. La fel cum am prez entat anterior, percep ția și acceptarea relațiilor
interrasiale depin d de genul partenerului/ par tenerei. A stfel, c ând persoana aparținând rasei
caucaziene este de gen femini n, atunci implicațiile sociale su nt negtive, aceasta fiind
stigmatizată și judecată din cauza implicării ei într-o relație cu un bărbat de culoare. Lucrurile
diferă însă semnifi cativ în momentul în care bărbatul alb este implicat într -o relație cu o femeie
de culoare, aceast ă relație aducând o formă de prestigiu, de capital „exotic” .
Totodată , această lucrare, c are deși poate fi aplicată doar pe spațiul rom ânesc, aduce o
critică la adresa perspective lor psihosociologice asupra re lațiilor interrasiale, în sen sul că aduce
dovezi empirice care contrazic faptul că indivizii care se impl ică în rela ții de tip interras ial

prezintă anumite interese ascunse , au o dorin ță sexual ă pentru indivizii care aparțin unor rase
diferite sau că prezintă o tendință de rebeliune împotriva familiei și a sistemulu i rigid în care au
fost crescuți. Mai mult de atât, st udiul etnog rafic pe care l -am întreprins, împreună cu
interviurile în pro funzi me, au indicat faptul că , la fel ca în cazul cuplurilor intrarasiale, indivizii
care încep o relație inte rrasială , o fac pentru că între cei doi există un background socio –
economic similar, o ocupație similară, pasiuni și interese comu ne, nu datorită faptului că vor să
obțină o mobilitate socială ascendentă, după cum susți nea Merton (1941), de cele mai multe
ori, partenerii provenind chiar din aceeași clasă socială .
Concluzia te oretică a acestei lucrări ilustrează configurarea relațiilor in terrasiale de
cuplu din România, aducând în prim -plan faptul că aspectele cultura le și etnice s unt cele care
joacă un rol esențial în evoluția a cestor tipuri de relați i. De altfel, a pri vi relațiile de tip
interrasial doar din perspectiva rasei, reprezin tă o abordare reduc ționistă, rasa fiind doar un
construct social că ruia îi sunt atribuite ansambluri de comporta mente și roluri. Astfel, prin
interme diul lucrării de față am înce rcat să conturez o imagine a fenomenului relativ nou di n
România, și anume, relațiile de tip interrasial.

VIII. Anexe:
VII. I. Ghiduri de discuție :
VII. I. I. I -Partener local-
Întrebări de încălzire:
1. Pentru început aș vrea să îmi spui câte ceva despre tine: cu ce te ocupi, ce studiezi, ce
pasiuni ai, cum îți petreci timpul liber.
2. Cum l -ai cunoscut pe actualul tău prieten/soț? Detalii despre mediul în care s -au
cunoscut ( online, la job, facultate, pe stradă, alte situații), precum și despre maniera în
care au inițiat conversația.
3. Cum s -a derulat procesul de cunoaștere dintre voi? Comunicarea avea loc mai degrabă
în mediul online sau alegeați întâlnire față -n față?
4. Ce locu ri alegeați pentru întâlniri? Exista o preferință pentru un anumit loc? Pe ce se
baza această alegere: faptul că era un loc mai intim, mai puțini oameni, un local
friendly?
5. Au existat și locuri pe care ați evitat să le frecventați? Sau anumite lucruri pe c are nu le –
ați făcut din cauza anumitor reacții din partea oamenilor? Dacă da, de ce? Cum se
manifestau aceste reacții?
6. Există anumite gesturi de cuplu pe care le evitați în public? Ținutul de mână,
îmbrățișările, etc.
Aspecte privind reacțiile societății + a familei și apropiaților:
7. În momentul în care te aflai cu el pe stradă la primele întâlniri, ai simțit vreo reacție
negativă din partea oamenilor din jur? Te -ai simțit judecată sau privită altfel de către
persoanele din jurul tău?
8. Cum s -au manifestat ac este reacții? Cum te -ai simțit în acele momente?
9. Ai avut anumite incertitudini în a începe relația cu partenerul tău din cauza presiunii din
societate? Daca da, în ce au constat acestea?
10. Cum le -ai spus părinților despre relația ta și despre originea parten erului tău? Cum au
reacționat aceștia? Daca au reacționat negativ, cum reacționeaza acum, iar dacă acum
reacționează pozitiv, cum s -a făcut această trecere? Cum a fost acceptat de către
familia ei

11. Cum au reacționat prietenii și apropiații în legătură cu re lația? Care au fost primele
reacții? Care este opinia lor în prezent?
Elemente definitorii în evoluția relației
12. Poți să îmi povestești puțin care a fost evoluția reației? Cum a evoluat relația pe
parcursul timpului?
13. Ai observat anumite diferențe culturale între voi care au făcut mai dificil parcursul
relației?
14. Ai simțit în vreun moment că nu există aceleași norme în cadrul unei relații/căsătorii din
perspectiva lui?
15. Cum v -ati negociat libertatea și intimitatea din cadrul relației?
16. Ai simțit nevoia să te ad aptezi culturii din care provine el? Care sunt lucrurile pe care
le-ai preluat din cultura lui? (detalii despre mâncare, muzică, preferințe culturale,
localuri, obiceiuri, tradiții)
17. În prezent simți că aparții atât culturii tale, cât și culturii din care p rovine acesta?
18. Cum este pentru tine trecerea aceasta din „lumea” ta, în „lumea” din care provine el?
19. Cum consideri că te percep cei din jurul tău? Dar pe el? Consideri că oamenii din jur au
mai degrabă reacții ostile față de el sau față de tine?
Planurile de viitor
20. Cum vezi sau cum anticipezi viitorul relației?
21. Care crezi ca ar fi principalele obstacole sau dificultăți pe care le veți avea pe parcursul
relației?
22. Până acum au existat astfel de momente? În ce au constat acestea? Cum ați reușit să
treceți pest e ele?
23. Ai întâmpinat și glume rasiste sau stereotipale din partea apropiaților?
24. Ce părere ai de expresia „Once you go black you never go back?”
25. Dacă relația de acum s -ar termina ai prefera să te întâlnești în continuare cu persoane
afro sau mai degrabă cu oameni din societatea ta?
VII. I. I. II -Partener „străin” –
Warming -up questions
1. At first, I would like you to tell me some things about you; what do you do for living,
what do you study, what are your passions, how do you spend your spare time.

2. How did y ou meet your actual girlfriend/wife? Details about the place where they have
met (online, at work, college, university, on the street, other situations) and also about
the way they have initiated the conversation
3. How did the process of knowing each other g o? The communication between you two
was more in the online area or you`ve chosen more to meet face to face?
4. What places you used to choose for meetings? There was a preferance for a certain
place? The decision of going to a certain place was based on: the fact that it was an
intimate place, less people, friendly place?
5. There were some places that you`ve avoided? Or some couples thing that you didn`t do
because of some people `s reactions? If yes, why? How did those reactions manifest?
6. There are some couple gesture that you avoid in public? Holding hands, hugs, etc.
Aspects about the society reactions + family and friends
7. The moment you were on the street with her at your first dates, did you feel any negative
reactions from people around you? Did you feel mo re that they were racist or they
blamed her?
8. In what did all those reactions consist? How did you feel in all those moments?
9. Did you have an doubts about starting the relastionship with your partner because of the
social pressure? If yes, in what did those consist?
10. How did your parents react when you told them about your relationship? Did they expect
you to be with a white woman? They wanted you to be with a black woman as well?
11. How did her parents feel about you at first? How is you relationship with them now?
12. Do you spend holidays together? How do they treat you?
13. How did your friends feel about your relationship?
Important elements in the evolution of the relationship
14. Can you tell me a bit what was the evolution of the relationship? Ups and downs
15. Have yo u noticed any cultural differences between you that have made the journey of
the relationship a bit difficult?
16. How do you feel about the relationship ”rules” in Romanian society? Are the same
marriage norms in Africa as well? Or they are more relaxed there ?
17. How did you negociate your freedom and your intimacy rights in the relationship?
18. Did you feel to need to adapt yourself to her culture? What are the things that you took
from her culture? Details about food, music, cultural preferences, places, tradition s)
19. Now do you feel that you belong to both cultures?

20. How do you think romanian people think about you? Do you think that they have racist
reactions to you? Or the reactions are more negative to her?
Future plans
21. How do you see the future of your relationsh ip?
22. What do you think are the main obstacles or difficulties that you may have in the future
of the relationship?
23. Until now, were there some difficult moments like that? In what did they consist? How
did yoy manage to move on or get over those?
24. Have you ev er heard racist jokes or stereotypal jokes from your friends or her
friends/family?

Bibliografie
1. Aldridge, Delores. 1978. „Interracial Marriages: Empirical and Theoretical Considerations.”
Journal of Black Stud ies 8 (3): 355 -368.
2. Baber, Ray. 1937. „A Study of 325 Mixed Marriages.” American Sociological Review 2: 705 –
716.
3. Bailey R., Stanley. 2004. „Group Dominance and the Myth of Racial Democracy: Antiracism
Attitudes in Brazil.” American Sociological Review 728-747.
4. Benotsch, Eric, Daniel Snipes, Aron Martin, și Sheana Bull. 2013. „Sexting, Substance Use and
Sexual Risc Behavior in Young Adults.” Journal of Adolescent Health (52): 307 -313.
5. Berry, Marry Frances, și John Blassingame. 1982. Long Memory: The Black Ex perience in
America. New York: Oxford University Press.
6. Bogardus, S. Emory. 1959. Social Distance . Los Angeles: University of Southern California
Press.
7. Bourdieu, Pierre. 1986. „The Forms of Capital.” În Handbook of Theory and Research for the
Sociology o f Education , de G. John Richardson, 241 -258. New York: Greenwood Publishing
Group.
8. Bourdieu, Pierre, și Loïc Wacquant. 2013. „Symbolic Capital and Social Classes.” Journal of
Classical Sociology 292-302.
9. Brown, Jessica Autumn. 1897. „Casework Contacts with Black -White Couples.” Social
Casework (68): 24 -29.
10. Chelcea, Septimiu. 2001. Tehnici de cercetare sociologică.
11. Crowder, Kyle, și Stewart E. Tolnay. 2000. „A New Marriage Squeeze for Black Women: The
Role of Racial Intermarriage by Black Men.” Journal of M arriage and the Family 62: 792 -807.
12. Davidson, Jeanette R. 1992. „Theories About Black -White Interracial Marriage: A Clinical
Perspective.” Journal of Multicultural Counseling and Development, Volume 20 150-157.
13. Degler, Carl Neuman. 1971. Neither Black Nor White: Slavery and Race Relations in Brazil and
the United States. New York: Macmillan.
14. Farely, Reynolds, și Walter Allen. 1989. The Color Line and the Quality of Life in America.
Oxford University Press.

15. Farley, Reynolds. 1977. „Trends in Racial Inequalit ies: Have the Gains of the 1960s
Dissappeared in the 1970s?” American Sociological Review 42: 189 -208.
16. Firebaugh, Glenn, și Kenneth Davis. 1988. „Trends in Antiblack Prejudice, 1972 -1984: Region
and Cohort Effects.” American Journal of Sociology 94: 251 -272.
17. Fu, Kang Vincent. 2001. „Racial Intermarriage Pairings.” Demography (Springer on behalf of
the Population Association of America) 38 (2): 147 -159.
18. Gaines, Stanley, și William Ickes. 1997. „Perspectives on Interracial Relationships.” Handbook
of Personal Relationships:Theory, Research and Interventions 197-220.
19. Heer, David. 1974. „The Prevalence of Black -White Marriage in the United States, 1960 and
1970.” Journal of Marriage and the Family 36 (2): 246 -258.
20. Hibbler, K. Dan, și Kimberly Shinew. 2002. „Inte rrracial Couples; Experience of Leisure: A
Social Network Approach.” Journal of Leisure Research 34 (2): 135 -156.
21. Homans, George. 1976. „Social Behavior as Exchange.” The American Journal of Sociology
597-606.
22. Kalmijn, Matthijs. 1993. „Trends in Black/ Whi te Intermarriage.” Social Forces (The University
of North Carolina Press) 72(1): 119 -146.
23. Kouri, Kristyan, și Marcia Laswell. 1993. „Black -White Marriages: Social Change and
Intergenerational Mobility.” Marriage and Family Review 241-255.
24. Little, George. 1 942. „Analytic Reflections on Mixed Marriages.” Psychoanalytic Review 29
(113): 20 -25.
25. Merton, K. Robert. 1941. „Intermarriage and the Social Structure: Fact and Theory.”
Psychiatry 4 (3): 361 -374.
26. Mihăilescu, Vintilă. 2007. Antropologie: Cinci introduceri . Iași: Poliron.
27. Moraes D. Silva, Graziella, și Elisa P. Reis. 2011. „The Multipe Dimensions of Racial Mixture in
Rio de Janeiro, Brazil: From Whitening to Brazilian Negritude.” Ethic and Racial Studies 382-
399.
28. Patterson, Orlando. 2004. „Four Modes of Eth nosomatic Stratification: Blacks in Europe and
the Americas.” Ethnicity, Social Mobility, and Public Policy: Comparing the US and UK 67-122.
29. Petroni, Frank. 1973. „Interracial dating -The price is high.” În Interracial Marriage:
Expectations and Realities , de Irving Stuart și Lawrence Abt, 125 -145. New York:: Grossman
Publishers.
30. Porterfield, Ernest. 1982. „Black -American Intermarriage in the United States.” Marriage and
Family Review 5 (1): 17 -34.

31. Rahier, Muteba Jean. 1999. „Body politics in black and white : Señoras, Mujeres,
Blanqueamiento and Miss Esmeraldas 1997 – 1998 Ecuador.” Women & Performance: A
Journal of Feminist Theory 103-120.
32. Richard, Lewis, Yancey George, și Bletzer Siri S. 1997. „Racial and Nonracial Factors that
Influence Spouse Choice in Bla ck/ White Marriages.” Journal Black of Studies 28 (1): 60 -78.
33. Rosenblatt, Paul, Terri Karis, și Richard Powell. 1995. Multiracial Couples: Black and White
Voices. Walnut Creek, Calif: Sage Publications.
34. Simmel, Georg. 1950. „The Stranger.” În The Sociology of Georg Simmel , de Georg Simeel,
traducere de Kurt Wolff, 402 -408. New York: Free Press.
35. Spaights, Ernest, și Harold Dixon. 1884. „Socio -psychological Dynamics in Pathological Black –
White Romantic Aliances.” Journal of Instructional Psychology 11 (3): 13 2-138.
36. Sumter, Sindy, Laura Vandenbosch, și Loes Ligtenberg. 2016. „Love me Tinder: Untangling
Emerging Adults Motivations for Using the Dating Application Tinder.” Tematics and
Informatics: An Interdisciplinary Journal on the Social Impacts of New Techono gies 1-37.
37. Suro, Roberto. 1999. „Mixed Doubles.” American Demographics 21 (11): 57 -62.
38. Swyer, Q. Mark, și Tianna S. Paschel. 2007. „“WE DIDN’T CROSS THE LINE, THE LINE CROSSED
US” Blackness and Immigration in the Dominican Republic, Puerto Rico and the Uni ted States
of America.” Du Bois Review: Social Science Research on Race 303-315.
39. Telles, Edward. 2004. Race in Another America: The Significance of Skin Color in Brazil. New
Jersey: Princeton University Press.
40. Van Den Berghe, Pierre. 1960. „Hypergamy, Hype rgenation and Miscegenation.” Human
Relations 13 (1): 83 -91.
41. Yancey, George. 2003. „A Preliminary Examination of Differential Sexual Attitudes among
Individuals involved in Interracial Relationships: Testing ”Jungle Fever”.” The Social Science
Journal 153-157.
42. Yancey, George, și Sherelyn Yancey. 1997. „Black -White Differences In The Use Of Personal
Advertisements For Individuals Seeking Interracial Relationships.” Journal of Black Studies
(Sage Publications) 27: 650 -667.