Licenta Copy (2) [606856]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
VICTOR BABEȘ TIMIȘOARA
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
DEPARTAMENTUL 1
DISCIPLINA DE DIAGNOSTIC ORO -DENTAR ȘI ERGONOMIE
BALOG ANAMARIA

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător Științific :
Asist.univ. dr. Ioana Cristina Talpoș -Niculescu

T i m i ș o a r a
2 0 1 7

UNIVERSITATEA DE MEDICINA
ȘI FARMACIE VICTOR BABEȘ TIMIȘOARA
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
DEPARTAMENTUL 1
DISCIPLINA DE DIAGNOSTIC ORO – DENTAR ȘI ERGONOMIE
BALOG ANAMARIA

LUCRARE DE LICENȚĂ
ANALIZA ACTIVITAȚILOR ÎN SPECIALITAȚILE
STOMATOLOGICE DIN PERSPECTIVĂ ERGONOMICĂ

Coordonator Științific:
Asis. Univ. dr. Ioana Cristina Talpoș -Niculescu

T i m i ș o a r a
2017

Cuprins
1.Introducere
2.Partea generală
Capitolul I
I.1. Noțiuni generale de ergonomie.
I.2.Obiectivele ergonomiei.
I.3. Omul în desfășurarea activităților în procesul de muncă.
I.4. Activitatea medicului și poziția de lucru.
I.5. Organizarea ariei de tratament.
I.6. Analiza activităților în funcție de specialitățile stomatologice.
3. Partea specifică
Capitolul II
Obiective
Material și metodă
Rezultate și discuții
Capitolul III
Concluzii

Referințe bibliografice.

Introducere

Activitățile realizate în diversele specialități ale medicinei dentare pornind de la
postura medicului și pană la poziționarea pacientului reprezintă o mare controversă în ziua
de astăzi, astfel că fiecare medic își adoptă un stil care să îi permită să lucreze cat mai rapid
și eficient fără a ține cont de aceste principii. Activitatea medicilor dentiști este reprezentată
de poziții nenaturale ale corpului cu diferite grade de torsiune de la forme ușoare până la
cele mai severe. Durerea de spate este considerată boala cea mai des întalnită în țările
industralizate, care apare datorită po sturilor statice incorecte. În efortul muscular static,
obicei constant al acestora, invers procesului de efort dinamic unde are loc o alternanță de
scurtări și alungiri ale mușchilor. Frecvența patologiilor e în continuă creștere datorită
faptului că în m ajoritatea cabinetelor se sta peste programul stabilit, se lucrează mult și
repede și nu se mai ține cont de aceste deziderate.
Studiul prezent, are ca scop observarea, analiza posturii și a activităților desfășurate
în cabinet și în cadrul st agilor practice ale studenților din ultimul an de studiu. Identificarea
timpurie a simptomelor, încă din timpul facultății previne apariția tulburărilor musculo –
scheletale și ajută medicul sa conștientizeze faptul că, un mod de lucru neadecvat poate sa îi
îngreuneze întreaga activitate în mediul ocupațional cât și în activitatea din afara muncii.
De aceea, fiecare tratament stomatologic trebuie să se desfașoară in funcție de
manopera efectuată, prin respectarea acestor principii, care au rolul de a neutraliza
obiceiurile vicioase și aspectele legate de activitatea de lucru necorespunzatoare.
Pentru a face posibilă această abordare din partea medicului dentist, sunt necesare
noțiuni medicale adecvate și aspecte legate de ergonomie în practica stomatologică.

Capitolul I
În secolul al XV -lea, Leonardo da Vinci a studiat munca din sfera mai multor
meserii având obiectivul de a proiecta mașini și unelte care erau destinate să micșoreze
efortul omului. Alte personalități din domeniul ingineriei, fizicii, fiziologiei au continuat
cercetările legate de acitivitatea din domeniul muncii și limitele acesteia .
K.F. H. Murell, a introdus termenul de ergonomie în anul 1949, moment în care a
fost înființată Societatea de Ergonomică (denumită atunci Societatea de Cercetare
Ergonomică) în Marea Britanie, adoptata ulterior in 1950. Acesta a definit ergonomia ca
,,studiul relației dintre om și mediul său de muncă ” (1).
Ergonomia este un domeniu de activitate științifică, provine din două cuvinte de
origine greacă: ,,ergon” – muncă, putere, forță și „nomos” – știință, teorie, lege. Este de fapt
un amalgam bazat pe principii științifice care corelează relația dintre oameni și alte elemente
ale unui sistem, cu scopul de a preveni tulburări legate de profesie, evaluate pe baza
principiilor ergonomice îmbunătațind astfel calitatea vieții. (2)
Conform datelor regasite in literatura de specialitate, ergonomia a format un aspect
integral al educației dentare de la Universitatea din British Colombia de la începutul anilor
1980.Cu toate acestea, studiile au continuat sa indice un risc crescut de a dezvolta leziuni
musculo -scheletale a medicilor dentiști. Date analizate de la 421 de corespondenți la sondaj
de la aceeași universitate, se confruntă cu dureri musculo -scheletale si disconfort. Aceste
date sugerează ca însuși medicii dentiști reușesc sa iși identifice propriile lor posturi
practicand poziții nefavorabile fără a acorda prea mare atenție riscului la care se supun (3).
În domeniul medicinei dentare, termenul de ergonomie are un rol important de a
simplifica activitatea me dicului în cabinetul dentar. Activitatea acestuia ar trebui sa se
desfăsoare într -o ambianță placută prin amenajarea cabinetului dentar adecvat, folosirea
instrumentelor și echipamentului în conformitate cu masurile de protecție realizate prin
mișcări op time. Strategiile bazate pe principii ergonomice ar minimiza riscul de a dezvolta
afecțiuni musculo -scheletale printr -o combinație de prevenire și programe terapeutice.
Scopul principal, este de a cunoaște și de a aplica aceste noțiuni în cabin etele de
medicină dentară datorită specificului profesiei: (4)
• solicitări atat fizice cat și psihice ale activitațiilor

• instrumentar și echimpamente intr -un numar mare
• relațiile interumane care se stabilesc din necesitatea lucrului in echipă, astfel medic –
asistentă, medic -tehnicean, medic -contabil.
M. Herman a enumerat în anul 1929, primele reguli de organizare în cabinetele de
medicină dentară, iar primii dintre cei care au subliniat și înteles necesitatea unor modele de
organizare, se enumeră: K. Wegener (1936), H.E. Williams (1949) și E. Henrich (1953).
Totodata, cei care au descris pozițiile optime de lucru dar și organizarea cabientului pentru
a crește eficiența medicului, asistentei și pentru confortul pacientului se enumera astfel, F.
Scho n, K. Kimmel.(4)
Obiectivele ergonomiei
Grandjean, 1988, prezintă 4 obiective ergonomice (5):
• posturi pentru o bună precizie și securitate
• adaptarea condițiilor de mediu raportat la cerințele fiziologice ale oamenilor,
îmbunătățirea relației om -muncă pentru a crește eficiența în vederea unui consum
rațional de energie umană.
• stabilirea unei tehnologii de precizie și eficace.
• analiza configurației.
Omul in desfașurarea activitațiilor în procesul muncii
Postura, este comportame ntul spațial pe care corpul nostru il adoptă în relația cu
mediul în care trăiește și legile care guvernează acest ambient, legea care primează fiind
forța gravitațională. Ea reprezinta modul în care subiectul cu diferitele segmente ale corpului
stă așezat pentru a desfașura anumite activitați, mai exact este un răspuns neuro -muscular
care are ca scop de a menține echilibrul corpului. Se poate preciza faptul că un corp se află
în echilibrul când suma tuturor forțelor care acționează asupra lui este zero.
De-a lungul anilor, diferite studii au demonstrat faptul că întreg sistem postural
este de fapt un ansamblu ,, ansamblu structurat,, ce conține funcții suplimentare:
– lupta împotriva gravitației și pastrarea poziției de rectitudine.
– puterea d e a se opune forțelor externe
– realizarea echilibrului în mișcare.

Foarte important de precizat este că sistemul postural fiind unul complex, are nevoie de o
serie de informații care sunt percepute de receptori, în afară de aceștia folosește și
informa țiile primite de la organele senzoriale. Ocluzia dentară face parte din acest sistem
deoarece reprezintă o stație importantă pentru exteroceptori și propioceptori asigurându -le o
poziție verticală corectă.
Printre factorii determinanți ai posturii se en umeră:
a. Condițiile de munca : unde se analizează tipurile de activitați, intrumentele uitilizate dar
și eforturile depuse.
b. Caracteristici personale care sunt reprezentate de experiența dobandită, condiția fizică,
varsta, sexul, obiceiurile de viață
c. Constrangerile de mediu, aici se ține cont de spațiul de desfașurare, aranjament și
dimensiuni, mediul, lumina, zgomotul.
d. Exigențele de producție care are în vedere, durata muncii, ritmul dar totodată și
recompensa materială.
Postura la care se ajunge, tr ebuie sa reprezinte un compromis între acești factori. Modul în
care se desfașoara întreaga activitate cat și ambientul afectează sănatatea personalului și
calitatea muncii daca nu sunt respectate aceste principii.
• Organizarea în funcție de manoperele nece sare, pentru a respecta programul stabilit
fiecărui pacient.
• Respectarea principiilor ergonomice și a regulilor practice ale posturii de lucru.
• Îmbunatațirea factorilor de mediu .
• Asigurarea securitații muncii.
• Realizarea unei ambianțe placute.
• Fixarea unu i regim rațional al pauzelor între pacienți.

Mijloacele de muncă:
Echipamentul tehnic necesar medicului pentru a -și desfășura activitatea la locul de
muncă este reprezentat de:
• Unit dentar
• Aparatură și intrumentar
• Materiale
Pentru o bună desfașurare și funcționare a întregii activitați, se remarcă și implicarea în
întregul sistem a asistentei, tehniceanului dentar și a igenistei.
Obiectivul de bază este acela de a asigura proiectarea unor locuri de muncă confortabile
și product ive. Datele proiective presupun notiuni legate de antropometria tehnică ( NASA
1978), grade de libertate, arii maxime și optime de lucru, acesta urmăresc in principal
adaptarea aparaturii la om obtinandu -se o operabilitate universală.
1. Gradele de l ibertate ale mainii sunt reprezentate de viteza și precizia cu care se execută
activitațiile dar și de efortul depus.(5)
Clasificarea mișcărilor:
▪ Clasa I : doar mișcări ale degetelor
▪ Clasa a II -a : mișcări ale degetelor și ale articulației mainii
▪ Clasa a III -a : mișcari ale degetelor, articulației mainii și ale
antebrațului
▪ Clasa a IV -a: mișcari ale degetelor, ale articulației mainii, ale
antebrațului, ale brațului și ale corpului.
▪ Clasa a V -a : mișcări ale degetelor, ale articulației mainii, ale
antebrațului, ale brașului și ale corpului.
Miscările de clasa I – II sunt mișcări de precizie , fără a depune o forță deosebită iar cele din
clasa III – V sunt mișcări care necesită depunerea unei forțe mari în acțiuni de scurtă durată.
(5)
2. Ariile de m uncă – cuprinde mișcările în diferite planuri în condiții optime de manipulare
a instrumentarului. Astfel:

• În plan orizontal :
o Aria maxima – mișcarea membrelor superioare fără
răsucirea corpului.
o Aria normală ( câmpul optim).
• Spațiul de acțiune al antebrațu lui și al mainii.
• Maximul de precizie al mișcariilor care pot fi efectuate simultan și simetric fără
control permanent al privirii sau fără rotirea capului.
3.Forțele aplicate :
• De finețe și precizie
• Nu este recomandată mișcarea întregului corp
• Factor ii de care depind: varstă, sex, durata de acțiune, direcția și distanța mișcării,
unghiul de flexie.
4.Precizia și viteza mișcărilor:
• Mana utilizată – în funcție de operator daca este dreptaci/ stângaci.
• Nivelul de la care se execută mișcarea
• Distanța faț ă de corp
• Controlul vizual al mișcării
Organizarea obiectelor în cabinetul de medicină dentară se realizează într -un mod
eficient, precum :
– Numarul obiectelor atinse cu mâna sa fie minim, iar aranjarea instrumentelor sa fie
în asa fel încât cli nicianul să se poată deplasa cu eficacitate în timpul manipularii
lor.
– Se împart între obiecte principale și secundare.
– Se divid in funcție de activitați și subactivități printr -o așezare logică.
– Se identifică zonele de lucru.(2)

Activitatea medicului și poziția de lucru
Poziția operatorului reprezintă un aspect foarte important în succesul tratamentelor
dentare, de aceea o poziție corectă ajută medicul sa aibă o vizibilitate bună și accesibilitate
cavitații orale.
1.Ortostatismul:
La ora acutala, majoritatea activitățiilor stomatologice se desfășoară în poziție
șezândă, în cazurile opționale, anumite manevre precum : determinarea ocluziei,
amprentarea, unele extracții și unele evaluări estetice, se realizea ză din ortostatism.
Deși această poziție de lucru, a fost utilizată la început de practicieni, în prezent
este considerată incorectă din punct de vedere ergonomic, deoarece are numeroase
efecte asupra stării de sănătate: consumul energetic fiind m ult mai mare față de
poziția șezand.
2.Poziția șezând
Încă de la începutul secolului trecut, medicii francezi au evidențiat faptul ca
poziția de lucru așezat este considerataă fi cea mai ergonomică.
Studiul Times and Motion a de scris in 1958, ca fiind cea mai sănătoasă și corectă poziție.
(5)
Printre avantajele sale se enumeră:
• Picioarele nu suportă greutatea corpului.
• Pozițiile nocive sunt rare.
• Consumul de energie este redus.
• Sistemul circulator nu este foarte solicitat.
• Posibilitatea execuției unor mișcări cu piciorul conferă mai
multă libertate a mișcărilor membrelor superioare și mai multă
precizie.

Poziția de lucru corectă, conform ISO Standard 11226 (2) :
Evaluarea posturii statice operatorii:
• poziție simetrică
• axele orizontale sunt paralele
• picioarele ușor departate, unghi de 30 -45 grade
• gambele perpendiculare pe podea
• partea superioara perpendiculară pe scaun
• unghiul coapsă/gambă 115 grade
• tălpile așezate pe podea
• capul înclinat 20 -25 grade
• antebrațele aproape orizontale ( ridicate max. 25 grade)

Fig.I. 1. Poziție șezand corectă, Arab forum
for dentists.

Poziția de lucru corectă:
• spătarul se fixează la 60 grade.
• se ridică brațul scaunului.

• se așează pacientul
• spătarul scaunului trebuie potrivit astfel încât coapsele medicului să
se poată roti liber sub scaunul pacientului
• capul pacientului este poziționat în funcție de sextantul pe care se
lucrează.
• poziționarea pacientului ar trebui să permită accesul medicului fără
obstacole d e la poziția de la ora șapte la poziția de la ora doisprezece
jumatate pentru operatorii care lucrează cu mana dreaptă.
Organizarea ariei de tratament
Dotarea zonei de tratament cu aparatura necesară și echipamentul tehnic( fotoliu
dnetar, si stemul de iluminare, instrumentar, măsuță adjustabilă cu roți pentru a putea deplasa
mobilierul la zona de lucru)
1. Fotoliul dentar – element esențial în activitatea medicilor
stomatologi, acesta trebuie sa îi permită medicul să adopte o
postură corectă și confort pacientului
2. Spătarul scaunului – să se poată ajusta în funcție de necesitatea
tratamentului, să permită medicului să se deplaseze liber în toate
pozițiile de la ora 9 pana la ora 12 -13 de lucru.
3. Tetiera – să poată fi aranjată astfel încât câmpul operator sa fie
poziționat simetric iar privirea clinicianului să fie perpendiculară
pe câmpul operator, distanța dintre aria de vedere și câmp trebuie
sa fie cuprinsă între 20 -25 grade.
Poziționarea capului pacientului :
a) Extensie : pentru vizibilitate di rectă în vederea tratamentelor la molarii superiori iar
planul ocluzal să fie plasat sub un unghi de 25 grade.
b) Flexie : pentru poziționarea orizontală a mandibulei.
c) Lateroflexie: capul pacientului sa se poată deplasa spre dreapta sau stanga, sub un unghi
de 40 de grade față de axul lung al corpului.
d) Rotație: în jurul axului longitudinal al capului.

Musculatura umerilor si gâtului pacientului să fie relaxată, umerii fiind sprijiniți în
întregime iar partea superioară a coloanei cervicale trebuie sa fie lib eră.

Figură I.2 – Poziționarea capului pacientului în funcție de
arcada la care se lucrează -( dr jaffar raza syed, pagina17)
a.flexie -pentru realizarea tratamentelor la
nivelul molarilor inferiori
b. extensie – pentru realizarea tratamentelor
la nivelul molarilor superiori

Contraindicații pentru poziționarea orizontală a pacientului:
▪ pacienții care nu pot suporta poziția declivă ca o consecință a unei
afecțiuni generale.
▪ femeile gravide în ultimele 3 luni de sarcină.

Analiza activitaților în funcț ie de specialitățile stomatologice.
Scopul activității în cabinetele de medicină dentară este de a realiza tratamente
calitative în timp util. Realizarea tratamentelor odontale, parodontale, protetice, ortodontice,
intervenții de chirurgie orală ș i implantologie orală trebuie sa ofere funcționalitatea
aparatului dento -maxilar cu refacerea esteticii la standarde înalte, fiind absolut necesar să se
asigure un ambient nestresant și confortabil pentru pacient. Prin utilizarea adecvată a
instrumentelor, organizarea timpului și evitarea unor solicitări suplimentare dar și prin
respectarea cunoștiintelor ergonomice aplicate adecvat în cazul tratamentelor stomatologice
se menține starea de sănătate a personalului.
Pentru îmbunătățirea vizibilității și reducerea efortului în timpul activităților sale,
medicul trebuie să adopte și să se poziționeze la ora corectă în funcție de dintele la care
urmează să realizeze tratamentul.

Pentru tratarea molarilor maxilari 2 și 3, planul maxilar ar trebui sa fie 25 grade față
de planul vertical. Pentru zonele mandibulare, pacientul e rugat să îndrepte barbia spre piept
pentru a plasa mandibula cât mai orizontal.
În figura I.3 se poate observa încadrarea zonelor de lucru în funcție de poziționarea la orele
8, 9, 10, 11 și 12 .Astfel, pentru tratamentul dinților frontali superiori și inferiori, medicul
se va poziționa la ora 12 de lucru, iar pentru tratamentul dintilor laterali se va adopta poziția
de la ora 8 -9, respectiv 10 -11.

Fig.I.3 – poziț ionarea în funcție de
orele de lucru. – dentalpractice

În endondonție, este necesară exercitarea unor forțe în timpul procesului de lucru, acestea
pot conduce la solicitarea unor mușchi, ligamente, tendoane, articulații, care cresc i n poziții
nefavorabile de adoptare a unei posturi vicioase. Viteza de lucru a instrumentelor necesită o
atenție și concentrare maximă. Manipularea obiectelor mici, prehensarea lor cu degetele
implică solicitări mult mai mari față de cele prehensate cu mâ na.
Secvențele unui tratament endodontic cuprinde: anestezia dintelui cauzal, izolarea cu digă,
realizarea cavității de acces, prepararea mecanica a canalelor radiculare, care se poate realiza
fie prin metoda manuala fie prin sistem rotativ și obturarea lo r.
În realizarea tratamentelor endodontice dar și în alte specialități se folosește
microscopul operator dentar. Beneficile acestuia sunt în primul rând, o mărire a câmpului
operator, creșterea vitezei de lucru și eficiența tratamentelor endodonti ce, motiv pentru care

condițiile de vizibilitate sunt incomparabil îmbunătățite față de privirea directă. Astfel,
folosirea microscopului dentar impune într -o anumită masură abordarea unei poziții statice
simetrice.
Conform recomandărilor referitoare la e rgonomie pentru utlizarea microscopului sunt
( Microscop Operator Dentar – Comes et all):
o Microscopul se poziționează deasupra feței pacientului.
o Se plasează în centrul spotului luminos, zona de lucru, binocularul se înclină
la 135 grade față de corpul mi croscopului.
o Se reglează distanța focală minimă.
o Se alege cea mai mică treaptă de magnificare pentru început.
o Pentru o postură optima: spatele se menține drept, coloana cervicală sa fie în
continuarea toracică iar linia bipupilară să fe perfect orizontală la zona de
lucru.

Fig.I.4 Poziție corectă de lucru
utilizând microscopul operator dentar.

Specialitatea de parodontologie , cuprinde și ea o serie complexă de tratamente, printre
care se enumeră detartrajul sub/ supragingival, scaling and roothpla ning, chirurgia
parodontală.
Detartrajul este o manoperă terapeutică prin care se îndepartează depunerile de tartru
subgingival și supragingival, poate fi efectuat atât manual cât și cu ajutorul ultrasunetelor
sau cu pulberi abrazive.
Poziția medicului în timpul detartrajului este descrisă ca fiind eficientă prin
poziționarea în spatele și dreapta pacientului, deoarece se realizează cu vizibilitate directă
în regiunea grupului frontal inferior și zona vestibulară a grupului f rontal superior, iar în
regiunea palatinală – detartrajul efectuându -se cu vizibilitate indirectă, în oglindă.

Pacientul se va așeza ușor înclinat pe spate, tetiera se va plasa în regiunea occipitală.
Pacienții care au boala parodontală necesită un tratament mult mai complex,
detrartrajul este însoțit de scaling și roothplanning. Pentru realizarea acestei manopere,
medicul trebuie sa aibă o buna manualitate, exercițiu și totodată să cunoască intrumentarul
cu indicațiile specifice.

În ortodonție, cele mai multe proceduri necesită doar o vedere a suprafeței vestibulare
ale dinților.
În schimb ce, tratamentele care implică intervenții chirurgicale , precum extracția dentară,
necesită un efort scurt și vioi de forță în timp ce tratamentul protetic cuprinde de obicei
mișcări lungi și repetate.

Figură I.5 Scaling and roothplanning – http://dentalebooks.com

PARTEA SPECIALĂ
(Contribuții personale)
Capitolul II
Introducere

În domeniul medicinei dentare, ergonomia a intrat în centrul atenției publice din cauza
numeroaselor probleme musculo -scheletale de la nivelul spatelui, gâtului, umerilor, legate
în mod direct de condițiile de lucru. Este foarte im portant să se evalueze problema în
ansamblu, cu scopul de a găsi modalități de prevenire pentru a putea diminua factorii de
risc.
Tulburările musculo -scheletale legate de locul de muncă sunt în creștere la nivel
mondial. Conform unor studii de specialitate din Germania, 86, 7 % dintre medicii dentiști
au declarat dureri în regiunea gâtului, spatelui și umerilor. Aceste tulburări au repercursiuni
de la efecte grave la nivel individual pană la scăderea productivității.
În acest conte xt, este ideal să cunoaștem și să dispunem de toate informațiile ce
interesează principiile ergonomice folosite prin strategii de prevenție abordate în procedurile
din specialități distincte ale medicinei dentare.
II.1 Obiective :
Prin acest studiu am dorit sa evaluez din punct de vedere ergonomic, poziția de lucru a
medicilor dentiști în timpul realizării manoperelor din sfera specialităților stomatologice.
II.2 Material și metodă:
Material : studiul s -a realizat pe un lot de tineri medici și studenți din anul 6.
Metoda : Fotografierea în timpul manoperelor și analiza procedurilor din specialitățile
amintite mai sus.
Fotografierea medicilor dentiști și a studenților în timpul realizării manoperelor
a fost realizată prin surprinderea acestora, pentru a nu îsi modifica intenționat postura în
timpul fotografierii . Majoritatea au fost surprinși poziționați incorect, ceea ce este un lucru
alarmant, deoarece noțiunile de ergonomie ar trebui să fie de actualitate și în in teresul
tinerilor medici sau viitorilor medici în cazul studenților din ultimul an.

Manoperele realizată din cadrul tratamentelor
endodontice: cavități de acces, prepararea mecanică a canalelor
radiculare și obturarea lor, s -au evidențiat tr ei fotografii mai
reprezentative a operatorilor în timpul de lucru.
În imaginea din dreapta, operatorul lucrează în cadranul 4, la
dintele 4.4.
Poziționarea la ora 9 a medicului, conform datelor de mai sus,
poziția medicului pentru acest sexant este ora 9 -11.
Partea superioară este usor perpendiculară pe scaun.
Capul este înclinat – 42 grade.
Unghiul gamba -coapsa 81 grade.
Distanța dintre ochii medicului și zona de lucru -14 grade.
Poziționarea pacientului: capul acestuia este prea ridicat –
incorectă
Lumina este poziționată greșit, aceasta ar trebui să vină din spatele medicului deoarece în
acest fel vizibilitatea nu e eficientă și apar umbrele pe câmpul operator.

În fig.2, se realizează cavitatea de acces a dintelui 4.5.
Operatorul lucrează la ora 9 -10.
Capul pacientului nu este poziționat corect pentru dintele la
care se lucrează.
Unghiul coapsă -gambă este mai mic decât cel optim.
Lumina și în acest caz este pozționată greșit.

Figură II. 1 – realizarea cavității de acces
Figură II.2 -realizarea cavității de acces.

Operatorul realizează prepararea mecanica a canalului
radicular al dintelui 1.1
Pozițio narea operatorului: ora 11, postură incorectă cu
consecințe nefavorabile asupra coloanei vertebrale, capul
este înclinat prea mult spre pacient, 55 grade.
Poziție asimetrică, capul prea înclinat spre pacient.
Distanța dintre ochii operatorului și câmpul op erator este
prea mică.
Poziționarea pacientului orizontal, capul acestuia nu este
în extensie pentru a facilita vizibilitate optimă ăn cazul
dintelui cauzal.

Figură II.3 – prepararea mecanică a canalului radicular.1.1
Figură II.4 – igenizare profesională, detartraj cu ultrasunete

Figură II.5 – evaluare parodontală
Figură II.6 – detartraj cu ultrasunete

Fotografia6 – extracția dintelui 2.4
Operatorul realizează manopera de extracție în
poziție ortostatică.

–

Figură II.7 – Extracția 2.4
Figură II.8 – extracție 1.6

Consultația micului -pacient de către
medicul specialist, este realizată incorect.
Postura operatorului este simetrică.
Capul pacientului nu est sprijinit pe tetieră,

Figură II.9 – consultație
Figură III.10 –

Figură III.11 –

II.3 Rezultate și discuții
Datele studiului au fost prelucrate cu ajutorul programului Microsoft Excel, iar
rezultatele au fost reprezentate sub forma a 3 pie chart -uri și o histogramă, în funcție de:
repartiția subiecților, tratamentele efectuate și pozitiile de lucru.
Din cele 11 cazuri, 55% sunt tineri medici și 45% sunt studenți în anul 6. De asemenea,
manoperele efectuate în specialitatea de parodo ntologie a fost 37%, la endodonție 27%,
ortodonție 18% și manopere chirurgicale 18%.
În lotul de 11 subiecți, 73% au lucrat de la ora 9 -10, 18% de la ora 11 -12, iar un singur
subiect a lucrat în ortostatism, în proporție de 9%.
Diferențele d intre tipul activităților din cadrul specialităților sunt minore, s -a constatat
faptul că fiecare subiect are cel puțin câte o neregularitate în ceea ce privește postura adoptată
în timpul desfășurării manoperei în sine, indiferent de specialitate, lucru c are este destul de
îngrijorător deoarece sunt predispoziția este mare în apariția leziunilor musculo -scheletale
dacă nu se intervine cu măsuri de prevenție imediate și corecția posturii vicioase.
În acest sens, strategiile educaționale privind ap licarea principilor ergonomice în
profesia dentară sunt absolut necesare, deși mulți medici conștientizează importanța acestora
din cauza altor factori, ignoră aceste detalii care deși par a fi simple, în timp vin cu consecințe
severe.
Recomandările d in literatura de specialitate arată o prevalență ridicată în întreaga lume a
leziunilor musculo -scheletale a medicilor dentiști, stomatologia fiind o profesie exigentă ce
implică un grad înalt de concentrare, precizie
Conform unor studii de specialitat e 87% dintre stomatologi au declarat că suferă de dureri
în regiunea gâtului și umerilor. Tulburările musculo -scheletale legate de mediul ocupațional
sunt în creștere la nivel mondial, acestea au numeroase repercursiuni de la efecte grave până
la scăderea eficineței la locul de muncă și a productivității.
Printre toate specialitățiile conform datelor din articolele de specialitate, protetica s -a
dovedit a avea prevalența cea mai mare de a dezvolta leziuni musculo -scheletale. De -a
lungul ultimilor 20 de ani, foarte multe inovații au fost introduse și proiectate cu scopul de a
reduce activitățile laborioase. O consecință neașteptată a acestor evoluții este o tendință spre
un stil de viață sedentar, poziții statice, prelungite, care sunt însoțite de tulbur ări musculo –

scheletale. Aceste leziuni reprezintă o problemă majoră deoarece pot ajunge sa fie destul de
severe astfel încât pot să dezactiveze cariera profesională.
Un alt studiu, realizat în Iran, a raportat faptul că studenții conștienți d e posturile
ergonomice au raportat o mai mică intensitate a durerii, dar alte cercetări similare nu au
acordat atenție acestui punct. Cea mai mică intensitate medie a durerii a fost în departamentul
de protetică, în timp ce cea mai mare intensitate a durer ii s-a constatat în cadrul
departamentului de chirurgie.
Potrivit unui studiu recent de la Universitatea din Valencia, Spania, 28, 6% dintre
studenți au fost găsiți în postura corectă de lucru, conform datelor, aceștia au precizat faptul
că nu au fost instruiți adecvat în ceea ce privește ergonomia și postura de lucru. Pe durata
unui întreg an universitar, nu s -au gasit nici un fel de îmbunatățire semnificativă.

55%45%Repartiția subiecților
Tineri medici Studenți
Endodontic 27%
Parodontal 37%Ortodontic 18%Chirurgical
(extractii) 18%Tratamente efectuate

73%18%9%Pozițiile de lucru în timpul manoperelor
Ora 9 -10 Ora 11 -12 Ortostatism
4221
5434
GATUMERIUNGHI COAPSA/GAMBADISTANTA ARIA DE VEDERE/ CAMP
OPERATOR
0 1 2 3 4 5 6postura incorectă
studenti medici

Capitolul III
Concluzii

1. Riscul de a dezvolta leziuni musculo -scheletale e crescut în
profesia de medic dentist.
2. Poziția șezând nu este fără risc, dacă medicul nu respectă
anumite principii posturale în realizarea manoperelor
distincte, consecințele pot fi la fel de severe ca și în cazul
poziției din ortostatism.
3. Posturile necorespunzătoare pe care medicii le adoptă cel
mai frecvent sunt: aplicarea excesivă înspre înainte de la
nivelul gâtului, plasarea c apului într -o parte, coatele flexate
mai mult de 90 grade, hiperextensia policelui, umerii
ridicați și totodată poziționarea pacientului incorect.
4. Aceste probleme legate de postură ar trebui sa fie de mare
interes înca din timpul facultății, pentru a pute a preveni de
timpuriu apariția simptomelor și a bolilor profesionale.
5. Este foarte important a se cunoaște nu doar tipul
tratamentelor ci și succesiunea lor pentru o bună
desfășurare.
6. Este necesar, o mai buna pregătire academică în acest
domeniu, studii si milare legate de ergonomie care sa îi
provoace pe tinerii medici cât și studenți importanța aplicarii
ergonomiei în practică.

Pe parcursul unei întregi zile de lucru la cabinetul dentar se vor lua în considerare
urmatoarele precauții:
➢ Corectarea problemel or ergonomice dacă ele există.
➢ Ședințe scurte de tratament.

➢ Pauze de 10 minute între fiecare pacient.
➢ Stabilirea unui orar zilnic și organizarea eficientă a timpul de lucru.
➢ Practicarea sporturilor, de cel puțin doua ori pe saptămână.
➢ Masaj terapeutic.

Referințe bibliografice :

1. Daniela Ohlendorf, Christina Erbe, Imke Hauck, et al. Kinematic analysis of work –
related musculoskeletal loading of trunk amond dentists in Germany. BMC
Musculoskeletal Disorders (2016) 17:427.
2. http://practicadentara.ro/Principii -ergonomice -ce-trebuie -respectate -in-cabinet, pdf.
3. Mirella Anghel : Noțiuni generale de ergonomie dentară, ediția a 2 -a, Editura
Orizonturi Universitare, Timișoara, 2009.
4. Cristina Iordache, Codrina Ancuța, Rodica Chirieac , et al. Influența posturii adoptate
de medicul dentist asupra coloanei vertebrale.
5. Cristian Comes, Anca Valceanu, Darian Rusu, et al. A study on the ergonomical
working modalities using the dental operating microscop. Part II, Ergonomic Design
Elements of the operating microscopes.
6. http://www.juniordentist.com/operator -position -patient -position -chair -height –
dentistry.html.
7. Ashul Gupta, Manohar Bhat, Tahir Mohammed, et al Ergonomics in Dentistry,
10.5005/jp -journals -10005 -1229.

8. AK. Sharma, P. Bansal, Shabnam, et al. Ergonomics in dental practice
9. Herbert F. Wolf, Edith M. & Klaus H. Rateitschak, Thomas M. Hassell: Color Atlas
of Medicine, Periodontology, 3rd revised and expanded edition.
10. Cervera Espert. J, Pascual -Moscardo A., Camps -Alemany I. Wrong po stural hygiene
and ergonomics in dental students of University of Valencia ( Spain) part I.
11. http://link.springer.com/article.10.1007/s10389 -012-0534 .
12. Masoumeh Shirzaei, Ramazan Mirzaei, Ali Khaje – Alizade, et al. Evaluation of ergonomic
factorsand postures that causes muscle pain in dentistry students bodies.