Licenta Capitolul 1 Ok (1) [605791]

Cuprins
Prezentarea Activelor Imobilizare
Generalități privind Imobilizările corporale
Evaluarea activelor imobilizate
Amortizarea imobilizărilor corporale
Principalele Conturi folosite în evidența contabilă a imobilizărilor corporale
Principalele Documente prin care activele corporale sunt gestionate

Prezentarea Activelor Imobilizare

În candrul activității unei societăți economice p entru desfășurarea în condiții optime entitatea
are obligația deținerii unor resurse specifice obiectului principal de activitate care reprezintă o bază
tehnico -materială care să poată fi folosite pentru o perioadă mai mare de un an .
În cadrul Activelor imobilizate distingem următoarele categorii de Imobilizări :
 Imobilizări necorporale
 Imobilizări corporale
 Imobilizări financiare

Activele imobilizate reprezintă acele bunuri economice care au suport material sau
nematerial deținute de către o entitate economico pentru o perioadă mai mare de un an p etru
că acestea nu se consumă după prima utilizare . În urma utilizării respectivelor active se
preconizează ca entitatea să obțină beneficii economice .
Imobilizări necorporale reprezintă acele bunuri netangibile care nu au suport material ,
acestea fiind deținute de către entitate pentru o periodă îndelungată . În cadrul activelor necorporale
acestea sunt recunoscute în situațiile financiare doar dacă respectivele active au să genereze
avantaje economice în perio ada următoare iar costul lor poate să fie determinat în mod credibil
Activele imobilizate se pot defini ca acele bunuri deținute de către societate pentru o perioada mai

îndelungată de un an iar consumarea lor se face treptat neutilizându -se o singura dată

Imobilizări Financiare reprezintă acele active care îmbracă forma investițiilor financiare sau
de portofoliu care sunt în deținute în capitalul altei societăți pentru a durată mai îndelungată de un
an astfel aducând societății deținătoare câștiguri sub formă de dividend , cupon etc
Imobilizări Financiare sunt evaluate la costul de achiziție sau după caz prin con tractul de
dobândire a respectivei investiții .
Investițiile financiare sunt recunoscute în situațiile financiare la valoarea acestora de intrare în
patrimoniu mai puțin ajustările pentru deprecierea investițiilor cumulate până la data bilanțului

Principalele Imobilizări Financiare pot apărea sub următoarele forme :

•Cheltuieli deConstituire
•Cheltuieli deDezvoltare
•Concesiuni, brevete, licențe, mărci
comerciale
•Alte imobilizări necorporale
•Imobilizări necorporale încurs deexecuție
Imobilizări
Necorporale

1.1 Generalități privind Imobilizările corporale
Activele imobilizate se pot defini ca acele bunuri deținute de către societate pentru o perioada
mai îndelungată de un an iar consumarea lor se face t reptat neutilizându -se o singură dată.

Activele corporale reprezintă resursa palpabilă a societății care are ca principal obiectiv
generarea de avantaje economice viitoare în condițiile în care costul acestuia p oate sa fie
determin at credibil .
Pentru incadrarea unor resurse economice în cadrul imobilizărilor corporale acestea trebuie să
indeplinescă concomintent următoarele prevederi :
 Să fie deținute de către societate pentru o utilizare mai indelungata de un an , acestea având
principalele obiective de a participa în cadrul procesului de producție , de prestare a
serviciilor , sau de închiriere către terți
Imobilizări Finaciare
Acțiuni Deținute la entități
afiliate
Interese de participare
Alte titluri imobilizare
Creanțe Imobilizare

 Sunt utilizate pe o perioadă mai mare de un an
 În cadrul activității activului acesta nu se consumă după prima utilizare , acesta își transmite
treptat valoarea .
 Valoarea minimă prevăzută de reglementările legale pentru ca un bun să fie considerat un
activ imobilizat este de 2.500 lei
Considerăm avantajele economice viito are generate de o imobilizare corporală , venituri din
vânzarea produselor sau prestarea de servicii serviciilor, economii de costuri ori ,alte beneficii
rezultate din utilizarea activului de către entitate
În cadrul activele imobilizate acestea trebuie să fie evaluate d.p.d.v monetar pentru
determinarea exactă a valorii acestuia .Evaluarea activelor se face în mod diferit în funcție de activ
corporal evaluat și de momentul în care se face evaluare.
Princip ale active care intră în categoria activelor imobilizate corporale sunt:

Terenurile reprezintă acele suprafețe de pământ care sunt folosite în cadrul lucrărilor agricole
pentru construcții . În mod obișnuit terenurile nu sunt supuse amortizării doar în cazul în care
aceste terenuri sunt amenajate cu un scop anume pentru activitatea societății
Terenurile
Mobilier și
active
corporale
Construcțiile
Avansuri și
imobilizări
corporale în
curs de
execuție
Instalații
tehnice ,
mașini
utilaje ,
animale și
plantații

Restul elementelor din cadrul activelor imobilizate reprezintă acele bunuri imobile care
participă activ în cadrul procesului de producție , în cadrul activității de comerț sau a prestărilor
de servicii . Respectile echipamente participă în cadrul activității entității pentru mai multe cicluri
de exploatare fără să încorporeze în cadrul produselor lucrărilor , acestea rămânând în forma
inițială .Aceste echipamente s unt supuse amortizării transmit valoarea în mod treptat sub forma
amortizărilor ,în rezultatul curent .
Avansurile și imobilizările în curs această categorie cuprinde avansurile pe care societatea le
plătește către furnizorii de imobilizări î nainte de achiziția propriu zisă a activelor .
Imobilizările în curs reprezintă acele investiții care sunt efectuate de către societate și care nu au
fost finalizate .Aceste active se reflectă distinct în contabilitate până în momentul în care activul
o să fie fin alizat pentru a genera avantaje economice în cadrul activității societății
În cadrul acestei grupe s unt reflectate de acele cheltuieli efectuate de entitate pentru pr oducerea
activelor imobilizare .
Avansurile reprezintă o parte din valoarea bănească pe c are societatea a plătit -o pentru a
achiziționa activul corporal .

Evaluarea activelor imobilizate

Evaluarea activelor în momentul intrării acestora în societate, evaluare care se face în
funcție de modul în care activul a intrat în societate , implicand costuri diferite pentru fiecare tip
de intrare
Costul de achiziție este format din prețul de cumpărare după deducerea tuturor reducerilor
comerciale la care se adaugă : taxele vamale , taxe nerecuperabile, toate cheltuielile directe
atribuibile activului
Cheltuielile directe atribuibile reprezintă acele cheltuieli și costuri care sunt necesare aducerii
activului în stadiul de funcționare

În cadrul costurilor nu intră : cheltuielile administrative și alte cheltuieli nu intră în cadrul
costului activului cu excepție făcând situația în care cheltuielile care sunt direct legate de achiziția
activului sau punerea în stare de funcționare a acti vului achiziționat
 Conform Stadardului IAS 16 și IAS 37 Costurile estimate pentru demotarea și
mutarea activului corporal deținut de o entitate reprezintă o cheltuială care intră în
costul de achiziție cu condiția recunoașterii concomitentă a unui Provizion
Cost de producție reprezentat de acele active care este produs in cadrul societății prin
definitivarea procesului de producție . Cost format din acele costuri ale resurselor materiale sau
nemateriale care au fost folosite în cadrul procesului de producție .
Costul de producție al activului este format din:
 Costurile privind materiilor prime și ale materialelor consumabile
 salariile personalului direct productiv inclusiv contribuțiile aferente
 Costuri montare a activului

În cadrul costului de producție NU intră următoarele :
 Costurile de publicitate și activități promoționale
 Costuri administrative
 Pierderi inițiale din exploatare
 Pierderi din risipa de resurse 1

Valoarea de aport care este reprezentată de acele active imobilizate care intră î n societate
cu ocazia aportului la capi tal , prin fuziunea societății determinată de o expertiza speciala

1 Adriana Florina Popa, Ileana Cosmina Pitulice, Mirela Nichita Iulia Jianu, Studii Practice privind
aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară în România , Editura Contaplus 2007
Feleag ă Liliana si Feleagă, Contabilitate Financiară, O ab ordare europeană și internațională, volumul 2
pag 75

Valoarea de piață o reprezintă acea valoare utilizată pentru activele care intră în societate
cu titlu gratuit prin donare . Această valoare este calculată pe baza unor propuneri facute de către
specialiști .

Evaluarea activelor în momentul inventarierii
Inventarierea se efectuează cel puțin odată pe an în mod normal această invetariere se face la
sfârșitul anului. Această sarcină de a efectua invetarierea revine adiministratorului sau unei alte
terțe persoane care este desemnată cu gestionarea patrimoniului .
Aceast procedeu reprezintă compararea activelor imobilizate nete după deducerea
amortizărilor cu valoarea de invetar stabilită în cadrul inventarierii
Evaluarea activelor imobilizate se înțelege acel ansamblu de activități acre implică măsurea
atât din punct de vedere cantitativ cât și valoric a activelor deținute de societate . În cazul activelor
care sunt supuse regimului de amortizare, valoarea de inventar se calculează diminuând din
valoarea activelor nete valoarea amortizării calculată până în acel moment .
În cazul în care în timpul invetarierii există active imobilizate care se află înafara societățiile
precum mijloacele de transport plecate în cursă sau echipamentele tehnologice , mobilier etc care
au fost date terților pentru reparație , inventarierea se face înainte de plecarea acestora sau dacă nu
este posibil se consemnează în scris faptul ca respectivele active se află în momentul invetarierii
se află la o terță persoană

Evaluarea activelor în momentul închiderii exercițiului sau evaluarea la data bilanțului ,
această etapă a evaluării se realizează în momentu închiderii exercitiului financiar . Determinarea
se face prin confruntarea valorii nete respectivelor active cu valoarea de invetar . În urma acestor
confruntări pot rezulta 2 situații :

1. Valoarea netă sa fie mai mare dacât valoarea de invetar reprezentând un aspect favorabil
pentru societate dar din principii de prudență acest surplus nu o să fie recunoscut în
contabilitate
2. Valoarea netă este mai mică decât valoarea de inventar , în acest caz potrivit pr incipiului
prudentei și de deprecierea la care a fost supus activul , se va proceda în felul următor . În
cazul în care deprecierea suferită este reversibilă se va constitui un provizion pentru
deprecierea activului . În schimb dacă deprecierea activului este ireversibilă atunci se va
recunoaște un surplus de amortizare

Evaluarea activelor în momentul încetării recunoașterii acestuia . Scoaterea din evidență
a activelor se face la valoarea de intrare a activului această evaluare cunoaște două faze respectiv
daca amortizarea respectivului activ a fost realizată în integral sau parțial. Pentru acele active
pentru care amortizarea s -a realizat în proporție de 100% valoarea activelor este egală cu cea a
amortizării.
În schimb în cazul acelor active pent ru care amortizarea nu s -a realizat în proporție de 100% ,
se v-a percepe o cheltuiala suplimentară care să compenseze diferența dintre activul care încetează
a fi recunoscut și amortizarea acestuia .
După o utilizare îndelunagată a unui activ care ajunge să în faza în care nu mai aduce nici un
avantaj economic în prezent și nici în viitor iar societatea consideră că deținerea activului respectiv
nu mai aduce nici un beneficiu acesta poate să fie casat. Casarea reprezentând acea operație prin
care activul imobilizat este dat spre distrugere sau spre dezmembrare astfel încât acesta își pierde
proprietățiile inițiale aducând societății o ultim venit ,acesta fiind un venit din casarea mijlocului
fix .

Profitul sau pierderea în urma vânzării activelor provin din diferența dintre venitul net din
vânzarea acestuia și valoarea contabilă a activului 2

2 Feleag ă Liliana si Feleagă, Contabilitate Financiară, O abordare europeană și internațională, volumul 2
pag 84

Un alt moment important în cadrul evidențierii în mod crebil a activelor corporale în contextul
evoluției prețurilor pe piața , au loc sistematic reevaluare . Reevaluarea are loc pentru acele active
care au o durată de utilizare îndelungată , iar reevaluarea nu se face doar pentru un singur activ
imobilizat ci pentru o categorie de active . În mod obisnuit act ivele supuse reevaluării sunt
realizate de către persoane acreditate de un organism profesional specializat pentru o astfel de
activitate Dacă activul imobilizat înregistrează fluctuații destul de ridicate a prețului reevaluarea
se recomandă o reevaluar e efectuată periodic .

În cadrul reevaluă rii activele imobilizate amortizarea care s -a înregistrat până la momentul
reevaluării se poate consemna astfel:
a. Recalcularea în aceași măsură a amortizări cu modificarea valorii brute a imobilizării
rezultând ca valoarea contabilă după momentul reevaluării să fie cu valoarea reevaluată
b. Reevaluare imobilizărilor corporale după deducerea imobilizărilor cumulate până în acel
moment .3

În ceea ce privesc cheltui elile efectuate ulterior dacă sunt efectuate doar p entru reparațiile
curente cu scopul funcționării în parametrii optimi a activului , atunci aceste cheltuieli sunt
considerate chelutuiel i ale perioadei . În schimb dacă cheltuielile sunt efectuate cu scopul
modernizării activului și cu scopul de obținerii a unor noi beneficii atunci aceste cheltuieli intră în
componența activului mărindu -i valoare respectiv valoarea de amortizare .
Obținerea de beneficii însemnând ca după utilizarea activului să rezulte o creștere a veniturilor
sau o scădere a cheltuielilor .

3 Ordin 1802 din 2014 Secțiunea 3.4 Art 103

Amortizarea imobilizărilor corporale
Din punct de vedere contabil imobilizările corporale au o durată de utilizare mai mare de un
an , astfel acti vele respective în cadrul unui exercițiu financiar sunt purtătoare de avantaje
economice și în același timp activul este supus uzurii . Astfel amortizarea reprezinta o depreciere
ireversibilă ca urmare a folosirii activului imobilizat în cadrul activității de exploatare .
Este important de măsurat cota parte din valoarea activului care se regăsesc în cheltuielile
perioadei respective .
Un factor imporatant p entru determinarea valorii amortizabile a unui activ este estimarea
duratei d e viață a activului imo bilizat.
Luând în considerare următorii factori durata de utilitate este determinată după:
 Nivelul estimat de utilizare a activului de către societate – acest nivel este estimate
prin referire la capacitatea așteptată de la activul respectiv
 Uzura fizică – acest factor depinde intensitatea utilizării activului în cadrul
activității de exploatare
 Uzura Morală acest factor se referă ritmul în care apare pe piață noi active mult mai
performante , la cererea de active .4

Un al doilea factor pentru determinarea valorii amortizabile reprezintă valoarea de in trare a
activului imobilizat diminuat cu valoarea reziduală a acestuia .
Amortizarea din punct de vedere contabil trebuie să reflecte modul în care activul utilizat își
consuma beneficiile într -o perioadă , astfel regimul de amortizare utilizat trebuie să fie la fel pentru
acele active corporale de aceași natură .
Amortizare co ntabilă este determinate de către conducerea societății , decizie care este luată
în urma unor estimări și a unor calcule .

4 Feleag ă Liliana si Feleagă, Contabilitate Financiară, O abordare europeană și internațională, volumul 2
pag 85

Amortizarea afectează în elementele de imobilizări ale activului bilanțier în timp ce cheltuiala
aferentă amortizării afectează contul de profit și pierdere
Amortizarea fiscală este determinată conform reglementărilor fiscal . Amortizarea fiscal
influențează masa impozabilă , astfel influențează impozitul pe profit

Amortizarea trebuie înregistrată în mod sistematic în evidențele contabile ale societății pe toată
perioada utilă activului imob ilizat începând cu luna următoare de la deținerea activului folosind
un plan de amortizare . Planu l de amortizare este realizat pe baza regimurilor de amortizare ,prin
care se determină modul p rin care este repartizată valoarea amortizabilă către cheltuielile perioadei
.În România regimurile de amortizare acceptate sunt:
1) Regim Liniar
2) Regim Degresiv
3) Regim Accelerat

a. Regimul Liniar – este caracterizat prin distribuirea în mod egal a valorii amortizabile a unui activ
imobilizat pe toată durata acestuia de utilizare , către cheltuielile perioadei respectiv cheltuielile
de exploatare .
Metoda de amortizare liniară este considerată din punct de vedere contabil ușor de aplicat
dar având unele la cune prin faptul ca valoara unui bun imobilizat nu este diminuată în
aceași măsură pe toată perioada sa de amortizare
Modul de calcul a amortizării folosind acest regim de amortizare este împărțirea valorii
amortizabile la durata acestuia de amortizare .

Aa = 𝑉𝑖
𝐷 Unde Aa= amortizare anuală
Vi= valoarea de intrare
Al= 𝐴𝑎
12 D= Durată
Al= amortizarea lunară

Dacă în perioada utilă de viață a unui activ imobilizat cunoaște o modernizare care poate
produce noi avantaje economice viitoare atunci acea valoare intră în valoarea act ivului imobilizat
astfel crescând în perioada ce urmează valoarea amortizabilă .

b. Regimul Degresiv reprezintă regimul de amortizare caracterizat prin faptul că trecerea pe
cheltuială a valorii mijloacelor fixe se face într -un mod mai accelerat în primi ani de utilizare a
activului imobilizat . Acest procedeul este folosit în special de acele active care sunt supuse nevoi
de modernizare acestea cunoscând un grad de uzură morală mai ridicat.
Regimul de amortizare degresiv presupune multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu
coeficienti prestabiliți, acești coeficienți sunt :
 Pentru activele imobilizate care au o durată între 2 și 5 ani cota este de 1,5
 Pentru activele imobilizare care au o durată între 5 și 10 ani cota este de 2,0
 Pentru activele imobilizare care au o durată de peste 10 ani cota este de 2,5
Cotede amortizare sunt stabilite în legislație iar schimbarea lor poate să fie făcută doar printr –
o Hotărâre de Guvern

c. Regimul de a mortizare accelerat – utilizarea acestei metode de amortizare presupune
trecerea pe cheltuială în proporție de 5 0 % din valoarea activului imobilizat , iar în anii următori
trecerea pe cheltuială se va face pe baza regimului de amortizare liniară la valoar ea rămasă
neamortizată până în acel moment .

Principalele Conturi folosite în evidența contabilă a imobilizărilor corporale
Contul 21 ”Imobilizări corporale ”- reprezintă contul prin care sunt evidențiate terenurile și
amenajările de teren , construcțiile, echipamentele tehnologice , mobilierul deținute de către
societate .

Această grupă se împarte în următoarele :

Acest cont se debitează prin intrarea de noi terenuri sau amenajări de terenuri în patrimuniul
societății , intrarea se poate face în următoarele feluri:
 Intrarea prin achiziționare de la terți , prin aportul la capital sau prin subvenții
 Intrarea realizată prin primirea sub fo rmă de donație
 Valoarea intrară rezultată din produc ția proprie a amenajărilor de teren
 Creșterea de valoarea rezultată din reevaluarea amenajărilor de teren .
Creditarea contului se realizează în momentul în care sunt întâlnite următoarele cazuri :
 Vânzarea terenurilor sau a amenjărilor de teren către o terță persoană
 Restituirea către acționari sau asociați a terenurilor sau a amenajărilor de teren care au
intrat în patrimoniul societății cu titlu de aport la capital
 Valoarea terenurilor care au fos t folosite pentru amenajarea de noi locuințe care ulterior
au fost vândute
•2111.Terenuri
•2112.Amenajări de Terenuri
211.Terenuri și amenajări de
Terenuri
•212.Construcții
•2131.Echipamente tehnologice
•2132. Aparate și instalații de măsurare, control, reglare
•Mijloace de Transport
•2134. Animale și plantații
213.Instalații
tehnice,mijloace de
transport,animale și plantații
•214 Mobilier, aparatură birotică, echipamente
de protecție a valorilor umane și materiale și alte
active corporale

Conturile din grupa 22 și 23 ”Imobilizări corporale în curs de aprovizionare” și
”Imobilizări în curs și avansurile pentru imobilizări” sunt împărțite în următoarele categorii :

Reprezintă acele conturi de activ în care sunt înregistrate în debit acele active corporale care
nu au ajuns în stadiu final în care pot genera avantaje economice viitoare sau acele active care încă
nu au fost aduse de la terți .
Aceste conturi se cre ditează în momentul în care ajung să fie gata de a fi folosite în cadrul
activității de exploatare urmând ca apoi să fie înregistrate ca imobilizare corporală respectiv activul
să fie și supus regimului de amortizare

Contul 281 – reprezintă acea categorie de conturi în care pe parcursul exercițiului este
rectificată valoarea activului prin trecerea pe cheltuială a unei cote părți din valoarea acestuia ,
efect numit amortizare . Contul 281 este defalcat pe următoarele conturi : 22. Imobilizări corporale în curs de aprovizionare
•223.Instalații tehnice,mijloace de transport,animale și plantații în curs de
aprovizionare
•224.Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor
umane și materiale și alte active corporale în curs de aprovizionare
23.Imobilizări în curs și avansuri pentru imobilizări
•231.Imobilizări corporale în curs de execuție
•232.Avansuri acordate pentru imobilizări corporale
•233.Imobilizări necorporale în curs de execuție
•234.Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale

Această categorie de conturi se debitează în momentul în care o imobilizare corporală este
scoasă din gestiune. Contul se creditează în momentul în care un activ corporal intră în societate
urmând ca acesta să fie supus procesului de amortizare printr -o metodă specifică de amortizare .
În cazul în care un activ este supus unei modernizări din care o să rezulte un surplus de amortizare
care o să fie înregistrat în creditul contului de amortizare a activului modernizat .

Contul 291 „Ajustari pentru deprecierea imobilizarilor corporale” reprezint ă acele conturi care sunt
de pasiv și în care sunt înre gistrate operatiunile privind ajustarea din depreciere a imobilizărilor .
Aceste c onturi se creditează prin constituirea sau majorarea unor ajustări din deprecierea activelor
.
În Debitul acestor conturi se înregistrează diminuarea sau anularea ajustărilor din deprecierea
activelor imobilizate .
Soldul respectivului cont este reprezentant de valoarea ajustărilor existente
Contul 291 „Ajustari pentru depre cierea imobilizarilor corporale” este împărțit în : 2811 -Amortizarea amenajărilor de teren
2812 -Amortizarea Construcțiilor
2813 -Amortizarea intalațiilor, mijloacelor de de transport, animalelor și plantațiilor
2814 -Amortizarea altor imobilizări corporale

291. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale
•2911. Ajustări pentru deprecierea terenurilor și amenajărilor de terenuri
•2912. Ajustări pentru deprecierea construcțiilor
•2913. Ajustări pentru deprecierea instalațiilor și mijloacelor de transport
•2914. Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări corporale
293. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs de
execuție
•2931. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs de execuție
7583 –
Venituri din
activele
cedate •Acest cont de venit cu funcțiunea de pasiv
se crditează în momentul în care un activ
iese din gestiunea întreprinderii prin
vânzare
6583 –
Cheltuieli
privind
activele
cedate •Este un cont de cheltuială care are
funcțiune de activ . Acest cont se debitează
în momentul în care un activ este scos din
gestiune incomplet amortizat . Valoarea
debitată este valoarea bruta a activului la
cumpărare diminuată cu valoarea
amortizată până în momentul scoaterii din
gestiune
Contul 722 –
Venituri din
producție de
imobilizări
corporale  Acest Cont de pasiv este utilizat în cazul
în care societatea își produce în regie
proprie imobilizările corporale pentru
desfășurea activității de exploatare . Se
creditează acest cont în momentul
producerii de active corporale

Principalele Documente p rin care activele corporale sunt gestionate

Pentru gestionarea activelor corporale – mijloace fixe deținute de către enitate sunt utilizate
următoarele documunte:
– Registrul numerelor de inventar;
– Registrul pentru evidența mijloacelor fixe;
– Fișa mijlocului fix;
– Bon de mișcare a mijloacelor fixe;
– Proces verbal de recepție , de recepție provizorie și proces verbal de punere în funcțiune
– Proces verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe .

Registrul pentru evidența mijloacelor fixe reprezintă acel document de evindență care
prezintă totalitea activelor deținute de către societate evidențiate în ordinea intrării acestora în
societate . În acest document sunt consemnate următoarele date :
– Denumirea activului deținut de entitate
– Data intrării acestuia
– Codul de clasificare
– Valoarea de intrare respectiv valoarea actualizată
– Durata de Amortizare
– Durata rămasă de amortizat respectiv valoarea rămasă de amortizat
– Data la care acesta a ieșit din enitatea respectiv numărul documentulu i care atestă ieșirea
activului din societate

Registrul numerelor de inventar – reprezintă acel document folosit în cadrul societății pentru
atribuirea numurelor de inventar, evidență pentru imobilizările corporale deținute de către societate
, cu scopul identificării lor .

În acest document practic sunt numerotate activele deținute de societate în mod cronologia
intrării acestora în societate .
Pentru ca societatea să poată avea o evidență mai clară asuprea activelor corporale care sunt
folosite în cadrul activității de exploatare se conferă fiecărui activ corporal care intră în societate
un număr de inventare care se menționează apoi în Registru l Numerelor de inventar
În funcție de numărul activelor corporale deținute societatea poate să opteze pentru
numerotarea acestora pentru fiecare grupă de active corporale distinct în registre separate sau un
singur registru pentru mai multe grupe

Fișa mijlocului Fix – reprezint ă un document financiar -contabil care ține evidența analitică a
activelor corporale în parte , sau a mai multor active corporale cu condiția ca aceastea să intre în
gestiunea societății în același timp , să aibă aceleași caracteristici tehnice, aceași valoare, durată
de viață utilă și cotă de amortizare .
Acest document se înregistrează în momentul în care pe baza documentelor justificative activul
intră în cadrul societății .
În Fișa Mijlocului fix sunt trecute următoarele date al e activului corporal :
– Nr. De identificare
– Denumirea Mijlocului fix
– Nr document justificativ
– Valoarea actestuia de inventar
– Amortiza rea lunară
– Grupa din care acesta face parte
– Codul de clasificare
– Data la care începe să fie amortizat
– Data la care activul corporal o să fie complet amortizat

Bon de mișcare a mijloacelor fixe – reprezintă document care este folosit în cazul acelor
active corporale care pe parcursul activității în socientate își schimbă locul în care își desfășoară
activitatea .
Acest document justificativ care însoțește activul care își mută destinația de exploat are pe
durata transportului , urmând să fie înregistrat în evidențele responsabilului cu mijloacele fixe la
locurile de exploatare .
În acest document sunt consemnate următoarele :
– Subunitatea care predă activul corporal și subunitatea sau secția care urmează să primească
spre utilizare activul corporal
– Denumirea Activului corporal supus mișcării
– Numărul de inventar al activului
– Valoarea activului

Proces Verbal de recepție,de rec epție provizorie , punere în funcțiune a mi joacelor fixe –
activelor corporale – reprezintă acele documente care sunt întocmite în funcție de modul de
intrare a activelor în gestiunea societății .

Procesul verbal de recepție – document justificativ care este întocmit pentru acele active
corporale care nu necesită montar e sau orice alte îmbunătățiri tehnice astfel aceastea putând
participa în activitatea de exploatare din momentul achiziționării respectivului activ .

Proces v erbal de recepție provizorie – document justificativ întocmit pentru acele active
care pentru a fi apte pentru activitatea de exploatare au nevoie de de montaj , respectivele
având un proces de fabricație îndelungat depășind un exercițiu financiar . Punere a în
funcțiune a respectivelor active se face în momentul în care activul o să fie finalizat inclusiv
cu montarea acestuia pentru începerea utilizării .

Proces verbal de punere în funcțiune – reprezintă acel document justificativ pentru acele
active corporale care necesită montare și efectuarea unor probe tehnologice pentru ca
aceastea să fie puse în funcțiune în cadrul activității de exploatare .

Proces verbal de scoatere din gestiune – reprezintă documentul justificativ care atestă faptul
că activul corporal a fost scos din funcțiune datorită neaducerii de avantaje economice pentru
societate