. Licenta Buda Ionut Claudiu Efi [618409]

3
UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ -NAPOCA CENTRUL
UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
SPECIALIZAREA ECONOMIA FIRMEI

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator stiintific:
Conf. Univ. Dr. Cucosel Constantin

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

4
UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ -NAPOCA CENTRUL
UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
SPECIALIZAREA ECONOMIA

LUCRARE DE LICENȚĂ

ANALIZA SI STRUCTURA CHELTUIELILOR LA
SERVICIUL PUBLIC ASISTENTA SOCIALA
BAIA MARE

Coordonator stiintific:
Conf. Univ. Dr. Cucosel Constantin

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

5
CUPRINS

CAPITOLUL 1
BUGETELE ADMINISTRAȚIILOR LOCALE
…………………………………………………………………… …..….. 6
1.1. DEFINIȚIA ȘI IMPORTANȚA BUGETULUI DE STAT
…………………………. ……………………. …………………………………………….. …… 6
1.2. SISTEMUL BUGETAR …………………………………………………………… 8
1.3. PRINCIPIILE BUGETARE……..9
1.4. PROCESUL BUGETAR LA NIVEL LOCAL ……………………………. 12

CAPITOLUL 2
CHELTUIELILE PUBLICE
……………………………………………………………………… 19
2.1. CONȚINUT ȘI FACTORI DE INFLUENȚ A
…………………………………………………………. ………………. ……………………. … 19
2.2. CRITERII DE GRUPARE A CHELTUIELILOR PUBLICE
…………………………………………………………………. …….. ……………… ………. .. 21

CAPITOLUL 3
STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA ȘI STRUCTURA CHELTUIELILOR
LA SERVICIUL PUBLIC ASISTENȚĂ SOCIALĂ BAIA
MARE ………………………………………………. …………………………. …………… 27
3.1. SCURT ISTORIC
……………………………………………………………… ……….. …….. ………… ………. 27
3.2. ANALIZA CHELTUIELILOR BUGETARE ÎN PERIOADA 2015 -2019
……………………………………………………………………………………29

4. CONCLUZII ……………………………………………………….. ……………… ….39
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………….. …….46

6

1. BUGETELE ADMINISTRAȚIILOR LOCALE

1.1. DEFINIȚIA ȘI IMPORTANȚA
BUGETULUI DE STAT

Etimologic, cuvântul buget provine din latinescul “budge” care înseamnă sac sau
pungă de bani. Cuvântul a circulat în evul mediu, în Franța, sub forma “bouge” și
“bougette” iar, în Anglia, sub forma “budget”, se mnificând săculețul sau punga în care, de
obicei, erau aduse la Parlament documentele referitoare la veniturile și cheltuielile statului.
Un asemenea document a fost întocmit pentru prima oară în Anglia, la începutul secolului
al XIII -lea, mai exact în anu l 1215. În Europa, termenul de buget a fost utilizat, oficial, la
începutul secolului al XIX -lea, în anul 1806, în Fran ța. În țările române, cuvântul ” buget”
apare în Regulamentele Organice, c are definesc sensul termenului ”biudje” prin
”închipuirea cheltu ielilor anului viitor”. Ulterior, noțiunea de “buget ” a evoluat continuu.
În țara noastră, legile contabilității publice din 1864, 1903 și 1929 consacră
semnificația juridică a documentului bugetar: ”bugetul este actul prin care sunt prevăzute și
prealab il aprobate veniturile și cheltuielile anuale ale statului și ale altor servicii publice”.
Fiind un document care necesită autorizarea prealabilă a puterii legislative, bugetul de stat
are caracter obligatoriu. Încasarea veniturilor și efectuarea cheltuiel ilor publice nu sunt
posibile dacât dacă bugetul de stat a devenit lege prin aprobarea lui de către Parlamentul
țării. În acest sens bugetul public național poate fi definit ca fiind planul financiar al
statului prin care sunt prevăzute veniturile și che ltuielile pentru o perioadă determinată de
timp. De altfel, în țările cu economie de piață se consideră atât în doctrină cât și -n practică
că finanțele publice reprezintă singurul domeniu unde este necesară o acțiune planificată de
manieră precisă, prin ca re se prevăd veniturile și cheltuielile statului pe o perioadă viitoare
determinată de obicei un an.
Bugetul public național îndeplinește un rol deosebit în procesul redistribuirii între
economia națională pe de o parte și între stat și populație pe de a ltă parte. Bugetul public
național intervine de asemenea în redistribuirea resurselor financiare între sfera productivă
și cea neproductivă, în asigurarea protecției sociale, între unele zone ale teritoriului și chiar
în diviziunea internațională a muncii. Prin intermediul bugetului public național se exercită
în același timp un control permanent și sistematic asupra constituirii, repartizării și
utilizării fondurilor publice, precum și asupra activității societăților comerciale care au
raporturi cu bugetul de stat.

Importanța deosebită a bugetului public național în cadrul sistemului finanțelor
publice și al relațiilor social -economice, poate fi sintetizată astfel:

a) Participă în mod direct la îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor statului;
b) Asigur ă autonomia reală a colectivităților locale, constituite în cadrul unităților
administrativ -teritoriale;
c) Garantează realizarea efectivă a protecției sociale a unor categorii importante din
rândul populației;
d) Asigură echilibrul financiar, monetar și valutar al statului;
e) Are un important rol stabilizator al economiei naționale.

7
Principalele influențe externe care pot afecta bugetul, se grupează în următoarele
domenii: econimie (rata inflației, rate ale dobâ nzii, impozite etc.); populație (tipuri, număr,
mobilitate, tendințe de viitor); forța de muncă (număr, disponibilitate, cereri, așteptări);
legislație (legea muncii, protecția consumatorului, sănătate, siguranță); guverne ( tipuri,
politică fiscală și mon etară, politică industrială, stimuli, inițiative).
„În teoria și practica economică bugetul public este abordat din două puncte de
vedere astfel:
a) Ca verigă centrală a sistemului financiar, bugetul public reprezintă experesia
sintetică a relațiilor eco nomice ce se manifestă în procesele formării și utilizării
principalului fond centralizat de mijloace bănești al statului și al fondurilor unităților
administrativ -teritoriale, în vederea finanțării activităților destinate creșterii calității vieții
(învăț ământ, sănătate, cultură, artă, educație fizică și sport, protecție socială și ecologică), a
unor activități privind dezvoltarea economică a țării, cercetarea științifică, amplificarea și
perfecționarea infrastructurii, constituirea rezervelor de stat, apă rare națională, a ordinii
publice și de drept.
b) Ca principală balanță financiară, bugetul public este documentul de bază, cu
putere de lege, care stabilește, pe de o parte natura și mărimea veniturilor care se
mobilizează la dispoziția statului, iar pe de altă parte, felul și volumul alocațiilor bugetare,
care se vor dirija de către stat, pentu finanțarea diverselor activități în cursul unui an. ”
(Talpoș, 2003 :64).
În cadrul mecanismului de funcționare a economiei contemporane, bugetul public,
la fel ca și finanțele, îndeplinește cele două funcții și anume:
 Funcția de repartiție, aceasta are în vedere constituirea fondurilor
bugetare și alocarea acestora pe destinații.
 Funcția de control, se îndeplinește în strânsă legătură cu cea de
repartiție și ur mărește corelațiile care se manifestă între bugetul
public și subiecții participanți la constituirea acestuia și la utilizarea
resurselor alocate.
În strânsă legătură cu îndeplinirea acestor funcții, bugetului public ii revine rolul de
pârghie principală pentru transpunerea în practică a noii politici economice, financiare și
sociale, având totodată menirea să contribuie la stimularea inițiativei agenților economici și
sociali, la susținerea derulării fenomenelor și proceselor economico -sociale pozitive și la
limitarea sau chiar eliminarea celor negative, la satisfacerea într -o măsură cât mai
accentuată a nevoilor sociale a tuturor cetățenilor țării.

1.2. SISTEMUL BUGETAR

Sistemul bugetar al fiecărei țări cuprinde ansam blul relațiilor și al formelor
organizatorice prin care se asigură formarea, reparti zarea și utilizarea fondurilor bugetare.
Problema esențială a structurării oricărui sistem bugetar derivă din ierarhizarea dreptului
de decizie asupra folosirii r esurselor bugetare, care impune instituirea unui anumit sistem
de venituri cuve nite fiecărei verigi, precum și modalității specifice de încasare a veniturilor
și de alocare pe destinații a resurselor bugetare. Sub aspect organizatoric și funcțional
deosebim sistem b ugetar de tip federal și de tip unitar.
Sistemul bugetar de tip federal este constituit din trei verigi:
•bugetul federației;
•bugetul unităților teritoriale constituente al federației;
• bugetu l local.
Sistemul bugetar de tip unitar este constituit din două verigi:

8
•bugetul administrației centrale de stat;
•bugetul local al unităților administrativ – teritoriale.
O problemă esenț ială în cadrul procesului bugetar o reprezintă repartizarea
veniturilor și cheltuielilor î ntre diferitele nivele ale sistemului bugetar. Această repartizare
se face în raport cu atribuțiile ce revin la fiecare nivel în realizarea acț iunilor publice. Ca
regul ă generală , toate impozitele indirec te sunt venituri ale administraț iei centrale de stat,
iar impozitul pe avere se face venit la bugetele locale. Impozi tele pe venituri se
repartizează între organele administrației centrale și locale, în funcț ie de sarcin ile ce revin
fiecă rui nivel organizatoric al statului.
În ceea ce privește raportul dintre veniturile și cheltuielile bugetului central și
respectiv bugetelor locale, în S.U.A., în deceniul al nouălea, bugetul federal mobiliza între
53- 55% din totalul veniturilor bu getare și finanța între 58 – 61% din totalul cheltuielilor.
În cazul statelor unitare, se constată că ponderea cea mai însemnată o dețin tot
veniturile și cheltuielile bugetelor administrațiilor centrale, cele locale reprezentând
aproximativ o pătrime din total. Singura excepție o reprezintă Danemarca, unde, prin
transferuri masive de resurse spre bugetele locale, se finanțează prin acestea aproape
jumătate din cheltuielile publice.
În țările în curs de dezvoltare se observă menținerea unei tendințe de c reștere a
importanței bugetelor locale prin:
– intensificarea procesului de urbanizare a localităților care impune preluarea de
către bugetele locale a unor însemnate cheltuieli privind dotările urbane;
– preluarea în atribuțiile organelor locale a unor acțiuni în continuă creștere privind
învățământul general, sănătatea publică, cultura și arta, asigurarea și protecția socială etc.;
– sporirea cheltuielior cu administrația locală și menținerea ordinii publice.
Sistemul bugetar din România este un sistem de tip unitar și are la bază structura
organizatorică a statului, care cuprinde organe centrale și locale ale puterii și administației
de stat . Din punct de vedere teritorial este alcătuită din județe, municipii, orașe, comune,
municipiul București și s ectoarele acestuia.

Atât la nivel național cât și la nivel local sistemul bugetar se constituie din mai
multe bugete distincte, astfel:
A) La nivel național:
 Bugetul administrației centrale de stat;
 Bugetul Parlamentului;
 Bugetul Administrației Prezidenț iale;
 Bugetul Curții Constitiționale;
 Bugetul Curții de Conturi;
 Bugetul autorității judecătorești;
 Bugetul Consiliului Legislativ;
 Bugetul Avocatului Poporului;
 Bugetul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității;
 Bugetul Consiliului Concu renței;
 Bugetul Consiliului Național al Audiovizualului;
 Bugetul secretariatului General al Guvernului;
 Bugetul asigurărilor sociale de stat.

Dintre toate aceste bugete doar primul și ultimul se înscriu cu venituri proprii,
celelalte fiind alimentate , în limita autorizației parlamentare anuale, din bugetul de stat ,
care deține locul cel mai important în cadrul sistemului bugetar actual și care are un rol

9
major în raport cu celelalte bugete componente. Structura veniturilor care alimentează
bugetul de stat și destinațiile cheltuielilor bugetare sunt prevăzute anual prin legea de
aprobare a bugetului.

B) La nivel local, bugetele se elaborează, se adoptă și se execută de către organele
locale ale puterii și administrației de stat (Consiliile județene și al municipiului București,
consiliile locale și ale sectoarelor municipiului București, primăriile localităților), fiind
structurate pe două nive luri:
 Bugete centralizatoare ale județelor și municipiului București, care au doar
rolul cumulării datelor din toate bugetele proprii colectivităților locale, cu
scop indicativ, fără a căpăta caracter juridic.
 Bugete proprii ale județelor și al municipiulu i București, precum și ale
municipiilor, orașelor, comunelor și ale sectoarelor municipiului București.

În ultimii ani, în România, volumul bugetelor locale este redus reprezentând doar
circa18% din bugetul național public.

„Potrivit legilor bugetului de stat, sumele transferate bugetelor locale au fost
atribuite pentru următoarele destinații:

– asigurarea protecției sociale vizând energia termică livrată populației la care, prin
cumularea prețului cu ridicata al producătorilor cu tariful de distribu ție, se
depășește nivelul maxim al prețului de livrare stabilit pentru populație, precum și
asigurarea funcționalității serviciilor de transport urban în comun pentru călători și
susținerea sistemului de protecție a drepturilor copilului;
– cheltuieli de capital la lucrări de investiții în continuare sau noi, finanțele integral
sau în completarea surselor proprii și a alocațiilor aprobate din bugetele locale;
– finanțarea instituțiilor de cultură descentralizate și plata contribuțiilor pentru
personalul neclerical angajat în unitățile de cult din țară;
– sume defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale și
pentru subvenționarea energiei termice livrate populației. ” (Cucoșel, 2004:24).

Cu toate că în ultima vreme a crescut baza l or proprie de venituri, bugetele locale,
continuă să rămână dependente de sumele defalcate și de transferurile de la bugetul central.

1.3. PRINCIPIILE BUGETARE

Aplicarea dreptului bugetar și procedura elaborării, aprobării, executării și
încheierii bugetului de stat sunt guvernate de anumite principii dintre care în doctrina
modernă a finanțelor publice sunt unanim admise următoarele:
 universalitatea bugetului;
 unitatea bugetului;
 anualitatea bugetului;
 echilibrarea bugetului;
 specializarea bugetară;
 realitatea bugetului;
 neafectarea veniturilor bugetare;
 publicitatea bugetului.

10

1. Universalitatea bugetului

Potrivit acestui principiu, veniturile ș i cheltuielile publice trebuie să figureze î n
bugetul de stat cu sumele lor totale , adică nici un v enit public și nici o alocație bugetră nu
se poate percepe și, respectiv, repartiza, în afara cadrului bugetar.
Principiul universalității se opune deopotrivă oricărei contractări a veniturilor sau
cheltuielilor și oricărei afectări a unor venituri pentru acoperirea anumitor cheltuieli.
Dacă se respectă regula non -contractării și aceea a non – afectării, avem de -a face cu
bugetul brut, unde figurează toate veniturile și toate cheltuielile cu sumele lor totale, totalul
veniturilor fiind destinat acoperirii tu turor cheltuielilor privite în ansamblul lor.
Datorită faptului că veniturile se înscriu pe grupe, în raport cu proveniența lor, iar
cheltuielile în funcție de destinațiile ce le primesc, și contribuabilii și beneficiarii resurselor
publice ce iau la cun oștință de cifrele bugetare, prin publicarea lor, pot constata de la cine
provin veniturile și în folosul cui se cheltuiesc, deci în slujba cui se află guvernul.
Universalitatea oferă astfel transparența necesară în materie bugetară și șansa unui control
real asupra bugetului, deoarece devine imposibilă compensarea între venituri și cheltuieli.

2. Unitatea bugetului

„Unitatea bugetului impune elaborarea în fiecare an a unui buget unic de stat, în
care să fie înscrise toate veniturile și toate cheltuielile publice ale statului. Bugetul unitar
oferă nu doar această imagine globală, ci și una foarte clară asupra ansamblului veniturilor
și cheltuielilor publice și a stării de echilibru a bugetului.
Acest principiu are o importanță deosebită deoare ce aplicarea lui constituie o regulă
de ordine și claritate a veniturilor și cheltuielilor, acestea, fiind cuprinse într -un singur
document sunt mai ușor de controlat și analizat. Dacă, dimpotrivă, ele se găsesc împrăștiate
în mai multe documente, este gre u să îți formezi o imagine de ansamblu și clară asupra
stării finanțelor publice. ” (Berceanu , 2006 :58).

3. Anualitatea bugetului

Principiul anualității definește dimensiunea în timp a bugetului, anualitatea
reprezentând prima regulă aplicată în domeniul bugetar, el se referă pe de o parte la
periodicitatea întocmirii și aprobării bugetului (la anul bugetar) iar pe de altă parte, la
perioada de timp în care bugetul aprobat trebuie să fie executat, respectiv încasarea
veniturilor și alocarea lor (durata ex ercițiului bugetar).
Potrivit acestui pricipiu, Guvernul trebuie să întocmescă proiectul bugetului de stat
pentru o perioadă de un an, iar Parlamentul trebuie să -l analizeze și să -l aprobe anual. Sub
aspect politic, anualitatea crează condiții pentru exe rcitarea unui control mai eficace din
partea Parlamentului asupra programului de guvernare și asupra politicii financiare a
executivului.

4. Echilibrarea bugetului

Acest principiu presupune atât întocmirea și aprobarea bugetului echilibrat, cât și
înche ierea acestuia cu egalitate între venituri și cheltuieli, deci cu sold zero. O astfel de

11
balansare a veniturilor și cheltuielilor era considerată de școala clasică ca fiind „cheia de
boltă” a finanțelor publice, „regula de aur” a gestiunii bugetare.

„În vederea asigurării echilibrului bugetar la nivelul unui ciclu economic, se
consideră că ar putea fi utilizate trei metode, și anume:

1. Metoda fondului de rezervă , care ar trebui constituit în anii de prosperitate ai
ciclului economic, când se înregistrează o sporire importantă a produsului itern
brut, urmând ca apoi, fondul de rezervă să fie utilizat pentru acoperirea creșterii
alocațiilor bugetare în perioadele nefavorabile ale ciclului economic;

2. Metoda fondului de egalizare , care este concepută pentru a fi utilizată începând
cu faza de depresiune a ciclului economic, când deficitul bugetar, înregistrat în
această fază, se va acoperii pe seama împrumuturilor publice și a emisiunii bănești.
În fazele de prosperitate, statul își va spori veniturile sale fisc ale, într -o sumă egală
cu cea a deficitului înregistrat în trecut, iar din excedentul astfel înregistrat se va
crea un fond de egalizare care se va utiliza pentru rambursarea împrumuturilor
contractate de către stat în perioadele nefavorabile;

3. Amortizarea alternativă a datoriei publice , presupune obținerea de către stat a
acordului subscriitorilor la împrumuturile publice ca rambursarea efectivă să se
facă atunci când va fi posibil. ” (Cucosel, 2001:78 -81).

5. Specializarea bugetară
Potrivit acestui principiu veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu și se aprobă în
buget pe surse de proveniență și pe categorii de cheltuieli, grupate după conținutul lor
economic și destinația acestora, potrivit clasificației bugetare.
Ministerul finanțelor elabo rează clasificarea bugetară: ordine obligatorie a
veniturilor și cheltuielilor statului în buget.
Legea finanțelor publice precizeză că, în clasificația bugetară apar la venituri :
capitole și subcapitole, iar la cheltuieli: părți, capitole, subcapitole, titluri, articole și
aliniate.
În privința veniturilor, pe baza clasificației bugetare trebuie să se poată determina
raportul dintre veniturile ordinare și cele extraordinare (gradul de îndatorare al statului),
dintre veniturile fiscale și cele nefiscale (aportul sectorului public la formarea fondului
bugetar), dintre impozitele directe asupra veniturilor și asupra averii și impozitele indirecte
asupra consumului, dintre impozitele asupra veniturilor salariaților și cele asupra profitului,
dintre taxele de consumație așezate asupra bunurilor de larg consum și cele asupra
consumului de lux.
În ceea ce privește cheltuielile, gruparea trebuie făcută, în raport cu natura și
destinațiile lor, astfel încât să se poată constata, fără dificultate, care sunt princ ipalii
beneficiari ai resurselor bugetare, cât cheltuiește statul direct în folosul contribuabililor
pentru servicii publice gratuite sau cu plata redusă (precum cele de învățământ, sănătate ,
sport și agrement, cultură și artă, asistență și protecție soci ală) și cât își permite sa aloce
pentru consumul colectiv de bunuri comune indivizibile (apărare, ordine publică), pentru
organele puterii legislative, executive și judecătorești, pentru serviciul datoriei publice,
pentru acțiuni economice.

12

6. Realita tea bugetului

Principiul pretinde ca bugetul să reflecte realitatea . Astfel la întocmirea proiectului
de buget trebuie avute în vedere variantele cele mai apropiate de realitate, în sensul
prevederii unor cifre de venituri care se vor putea realiza efect iv, respectiv a unor cheltuieli
a căror acoperire să fie posibilă în anul fiscal pentru care se stabilesc.
Bugetul de stat, trebuie să reflecte prin intermediul indicatorilor săi, pe de o parte,
necesitățile de resurse financiare ale statului ce decurg di n înfăptuirea programului
guvernamental propus, iar pe de altă parte, posibilitățile de acoperire a acestor resurse în
condiții normale din punct de vedere economico – financiar.
7. Neafectarea veniturilor bugetare

„Acest principiu este complementar celui al universalității de aceea în unele lucrări
nu mai este prezentat separat, fiind reținut ca regulă expresă a principiului universalității
bugetului. Potrivit acestui pricipiu veniturile bugetare se depersonalizează, ele servind la
acoperirea cheltuielilor bugetare privite în ansamblul lor. Prin urmare, nu este admisă
perceperea unui venit public pentru finanțarea unei anumite cheltuieli publice. Acest
principiu este aplicat și în legislația noastră și prevede că veniturile bugetare nu pot fi
afectate direc t unei cheltuieli bugetare anume, cu excepția donațiilor și sponsorizărilor,
care au stabilite destinații distincte. ” (Beju , 2007 :82).

8. Publicitatea bugetului

Este singurul principiu care se respectă întocmai și de la care nu există abateri. În
privința elaborarii proiectului de buget, a dezbaterii și aprobării lui, în sensul execuției și
rectificării bugetului, precum și cu prilejul analizei contului de încheie re a exercițiului
bugetar, au loc ample dezbateri în jurul bugetului, care sunt aduse la cunoștința celor
intersați prin presa scrisă și audiovizuală. Bugetul aprobat și contul general de încheiere a
exercitiului bugetar se publică obligatoriu în Monitorul Oficial.
„Publicitatea este firească și necesară, deoarece cetățenii țării, în calitatea lor de
conribuabili, au dreptul să știe cât de mare este povara fiscală și cât de mult beneficiază de
pe urma activității statului. Aceste informații sunt necesare, pe de altă parte, și cercurilor
de faceri străine care se pot edifica de la sursă în privința stării econnomice și a finanțelor
țării.” (Tulai, 2003:158).

1.4. PROCESUL BUGETAR LA NIVEL LOCAL

Bugetele locale reprezintă instrumente de planificare și de conducere a activității
financiare și reflectă fluxurile formării veniturilor și efectuării cheltuielilor, modaliatea de
finanțare a cheltuielilor pe destinații și de acoperire a deficitelor respectiv gradul de
autonomie a administrației locale față de adm inistrația centrală.
„Pentru ca bugetul local să devină operațional se impune existența cadrului juridic
care să reglementeze pe de o parte categoriile și nivelele impozitelor, taxelor și
contribuțiilor percepute de la persoanele fizice și juridice iar pe de altă parte destinațiile
spre care pot fi orientate alocațiile bugetare în vederea furnizării de bunuri și servicii
publice. Procesul bugetar se desfășoară având la bază un cadru legislativ în concordanță cu
obiectivele cadrului de guvernare. ” (Georgesc u, 2004:162).

13
Etapele procesului bugetar sunt următoarele:
1. Elaborarea proiectului de buget;
2. Aprobarea bugetului local;
3. Execuția bugetului local;
4. Încheierea execuției bugetului local ;
5. Controlul execuției bugetare ;
6. Aprobarea execuției bugetare ;

1.4.1. Elaborarea proiectului de buget

Elaborarea bugetului nu reprezintă numai întocmirea unui document financiar, ci
este etapa în care se determină legătura dintre mobilizarea fondurilor și atingerea scopurilor
și obiectivelor propuse impunând realizarea, de către autoritățile administrației publice
locale, a unor ample și complexe analize asupra ceea ce a fost și a ceea ce urmează să se
întâmple.
În această etapă sunt evaluate serviciile publice oferite comunității, se analizează și
se previzionează posib ilele schimbări, atât în domeniul resurselor financiare cât și al
serviciilor ce trebuiesc oferite, se stabilesc prioritățile și se planifică veniturile posibile a se
încasa și cheltuielile ce pot fi finanțate în exercițiul bugetar respectiv.
La elabora rea proiectelor de buget, ordonatorii de credite trebuie să aibă în
vedere:
a) prognozele principalilor indicatori macroeconomici și sociali, elaborate de
organele abilitate și care privesc anul pentru care se întocmește bugetul, dar și
previziunile pe următorii 3 ani;
b) politicile bugetare și fiscale atât la nivel central cât și la nivel local;
c) prevederile angajamentelor multianuale, ale memorandumurilor de finanțare, ale
acordurilor de împrumut sau garantare, încheiate, precum și a celorlalte acorduri sau
angajamente semnate și aprobate;

d) prioritizarea cheltuielilor dată de neces itatea, oportunitatea și eficacitatea
finanțării serviciilor, acțiunilor, activităților sau programelor propuse;

e) propunerile de cheltuieli detalia te ale ordonatorilor de credite care la rândul lor
trebuie să țină cont de elemente le enumerate a nterior.

În procesul de fundamentare a bugetului local se parcurg umătoarele etape:
 adoptarea la nivel local a unei politici bugetare;
 stabilirea unui calendar pentru elaborarea bugetului;
 implicarea tuturor compartimentelor autorității administrativ teritoriale sau instituțiilor și
serviciilor publice locale în elaborarea bugetului și instruirea persoanelor implicate în
acest proces;
 fundamentarea și planificarea resurselor financiare;
 fundamentarea și planificarea cheltuielilor;

Adoptarea unei politici bugetare
Având în vede re creș terea c ompetențe lor și responsabili tăților autorităților
administrației publi ce locale, se impune adoptarea un ei strategii fina nciare, bu getare care să
creeze și să mențină o viziune de ansamblu asupra î ntregii activități care de fapt se
reflectă în activitatea financia ră. O astf el de strategie prin care autoritățile își definesc

14
managementul financiar poate fi elaborată de către ord onator ul principal de credite și
aprobată de consiliul local sub forma unei politici bugetare.

La el aborarea politic ii financiare trebuie av ută în ved ere legis lația, nivelul de
dezvoltare locală, suportabilitatea fiscală de către contri buabili, politica de d ezvoltare
regională și nați onală și pot partici pa:
– consil ierii locali sau jud ețeni,
– cetățe nii,
– mediul de a faceri,
– societatea civilă,
– mass-media,
-departament ele de speciali tate ale autorităților administrației publice loc ale.

Calendarul bugetar
Cuprinde termen ele și ac tivitățile importante programate p entru elaborar ea,
dezbat erea și apro barea bugetu lui și este util atât speci aliștilor care sunt implicați în
elaborarea bugetului local, cât și ordon atorului principal de c redite. Existența cal endarului
bugetar crește și res ponsabilitatea celor implicați în proce sul elaborării bugetului local.
Calen darul bugetar are două faze, respectiv :
 faza propu nerilor de b uget care se realizează în perioada iunie – iulie a anului
 faza aprobării bugetului local care se poate realiza numai după adoptarea
legii buge tului de stat.

1. Faza propunerilor de buget:

 Ministerul Finanțelor Publice transmite direcțiilor generale ale finanțelor
publice, până la data de 1 iunie a fiecărui an, o scrisoare -cadru care va
specifica contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele
de buget, metodologiile de el aborare a acestora, limitele sumelor defalcate
din unele venituri ale bugetului de stat și ale transferurilor consolidabile ,în
vederea elaborării de către ordonatorii de credite a proiectelor de buget.

 Ordonatorii principali de credite ai bugetului de st at sau ai altor bugete, în
bugetele cărora sunt prevăzute transferuri către bugetele locale, transmit
autorităților administrației publice locale sumele aferente, în termen de 10
zile de la primirea limitelor de cheltuieli aprobate de Guvern, în vederea
cuprinderii acestora în proiectele de buget.

 Ordonatorii principali de credite, pe baza limitelor sumelor primite potrivit
prevederilor art. 33, elaborează și depun la direcțiile generale ale finanțelor
publice, până la data de 1 iulie, proiectele bugetelor locale echilibrate și
anexele la acestea, pentru anul bugetar următor, precum și estimările pentru
următorii 3 ani, urmând ca acestea să transmită proiectele bugetelor locale pe
ansamblul județului și municipiului București la Ministerul Finanțelor
Public e, până la data de 15 iulie a fiecărui an.

2. Faza aprobării bugetului local:
 În termen de 5 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea
I, a legii bugetului de stat, Ministerul Finanțelor Publice transmite direcțiilor

15
generale ale finanțelor publice sumele defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat și transferurile consolidabile, aprobate prin legea bugetului
de stat.
 Consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București, în
condițiile legii, repartizează pe uni tăți administrativ -teritoriale, în termen de
5 zile de la comunicare, sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de
stat, precum și transferurile consolidabile, în vederea definitivării proiectelor
bugetelor locale de către ordonatorii principali de credite.
 Pe baza veniturilor proprii și a sumelo r repartizate , ordonatorii principali de
credite, în termen de 15 zile de la publicarea legii bugetului de stat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, definitivează proiectul bugetului
local, care se pu blică în presa locală sau se afișează la sediul unității
administrativ -teritoriale. Locuitorii pot depune contestații privind proiectul
de buget în termen de 15 zile de la data publicării sau afișării acestuia.
 În 5 zile de la expirarea termenului de depunere a cont estațiilor , proiectul
bugetului local, însoțit de raportul primarului, al președintelui consiliului
județean sau al primarului general al municipiului București, după caz, și de
contestațiile depuse de locuitori, este supus aprobării consili ului local,
județean sau Consiliului General al Municipiului București, după caz, de
către ordonatorii principali de credite.
 Consiliul local, județean și Consiliul General al Municipiului București, după
caz, în termen de maximum 10 zile de la data supune rii spre aprobare a
proiect ului de buget , se pronunță asupra contestațiilor și adoptă proiectul
bugetului local, după ce acesta a fost votat pe capitole, subcapitole, titluri,
articole, precum și alineate, după caz, și pe anexe.
 Proiectele de bug et se apro bă de consiliile locale, județene și Consiliul
General al Municipiului București, după caz, în termen de maximum 45 de
zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
 În cazul în care consiliile locale, județe ne sau Consiliul General al
Municipiului București, după caz, nu aprobă proiectele bugetelor locale î n
termenul prevăzut , direcțiile generale ale finanțelor publice dispun sistarea
alimentării cu cote și sume defalcate din unele venituri ale bugetului de s tat
și cu transferuri consolidabile, până la aprobarea acestora de către consiliile
locale, județene sau Consiliul General al Municipiului București, după caz.
În această situație, din bugetele locale se pot efectua plăți numai în limita
celorlalte venitur i încasate.
 Ordonatorii principali de credite au obligația să transmită direcțiilor generale
ale finanțelor publice bugetele locale aprobate, în condițiile prezentei
ordonanțe de urgență, de către consiliile locale, județene și Consiliul General
al Municip iului București, după caz, în termen de 5 zile de la aprobarea
acestora. Direcțiile generale ale finanțelor publice, în termen de 10 zile,
întocmesc și transmit Ministerului Finanțelor Publice bugetele pe ansamblul
fiecărui județ, respectiv al municipiului București, grupate în cadrul fiecărui
județ și al municipiului București, pe comune, orașe, municipii, sectoare ale
municipiului București și bugetul propriu, pe structura clasificației bugetare.

Funndamentarea veniturilor

Potrivit princip iului auton omiei locale prevăzut de Legea administrației publice

16
locale nr.215/2001 actualizată și republicată prin legea nr.35/2008, unită țile administrativ
teritoriale au dreptul la resurse proprii pe care autoritățile administrației publice locale le
gestione ază, potrivit atribu țiilor ce le revin în condițiile legii. Aceste res urse fin anciare
trebuie să fie p roporționa le cu com petențele și cu respons abilitățile ce revin autorităților
administrației publice locale.

Fundamentarea cheltuielilor
Fund amenta rea, dimens ionarea și repartizarea chelt uielilor se efectu ează în
concordanță cu atribuții le ce revin autorităților administra ției pu blice locale dar și cu
prioritățile st abilite de acestea.
La fel ca și în caz ul venit urilor și în cazul fundam entării che ltuielilor autoritățile
administrației publice locale trebuie să aibă în veder e:
 baza lega lă a cheltuielilo r;
 desti nația cheltuiel ilor;
 analiza prețurilor și tarifelor;
 analiza servicii lor oferite atâ t cantitativ cât și calitativ;
 previziu nea asup ra schimbă rilor ce vor interveni i;
 elemente specifice de calcul (nr. personal, nr. as istați, nr. elevi, beneficiari ai
venit ului minim garantat, sala rii de bază, e tc.)

1.4.2. Aprobarea bugetului local

Organul împuternicit de lege să aprobe proiectul de buget este consiliul local.
Caracterul preponderent politic și democratic și de larg impact economico -social al
ansamblului deciziilor de politică financiară, reflectate în proiectul de buget, determină în
mod obiectiv ca aprobarea prevederilor bugetare să o facă for ul deliberativ în care sunt
reprezentate interesele tuturor cetățenilor.
Proiectul de buget prezentat consiliului local parcurge următoarele etape:
 prezentarea de către primar a raportului pe marginea proiectului de buget în
plenul consiliului;
 examinarea de către comisii structurate pe domenii: învățământ, sănătate,
cultură, asistență socială, servicii și dezvoltare publică și locuințe, etc;
 analiza contestațiilor primite;
 aprobarea sau respingerea amendamentelor aduse proiectului de buget de
comisiile res pective;
 adoptarea prin hotărâre a proiectului de buget votat mai intai pe capitole,
subcapitole, articole și anexe.
Veniturile și cheltuielile prevăzute în bugetele locale se rep artizează pe trimestre, în
funcție de termenele legale de î ncasare a veniturilor și de perioadele în care se efectuează
cheltuielile.

1.4.3. Execuția bugetului local

După adoptare, hotărârea de aprobare a bugetului local se publică în presa locală
sau se afișează la sediul primăriei, moment în care bugetul devine operațional, trecându -se
la execuția acestuia care se realizează pe durata anului bugetar.
Execuția bugetului constă în încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor
aprobate. Acest pr oces deosebi t de amplu și complex a ntrenează participarea unui numă r
mare de operatori bugetari și anume: aparatul fiscal, unitățile administrativ – teritoriale,

17
serviciile publice locale, instituții le publice de subordonare locală cu toate structurile.
Responsabilitatea execuției bugetare revine primarului care prin instituțiile sale
componente trebuie să -și dovedească capacitatea de administrare atât a procesului de
colectare la un nivel cât mai ridicat al veniturilor cât și a procesului de utilizare a
alocațiilor bugetare. Prevederile bugetare privind veniturile reprezintă lim ite maxime de
realizat cu excepț ia veniturilor din împrumuturi, care constitu ie limite maxime de atins. La
rândul lor cheltuielile bugetare aprobate prin lege reprezintă limite maxim e ce nu pot fi
depășite, instituțiile publice care execută bugetul fiind obligate să respecte întocmai
destinațiile stabilite pentru fiecare alocație bugetară. Încasarea veniturilor cuvenite
bugetului, respectiv efectuarea plăților de la buget se realizeaz ă prin trezoreria statului.
Este interzis instituțiilor publice locale să efectueze operațiunile de încasări și plăți prin
băncile comerciale.
În execuție existând multe particularități de conținut și instituționale, execuția
veniturilor bugetare este un p roces distinct de execuția cheltuielilor bugetare.

Execuția veniturilo r
Execuția veniturilor bugetare se realizează prin compartimente de specialitate în
cadrul primă riilor locale. În cazul impozitelor directe fazele execuției bugetare sunt:
constatarea și așezarea veniturilor, emiterea titului de percepere și perceperea impozitului.
Constatarea și așezarea veniturilor – prin care se urmărește identificarea și
dimensionarea materiei impozabile a unei persoane fizice sau juridice care potrivit legilor
fiscale sau hotărârii consiliului local, intră sub incidența impozitării.
Emiterea titlului de percepere – constă în înscrierea cuantumului venitului
(impozitului) într -un act pe baza căruia se autorizează organul fiscal pentru perceperea
unui anumit nive l în contul bugetului. Titlul de percepere îmbracă diferite forme, în funcție
de modalitatea concretă de încasare: „titlu de încasare” când plătitorul achită spontan (la
termen) datoria la buget și „ordin de încasare” pentru executare silită.
Perceperea s au încasarea efectivă a veniturilor – constă în încasarea sumei datorate
de către contribuabil. În prevederile specifice acestei faze este inclusă și urmărirea la care
se recurge, inclusiv prin metoda executării silite, atunci când contribuabilii nu -și ac hită
obligațiile bugetare în termenele stabilite de lege. Pentru impozitele indirecte ca și pentru
celelalte venituri bugetare există proceduri specifice execuției.

Execuția cheltuielilor
Execuția bugetară se bazează pe principiul separării atribuțiilo r persoanelor care au
calitatea de ordonator de credite de atribuțiile persoanelor care au calitatea de contabil.
În execuția cheltuielilor, respectarea destinației și a cuantumului aprobat pentru
fiecare categorie de cheltuieli bugetare impune parcurgerea fazelor procedurale succesive
pentru fiecare alocație bugetară și anume: angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata.
Operațiunile specifice angajării, lichidării și ordonanțării cheltuielilor sunt în competența
ordonatorilor de credite și se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate
ale instituției publice. Plata cheltuielilor este asigurată de șeful compartimentului financiar
contabil în limita fondurilor dis ponibile. Instrumentele de plată trebuie să fie însoțite de
docume ntele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de
plată, recepția bunurilor și executarea serviciilor și altele asemenea, conform
angajamentelor legale încheiate. Instrumentele de plată se semnează de contabil și șeful
comp artimentului financiar -contabil.

18

1.4.4. Încheierea execuției bugetare

Concrertizarea modului de gestionare a bugetului se efectuează prin întocmirea la
finele anului bugetar a contu lui de execuție bugetară. Acest a reflectă finalitatea
operațiunilor de executare a veniturilor și cheltuielilor bugetare și conduce la determinarea
rezultatului execuției bugetare care poate fi favorabil (excedent) sau nefavorabil (deficit).
În cazul realizării de excedent legea prevede ca după efectuarea regularizărilor î n
limita transferurilor din bugetul de stat acestea să se utilizeze astfel:
 rambursarea eventualelor împrumuturi restante, plata dobânzilor și
comisioanelor aferente;
 constituirea fondului de rulment care se poate utiliza cu aproba rea
consiliului local pen tru acoperirea unor goluri temporare de casă provenite din
decalaje între veniturile și cheltuielile anului curent;
 finanțarea unor investiții sau dezvoltarea serviciilor publice locale în
interesul colectivității;
 acoperirea definitivă a eventualului de ficit bugetar rezultat la finele
exercițiului bugetar.
Execuția bugetară se î ncheie la data de 31 decembri e a fiecărui an. Orice venit
neîncasat și orice cheltuială angajată, lichidată și ordonanțată, în cadru l prevederilor
bugetare și neplă tite până la d ata de 31 decembrie se vor încasa sau se vor plăti în contul
bugetului pe anul următor. Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt
anulate de drept.

1.4.5. Controlul execuției bugetare

După întocmirea contului anual de execuție buget ară auditul intern verifică atât
bilanțul cât și contul de execuție bugetară. Se efectuează verificări și analize în scopul
evaluării obiective a modului în care au fost îndeplinite prevederile bugetului cu privire la
derularea procesului bugetar respectiv la încasarea veniturilor și utilizarea resursel or.
Controlul bugetar reprezintă și el un element al procesului bugetar dar nu o f ază succesivă
pentru că el nu se limitează doar la controlul exercitat ulterior ci este prezent în întregul
proces bugetar.

1.4.6. Aprobarea execuției bugetare

În baza raportului privind contul anual de execuție bugetară, elaborat de autoritatea
executivă însoțit de raportul de audit intern se declanșează procedura de dezbatere și
aprobare a acestuia de către autoritățile del iberative.
Se prezintă în sinteză evoluția fenomenelor economico -financiare ce au avut loc la
nivelul unității administrativ -terito riale din anul la care se referă execuția bugetară și
factorii care au influențat această evoluție.
Are loc exprimarea punctelor de vedere ale formațiunilor politice reprezentate în
consiliile locale prilej cu care se fac aprecieri privind calitatea gestiunii bugetare
comparativ cu prevederile bugetului aprobat. Se pot avansa propuneri privind modificarea
unor hotărâri pr oprii în vederea creșterii resurselor financiare, respectiv, eficienței utilizării
banilor publici. Votul final favorabil privind aprobarea contului anual de execuție bugetară
marchează încheierea etapelor procesului buget ar.

19

2. CHELTUIELILE PUBLICE

2.1. CONȚINUT ȘI FACTORI DE INFLUENȚĂ

Cheltuielile publice reprezintă cea de -a doua fază a funcției de repartiție a finanțelor
publice și anume aceea a repartizării resurselor financiare publice pe diverse destinații.
Prin cheltuielile publice statul acoper ă necesitățile publice de bunuri și servicii considerate
prioritare în fiecare perioadă.
Cheltuielile publice concretizează relațiile econimico – sociale, în formă bănescă,
care se manifestă între stat și persoanele fizice și juridice cu ocazia repartiză rii și utilizării
resurselor financiare ale statului. Conținutul economic al cheltuielilor publice se află în
strânsă legătură cu destinația lor, astfel, unele cheltuieli exprimă un consum definitiv de
produs intern brut iar altele exprimă o avansare de pr odus intern brut.
Cheltuielile publice înglobează:
 cheltuielile publice efectuate de administrațiile publice centrale de stat, din
fondurile bugetare și extrabugetare;
 cheltuielile colectivităților locale;
 cheltuielile finanțate din fondurile asigurărilor sociale de stat;
 cheltuielile organismelor internaționale finanțate din resursele publice prelevate de
la membrii acestora.

Cheltuielile publice totale se obțin prin însumarea cheltuielilor diferitelor categorii
de administrații publice, din care s -au dedus sumele reprezentând transferuri de resurse
financiare între administrațiile publice. Un asemenea calcul conduce la determinarea
cheltuielilor publice totale consolidate.

„Cheltuielile publice totale consolidate înglobează:

 cheltuielile administrației publice centrale;
 cheltuielile publice ale subdiviziunilor politice și administrative
intermediare;
 cheltuielile colectivităților locale .” (Cucoșel, 2004:84 -87).

Suma acestora reprezintă totalul cheltuielilor publice neconsolidate, cheltui elile
publice totale consolidate se stabilesc, prin deducerea, din această sumă, a transferurilor
între componentele sistemului de bugete.
Diferența între cheltuielile publice și cele bugetare constă în faptul că: cheltuielile
publice se referă la totalit atea cheltuielilor efectuate prin intermediul instituțiilor publice
care se acoperă fie de la buget (pe plan central sau local), fie din fondurile extrabugetare
sau de la bugetele proprii ale instituțiilor, pe când cheltuielile bugetare au o sferă mai
restrânsă, fiind cuprinse în cadrul cheltuielilor publice.
Cheltuielile bugetare sunt cheltuieli publice, dar nu toate cheltuielile publice sunt
cheltuieli bugetare. Cheltuielile bugetare sunt cuprinse în bugetele definite în cadrul
sistemului de bugete, apr obate de organul legislativ, sub forma creditelor bugetare.

Delimitarea cheltuielilor bugetare în cardul celor publice se bazează pe câteva
principii:

20
 efectuarea cheltuielilor bugetare este condiționată de prevederea expresă și
aprobarea nivelului aces tora de către Parlament sau de consiliile locale, după caz,
în conformitate cu legile în vigoare;
 nerambursarea sumelor alocate și cheltuite, conform destinațiilor pentru care s -au
aprobat aceste sume;
 efectuarea cheltuielilor este detarminată și de îndepl inirea condițiilor legale, nu
numai de constituirea resurselor bănești;
 finanțarea se efectuaează în funcție de gradul de subordonare a instituțiilor sau
activităților cu caracter bugetar, din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale
de stat, din bugetele locale sau din bugetele fondurilor speciale;
 exercitarea controlului financiar cu caracter preventiv și acordarea vizei cu ocazia
operațiunilor de deschidere a finanțării, de alocare și utilizare a resurselor
financiare publice.

Cheltuielile pub lice sunt influențate de o serie de factori de natură diferită ceea ce
impune o delimitare a acestora în următoarele categorii:

1. Factori demografici – care duc la creșterea populației și la modificarea structurii
acesteia pe vârste și categorii socio – profesionale, ceea ce determină creșterea
cheltuielilor publice pentru învățământ, sănătate, securitate socială etc.

2. Factori economici – referitori la d ezvoltarea economiei și la modernizarea acesteia
pe baza cercetării științifice, a noilor cerințe ale utilizării resurselor și a creării de
bunuri materiale și servicii;

3. Factori sociali . Creșterea venitului mediu pe locuitor în societate antrenează
preocu parea statului ca, prin efort financiar, să aloce resurse pentru armonizarea
veniturilor categoriilor sociale cuprinse în sectorul public, inclusiv a persoanelor în
vârstă sau care necesită asistență socială;

4. Urbanizarea – reprezintă un factor de creștere a cheltuielilor publice, antrenând
resurse financiar atât pentru crearea și dezvoltarea centrelor urbane, cât și pentru
finanțarea unor utilități publice caracteristice mediului respectiv;

5. Factori militari , care prin pregătirea sau purtarea de războaie, c onduc la creșterea
cheltuielilor legate de apariția unor conflicte armate sau de eliminarea efectelor
nefavorabile ale acestora pe plan economic și social;

6. Factori istorici , care acționează prin transmiterea de la o perioadă la alta a nevoilor
sporite de cheltuieli și de suportare a poverii celor făcute în anii anteriori, prin
împrumuturi publice;

7. Factori politici , care se referă la creșterea considerabilă a complexității sarcinilor
statului contemporan, la transformarea concepției politice cu privire la funcțiile
statului, pentru îndeplinirea cărora este necesară sporirea cheltuielilor publice.
Creșterea continuă a cheltuielilor publice ridică probleme de ordin politic, financiar
și de ordin științific.

– Problemele de ordin politic – se referă la infl uența creșterii cheltuielilor publice
asupra structurilor politice. Prin urmare, creșterea cheltuielilor publice face necesară

21
gruparea unor state pentru a efectua împreună anumite cheltuieli de inters comun, cărora
statele respective, luate în mod individ ual, nu pot face făță.

– Problemele de ordin financiar – se referă la core lațiile dintre tendințele de creștere
a cheltuielilor publice și cele ale creșterii avuției naționale și ale produsului intern brut.
Punctul optim al acestui raport este definit de limita maximă a proporției impozitelor în
PIB (presiunea fiscală) și de avantajele sociale ale creșterii cheltuielilor publice. Primul
aspect se referă la proporția în care produsul intern brut poate fi redistribuit prin
cheltuielile publice iar cel de -al doilea aspect vizează proporția cheltuielilor publice în PIB.
Punctul optim este atins atunci când avantajul social al creșterii cheltuielilor publice este
depășit de către inconvenientul social al prelevărilor publice. Acest optim poate varia în
funcție de conjunctura economică.

– Problemele de ordin științific – privesc dimensionarea corectă a cheltuielilor
publice necesare pentru satisfacerea nevoilor sociale și ele se referă la instituțiile finanțelor
publice, modul de abordare a cercetării domeniulu i și de apreciere a rezultatelor, de
aplicare a soluțiilor descoperite în cercetarea științifică financiară.

2.2. CRITERII DE GRUPARE A CHELTUIELILOR PUBLICE

Analiza dinamică a cheltuielilor publice trebuie efectuată atât pe total cât și pe
componente, delimitate pe baza diferitelor criterii (economice, funcționale, administrative,
politice, financiare,etc.). Aceste criterii se folosesc de către autoritatea finanțelor publice
din fiecare stat la elaborarea clasificațiilor indicatorilor bugetari pe baza cărora se
întocmește bugetul.

În literatura și practica financiară a statelor și organismelor internaționale, se
folosesc următoarele tipuri de clasificații:
1. administrativă;
2. economică;
3. funcțională;
4. financiară;
5. în funcție de rolul lor în procesul reproduc ției sociale;
6. gruparea folosită de organismele O.N.U. și clasificații mixte și combinate.

1. Clasificația administrativă
Are la bază criteriul criteriul instituțiilor prin care se efectuează cheltuielile publice:
ministre, instituții publice autonome, unită ți administrativ – teritoriale.
Gruparea cheltuielilor pe criterii administrative este utilă, deoarece alocațiile
bugetare se stabilesc pe beneficiari: ministre, județe, orașe comune, etc. Ea însă suferă
datorită faptului că un minister, departament, agen ție guvernamentală, județ, municipiu sau
oraș, reunește cheltuieli cu destinații diferite și, în plus, structura ministerelor și respectiv
subordonarea instituțiilr publice se modifică periodic, ceea ce face cheltuielile publice
necomparabile în timp. Aces t criteriu este folosit la repartizarea cheltuielilor publice pe
ordonatorii de credite bugetare.

22
2. Clasificația economică
În clasificația economică se folosesc două criterii de grupare: conform primului
criteriu, cheltuielile se împart în cheltuieli curente și cheltuieli de capital; al doilea criteriu
împarte cheltuielile în cheltuieli ale serviciilor publice sau administrative și cheltuieli de
transfer (redistribuire).

 Cheltuielile curente – asigură întreținerea și buna funcționare a instituțiilor
publice, finanțrea satisfacerii acțiunilor publice, transferarea unor sume de
bani anumitor persoane lipsite de remunerație sau cu venituri insuficiente și
onorarea unor angajamente speciale ale statului (împrumuturi). Cea mai
mare parte a cheltuielilor publ ice sunt cheltuieli curente.

 Cheltuielile de capital – se concretizează în achiziționarea de bunuri de
folosință îndelungată (școli, spitale, așezăminte de cultură, administrație,
etc.). În general, aceste cheltuieli reprezintă o avansare de produs intern brut
și ele duc la dezoltarea și modernizarea patrimoniului public.

 Cheltuielile privind serviciile publice sau administrative cuprind
remunerarea serviciilor, a prestațiilor și a furniturilor necesare bunei
funcționări a instituțiilor publice sau achizi ționării de mobilier, aparatură și
echipamente.

 Cheltuielile de transfer reprezintă trasferarea unor sume de bani de la buget
la dispoziția unor persoane juridice ( instituții cu activități autofinanțate,
întreprinderi productive), unor persoane fizice (p ensionar, elevi, studenți,
șomeri) sau a unor bugete ale administrațiilor locale. Ele pot avea deci, un
caracter economic (subvenții) sau social (burse, pensii, ajutoare și alte
îndemnizații definitive și fără contraprestație), sau pot fi destinate pentru
finanțarea unor acțiuni de importanță majoră efectuate prin intermediul
administrației publice locale.

3. Clasificația funcțională
Clasificația funcțională folosește drept criteriu domeniile, ramurile, sectoarele de
activitate, spre care sunt dirijate resur sele financiare publice. Acest criteriu este important
pentru repartizarea resurselor financiare publice pe domenii de activitate și obiective care
definesc nevoile publice și reprezintă obiectivul principal urmărit la examinarea și
aprobarea prevederilor bugetare de către Parlament.
Aceste domenii, în România, sunt definite în Legea privind finanțele publice, astfel:
„ La determinarea cheltuielilor publice se vor avea în vedere politica financiară a statului,
numărul de salariați, rețeaua de instituții pu blice în funcțiune, cele care urmează a se
înființa în noul exercițiu bugetar, folosirea bazei tehnice existente cu maximă eficacitate,
precum și următoarele:

o în domeniul social – utilizarea resurselor financiare ale statului pentru învățământ,
sănătate, ocrotiri sociale, cultură, artă, tineret și sport, refacere și ocrotire a
mediului înconjurator, menținerea echilibrului ecologic și altele, în condițiile
stabilite de lege;

o susținerea unor programe de cercetare, îndeosebi fundamentale;

23
o în domeniul econo mic – realizarea unor investiții și a altor acțiuni economice,
acordarea de subvenții, facilități și alte mijloace stabilite potrivit legii;

o asigurarea cerințelor de apărare a țării, ordinii publice și siguranța națională;

o finanțarea administrației publice și locale și a altor cheltuieli prevăzute de lege;

o dobânzile aferente datoriei publice și cheltuielile determinate de emisiunea și
plasarea valorilor mobiliare necesare finanțării acestei datorii, precum și riscul
garanțiilor de stat în condițiile legii.”

4. Clasificația financiară
Această clasificare grupează cheltuielile publice în funcție de momentul în care se
efectuează și modul în care sunt afectate cheltuielile, astfel : cheltuieli definitive, cheltuieli
temporare și/sau operațiuni de trezorerie și cheltuieli virtuale sau posibile.

 Cheltuielile definitive cuprind atât cheltuieli curente cât și cheltuieli de capital.
Aproape toate cheltuielile publice au caracter definitiv, finalizându -se cu plăți la
scadențe certe și atestă lichidarea completă a angajării statului pentru a efectua
cheltuielile prevăzute în buget.

 Cheltuielile temporare . Majoritatea acestora reprezintă operațiuni de trezorerie și
sunt evidențiate în conturile speciale ale trezoreriei. Cheltuielile temporare nu
figurează în cheltuielile publice, ele se gestionează separat, prin trezoreria publică.

 Cheltuielile virtuale sau posibile reprezintă cheltuieli pe care statul se angajează să
le efectueze în anumite condiții. De exemplu, garanțiile acordate de stat pentru
împrumu turi pot conduce la cheltuieli publice, numai dacă rambursarea lor din
resursele special constituite sau de către debitorii girati nu poate fi înfăptuită;
cheltuielile ce se vor efectua pentru acțiuni sau obiective neprevăzute, pe seama
rezervelor la dispo ziția guvernului, aprobate în legea bugetră anuală.

5. Clasificația după rolul cheltuielilor publice în procesul reproducției sociale
În cadrul acestei clasificații, cheltuielile publice se împart în cheltuieli reale
(negative) și cheltuieli economice (pozitive).

 Cheltuielile reale cuprind cheltuielile cu întreținerea aparatului de stat, plata
anuităților, dobânzilor și a comisioanelor la împrumuturile de stat,
întreținerea și dotarea armatei cu armament și tehnică militară, etc. Acestea
reprezintă un consum definitiv de produs intern brut.

 Cheltuielile economice includ investițiile efectuate de stat pentru înființarea
de unități economice, dezvoltarea și modernizarea celor existente,
construirea de drumuri, poduri, etc. Aceste cheltuieli au ca efect crearea de
valoare adăugată și reprezintă o avansare de produs i ntern brut.

6. Clasificația folosită de instituțiile specializate ale O.N.U.
Aceasta are la bază două criterii principale, și anume: clasificația funcțională și
clasificația economică.

24
A) Clasificația O.N.U. a cheltuielilor publice pe baza criteriului fun cțional :

Servicii publice generale – președenția sau instituția regală
și ordine publică – organe legislative
– instituții de ordine publică și securitate
– justiție, procuratură, notariat
– alte instituții de drept public
– aparatu l administrativ – economic și de financiar cu
caracter executiv

Apărare – armată
– cercetare științifică și experiențe cu arme
– baze militare pe teritorii străine
– participarea la blocuri militare
– participarea la conflicte militare
– lichidarea urmărilor războaielor

Educație – școli primare, generale, licee
– universități și colegii
– institute de cercetare fundamentală
– institute postuniversitare

Sănătate – spitale și clinici
– unități profilactice, anitiepidemice, etc.
– institute de cercetări

Securitate socială – asistență socială
și bunăstare – asigurări sociale
– protecție socială

Acțiuni economice – acțiuni în favoarea acțiunilor economice de stat și a le
unităților private din unele ramuri economice;
combustibil și energie, agricultură, minerit, industrie
și construcții, transporturi și comunicații; alte afaceri
economice
– subvenții pentru export
– participarea la organisme internaționale economice
– participarea la societăți internaționale economice
– cheltuieli de cercetare în domeniul economic

Locuințe și servicii – locuințe și întreținerea lor
comunale – alte servicii comunale

Recreație, cultură – instituții și acțiuni culturale
și religie – spații de agrement
– instituții de cult

Alte cheltuieli

25
B) Clasificația O.N.U. a cheltuielilor publice pe baza criteriului economic

Total cheltuieli – cheltuieli care reprezintă cons um definitiv de
publice venit național; bunuri și servicii publice
(salarii, bunuri materiale, servicii, alte
achiziții)
– dobânzi aferente datoriei publice
Total cheltuieli publice – subvenții de exploatare și alte transferu ri și
și împrumuturi minus curente; transferuri la alte niveluri ale
rambursări bugetului national
– formarea brută de capital: investiții brute;
stocuri materiale
– achiziții de terenuri și active necorporale
– transferuri de capital
Înprumuturi
minus rambursări

În legea bugetului de stat pe anul 20111 categoriile de cheltuieli aferente bugetelor
locale se grupează astfel:

1. Autorități publice și acț iuni externe:
a) Autorităț i executive
2. Alte servicii publice generale;
a) Fondul de rezervă bugetară la dispoziția autorităților administraț iei publice locale
b) Fond pentru garantarea î mprumuturilor externe, contractate/garantate de stat
c) Fond pentru garantarea î mprumuturilor ex terne, c ontractate/garantate de autorităț ile
administraț iei publice locale
d) Servici i publice comunitare de evidență a persoanelor
e) Alte servicii publice generale
3. Tr anzacții privind datoria publică și î mprumuturi
4. Transferuri cu caracte r general între diferite nivele ale administrației:
a) Transferur i din bugetele proprii ale județelor pentru instituț iile de asistentă socială
pentru persoanele cu handicap
b) Tr ansferuri din bugetele locale către bugetul fondului de asigură ri sociale de
sănătate
5. Plăti efectuate în anii precedenți și recuperate în anul curent
6. Apărare:
a) Aparare nationala (Centre militare)
7. Ordine publică și siguranță națională :
a) Ordine publică
b) Protecția civilă și protecția contra in cendiilor (protecția civilă nonmilitară )
c) Alte cheltuieli în domeniul ordinii publice și siguranței naț ionale
8. Învățământ:
a) Învățământ preșcolar ș i primar
b) Învățământ secundar

1 Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010, publicată în Monitorul Oficial nr.879 din 28 decembrie
2010

26
c) Învățământ postliceal
d) Învățământ nedefinibil p rin nivel
e) Servicii auxiliare pentru educaț ie
f) Alte cheltuieli în domeniul învățămâ ntului
9. Sănă tate:
a) Servicii medicale în unităț i sanitare cu paturi
b) Servicii de sănătate publică
c) Alte cheltuieli în domeniul sănătăț ii
10. Cultură, recreere ș i religie;
a) Servicii culturale
b) Servicii recreative ș i sportive:
c) Servicii religioase
d) Alte servicii î n domeniile culturii, recreerii ș i religiei
11. Asigurări și asistență socială ;
a) Asistență acordată perso anelor în vârstă
b) Asistență socială în caz de boli și invalidităț i
c) Asistență socială pentru familie ș i copii
d) Ajutoare pentru locuinț e
e) Creș e
f) Un ități de asistență medico -sociale
g) Prevenirea excluderii sociale
h) Al te cheltuieli în domeniul asigură rilor și asistenț ei sociale
12. Locuințe, servicii și dezvoltare publică :
a) Locuinț e
b) Alimentare cu apa și amenajă ri hidrotehnice
c) Iluminat public și electrifică ri rurale
d) Alimentare cu gaze naturale în localităț i
e) Alte servicii în domeniile locuințelor, serviciilor și dezvoltă rii comunale
13. Protecț ia mediului:
a) Reducerea și controlul poluă rii
b) Salubritate și gestiunea deș eurilor
c) Canalizare ș i tratarea apelor reziduale
14. Acțiuni generale economice, comerciale și de muncă :
a) Acțiuni generale economice ș i comerciale
15. Combustibili ș i energie:
a) Energie termică
b) Alț i combustibili
c) Alte c heltuieli privind combustibili ș i energia
16. Agricultură, silvicultură, piscicultură și vână toare:
a) Agricultura
17. Transporturi;
a) Transport rutier
b) Alte cheltuieli î n domeniul transporturilor
18. Alte acț iuni economice:
a) Fondul Român de Dezvoltare Socială
b) Zone libere
c) Turism
d) Proiec țe de dezvoltare multifuncțională
e) Alte acț iuni economice .

27
3. STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA ȘI STRUCTURA
CHELTUIELILOR LA SERVICIUL PUBLIC
ASISTENȚĂ SOCIALĂ BAIA MARE
3.1. SCURT ISTORIC
„Serviciul Public Asistență Socială s -a înființat în cadrul Consiliului Local Baia
Mare la data de 01 iulie 2002 prin Hotărârea Consiliului Local Baia Mare nr. 155/2002 ca
serviciu public cu personalitate juridică având ca obiect principal de activitate asistența
socială.
Unul dintre obiectiv ele specifice SPAS îl constituie „Diversificarea și dezvoltarea
serviciilor sociale în comunitate", astfel în toată această perioadă de la înființare până în
prezent, SPAS a menținut și a dezvoltat servicii sociale în funcție de nevoile comunității.
Evalu area stării actuale de dezvoltare a Municipiului Baia Mare și problemele
majore cu care se confruntă, au condus la identificarea a 4 obiective strategice și anume:
Dezvoltarea infrastructurii de bază, Protecția mediului, Regenerare urbană precum și
Compo neneta socială , care au fost analizate și detaliate în cadrul elaborării Strategiei de
Dezvoltare Durabilă.
Întărirea coeziunii sociale , a solidarității comunitare și reducerea sărăciei, sunt
realizabile prin menținerea, refacerea și dezvoltarea capacit ăților individuale necesare
pentru rezolvarea unor probleme sau situații dificile pe care persoana nu le poate soluționa
de una singură și prin asigurarea unui suport pentru persoanele care nu au posibilitatea să
își dezvolte propriile capacități și compet ențe necesare pentru desfășurarea unor activități
socialmente utile, care să favorizeze integrarea lor socială.

Imagine de la Cantina ‘’Centrul Social Multifunctional tip Azil de noapte’’ – str.
Vasile Alecsandri nr.70, compartiment al Serviciului Public Asistență Socială din
Baia Mare, în subordinea Consiliului Local Baia Mare

28
În concordanță cu obiectivele strategice ale Municipiului Baia Mare, SPAS Baia
Mare își întemeiază activitatea pe următoarele principii generale:
1. respectarea de mnității umane , potrivit căreia, fiecarei persoane îi este garantată
dezvoltarea liberă și deplină a personalității;
2. universalitatea , potrivit căreia fiecare persoană are dreptul la asistență socială, în
condițiile prevăzute de lege;
3. solidaritatea social ă, potrivit căreia comunitatea participă la sprijinirea persoanelor
care nu își pot asigura nevoile sociale, pentru menținerea și întarirea coeziunii
sociale;
4. parteneriatul , potrivit căruia instituțiile publice și organizațiile societății civile
cooperează în vederea organizării și dezvoltării serviciilor sociale;
5. subsidiaritatea , potrivit căreia statul intervine atunci când inițiativa locală nu a
satisfăcut sau a satisfăcu t insuficient nevoile persoanelor.
Instituția a cunoscut o dezvoltare rapidă și dinamică, determinată de evoluția
permanentă a nevoilor la nivelul societății românești ce impune adaptarea permanentă a
serviciilor oferite astfel încât să fie în concordanț ă cu nevoile sociale existente. Organizată
pe 8 servicii strategice de intervenție socială (copii, adulți, vârstnici, persoane abuzate,
persoane cu handicap), SPAS Baia Mare își desfășoară activitatea pe baza unei strategii
coerente aprobată și susținută permanent de către Primarul Municipiului Baia Mare și
Consiliul Local, precum și a legislației de specialitate în vigoare. ” (https://dgaspcmm.ro/)

29

3.2. ANALIZA CHELTUIELILOR BUGETARE ÎN PERIOADA 2015 -2019

Anul 2015

Gradul de realizare a cheltuielilor totale în anul 2015 se prezintă în tabelul 1 în
felul următor:

Tabel 1 . Gradul de re alizare a cheltuielilor totale în anul 2015

Denumire
indicatori Prevederi Realizări %
Total cheltuieli 29.896.000 29.830.318 99,78
Cheltuieli de personal 11.163.000 11.388.874 102,02
Bunuri și servicii 4.930.000 4.757.762 96,50
Asistență socială 13.223.000 13.080.539 98,92
Alte cheltuieli 580.000 603.143 103.99

Sursa: Contul de execuție bugetară la Serviciul Public Asisten ță Socială , pe anul 2015

Figura 1. Gradul de realizare a c heltuielilor totale în anul 2015
Sursa: prelucrare proprie

Analizând gradul de realizare a cheltuielilor totale în anul 2015 prezentate în figura
1 se observă că cel mai mare procent s -a obținut pentru cheltuielile de personal de
102,02%, fiind urmate de cheltuielile cu asistența social, care au realizat o pondere de
98,92% și alte cheltuieli, cu un grad de realizare de 98,07%. Cel mai scăzut grad de
realizare îl înregistrează cheltuielile cu bunu ri și servicii, de 96,50%.

Gradul de realizare a cheltuielilor cu bunuri și servicii în anul 2015 se prezintă în
tabelul 2 astfel:

Cheltuieli de
personal 102.02%
Bunuri si servicii
96.50%Asistenta sociala
98.92%Alte cheltuieli
103.99%

30

Tabel 2. Gradul de reali zare a cheltuielilor cu bunuri și servicii în anul 2015

Denumire indicatori Prevederi Realizări %
BUNURI ȘI SERVICII 4.930.000 4.757.762 96.50
Bunuri ș i servicii 2.496.800 2.486.637 99.59
Reparaț ii curente 203.800 225.618 110.70
Hrană 1.621.700 1.607.926 99.15
Medicamente și materiale
sanitare 51.300 43.558 84.90
Bunuri de natura
obiectelor de inventor 241.400 204.193 84.58
Deplasări, detașă ri,
transferuri 37.000 30.362 82.05
Cărți, publicaț ii și
materilae documentare 9.000 8.573 95.25
Pregatire profesional ă 3.000 3.248 108.26
Protecț ia muncii 6.000 – –
Alte cheltuieli 260.000 147.647 56.78

Sursa: Contul de execuție bugetară la Serviciul Public Asisten ță Socială , pe anul 2015

Figura 2. Gradul de reali zare a cheltuielilor cu bunuri ș i servicii în anul 2015
Sursa: prelucrare proprie

În figura 2 se prezintă gradul de realizare a Bunurilor și serviciilor în anul 2015,
cea mai mare pondere este reprezentată de cheltuielile cu Reparatii curente cu un procent
de 110.70 %, urmate de Pregatire profesionala cu un procent de 108.26 %. Cheltuielile cu
bunur i si servcii reprezintă 99.59 %, urmate îndeaproape de cheltuieli hrana care reprezintă
99.15 %, iar cel mai mic procent fiind categoria Alte cheltuieli cu 56.78%.

Bunuri si servicii
99.59%
Reparatii curente
110.70%
Hrana 99.15%
Medicamente si
materiale sanitare
84.90%Bunuri de natura
obiectelor de inventar
84.58%Deplasari, detasari,
transferuri 82.05%Carti, publicatii si
materiale
documentare 95.25%Pregatire
profesionala 108.26%Alte cheltuieli 56.78%

31

Anul 2016

Gradul de realizare a cheltuielilor totale în anul 2016 se prezintă în tabelul 3 în
felul următor:

Tabel 3. Gradul de realizare a chletuielilor totale în anul 2016

Denumire indicatori Prevederi Realizări %
Total cheltuieli 39.140.000 40.241.150 102.81
Cheltuieli de personal 15.604.000 15.948.690 102.20
Bunuri și servicii 6.113.000 8.290.275 135.61
Asistentă socială 16.661.000 15.273.742 91.67
Alte cheltuieli 762.000 728.443 95.59

Sursa: Contul de execuție bugetară la Serviciul Public Asistență Socială, pe anul 2016

Figura 3. Gradul de realizare a cheluielilor totale în anul 2016
Sursa: prelucrare proprie

Cheltuielile cu bunuri si servicii reprezintă procentul cel mai mare de 135.61%. Un
procent de 102.20% este obținut de Cheltuieli de personal, urmând Alte cheltuieli care au
un procent de 95.59%.

Cheltuieli de
personal 102.20%
Bunuri si sevicii
135.61%Asistenta sociala
91.67%Alte cheltuieli
95.59%

32

Gradul de realizare a cheltuielilor cu bunuri și servicii în anul 2016 se prezintă în
tabelul 4 astfel:

Tabel 4. Gradul de realizare a cheltuielilor cu bunuri ș i servicii în anul 2016

Denumire indicatori Prevederi Realizări %
BUNURI ȘI SERVICII 6.113.000 8.290.275 135.61
Bunuri ș i servicii 2.976.500 2.607.182 87.59
Reparaț ii curente 490.000 381.934 77.94
Hrană 1.692.000 1.621.488 95.83
Medicamente și materiale
sanitare 106.000 57.105 53.87
Bunuri de natura
obiectelor de inventor 358.000 106.331 29.70
Deplasări, detașă ri,
transferuri 48.000 30.208 62.93
Cărți, publicaț ii și
materilae documentare 9.000 8.582 95.35
Pregatire profesional ă 18.000 16.371 90.95
Protecț ia muncii – – –
Alte cheltuieli 415.500 3.461.074 832.99

Figura 4. Gradul de reali zare a cheltuielilor cu bunuri ș i servicii în anul 2016
Sursa: prelucrare proprie

În figura 2 se prezintă gradul de realizare a bunurilor și serviciilor în anul 201 6,
cea mai mare pondere este reprezentată de categoria Alte Cheltuieli 832.99 %, urmate
Cheltuieli cu hrana cu o pondere de 9 5.83%. Cheltuielile cu carti, publicatii reprezintă
95.35%, urmate de cheltuieli cu pregatirea profesionala care reprezintă 90.95 %, urmate
îndeaproape de cheltuielile cu Bunuri si servicii care au o pondere de 87.59 %, cel mai mic
procent fiind Bunuri de natura obiectelor de inventar cu 29.70 %.

Bunuri si servicii 87.59% Reparati curente 77.94%
Hrana 95.83% Medicamente si materiale sanitare 53.87%
Bunuri de natura obiectelor de inventar 29.70% Deplasari, detasari, transferuri 62.93%
Carti, publicatii si materiale documentare 95.35% Alte cheltuieli 832.99%

33

Anul 2017

Gradul de realizare a cheltuielilor totale în anul 2017 se prezintă în tabelul 5 în
felul următor:

Tabel 5 . Gradul de re alizare a cheltuielilor totale î n anul 20 17

Denumire indicatori Prevederi Realizări %
Total cheltuieli 47.598.000 44.207.926 92.87
Cheltuieli de personal 22.526.000 22.341.854 99.18
Bunuri și servicii 6.242.000 5.174.041 82.89
Asistentă socială 17.812.000 15.951.090 89.55
Alte cheltuieli 1.018.000 748.941 73.56

Sursa: Contul de execuție bugetară la Serviciul Public Asisten ță Socială , pe anul 2017

Figura 5. Gradul de re alizare a cheltuielilor totale în anul 2017
Sursa: prelucrare proprie

Analizând gradul de realizare a cheltuielilor totale în anul 2017 prezentate în
figura 5 se constată că o realizare de 99.18% este reprezentată de Cheltuielile de personal.
Cheltuielile cu Asistenta socială au un procent de 89.55%, urmate de Cheltuielile c u bunuri
și servicii cu un procent de 82.89%.

Cheltuieli de
personal 99.18%
Bunuri si servicii
82.89%Asistenta sociala
89.55%Alte cheltuieli
73.56%

34
Gradul de realizare a cheltuielilor cu bunuri și servicii în anul 2017 se prezintă în
tabelul 6 astfel:

Tabel 6. Gradul de reali zare a cheltuielilor cu bunuri ș i servicii în anul 2017

Denumire indicatori Prevederi Realizări %
BUNURI ȘI SERVICII 6.242.000 5.174.041 82.89
Bunuri ș i servicii 2.708.500 2.398.491 88.55
Reparaț ii curente 799.000 732.432 91.66
Hrană 1.749.000 1.505.983 86.10
Medicamente și materiale
sanitare 73.000 51.337 70.32
Bunuri de natura
obiectelor de inventor 342.500 141.613 41.34
Deplasări, detașă ri,
transferuri 32.000 29.710 92.84
Cărți, publicaț ii și
materiale documentare 10.000 9.441 94.41
Pregatire profesional ă 20.000 16.882 84.41
Protecț ia muncii – – –
Alte cheltuieli 508.000 288.152 56.72

Sursa: Contul de execuție bugetară la Serviciul Public Asisten ță Socială , pe anul 2017

Figura 6. Gradul de reali zare a cheltuielilor cu bunuri ș i servicii în anul 2017
Sursa prelucrare proprie

După o analiză a gradului de realizare a cheltuielilor cu bunuri și servicii în anul
2017 se observă că cel mai mare procent este de 94, 41% reprezentat de Carti, publicatii
reprezentând suma de 9.4 41 RON. Cu o pondere de 41,34 % sunt Bunuri de natura
obiectelor de inventar in suma de 141.613 lei, fiind cel mai mic procent.

Bunuri si servicii
88.55%
Reparatii curente
91.66%
Hrana 86.10%
Medicamente si
materiale sanitare
70.32%Bunuri de natura
obiectelor de
inventar 41.34%Deplasari, detasari,
transferuri 92.84%Carti, publicatii si
materiale
documentare
94.41%Pregatire
profesionala
84.41%Alte cheltuieli
56.72%

35
Anul 2018

Gradul de realizare a cheltuielilor totale în anul 2018 se prezintă în tabelul 7 în
felul următor:

Tabel 7. Gradul de realizare a cheltu ielilor totale în anul 2018

Denumire indicatori Prevederi Realizări %
Total cheltuieli 45.716.000 44.345.054 97.00
Cheltuieli de personal 21.559.000 21.516.297 99.80
Bunuri și servicii 5.278.000 4.808.336 91.10
Asistentă socială 17.916.000 17.098.928 95.43
Alte cheltuieli 963.000 921.493 95.68

Sursa: Contul de execuție bugetară la Serviciul Public Asisten ță Socială , pe anul 2018

Figura 7. Gradul de re alizare a cheltuielilor totale în anul 2018
Sursa: prelucrare proprie

Analizând gradul de realizare a cheltuielilor totale din figura 7 , observăm că cel
mai mare procent s -a obținut cu Cheltuieli de personal reprezentând 99.80%, urmate de
Asistenta sociala cu un procent de 95.43%, Alte cheltuieli au o pondere de 91.78%. Iar cel
mai mic procent s -a obtinut cu Bunuri si servicii rep rezentand 91.10%.

Cheltuieli de
personal 99.80%
Bunuri si servici
91.10%Asistenta sociala
95.43%Alte cheltuieli
95.68%

36
Gradul de realizare a cheltuielilor cu bunuri și servicii în anul 2018 se prezintă în
tabelul 8 astfel:

Tabel 8. Gradul de realizare a cheltuielil or cu bunuri și servicii în anul 2018

Denumire indicatori Prevederi Realizări %
BUNURI ȘI SERVICII 5.278.000 4.808.336 91.10
Bunuri ș i servicii 2.651.000 2.460.504 92.81
Reparaț ii curente 642.000 475.130 74.00
Hrană 1.483.000 1.396.182 94.14
Medicamente și materiale
sanitare 11.000 6.475 58.86
Bunuri de natura
obiectelor de inventar 184.000 190.642 103.60
Deplasări, detașă ri,
transferuri 51.000 45.624 89.45
Cărți, publicaț ii și
materilae documentare 9.000 8.026 89.17
Pregatire profesional ă 32.000 27.076 84.61
Protecț ia muncii – – –
Alte cheltuieli 215.000 198.677 92.40

Sursa: Contul de execuție bugetară la Serviciul Public Asisten ță Socială , pe anul 2018

Figura 8. Gradul de reali zare a cheltuielilor cu bunuri și servi cii în anul 2018
Sursa: prelucrare proprie

În figura 8 se prezintă gradul de realizare a cheltuielilo r cu bunuri și servicii în
anul 2018, cea mai mare pondere este reprezentată de Bunuri de natura obiectelor de
inventar 103,60%, acestea sunt urmate de Cheltuielile cu hrana cu un procent de 94,14 %,
la un proc ent foarte apropiat sunt cheltuielile cu bunuri și servicii 92,81 % și cateogoria
Alte cheltuieli cu 92,40 %. Cheltuielile cu Deplasari reprezintă un procent de 89,45 %,
urmate Carti, publicatii cu un procent de 89,17 %. Cheltuielile cu medicamente si material e
sanitare fiind 58,86% reprezentand cel mai mic procent.
Bunuri si servicii
92.81%
Reparatii curente
74.00%
Hrana 94.14%
Medicamente si
materiale sanitare
58.86% Bunuri de natura
obiectelor de inventar
103.60%Deplasari, detasari,
transferuri 89.45%Carti, publicatii si
materiale
documentare 89.17%Pregatire profesionala
84.61%Alte cheltuieli 92.40%

37
Anul 2019

Gradul de realizare a cheltuielilor totale în anul 2019 se prezintă în tabelul 9 în
felul următor:

Tabel 9. Gradul de realizare a cheltu ielilor totale în anul 2019

Denumire indicatori Prevederi Realizări %
Total cheltuieli 56.684.000 51.814.907 91.41
Cheltuieli de personal 27.083.000 26.473.521 97.74
Bunuri și servicii 6.047.000
4.160.485 68.80
Asistentă socială 22.409.000 20.158.618 89.95
Alte cheltuieli 1.145.000 1.022.283 89.28

Sursa: Contul de execuție bugetară la Serviciul Public Asisten ță Socială , pe anul 2019

Figura 9. Gradul de realizare a cheltuielilor totale în anul 2019
Sursa: prelucrare proprie

Analizând gradul de realizare a cheltuielilor totale în anul 2019,se observă că cel
mai mare procent s -a obținut pentru cheltuielile de personal reprezentând 97,74 %.
Cheltuielile cu Asitenta Sociala reprezintă un procent de 89,95 %. Cel mai mic procent de
68,80% s-a obținut pentru Cheltuieli cu Bunuri si servicii.

Cheltuieli de
personal 97.74%
Bunuri si servicii
68.80%Asistenta sociala
89.95%Alte cheltuieli
89.28%

38
Gradul de realizare a cheltuielilor cu bunuri și servicii în anul 2019 se prezintă în
tabelul 10 astfel:

Tabel 10. Gradul de realizare a cheltuielil or cu bunuri și servicii în anul 2019

Denumire indicatori Prevederi Realizări %
BUNURI ȘI SERVICII 6.047.000 4.160.485 68.80
Bunuri ș i servicii 3.510.000 2.404.409 68.50
Reparaț ii curente 327.000 97.955 29.95
Hrană 1.878.000 1.410.323 75.09
Medicamente și materiale
sanitare 22.000 10.451 47.50
Bunuri de natura
obiectelor de inventor 151.000 151.830 100.54
Deplasări, detașă ri,
transferuri 23.000 13.231 57.52
Cărți, publicaț ii și
materilae documentare 9.000 8.818 97.97
Pregatire profesional ă 22.000 2.240 10.18
Protecț ia muncii – – –
Alte cheltuieli 105.000 61.228 58.31

Sursa: Contul de execuție bugetară la Serviciul Public Asisten ță Socială , pe anul 2019

Figura 10. Gradul de reali zare a cheltuielilor cu bunuri și servi cii în anul 2019
Sursa: prelucrare proprie

La o analiză mai detaliată a gradului de realizare a Cheltuielilor cu bunuri și servicii
în anul 2019, se constată că cel mai mare procent s -a obținut pentru Cheltuielile cu bunuri
de natura obiectelor de inventar 100.54 %, fiind urmate de Carti, publicat ii cu un procent de
97.97 % .Cheltuieli cu Hrana reprezintă un procent de 75.09 %. Cheltuielile cu bunuri si
servicii au un procent de 68.50 %, Alte cheltuieli 58.31 % iar cu cel mai mic procent este
reprezentat de C heltuielile cu pregatirea profesionala 10.18%.

Bunuri si servicii
68.50%
Reparatii curente
29.95%
Hrana 75.09%
Medicamente si
materiale sanitare
47.50%Bunuri de natura
obiectelor de
inventar 100.54%Deplasari, detasari,
transferuri 57.52%Carti, publicatii si
materiale
documentare
97.97%Pregatire
profesionala 10.18%Alte cheltuieli
58.31%

39
4.CONCLUZII

În anul 2015 , ponderea principalelor categorii de cheltuieli în total cheltuieli se
prezintă în următorul tabel:

Tabel 11 . Ponderea principalelor categorii de cheltuieli
în totalul cheltuielilor în anul 2015

Denumire indicatori Cheltuieli efective %
Total cheltuieli 29.830.318 100
Cheltuieli de personal 11.388.874 38
Bunuri și servicii 4.757.762 16
Asistentă socială 13.080.539 44
Alte cheltuieli 603.143 2

Sursa: Contul de execuție bugetară la Serviciul Public Asistență Socială , pe anul 2015

Figura 11 . Structura principalelor categorii de cheltuieli
în totalul cheltuieli pe anul 2015
Sursa : prelucrare proprie

După o analiză a datelor din figura 11, privind ponderea principalelor categorii de
cheltuieli pe anul 2015 in totalul cheltuielilor, se observă că cea mai mare pondere de 44%
s-a obținut pentru Asistenta socială. Un procent mai mic este reprezentat de Cheltuielile de
personal cu 38%, iar cel mai mic procent este reprezentat de bunuri și servicii cu 16%.

Cheltuieli de
personal 38%
Bunuri si servicii
16%Asistenta sociala
44%Alte cheltuieli 2%

40
În anul 2016 , ponderea principalelor categorii de cheltuieli în total cheltuieli se
prezintă astfel:

Tabel 12 . Ponderea principalelor categorii de cheltuieli în totalul cheltuielilor în anul
2016
Denumire indicatori Cheltuieli efective %
Total cheltuieli 40.241.150 100
Cheltuieli de personal 15.948.690 40
Bunuri și servicii 8.290.275 20
Asistentă socială 15.273.742 38
Alte cheltuieli 728.443 2

Sursa: Contul de execuție bugetară la Serviciul Public Asisten ță Socială , pe anul 2016

Figura 12 . Ponderea principalelor categorii de cheltuieli
în totalul cheltuielilor pe anul 2016
Sursa : prelucrare proprie

Analizând ponderea principalelor categorii de cheltuieli în total cheltuieli pe anul
2016, prezentată în figura 12 , se constată că cel mai mare procent din total cheltuieli s -a
obținut pentru Cheltuieli de personal reprezentând 40%. Pentru Asistenta sociala s -a
obținut un procent de 38%. Cel mai mic procent este reprezentat de alte cheltuieli cu 2%.

Cheltuieli de
personal 40%
Bunuri si servicii
20%Asistenta sociala
38%Alte cheltuieli 2%

41
În tabel 13 se prezintă ponderea principalelor categorii de cheltuieli în total
cheltuieli pe anul 2017 :

Tabel 1 3. Ponderea principalelor categorii de cheltuieli
în total cheltuieli pe anul 2017

Denumire indicatori Cheltuieli efective %
Total cheltuieli 44.207.926 100
Cheltuieli de personal 22.341.854 50
Bunuri și servicii 5.174.041 12
Asistentă socială 15.951.090 36
Alte cheltuieli 748.941 2

Sursa: Contul de execuție bugetară la Serviciul Public Asisten ță Socială , pe anul 2017

Figura 13. Ponderea principalelor categorii de cheltuieli în total cheltuieli pe anul
2017
Sursa : prelucrare proprie

În figura 13 se prezintă structura principalelor categorii de cheltuieli în total
cheltuieli pe anul 2017, se constată că cel mai mare procent di n totalul cheltuielilor il
reprezintă Cheltuielile de personal cu un procent de 50%, urmate de Asistenta sociala cu
un procent de 36%, iar pe locul 3 se claseaza Cheltuielile cu bunuri și servicii cu un
procent de 11%.

Cheltuieli de
personal 50%
Bunuri si servicii
12%Asistenta sociala
36%Alte cheltuieli 2%

42
Ponderea principalelor categorii de cheltuieli totale pe anul 2018 se prezintă în
felul urmator:

Tabel 14. Ponderea principalelor categorii de cheltuieli
în total cheltuieli pe anul 2018

Denumire indicatori Cheltuieli efective %
Total cheltuieli 44.345.054 100
Cheltuieli de personal 21.516.297 48
Bunuri și servicii 4.808.336 11
Asistentă socială 17.098.928 39
Alte cheltuieli 921.493 2

Sursa: Contul de execuție bugetară la Serviciul Public Asisten ță Socială , pe anul 2018

Figura 14. Structura principalelor categorii de cheltuieli în total cheltuiel i pe anul
2018
Sursa : prelucrare proprie

După o analiză a datelor din figura 14 , privind ponderea principalelor categorii de
cheltuieli pe anul 2018, se observă că cea mai mare pondere de 48% s -a obținut pentru
Cheltuielile de personal. Cheltuielile cu Asistenta sociala reprezintă un procent de 39%, iar
locul al -3-lea este reprezentat de Cheltuielile cu Bunuri si servicii avand un procent de
11%.

Cheltuieli de
personal 48%
Bunuri si servicii
11%Asistenta sociala
39%Alte cheltuieli 2%

43
În anul 2019 , ponderea principalelor categorii de cheltuieli în total cheltuieli se
prezintă astfel ( tabel 15 ):

Tabel 15. Ponderea principalelor categorii de cheltuieli
în totalul cheltuielilor în anul 2019

Denumire indicatori Cheltuieli efective %
Total cheltuieli 51.814.907 100
Cheltuieli de personal 26.473.521 51
Bunuri și servicii 4.160.485 8
Asistentă socială 20.158.618 39
Alte cheltuieli 1.022.283 2

Sursa: Contul de execuție bugetară la Serviciul Public Asisten ță Socială , pe anul 2019

Figura 15. Ponderea principalelor categorii de cheltuieli
în total cheltuieli pe anul 2019
Sursa : prelucrare proprie

După o analiză a datelor din figura 1 5, privind ponderea principalelor categorii de
cheltuieli pe anul 2019, se observă că cel mai mare procentaj s -a obținut pentru Cheltuielile
de personal cu un procent de 51%. Cheltuielile privind Asistenta sociala reprezinta un
procent de 39%, iar cea de a -3-a categorie este reprezentata de Cheltuieli cu Bunuri si
servicii avand un procent de 8%.

Cheltuieli de
personal 51%
Bunuri si servicii 8%Asistenta sociala
39%Alte cheltuieli 2%

44
În tabelul 16 se prezintă evoluția cheltuielilor în perioada 2015 -2019 , urmărind
evoluția tuturor categoriilor de cheltuieli:

Tabel 16. Evoluția cheltuie lilor î n perioa da analizată

Denumire
indicatori 2015 2016 2017 2018 2019
Total cheltuieli 29.830.318 40.241.150 44.207.926 44.345.054 51.814.907
Cheltuieli de
personal 11.388.874 15.948.690 22.341.854 21.516.297 26.473.521
Bunuri și servicii 4.757.762 8.290.275 5.174.041 4.808.336 4.160.485
Asistență socială 13.080.539 15.273.742 15.951.090 17.098.928 20.158.618
Alte cheltuieli 603.143 728.443 748.941 921.493 1.022.283

Sursa: Contul de execuție bugetară la Serviciul Public Asisten ță Socială din perioada
2015 -2019

Figura 16. Structura evoluț iei cheltu ielilor î n perioada 2015 -2019
Sursa: prelucrare proprie

Analizând datele din figura 16 , privind evoluția cheltuielilor în perioada 2015 –
2019, se observă că,
Cheltuielile de personal au urcat de la an la an în perioada 2015 -2017, urcand de la o
valoare de 11.388.874lei in 2015, la o valoare de 22.341.854lei in anul 2017, acestea au o
usoara scadere in 2018, valoarea lor fiind de 21.516.297lei, urmand ca anul 2019 sa
inregistreze o crester e substantiala, valoarea lor fiind de 26.473.521lei.
Cheltuielile cu bunuri și servicii inregistreaza o crestere semnificativa intre anii 2015 si
2016, urmand ca anii urmatori acestea sa mearga pe o panta descendenta, in anul 2019
acestea fiind in suma de 4.160.485.
Iar titlul Alte Cheltuieli si Cheltuielile cu Asistența sociala sunt pe o panta ascedendenta
de la an la an.
Cheltuielile totale se afla pe un plan ascend ent.
050000001000000015000000200000002500000030000000
2015 2016 2017 2018 20191138887415948690223418542151629726473521
47577628290275
5174041 480833641604851308053915273742159510901709892820158618
Cheltuieli de personal Bunuri si servicii Asistenta sociala Alte cheltuieli

45
Tabel 17. Evoluția comparativă dintre prevederile bugetare 2020 și cheltui elile
efective 2019

Denumire indicatori Cheltuieli
2019 Prevederi
2020 %
Total cheltuieli 51.814.907 60.925.000 + 17,58
Cheltuieli de personal 26.473.521 22.924.000 – 13,40
Bunuri și servicii 4.160.485 4.785.000 + 15,01
Asistență socială 20.158.618 12.682.000 – 37,08
Alte cheltuieli 1.022.283 20.534.000 + 1.908,64

Sursa: Buget „Serviciul Public Asisten ță Socială ”, pe anul 2020

Figura 17. Evolutia cheltuielilor pentru anul 2020
Sursa: prelucrare proprie

În urma analizei dintre încasările efective pe anul 2019 și prevederile bugetare pe
anul 2020, prezentate în tabelul 17 se observă ca:
-O crestere semnificativa se inregistreaza la sectiun ea Alte cheltuieli respectiv un
procent de 1908%, Cheltuielile cu bunuri si servicii avand o crestere de 15,01%.
-O scadere semnificativa se inregistreaza la Cheltuielile cu Asistenta sociala de
37,08% urmate de Cheltuielile de personal cu un procent de 13 ,40%.

010000000200000003000000040000000500000006000000070000000
Cheltuieli 2019 Prevederi 20205181490760925000
26473521
22924000
4160485 478500020158618
12682000
102228320534000
Total cheltuieli
Cheltuieli de personal
Bunuri si servicii
Asistenta sociala
Alte cheltuieli

46
BIBLIOGRAFIE

1. Talpoș I (2003). Finanțele Romaniei, vol. 1 , Editura Casa Cărții de Știință, Cluj
Napoca, 2003

2. Cucoșel C . (2004). Finanțele Publice. Editura Risoprint Cluj Napoca.

3. Berceanu R . (2006). Buget și trezorerie . Editura Silvana, Zalău.

4. Cucoșel C. (2001). Fiscalitatea în România . Teorie și practică. Editura
Universității de Nord Baia Mare.

5. Beju V. (2007) „Buget, contabilitate și audit public”, Editura Casa Cărții de Știință,
Cluj-Napoca, 2007

6. Tulai C. ( 2003). Finanțele publice și fiscalitatea . Editura Casa Cărții de Știință.
Cluj Napoca.

7. Georgescu F. (2004) Finanțe Publice, Editura Didactică și Pedagogocă, R.A.
București 2004

8. Cucoșel C . (2004). Finanțele Publice. Editura Risoprint Cluj Napoca

9. *** Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010, publicată în Monitorul
Oficial nr.879 din 28 decembrie 2010

10. Legea administrației publice locale nr.215/2001 actualizată și republicată prin
legea nr.35/2008

11. *** Conturile de execuție bugetară la „Serviciul public asistenta soc iala Baia
Mare” pe perioada 2015 – 2019

12. *** Buget „Serviciul Public Asistenta Sociala Baia Mare” pentru anul 2020

13. *** https://dgaspcmm.ro /