Licenta Botnaru Chiril Iea 483 [612411]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI FACULTATEA DE AGRICULTURĂ PROIECT DE DIPLOMĂ Coordonator științific, Șef lucr. dr. Dan BODESCU Absolvent: [anonimizat] 2017

1 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI FACULTATEA DE AGRICULTURĂ SPECIALIZAREA INGINERIE ECONOMICĂ ÎN AGRICULTURĂ EFICIENȚA ECONOMICĂ SPECIFICĂ DEPOZITĂRII CEREALELOR ÎN CADRUL FERMELOR AGRICOLE Coordonator științific , Șef lucr. dr. Dan BODESCU Absolvent: [anonimizat] 2017

2 DECLARAȚIE

3 CUPRINS LISTA TABELELOR LISTA FIGURILOR DECLARAȚIE PE PROPRIA RĂSPUNDERE INTRODUCERE PARTEA I CONSIDERAȚII GENERALE CAPITOLUL 1 EFICIENȚA ECONOMICĂ SPECIFICĂ DEPOZITĂRII – ASPECTE TEORETICE 1.1 Aspecte teoretice cu privire la eficiența economică a investiției 1.2 Analiza stocurilor 1.3 Analiza cheltuielilor 1.4 Analiza ratelor profitabilității 1.5. Analiza ratelor de rentabilitate CAPITOLUL 2 METODOLOGIA DE CERCETARE 2.1 Scopul și obiectivele cercetării 2.2 Metodele de cercetare PARTEA a II-a CONTRIBUȚII PROPRII CAPITOLUL 3 PREZENTAREA UNITĂȚII CERCETATE
CAPITOLUL 4 DESCRIEREA INVESTIȚIEI REALIZATE ÎN CADRUL S.C. GAVRIL S.R.L. 4.1 Recepția și depozitarea cerealelor 4.2 Analiza cheltuielilor CAPITOLUL 5 ANALIZA EFICIENȚEI INVESTIȚIEI 5.1 Eficiența economică a investiției 5.2 Analiza performanței unității cercetate CONCLUZII ANEXE BIBLIOGRAFIE

– 4 – LISTA FIGURILOR Figura 3.1 Amplasarea unității cercetate Figura 3.2 Imagine din satelit asupra unității cercetate Figura 4.1 Procesul tehnologic privind recepția și depozitarea cerealelor în cadrul fermei Figura 4.2 Cântarul și laboratorul din cadrul fermei Figura 4.3 Recepția calitativă a cerealelor Figura 4.4 Zonă de descărcare a cerealelor în buncăr Figura 4.5 Procesul de curățire Figura 4.6 Precurățitor impurități ușoare Figura 4.7 Selector și zona de depozitare a impuritățile rezultate în urma curățirii Figura 4.8 Uscătorul cu gaz butan și cele 4 rezervoare a câte 1000 l fiecare Figura 4.9 Componentele unu siloz Figura 4.10 Siloz cereale cu fund plat Figura 4.11 Șnec măturător foarte rezistent și podeaua silozolui Figura 4.12 Aplicația cu ajutorul căreia se realizează procesul de monitorizare Figura 4.13 Variația costului de depozitare Figura 4.14 Variația costului de producție Figura 5.1 Investiția specifică Figura 5.2 Termenul de recuperare Figura 5.3 Coeficient de investiție Figura 5.4 Cheltuieli recalculate Figura 5.5 Cheltuieli specifice Figura 5.6 Randamentul investiției Figura 5.7 Evoluția rezultatului brut Figura 5.8 Evoluția rezultatului din exploatare Figura 5.9 Evoluția rezultatului brut financiar Figura 5.10 Evoluția rezultatului financiar Figura 5.12 Evoluția rezultatului brut al exercițiului Figură 5.13 Rezultatul net al exercițiului

– 5 – LISTA TABELELOR Tabel 3.1 Suprafața cultivată în anul 2016 Tabel 3.2 Mașinile și utilajele deținute de societate în anul 2016 Tabel 3.3 Achizițiile care s-au realizat prin proiectul de finanțare Tabel 4.1 Proprietățile fizice și chimice ale culturilor ce au fost depozitate Tabel 5.1 Indicatori cu caracter general Tabel 5.2 Indicatori de bază Tabel 5.3 Analiza complexă a performanței întreprinderii la nivel de exploatare Tabel 5.3 Analiza complexă a performanței întreprinderii la nivel financiar

– 6 – INTRODUCERE Tot mai mulți fermieri își extind suprafețele de recoltare și își construiesc depozite pentru cereale în cadrul fermei și întrebarea cea mai importantă este: Este viabilă/eficientă construcția de silozuri în cadrul fermelor agricole? Cercetările destinate creșterii performanțelor exploatațiilor agricole contribuie la dezvoltarea socio-economică a zonei în care evoluează și în final la îmbunătățirea calității vieții comunității din care face parte. Scopul acestei cercetări constă în determinarea eficienței economice specifice depozitării cerealelor în cadrul unei ferme agricole la S.C. Gavril S.R.L. Obiectivele acestei cercetări au constat în: documentare referitoare la eficiența economică specifică depozitării cerealelor în cadrul fermelor agricole, realizarea unui diagnostic sintetic al unității cercetate, determinarea principalelor caracteristici tehnico-economice ale investiției în depozite pentru cereale și determinarea eficienței specifice depozitării cerealelor în cadrul fermei agricole analizate. Necesitatea cercetării care a condus la realizarea acestei lucrări este dat de necesitatea unor informații privind îmbunătățirea rentabilității și siguranței investițiilor prin accesarea fondurilor europene în cadrul fermelor agricole. Sunt o mulțime de fermieri care au investit în depozite pentru cereale și datorită faptului ca piața a oferit un preț bun, aceaștia și-au recuperat investiția într-o perioadă foarte scurtă de timp înregistrând performanță și eficiență ridicată. Această lucrare vine în ajutorul celor care se gândesc și au în planuri să investească într-o unitate de depozitare pentru cereale în cadrul fermei agricole, fiind o suport informativ care va putea fi folosit pentru a trece cu ușurință peste anumite probleme. Am ales această temă deoarece construcția unui depozit în cadrul fermei agricole poate îndeplini scopul de bază a oricărei afaceri, crearea de profit. Facultatea de Agricultură ne-a învățat să ne dorim să fim primii, să credem în forțele noastre, să fim creatori de valoare în sfera unde vom activa și mai ales să ne cunoaștem mai bine pentru a ști ceea ce să ne dorim.

– 7 – Îmi exprim deplina gratitudine față de Dl. Șef Lucr. Dan Bodescu pentru aportul adus la furnizarea informațiilor necesare pentru realizarea acestei lucrări, pentru îndrumările și gândurile domniei sale și mai ales părinților care m-au susținut cu încredere, dragoste și bunătate la fiecare pas din drumul vieții.

– 8 – PARTEA I CONSIDERAȚII GENERALE

– 9 – CAPITOLUL 1. EFICIENȚA ECONOMICĂ SPECIFICĂ DEPOZITĂRII – ASPECTE TEORETICE 1.1. Aspecte teoretice cu privire la eficiența economică a investiției Eficiența economică implică o stare economică în care fiecare resursă este alocată în mod optim pentru a servi fiecare individ sau entitate în cel mai bun mod, reducând în același timp deșeurile și ineficiența. Atunci când o economie este eficientă din punct de vedere economic, orice modificare făcută pentru a ajuta o entitate ar prejudicia un altul. În termeni de producție, bunurile sunt produse la cel mai mic cost posibil, la fel ca și intrările variabile ale producției. Eficiența economică este un concept cu un conținut complex, care exprimă efectul util obținut într-o activitate economică, în raport cu cheltuielile solicitate sau efortul de realizare a acesteia. Prin partea sa aplicativă, eficiența poate fi definită ca un raport cantitativ între efectele și resursele sau eforturile făcute pentru a le obține sau, cu alte cuvinte, atingerea efectului maxim cu un nivel specific de consum sau atingerea efectului determinat cu consum minim: 𝑒=#$%&' 𝐸=$#%)* unde: e – eficiența E – efectele R – eforturile făcute Rmax – maximizarea efectelor obținute pe unitate de resurse alocate și consumate Emin – minimizarea consumului de resurse pe unitatea de efect realizat Acest concept este cel mai important indicator calitativ al dezvoltării economice, factor cheie în accelerarea creșterii economice. Aplicată în agricultură, aceasta reprezintă obținerea cantității maxime de producție pe hectar sau pe animal, cu cheltuieli minime de forță de muncă și materiale. Determinarea eficienței economice trebuie să se bazeze pe cunoașterea elementelor care caracterizează efortul de producție și care are trei surse principale: utilizarea optimă a resurselor, utilizarea rațională a muncii și managementul producției. Sunt două categorii principale de investiții: Ø Investiții cu venit fix, cum ar fi obligațiuni, depozite fixe, acțiuni preferențiale;

– 10 – Ø Investiții cu venituri variabile, cum ar fi proprietatea asupra întreprinderilor (acțiuni) sau proprietatea asupra proprietății. În economie, investiția înseamnă crearea de capital sau bunuri capabile să producă alte bunuri sau servicii. Cheltuielile pentru educație și sănătate sunt recunoscute ca o investiție în capitalul uman, pe când cercetare și dezvoltare în domeniul capitalului intelectual. Rentabilitatea investiției (ROI) este o măsură cheie a performanței unei organizații. Durata de realizare a investiției este un indicator al efortului investițional și exprimă numărul de ani necesari pentru realizarea procesului investițional, referindu-se la perioada de la momentul începerii lucrărilor de organizare până la punerea în funcțiune a investiției. Importanța duratei de realizare crește odată cu creșterea dimensiunii proiectului de investiții. (http://www.investopedia.com/terms/d/duration.asp) Cheltuieli recalculate (K) cuantifică valoarea totală a resurselor alocate proiectului, atât pentru implementare cât și pentru exploatare reprezentând angajamentul de capital aferent proiectului. 𝐾=𝐼-+𝐷∗𝐶ℎ34567 unde: It – investiția totală D – numărul de ani necesari pentru realizarea procesului investițional ChQ – cheltuieli de exploatare Capacitatea de depozitare este un indicator ai efectului investițional, un indicator de volum și nu un indicator de eficiență economică, dar folosirea acestuia este indispensabilă în calculul eficienței. Acest indicator exprimă potențialul maxim de depozitare al unui obiectiv în unități valorice sau fizice. A. Indicatori de eficiență economică a investițiilor Indicatorii specifici pentru eficiența economică a investițiilor în agricultură diferă în anumite cazuri. Astfel, spre deosebire de ramurile industriei, cea mai importantă parte a investițiilor este alocată dezvoltării sau creșterii producției. De aceea, pentru noile unități economice industriale, putem lua în considerare toate efectele economice, ca rezultat al investiției. În timp ce în agricultură, pentru o evaluare corectă a eficienței economice a proiectelor de investiții, trebuie să luăm în considerare numai efectul economic suplimentar asociat investiției. Printre cei mai importanți indicatori ai eficienței economice a investițiilor în agricultură se numără:

– 11 – a) Investiția specifică Acest indicator sintetizează corelația dintre efortul investițional, pe de o parte, și efectul obținut sub forma capacității de producție suplimentare, pe de altă parte. Investițiile specifice pot fi calculate, atât în termeni de producție exprimate în unități fizice, cât și în funcție de valoarea de producție exprimată în unități, utilizând următoarea relație: 𝑆5=9:3 și 𝑆5;=9:<= b) Durata de recuperare a investiției Este unul dintre indicatorii de bază ai eficienței economice a investiției, care, în cazul agriculturii, arată numărul de ani în care se recuperează valoarea investiției noi pe baza profitului anual suplimentar. Timpul de rambursare a investițiilor este indicat de formula: 𝑇5=𝐼-𝑃@ Atunci când se compară mai multe variante posibile de investiții, trebuie să alegem ca variantă optimă care este timpul cel mai scurt de recuperare. c) Viteza de recuperare a investiției Indicatorul pentru viteza de recuperare a investițiilor are un rol foarte important. Acesta se reprezintă ca un raport între perioada efectivă de funcționare a investiției și timpul de rambursare: 𝑉$=𝐷BC𝑇5 Prin urmare, cu cât mai eficientă este durata de funcționare, iar timpul de returnare este mai mic, viteza de recuperare crește. Evident, vor exista mai multe variante posibile de investiții dar va fi aleasă opțiunea pentru care viteza este mai mare. d) Coeficientul de eficiență economică a investiției Ținând seama de specificul producției agricole, acest indicator sintetizează corelația dintre creșterea profitului anual obținut în următoarea investiție, pe de o parte, și efortul investit de capital, pe de altă parte. Coeficientul de eficiență economică a investiției este determinat după cum urmează: 𝐶5=𝑃@𝐼- Coeficientul de eficiență economică cel puțin ar trebui să limiteze coeficientul de eficiență normalizat, care reflectă industria medie sau domeniul de activitate.

– 12 – e) Randamentul economic al investiției (ROI) Indicatorul dat este o metrică financiară populară pentru evaluarea consecințelor financiare ale investițiilor și acțiunilor. ROI măsoară câștigul sau pierderea generată de o investiție în raport cu suma de bani investită, formula fiind următoarea: 𝑅=𝐷∗𝑃@𝐼-−1 1.2. Analiza stocurilor Un stoc este un tip de garanție care semnifică dreptul de proprietate într-o societate și reprezintă o creanță asupra unei părți a activelor și câștigurilor sale.(investopedia) Depozitele de cereale reprezintă valoarea actuală a recoltelor de cereale recoltate stocate pe plan intern, incluzând atât locațiile de stocare în exploatație, cât și cele din afara exploatației. Cantitatea de stoc de cereale comerciale este relevantă pentru furnizarea acestor cereale, care sunt utilizate într-o gamă largă de produse alimentare. Chiar și produsele din carne pot fi afectate de aprovizionarea cu cereale, deoarece cerealele sunt adesea folosite în hrana animalelor. (investopedia) Analiza procesului de stocare, a legităților și acțiunii factorilor care guvernează acest proces au permis determinarea căilor, mijloacelor și formelor de constituire, utilizare, dimensionare și funcționare a stocurilor care au devenit astfel, un instrument important în conducerea științifică a activității economice, în creșterea eficienței acesteia. (Ștefan G., 2006 – Economie agrară) Analiza stocurilor presupune luarea unor decizii pe termen scurt care fac ca decizia întreprinderii în privința finanțării producției, să țină cont de următorii termeni: a) Stoc mediu Este constituit din materiile prime, componentele, produsele în curs de prelucrare și produsele finite păstrate, de regulă, într-un sistem logistic, rezultat din formula următoare: 𝑆G=𝑣𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑠𝑡𝑜𝑐𝑢𝑙𝑢𝑖365×𝑑𝑢𝑟𝑎𝑡𝑎 𝑜𝑝𝑡𝑖𝑚ă 𝑑𝑒 𝑎𝑝𝑟𝑜𝑣𝑖𝑧𝑖𝑜𝑛𝑎𝑟𝑒 Dimensiunea lui totdeauna se referă la un interval, la o perioadă de timp, mărimea stocului mediu se poate face în unități cantitative, valorice și temporale. b) Stoc de risc Sunt imobilizările de capital care se produc și se consumă sezonier, acesta fiind plusul de stoc peste cel mediu în vederea asigurării continuității vânzărilor în perioada de consum maxim. 𝑆@=𝑠𝑡𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑒365×𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑑ă 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒 𝑑𝑒 î𝑛𝑡â𝑟𝑧𝑖𝑒𝑟𝑒

– 13 – c) Stoc conjunctural Acest stoc apare în momentul în care se înregistrează manifestarea unor abateri de la normal: scăderea vânzărilor, întârzierea livrărilor. Astfel de stocuri u un caracter pasiv și sunt constituite temporar, generate fiind de o anumită conjunctură a pieței, pentru care constituirea unui stoc permanent ar fi nejustificată. d) Rotația stocurilor Stocurile oricărei firme necesită timp pentru a fi transformate în creanțe și apoi în lichidități. În general, se calculează cu următoarea formulă: 𝑅_=𝑐𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖𝑠𝑡𝑜𝑐 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 e) Durata de rotație a stocurilor Reprezintă un important factor care condiționează mărimea stocului de mărfuri. Acest indicator exprimă, în număr de zile, timpul cât mărfurile rămân în medie în sfera circulației mărfurilor, ca formă de stocare până în momentul desfacerii lor către consumatori. O durată de rotație a stocurilor în scădere reprezintă un semnal favorabil. 𝐷@=𝑠𝑡𝑜𝑐 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢𝑐𝑖𝑓𝑟𝑎 𝑑𝑒 𝑎𝑓𝑎𝑐𝑒𝑟𝑖∗365 1.3. Analiza cheltuielilor Costurile pentru orice tip de depozitare a cerealelor pot fi clasificate fie ca fiind fixe sau variabile. În practică, poate fi dificil să se decidă dacă un anumit cost este un cost fix sau un cost variabil. Costurile fixe sunt cele care apar indiferent de gradul de utilizare a capacității și de durata acesteia. Costurile variabile sunt cele care cresc sau scad în funcție de volumul de activitatea și durata de timp în care sunt stocate. (Ștefan G., 2006 – Economie agrară) Până ca cerealele să fie depozite acestea trebuie recoltate de unde rezultă că firma va avea de suportat un cost de producție, cost care este o expresie bănească a consumului de factori de producție. A. Costul de depozitare a. Cheltuielile fixe Costurile fixe sunt costuri care nu variază în funcție de nivelul de utilizare și vor fi suportate în fiecare an chiar dacă tehnologia nu este utilizată. Este probabil ca costurile de capital să reprezinte cel mai important cost fix, iar altele fiind întreținerea, supravegherea, securitatea, chiria, sistemele informatice, cheltuielile manageriale și așa mai departe.

– 14 – Sa constatat că costurile de capital și întreținerea au fost cei doi factori de cost cei mai importanți care trebuie luați în considerare atunci când se compară opțiunile de stocare pe termen lung. a) Costurile de capital Costul de capital reprezintă toată infrastructura, lucrările la fața locului, betonul, echipamentul și forța de muncă pentru a configura stocarea. Împărțirea costurilor de capital în funcție de capacitatea de stocare va da un cost de capital pe tonă. 𝐶𝑜𝑠𝑡𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙=𝐶𝑜𝑠𝑡𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑢 𝑖𝑛𝑓𝑟𝑎𝑠𝑡𝑟𝑢𝑐𝑡𝑢𝑟𝑎𝐶𝑎𝑝𝑎𝑐𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑠𝑡𝑜𝑐𝑎𝑟𝑒 În cazul depozitelor care pot fi utilizate de mai multe ori pe an, cum ar fi silozurile utilizate pentru culturile de iarnă și de vară, costurile pe tona ar putea fi reduse la jumătate, deoarece costul este împărțit peste dublul volumului de cereale în fiecare an. b) Amortizarea Amortizarea anuală reprezintă rata de acoperire a costului capitalului pe întreaga durată de viață așteptată a depozitului. Durata de viață așteptată a unei stocări este perioada de timp în care va funcționa în mod fiabil fără a necesita reparații majore. c) Costul de oportunitate Costul de oportunitate al capitalului reprezintă o indemnizație pentru ceea ce ar putea câștiga sau salva capitalul dacă ar fi fost utilizat în altă parte. 𝐶𝑜𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑜𝑝𝑜𝑟𝑡𝑢𝑛𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒= 𝐶𝑜𝑠𝑡𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑙∗𝑟𝑎𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑒𝑠2 Ori de câte ori dăm o anumită destinație resurselor de care dispunem, renunțăm la posibilitatea de a le folosi într-un alt mod. Luarea unei decizii ne costă, de fapt, posibilitatea de a face altceva. Alternativa la care se renunță poartă denumirea generică de cost de oportunitate. Deciziile au un anumit cost deoarece, potrivit principiului rarității, alegerea unui anumit lucru înseamnă renunțarea la altul. Costul de oportunitate reprezintă valoarea bunului sau serviciului la care se renunță. Odată cu construirea spațiului de stocare în exploatație, costurile fixe pot fi ignorate atunci când se compară costul utilizării acesteia față de alte opțiuni de stocare sau când se decide durata de depozitare a cerealelor în fiecare an. b. Cheltuielile variabile Costurile rămase pentru depozitarea în exploatație sunt grupate ca costuri variabile – cele care variază în funcție de cantitatea de cereale depozitate în fiecare an și în funcție de timpul de depozitare.

– 15 – Costurile variabile asociate depozitării cerealelor includ energia electrică pentru funcționarea ventilatoarelor, insecticidele și fungicidele, combustibilul și timpul operatorului pentru manipularea cerealelor, precum și monitorizarea stării cerealelor. Costurile de muncă pot fi ignorate dacă timpul petrecut în gestionarea cerealelor nu concurează cu alte întreprinderi. În plus, cerealele stocate în fermă ar putea fi nevoite să fie uscate la un nivel mai scăzut de umiditate decât cerealele trimise direct la un ascensor, ducând la costuri suplimentare de combustibil și pierderi de contracție. a) Cheltuieli cu igiena Igiena în timpul depozitării reprezintă un cost minor în comparație cu alte costuri. Cu toate acestea, merită a fi calculat pentru a evidenția cât de mic este costul pe lângă beneficiul semnificativ pe care îl aduce în momentul în care vrem să depozităm cerealele fără ca acestea să atragă și să fie afectate de dăunători. 𝐶ℎ5=𝑠𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑢 𝑝𝑒 𝑜𝑟ă∗𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑛𝑒𝑐𝑒𝑠𝑎𝑟 𝑑𝑒𝑧𝑖𝑛𝑓𝑒𝑐𝑡ă𝑟𝑖𝑖𝑐𝑎𝑝𝑎𝑐𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑠𝑡𝑜𝑐𝑎𝑟𝑒+𝑐𝑜𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑠𝑡𝑟𝑢𝑐𝑡𝑢𝑟𝑎𝑙 𝑑𝑒 𝑡𝑟𝑎𝑡𝑎𝑟𝑒 b) Cheltuieli cu răcirea aerului Răcirea aerului este un alt cost variabil care este trivial în rezultatul economic al depozitării cerealelor, dar are un efect semnificativ asupra calității boabelor și a activității insectelor. Acest calcul evidențiază cât de puțin costă un beneficiu substanțial. 𝐶ℎ@b=𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑜𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑣𝑒𝑛𝑡𝑖𝑙𝑎𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖∗𝑐𝑜𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑒𝑙𝑒𝑐𝑡𝑟𝑖𝑐𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑐𝑎𝑝𝑎𝑐𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑠𝑡𝑜𝑐𝑎𝑟𝑒∗𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑓𝑢𝑛𝑐ț𝑖𝑜𝑛𝑎𝑟𝑒 c) Cheltuieli cu reparații și întreținere Dacă s-au efectuat stocări în anii anteriori, se poate verifica înregistrările financiare pentru a găsi costuri de reparații și întreținere în medie în fiecare an, altfel se poate folosi un procent din costul de capital pentru a estima o alocație. Ca și în cazul igienei, întreținerea este un cost relativ mic, cu beneficii semnificative, permițând funcționarea fără probleme și menținerea calității cerealelor. d) Cheltuieli aferente încărcării și descărcării Timpul de încărcare și descărcare contabilizează forța de muncă necesară pentru umplerea și golirea spațiului de stocare. Există o tendință pentru proprietarii de ferme de a trece cu vederea timpul de cost, dar trebuie să fie luat în considerare deoarece este timpul care ar putea fi folosit pentru a câștiga bani făcând altceva. Dacă știm cât timp este nevoie pentru a umple și a goli depozitul, atunci putem să împărțim pur și simplu timpul respectiv la capacitatea de stocare și să îl înmulțim cu rata forței de muncă. e) Cheltuieli cu cerealele pierdute

– 16 – Sunt cheltuielile alocate pentru cerealele vărsate sau pierdute în timpul depozitării. Suma pierdută depinde în întregime de tipul infrastructurii de stocare și de îngrijirea operatorului. f) Cheltuieli privind curățarea cerealelor Curățarea cerealelor reprezintă etapa finală a procesului de recoltare. Această etapă constă în eliminarea impurităților și a reziduurilor din masa de cereale în vederea eficientizării următoarelor procese la care va fi supus produsul (uscare, stocare, vânzare). g) Cheltuieli privind uscarea Dacă unul dintre obiectivele de stocare în exploatație este uscarea pentru recoltarea timpurie, atunci trebuie să se țină seama de un cost de uscare. Există mai multe modalități de a calcula costul de uscare, în funcție de metoda de uscare, cantitatea de umiditate care este îndepărtată din cereale și condițiile ambientale în acel moment. h) Cheltuieli privind tratamentul Costul tratamentului fito-sanitar poate varia în funcție de durata de depozitare și produsul care va fi depozitat. Se determina ca produsul între costul pentru tratament și numărul de tratamente. i) Total costuri variabile Adăugarea tuturor costurilor variabile determină costul de stocare a fiecărei tone de cereale în exploatație. În cazul în care stocarea există deja, atunci cunoașterea costurilor variabile poate contribui la decizia de la momentul recoltării, dacă se stochează în fermă sau se livrează direct la dispozitivul de manipulare în vrac. Orice diferență pozitivă dintre beneficiile și costurile variabile duce, în esență, la plata cheltuielilor fixe care s-au cheltuit atunci când a fost cumpărat depozitul. Adăugarea costurilor fixe și a costurilor variabile determină împreună costul total al instalației de depozitare din fermă. Acest lucru arată cât de mult ar trebui să se facă prin stocarea cerealelor pentru a acoperi toate costurile asociate depozitării în exploatație. B. Costul de producție Cheltuielile de producție constituie elementul de bază în costul producției și include: cheltuielile pentru achiziționarea materiei prime și a materialelor de bază; cheltuielile pentru achiziționarea materialelor auxiliare; cheltuielile pentru combustibil și energie; cheltuielile în formă de amortizare; salariile și contribuțiile asupra salariilor, alte cheltuieli bănești. Aceste costuri cresc pe măsură ce crește și producția, deoarece ai nevoie de mai multe resurse ca să produci mai mult, iar pentru a obține rezultate suplimentare ai nevoie de mai mulți bani. Aceste costuri se împart la rândul lor în costuri fixe și variabile. 1.4. Analiza ratelor profitabilității comerciale Măsurarea performanțelor financiare ale unei unități comerciale prin sistemul de rate reprezintă așadar o formă de măsurare sintetică a eficienței activității economice prin evaluarea raportului efect/efort și presupune utilizarea în acest sens a ratelor de profitabilitate.

– 17 – Într-o abordare a unor autori americani „profitabilitatea reprezintă rezultatul net al diverselor politici și decizii manageriale iar rațele de profitabilitate reprezintă rezultatul operațional net al efectelor combinate ale lichidității, managementului activelor și managementului datoriilor” (E. Brigham, L.Gapenski, M. Ehrhardt 1999:81). Reglementările contabile în vigoare (O.M.F.P. 1752/2005, Nota 9) precizează faptul că „indicatorii de profitabilitate exprimă eficiența entității în realizarea de profit din resursele disponibile”. Analiza gradului de profitabilitate a unei activități economice constă în calculul marjelor de profit și a ratelor de marjă. Acești indicatori caracterizează eficiența activității comerciale și competitivitatea produselor firmei reflectata mai ales prin politica de preturi prin calculul ratelor profitabilității comerciale. (Ștefan G., 2006 – Economie agrară) Într-o abordare generală rata profitabilității comerciale se determină prin raportarea rezultatul generat de activitatea economică (R) la cifra de afaceri netă (CAN). Identificăm următoarele forme ale ratelor de profitabilitate comercială: a) Rata marjei brută a profitului (RMRPr) reflectă eficiența generală a activității entității respectiv capacitatea acesteia de a degaja profit din cifra de afaceri și se exprimă prin raportarea rezultatului brut generat de întreaga activitate (RBE) la cifra de afaceri netă (CAN). 𝑅d$ef@=𝑅𝐵𝐸𝐶𝐴𝑁∗100 b) Rata marjei netă a profitului (RMRNPr) reprezintă profitul net obținut la 100 de lei cifră de afaceri netă reflectând astfel contribuția veniturilor la întărirea capacității de autofinanțare a entității. Se determină prin raportarea rezultatului exercițiului după impozitare (RNE) la cifra de afaceri netă (CAN). 𝑅d$Bf@=𝑅𝑁𝐸𝐶𝐴𝑁∗100 c) Rata marjei brută a profitului din exploatare (RMBREX) reflectă capacitatea entității de degaja profit din activitatea de exploatare și se exprimă prin raportarea rezultatului activității de exploatare (REX) la cifra de afaceri netă (CAN). 𝑅de$#k=𝑅𝐸𝑋𝐶𝐴𝑁∗100 d) Rata marjei brută din vânzări (RMBV) reflectă capacitatea entității de a degaja profit din vânzări prin raportarea profitului strict obținut din vânzări (rezultatul brut aferent cifrei de afaceri – RCAN) și vânzările propriu-zise (CAN). 𝑅de<=𝑅𝐶𝐴𝑁𝐶𝐴𝑁∗100

– 18 – e) Rata marjei comerciale (RMC) ce se determină prin relația dintre marja comercială (MC) și vânzările de mărfuri (VM), exprimă procentul de adaos comercial practicat de entitate după relația: 𝑅dm=𝑀𝐶𝑉𝑀∗100 Analiza acestor rate este foarte sensibilă la domeniul de activitate, mărimea companiei, poziția acesteia în cadrul sectorului și strategia adoptată de aceasta la un moment dat pe o piață particulară. Creștere acestora în dinamică reflectă o creștere a gradului de profitabilitate comercială și pe această cale se asigură condiții pentru o creștere a rentabilității activității și o creștere economică a valorii firmei. 1.5. Analiza ratelor de rentabilitate Din cele prezentate rezultă că există o diferență între rentabilitatea activității unei entități și ratele de profitabilitate. Rata de rentabilitate este un factor de intercondiționare, deci o cauză pentru rata de profitabilitate. Aceste rate se situează în avalul ratelor de profitabilitate și sunt incluse în sistemul general de rate, sistem ce exprimă profitabilitatea unei activități. A. Analiza ratelor rentabilității financiare Dacă exprimăm rentabilitatea financiară sub formă relativă atunci această rată reflectă gradul de remunerare a capitalului investit într-o entitate de către investitor. Ratele de rentabilitate financiară se prezintă sub următoarele forme: a) Rată rentabilității capitalului propriu (ROE – din engleză „return on common equity”) reflectă eficiența utilizării capitalurilor acționarilor. Se determină ca raport între profitul net obținut de entitate (RNE) și capitalul propriu (CPR) astfel: 𝑅𝑂𝐸=𝑅𝑁𝐸𝐶f$∗100 Acest indicator arată gradul de alocare a fondurilor acționarilor în activitatea curentă și eficiența cu care firma angajează capitalul acționarilor în afaceri. El reflectă totodată rentabilitatea capitalului acționarilor (capacitatea entității de a plăti dividendele cuvenite acționarilor). În același timp permite estimarea câștigurilor pe o unitate de capital investit în acțiuni sau profitul care revine proprietarilor pentru investițiile făcute în firmă. Rata rentabilității capitalului propriu poate fi exprimată prin prisma factorilor și a cauzelor de intercondiționare în cadrul unui model multiplicativ de forma: 𝑅𝑂𝐸=𝑅d$Bf@∗𝐾pe∗𝐿𝐹=𝑅𝑁𝐸𝐶𝐴𝑁∗𝐶𝐴𝑁𝐴𝐵∗𝐴𝐵𝐶f$

– 19 – Creșterea acestei rate devine stimulativă pentru participarea la creșterea capitalului social atât pentru acționarii existenți cât și pentru investitori. În acest mod aceștia „apreciază dacă investiția lor este justificată și vor continua să sprijine dezvoltarea entității prin aportul unor noi capitaluri sau prin renunțarea, pentru o perioadă limitată, la o parte din dividendele cuvenite” (L. Bușe, 2005:285). b) Rată rentabilității capitalului angajat sau a capitalului permanent (RCPM) reflectă profitul pe care îl obține entitatea din capitalul investit. Se determină ca raport între rezultatele obținute de entitate înainte de impozite și dobânzi (EBIT) și totalul capitalului investit în entitate de acționari și de creditorii pe termen lung (CPM). 𝑅mfd=𝐸𝐵𝐼𝑇𝐶𝑃𝑀∗100 Printre principalele obiective pe care le urmăresc acționarii și creditorii financiari este creșterea acestei rate, deoarece cu ajutorul ei pot aprecia dacă sunt sau nu eficiente investițiile în entitatea respectivă. B. Analiza ratelor rentabilității economice Rentabilitatea economica exprimă eficiența utilizării resurselor controlate de firmă la generarea de rezultate. În activitatea de producție capitalul care participă poarte denumirea de active, deci eficiența utilizării acestora se poate determina prin următoarele rate: a) Rata rentabilității economice (RE) pune în evidență contribuția activelor la obținerea de rezultate brute, fiind un indicator care orientează firma spre împrumut sau spre reducerea gradului de îndatorare și se determină ca raport între rezultatul brut al exercițiului (RBE) și totalul activului bilanțier (AT): 𝑅𝐸=𝑅𝐵𝐸𝐴𝑇∗100 b) Rata rentabilității activelor (ROA – return on total assets) măsoară gradul de rentabilitate al întregului capital investit în entitate. Se determină ca raport între rezultatul net al exercițiului (RNE) și totalul activelor firmei (AT). 𝑅𝑂𝐴=𝑅𝑁𝐸𝐴𝑇∗100 c) Rata puterii de câștig a activelor (BEP – basic earnings power ratio) se calculează prin raportarea rezultatelor obținute de firmă înainte de deducerea dobânzilor și a impozitului pe profit (EBIT) la activele totale ale entității (AT). 𝐵𝐸𝑃=𝐸𝐵𝐼𝑇𝐴𝑇∗100

– 20 – d) Rata rentabilității cheltuielilor (RRC) evidențiază eficiența consumului total de resurse reflectat prin totalul cheltuielilor prin raportarea rezultatului net al exercițiului (RNE) obținut la cheltuielile totale ale entității (CT). 𝑅𝑅𝐶=𝑅𝑁𝐸𝐶𝑇∗100 e) Rata rentabilității veniturilor (RVT) exprimă raportul dintre rezultatul net al exercițiului (RNE) și venitul total al întreprinderii (VT). 𝑅𝑉-=𝑅𝑁𝐸𝑉𝑇∗100 f) Viteza de rotație a activelor circulante (Vr) se exprimă în număr de rotații și reprezintă raportul dintre cifra de afaceri (CA) și activul circulant al entității (AC). 𝑉𝑟=𝐶𝐴𝐴𝐶 g) Durata în zile a unei rotații (Dr) reprezintă raportul dintre activul circulat (AC) multiplicat cu numărul de zile (Z) din perioada în care se fac calculele si cifra de afaceri (CA). 𝑫𝒓=𝑨𝑪∗𝒁𝑪𝑨 C. Analiza pragului de rentabilitate Pragul de rentabilitate este punctul în care cifra de afaceri acoperă cheltuielile de exploatare (cheltuieli fixe și variabile), acestea fiind egale cu veniturile din exploatare, deci profitul este egal cu zero. Se poate calcula în unități fizice sau valorice, pentru un produs sau pentru întreaga activitate. În funcție de unitățile în care se exprimă, pragul de rentabilitate se calculează cu ajutorul indicatorilor: A. Volumul fizic critic al producției 𝑄𝑒=𝐶𝐹𝑃𝑣−𝑐𝑣𝑢 B. Cifra de afaceri critică pentru un tip de produs 𝐶𝐴y@=𝐶𝐹𝑃𝑣−𝑐𝑣𝑢∗𝑃𝑣 Cifra de afaceri critică pentru mai multe tipuri de produse 𝐶𝐴y@=𝐶𝐹1−𝑅𝑣 Rv – cheltuieli variabile medii 𝑅𝑣=𝑝𝑗∗G{67𝐶ℎ<{𝐶𝐴𝑁{ Unde:

– 21 – ChVJ – cheltuielile variabile la nivelul sortimentului j de produs; CANj – reprezintă̆ cifra de afaceri la nivel de sortiment de produs j; pj – ponderea cantităților din sortimentul j de produs în total cantități de produse realizate de entitate; n – numărul de sortimente de produs realizate de entitate. CAPITOLUL 2. METODOLOGIA DE CERCETARE 2.1. Scopul și obiectivele cercetării Scopul acestei cercetări constă în determinarea eficienței economice specifice depozitării cerealelor în cadrul unei ferme agricole la S.C. Gavril S.R.L. Obiectivele acestei cercetări au constat în: Ø Documentare referitoare la eficiența economică specifică depozitării cerealelor în cadrul fermelor agricole; Inițierea acestei cercetări a fost atât din proprie inițiativă cât și din cauză că a fost sugerată de profesorul îndrumător, în același timp fiind impusă de context. Interesul și fascinația personală pentru acest subiect constituie resurse suficiente pentru a susține efortul pe care îl presupune cercetarea acestei teme. Prin documentare pentru tema cercetată am dobândit cunoștințe noi care vor fi folosite atât în cercetare cât și în domeniul profesional viitor. Ø Realizarea unui diagnostic sintetic al unității cercetate; În perioada desfășurării practicii am avut posibilitatea să observ și să înțeleg procesul de recepție și depozitare a cerealelor în cadrul unității de depozitare. Aceasta a contribuit la formarea imaginii de ansamblu asupra temei de cercetare prin corelarea metodelor economice cu cele tehnice și stabilirea relațiilor ce se creează între ele. Ø Determinarea principalelor caracteristici tehnico-economice ale investiției în depozite pentru cereale; Temă dată a fost aleasă din motivul că, la un moment dat, mă gândeam ca după facultate să investesc în construcția unui depozit de cereale, dar fiind o piață nouă și în plină dezvoltare nu existau prea multe informații cu privire la indicatori economici care ar pute oferi informații concrete.

– 22 – Ø Determinarea eficienței specifice depozitării cerealelor în cadrul fermei agricole analizate; Acest obiectiv presupune analiza tuturor indicatorilor economice care caracterizează eficiența specifică depozitării cerealelor astfel încât să ofere informații concrete despre ce presupune recepția și depozitare cerealelor și confirmarea faptului că o asemenea decizie poate fi rentabilă pentru o fermă. 2.2. Metodele de cercetare Metode de cercetare utilizate au fost: documentarea științifică, analiza tehnico-economică, observația, diagnostic sintetic. Documentarea științifică a presupus cel mai important loc în care putem găsi ceea ce căutăm. Cercetările ștințifice nu au rolul doar de a oferi răspunsuri la diverse întrebări ci și rolul de a genera noi intrebări fiind o sursă de inspirație pentru noi cercetări. Nici o cercetare științifică nu poate elucida complet un anumit subiect și nu este lipsită de limite. Această metodă presupune: Ø consultarea literaturii de specialitate (cărți de referință, tratate de specialitate din domeniul agroeconomic); Sursele secundare sunt mai sărace în informații față de cele primare, dar oferă o orientare bună și idei noi. Citirea unui manual a presupus căutarea unor indici cu privire la cercetările care au condus la concluziile care fac substanța sa, identificarea revistelor și articolelor științifice din lista de referințe bibliografice ajungând astfel la sursele primare. Sursele primare folosite au fost articolele din reviste de specialitate, rapoartele de cercetare și comunicările prezentate cu ocazia manifestărilor științifice. Lectura lucrărilor de licență, a dizertațiilor de masterat sau a tezelor de doctorat au constituit și ele o sursă de inspirare. Astfel au fost observate care au fost temele cele mai frecvent abordate și metodologia utilizată pentru ca să ne putem facem o idee mai precisă despre nivelul la care a trebuit să tind prin propria cercetare. Ø Consultarea computerizată Computerul și internetul reprezintă un instrument care este de neocolit în materie de informare, deoarece el oferă suport pentru acumularea de date și informații prin punerea lor la dispoziție publică. În acest sens, cea mai importantă sursă de informații sunt bazele de date cu referințe științifice, care sunt realizate și distribuite prin intermediul internetului. Alte surse de informații pe internet sunt video în care sunt prezentate informații de ordin teoretic și tehnic.

– 23 – Diagnosticul a asigurat investigarea întreprinderii și a componentelor sale procesuale și structurale, în vederea depistării principalelor puncte forte și slabe și, pe această bază, formularea de recomandări pe baza cercetării. Diagnosticul sintetic sau rapid a presupus analiza potențialului întreprinderii în ansamblul ei prin parcurgerea următoarelor acțiuni: Ø Consultarea documentelor interne ale întreprinderii; Ø Interviuri cu managerul și administratorul firmei; Ø Consultarea informațiilor din ministerul finanțelor publice. Observația este acea operație generală de cunoaștere a realității care a presupus contactul nemijlocit al celui ce cercetează cu realitatea. A observa înseamnă a vedea și a auzi personal iar pe baza celor văzute și auzite am produs un ansamblu de cunoștințe sau informații pe această bază. În etapa de pregătire a cercetării privind investiția în depozite pentru cereale, au fost consultate: Ø Documente interne de la furnizori; Ø Specificații tehnice de la furnizori; Ø Infromații despre modul de funționare. Analiza tehnico-economică reprezintă un ansamblu de procedee cu ajutorul cărora se stabilesc și se măsoară factorii tehnico-economici, factori care determină rezultatele unei activități. Legăturile care se stabilesc între acești factori de producție, precum și abaterile acestora de standardele stabilite sunt urmărite. Această metodă permite determinarea resurselor existente la nivelul societății în vederea utilizării totale a acestora în vederea asigurării unui rezultat economico-financiar cât mai mare. Sursele de informare pentru analiză sunt: Ø De ordin intern, informații din documentele contabile; Ø De ordin extern, ministerul finanțelor publice.

– 24 – PARTEA A II-a CONTRIBUȚII PROPRII

– 25 – CAPITOLUL 3. PREZENTAREA UNITĂȚII COMERCIALE 3.1. Amplasarea geografică Botoșani este municipiul de reședință al județului cu același nume, Moldova, România. Este așezat în partea de sud-vest a județului Botoșani, pe interfluviul dintre râurile Sitna și Dresleuca, spre vest între Dresleuca și Siret, apoi coboară între dealurile Crivăț, Agafton, Baisa, în adâncuri sprijinindu-se pe platforma Moldovei. Vecini: Ø La nord se învecinează cu Regiunea Cernăuți din Ucraina Ø La est se învecinează cu raioanele: Briceni, Edineț, Rîșcani și Glodeni din Republica Moldova Ø La sud cu județul Iași Ø La vest cu județul Suceava Astăzi este cel mai bine cunoscut datorită faptului că a fost locul de naștere al multor români celebri, printre care Mihai Eminescu, Nicolae Iorga și Grigore Antipa.
Figura 3.1 Amplasarea unității cercetate

– 26 – (sursa: www.ro.wikipedia.org) Corlăteni este o comună în județul Botoșani, Moldova, România, formată din satele Carasa, Corlăteni (reședința), Podeni și Vlădeni. Prima mențiune despre comuna Corlăteni apare în secolul al XV-lea, într-un document din anul 1487, prin care marele domnitor moldovean, Ștefan Cel Mare, confirmă surorii sale Ana stăpânirea satului Corlăteni. Comuna Corlăteni este așezată pe malul stâng al râului Jijia, la o distanță de 12 km de municipiul Dorohoi și se învecinează la sud cu calea ferată Dorohoi – Iași, pe o distanță de 14 km. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Corlăteni se ridică la 2.211 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.591 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,56%). Pentru 2,4% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,71%), dar există și minorități de penticostali (2,08%) și adventiști de ziua a șaptea (1,49%). Pentru 2,4% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
Figura 3.2 Imagine din satelit asupra unității cercetate (sursă: google maps) Majoritatea locuitorilor comunei Corlăteni, lucrează în agricultură, existând doar 85 de salariați. În comună funcționează o moară de grâu, trei mori de porumb, un atelier de fierărie – potcovărie. Activitatea comercială se realizează prin cele 26 de unități care desfășoară activități de comercializare de produse alimentare, băuturi și tutun, precum și alte tipuri de mărfuri cum sunt: cosmetice, articole electrocasnice, îmbrăcăminte, etc.

– 27 – Legătura cu alte localități se realizează pe calea ferată, pe raza comunei existând trei puncte de oprire a trenurilor, iar transportul rutier se asigură doar pe relația Dorohoi – Corlăteni cu un autobuz care efectuează trei curse zilnice. Învățământul se desfășoară în patru unități preșcolare, trei școli primare și o școală gimnazială în cadrul căreia funcționează două clase de arte și meserii, profil agricol. În comună există cămin cultural în satul Corlăteni cu o sală de spectacole de 200 locuri. Există la centrul de comună o bibliotecă comunală cu 22 mii volume. Activitatea sanitară este deficitară, fiind asigurată un singur medic care locuiește în comuna Nicșeni și o asistentă care locuiește în comuna Dimăcheni, deși în satul Corlăteni în spațiul existent în Dispensarul Uman și-ar putea desfășura activitatea cel puțin cinci medici. 3.2. Condiții naturale Relieful este predominant deluros, care deși nu este prea variat, este un tărâm al frumuseții blânde, ale unei naturi trainice și prietenoase, etalând o netulburata armonie. Unitățile sale sunt: Dealurile Siretului și Câmpia Jijiei Superioare, dispuse de la nord (partea deluroasă a câmpiei Jijiei, cu coline domoale ce nu depășesc 200 m), spre est (câmpia de lângă Prut) și spre vest (terasele înalte de pe malul stâng al Siretului, care fac parte din zona sud-estica a Podișului Moldovei, cu înălțimi de 300 m). Clima este temperat – continentală, influențată puternic de masele de aer din estul continentului, fapt ce determină ca temperatura medie anuală să fie mai redusă decât în restul țării ( 8-9 °C), cu precipitații variabile , cu ierni sărace în zăpadă, cu veri ce au regim scăzut de umezeală, cu vânturi predominante din nord – vest și sud – vest. Vegetația naturală este caracteristică solurilor de pădure, cu fânețe și izlazuri pe care cresc ierburi perene. Culturile tradiționale constau din: grâu, secară, orz, porumb, cartofi, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui. Livezile ocupă suprafețe relativ mici și predomină prunul și vișinul, cireșul și părul, gutuiul și nucul. Fauna este formată din mamifere ca iepurele de câmp, căprioara, vulpea, porcul mistreț precum și specii de păsări cum ar fi rațele și gâștele sălbatice, mierla, sturzul, gaița, ciocănitoarea, pițigoiul, acvila mica. Cursurile de apă au o direcție nord – vest, sud – est, fiind formate din Prut la est și Siret la vest, Bașeu și Jijia în centru, cu afluenții importanți: Sitna, Miletin, Dresleuca ce formează culoare depresionare largi cu lunci extinse ce brăzdează județul, determinând crearea artificială a peste 150 iazuri, utilizate pentru echilibrarea debitelor, irigații, alimentare cu apă, piscicultură. 3.3. Scurt istoric

– 28 – S.C. Gavril S.R.L. este o persoană juridică română, societate cu răspundere limitată, înființată în anul 1992. Firma își are sediul principal în comuna Corlăteni, județul Botoșani, iar punctele de lucru și cele de desfacere sunt împărțite după cum urmează: Ø Moara de grâu și silozuri depozitare cereale: localitatea Corlăteni, comuna Corlăteni, județul Botoșani; Ø Sediu secundar: localitatea Vlădeni, comuna Corlăteni, județul Botoșani; Ø Sediu secundar: localitatea Podeni, comuna Corlăteni, județul Botoșani; Ø Bufet: localitatea Corlăteni, comuna Corlăteni, județul Botoșani; Datele de contact ale societății: Ø Numărul Registrului Comerțului: J07/340/1992; Ø Codul Unic de Identificare: RO 3671574; Persoanele din conducere: Ø Administrator: Gavril Gabriel Ø Asociat unic: Gavril Costel Cătălin În anul 2014, SC Gavril SRL a luat hotărâre construcției a unei mori de grâu și silozuri pentru depozitarea cerealelor prin apelarea la fondurile europene realizând proiectul ”Modernizare unitate depozitare prin construire silozuri și spațiu pentru procesare cereale boabe com. Corlăteni, jud. Botoșani”, 50% capital propriu și 50% din fonduri. 3.4. Obiecte de activitate SC Gavril SRL are ca obiect principal de activitate cultivarea cerealelor, plantelor producătoare de semințe oleaginoase și plantelor leguminoase (Cod CAEN 0111), precum și alte obiective secundare cum ar fi: Ø Depozitări (Cod CAEN 5210); Ø Fabricarea produselor de morărit (Cod CAEN 1061); Ø Transporturi rutiere de mărfuri (Cod CAEN 4941); De-a lungul timpului, firma s-a transformat într-un important producător din industria agroalimentară din zona județului Botoșani. SC Gavril SRL promovează o creștere profitabilă prin atingerea obiectivelor financiare pentru a asigura succesul pe termen lung. Societatea are ca și principale obiective: obținerea unor venituri care să acopere cheltuielile, să-și extindă sau să-și înlocuiască periodic parcul de echipamente, realizarea unor lucrări agricole de calitate și nu în ultimul rând contribuția întreprinderii în dezvoltarea comunei Corlăteni prin crearea locurilor de muncă. 3.5. Suprafața cultivată

– 29 – În perioada analizată suprafața arabilă era de 1350 ha, reprezentând 42% din totalul suprafeței arabile din comună, suprafața pășunilor era de 225 ha, reprezentând 17,61% din totalul suprafeței de pășuni din comună, iar suprafața de fânețe înregistrează valoarea cea mai mică (11 ha) și are o pondere de 7,64% din totalul suprafeței de fânețe din comună. Tabel 3.1 Suprafața cultivată în anul 2016 Denumire indicatori U.M. Satele comunei Total comună Total suprafață Corlăteni Vlădeni Podeni Suprafața arabilă, din care: ha 500 450 400 1350 1586 – porumb boabe ha 100 90 80 270 – soia ha 100 90 80 270 – rapiță ha 100 90 80 270 – grâu ha 100 90 80 270 – floarea soarelui ha 100 90 80 270 Pășuni ha 110 70 45 225 Fânețe ha 5 3 3 11 SC Gavril SRL își mărește an de an suprafața agricolă în medie cu 5 ha, reprezentând un avantaj atât pentru întreprindere cât și pentru comunitatea din care face parte. 3.6. Echiparea tehnică Echiparea tehnică este foarte mare datorită activităților secundare pe care le desfășoară întreprinderea, de aceea ne vom referi doar la ce ne interesează și anume la exploatarea suprafeței agricole și depozitarea cerealelor în silozuri în cadrul fermei. În tabelul de mai jos sunt prezentate principalele utilaje și echipamente care sunt utilizate în procesul de producție. Tabel 3.2 Mașinile și utilajele deținute de societate în anul 2016 Utilajul, echipamentul U.M. 2016 Autospeciale transport cereale nr. buc. 3 Remorci tractate cu cap de 10 tone nr. buc. 2 Combină Fendt 9490X nr. buc. 2 Pluguri pentru tractor nr. buc. 5 Tractoare nr. buc. 3 Semănători nr. buc. 5 Grape nr. buc. 5 Cositoare nr. buc. 1 Greblă mecanică nr. buc. 5 Mașină de erbicidat nr. buc. 5 Mașină de balotat nr. buc. 1 Cultivatoare nr. buc. 5 Modernizarea unității de depozitare are în dotare o serie de utilaje și instrumente, achiziționate cu ajutorul fondurilor europene, precum și instalațiile în dotare, sunt prezentate în tabelul de mai jos.

– 30 – Tabel 3.3 Achizițiile care s-au realizat prin proiectul de finanțare Achiziții prin proiect U.M. 2016 Instalație de morărit nr. buc. 1 Linie de uscare și depozitare cereale nr. buc. 1 Centrală termică nr. buc. 1 Microcentrală cu panouri fotovoltaice nr. buc. 1 Umidimetru nr. buc. 1 Divizor și cuvă alimentare nr. buc. 1 Balanță tehnică nr. buc. 1 Sondă de prelevare probe cereale nr. buc. 1 Termohigrometru nr. buc. 1 Set de site pentru determinare corpuri străine nr. buc. 1 Moară de laborator nr. buc. 1 Sistem mecanic pentru determinare gluten nr. buc. 1 Cuptor de calcinare pentru determinare cenușă nr. buc. 1 Balanță analitică nr. buc. 1 Depozite cereale Silozuri nr. buc. 5 Instalații în dotare Instalație de energie electrică de curent trifazat 380kw nr. buc. 1 Rețea de alimentare cu apă din fântână nr. buc. 1 Rețea de canalizare incinta și bazin betonat vidanjabil nr. buc. 1 instalație de uscare cereale cu uscător nr. buc. 1 Această achiziție permite depozitarea cerealelor pentru o perioadă de timp nedeterminată cu scopul vânzării ulterior pe piața agroalimentară sau pentru folosirea în scopuri proprii. 3.7. Forța de muncă În anul 2016 numărul mediu de salariați a fost de 26, iar în perioada lucrărilor agricole numărul angajaților ajungând la 34. Personalul întreprinderii este reprezentat de corpul managerial și tehnic administrativ având studii superioare și medii, mecanizatori, muncitori agricoli sezonieri calificați, șoferi, bucătari, muncitori calificați în domeniul panificației.

– 31 – CAPITOLUL 4. DESCRIEREA INVESTIȚIEI REALIZATE ÎN CADRUL S.C. GAVRIL S.R.L. Procesul de investiție este o cheltuială, reprezentând o sursă financiară avansată și consumată în prezent pentru a obține efecte viitoare, dar în același timp este o acțiune, o multitudine de actice fixe și circulante prin care se modernizează cele existente. 4.1. Recepția și depozitarea cerealelor Recepția și depozitarea cerealelor reprezintă un proces care parcurge mai multe etape care vor fi prezentate în detaliu în cele ce urmează. Imaginea de mai jos este o reflecție a mișcării cerealelor de la recepție până la depozitare.
Figura 4.1 Procesul tehnologic privind recepția și depozitarea cerealelor în cadrul fermei (sursă: relizare proprie cu ajutorul photoshop)

– 32 – Prima etapă după recoltare o reprezintă transportarea cerealelor din terenul agricol în fermă unde se face recepția și ulterior, în funcție de necesitate, livrarea către cumpărător, către moară, pentru depozitare pentru o perioadă scurtă într-un siloz tampon sau pentru o perioadă lungă în siloz metalic. A. Recepția cantitativă și calitativă Când vorbim despre procesarea și depozitarea unei mase de produse agricole ne gândim în primul rând la aspectul economic și cunoașterea exactă și cât mai profundă a situației lor. Aceasta se realizează doar prin recepția calitativă și cantitativă, care influențează luarea unor decizii adecvate în funcție de informațiile oferite. a) Recepția cantitativă În momentul în care mijlocul auto, ce transportă cereale, a intrat în incinta bazei de recepționare acesta se deplasează spre sistemul de determinare a cantității de cereale recepționate.
Figura 4.2 Cântarul și laboratorul din cadrul fermei (sursă: poză proprie din fermă) Recepția cantitativă se face prin cântărirea produselor agricole pe basculă cu capacitatea de 60 tone, etapele de lucru fiind: 1. Se verifică punctul zero al cântarului; 2. Se oprește mijlocul de transport încărcat pe platforma cântarului; 3. Se citește valoarea afișată electronic, Mb; 4. Se eliberează platforma cântarului; 5. Se descarcă mijlocul de transport; 6. Se aduce mijlocul de transport, după descărcare, pe platformă; 7. Se citește valoarea nouă, T; 8. Se eliberează platforma; 9. Se blochează cântarul.

– 33 – După aceste etape se calculează masa netă cu următoarea formulă: 𝑀𝑛=𝑀𝑏−𝑇 Unde: Mn – masa netă a produsului; Mb – masa brută a produsului; T – masa mijlocului de transport. b) Recepția calitativă În imediata apropiere a cântarului se află laboratorul unde are loc analiza cerealelor. În timpul campaniei de recoltare, viteza de recepționare a camioanelor cu cereale este foarte mare de aceea direcționare lor către celulele de siloz trebuie efectuată cu maximă operativitate.
Figura 4.3 Recepția calitativă a cerealelor Recepția calitativă se face în urma rezultatelor analizelor de laborator și anume, analize subiective (senzoriale) și analize obiective (fizico-chimice). Pentru analizele senzoriale se prelevează 4 probe iar pentru cele fizico-chimice 8 probe. Probele se prelevează de către personal specializat, din cadrul unități de depozitare, cu ajutorul sondei de prelevare probe cereale. Analiza subiectivă a cerealelor presupune determinarea cu ajutorul simțurilor (miros, gust, văz) a următorilor indici de calitate: aspect, consistență, culoare, miros, gust, infestare. Analiza obiectivă presupune determinarea umidității, a greutății hectolitrice, masa relativă a 1000 boabe, masa absolută a 1000 boabe și a unor parametri tehnologici dacă este nevoie, etc. Pentru ca randamentul la recepție să fie ridicat și calitatea cerealelor recepționate să poată fi masurată exact, în funcție de care se va calcula și prețul plătit, laboratorul unității analizate are în dotare următoarele aparate: umidimetru, divizor și cuvă alimentare, balanță tehnică și analitică, termohigrometru, set de site pentru determinare corpuri străine, termobalanță, sistem mecanic pentru determinare gluten, etc. Pentru a putea intra în fluxul tehnologic de procesare semințele trebuie să corespundă unor parametrii care se verifică și certifică la recepția calitativă, după DUDA și TIMAR (2007). Recepția calitativăanalize senzoriale-aspect-culoare-miros-gust-grad de infestareanalize fizico-mecanice-greutatea hectolictrică-umiditatea-sticlozitate

– 34 – Tabel 4.1 Proprietățile fizice și chimice ale culturilor ce au fost depozitate Proprietăți fice și chimice UM grâu porumb soia rapiță floarea soarelui masa hectolictrică kg 75 74-82 70-75 – 38-41 gluten umed % 22 – – – – sticlozitate % 30 – – – – umiditate % 14 14 13 9 11 impurități % 3 2 3 2 4 După recepția cerealelor acestea sunt descărcate în buncărul de primire a cerealelor, acestea putând parcurge mai multe trasee în funcție de rezultatele analizei în laborator, astfel vom obține mai multe cazuri care vor fi prezentate în cele ce urmează.
Figura 4.4 Zonă de descărcare a cerealelor în buncăr (sursă: poză proprie din fermă) 1. Dacă indicii de calitate sunt conform standardelor atunci cerealele sunt transportate cu elevatorul pentru a fi precurățite, după care pot fi stocate în celule sau transportate direct către moară. 2. Dacă valoarea umidității cerealelor înregistrează valori mai mare decât valoarea standard, atunci cerealele sunt transportate pentru a fi curățite și apoi uscate în uscător. După realizarea acestei faze, cerealele sunt dirijate prin intermediul unui alt elevator la un turboseparator, după care ajunge în silozul tampon. Din silozul tampon este transportat pneumatic către siloz metalic sau către moară.

– 35 – B. Procesul de curățare Cerealele descărcate în buncăr, înainte de a fi depozitate în celule, sunt supuse operației de curățare fiind etapa finală a procesului de recoltare. Această etapă constă în eliminarea reziduurilor și impurităților din masa descărcată cu scopul ca procesele ulterioare (uscare, stocare, procesare, vânzare) să fie cât mai eficiente.
Figura 4.5 Procesul de curățire După recepție masa cerealieră poate fi depozitată direct fără a trece nici un proces, uscare, curățare sau selectare, iar dacă este nevoie produsul trece prin procesul de curățire care presupune aspirația, precurățirea, curățirea și selectarea. a) Aspirația Prin aspirație se îndepărtează impuritățile cu o densitate mai mică față de boabele de cereale dar și praful, aceste impurități fiind preluate de curentul de aer și evacuate printr-o conductă către etapa de precurățare. Distribuirea cât mai uniformă a cerealelor și curentul de aer neturbulent sunt factorii care contribuie la un proces eficient de eliminare a impurităților.
Figura 4.6 Precurățitor impurități ușoare (sursă: poză proprie din fermă; http://www.siloz-cereale.ro;)

– 36 – Cultura necurățată se introduce în camera de aspiarație și se distribuie uniform în partea de jos a conului de aspirație prin deflector sau rotor. Suflanta în mișcare creează un curent de aer în sus datorită căruia impuritățile ușoare sunt preluate de acest curent de aer și trase în suflantă. Din ea sunt evacuate printr-o conductă impuritățile, iar cerealele curățate se evacuează prin pâlnia de evacuare situată în partea de jos. b) Precurățirea Precurățirea este o operație independentă și rapidă de curățare prin care se elimină impurități de dimensiuni mai mari decât boabele de cereale acestea fiind în general: bulgări de pământ, pietre, frunze, paie, spice, pleavă. Precurățirea este necesară deoarece prezența corpurilor străine în masa de cereale afectează negativ atât transportul în interiorul silozului cât și procesul de depozitare în celule. Câteva din efectele negative exercitate de impuritățile din masa de cereale sunt: Ø Produc înfundarea instalațiilor; Ø Îngreunează evacuarea din celule; Ø Ocupă spațiu de depozitare; Ø Crește consumul de energie; Ø Favorizează dezvoltarea insectelor. Reducerea sau eliminarea acestor afecte negative se realizează prin operația de curățire parțială a întregii masei de cereale ce urmează a fi transportată pentru operația de curățire, pentru operația de uscare sau pentru depozitarea în celule. Eliminarea impurităților se relizeazpă cu ajutorul selectorului. c) Curățirea Curățirea constă în eliminarea din masa de cereale a impurităților care au caracteristici (dimensiuni, formă și masă specifică) asemănătoare cu ale produsului de bază și care nu au fost eliminate la operația de precurățire. Curățirea se realizează cu ajutorul selectorului pentru separarea după: Ø diferența de masă specifică; Ø diferența de dimensiune; Ø forma boabelor.

– 37 – Figura 4.7 Selector și zona de depozitare a impuritățile rezultate în urma curățirii (sursă: poză proprie din fermă) Selectorul se alimentează cu cereale prin intermediul gurii de admisie. De aici, cerealele ajung în interiorul tamburului rotativ de interior, unde cerealele sunt separate de impuritățile mari care sunt eliminate prin intermediul unui orificiu de evacuare, care le duce mai departe, la șnecul de evacuare impurități. Cerealele și impuritățile mici trec de sitele tamburului interior și ajung în sitele celui de-al doilea tambur, exterior. Sitele mai mici ale tamburului exterior permit căderea impurităților mici din cereale care ajung, de asemenea, la șnecul de evacuare impurități. Pe măsură ce cerealele curățate înaintează către capătul tamburului exterior vor fi absorbite în camera de absorbție. Praful și impuritățile mici vor fi absorbite și îndepărtate cu ajutorul jetului de aer generat de suflantă. Cerealele curățate vor cădea pin orificiul de evacuare, iar impuritățile ușoare eliminate prin țeava de evacuare. Toate impuritățile eliminate prin intermediul sitelor sunt colectate de către șnecul de evacuare impurități. C. Uscarea Unul dintre cele mai importante procese care urmează după recoltare și curățire este uscarea. Acest proces este necesar atunci când cerealele au un conținut ridicat de umiditate înainte ca acestea să fie stocate pentru a evita deterioarea produsă de apariția ciupercilor și a mucegaiurilor. Uscarea în flux continuu presupune un proces continuu de încărcare și descărcare, asigurând încărcări pe toată durata procesului. După uscare, cerealele sunt transportate într-un siloz tampon în care are loc uniformizarea nivelului de umiditate al cerealelor atunci când acestea vin din loturi diferite iar transportoarele au capacitate suficient demare astfel încât să nu existe discontinuitate.

– 38 – Procesul de uscare se realizează mai întâi încălzind cerealele urmând ca acestea să fie răcite pentru a se respecta condițiile optime de stocare.
Figura 4.8 Uscătorul cu gaz butan și cele 4 rezervoare a câte 1000 l fiecare (sursă: poză proprie din fermă) Instalația de uscare cereale este compusă din: uscător prin trecere cu celule de urcare, zone de uscare, zone de răcire, zone de înmagazinare, evacuare, pâlnie încorporată, coloană aer cald în legătură directă cu generatorul de aer cald (cu ardere directă, cu arzător GPL). Încălzirea produsului se realizează cu ajutorul cuptorului de foc direct cu dispoziție verticală, prin împingerea aerului cald spre coloana de cereale. Uscarea directă este mai blândă, deoarece arzătoarele cu gaz încălzesc aerul, acesta când străbate coloana de cereale nu produce daune calitative, procesul fiind unul curat și eficient. După ce cerealele trec de camera de recepție a uscătorului, acestea trec în buncărul de încălzire. Aici are loc împingerea coloanei de aer cald direct spre masa de produs. Pentru evitarea supraîncălzirii s-a introdus invertorul de cereale care conferă o uniformizare a nivelului de umiditate și a temperaturii în întreaga coloană de produs. Procesul va fi complet atunci când înainte de a fi evacuate, cerealele sunt răcite în partea inferioară a instalației prin intermediul aerului la temperatura atmosferică, tras prin pereții perforați ai buncărului și un ventilator. D. Depozitarea în siloz Procesul final în cadrul unității este depozitare cerealelor în silozuri cu ajutorul conveioarelor și elevatoarelor. Silozurile metalice cu fund plat sunt folosite pentru a stoca cerealele pe termen lung, având opțiuni variate de aerare, precum guri de aerisire, ventilatoare pentru aerarea cerealelor, canale cu plăci perforate. Conveioarele sunt utilizate pentru transportul cerealelor pe orizontală sau pantă fiind suspendate pe suporți sau amplasate pe sol. Elevatorele cu cupe sunt utilizate pentru transportul

– 39 – cerealelor la mare înălțime acesta fiind prevăzut cu un cadru de susținere ale cărui componente sunt lipite prin sudare. Aceste silozuri sunt dotate cu sistem de monitorizare și control, și anume: Ø cabluri cu senzori pentru măsurarea temperaturii și a umidității; Ø cabluri cu senzori pentru determinarea concentrației de dioxid de carbon din coloana de cereale; Ø cabluri cu senzori pentru determinarea nivelului produsului în celulă.
1. Gura de aerisire 2. Gura de alimentare 3. Acoperișul silozului 4. Peretele silozului 5. Ventilator 6. Tranziție 7. Fundația silozului 8. Placa circulară din beton 9. Suporți pentru podea 10. Podea complet perforată Figura 4.9 Componentele unu siloz Silozurile au acces ușor pentru întreținere, scara exterioară este solidă, cu grilaj de protecție și platforme de repaos care sunt montate din șase în șase metri. Acoperișul este prevăzut cu o scară montată de la streașină până la vârful silozului, ceea ce permite accesul rapid pentru inspectare. Silozurile sunt dotate cu uși duble ceea ce permite deschiderea în siguranță învederea inspectării produsului și a accesoriilor din interior.

40 Figura 4.10 Siloz cereale cu fund plat (sursă: poză proprie din fermă) Gurile de aerisire cu grilaj sau cu clapetă fac ca accesul păsărilor sau a zăpezii să fie blocat. Datorită gurilor de aerisire are loc evacuarea rapidă a aerului introdus de ventilator. Pentru aerarea cerealelor din interiorul silozului se utilizează canale acoperite cu plăci metalice perforate și ventilatoare centrifugale mobile, iar aerul acesta acoperă întreaga suprafață a silozului. Gurile de evacuare sunt poziționae în linie, de la centrul silozului până în dreptul ușii de acces.
Figura 4.11 Șnec măturător foarte rezistent și podeaua silozolui (sursă: poză proprie din fermă) Procesul de descărcare începe cu deschiderea trapei gurii centrale de evacuare, iar ulterior sunt acționate și trapele gurilor intermediare. Faza finală constă în punerea în funcțiune a șnecului măturător cu ajutorul căruia cerealele sunt direcționate către gura centrală de evacuare.

41 4.1. Monitorizarea Sistemul de silozuri este complet automatizat astfel încât dispune de un sistem de monitorizare și siguranță digitală. Toate acestea se află în camera tehnică de unde este monitorizată întreg procesul și de unde se poate face modificări în funcție de necesități.
Figura 4.12 Aplicația cu ajutorul căreia se realizează procesul de monitorizare (sursă: poză proprie din fermă) Pentru automatizarea tuturor proceselor din sistem, se utilizează programe prin intermediul cărora se verifică fluxurile tehnologice de încărcare, descărcare, transfer și uscare. Spre exemplu, dacă se dorește ca masa de cereale să fie curățată și apoi depozitată, softul poate fi ușor de utilizat astfel încât nu există nevoia pentru a părăsi camera tehnică pentru a realiza această procedură.

42 4.2. Analiza cheltuielilor În entitate studiată, o parte din masa de produse agricole au fost depozitate pentru prima data în anul 2016. În cele ce urmează voi face o comparație între variația cheltuielilor după investiție (V1), cheltuielile ce ar fi dacă investiția ar fi fost realizată cu 3 ani mai devreme (V2) și cheltuielile care ar fi dacă nu s-ar fi realizat investiția (V3).
Figura 4.13 Variația costului de depozitare Pentru varianta I, costurile de depozitare înregistrează doar în anul 2016 valoarea de 148.641, pentru varianta II în anul 2014 se înregistrează valoarea de 148.641 lei care în 2015 scade cu 0,11%, după care în 2016 crește cu 2,08% față de anul 2014.
Figura 4.14 Variația costului de producție Cea mai mare creștere a costului se înregistrează la varianta II, deoarece datorită simulării investiției cu 3 ani mai devreme s-a dovedit că odată cu investiția realizată se va mări și capacitate întreprinderii de a produce și stoca, astfel în 2016 cheltuielile de producție au crescut cu 158,21% comparativ cu anul 2012, fapt care se datorează creșterii suprafeței și a capacitații de producție

43 CAPITOLUL 5 ANALIZA EFICIENȚEI INVESTIȚIEI 5.2. Eficiența economică a investiției Decizia de investiție într-o firmă presupune parcurgerea anumitor etape logice, procedura de selecție fiind o problemă specifică fiecărei organizații. În Tabelul 5.1. sunt prezentați indicatorii cu caracter general care contribuie la formarea unei imagini globale asupra condițiilor concrete de eficiență economică în care se va realiza și va funcționa obiectivul de investiții. Tabel 5.1 Indicatori cu caracter general Nr. Crt. Indicatori Simbol U.M. V1 V2 1 Investiția totală It lei 1.509.277,00 1.509.277,00 2 Capacitate de producție Q t 4.500,00 4.200,00 3 Cheltuieli anuale de producție ChQ lei 5.514.146,00 5.468.856,00 4 Venituri anuale VT lei 6.114.923,00 5.529.549,00 5 Durata de funcționare D ani 25,00 25,00 1 profit anual Pr lei 600.777,00 60.693,00 2 investiția specifică SiQ – 335,39 359,35 În Tabelul 5.1 sunt luate în analiză două variante, o variantă propriu-zisă care s-a realizat în unitatea analizată și o variantă care presupune o simulare a investiției, și anume mi-am propus să compar rezultatele între ele astfel încât să identific care ar fi cea mai bună variantă de investiție.
Figura 5.1 Investiția specifică

44 În figura 5.1 investiția specifică aferentă variantei 1 este cu 23,96 mai mică față de varianta 2, acest indicator pe de o parte sintetizează corelația dintre efortul investițional, iar pe de altă parte, efectul obținut sub forma capacității de producție.
Figura 5.2 Termenul de recuperare Observăm că în figura 5.2 există o mare diferență când vorbim despre timpul de recuperare, varianta 1 înregistrează o valoare de 2,51 ani, valoare ce se datorează profitului brut de 600.777 lei, comparativ cu varianta 2 care este de 9,9 mai mare datorită profitului brut foarte mic.
Figura 5.3 Coeficient de investiție Coeficientul de investiție din figura 5.3 a variantei 1 reprezintă inversul termenului de recuperare a investiției, cu cât valoare acestui indicator va fi mai mare, cu atât proiectul de investiții se va dovedi a fi eficient.

45 Figura 5.4 Cheltuieli recalculate În figura 5.4, varianta 1 în faza investițională presupune un efort de capital mai mare comparativ cu varianta2, însă, după punerea în funcțiune costurile de exploatare se află în relație inversă.
Figura 5.5 Cheltuieli specifice Cheltuielile specifice de investiții în figura 5.5 înregistrează valori diferite, astfel varianta 2 este în dezavantaj comparativ cu varianta 1 deoarece va necesita mai multe resurse pentru pregătirea forței de muncă ce va fi ocupata cu acele investiții până la punerea lor în funcțiune.

46 Figura 5.6 Randamentul investiției Indicatorul reprezentat în figura 5.6 reflectă o situație cât mai convenabilă, cu cât nivelul său va fi mai ridicat, astfel varianta 1 având un randament foarte ridicat ne dă încredere pentru a putea investi. În tabelul 5.2 sunt sintetizați toți indicatorii prezentați mai sus pentru a avea o imagine mai bună asupra valorilor. Tabel 5.2 Indicatori de bază Nr. Crt. Indicatori Simbol U.M. V1 V2 1 investiția specifică SiQ – 335,39 359,35 2 investiția specifică SiVn – 0,25 0,27 3 Termenul de recuperare Ti – 2,51 24,87 4 Coeficientul de investiție Ci – 0,40 0,04 5 Cheltuieli recalculate K lei 139.362.927,00 138.230.677,00 6 Cheltuieli specifice K' – 1.238,78 1.316,48 7 Cheltuieli specifie recalculate K'' 0,91 1,00 8 Randamentul investiției R – 8,95 0,01 În urma analizei valorilor de mai sus, putem afirma că varianta cea mai bună de decizie este varianta cu numărul 1. 5.2. Analiza performanței unității cercetate Performanța economică exprimă eficiența utilizării capitalului firmei în activitatea de producție. În tabelul 5.3 sunt prezentate principalii indicatori referitori la analiza complexă a performanței întreprinderii la nivel de exploatare care oferă informații despre eficiență.

47 Tabel 5.3 Analiza complexă a performanței întreprinderii la nivel de exploatare Nr. crt Indicator Simbol/ formulă UM 2012 2013 2014 2015 2016 1 rezultatul brut din exploatare RBE lei 38.846,00 296.785,56 1.090.850,68 758.853,57 -74.113,32 2 rezultatul brut aferent cifrei de afaceri Rbca lei 474.287,00 1.328.032,80 1.694.364,70 1.980.595,80 124.685,50 3 rezultatul din exploatare RE lei -355.330,06 -434.037,34 447.838,44 66.444,67 -765.693,88 În figura 5.7 creșterea rezultatului brut din exploatare a cunoscut o creștere până în 2014 după care a început treptat să scadă datorită investițiilor care au fost făcute, performanța după 2014 fiind în scădere.
Figura 5.7 Evoluția rezultatului brut În figura 5.8 evoluția indicatorului prin scăderea acesteia și după creșterea lui indică spre performanțele realizate de întreprindere din activitățile de producție și comercializare. În anul 2014 și 2015, deficitul de rezultat exprimă tendința întreprinderii de a fi în incapacitates de a realiza în mod performant obiectul de activitate.

48 Figura 5.8 Evoluția rezultatului din exploatare Analiza complexă a performanței întreprinderii la nivel financiar este reprezentată de doi indicatori esențiale care sunt prezentați în tabelul 5.3. Tabel 5.3 Analiza complexă a performanței întreprinderii la nivel financiar Nr. crt Indicator Simbol/ formulă UM 2012 2013 2014 2015 2016 1 Rezultatul brut financiar RBE lei 859.764,17 35.727,05 908.742,84 1.157.048,87 629.318,68 2 Rezultatul financiar Rbca lei 494.730,34 -264.972,44 534.332,33 800.205,88 -8.952,16
Figura 5.9 Evoluția rezultatului brut financiar Rezultatul finaciar negtiv prezentat în figura 5.10 a crescut cu peste 100% pe seama ritmului de creștere a veniturilor financiare, comparativ cu ritmul de descreștere al cheltuielilor financiare. Rezultatul financiar negativ înregistrat în perioada analizată este cauzat de

49 superioritatea cheltuielilor financiare care grevează asupra veniturilor financiare. Cheltuielile financiare sunt efectul unei politici de îndatorare ce asigura finanțarea unor proiecte de investiții ce vor ameliora rezultatul din exploatare și vor permite în viitor rambursarea datoriilor financiare
Figura 5.10 Evoluția rezultatului financiar Activitate desfășurată de întreprindere nu este una performantă deoarece s-au obținut rezultate financiare negative. Rezultatul brut total înregistrează creștere în 2016 ceea ce înseamnă că întreprinderea estet în economie de piață și obține profit.
Figura 5.11 Evoluția rezultatului brut toatal

50 CONCLUZII Eficiența economică este un concept cu un conținut complex, care exprimă efectul util obținut într-o activitate economică, în raport cu cheltuielile solicitate sau efortul de realizare a acesteia. Depozitele de cereale reprezintă valoarea actuală a recoltelor de cereale recoltate stocate pe plan intern, incluzând atât locațiile de stocare în exploatație, cât și cele din afara exploatației. Cantitatea de stoc de cereale comerciale este relevantă pentru furnizarea acestor cereale, care sunt utilizate într-o gamă largă de produse alimentare. Într-o abordare a unor autori americani „profitabilitatea reprezintă rezultatul net al diverselor politici și decizii manageriale iar rațele de profitabilitate reprezintă rezultatul operațional net al efectelor combinate ale lichidității, managementului activelor și managementului datoriilor” (E. Brigham, L.Gapenski, M. Ehrhardt 1999:81). Scopul acestei cercetări constă în determinarea eficienței economice specifice depozitării cerealelor în cadrul unei ferme agricole la S.C. Gavril S.R.L. Obiectivele acestei cercetări au constat în: documentare referitoare la eficiența economică specifică depozitării cerealelor în cadrul fermelor agricole, realizarea unui diagnostic sintetic al unității cercetate, determinarea principalelor caracteristici tehnico-economice ale investiției în depozite pentru cereale și determinarea eficienței specifice depozitării cerealelor în cadrul fermei agricole analizate. SC Gavril SRL promovează o creștere profitabilă prin atingerea obiectivelor financiare pentru a asigura succesul pe termen lung Procesul de investiție este o cheltuială, reprezentând o sursă financiară avansată și consumată în prezent pentru a obține efecte viitoare, dar în același timp este o acțiune, o multitudine de actice fixe și circulante prin care se modernizează cele existente. Prima etapă după recoltare o reprezintă transportarea cerealelor din terenul agricol în fermă unde se face recepția și ulterior, în funcție de necesitate, livrarea către cumpărător, către moară, pentru depozitare pentru o perioadă scurtă într-un siloz tampon sau pentru o perioadă lungă în siloz metalic. Cerealele descărcate în buncăr, înainte de a fi depozitate în celule, sunt supuse operației de curățare fiind etapa finală a procesului de recoltare Unul dintre cele mai importante procese care urmează după recoltare și curățire este uscarea. Acest proces este necesar atunci când cerealele au un conținut ridicat de umiditate înainte ca acestea să fie stocate pentru a evita deterioarea produsă de apariția ciupercilor și a mucegaiurilor.

51 Procesul final în cadrul unității este depozitare cerealelor în silozuri cu ajutorul conveioarelor și elevatoarelor. Sistemul de silozuri este complet automatizat astfel încât dispune de un sistem de monitorizare și siguranță digitală Performanța economică exprimă eficiența utilizării capitalului firmei în activitatea de producție. Rezultatul financiar negativ înregistrat în perioada analizată este cauzat de superioritatea cheltuielilor financiare care grevează asupra veniturilor financiare. Cheltuielile financiare sunt efectul unei politici de îndatorare ce asigura finanțarea unor proiecte de investiții ce vor ameliora rezultatul din exploatare și vor permite în viitor rambursarea datoriilor financiare Activitate desfășurată de întreprindere nu este una performantă deoarece s-au obținut rezultate financiare negative

52 BIBLIOGRAFIE 1. Adumitrăchesei I., Bilaus M, 2001, Reechilibrarea teritorială a economiei românești, Economistul, nr. 847 2. Baghinschi, V., Cămășoiu, I., Candelă, V., Iacobovici-Boldișor, C. (1979) – Determinerea și analiza eficienței economice a investițiilor în agricultură (Ediția a II-a), Ed. Ceres, București 3. Băjan G., 2009 – Economic efficency of agricultural exploitations – PhD thesis, Bucharest 4. Bondoc M.D., Analiza performanțelor entitățilo reconomice, Ed.Sitech, Craiova, 2014 5. Bussery, A.., Chartois, B. – Analyse et evaluation des projets d’investments, IDE, New York, 1977 6. Chiran A., Gându Elena, 1997, Marketing agrar, Editura Periscop, Iași 7. Cistelecan, M. L. (2002) – “Economia, eficiența și finanțarea investițiilor”, Ed. Economică, București 8. Damoradan Aswath – Investment Valuation: Tools and Techniques for determining the value of any assistance, Willey and Sons, 1996 9. Dhigra I.C, 1988, Rural Economics, Departament of economics, University of Delhi 10. Dirk E. Maier, Rodney A. Rulon, Economic analysis of new post-harvest IPM technologies, Proceeding of the 7th international Working Conference on stores product protection – volume 2, 1997 11. Gustav Cassel, 1929, Fundamental Thoughts in Economics, London, Ernest BENN LTD) 12. Gavrilescu D., 1995 Economie agroalimentară, Editura Expert, București 13. Henry Clay M.A., , 1934, Economics – An introduction for the general reader, MACMILLAN AND CO., Limited St. Martin’S Street, London 14. Mirela – Adriana Rusali, 2013, Dezvoltarea economică a ruralului în România. Concepte și evaluări, Editura Digital Data Cluj 15. Mironiuc, M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice și aplicații, Editura Sedcom Libris, Iași, 2006 16. Paul A. Samuelson, William D. Nordhaus, 1998, Economics 17. Secrieru C., 1993, Economie agrară Ed. Universității, Al. I. Cuza, Iași 18. Ștefan G., Spînache Adriana, 2009 – The analisys of agro-alimentary economic growthglobal economic growth report, crisis and effects. Buletin lucrari stiintifice, USAMV Cluj-Napoca, Volumul 66/2 ISSN 1843-5254 25. 19. Ștefan G., Coca O., 2015 – The place of agriculture in economic growth. Lucrări Științifice U.S.A.M.V. Iași, vol. 58, nr. 1, Seria Agronomie, p. 199-202 26.

53 20. Ștefan G., 2006 – Economie agrară, Ed. "Junimea" Iași 27. Valerie du Plessis, Roland Beshiri, Ray D. Bollman, 200 21. Robu V., Anghel I., Șerban E.-C., Analiza economico- financiară a firmei, Ed. Economică, București, 2014 22. Wilcke B., “On-Farm Grain Storage Costs: Consider all the Factors”, University of Minnesota, 1999 23. Cistelecan, M. L. (2002) – “Economia, eficiența și finanțarea investițiilor”, Ed. Economică, București 24. http://www.businessdictionary.com/ 25. www.ro.wikipedia.org 26. http://www.mfinante.gov.ro