Licenta Bodea C [304658]

UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” [anonimizat]: [anonimizat]: S. l. Rotariu Mugurel

UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI”

[anonimizat]. 1. GENERALITATI

…………………………………………………………………………….

………………………………………………………………….

CAP 2. RESURSE ENERGETICE SECUNDARE

2.1.

…….

2.2.

…..

CAP. 3. BILANȚURI ENERGETICE

3.1. Principii generale de întocmire a bilanțurilor energetice. Clasificarea bilanturilor

Bilanțurile energetice pot fi clasificate pornind de la mai multe criterii. Unul dintre ele este natura activității desfășurate în conturul analizat. [anonimizat] :

a. procese de transformare a energiei;

b. procese de consum final de energie.

Procesul de transformare energetică are drept scop fie trecerea de la o formă de energie la o [anonimizat]. Procesul de consum final de energie este procesul în care energia este folosită în scopul realizării unuia sau mai multor produse sau al prestări unuia sau mai multor servicii neenergetice. [anonimizat], cu excepția recuperării resurselor energetice secundare. [anonimizat] :

a. pentru un echipament;

b. pentru o instalație;

c. pentru o secție;

d. pentru o uzină;

e. pentru o întreagă organizație (un agent economic).

Natura și gradul de interconexiune și complexitate al fenomenelor fizice și chimice pe care le presupune prelucrarea materiilor prime în cadrul proceselor sau procedeelor tehnologice analizate poate conduce în anumite condiții la clasificarea bilanțurilor energetice în :

a. bilanțuri simple (termoenergetic sau electroenergetic);

b. bilanțuri complexe (termoenergetic si electroenergetic).

[anonimizat], o [anonimizat]. Bilanțul simplu este bilanțul întocmit pentru un contur în care fie fenomenele de natură electrică fie cele de natură termodinamică și/[anonimizat]. Este evident că și formele de energie intrate și eventual ieșite sunt corelate cu natura fenomenelor care au loc în interiorul conturului dat.

[anonimizat]. Marea majoritate a [anonimizat] o abordare simplificată și impune contabilizarea tuturor formelor de energie care intră în și care ies din conturul de bilanț. [anonimizat] :

pentru o oră sau o perioadă mai scurtă decât o oră;

pentru un schimb;

pentru o zi (24 ore);

pentru un sezon;

pentru un an sau o perioadă mai lungă decât un an.

După sursa de proveniență a datelor de intrare, bilanțurile energetice se clasifică în:

bilanțuri propuse de către proiectant, constructor sau furnizor (de proiect);

bilanțuri întocmite pe bază de măsurători în instalație .

Bilanțul energetic de proiect se elaborează pe baza rezultatelor calculelor extrase din proiect, a datelor furnizate de prospecte, oferte, cataloage, literatura de specialitate, pe baza experienței obținute în exploatarea unor echipamente asemănătoare, a altor surse de informații. Bilanțul de proiect constituie situația de referință pentru bilanțul energetic de recepție. Omologarea unui echipament sau a unei instalații presupune măsurători prin care se obțin fie valorile unor indicatori de performanță în regimul nominal, fie comportarea sistemului la regimuri nenominale stabilizate sau tranzitorii. În cazul în care la probele de omologare nu se realizează parametrii sau performanțele de proiect, valorile realizate la omologare devin valori de referință pentru bilanțul energetic de recepție.

Bilanțul energetic de recepție se elaborează cu ocazia punerii în funcțiune a unui echipament sau a unei instalații, în condițiile concrete de exploatare. În acest scop se efectuează o serie de probe de funcționare și măsurători la cel puțin trei trepte de sarcină, dintre care una este obligatoriu sarcina nominală.

Valorile astfel obținute se înscriu în cartea tehnică a echipamentului sau a instalației. Bilanțul energetic de recepție constituie bilanțul de referință pentru activitatea de exploatare. Bilanțul energetic real reflectă situația în care se găsește la un moment dat un echipament sau o instalație, punând în evidență abaterile indicatorilor de performanță realizați de la valorile lor de referință, stabilite în cadrul bilanțul de proiect, de omologare sau de recepție. Analiza trebuie să inventarieze și potențialul energetic al resurselor energetice refolosibile. Bilanțul real se elaborează numai pe bază de măsurători efectuate asupra subiectului analizei și constituie baza pentru analiza energetică.

3.2. Structura bilantului energetic

Bilanțul energetic reprezintă metoda sistematică care permite analiza utilizării energiei într-o activitate oarecare. Întocmirea unui bilanț energetic la nivelul unui contur dat permite obținerea unei reprezentări accesibile a modului în care fluxurile de purtători de energie intrate se distribuie, se transformă, sunt consumate și ies din conturul analizat.

Conturul de bilanț este suprafața imaginară închisă în jurul unui echipament, instalație, clădire, secție, uzină, agent economic, etc în funcție de care se definesc fluxurile de energie care intră și cele care ies. Conturul de bilanț poate cuprinde o întreagă întreprindere, o secție de producție, un lanț tehnologic, o clădire, un agregat tehnologic, un aparat, etc. Conturul considerat poate cuprinde elemente care nu sunt neapărat situate pe același amplasament, dar între care există legături materiale.

Bilanțul energetic are la bază legea conservării energiei, scopul să u fiind identificarea și evaluarea tuturor cantităților sau fluxurilor de energie care intră și care ies din perimetrul analizat într-o anumită perioadă de timp. Întocmirea corectă a oricărui bilanț energetic presupune în primul rând stabilirea precisă a limitelor conturului în interiorul căruia se desfășoară activitatea analizată și a perioadei de timp considerate. Studiind cu atenție fenomenele fizice și chimice implicate în activitatea desfășurată în interiorul conturului dat se definesc categoriile de fluxuri energetice care sunt urmărite la întocmirea bilanțului. Din această categorie pot face parte căldura fizică (sensibilă), căldura latentă, puterea calorifică, efectul termic al reacțiilor chimice, lucrul mecanic, energia potențială, energia electrică, etc.

Întocmirea bilanțului energetic necesită de cele mai multe ori întocmirea în prealabil a unui bilanț material, ai cărui termeni pot servi drept bază de calcul pentru anumite fluxuri de energie intrate sau ieșite din conturul de bilanț. Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute prin întocmirea bilanțului se face de obicei cu ajutorul diagramelor Sankey.

Este o metodă simplă și sugestivă, accesibilă atât specialiștilor cât și nespecialiștilor. Trebuie avut în vedere faptul că unele categorii de fluxuri energetice care intră în conturul de bilanț dat nu sunt incluse ca atare sau nu sunt incluse deloc în factura energetică, dar trebuie luate în considerare la întocmirea bilanțului energetic. În alte cazuri, substanțe combustibile sunt utilizate în alte scopuri, puterea lor calorifică nefiind luată în considerare ca termen al bilanțului energetic. Ele apar în evidența contabilă a organizației la alte capitole, iar valoarea lor se regăsește în costurile totale de producție.

Consumurile finale de energie la nivelul unui perimetru dat, în interiorul căruia se desfășoară în mod organizat o activitate de tip industrial, pot îmbrăca mai multe forme :

energie electrică;

energie mecanică;

căldură;

frig;

combustibil;

aer comprimat.

Un flux de energie care intră în mod organizat în conturul unei întreprinderi industriale, poate fi alocat în principiu fie unui proces de transformare, fie unui proces de consum final. Fluxurile de energie direct utilizabilă, disponibile în perimetru întreprinderii pentru procesele de consum final, atât cele provenite din exteriorul cât și cele generate în interiorul acestuia, pot fi încadrate într-una dintre următoarele două categorii:

consumuri directe (tehnologice), aferente în mod nemijlocit etapelor realizării unui produs sau prestării unui serviciu;

consumuri indirecte, aferente activităților conexe desfășurate în perimetrul respectiv.

Consumurile indirecte contribuie la asigurarea și susținerea logistică a activității de producție propriu-zise. Activitățile indirecte (conexe) includ planificarea, monitorizarea, contabilizarea, aprovizionarea, asigurarea condițiilor de muncă, transportul intern, distribuția, paza, etc. Deosebirea între consumurile directe și cele indirecte nu este doar una formală. În afara faptului că ele nu sunt în mod necesar simultane, cele două categorii de consumuri de energie au de obicei și caracteristici diferite. De aceea este recomandabil ca la întocmirea inventarului să se precizeze din ce categorie face parte o anumită cerere sau un anumit consum de energie. În raport cu conturul de bilanț stabilit se definesc categoriile de intrări și ieșiri din acest contur. În general, fluxurile materiale continue sau discontinue intrate într-un contur dat pot fi clasificate în trei categorii :

resurse primare, care pot fi materiale și/sau energetice;

semifabricate ;

energie direct utilizabilă.

Ieșirile din conturul respectiv pot fi la rândul lor clasificate în patru categorii și anume :

produsul principal;

produsul sau produsele secundare;

resursele secundare materiale și/sau energetice;

pierderi directe de energie.

După ce au fost identificate, fluxurile de energie care intră și care ies trebuie apoi să fie cuantificate. Oricare dintre termenii bilanțului energetic, fie că este o mărime de intrare sau o mărime de ieșire, poate fi determinat ca valoare (cuantificat) în mai multe moduri și anume :

direct prin măsurare;

prin măsurarea în prealabil a uneia sau mai multor mărimi, urmată de calculul termenului de bilanț pe baza acestor mărimi;

în baza unor anumite informații provenind din proiectul tehnic sau din alte surse.

Cele mai multe situații impun cunoașterea bilanțului de masă înaintea întocmirii bilanțului energetic. Bazat pe analize chimice, pe măsurători, pe calcule sau numai pe estimări, bilanțul de masă precede întocmirea bilanțului energetic deoarece determinarea tuturor termenilor bilanțului energetic prin măsurare directă fie nu este tehnic posibilă, fie nu este rațională. Astfel, căldurile sensibile absolute și cantitățile de căldură sensibilă asociate unor cantități sau unor debite de substanță se calculează înmulțind cantitatea sau debitul de substanță cu căldura specifică și cu temperatura în cazul căldurii absolute sau numai cu o diferență de temperatură în cazul cantității de căldură. Efectul termic al reacțiilor chimice care au loc în interiorul conturului de bilanț nu poate fi măsurat direct. El poate fi însă estimat cu suficientă precizie prin calcul, cu condiția cunoașterii transformărilor chimice care au loc în interiorul conturului de bilanț atât sub aspect cantitativ cât si sub aspect calitativ.

Prin urmare trebuie bine cunoscută cantitatea și compoziția chimică a fluxurilor de masă care intră și care ies din conturul de bilanț. Efectul termic al reacțiilor chimice se determină prin calcul conform teoriilor chimiei fizice și constantelor disponibile în literatura de specialitate pentru fiecare reacție. Căldura dezvoltată de reacțiile chimice exoterme este considerată intrare în conturul de bilanț, în timp ce căldura absorbită de reacțiile chimice endoterme este considerată ieșire din conturul de bilanț. Căldura dezvoltată prin arderea combustibililor, deși este tot efectul unor reacții chimice exotermice de oxidare, se stabilește prin determinări experimentale sau de laborator făcute concomitent cu desfășurarea măsurătorilor de bilanț.

Stabilirea puterii calorifice a unui combustibil trebuie în general completată cu analiza elementară sau cu compoziția chimică a combustibilului respectiv. Pentru determinările compoziției și puterii calorifice trebuie respectate recomandările referitoare la asigurarea reprezentativității probei de combustibil. În cazul combustibililor gazoși este permisă stabilirea puterii calorifice pornind de la compoziția amestecului de gaze determinată experimental și de la puterile calorifice ale componentelor combustibile.

Conținutul de căldură al unui flux de masă se calculează ca produs între debitul sau cantitatea de masă și entalpia specifică, care se găsește în tabele sau se calculează cu ajutorul relațiilor analitice specifice disponibile în manualele de specialitate. În lipsa acestor date este necesară determinarea căldurii specifice și/sau latente în laborator, probele fiind prelevate în timpul măsurătorilor de bilanț. Determinarea experimentală a căldurii specifice sau latente poate fi înlocuită în anumite situații cu rezultatele obținute cu ajutorul unor relații analitice aproximative utilizate în chimie, care pornesc de la structura moleculei și de la legăturile între atomi și/sau radicali. Pierderile de căldură prin radiație și convecție în mediul exterior se recomandă să fie stabilite prin calcule. Acolo unde ele sunt puțin semnificative se acceptă stabilirea lor prin condiția de închidere a bilanțului. Condiția conservării energiei în cazul întocmirii bilanțului energetic al activității desfășurate în perimetrul analizat este exprimată matematic prin relația :

+ = +++

unde:

WREP reprezintă conținutul de energie al fluxului sau fluxurilor de energie primară,

WEDU reprezintă conținutul de energie al fluxului sau fluxurilor de energie direct utilizabilă,

WPP reprezintă conținutul de energie al produsului principal,

WRES reprezintă conținutul de energie al fluxului sau fluxurilor de resurse energetice secundare,

reprezintă fluxul de energie pierdută direct în mediul ambiant iar

WACU reprezintă cantitatea de energie disipată prin efect de acumulare. Ultimul termen apare doar în cazul proceselor discontinue, mărimea sa putând fi în anumite cazuri semnificativă iar în altele neglijabilă. Termenii bilanțului energetic pot fi exprimați, după caz, în W și multiplii, în cazul unor activități de tip continuu, sau în J și multiplii, în cazul unor activități de tip discontinuu. Resursele materiale pot fi în același timp și resurse energetice, având valoare energetică sau un anumit conținut de energie, pot fi de diverse feluri și se pot prezenta sub diverse forme. În general, prin resurse energetice primare sau energie primară se înțeleg substanțe combustibile convenționale (cărbuni, petrol și derivatele sale, gaz natural, alți combustibili sintetici, etc), în timp ce prin energie direct utilizabilă se înțelege o formă de energie rezultată de obicei prin conversia energiei primare, care poate fi consumată ca atare :

energia electrică;

energia mecanică;

căldură;

frig;

aer comprimat.

Din conturul de bilanț considerat iese în primul rând produsul principal, care este scopul activității analizate. În unele cazuri, pe lângă acesta mai ies și unul sau mai multe produse secundare, deșeuri, reziduuri sau resurse secundare (materiale și/sau energetice). Trebuie precizat că produsul principal poate avea și el un anumit conținut de energie, care îi poate conferi și calitatea de resursă energetică secundară. În categoria pierderilor directe de energie ale unui contur dat intră în primul rând următoarele :

căldura transmisă mediului înconjurător prin pereții a căror temperatură este mai mare decât temperatura ambientului,

energie mecanică transformată în căldură prin frecare în lagăre;

căldura generată în anumite situații prin efectul termic al curentului electric.

Analiza eficienței energetice a unei activități desfășurate într-un anumit contur pornește în primul rând de la cantitatea și calitatea resurselor energetice secundare disponibilizate. Resursele energetice secundare (RES) reprezintă cantități sau fluxuri de energie de orice fel, evacuate dintr-un contur în care se desfășoară o activitate productivă și care nu pot fi reciclate (valorificate tot în activitatea respectivă) decât prin modificări aduse instalațiilor aflate în conturul respectiv. Resursele energetice secundare pot fi clasificate în funcție de natura conținutului lor de energie în patru categorii distincte :

combustibile;

termice;

de suprapresiune;

cinetice.

RES combustibile pot fi întâlnite în stare gazoasă (gaz de cocs, gaz de furnal, gaze eliminate ca purjă dintr-o instalație de sinteza, etc), lichidă (leșie) sau solidă (deșeuri lemnoase, paie, cocs mărunt). Indiferent de starea de agregare, ele se caracterizează prin compoziția și puterea lor calorifică. RES termice pot fi agenți termici fluizi (aer cald, gaze de ardere, gaze de proces, abur uzat, condensat) sau substanțe solide (laminate, piese și materiale tratate termic, cocs fierbinte, zgură, etc). Ele se caracterizează prin nivelul de temperatură cu care ies din conturul de bilanț, dar și prin capacitatea de a transfera această căldură sensibilă sau latentă unui alt mediu. RES de suprapresiune sunt în general gaze având o presiune mai mare decât presiunea atmosferică, deci un conținut de energie potențială. RES cinetice sunt cunoscute și sub denumirea de volanți sau mase inerțiale frânate. Resursele energetice secundare care ies dintr-un contur de bilanț oarecare pot cumula mai multe astfel de caracteristici. De exemplu, un flux de gaze evacuat dintr-o instalație poate avea în compoziția sa elemente combustibile (metan, hidrogen, oxid de carbon), dar în același timp poate avea o temperatura și eventual o presiune mai mari decât acelea ale mediului ambiant.

3.3. Structura unui bilant energetic

Elaborarea unui bilanț energetic comportă o anumită structură, al cărui model este următorul:

Definirea conturului.

Prezentarea sumară a activității din interior (procesului tehnologic).

Schema fluxului tehnologic.

Precizarea caracteristicilor tehnice ale agregatelor și instalațiilor conținute în contur.

Prezentarea punctelor și aparatelor de măsură (tip, schemă, clasă de precizie).

Fișa tip sau buletinul de măsurători.

Ecuația de bilanț.

Calculul termenilor bilanțului (expresii analitice, formule de calcul).

Bilanțul energetic prezentat sub formă de tabel și de diagramă Sankey.

Analiza bilanțului.

Atât în cazul transformatorilor de energie cât și în cazul consumatorilor finali, eficiența energetică trebuie stabilită pentru întreg domeniul de variație al încărcării. Măsurătorile pentru determinarea performanțelor energetice se fac pentru mai multe mărimi ale sarcinii utile a echipamentului sau instalației analizate :

sarcină nominală;

sarcină maximă curent realizată în perioada analizată;

sarcină minimă curent realizată în perioada analizată;

sarcină medie anuală pe perioadele de funcționare efectivă.

În cazurile în care nu se pot crea condițiile necesare executării măsurătorilor la sarcinile de mai sus, se aleg cel puțin alte trei mărimi ale sarcinii, în limitele domeniului de variație a acesteia, pentru care se elaborează bilanțul. Dacă echipamentul sau instalația funcționează la o sarcină practic constantă pe perioada considerată, bilanțul se întocmește numai pentru această unică sarcină.

În cazul în care consumurile energetice și eventual produsul activității desfășurate în conturul dat sunt influențate sensibil de anumiți factori (caracteristicile materiilor prime, temperatura exterioară), bilanțul se întocmește pentru mai multe valori caracteristice ale acestor parametri (minim, maxim, mediu, normal). În funcție de natura activității desfășurate în interiorul conturului analizat, conținutul de energie al fiecăruia dintre termenii bilanțului poate fi exprimat în mărime absolută sau în mărime specifică, raportat la unitatea în care se exprimă volumul activității.

Durata pentru care se va întocmi bilanțul energetic depinde de scopul întocmirii și este cuprinsă între o oră și un an calendaristic sau durata unui ciclu de fabricație, dacă acesta din urmă depășește un an. Pentru recepția sau omologarea instalațiilor nu se efectuează decât bilanțuri orare sau pe cicluri de funcționare. Determinarea mărimilor necesare elaborării bilanțului se va face pe baza măsurătorilor directe. În cazul când o mărime nu poate fi determinată direct, dar poate fi dedusă cu suficientă precizie prin măsurarea altor mărimi, se admite să se aplice metoda determinărilor indirecte.

Unele elemente ale bilanțului pe partea de intrări sau pe partea de ieșiri pot fi neglijate, dacă determinarea lor comportă dificultăți apreciabile și reprezintă mai puțin de 1% din totalul energiei intrate respectiv ieșite. Aparatele folosite pentru măsurători trebuie să se afle în interiorul termenelor obligatorii de verificare metrologică stabilite prin normativele în vigoare. Măsurătorile de omologare și de recepție ale echipamentelor (respectiv instalațiilor) se vor executa cu aparate de măsură cu o clasă de precizie superioară, de regulă maximum 0,5.

Valorile parametrilor tehnologici și energetici caracteristici procesului analizat în timpul efectuării măsurătorilor, cât și evenimentele apărute în perioada măsurătorilor se vor consemna în fișele sau în buletinele de măsurători. Elementele bilanțului energetic se vor prezenta atât sub formă tabelară cât și sub forma uneia sau mai multor diagrame Sankey. Limita maximă de eroare, exprimată prin valoarea absolută a diferenței între totalul intrărilor și totalul ieșirilor împărțită la totalul intrărilor, nu va depăși :

±2,5%, în cazul bilanțurilor în care principalele mărimi sunt determinate prin măsurători directe (metoda recomandată);

±5%, în cazul bilanțurilor în care unele mărimi nu pot fi măsurate direct, dar pot fi deduse cu suficientă precizie prin măsurarea altor mărimi (determinare indirectă).

D. Eficiența și respectiv ineficiența energetică nu pot fi măsurate direct. Ele pot fi exprimate cu ajutorul unor indicatori de performanță, ale căror valori sunt comparate cu una sau mai multe valorile alese ca referință. Nivelul de referință al unui indicator poate fi, de exemplu, valoarea obținută utilizând cele mai bune tehnologii dezvoltate pe plan mondial, cea obținută utilizând doar acele tehnologii care s-au dovedit economic eficiente sau valoarea obținută prin prelucrarea rezultatelor proprii obținute într-o perioadă anterioară. Referința este aleasă de obicei în funcție specificul și de interesele organizației care desfășoară sau patronează activitatea analizată.

Indicatorul de performanță energetică întrebuințat în special în cazul analizei proceselor de transformare a energiei este randamentul energetic. În energetică, randamentul este o mărime adimensională, ceea ce presupune ca atât efectul util cât și cel consumat să fie de aceeași natură și să fie exprimate în aceeași unitate de măsură. În cazul proceselor de consum final, efectul consumat este un flux sau o cantitate de energie, în timp ce efectul util este prin definiție de altă natură. Din acest motiv, randamentul energetic este considerat un indicator specific de natură cantitativă potrivit pentru procesele de transformare a energiei și mai puțin potrivit pentru cele de consum final.

Indicatorul de performanță fizic care caracterizează cel mai bine eficiența energetică a unui proces de consum final de energie este consumul efectiv de energie, absolut sau specific. Consumul specific este raportat la unitatea de măsură a volumului acestei activități. El reprezintă deci cantitatea de energie de un anumit fel sau suma cantităților de energie de orice fel necesare pentru realizarea unei singure unități în care se exprimă volumul activității analizate.

Utilizarea indicatorilor specifici de eficiență energetică elimină influența modificării volumului de activitate și a structurii producției. În funcție de modul de exprimare a mărimilor care intră în componența indicatorilor de performanță energetică, aceștia pot fi exprimați fizic sau valoric .

În cazul unui singur fel de energie intrat în conturul de bilanț și al unui singur produs principal, definiția consumului specific de energie este simplă și ușor de aplicat. Dacă din activitatea prestată în conturul dat ies două sau mai multe produse principale, repartizarea consumului efectiv de energie între acestea trebuie să se facă după un anumit criteriu sau pornind de la o anumită ipoteză, în funcție de specificul activității.

Situația se complică de asemenea și în cazul în care în conturul dat intră mai multe forme de energie. În această situație, conținutul efectiv de energie al fiecăruia dintre fluxurile intrate trebuie echivalat cu un singur fel de energie. În majoritatea cazurilor, energia echivalentă este energie primară (echivalent combustibil convențional). Raportul de echivalare este specific fiecărui caz în parte și trebuie bine justificat. Trebuie subliniat faptul că cea mai bună echivalare este asigurată prin exprimarea valorică, în unități monetare, a consumurilor de energie de orice fel. În urma echivalării energetice a diferitelor forme de energie consumate rezultă un al doilea indicator fizic de performanță energetică și anume consumul echivalent de energie primară, absolut sau specific. Notând cu VA volumul activității, consumul specific echivalent de energie primară Cse se calculează cu relația :

În relația de mai sus, β>1 este coeficientul de echivalare a energiilor direct utilizabile în energie primară. Consumul specific echivalent de energie primară este proporțional în anumite condiții și cu o anumită marjă de eroare cu principalul indicator valoric și anume cheltuielile specifice cu energia.

Consumul specific cumulat de energie primară, cunoscut și sub denumirea de energie înglobată sau de conținut de energie al unui produs, caracterizează gradul de valorificare a resurselor energetice pentru un întreg lanț tehnologic sau pentru un ciclu complet de fabricație. Mărimea sa poate include consumurile de energie primară aferente următoarelor componente :

obținerea resurselor materiale consumate pe parcursul întregului lanț tehnologic sau numai pentru o anumită parte a acestuia;

funcționarea în condiții normale a tuturor instalațiilor și agregatelor incluse în conturul stabilit;

transportul resurselor materiale și produselor intermediare până la locul de consum;

echivalentul în energie primară al uzurii mijloacelor fixe care contribuie, direct sau indirect, la realizarea produsului respectiv.

Calculul consumului cumulat de energie înglobată în unitatea de produs este cu atât mai complicat cu cât procesul sau lanțul tehnologic este mai extins și include mai multe etape. Mărimea consumului specific cumulat de energie primară exprimă intensitatea energetică a unui produs, a unei activități, a unui întreg lanț tehnologic, a unei filiere tehnologice.

Toți indicatorii de performanță energetică se determină în urma întocmirii auditului energetic al procesului, alcătuit pe o perioada suficient de lungă, cel puțin egală cu un ciclu de activitate, pentru ca valoarea astfel obținută să aibă relevanță. Practica recomandă ca auditul să fie întocmit pentru un an calendaristic sau financiar, cu excepția cazurilor în care ciclul de activitate depășește această perioadă.

Rezultatele astfel obținute au un caracter cantitativ, reflectând consecințele primului principiu al termodinamicii. Pentru completarea lor cu aspectele calitative absolut necesare unei analize tehnice este necesară recurgerea la bilanțul exergetic. Bilanțurile exergie-anergie pun în evidență limitele capacității de transformare a unui tip de energie în altul și consecințele celui de-al doilea principiu al termodinamicii asupra eficienței energetice a conturului analizat. Din acest tip de bilanț rezultă indicatorul numit randament exergetic.

Eficiența energetică a fost separată în mod artificial de rentabilitate în condițiile economiei socialiste de comandă. Diferența între prețurile stabilite pentru diferitele produse prin planificare centralizată și costurile lor reale de producție sau de achiziție nu permitea stabilirea prin calcul a rentabilității reale a unei activități sau a unei soluții tehnice. În aceste condiții, criteriile energetice de apreciere au permis compararea pe baze reale dar incomplecte a unor soluții tehnice sau a unor tehnologii. Ele au avut la bază o serie de indicatori fizici, absoluți sau specifici (randamente, consumuri efective, consumuri echivalente, consumuri cumulate). Indicatorii tehnici reflectă numai parțial eficiența cu care sunt valorificate resursele intrate într-un contur dat.

În condițiile capitalismului și economiei de piață, eficiența energetică se exprimă și se măsoară în special cu ajutorul indicatorilor valorici. Principalul indicator valoric de eficiență energetică este valoarea specifică a facturii energetice sau cheltuielile specifice cu energia, mărime raportată la unitatea de măsură a volumului activității. Acesta este un indicator sintetic, care cumulează toate influențele consumului de energie asupra costului de producție. Trebuie subliniat faptul că exprimarea valorică a indicatorilor de eficiență energetică are mai multă relevanță și este accesibilă și unor persoane fără o pregătire tehnică de specialitate. Pe lângă cheltuielile specifice cu energia pe unitatea de volum al activității prestate, exprimarea valorică a efectului consumat mai permite evidențierea unor aspecte semnificative de natură economico-financiară, legate de conceptul de eficiență energetică :

ponderea cheltuielilor cu energia în costurile totale de producție;

costul pierderilor de energie, al ineficienței sau/și al nerecuperării RES.

E. Un bilanț termoenergetic poate fi întocmit în două feluri :

Considerând cantitățile absolute de căldură care intră și care ies cu fiecare flux de masă din conturul de bilanț (entalpiile asociate acestor fluxuri);

considerând cantitățile de căldură care sunt fie preluate din fie cedate de fiecare dintre fluxurile de masă (diferențele de entalpie asociate acestor fluxuri).

Prima variantă are un caracter mai general, deoarece ea poate fi aplicată în orice situație. Ea este recomandabilă în cazurile în care fluxurile de masă care intră în perimetrul analizat își modifică compoziția sau se transformă integral în interiorul acestuia și nu se mai regăsesc ca atare la ieșire. A doua variantă este recomandabilă numai când fluxurile de masă care intră se regăsesc fără modificări sau cu modificări minime la ieșirea din conturul de bilanț.

3.6. Analiza bilanț energetic

Analiza oricarui bilant energetic pornește de la informațiile furnizate de :

tabelul conținând mărimile absolute sau relative ale fluxurilor de energie intrate și respectiv ieșite din contur;

diagrama Sankey trasată pe baza tabelului de mai sus;

indicatorii de performanță energetică calculați pe baza aceluiași tabel;

nivelul de referință al indicatorilor de performanță energetică;

inventarul resurselor energetice secundare disponibilizate (eliminate) din contur;

alte informații.

Nivelul sau valoarea de referință a indicatorilor de performanță energetică urmăriți poate proveni din proiectul instalației analizate, prospecte, brevete, standarde în vigoare, literatura de specialitate. Referința este în general stabilită cu ocazia întocmirii bilanțului de proiect, de omologare sau de recepție. Valoarea de referință trebuie să fie aleasă în așa fel încât să poată fi atinsă în condiții reale de funcționare. Alegerea unei valori de referință imposibil de atins are de regulă efecte psihologice negative și poate demobiliza personalul de exploatare. Fluxurile de energie care intră în conturul de bilanț pot fi clasificate astfel :

intrări organizate, achiziționate contra cost din exterior, care se regăsesc ca atare în factura energetică;

intrări neorganizate, care nu se regăsesc ca atare în factura energetică. Fluxurile de energie care ies din conturul de bilanț pot fi în clasificate astfel :

termeni utili, cunoscuți și sub denumirea de fluxuri de energie utile, a căror lipsă împiedică buna desfășurare a activității din interiorul conturului de bilanț;

termeni inutili, cunoscuți și sub denumirea de pierderi de energie.

Pierderile de energie constituie o categorie complexă și eterogenă de fluxuri de energie, din care pot face parte următoarele :

căldura sensibilă conținută de gazele reziduale (de ardere, de proces, etc);

căldura nedezvoltată ca urmare a unei combustii incomplete din cauze chimice sau mecanice;

căldura pierdută prin radiație și convecție prin suprafețele echipamentului în contact cu mediul ambiant în care se desfășoară procesul;

căldura conținută în cantitățile de substanță care se pierd prin evaporare, purjare, drenare, decantare, reglare sau prin neetanșeitățile instalației;

căldura evacuată din proces prin intermediul apei de răcire;

căldura sensibilă conținută în rebuturile de fabricație, în deșeuri, în materialele rezultate din proces ca asociate produsului propriu-zis (zgură, cenușă, pulberi, balast,) ca și căldura sensibilă a produsului propriu-zis la ieșirea din conturul de bilanț considerat;

lucrul mecanic de frecare transformat în căldură.

În cazul în care procesul desfășurat în interiorul conturului de bilanț este unul de transformare a energiei, definirea efectului util și a pierderilor este relativ simplă. În cazul în care în interiorul conturului de bilanț are loc un proces de consum final, împărțirea fluxurilor de energie în utile și inutile este în multe cazuri discutabilă.

Analiza rezultatelor bilanțului energetic are două etape. Prima etapă constă în determinarea indicatorilor de performanță energetică, al căror nivel se compară cu cel de referință. Ca urmare a acestei comparații, activitatea desfășurată în interiorul conturului analizat sau instalația analizată primește un calificativ în raport cu referința. În cazul bilanțurilor energetice reale, situația caracterizată de ele se abate mai mult sau mai puțin de la situația de referință. Prima etapă a analizei trebuie să stabilească motivele abaterii și să propună măsuri de remediere a situației. Chiar dacă rezultatul primei etape a analizei indică o situație suficient de apropiată de referință, este posibil ca nivelul de referință stabilit anterior momentului analizei, să nu mai corespundă cerințelor momentului analizei sau celor ale viitorului previzibil.

În astfel de cazuri, problema eficienței energetice trebuie abordată în alt mod. Această a doua etapă a analizei eficienței energetice a unei activități desfășurate într-un anumit contur pornește de la cantitatea și calitatea resurselor energetice secundare disponibilizate.

Prin definiție, resursele energetice secundare reprezintă cantități sau fluxuri de energie de orice fel, evacuate dintr-un contur în care se desfășoară o activitate productivă și care nu pot fi reciclate (valorificate tot în activitatea respectivă) decât prin modificări aduse instalațiilor aflate în conturul respectiv. Prin urmare, a doua etapă a analizei are ca obiect evaluarea potențialului RES și a posibilităților de valorificare a acestora.

Valorificarea RES în interiorul conturului asociat activității din care provin presupune modificarea procesului tehnologic sau a cel puțin unuia dintre echipamentele care compun instalația. Ea se numește recuperare internă sau interioară și are ca efect reducerea consumului propriu de energie primară sau direct utilizabilă. Acest mod de valorificare a RES, care poate fi considerat ca o reciclare sau o recirculare, nu este întotdeauna tehnic posibil și/sau avantajos din punct de vedere economic. Recuperarea internă are ca efect direct reducerea facturii energetice ca urmare a reducerii consumului propriu de energie.

Valorificarea RES în afara conturului respectiv se numește recuperare externă sau exterioară și implică existența unui consumator exterior conturului asociat activității din care provine RES. Consumatorul este de obicei amplasat în apropiere, deoarece transportul la distanțe mari este cu atât mai puțin avantajos din punct de vedere economic cu cât intensitatea sau densitatea energetică a RES este mai mică. Recuperarea externă are ca efect reducerea în mod indirect a facturii energetice a activității care a generat-o, deoarece din ea se deduc încasările obținute din vânzarea în exterior a RES.

Consumatorul alimentat printr-o recuperare externă a RES renunță la serviciile unei surse de energie convenționale (centrală electrică, centrală termică), care va produce mai puțină energie direct utilizabilă pentru care va consuma mai puțină energie primară. El trebuie să prezinte o cerere de energie compatibilă cu caracteristicile RES disponibile (natură, parametrii, simultaneitate, mod de variație în timp). Dacă compatibilitatea este parțială, RES va constitui doar una dintre sursele sale de alimentare cu energie, cealaltă rămânând sursa convențională. Recurgerea la alimentarea cu energie recuperată duce de obicei la complicații suplimentare pentru consumator, dezavantaj compensat printr-un preț mai coborât al energiei cumpărate.

Oportunitatea și gradul de recuperare al unei RES sunt întotdeauna rezultatul unei analize tehnico-economice, care exprimă o anumită situație la un moment dat, într-un anumit loc și într-un anumit context. Modificarea momentului, a locului sau a contextului poate infirma o soluție de recuperare în totalitate sau numai într-o anumită proporție. Acest lucru trebuie subliniat, deoarece anumite soluții practicate cu succes în alte părți nu sunt în mod obligatoriu la fel de eficiente și în condițiile actuale din România și invers.

CAP. 4. STUDIU DE CAZ

Societatea industriala analizata iși desfășoară activitatea în domeniul industriei sticlei, în special fabricarea și prelucrarea de matrițe. Procesul industrial de fabricație al matrițelor poate fi grupat în două fluxuri:

flux piese mari;

flux piese mici;

În hala de producție piesele mari sunt prelucrate în zona BC-AC (Before Colmonoy-After Colmonoy), unde sunt supuse unor operații (proceduri) de tip BC. În continuare piesele trec prin etapa de sudură și revin în zona BC – AC pentru prelucrări de tip AC (fig. 4.1). După această etapă, piesele astfel prelucrate sunt trimise în zona de strunjire interioară – exterioară, fiind apoi prelucrate prin frezare, găurire și extrafrezare, operații efectuate cu ajutorul mașinilor dedicate din zonele OP 50, Gundrill și Extra – milling.

Fig. 4.1 Schemă flux de producție piese mari

Din categoria pieselor mari, care intră în fluxul de producție descris anterior, fac parte matrițele finale sau matrițele preforma (cunoscute sub denumirea de mould-uri și blank-uri).

Al doilea flux de producție este dedicat pieselor mici, în general reprezentate de partea de jos a matrițelor care constituie fundul recipientului (buttom –uri). Prima etapă este cea de debitare, urmată de etapele de strunjire, sudură și frezare. După etapa de frezare (denumită small parts milling) piesele sunt trimise în zona de gravare, apoi în cea de lustruire, fluxul de producție încheindu-se cu etapa de remediere a defectelor (fig.4.2).

Fig. 4.2 Schemă flux de producție piese mici

Cele două fluxuri de producție sunt deosebit de importante în obținerea produsului final, atât piesele mici cât și piesele mari parcurg trei etape comune și anume:

asamblare;

inspecție finală;

împachetare.

De precizat faptul că toate operațiile ce stau la baza fluxurilor de producție pentru piesele mari și mici sunt efectuate prin intermediul unor mașini unelte cu comandă numerică, special concepute pentru a ușură procesul tehnologic de fabricare a matrițelor pentru diferite tipuri de sticle.

Sistemul de management al calității certificat furnizează încrederea managementului că va putea realiza obiectivele propuse , va atinge și menține calitatea dorita la un cost optim.

De asemenea, certificarea se menține în urma evaluărilor și supravegherii din partea organismelor certificatoare, ceea ce furnizează încredere clienților noștri că produsele și serviciile vor fi consecvent de aceeași calitate. Hala de producție și succesiunea celor două fluxuri (piese mari și piese mici) este prezentată în fig. 4.3.

Fig. 4.3. Schema halei de producție – flux piese mari și mici

Breviar de calcul

Procesele tehnologice care se desfășoară în cadrul companiei solicită cantități importante de energie electrică și termică.

Energia electrică este furnizată halei de producție prin intermediul unui transformator coborâtor de 6 / 0,4 kV cu puterea de 1000 kVA: Postul de transformare este prevăzut cu 2 secții de bare, cuplate longitudinal, modul de funcționare fiind de regulă cu cupla închisă.

Definirea contururilor de bilant

Din analiza proceselor tehnologice se constată că nu poate fi stabilită o lege precisă de alocare a intervalelor de funcționare și nefuncționare pe fiecare dintre agregatele liniilor tehnologice. Oricare dintre mașini poate funcționa atât la gol, cât și la vârf de sarcină. În plus, oricare dintre agregate poate funcționa în intervale de timp distincte, de durate inegale, pe parcursul unui singur schimb. În aceste condiții este, practic, imposibil de stabilit regimul de lucru caracteristic pentru fiecare agregat.

În aceste condiții, conturul de bilanț s-a stabilit la nivelul tablourilor locale de forță din secțiile de producție, intrările în contururile de bilanț fiind asociate alimentărilor din tabloul general din postul de transformare către acestea. Bilanțul energetic global pe conturul companiei se întocmește prin sumarea tuturor contururilor stabilite la nivelul intrărilor în tablourile locale de forță, respectiv a celor două tablouri de alimentare a consumatorilor (TG1 și TG2).

Stabilirea unității de referință asociate bilanțului

Variațiile în timp ale sarcinii electrice arată că este dificil de stabilit durata de referință la nivelul unei operații sau la nivelul unui produs. În aceste condiții și în conformitate cu Ghidul de elaborare și analiză a bilanțurilor energetice, unitatea de referință asociată bilanțului electroenergetic întocmit pe baza măsurătorilor este ora, bilanțul energetic real anual întocmindu-se pe baza timpilor de funcționare din registrele zilnice de exploatare ale beneficiarului și a consumurilor de energie electrică înregistrate lunar de beneficiar, doar cu titlu consultativ, el neavând posibilitatea să redea situația exactă a consumurilor de energie la nivelul unui an calendaristic.

Chiar în condițiile în care mai mulți consumatori din liniile tehnologice au un regim variabil, un bilanț zilnic ar putea fi totuși realizat, cu eroare acceptabilă, însă numai la nivelul întregii întreprinderi.

Pentru efectuarea măsurătorilor neelectrice în instalațiile și echipamentele din interiorul conturului s-au utilizat o serie de aparate de măsură, principalele caracteristici funcționale ale acestora fiind prezentate în subcapitolele următoare.

Analizorul de gaze MADUR GA 12 (fig. 4.4.) este un analizor de gaze digital, cu afișarea valorilor măsurate pe un display LCD monocolor de 38 x 66 mm.

Aparatul poate măsura concentrația în gazele de ardere a oxidului de carbon – CO, oxidului de azot – NO, bioxidului de carbon – CO2, precum și valorile excesului de aer – .

Sonda de măsură are un cap cu lungimea de 150 mm și dispune de un tub de măsură având lungimea de 2m. Aparatul indică valorile temperaturii ambiante, precum și valorile temperaturii gazelor de ardere măsurate. Datele măsurate sunt transmise prin intermediul unei interfețe în infraroșu către o imprimantă miniatura care le imprimă direct pe bandă de hârtie.

Fig. 4.4. Analizorul de gaze MADUR GA 12

Intocmirea bilanțului termic

Societatea analizata are în dotare 10 instalații termice, respectiv 5 centrale termice murale de mică putere și 5 generatoare de aer cald, ambele tipuri de instalații fiind alimentate cu combustibil gazos – gaz natural.

Caracteristicile tehnice precum și destinația fiecăreia dintre centrale sunt precizate în tabelul 4.1. de mai jos.

Tab. 4.1 Caracteristici tehnice centrale si generatoare de aer cald

Bilanț real orar cazane

Bilanțul orar al cazanului IMMERGAS, model EOLO ESTRA – 32 kW

În tabelul 4.2 se prezintă valorile măsurate și valorile calculate ale mărimilor care intervin în bilanțul orar al cazanului.

Tab. 4.2 Mărimi măsurate și calculate pentru cazanul IMMERGAS, EOLO ESTRA 32 kW

În tab. 4.3 se prezintă bilanțul orar propriu-zis al cazanului, iar în fig. 4.5 și 4.6 se prezintă diagramele Sankey pentru cele două regimuri de funcționare considerate.

Fig. 4.5. Diagrama Sankey pentru cazan IMMERGAS, model EOLO ESTRA – 32 kW, la încărcare 100 %

Fig.4.6. Diagrama Sankey pentru cazan IMMERGAS, model EOLO ESTRA – 32 kW, la încărcare 50 %

4.4.1.2. Bilanțul orar al cazanului SAUNIER DUVAL, model THERMAFAST – 32,6 kw

În tabelul 4.4 se prezintă valorile măsurate și valorile calculate ale mărimilor care intervin în bilanțul orar al cazanului.

Tab. 4.4 Mărimi măsurate și calculate pentru cazanul SAUNIER DUVAL, model THERMAFAST – 32,6 kW

În tab. 4.5 se prezintă bilanțul orar propriu-zis al cazanului, iar în fig. 5.3, 5.4 se prezintă diagramele Sankey pentru cele două regimuri de funcționare considerate.

Fig. 4.3. Diagrama Sankey pentru cazan SAUNIER DUVAL, model THERMAFAST – 32,6 kW, la încărcare 100 %

Fig.4.4. Diagrama Sankey pentru cazan SAUNIER DUVAL, model THERMAFAST – 32,6 kW,la încărcare 50 %

Bilanț real orar al generatoarelor de aer cald

În cazul generatoarelor de aer cald, ecuația de lanț are aceeași forma ca si la cazanele da apa calda (vezi cap. 2), cu precizarea ca mărimea Qal are semnificația –„căldura conținuta in aerul încălzit”.

Bilantul orar al generatorului de aer cald nr. 1 DERMAC, model WLG 2000 – 250 kW

În tabelul 4.6 se prezintă valorile măsurate și valorile calculate ale mărimilor care intervin în bilanțul orar al generatorului.

Tab. 4.6 – Mărimi măsurate și calculate la generatorul de aer cald nr.1, DERMAC, WLG 2000 – 250 kW

În tab. 4.7 se prezintă bilanțul orar propriu-zis al generatorului, iar în fig. 5.5, 5.6 se prezintă diagramele Sankey pentru cele două regimuri de funcționare considerate.

Fig. 4.5. Diagrama Sankey pentru generatorul de aer cald nr.1, DERMAC, model WLG 2000 – 250 kW, la încărcare 100 %

Fig. 4.6. Diagrama Sankey pentru generatorul de aer cald nr.1, DERMAC, model WLG 2000 – 250 kW, la încărcare 50 %

Bilanțul orar al generatorului de aer cald nr.1, ITALKERO, model BIGFOX – 32 kw

În tabelul 4.8 se prezintă valorile măsurate și valorile calculate ale mărimilor care intervin în bilanțul orar al generatorului.

Tab. 4.8 Mărimi măsurate și calculate pentru generatorul de aer cald nr.1, ITALKERO, model BIGFOX – 32 kW

În tab. 4.9 se prezintă bilanțul orar propriu-zis al generatorului, iar în fig. 4.7, 4.8 se prezintă diagramele Sankey pentru cele două regimuri de funcționare considerate.

Fig. 4.7. Diagrama Sankey pentru generatorul de aer cald nr.1, ITALKERO, model BIGFOX – 32 kW, la încărcare 100 %

Fig. 4.8. Diagrama Sankey pentru generatorul de aer cald nr.1, ITALKERO, model BIGFOX – 32 kW, la încărcare 50 %

Bilantul termoenergetic real anual

S-a întocmit mai întâi un bilanț global orar, ale cărui rezultate sunt prezentate in tab 4.10 si apoi un bilanț real anual, ale cărui rezultate sunt prezentate in tab. 4.11.

Bilanțul real orar s-a realizat pe baza bilanțurilor reale orare ale cazanelor și a datelor furnizate de beneficiar privind durata de funcționare și gradul de încărcare.

În tabelul 4.10 este prezentat bilanțul termic real orar, iar în fig. 5.9 este prezentată diagrama Sankey corespunzătoare.

Tab. 4.10. Bilanț termic real orar

Fig.5.9. Diagrama Sankey pentru bilanțul termic real orar

Bilanțul termic real anual s-a realizat pe baza bilanțurilor termice reale orare ale cazanelor și a datelor furnizate de beneficiar privind durata de funcționare și gradul de încărcare.

În tabelul 4.11 este prezentat bilanțul termic real anual, iar în fig. 5.10 este prezentată diagrama Sankey corespunzătoare.

Tab. 4.11. Bilanț termic real anual

Fig. 5.10. Diagrama Sankey pentru bilanțul termic real anual

Analiza bilantului termoenergetic real

Concluziile privind bilanțul termoenergetic anual sunt sintetizate în tab 4.12.

În tabel este prezentat bilanțul termoenergetic anual global, bilanț obținut prin însumarea bilanțurilor termoenergetice reale orare întocmite pe cazanele de apă caldă și pe generatoarele de aer cald și luând în considerare datele furnizate de beneficiar privind durata de funcționare și gradul de încărcare a utilajelor.

Tab. 4.12. Bilanț termoenergetic real anual

În ceea ce privește cele cinci cazane de apă caldă, acestea sunt folosite pentru încălzire birouri și pentru preparare a.c.m. la grupurile sanitare.

Din analiza bilanțului acestora rezultă:

la cazanele 3 si 10, conform notațiilor din schemă, se constată că există valori mari ale excesului de aer (peste 3) și, pe cale de consecință, valori mai reduse ale randamentului acestor cazane (0,88 … 0,89). Se recomandă refacerea reglajelor pentru a reduce excesul de aer la valorile normale (1,3 … 1,6).

la cazanele 1, 2 si 4, conform notațiilor din schema termică de amplasare, se constată existența unor valori relativ bune ale excesului de aer, deși, chiar și la aceste cazane, este posibil un reglaj mai bun al excesului de aer (la valorile recomandate de furnizorul de echipamente). În acest fel, și la aceste cazane s-ar putea obține valori ale randamentului apropiate de cele nominale.

În ceea ce privește cele cinci generatoare de aer cald, acestea sunt folosite exclusiv pentru încălzirea spațiilor productive

Din analiza bilanțului acestora rezultă:

la generatoarele de aer cald 5, 6 și 7 (conform notaților din schema termică de amplasare), excesul de aer are valori în jur de 2, valori susceptibile de ușoare corecții în sensul reducerii lor pentru a obține creșteri ale randamentului la valori de 0,91 … 0,92.

la generatorul de aer cald 8 (conform notațiilor din schema termică de amplasare), excesul de aer are valori în jur de 1,28 …1,3, valori conforme cu recomandările și deci nu sunt necesare intervenții corective în partea de reglaj al excesului de aer.

la generatorul de aer cald nr. 9 (conform notațiilor din schema termică de amplasare), excesul de aer are valori în jur de 1,9, valori susceptibile de ușoare corecții în sensul reducerii lor pentru a obține și în acest caz o creștere a randamentului generatorului de aer cald.

Pe durata efectuării măsurătorilor de bilanț s-au constatat și alte aspecte privind consumurile de energie dintre care menționăm următoarele:

cele două compresoare de aer de 55kW, respectiv de 75 kW, care lucrează în sarcină cam la 75% din parametrii nominali, au un disponibil de energie termică recuperabila de aproximativ 40 kW, ceea ce la nivelul unui an calendaristic înseamnă o cantitate de căldură de 165 MWh.

posibilitatea reducerii însemnate a consumului de energie pentru iluminatul halelor, prin renunțarea la folosirea tuburilor fluorescente clasice și înlocuirea acestora cu lămpile de iluminat construite în tehnologia LED.

Ambele observații au și un puternic impact la mediu, prin reducerea efectivă a consumului de energie al întreprinderii, deci implicit prin reducerea corespunzătoare a consumului de energie primară (combustibil gazos) care ar trebui folosit pentru producerea acelorași cantități de energie.

CAP. 5. PLAN DE MĂSURI ȘI ACȚIUNI DE CREȘTERE A EFICIENȚEI ENERGETICE. CONCLUZII

Pornind de la datele prezentate în capitolele de bilanț electro și termoenergetic, precum și pe baza analizei detaliate a bilanțului prezentată anterior, în capitolul de față se prezintă o serie de măsuri tehnice care pot fi luate pentru creșterea eficienței energetice, concomitent cu unele aprecieri economice privind costul implementării acestor măsuri.

Măsurile sunt prezentate sub forma unor tabele de calcul privind valoarea energiei recuperate și costuri de implementare la introducerea unor recuperatoare de căldură pe fiecare din compresoarele de aer de 55 kW respectiv de 75 kW.

Recuperator de căldură (modul M1-55) montat în exteriorul compresorului Atlas Copco model GA 55 (55 KW): (2 buc.) -varianta fără carcasă: 5974 EUR/buc. -varianta cu carcasă: 7071 EUR/buc., Kit legătura compresor Atlas Copco model GA 55 (55 KW) recuperator căldură: 775 EUR/buc. -Dacă se montează un recuperator de căldură, costul acestuia împreună cu kitul de montare este pentru compresor Atlas Copco model GA 55 (55 KW) maxim 7846 EUR/buc. (pentru varianta cu carcasa). Din tabelul anexat rezultă:

cheltuielile cu consumul de gaz pentru producerea aceleași cantități de apă caldă obținută fără un recuperator de căldură, într-un an sunt de 8.000 EUR/buc.

dacă se montează un recuperator de caldură, costul acestuia împreună cu kitul de montare este maxim 7846 EUR/buc. (pentru varianta cu carcasă)

rezultă că investiția dumneavoastră se recuperează în maxim 2 luni.

Recuperator de căldură (modul M2-75) montat în exteriorul compresorului Atlas Copco model GA 75 (75 KW): (1 buc.) -varianta fără carcasă: 6916 EUR -varianta cu carcasă: 8013 EUR Kit legătura compresor Atlas Copco model GA 75 (75 KW) recuperator căldură: 775 EUR -Daca se montează un recuperator de căldură, costul acestuia împreună cu kitul de montare este pentru compresor Atlas Copco model GA 75 (75 KW) maxim 8788 EUR (pentru varianta cu carcasa). Din tabelul anexat rezultă:

cheltuielile cu consumul de gaz pentru producerea aceleași cantități de apă caldă obținută fără un recuperator de caldură, într-un an sunt de 10.909 EUR

-dacă se montează un recuperator de caldură, costul acestuia împreună cu kitul de montare este maxim 8788 EUR (pentru varianta cu carcasa)

rezultă că investiția dumneavoastră se recuperează în maxim 2 luni.