Licenta Baciu.n.andreea Nicoleta 2020 [605950]

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE FARMACIE
PROGRAM DE STUDII FARMACIE

Avizat,
Data,
Semnătura:

ANALIZA FIZICO -CHIMIC Ă A APELOR CU VITAMINE EXISTENTE
PE PIAȚA ROMÂNEASCĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
CONF. UNIV.DR. ATODIRESEI -PAVALACHE GE OERGETA

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC
ASIST. UNIV. DR. MIHAI SEBASTIAN

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 4
Parte generală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 4
Capitolul I. Apa ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 5
I. 1. Structura ap ei………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 5
I. 2. Legături chimice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 10
I. 3. Proprietăți fizico -chimice ………………………….. ………………………….. ………………….. 11
Capitolul II. Apa potabilă ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 18
II. 1. Definiție și generalități ………………………….. ………………………….. ……………………. 18
II. 2. Surse de apă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 19
II. 3. Met ode de obținere ………………………….. ………………………….. …………………………. 23
II. 4. Compoziția și beneficiile apei potabile ………………………….. ………………………….. . 27
Capitolul III. Potențarea apelor potabile cu minerale și vitamine ………………………….. ……. 31
III. 1. Clasificarea apelor potabile și apelor îmbogățite cu elemente ………………………… 31
III. 2. Avantajele și dezavantajele băuturilor potențate cu diferite substanțe ……………… 32
III. 3. Elemen tele din compoziția apelor potențate ………………………….. ……………………. 34
Parte aplicativă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 48
Capitolul IV. Proprietăți fizico -chimice și organoleptice ale apelor potentate cu vitamine
de pe piața românească ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 48
IV.1. Principiul metodei ………………………….. ………………………….. ………………………….. 48
IV.2. Mod de lucru ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 48
IV.3. Rezultat e și discuții ………………………….. ………………………….. ………………………… 51
IV.4. Reacții de laborator privind identific area cationilor și anionilor ………………………. 61
CAPITOLUL V. Frecvența consumului de ape vitaminizate în rândul consumatorilor
români ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 68
5.1. Principi ul metodei ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 68
5.2. Modul de lucru ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 68
5.3. Rezultate și discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. 68
Conclu zii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 75
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 76
Anexa 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 78

Abrevieri
ADN = acid dezoxiribonucleic
ARN = acid ribonucleic
atm = atmosferă(unitate de masura pentru presiune)
= căldura specifică
Cl. Perfringens = Clostridium perfringens
CoA = coenzima A
E.coli = Escherichia coli
ex = exemplu
g/mL = densitate (gram/mililitru)
g/mol = masă molară (gram/mol)
ha = hectar
Kcal = kilocalorie
kcal/mol = energia (kilocalorie/mol)
km = kilometru
k
= kilometru pătrat
L-arginină = Forma levogiră
m = metru
mmHg = milimetri coloanal de mercur
m/V = densitatea (mas ă/volum)
NAD = nicotinamidă adenozin dinucleotidă
NADP = nicotiamidă adenozin dinucleotidă fosfat
V.cholerae = Vibrion cholerae
°C = grade Celsius
°F = grade Fahrenheit
α-alanină = alfa alanină
β-alanină = beta alanină

Introducer e
Parte generală

Apa este elementul în care a luat naștere prima formă de viață, e ste unul din
elem entele de bază ale vi eții, organismul uman poate rezista c âteva săptămâni fără
hrană, dar numai c âteva zile fară apă. Ap ortul insuficient de ap ă, duce la deshidratare,
care pe termen îndelungat, afectează atât săn ătatea fi zică cât și pe ce a psihică.
De-a lungul anilor, omul a fost preocupat de studiul acesteia, dar și de noi
metode de a -i îmbun ătății calitatea și beneficiile aduse asupra organismului. Au ap ărut
metodele de filtrare a apei, apele îmbog ățite cu elect roliți și mai apoi apele p otențate cu
vitamine și minerale.
Pe piața din România apele vitaminizate au ap ărut în anul 2015 și au avut un
succes în rândul tinerilor din mediul urban, aceștia fiind și consumatorii țintă.
Scopul acestei lucrări este să efectueze un s tudiu asupra aces tor ape, privind
calitatea și componentele acestora, ele nefiind încă studiate în România. Vor fi efectuate
teste organoleptice și teste fizico -chimice, dar și un chestionar prinvind consumul de apă
și de apă potențată, pe teritorului Roma niei (Constanța, București, Prahov a, etc.)
Obiective:
 Descrierea apei din punct de vedere chimic și fizico -chimic.
 Descrierea apei potabile ca sursă de viață și metode de obținere ale
acesteia.
 Îmbunătățirea apelor potabile cu diferite substa nțe, benefice
organismului.
 Descrierea fizico -chimică și organoleptică a apelor potențate cu vitamine
și minerale care se găsesc pe piața românească.
 Realizarea unui chestionar privind consumul apelor potențate în rândul
tinerilor și analiza statistică a acestu ia.

5
Capitolul I. Apa

Ca parte componentă a substanțelor organice și anorganice, precum și în funcția
sa de solvent, mediu de reacție și transport, apa este esențială pentru toate procesele
abiotice și biotice de pe Pământ. Datorită capacității de a forma legături intermolecular e
de hidrogen, apa are o gamă largă de particu larități fizico -chimice, proprietăți care sunt
de relevanță fundamentală pentru materia și bugetele energetice ale ecosistemelor.
Se poate afirma că apa joacă un r ol vital, întrucât nu ar exista viață fără apă .
Tabelul 1 oferă câteva exemple de cantitate de apă din mai multe organisme. [1]

Tabel 1. Fracție masică a apei în diferite organism și țesuturi [1]
Organism Conținut de apă în %
Meduză 98
Melc 95
Bărbat (70 kg)
Țesut adipos
Oase
Mușchi
Ficat
Creier
Sânge 60
23
28
70
71
75
84
Insecte >50
Plante din deșert 40… 2

I. 1. Structura apei

Pentru a înțelege natura apei din sol și plante, avem nevoie de o imagine mintală
a moleculei de apă (Figura 1). O caracteristică importantă a apei este natura sa polară,
deoarece are o structură unghiulară moleculară (geometrie moleculară unghiulară) în

6
ceea ce privește pozițiile relative dintre cei doi atomi de hidrogen față de vârful
oxigenului. Mai mult, atomul de oxigen are de asemenea dou ă perechi de electroni
singulari. Un efect atribuit de obicei perechilor singulare este că unghiul de îndoire a
fazei gazoase de hidrogen -oxigen -hidrogen (H -O-H) este de 104,45°, care este mai mic
decât unghiul tetraedric ideal de 109,47°. Perechile singul are sunt mai aproape de
atomul de oxigen decât electronii din legăturile sigma de atomii de hidrogen și, prin
urmar e, necesită mai mult spațiu. În plus, respingerea crescută a perechilor de electroni
singulari forțează legăturile oxigen -hidrogen să se apro pie.

Figura 1. Structura chimică a moleculei de apă

Molecula de apă este formată din două legături de oxigen cu lungimea de 0,096
nm (Fig. 2A), și este aproximativ sferică, precum și neutră din punct de vedere electric
dar, deoarece electronegativitate a oxigenului este mult mai mare decât cea a
hidrogenului, distribuția electronilor este concentrată mai mult în jur ul primului, adică
apa este electric polarizată din cauza densității mai mari de electroni din jurul atomului
de oxigen. O modalitate utilă d e a reprezenta polaritatea unei molecule este de a atribui
o sarcină parțială fiecărui atom (Fig. 2B) pentru a repr oduce încărcătura netă pe
moleculă, iar magnitudinea sarcinii parțiale pe un atom este o măsură a polarității
atomului. Astfel, apa este o mo lecula foarte polară cu capacitatea de a angaja
interacțiuni electrostatice puternice cu ea însăși, cu alte molecul e și cu ioni. Multe dintre
proprietățile apei lichide, inclusiv: coeziunea, constanta dielectrică, tensiunea
superficială poate fi explicată cu acest model molecular simplu.

7

Figura 2. (A) Structura apei arătând (B) negativitatea relativă a atomilor de hidrogen și
oxigen

Astfel, polaritatea apei se datorează apariției inegalității de încărcare la două
capete a oricărei molecule. Din cauza d istribuției inegale a electronilor în molecula de
apă, o parte a moleculei este mai încărcată negativ decât cealaltă parte. Acest lucru este
cauzat de proprietatea electronegativității, care este capacitatea unui element de a atrage
electroni. Dacă atomii care alcătuiesc o moleculă au fiecare o electronegativitate diferită
care diferă substanțial, acești a tomi atrag electroni în mod inegal, dând astfel naștere la o
moleculă polară.
Datorită diferenței de electronegativitate a atomilor, un moment de dipol i ese ca
urmare a negativității relative a atomilor de hidrogen și a atomilor de oxigen (Fig. 2)
ceea ce face ca oxigenul să fie parțial negativ și fiecare hidrogen parțial pozitiv.
Momentul de dipol iese din cauza regiunii dintre cei doi atomi de hidrogen față de
atomul de oxigen – diferențele de sarcină determină moleculele de apă să agrege (zonele
relativ pozitive fiind atrase de zonele relativ negative). Această atracție (legăturile de

8
hidrogen) determină existența multor proprietăți unice ale apei, cum a r fi proprietățile
solventului.
Deși legătura de hidrogen este o atracție relativ slabă în comparație cu legăturile
covalente din interiorul moleculei de apă, ea este responsabilă pentru o serie de
proprietăți fizice ale apei. Aceste proprietăți includ pu nctul de topire relativ ridicat și
punctul de fierbere al apei ca urmare a legăturilor de hidrogen din tre moleculele de apă
care necesită mai multă energie pentru a rupe legăturile de hidrogen dintre moleculele
de apă. În schimb, sulfura de hidrogen (H 2S) are o legătură mult mai slabă de hidrogen
din cauza electronegativității scăzute a sulfului. De asemen ea, legătura intermoleculară
dintre moleculele de apă oferă apei în stare lichidă o capacitate de căldură specifică
relativ ridicată ceea ce face ca apa s ă fie un mediu bun de stocare a căldurii (lichid de
răcire) și scut termic.
În ceea ce privește propr ietățile apei, structura transmite moleculelor următoarele
proprietăți de stare:
1. Apa poate exista sub formă de gaz, adică abur; când apa este încălzită p ână la
punctul de fierbere, apa se schimbă din faza lichidă în faza gazo asă sau faza de
vapori;

Figura 3. Apa -în stare gazos ă

9
2. Apa poate exista ca un lichid, care este forma familiară a apei;

Figura 4. Apa -în stare lichidă.

3. Apa poate exista ca un solid , adică gheață, care este mai puțin densă decât apa în
stare lichidă și, prin urmare, gheața va pluti pe apa lichidă.

Figura 5. Apa -în stare solidă

10
I. 2. Legături chimice

Există două forțe de atracție între moleculele de apă: legăturile de hidrogen și
legăturile van der Waals -London.

I.2.1 Legăturile de hidrogen
Apa există în trei faze: vapori, lichidă și solidă, din care, ultima (gheața) are cel
puțin optsprezece faze cristaline (unde atomii de oxig en sunt în poziții fixe unul față de
celălalt, d ar atomii de hidrogen pot fi sau nu dezordonați) și trei faze amorfe
(necristaline).[2]
Legăturile de hidrogen rezultă din structura electrică a moleculelor de apă care le
face să se grupeze împreună într -un mod special. Electronii negativi pereche dintr -o
moleculă de apă sunt atrași de un proton parțial pozitiv al altei molecule de apă. Astfel,
fiecare colț al tetraedrului de apă poate fi atașat, prin atracție electrostatică, față de alte
patru molecule tetr aedrale de apă în soluție. Acest tip de legătură se numește legătură cu
hidrogen.
Legăturile de hidrogen sunt importante în legarea moleculelor de apă împreună.
Legăturile de hidrogen joacă un rol crucial în comportamentul apei, tiparele și
fluctuațiile s pațiale caracterizând structura și dinamica lich idului. Legăturile de hidrogen
au o forță de leg ătură de aproximativ 1,3 -4,5 kcal / mol în apă. Deși moleculele de apă
vecine sunt ținute împreună în gheață de forțe electrostatice (legarea hidrogenului),
există și o componentă covalentă semnificativă a l egăturii. Doar o parte din structura
apei este d istrusă prin încălzire din cauza legăturii de hidrogen și aproximativ 70% din
legăturile de hidrogen găsite în gheață rămân intacte în apă lichidă la 100oC.

I. 2. 2. Legături van der Waals -London
O forță va n der Waals -London este o forță care există între molecule nepolare
neutre și, prin urmare, nu depinde de o sarcină electrică. Această forță apare deoarece
electronii unui atom oscilează astfel încât să -l facă un atom dipolar cu fluctuație rapidă
care la r ândul său polarizează un atom adiacent, făcându -l, de asemenea, un atom
dipolar cu fluctuație rapidă astfel încât cei doi atomi se atrag reciproc. Forța generată
variază invers. Deoarece această forță varia ză invers este de scurtă durată. [3]

11
I. 3. Prop rietă ți fizico -chimice

Apa este un lichid incolor, fără gust, fără miros la temperatura și presiunea
ambientală. De asemenea, gheața este incoloră, iar vaporii de apă sunt în esență
invizibili ca gazul. Spr e deosebire de alte hidruri analoge din familia oxigenului, apa
este în primul rând lichid în condiții standard de temperatură și presiune datorită
legăturilor de hidrogen. Legăturile de hidrogen se rup și se reformează continuu, dar
sunt suficient de pute rnice pentru a crea multe dintre proprietățile p articulare ale apei.
Interacțiunile puternice de coeziune în apă rezultă în:
– vâscozitate ridicată;
– căldură specifică ridicată.
Pământul, o așa -numită planetă de apă, conține apă care se află în: straturi d e
gheață și ghețari, lacuri, râuri, oceane, prec um și sisteme de ape subterane (active și
inacti ve), atmosfer ă, în sol și în sistemele biologice. Toate componentele conținute în
apele naturale conferă apei proprietăți specifice, cum ar fi: salinitate, alca linitate,
duritate, aciditate și corozivitate. A stfel, datorită potențialelor utilizări ale apei , există o
serie de proprietăți interesante (Tabelul 2) care o fac potrivită pentru organismele vii și
un solvent pentru multe substanțe.

Tabelul 2. Proprietăț i comune ale apei [2]
Masa molară 18.01528(33) g /mol
Aspect Lichid incolor, solid cristalin alb
Miros Inodor
Densitate Lichid: 0.9998396 g/mL la 0oC
Solid: 0.9167 g/mL la 0oC
Punct de topire 0oC
Punct de fierbere 100oC
Solubilitate Puțin solubil în haloalcani, eter
Miscibil cu metanol, etanol,
propanol, acetonă, glicerol
Parțial miscibil cu dietil eter,
diclorometan
Presiunea de vapori 3.1690 kilopascali sau 0.031276 atm

12
Acid conjugat Hidroniu
Bază conjugate Hidroxid
Structura cristalină Hexagonal
Căldura specific ă 75.385 +/ – 0.05J
Vâscozitat e 0.890 cP

I. 3. 1. Punctul de fierbere, de topire și îngheț
Punctul de fierbere al unei substanțe este temperatura la care presiunea de vapori
a lichidului este egală cu presiunea din jurul lichidului și lichidele se schimbă într -un
vapor. Apa fierbe la 100°C (212°F) la nivelul mării, și la 93,4°C (200,1°F) la 1905 m
deasupra nivelul ui mării. Pentru o presiune dată, diferite lichide vor fierbe la diferite
temperaturi. Punctul normal de fierbere (numit și punct de fierbere atmosferic sau punct
de fierbe re a presiunii atmosferice) al unui lichid este cazul în care presiunea de vapori a
lichidului este egală cu presiunea atmosferică dată la nivelul mării. Punctul normal de
fierbere al apei este de 100°C (212°F) deoarece aceasta este temperatura la care
presiunea de vapori a apei este de 760 mmHg sau 1 atm (14,7 psi).
Punctul de îngheț este temperatura la care un lichid devine solid, o creștere a
presiunii e obicei asociată și cu o creștere a punctului de îngheț. Deși este considerat
egal, punctul de îngheț este mai mic decât punctul de topire în cazul amestecurilor și
pentru anum iți compu și organici. [2]
Punctul de îngheț ar fi mai mic de 0oC. O aplicație practică a acestui lucru se
vede cu ușurință în unele părți din nordul Zonei Temperate , iarna, ca urma re a aplicării
sărurilor pentru a topi gheața și zăpada de pe drumuri și tr otuare.
Punctul de topire al apei este temperatura la care se schimbă de la gheață solidă
în apă lichidă. Faza solidă și faza lichidă a apei sunt în echilibru la această temperatu ră.
Punctul de topire depinde ușor de presiune, deci nu există o singură te mperatură care să
poată fi considerată a fi punctul de topire al apei. Cu toate acestea, în scopuri practice,
punctul de topire al gheț ii pure la 1 atm este 0°C (32°F).

13
I. 3. 2. Compresibilitate
Compresibilitatea apei este o funcție de presiune și tem peratură.
Compresibilitatea scăzută a apei înseamnă că în oceanele profunde la o adâncime de 2
km, unde presiunea po ate ajunge la 6000 PSI, există doar o scădere a volumului cu
1,8% . Această compresibilitate scăzută a apei d uce la o presupunere incorectă c ă apa
este incompresibilă.

I. 3. 3. Densitate
Densitatea apei este masa cuprinsă în unitatea de volum. Astfel:

Apa are densitatea maximă la 4 ° C (39°F), o temperat ură peste punctul de îngheț
(0 °C, 32°F). Consecința norocoasă a acestui fapt este că gheața plutește, astfel încât
puține corpuri mari de apă îngheață vreodată solid. Densitatea apei este de aproximativ
1g/cm3. Densitatea variază în funcție de temperatură , dar nu liniar: pe măsură ce
temperatura creș te, densitatea crește până la un maxim la 3,98°C (39,16°F) și apoi
scade. Apa aproape de punctul de fierbere este cu aproximativ 4% mai puțin densă decât
apa la 4°C. În condiții tipice, densitatea mai mică a gh eții decât a apei este vitală pentru
viață – dacă apa era cea mai densă î n punctul de îngheț, iarna, apa foarte rece de la
suprafața lacurilor și alte corpuri de apă s -ar scufunda, sistemul de apă, adică lacul, ar fi
înghețat de jos în sus și toată viața d in el ar fi ucisă.

I. 3. 4. Miscibilitate și condensare
Miscibilitatea apare atunci când două lichide cu polaritate similară (și, prin
urmare, interacțiuni intermoleculare similare) sunt combinate și lichidele se amestecă
pentru a forma o soluție omogenă . Apa este miscibilă cu multe lichide, inclusiv alcool
etilic (etanol, C 2H5OH) în toate proporțiile. Pe de altă parte, apa și majoritatea uleiurilor
organice nu sunt miscibile și de obicei formează straturi în funcție de densitatea
crescândă: în partea sup erioară – uleiuri, apa – în stratul de jos.
Ca gaz, vaporii de apă sun t complet miscibili cu aerul. Pe de altă parte, presiunea
maximă de vapori a apei care este stabilă termodinamic cu lichidul (sau solid) la o
temperatură dată este relativ scăzută în comparație cu presiunea atmosferică totală. De
exemplu, dacă presiunea pa rțială a vaporilor de apă este de 2% din presiunea
atmosferică și aerul este răcit de la 25°C (77°F), începând cu aproximativ 22°C (72°F),
apa va începe să condenseze, astfel creând r oua sau ceața.

14

Figura 6. Roua

Figura 7. Ceața

15
I. 3. 5. Forma solidă, lichidă și gazoasă
O stare a materiei este una dintre formele distincte în care o substanță poate
exista. Trei forme sunt observabile în viața de zi cu zi:
1. solid;
2. lichid;
3. gaz.
Toate substanțele, inclusiv apa, devin mai puțin dense atunci când s unt încălzite
și mai dense când sunt răcite, astfel, când apa este răcită, ea devine mai densă și se
formează gheață. Apa este una dintre puținele substanțe a căror stare solidă poate plut i
pe starea sa lichidă deoarece apa continuă să devină mai densă pân ă când ajunge la 4°C ,
iar după ce atinge această temperatură, apa devine mai puțin densă. La îngheț,
moleculele din interiorul apei încep să se miște mai încet, ușurând re alizarea de legăt uri
de hidrogen și se aranjează, în cele din urmă, într -o structură hexagonală cristalină
deschisă.
Apa are o capacitate de căldură specifică foarte ridicată – a doua cea mai mare
dintre toate speciile heteroatomice (după amoniac, NH3), precum și o căldu ră mare de
vaporizare, ambele fiind rezultatul legăturii extinse de hidrogen dintre moleculele de apă
individuale. Aceste două proprietăți neobișnuite permit apei să modereze climatul
Pământului prin amortizarea fluctuațiilor mari de temperatură.

I. 3. 6. Căldura specifică
Căldura specifică a unei substanțe reprezintă ca ntitatea de energie necesară
pentru creșterea temperaturii apei cu un grad celsius, apa având o căldură specifică
relativ mare. Căldura specifică a apei este de cinci ori mai mare decât că ldura specifică a
nisipului (Tabel 3) astfel se explică de ce nisipu l de pe plajă s -ar putea încălzi repede,
până când este prea cald să stai în picioare în timp ce apa oceanelor se încălzește doar
puțin. Deoarece este necesară atât de multă pierdere de că ldură sau aport de căldură
pentru scăderea sau creșterea temperaturi i apei, oceanele și alte corpuri mari de apă au
temperaturi relativ constante. [4]

16
Tabelul 3. Căldura specifică a unor substanțe comparată cu cea a apei pure, amoniac și
gheață [4]
Substanța Căldura specifică (cal g-1)
Aluminiu 0.215
Cupru 0.092
Aur 0.030
Plumb 0.030
Argint 0.056
Zinc 0.092
Alcool 0.600
Gheață 0.510
Apă 1.000
Amoniac 1.230

I. 3. 7. Tensiune superficială
Apa are o tensiune superficială neobișnuit de mare di n cauza atracției rela tiv
ridicate a moleculelor de apă între ele printr -o rețea de legături de hidrogen; apa are
tensiune superficială mai mare decât majoritatea lichidelor.

I. 3. 8. Punctul triplu
Punctul triplu al unei substanțe este temperatura și pr esiunea în care cele trei
faze (gaz, lich id și solid) ale acelei substanțe coexistă în echil ibrul termodinamic.
Punctul triplu al apei a fost folosit pentru a defin i Kelvin, care este unitatea de bază a
temperaturii termodinamice. Combinația unică de presi une și temperatură la care apa
lichidă, s olidă -gheața și vaporii de apă pot coexista într -un echilibru stabil are loc exact
la 273,1 6 K (0,0100°C, 32,0180°F) și o presiune parțială a vaporilor de 0,00603659 atm.

17
I. 3. 9. Vâscozitatea
Vâscozitatea este proprietatea fluidelor de a prezenta tensiuni tangențiale la
suprafața de separație între două straturi de mișcare relativă unul față de celălalt.
Moleculele de apă sunt foarte coezive datorită polarității molecu lei. Astfel, moleculele
de apă rămân în a propiere una de alta (coeziune).[2]

I. 3. 9. Ionizare
Apa este foarte ușor ionizată. O singură moleculă din 55.5×107 este disociată.

I. 3. 10. Constanta dielectrică
Apa are o constantă dielectrică mare.

I. 3. 11. Solvent pentru electroliți
Apa este un solvent bun pentru electroliți, deoarece atracția ionilor către
moleculele de apă încărcate parțial pozitiv și negativ rezultă în înconjurarea fiecărui ion
de către moleculele de apă, care păstrează ionii cu sarc ini opuse separate.

I. 3. 12. Solvent pe ntru neeelectroliți
Apa este un solvent bun pentru mulți neelectroliți, deoarece se pot forma legături
de hidrogen cu grupări amino și carbonil. O grupare amino are un atom de hidrogen în
molecula de amoniac înlocu ită de către un alchil sau alt radical ne acid. [3]

18
Capitolul II. Apa potabilă

II. 1. Definiție și generalități

Apa potabilă sigură este una dintre cele mai vechi preocupări de sănătate publică
cunoscute. Civilizațiile antice practicau tratamentul apei, după cum reiese din
inscripțiile egiptene și scrierile sanscrite. Filtrarea nisipulu i a fost folosită în unele orașe
încă din secolul al XVI -lea. Clorurarea apei potabile, atât de larg utilizată astăzi, nu a
fost introdusă decât până la î nceputul secolului XX. Aceste două practici de trat ament
au scăzut dramatic incidența bolilor transmis e prin apă, deși aceste boli reprezintă încă o
problemă. [5]
Conform legislației, prin apă potabilă se înțelege apa destinată consumului
uman, după cum u rmează:
a) orice tip de apă în stare naturală sau d upă tratare, folosită pentru băut, la prepa rarea
hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei și indiferent dacă este
furnizată prin rețea de distribuție, din rezervor sau este distrib uită în sticle ori în alte
recipiente;
b) toate tip urile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea,
procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori substanțelor destinate
consumului uman, cu excepția cazului în care Mini sterul Sănătății și Familiei și
Ministerul Agricult urii, Alimentației și Pădurilor aprobă folosirea ap ei și este
demonstrat că apa utilizată nu afectează calitatea și salubritatea produsului alimentar în
forma lui finită. [6]
Apa care este potrivită pentru consumul uman cu prejudicii minime pe termen
scurt sau lung se numește apă potabilă. Apa din lacuri și râuri cu scu rgere de suprafață
pentru ploaie și zăpadă sunt denumite apă de suprafață, în timp ce, apele de sub sol sunt
denumite ape su bterane sau acvifere. Apele subterane și apele de suprafață serves c drept
cele două surse majore de apă potabilă. [7]
Apa este esențială pentru a menține viața și o aprovizionare satisfăcătoare
(adecvată, sigură și accesibilă) trebuie să fie disponibilă t uturor. Apa potabilă sigură nu
reprezintă niciun risc de importanț ă semnificativă pentru sănătate pe parcursul unei vieți
de consum, inclusiv în condițiile unor diferite sensibilități care pot apărea în etapele
vieții. Cei cu cel mai mare risc de îmbolnăvi re din cauza apei sunt sugarii și copiii mici,

19
persoanele care sun t debilitate și persoanele în vârstă. Apa potabilă sigură este nec esară
pentru toate scopurile interne obișnuite, inclusiv băutul, pregătirea alimentelor și igiena
personal ă. [8]
Din cauza problemelor asociate cu încercarea detectării agenților patogeni
enterici specifici, sunt utilizate organisme indicatoare. Astfel de organisme indicatoare
sunt utilizate pentru evaluarea calității microbiologice a apei potabile. Indicatorul ideal
de apă po tabilă are următoarele atribu ții:
– Este potrivit pentru toate tipur ile de apă potabilă;
– Este prezent în apele poluate la densități mai mari decât agenții patogeni fecali;
– Timpul său de supraviețuire în apă este cel puțin la fel ca cel din agenții
patogeni;
– Este cel puțin la fel de rezistent la dezinfectare ca agenții pato geni;
– Este ușor de detectat prin teste de laborator simple, ieftine în cel mai scurt timp
cu rezultate precise;
– Este stabil și nepatogen;
– În general nu este prezent în apele necontaminate d e fecale de mamifere. [5]

II. 2. Surse de apă

Sursele de apă po tabilă pot fi împă rțite în două categorii: ape de suprafață și ape
subterane. Microbiologic, apele subterane tind să fie de o calitate mai bună decât apele
de suprafață și, în consecință, ne cesită un tratament mai puțin intens. Cele mai multe
rezerve de ap ă subterană utilizate pentru apa potabilă sunt puțuri pompate (săp ate),
puțuri arteziene sau izvoare. Sursele de apă de suprafață includ râuri, iazuri, lacuri și
amenajări artificiale și rez ervoare. Aceste surse reprezintă scurgerea precipitațiilor care
nu se pierd în atmosferă prin evaporare și nu intră în teren prin in filtrare și percolare.
Apele de suprafață devin contaminate de agenții patogeni umani prin intrări directe și
indirecte ale apelor uzate municipale. Înlăturarea sau inactivarea acestor
micro organisme pentru a oferi apă sigură implică un concept multi barie ră, folosind o
varietate de procese de tratare, pe lângă măsurile care vizează controlul sau reducerea
poluării apei din sur să. [5]
Regenerarea izvoarelor locale depinde în mare parte de co ndițiile geologice și
climatice locale. Sursa locală de apă depinde adesea în mare măsură de precipitațiile din
ultimele săptămâni sau luni , având în vedere că acviferele stochează numai o a numită

20
cantitate de apă . În cazul lipsei de precipitatii și/sau a unor temperaturi mai ridicate,
fântânile ș i izvoarele pot seca.

Pe de altă parte acviferele situate la adâncime pot stoca apa acumulată pe
parcursul a câțiva zeci de ani sau chiar secole. Furnizorii de apă ce extrag apa din astfel
de acvifere trebuie să fie conștienți de capacitatea de regenerare a acviferului (pentru
compen sarea volumului de apă extras ).
 Ape de suprafață
Apa de suprafață reprezintă mai puțin de 0,02% din inventaru l global de apă.
Lacurile, râurile sunt relativ ușor de exploatat pentru apă potabilă și pentru utilizarea
agricolă și industrială a apei, precum și pentru a oferi căi de transport tradiționale
interioare. Din aceste motive, majoritatea așezărilor și zonel or urbane din lume au fost
înființate adiacent râurilor sau lacurilor. În cazul în care apa de suprafață este
insuficientă, se obișnuiește să se c onstruiască rezervoare artificiale care să stocheze apa.
Apa este, de asemenea, abundentă în soluri și în zone le umede – mlaștini, bălți – unde
hrănește vegetația și culturile.
Pe lângă aceste depozite de „apă albastră”, cantități mari de apă de suprafață sunt
depozitate sub formă de zăpadă sezonieră și gheață perenă (Tabel 4). Majoritatea zăpezii
din lume se ac umulează în sezonul de iarnă la altitudini medii și mari, apoi se topește
primăvara și vara, curgând prin rețelele de drenare a suprafeței și reîn cărcă lacurile,
solurile, zonele umede și sistemele de ape subterane. Ghețarii acționează ca rezervoare
de apă pe termen lung, acumulând apă pe parcursul a zeci de ani până la milenii în
munții lumii și regiunile polare. [9]
Râurile și pârâurile disecă peisajul și „dre nează” în mod eficient continentele,
transferâ nd precipitațiile în oceane pentru a menține echilibrul apei în cadrul ciclului
hidrologic global (Figura8) . Scurgerea anua lă de pe continente este de aproximativ 39 x
1012 m3/an.

21

Figura 8. Circuitul apei în natură [10]

Aceste sisteme fluviale majore e rodează și transportă cantități mari de
sedimente, jucând un rol prin cipal în eroziunea continentală și formarea deltei la marjele
de coastă. În timp ce un număr mic de râuri majore transportă o mare parte din apă și
sedimente către ocean, marea majoritate a fluxurilor sunt sisteme mai mici, de ordin
scăzut, care scurg capetele superioare ale u nui bazin hidrografic . Cele mai m ulte dintre
râurile lumii sunt exploatate într -o oarecare măsură pentru a sprijini nevoile sociale de
apă, inclusiv utilizarea indust rială, agricolă și municipală, transportul, recreația și
producerea de energie hidroelectrică.
Se estimează că în lume exi stă peste 300 de milioane de lacuri , pe baza unui
prag de corpuri de apă de cel puțin 0,1 ha (10-3 km2) în întindere areală. Colectiv , aceste
lacuri acoperă aproximativ 4,6 x 106 km2, mai mult de 3% din suprafața continentală.
Marea majoritate a acestora, cca. 277 milioane, sunt iazuri mici și amenajări în
intervalul de mărimi d e 10-3 până la 10-2 km2. Doar 17 lacuri depășesc 10000 km2. [9]
Cantitatea și calitatea apei unui izvor pot varia în funcție de sursa acestuia.
Izvoarele alimentate de un acvifer si tuat la o adâncime mai mare sunt mai sigure și
constante, întrucât cele alimen tate de un strat acvifer mai de suprafață sau acoperit de
calcar fisurat sau granit ar putea seca. D e obicei apa de izvor nu necesită o tratare

22
intensă, cantitatea de suspensii î n apă fiind mai redusă. Totuși, în multe zone apa nu este
protejată împotriva contaminanților proveniți din agricultură sau ape uzate provenite din
gospodării sau comunități. În anumite împrejurări, microorganisme și substanțe chimice
pot contamina apa sub terană superficială și apele de izvor. Straturile de sol au o anumită
capacita te de absorbție și filtrare a poluanților. Astfel, straturile de apă de adâncime sunt
în general mai bine protejate împotriva infiltrării decât cele de mică adâncime.
Compoziția straturilor solului are o influență mare asupra calității și conținutului apei .
Apa ce trece prin straturile de sol dizolvă și transportă minerale din sol, în apele
subterane. În funcție de aceste straturi și geologia lor, apele de sol și izvoarele pot
conține amestecuri variate de minerale, care pot cauza riscuri tehnice sau de săn ătate. [11]
Ghețarii și gheața reprezintă cel mai mare rezervor de apă dulce de pe planetă,
deși ac est lucru nu este ușor exploatat. O mare parte din această apa este închisă în foaia
de gheață din Antarctica, unde o parte din gheață are un milion de ani sau mai mult.
Zăpad a care cade în partea superioară (acumularea) a zonei ghețarilor și a straturilor de
gheață este transformată treptat în gheață de ghețar. [11]
 Apele subterane
Apa subterană apare aproape peste tot sub suprafața terenului și este parte
integrantă a unui ciclu hidrologic complex care implică mișcarea continuă a apei pe
Pământ. Apariția pe scară largă a apei subterane potabile este un motiv major pentru
utilizare a acesteia ca sursă de alimentare cu apă la nivel mondial. [12]
Principala sursă a apelor subterane sunt precipitațiile generate de vaporii de apă
din atmosferă. O parte din pre cipitații se transformă în apă subterană, apa subterană
având și surse endogen e. Precipitațiile, în funcție de procesele la care participă, sunt
reținute sub formă de umiditate în atmosferă sau în zona de aerare/vadoasă a acviferelor.
Umiditatea contribuie la alimentarea acviferelor prin condensare și infiltrare. [13]
Apele subtera ne prezintă o distribuție neuniformă în spațiu, în funcție de
complexitatea tectonică și litologică, de morfologia de suprafață și de condițiile
climatice, cu caracteristici fizi co-chimice variate, de la apele dulci la cele
minerale/sărate, de la apele nor male la cele termale.
În funcție de geneză și condiții de înmagazinare se disting ape freatice și ape de
adâncime.
Apele freatice se găsesc, practic, în toate unitățile de reli ef, având în vedere
condițiile climatice temperat -continentale și capacitatea de înmagazinare a depozitelor
de cuvertură, deosebindu -se ape freatice zonale și ape freatice azonale

23
Apele de adâncime au o distribuție discontinuă, în funcție de complexitatea
geologică (litologie și structură).
Apele minerale subterane sunt legate gen etic de aria vulcanică, de zăcămintele
de sare, petrol, gaz metan și cărbuni. [14]

II. 3. Metode de obținere

Rolul procesului de tratare a apei brute este eliminarea substanțelor nedorite.
Deoarece procesul de tratare este un subiect destul de complex, este recomandată
îndrumarea de către specialiști. Tratarea apei ar trebui să vizeze în primul rând
încărcările care trebuie eliminate. Astfel, o tratare adecvată a apei necesită o investigare
corespunzătoare a condițiilor sitului, inclusiv a parametrilor f izici, chimici și biologici.
De asemenea sunt necesare teste de laborator pentru a stab ili toate etapele necesare în
vederea distribuirii unei ape potabile corespunzătoa re din punct de vedere calitativ.
După tratare, apa potabilă trebuie înmagazinată, tra nsportată și distribuită în așa
fel încât la nivel de consumator apa să fie de calitate, iar în cadrul rețelei pierderile de
apă să fie minime.
Tratarea apei reprezintă o modificare dorită a calității apei, procesul comportând
două faze:
1) Eliminarea sub stanțelor din apă (de ex. filtrare, sterilizare, dedurizare);
2) Adăugarea de reactivi pentru ajustarea parametrilor apei (ex. pH, ioni,
conductivitate).[11]

II. 3. 1. Coagularea/flocularea
Procesele de coagulare și floculare facilitează eliminarea suspe nsiilor și
coloizilor, eliminare ce se va realiza într -o etapă ul terioară de separare solid -lichid și
anume prin decantare și filtrare.
Coagularea și flocularea favo rizează îmbunătățirea calităților apei (eliminarea
turbidității, culorii, bacteriilor, alg elor, metalelor grele, radioactivității, fosfaților,
gustului și mirosului) prin procesele ulterioare de tratare.
Coagularea este destabilizarea particulelor coloida le prin adăugarea unui reactiv
chimic, numit coagulant, care introduce în apă ioni cu sarc ină electrică mare. În tabelul
de mai jos (Tabelul 4) sunt prezentate fazele procesului de agregare a coloizilor.

24
Tabelul 4. Etapele procesului de agregare a coloizi lor [15]
Stadiul Fenomenele Denumirea fazei
Adaos de coagulant Reacție cu apa: ionizare,
hidroliză, polimerizare Hidroliza
Destabilizare Copresiunea stratului dublu
electric Coagulare
Adsorbția specific de ioni
ai coagulantului pe
suprafața particulei
Legarea unor ioni sau a
altor specii pe suprafața
particulei
Includerea coloidului î ntr-
un precipitat de hidroxid
Legarea particulelor între
ele prin speci polimere ale
coagulantului
Transport Mișcare browniană Floculare pericinetică
Disiparea energiei
(reducerea gradientului de
viteză) Floculare ortocinetică
Flocularea este proc esul fizico -chimic de aglomerare a particulelor coloidale
“descărcate” de sarcina lor electrică inițială. Aglomerarea se face, mai întâi, în
microflocoane, apoi în flocoane voluminoase în vederea limpezirii apei. [15]

25
Avantajul coagulării este faptul că acționează mai rapid decât sed imentarea
normală și este foarte eficientă în îndepărtarea particulelor fine. Principalele dezavan taje
sunt costurile ridicate pentru reactivii chimici și echipamentele aferente. Mai mult de
atât, pentru funcționarea coresp unzătoare a procesului de coagulare, sunt necesare
dozarea exactă, monitorizarea frecventă, personal calificat în exploatare și eliminarea
nămolului sedimentat.

II. 3. 2. Sedimentarea
Simpla sedimentare (adică fără coagulare) poate fi utilizată pentru a reduce
turbiditatea și particulele solide aflate în suspensie. Bazinel e de sedimentare,
decantoarele, sunt proiectate pentru a redu ce viteza apei, astfel încât să permită
depunerea gravitațională a sedimentelor aflate în suspensie.

II. 3. 3. Filtrarea
Particulele din apă pot fi îndepărtate prin intermediul a diferite tipuri de filtre.
Tehnologia aplicată depinde de dimensiunea parti culelor ce trebuie reținute și de modul
de tratare. Mai jos sunt descrise cele mai uzuale tehnici de filtrare.
 Filtre de piet riș
Filtrele de pietriș propriu -zis (pietriș cu dimensiuni de la 4 la 30 mm) pot fi
utilizate ca și o etapă în îndepărtarea algelor și reducerea turbidității. Dimensiunea unui
filtru de pietriș depinde de calitatea apei, debitul acesteia și granulometria pietrișului.
 Filtre gravitaționale rapide
Filtrele gravitaționale rapide sunt utilizate cel mai frecvent pentru a înlătura
flocoanele rezultate în urma coagulării și sunt umplute cu nisip de siliciu (0,5 până la
1,0 mm). Particulele solide acumulate în stratul superior sunt îndepărate prin spălarea
filtrului cu apă tratată.
 Filtre
Filtrele sunt efi ciente la îndepărtarea încărcărilor sub formă de particule și a
debrisului din apa brută și sunt utilizate mai ales pentru tratarea apei de suprafață.
Filtre le grosiere îndepărtează vegetația și alte reziduuri (debris), în timp ce filtrele cu
bandă sau mic rofiltrele îndepărtează încărcările mai mici, inclusiv peștii, și pot fi
eficiente și la înlăturarea algelor mari.

26
 Filtre lente de nisip
Acestea asigură un proces biologic de tratare, în contrast cu filtrul gravitațional
rapid, care a fost introdus mai târziu, și care nu realizează decât o filtrare fizică. De
obicei, filtrele lente de nisip sunt compuse din bazine ce conțin nisip (cu dimensiuni de
0,15 – 0,3 mm) având o adâncime între 0,5 și 1,5 m. În partea superioară a filtrului se
dezvoltă un strat b iologic de nămol activ, care poate fi eficient în eliminarea
microorganismelor.

 Filtrarea cu membrană
Sunt filtre mecanice, care utilizează o membrană per meabilă pentru a separa din
fluxul gazos sau lichid e particulele foarte fine. Această tehnică își a re originea în special
în aplicații din industrie și farmacie. Sunt utilizate diferite tipuri de membrane și tehnici
de filtrare, în funcție de destinația ap ei procesate. În prezent, unele dintre aceste procese
sunt aplicate și în potabilizarea apei. Cele mai obișnuite sunt ultra -, micro – și nano –
filtrarea și osmoza inversă. [11]

II. 3. 4. Dezinfecția.
Utilizarea dezinfectanților pentru tratarea apei a avut ca scop sterilizarea, mai
exact, distrugerea germenilor patogeni. [15]
Dezinfecția poate fi realizată prin procedee fizice sau chimice. Cele mai utilizate
mijloace de dezinfecție a apei sunt:
1. Clorinarea (dezinfectant chimic). Clorinarea este cea mai fre cventă metodă
utilizată la sistemele mari de alimentare cu apă, dar cel m ai rar utilizată în cazul
alimentărilor mici. Sursele de clor pot fi diferite, de exemplu clor gazos pur,
granule de hipoclorit de sodiu, calciu sau dioxid de clor. Acidul hipocloros este
un dezinfectant mai puternic decât ionul de hipoclorit.

2. Ozonarea (d ezinfectant chimic). Ozonul (O3) este un agent oxidant foarte
puternic, toxic pentru majoritatea agenților patogeni din apă, chiar și pentru
chisturile unor protozoare precum Cryptosp oridium .

3. Radiații ultraviolete (dezinfectant fizic). Utilizarea radiațiilor ultraviolete este
metoda preferată de dezinfecție a apei în alimentările de capacitate mică.

27

II. 3. 5. Alte procese de tratare
Alte procese de tratare pot fi: aerarea, pH -ul, îndepărtarea fierului și manganului,
îndepărtarea nitra ților. [11]

II. 4. Compoziția și beneficiile apei potabile

Apa pe care o bem este absorbită în organism la nivelul intestinului gros, unde
intră în sânge, prin intermediul căruia este transportată în tot corpul. Datorită faptului că
este un solvent univ ersal, ea contribuie la transportul nutrienților până la ultima celulă.
Tot apa asigură buna funcționare a rinichilor și ajută la eliminarea toxinelor din
organism. Reglarea temperaturii corpului, hidra tarea pielii sau lubrifierea ochilor se fac
tot cu aju torul apei.
O cantitate de 10 – 15 litri de apă circulă în permanență la nivelul tubului
digestiv, asigurând dizolvarea și digestia alimentelor. Cea mai mare parte din această
apă este apa reabsorbită la nivelul colonului, evitându -se astfel pierderea exc esivă prin
scaun.
În tabelul următor (Tabelul 5) sunt prezentate sintetic câteva efecte benefice
asupra sănătății ale unor elemente sau compuși chimici din apă.

Tabelul 5. Compuși chimici din apă și b enficiile acestora [16]
Element/compus Efecte benefice sănătății
Mg Efect antistres;
Favorizează procesele metabolice;
Reglează funcționarea mușchilor și a sistemului nervos;
Reglează nivelul zahărului în sânge;
Previne hipertensiunea și bolile cardiovasc ulare;
Combate pietrele la rinichi și diabetul.
Ca Fortifică oasele și dinții;
Reglează funcționarea sistemul muscular, nervos și imunitar .
K Menține echilibrul apei în țesuturi;

28
Regularizează bătăile inimii (pulsul);
Previne infarctul;
Favorizează elim inarea toxinelor ;
Na Regularizează tensiunea arterială și balanța de apă în organism;
Favorizează buna funcționare a sistemului nervos și muscular .
SiO 2 Favorizează absorbția calciului;
Previne bolile cardiovasculare;
Protejează pielea, unghiile, părul și ochii;
Asigură flexibilitatea arterelor.
F Favorizează depunera calciului în oase și dinți;
Menține elasticitatea țesuturilor .

De peste un secol și jumătate, managementul calității apei potabile reprezintă un
pilon cheie al prevenției primare, conti nuând să stea la baza proceselor de prevenire și
control al bolilor legate de apă. Apa este esențială vieții. Prin ea pot fi însă transmise și
diverse boli (Tabelul 6) , ceea ce de altfel se și întâmplă, în fiecare zi, în toate țările lumii
– de la cele mai sărace și până la cele mai dezvoltate. Bolile infecțioase cauzate de
bacterii patogene, virusuri și paraziți (de ex. protozoare și helminți) reprezintă cele mai
răspândite riscuri pentru sănătate, asociate apei potabile. Apa care ajunge în casele
noastre provine de obicei din apă subterană sau din apă de suprafață (apă din izvoare,
pârâuri, râuri sau lacuri). [11] [8]

Tabelul 6. Materii ce pot fi prezente în apă
Metoda de
contaminare Factori Descriere
Cu bacterii Din bacterii coliforme, E Coli,
Streptoco ci fecali/enterococi
intestinali, Cl. perfringens Microorganismele, precum cele
din grupa bacteriilor coliforme,
sunt indispensabile pentru buna
funcționare a sistemului digestiv al
Legionella pneumophila

29
V cholerae, Shigella,
Salmonella, Leptospira,
Campylobacter ființelor (oameni și animale). Cu
toate acestea, bacteriile nu a r trebui
să fie prezente în apa potabilă,
putând provoca diverse boli
persoanelor vulnerabile. De
asemenea, acestea pot cauza
probleme dacă pătrund în corp prin
intermediul mâncării sau băuturii
contaminate. Anumiți agenți
patogeni care provoacă diareea
sunt elimina ți din corp prin fecale;
iar apoi sunt transmiși oamenilor,
aceștia putându -se îmbolnăvi
atunci când ingerează agenții
patogeni Cu virusuri Adenovirusuri, Astrovirusu ri,
Enterovirusuri, Rotavirusuri
Cu protozoare Acanthamoeba,
Cryptosporidium hominis,
Cyclospora cayetanensis,
Giardia intestinalis
Cu helminți Dracunculus medinensis,
Schistoma
Cu poluanți chimici Nitrați, pesticide, fluor, metale
(arsenic, cadmiu, cupru, plumb) Apa poate conține particule sau
substanțe organice naturale
(rezultate ale descompunerii) care
provin din mediul silvic sau din
zonele mlăștinoase.
Apa poate conține impurități și din
cauza unor acti vități antropice,
agricultură, industrie sa u
transporturi.
Apa potabilă poate fi poluată și
prin contactul cu materialul
elementelor constructive ale
rețelei, de ex. metalul din
conducte.
Elemente cu impact
estetic și tehnic Aspecte estetice, aspect tehni ce
(calciu și magneziu/duritate, Apa potabilă poate conține
elemente în concentrații care

30
fier și ma ngan) afectează conductele sau pompele,
prin urmare ridică probleme de
ordin tehnic pe termen lung pentru
rețea, cu posibile riscuri de
sănătate pentru cons umator.

31
Capitolul III. Potenț area apelor p otabile cu minerale ș i vitamine

III. 1. Clasificarea apelor potabile și apelor îmbogățite cu elemente

Conform legislației în vigoare, după origine, apele potabile îmbuteliate se
clasifică astfel:
a) apa de fântână este apa care provine dintr -un acvifer în urma forării stratului/stratelor
permeabile sau prin altă metodă;
b) apa arteziană este apa care pro vine dintr -un izvor sau dintr -un acvifer sub presiune,
deschis prin foraje (o apă subterană cu extindere locală/regională situată din punct de
vedere l itologic în roci permeabile sau semipermeabile), iar nivelul apei de izvor este
deasupra nivelului superi or al acviferului.
După procedeele de tratare, apele preparate se clasifică astfel:
1. Apa potabilă este apa destinată consumului uman și care poate p roveni din orice
sistem de aprovizionare cu apă;
2. Apa purificată este apa produsă prin distilare, deion izare, osmoză inversă sau alt
procedeu adecvat care conduce la purificarea ei microbiologică;
3. Apa deionizată este apa produsă printr -un proces de de ionizare și care îndeplinește
condițiile de calitate ale unei ape purificate microbiologic;
4. Apa distil ată este apa produsă printr -un proces de distilare și care îndeplinește
condițiile de calitate conform Farmacopeei Române, ediția a X-a, 1993, cap. F2;
5. Apa de osmoză inversă este apa produsă printr -un proces de osmoză inversă și care
îndeplinește condiț iile de calitate ale unei ape purificate microbiologic;
6. Apa spumoasă sau efervescentă este apa îmbuteliată care după tratare și după o
eventuală înl ocuire sau adăugare de dioxid de carbon conține aceeași cantitate de dioxid
de carbon ca sursa. [17]
Apele care prezintă la sursă, în mod natural, un conținut de dioxid de carbon sub
250 mg/l, intră în categoria apelor plate sau necarbogazoase. Apele acidulate prezintă un
conținut natural de dioxid de carbon mai mare de 250 mg/l. Ținând cont de posibilită țile
ce pot apărea, comparativ cu apa de la sursă, apele minerale naturale efervescente pot fi
clasificate în următoarele categorii:
a. natural carbogazoasă;

32
b. îmbogățită cu CO 2 de la sursă;
c. decarbogazificată (total/parțial);
d. carbogazificată. [16]
Băuturile potențate cu diferite elemente se împart în două categorii: băuturi
sportive și băuturi energizante. Acestea sunt băuturi non -alcoolice cu scopuri diferite în
funcție de grupurile țintă selectate. Principalul obiectiv al băuturilor sportive este
promovarea hidratării, menținerea performanței de anduranță, și înlocuirea electroliților
în timpul și după exercițiu, în timp ce băuturile energizante îmbunătățesc percepția,
atenția, vigilența și funcționează și ca energizanți și îmbunătățitori de perfor manță.
Băuturile sportive conțin în mod normal o cantitate mică de carbohidrați (de
exemplu, 6 –8 g / 100 mL), cafeină și electroliți (sodiu, potasiu, calciu, magneziu).
Contrar, bă uturile energizante conțin cantități mai mari de carbohidrați, cofein ă și alți
nutrien ți (riboflavină, niacină, vitaminele B6 și B12, sodiu, potasiu, fosfor, taurină). [18]
Băuturile sportive pot fi clasificate în trei tipuri:
i. Băuturi izotonice;
ii. Băuturi hipotonice;
iii. Băuturi hipertonice.

III. 2. Avantajele și dezavantajele băutur ilor potențate cu diferite substanțe

III. 2. 1. Avantaje
 Băuturile sportive sunt eficiente pentru restaurarea lichidelor importante din
organism care se epuizează în timpul exercițiilor severe. Menținerea nivelului de
lichid din corp e ste de o importanță deosebită deoarece orice schimbare de lichid
poate duce la boli.
 Furnizarea constantă de carbohidrați și electroliți oferă sportivilor energie pentru
antrenamente continue. Fluidele și electroliții furnizați constant mențin
conținutul p lasmei în timpul ant renamentelor.
 Consumul de băuturi energizante este în principal pentru a stimula energia.
 Efectul acțiunilor cognitive: Consumul de băuturi energizante se consideră că
ajută la creșterea concentrării și a memoriei. Cofeina are efecte po zitive asupra
funcți ilor legate de creier, cum ar fi, memoria, atenția și capacitatea de analiză a
unei persoane.

33

 Aprovizionarea cu vitamina B: Băuturile energetice conțin o cantitate mare de
niacină, riboflavină, acid folic, cianocobalamină, și, de aseme nea, acid
pantotenic în anumite cantități. Niacina ameliorează durerile de artrită prin
îmbunătățirea flexibilitatății și forței musculare, în timp ce acidul panthotenic
reduce congestia nazală cauzată de reacțiile alergice și, de asemenea, vindecă
tulbură rile de anxietate.
 Activitatea antioxidantă a băuturilor energizante: băuturi energizante în
comparație cu cafeaua și ceaiul, au o capacitate antioxidantă mai mare. Băuturile
sunt capabile de a preveni deteriorarea celulară și reduce deteriorarea țesuturil or
muscular.

III. 2 . 2. Dezavantaje
 Băuturile sportive conțin zahăr și acid citric care colectiv provoacă eroziunea
smalțului dentar și degradarea dinților.
 Cantitățile mari de carbohidrați prezenți în băuturile sportive sunt dăunătoare
pentru organismul uman. Cantitatea mar e de carbohidrați în băturuile sportive
hipertonice determină retenția de apă în intestine și are ca rezultate afecțiuni
gastro -intestinale.
 Consumul excesiv de băuturi sportive provoacă absorbția anormală a lichidului
de către rinichi, ceea ce duce la scă derea concentrației sodiului în sânge,
rezultând hiponatremie.
 Efecte asupra sistemului cardiovascular: Conținutul de cofeină din băuturile
energizante afectează direct sistemul cardiovascular prin creșterea ritmului
cardiac. Mai mult, băuturile energizant e afectează activitățile endoteliale și
funcționarea trombocitelor.
 Efecte asupra excesului de greutate: aportul de cantitate mare de zahăr împreună
cu băuturile energizante duce la obezitate și, de asemenea, afectează ficatul.
Prezența de guarană și cofei nă în băuturile energizante determină lipogeneza în
corpul uman care indică formarea de grăsime.
 Efecte asupra sistemului nervos: cofeina, atunci când este utilizată la
concentrație de 300 mg, a fost raportată că sporește stresul și presiunea.
 Efectul ames tecului de băuturi energizante și alcool.

34
 Băuturile energizante sunt costisitoare față de alimentele obișnuite care conțin
valori nutritive similare. Aceeași cantitate de energie și alte suplimente pot fi
absorbite din alimente, a pă, fructe și cereale [19]

III. 3. Elementele din compoziția apelor potențate

În băuturile sportive și energizante se găsesc diferite substanțe:
neurotransmițători și compuși înrudiți, aminoacizi, proteine, carbohidrați, îndulcitori,
alcaloizi, vitamine , extracte din plante și e lectroliți.
 Neurotransmițători și compuși înrudiți
Octopamina , descoperită pentru prima dată în glandele salivare ale caracatiței,
are o structură care este similară norepinefrine fără a fi considerată catecolamină. A fost
raport at că are un efect ușor as upra creșterii presiunii sistolice, dar numai în doze mari și
fără efecte secundare severe.
Efedrina (Figura 9) crește activitatea inimii și tensiunea arterială prin
vasoconstricție.

Figura 9. Structura chimică a efedrinei.

Tiramina , un blocant al abs orbției norepinefrinei, este un agonist indirect care
acționează asupra neuronilor adrenergici.
Hordenina crește tensiunea arterială și are un efect inotrop pozitiv asupra inimii,
ambele efecte fiind observabile la doze mari.
Colina (Figura 10) și acetil colina (Figura 11) sunt neurotransmițători ai
sistemului nervos autonom (parasimpatic).

35

Figura 10. Structura chimică a colinei

Figura 11. Structura chimică a acetilcolinei

 Aminoacizi
Aminoacizii sunt absorbiți foarte bine prin intestinul subțire, dis tribuiți în
întreg ul organism și transportați în celule prin variate sisteme de transport. Aminoacizi
neesențiali, incluzând izomerii d sunt metabolizați în principal în ficat prin deaminare
oxidativă a α -ceto-acizilor care sunt complet oxidați la dioxid d e carbon și apă, s unt
utilizați pentru a produce glucoză prin gluconeogeneză sau sunt transformați în cetone
prin cetogeneză. Excreția α -aminoacizilor apare prin urină și materii fecale, cu
eliminarea urinară zilnică la om de 20 –150 mg.
Taurina (Figura12 ), prezentă în mult e băuturi, este un aminoacid neproteinogen
de importanță fiziologică a cărei caracteristică structurală principal este prezența grupei
sulfonat în locul carboxilatului. Este un component normal al celulelor omului care
apare în diferite c oncentrații intrac elulare. Unele țesuturi, cum ar fi creierul, inima și
mușchiul scheletului conțin cantități mari de taurină. Ficatul și sângele conțin, de
asemenea, o cantitate semnificativă de taurină. Există două surse de taurină în corpul
uman: sintez a endogenă din cis teină și alimente; băuturile conțin taurină sintetică. Multe
funcții fiziologice sunt descrise pentru taurină, inclusiv activitate antioxidantă,
antifibrotică și imunomodulatoare. Taurina este cea mai cunoscută pentru rolul său în

36
conjuga rea acizilor bilia ri și în procesele de detoxifiere, dar este, de asemenea, necesară
pentru dezvoltarea normală a sistemului nervos, având un rol semnificativ în stabilizarea
membranelor, osmoregulare celulară, reglarea canalelor ionice și funcționarea ret inei și
inimii.

Figura12. Structura chimică a taurinei

β-alanina (Figura13 ) este un aminoacid neproteinogen și, împreună cu alți
aminoacizi, este prezentă în anumiți compuși naturali precum carnosină, anserină și acid
pantotenic. În ceea ce privește se nsibilitatea recep torului neuronal, β -alanina pare să
acționeze ca un fals transmițător, înlocuind acidul y -aminobutiric (GABA) și a fost
asociată cu deficiența de transaminază.

Figura 13. Structura chimică a beta -alaninei

α-alanina (Figura14 ) este un aminoacid neesenți al cu rol principal în sinteza
proteinelor umane. Se știe că este recomandat ca sursă de energie în pre -antrenament și
exercițiu intensiv datorită capacitatății ficatului de a -l transforma în glucoză.

Figura 14. Structura chimică a L -alfa-alaninei

37
L-carnitina (Figura 15 ) este descrisă ca un potențial candidat pentru prevenirea
și tratamentul multor boli asociate cu stresul oxidativ, prezentând activitate antioxidantă
în multe patologii, cum ar fi tulburare renală și boli ale ficatu lui, diabet, hipe rtensiune
arterială și afecțiuni neurodegenerative precum bolile Parkinson, Alzheimer și
Huntington. Efectul stimulativ al carnitinei asupra metabolismului lipidic este bine
cunoscute și recent a fost dovedit că suplimentele de l -carnitină pot chiar induce
pierderea în greutate.

Figura 15. Structura chimică a L -carnitinei

L-glutamina (Figura16 ), un aminoacid neesențial, este o componentă cheie a
proteinelor și este răspândit în corpul uman, reprezentând procentul cel mai mare de
amino acizi liberi tota li din mușchiul scheletului și plasmă. Este sintetizat din acid
glutamic și amoniac și este de asemenea, o sursă de amoniac, care este necesară pentru
acizii nucleici și alte sinteze de aminoacizi. Conversia glutaminei în acid glutamic joa că
un rol esenția l în ajustarea concentrației toxice de amoniac în corpul uman. Glutamina
este un precursor cheie în creier pentru acidul y -aminobutiric (GABA), un
neurotransmițător inhibitor și pentru glutamat, un neurotransmițător excitator și este de
asemenea o sursă de energie valoroasă.

Figura 16. Structura chimică a L -glutaminei

L-citrulina și L-arginina , sunt adesea prezente simultan în băuturile energizante
și sportive, sunt intermediari ai ciclului ureei, împreună cu L-ornitina. Cresc
flexibili tatea vaselor de sânge și îmbunătățesc fluxul de sânge în capilare.
L-histidina este importantă pentru sinteza histaminei, hemoglobinei și
colagenului și poate acționa ca un antioxidant.

38
Creatina (Figura 17 ) este un acid organic azotat natural, al cărui rol principal
este de a facilita reciclarea adenozinei trifosfat (ATP). Este sintetizată în ficat, pancreas
și rinichi din L-arginină, metionină și glicină. Creatina este metabolizată la creatinină,
care este excretată prin urină.

Figura 17. Structura ch imică a creatinei

L-tirozina (Figura 18) este un aminoacid neesențial care este sintetizat din l –
fenilalanină. Din punct de vedere farmacologic, L -tirozina este un compus cheie pentru
biosinteza catecolaminelor, fiind precursorul dopaminei, noradrenaline i și epinefrinei.
Hormonii tiroidieni (triiodotironină și tiroxină) și pigmentul melanină au, de asemenea,
ca precursor L -tirozina. S -a sugerat că administrarea de L -tirozină contracarează
performanță scăzută în timpul lucrului susținut în timpul nopții.

Figura 18. Stru ctura chimică a L -tirozinei

L-fenilalanina (Figura 19 ) este precursorul pentru unii neurotransmițători și
pentru L-tirozina și are un rol vital în biosinteza unor alți aminoacizi și majoritatea
proteinelor.

Figura 19. Structura chimică a L-fenilalaninei

39
5-Hidroxi -L-Triptofan (Figura20 ) este un aminoacid aromatic cu activitate
antidepresivă datorată conversiei în prezența vitaminei B6 la serotonină. Se mai
consideră că 5 -hidroxi -L-triptofan este un compus nootrop.

Figura 20. Structur a chimică a 5 -hidroxitriptofan

 Proteine
Proteinele sunt polimeri ai aminoacizilor și sunt considerate cele mai versatile
biomolecule versatile. Deși adăugarea de proteine într -o băutură energizantă sau
sportivă ar putea avea un impact negativ asupra gustului său, beneficiile sunt
considerabile. Datorită avantajului absorbției rapide, hidrolizații de proteine sunt
preferați în băuturile sportive. Aceste amestecuri complexe de peptide au lungimi de
lanțuri diferite și aminoacizi liberi în compoziția l or și sunt obținute prin hidrolizare
acidă sau enzimatică.
 Carbohidrați
Consumul de carbohidrați în timpul exercițiilor fizice prelungite este foarte
important deoarece disponibilitatea lor în mușchi și sistemul nervos central scade în
timpul antrenamentu lui. Carbohidrații sunt amestecuri din diferite monozacaride
(glucoză, fructoză), dizaharide (zaharoză) și oligozaharide (maltodextrină), care uneori
ar putea interacționa.
Inulina este un nume generic pentru unele fructo -oligozaharide (fructosan), cu
10% dulceață în comparație cu zaharoză. Inulina este metabolizată de bacteriile
intestinale și poate induce unele afecțiuni ale sistemului gastro -intestinal. Pare să
stimuleze creșterea Bifidobacteriilor și ar putea fi utilizată pentru managementul
greutății.
 Îndulcitori

40
În băuturile sportive și energizante, gustul dulce este dat de edulcoranți cum ar fi
monozaharide sau derivați de dizaharide, acesulfam de potasiu, sucraloză și alți
îndulcitori chimici.
Aspartamul (Figura 21 ) este un dipeptid sintetic folo sit frecvent ca îndulcitor
artificial în băturile sportive și energizante. Consumul ridicat de aspartam și al
metaboliților acestuia și pot induce stres oxidativ. Aspartamul crește nivelul de cortizol
plasmatic pentru a produce radicali liberi, dăunând int egrității membranei celulare și
duce la inflamații sistemice.

Figura 21. Structura chimică a aspartamului

Acesulfamul de potasiu sau Ace -K (Figura 22 ) este un îndulcitor artificial.
Deoarece acest compus are un gust ușor amar, acesta este utilizat în c ombinație cu alți
îndulcitori, în special cu sucraloză sau aspartam. Amestecul asigură un gust bun și are
un efect sinergic dulce. Ace -K este un îndulcitor nenutritiv care oferă un gust dulce, fără
a afecta răspunsurile glicemice.

Figura 22. Structura ch imică a acesulfamului de potasiu

Sucraloza (Figura23 ), este un îndulcitor sintetic nonnutritiv, fiind un dizaharid
triclorinat produs din zaharoză atunci când trei atomi de clor înlocuiesc trei grupări
hidroxil. Sucraloza ingerată este eliminată în princ ipal în materiile fecale, în timp ce mai
puțin de 40% este absorbit din intestine.

41

Figura 23. Structura chimică a sucralozei

 Alcaloizi
Cofeina , 1,3,7 -trimetilpurină -2,6-dionă, este ingredientul principal din cafea,
cola și ceai. Datele farmacocinetice au arătat o bună absorbție per os și o bună
distribuție în întregul corp, inclusiv în creier, placentă si lapte matern. Este metabolizată
în ficat, în principal pe calea CYP1A2, iar metaboliții sunt eliminați prin urină.
Aproximativ 200 mg cofeină este o d oză adecvată pentru creșterea vigilenței mentale și
pentru reducerea oboselii. Un consum de aproximativ 1,5g poate provoca iritații,
anxietate și tremur. În plus, cofeina produce efecte inotrope și cronotrope la doze
ridicate care ar putea fi periculoase p entru pacienții care suferă, de exemplu, de angină
pectorală. Efectul cafeinei, teobrominei și teofilinei asupra mucoasei gastrice este o
creștere a secreției de acid clorhidric, cu riscuri pentru pacienți cu ulcer peptic. Cofeina
exercită un efect diureti c care crește eliminarea de sodiu, clorură și potasiu.
Teacrina se găsește în cafea, fructe Cupuacu ( Theobroma grandiflorum ) și ceai
(Camellia assamica , var. kucha) și are următoarele efecte: reducerea oboselii,
îmbunătățirea sentimentelor legate de energie și dispoziție, crește motivația de a face
exercițiu fizic.

 Vitamine
Producătorii de băuturi sportive și energizante includ vitamine le pentru
potențialul lor ergogen. Deoarece vitaminele B și C sunt solubile în apă, se presupune că
excesul lor este ușor e xcretat, asigurând siguranța medicală a produselor. Există dovezi
limitate că suplimentarea dietetică cu vitaminele antioxidante (A, C și E) îmbunătățesc
performanțele umane . [20]

42
Vitamina C (Figura24 ) este descriptorul generic pentru compușii care prezin tă
calitativ activitatea biologică a acidului ascorbic, adică 2,3 -didehidro -l-treo-hexano -1,4-
lactona.[8] Este o vitamină solubilă în apă care ajută la formarea și menținerea
colagenului, importantă pentru me nținerea țesuturilor sănătoa se.

Figura 24. St ructura chimică a vitaminei C

Vitamina B 1 (Figura25 ), denumită și tiamină sau aneurină, este un micronutrient
esențial care ia patru forme în corpul uman în funcție de starea sa de fosforilare:
nefosforilat, mono -, di- și trifosfat. Tiamina este implicat ă în multe reacții de oxidare –
reducere implicate în metabolismul glucozei și aminoacizilor cu lanț ramificat. În ciclul
Krebs, tiamina este esențială pentru decarboxilarea oxidativă, care apare în mitocondrii,
pentru producția de adenozina trifosfat (ATP ). [21]

Figura 25. Structura chimică a vitaminei B 1

Vitamina B 2 (Figura26 ), cunoscută și sub denumirea de riboflavină, este
precursorul a doi cofactori redox , dinucleotida de flavin adenină și mononucleotida de
flavin, ceea ce o face vitală pentru produc ția de energie mitocondrială. Aceste două
flavine sunt cofactori es ențiali pentru structura și funcționarea mai multo r flavoproteine
mitocondriale.[10]

43

Figura 26. Structura chimică a vitaminei B 2

Vitamina B 6 (Figura 27) este un termen colectiv pentru familia compușilor 2 –
metil -3-hidroxi -5-hidroximet ilpiridină. Exist ă șase derivați majori; piridoxina, piridoxal,
piridoxamina și derivații lor fosforilați, piridoxina -5-fosfatază, piridoxal -5-fosfatază și
piridoxamina -5-fosfatază. Piridoxina este o vitami nă solubilă în apă care acționează în
primul rând ca un cofactor ne cesar pentru peste 100 de enzime care sunt implicate mai
ales în metabolismul aminoacizilor, incluzând transaminarea, dezaminarea și
decarboxilarea, pe lângă faptul că sunt necesare în glic oliză și gluconeogeneză.[22]

Figura 27. Structura chimică a pirid oxinei

Vitamina B 5 (Figura 28), acidul pantotenic , este implicat ă în reacțiile celulare
legate de sinteza lipidelor, neurotransmițătorilor, hormonilor steroizi și a hemoglobinei.
Face par te din doi factori în reacțiile de acilare: coenzima A (CoA) și proteina
purtătoare de acil (ACP). Acidul pantotenic este o vitamină d istribuită pe scară largă în
alimente și, prin urmare, deficiența este rară fiind observat ă numai în condiții de
malnutriț ie sau la subiecți tratați cu antagoniști ai acidului pantotenic. Simptom ele

44
deficienței sunt oboseala , depresia, insomnia, slăbiciune a și pare stezia la nivelul
degetelor și tălpilor picioarelor . [23]

Figura 28. Structura chimică a vitaminei B 5

Acidul nicotinic și nicotinamida, denumite în mod colectiv niacină , sunt
precursori nutriționali ai moleculelor bioactive n icotinamid adenin dinucleotidul (NAD)
și fosfatul n icotinamid adenin dinucleotid (NADP). NAD și NADP sunt cofactori
importanți pentru majori tatea reacțiilor redox celulare și, ca atare, sunt esențiale pentru
menținerea metabolismului și respirației celulare .[24]
Vitamina B12 (ciancobalamină ). Activitatea vitaminei B 12 este puternic corelată
cu ciclul de metilare. Folații donează o grupare met al vitaminei B 12 pentru a obține
forma activă. Regenerarea aminoacidului metionină pentru sinteza S -adenosilmetioninei
și sintezei AD N necesită folați și vitamina B 12. Deficitul de vitamina B 12 provoacă
modificări în diviziunea celulară, în special în celu lele măduvei osoase și în mucoasa
intestinală. Mitoza alterată a eritrocitelor generează celule anormal de mari, eritrocite
imature ș i o anemie caracteristică, numită anemie megaloblastică .
Acidul folic (Figura 29 ) acționează ca un donator al grupărilor m etilice și este
implicat în sinteza ADN -ului, în special în celulele care necesită o creștere suplimentară.
Forma activă este acidul tetrahidrofolic. Deficitul de acid folic se manifestă în
megaloblastoza celulelor intestinale și anemie macrocitică. La fem eile însărcinate, lipsa
acestei vitamine poate produce defecte ale tubului neural la nou -născuți, cum ar fi
coloana vertebrală bifida și anencefalia. Deficitul de folați este legat de
hiperhomocisteniemi e sau homocisteina crescută, care are o incidență mai mare a
tulburărilor vasculare coronare și accidentelor vasculare cerebrale.

45

Figura 29. Structura chimică a acidului folic

Vitami na B 7 (Figura 30) este activă în metabolismul proteinelor, carbohidrațil or
și al grăsimilor. Biotina , în special izomerul b ioactiv al biotinei, este esențială pentru
toate celulele existente. În majoritatea microorganismelor, în afară de plante și ciuperci,
capacitatea de sinteză a biotinei s -a menț inut pe toată durata evoluției. [23]

Figura 30. Structura chimică a biotinei

 Extracte din plante
Este dificil de evaluat efectele secundare și interacțiunile medicamentoase ale
extracte din plante din băuturile sportive și energizante, deoarece uneori cantitatea
exactă de extract de plantă sau concentrația de compuși activi nu s unt definite cu
precizi e. Extractele de plante din aceste băuturi pot fi clasificate în principal ca: ajutoare
ergogene utilizate pentru îmbunătățirea performanței fizice; adaptogene, numite
suplimente pe bază de plante care pot preveni diferite boli prin mecanisme nespecifice,
adjuvante pentru pierderea în greutate și altele. Utilizarea unor extracte din plante nu
este întotdeauna susținută de rezultatele studiilor clinice. [20]
Unele extracte din plante pot fi: guarana, cofeina, flavonoizi, silimarina, Ginkgo
biloba, sinefrină , yohimbin, citrulină, inozitol, ginseng, quercetin. [18]

46
 Electroliți
Electroliții și apa sunt esențial e pentru o viață sănătoasă. În activitate a intensă,
pierderea d e apă și electroliți trebuie să fie echilibrat ă de hidratare con stantă. În
majoritatea băuturilor potențate , săruri sunt incluse pentru a ajuta la reglarea echilibrului
de lichide în corp. Este foarte important să se determine cantitatea de electroliți din
surse le dietetic împreună cu efect ele lor farm acologice, deoare ce mulți el ectroliți
dietetici, în special catio nii, pot avea efecte dăunătoare când sunt în exces.

Sodiul este un electrolit extracelular major care are rol în reglarea echilibrelor
osmotic și al electroliților, contracția muscular ă, formarea apatitului mineral.

Potasiu . Este un electrolit intracelular care ajută la reglarea presiunii osmotice si
echilibrul electrolitic, funcționarea normală a sistemului cardiovascular, respirator,
digestiv, renal și endocrin. [25]

Magneziul particip ă la o gamă largă de reacții celulare, fundamentale, ajută la
dezvoltarea scheletului, reglarea genică .

Calciul ajută la creșterea și dezvoltarea scheletului, în contracția musculară și
vasculară, transmiterea imupulsurilor, eliberare de insulină. [26]

Zincul are rolur i catalitice, structurale și de reglare, este implicat în sinteza ADN
și ARN, sinteza proteinelor, expresia mai multor gene, protecția celulelor mucoaselor,
funcționarea normală a sistemului imun itar și reproductiv.

Funcțiile fiziologic e ale cuprului cuprind: sănătatea oaselor, sistemului imun,
nervos și cardiovascular, ajuta la metabolismul fierului, sinteza hemoglobinei, reglarea
mitocondriilor, expresia altor gene.

Molibdenul este un cofactor pentru enzimele care conțin fier și flav ine care
catalizea ză hidroxilarea.

Cromul acționează la nivelul metabolismului acidului nucleic, glucidic și lipidic.
Deficiența de crom poate cauza rezistență la insulină. [22]

47
Seleniu. Este implicat în reacțiile redox , intra și extracelulare , și participă la
sistemele de apărare antioxidante.[26] Deficiența poate duce la boala lui Keshan, o
cardiomiopatie care afectează copiii.[25]
Studiul prezentat în acest capitol aduce dovezi că băuturile energizante și
sportive au efecte benefice și adverse. Efectele c ardiovascular e, gastro -intestinale sunt
cel mai des asociate cu aceste băuturi. Co -ingerarea alcoolului cu aceste băuturi sau
consum ul exagera t se termină în unele caz uri în camera de urgență. Sunt multe
ingrediente farmacologic active în aceste băuturi , dar datele clinice care vizează efectele
lor sinergice asupra parametrilor biochimici sunt încă puține. [20]

Parte aplicativ ă
Capitolul IV. Proprietăți fizico -chimice și organoleptice ale apelor
potentate cu vitamine de pe p iața rom ânească
IV.1. Principiul metodei

S-au cuantificat apele vitaminizate care se comercializează pe piața
românească, s -au descris din punct de vedere organoleptic și s -a analizat compoziția
chimică conform etichetelor. Datele obținute s -au reunit înt r-un tabel și s -a efectuat o
analiza statist ică.

Figura 31. Apele potențate existe nte pe piață românească și analizate de noi în laborator

IV.2. Mod de lucru

S-au achiziționat flacoane cu ape vitaminizate care au fost prelucrate și păstrate
pe parcursul p relucrări în condiții optime conform etic hetelor (temperatură,
luminozitate).

49
Probele de apă au fost apoi testate și analizate din punct de vedere organoleptic.
S-a efectuat de asemenea, o centralizare a compozițiilor lor chimice.

Figura 32. Apele potențate existente pe piață românească pe ca re le-am analizat în
laborator (A)

50
Figura 33. Apele potențate existente pe piață românească pe care le -am analizat în
laborator (B)

Figura 34. Apele potențate existente pe piață românească pe care le -am an alizat în
laborator (C)

51
Figura 35. Apele po tențate existente pe piață românească pe care le -am analizat în
laborator (D)

IV.3. Rezultate și discuții

Datele obținute au fost reunite în mai multe tabele.
Tabelul 7. Testare organoleptică
Nr.
Crt. Brand Denumire Volum(mL ) Aspect Culoare Gust
1 Brainia Vitamine 500 Limpede Rosu -portocaliu Fructe
2 Brainia Vitamine si minerale 500 Limpede Rosu -caramiziu Fructe
3 Veroni -active Z-L-carnitina 700 Limpede Portocaliu fructe(portocale)
4 Veroni -active Z-colagen 700 Limpede Roz Fructe(rodie)
5 Sevia Apa fructata lamaie 500 Limpede Slab -galbuie Lămâie
6 Sevia Collagen water 500 Opalescenta Alba Cocos
7 Vitamin Well Reload 500 Limpede Slab alb Lămâie
8 Vitamin Well Antioxidant 500 Opalescenta Roz-pal Fructe( piersică)
9 Oshee Original Tea Earl
Grey 555 Limpede Caramiziu Ceai verde
10 Oshee Detos and Herbal 555 Limpede Usor -galbui Ușor de mentă
11 Oshee Live figh win 750 Limpede Verde Vitamine
12 Oshee Live figh win(') 750 Limpede Albastra Vitamine
13 Oshee Sky is the limit 750 Limpede Incolor a Fructe
14 Merlin's Imunity 600 Limpede Portocaliu Vitamine
15 Merlin's Focus 600 Limpede Caramiziu Măr
16 Merlin's B-boost zero 600 Limpede Rosu -caramiziu Fructe
17 Merlin's Function 600 Limpede Roz Fructe
18 Merlin's Bloom 600 Limpede Alb-galbui Lămâie
19 Merlin's Strenght 600 Limpede Galbena Vitamine
20 Oshee For runners 750 Limpede Portocaliu Acrișor
21 4Move Vitamins and
minerals 556 Limpede Roz Fructe
22 4Move Magnesium 556 Limpede Albastra Fructe
23 4Move Professional 750 Limpede Albastra Vitamine
24 4Move Professional(') 750 Limpede Verde Vitamine

S-a constatat că majoritatea acestor ape potențate cu vitamine sau minerale au
aspect limpede, culori cât mai aprinse pentru a crea complianță consumatorilor, dar și
pentru a le atrage priviri le. Gustul este în general de citrice și de fructe, răcoritor pe ntru
a masca gustul de vitamine și minerale la care unii consumatori pot fi reticenți.

Tabelul 8. Cantitate de vitamine.
Nr.
Crt. Brand Denumire Vitamine
B1(mg) B3(mg) B5(mg) B6(mg) B7(µg) B9(µg) B12(µg) C(mg) D(µg) E(mg)
1 Brainia Vitamine 12 1.8 2 125
2 Brainia Vitamine si
minerale 12 7.5 2
3 Veroni -active Z-L-carnitina 2 0.9 0.2 7.5 30
4 Veroni -active Z-colagen 2 0.1 5
5 Sevia Apa fructata
lamaie
6 Sevia Collagen water 25 8 7 Vitamin Well Reload 2.4 1 8 12
8 Vitamin Well Antioxidant 5 80
9 Oshee Original Tea Earl
Grey 13 1.2 2 67
10 Oshee Detos and
Herbal 5 1.2 42 166,5 2 13
11 Oshee Live figh win 9 3.4 0.8 28 7
12 Oshee Live figh win(') 9 3.4 0.8 28 7
13 Oshee Sky is the limit 9 3.4 0.8 28 7
14 Merlin's Imunity 1 14 11 2.5 45 180 5 312
15 Merlin's Focus 20 7.8 1.9 180 2
16 Merlin's B-boost zero 1 14 11 2.5 45 180 2
17 Merlin's Func tion 1 14 5.4 1.3 180 2
18 Merlin's Bloom 1 14 5.4 1.3 180 2 5 19 Merlin's Strenght 1 1 5.4 1.3 180 2 14 5 20 Oshee For runners 9 3.4 0.8 25 7
21 4Move Vitamins and 8 3 0.7 25 100 1

53
minerals
22 4Move Magnesium 8 3 0.7 25 100 1
23 4Move Professional 6.8 56 225
24 4Move Professional(') 17 6.8 1.6

Cele mai des întalnite vitamine sunt cele din complexul B și vitamina C. Complexul
B are un rol important în menținerea unui nivel optim de energie, în funcționarea creie rului
și în metabolismul celulelor. Vitaminele din complexul B sunt hidrosolubile și astfe l sunt
ușor de încorporat în aceste ape potențate, la fel și vitamina C. Fiind sol ubile în apă,
vitamin ele B și C sunt eliminate ușor prin urină, de aceea excesul nu este în general toxic.
În cele mai mari concentrații se găsesc vitaminele B3, B5 și B9, la brand -urile Merlin’s și
4Move.

Figura 36. Prezența complexului B în apele potențate cu vitamine

55

Figura 37. Prezența complexului B în apele potențate cu vitami ne

56
Tabelul 9. Minerale și zahăr
Nr.
Crt. Brand Denumire Minerale Zahăr(g) Ca(mg) Mg(mg) Zn(mg) Se(µg) I(µg)
1 Brainia Vitamine 20
2 Brainia Vitamine si
minerale 56.5 21.5
3 Veroni -active Z-L-carnitina 6.1
4 Veroni -active Z-colagen 1 4.1 5.1
5 Sevia Apa fructata
lamaie 11 0
6 Sevia Collagen water 5 25 0
7 Vitamin Well Reload 0.8 55 21
8 Vitamin Well Antioxidant 120 21
9 Oshee Original Tea
Earl Grey 0
10 Oshee Detos and
Herbal 14.3 6.66
11 Oshee Live figh win 14.3 4
12 Oshee Live figh win(') 14.3 7.2
13 Oshee Sky is the limit 0
14 Merlin's Imunity 130 25.2
15 Merlin's Focus 130 20.3 19.8
16 Merlin's B-boost zero 130 0
17 Merlin's Function 20.3 21.6
18 Merlin 's Bloom 145 0
19 Merlin's Strenght 144 20.3 19.2
20 Oshee For runners 84.8 25.5
21 4Move Vitamins and
minerals 5 18.5 75 22.79
22 4Move Magnesium 187 191 27.8
23 4Move Professional 58.6 29.25
24 4Move Professional(') 58.6 42.75

Cele mai întalnit e dintre minerale sunt magneziu și apoi calciu. Necesarul zilnic de
magneziu este de 320g iar cel de calciu este de 100g. În cazul calciului, consumul anumitor
ape, trebuie să se facă cu moderație, pentru a evita hipercalcemia.
Multe dintre aceste ape vitam inizate au un conținut destul de ridicat de zahăr,
necesarul zilnic fiind 345g. Conform analizei s -a constatat că cele mai mari cantități se
regăsesc în apele potențate de la 4Move și Merlin’s .

57

Figura 38. Prezența zahărului în apel e potențate cu vitamine și minerale
Tabelul 10. pH -ul
Nr. Crt. Brand Denumire pH
1 Brainia Vitamine 3
2 Brainia Vitamine si minerale 4
3 Veroni -active Z-L-carnitina 3
4 Veroni -active Z-colagen 3.5
5 Sevia Apa fructata lamaie 3
6 Sevia Collagen water 4
7 Vitamin Well Reload 4
8 Vitamin Well Antioxidant 4
9 Oshee Original Tea Earl
Grey 4
10 Oshee Detos and Herbal 3.5
11 Oshee Live figh win 4
12 Oshee Live figh win(') 4
13 Oshee Sky is the limit 4
14 Merlin's Imunity 3
15 Merlin's Focus 3
16 Merlin's B-boost zero 3
17 Merlin's Function 3
18 Merlin's Bloom 4

58
19 Merlin's Strenght 4
20 Oshee For runners 4
21 4Move Vitamins and
minerals 3
22 4Move Magnesium 4
23 4Move Professional 4
24 4Move Professional(') 4

Adaosul de vitamine și m inerale aduce modificări asupra pH și a punctului de
fierbere. pH -ul variază între 3 și 4, în concluzie aceste ape sunt mai acide, vor fi consumate
cu prudență de persoanele care au afecțiuni gastrice.
Punctele de fierbere sunt inf luențate de conținutul d e zahăr, astfel apele care nu
conțin zahăr, au punctele de fiebere mai mari. Dupa aceasta analiza s -a constatat că
temperatura de fierbere este cu mult mai mare față de cea a apei potabile.

Figura 39. Analiza pH -ului.

Figura 40. Analiza pH -ului.

59

Figura 41. Analiza pH -ului.

Figura 42. Analiza pH -ului.

60

Figura 43. Analiza pH -ului

61
IV.4. Reacții de laborator privind identificarea cationilor și anionilor

Tabelul 11. Prezen ța anionilor în apele potențate
Nr.
Crt. Denumire Anioni
Carb onati Sulfati Cloruri Fosfati Azotati
1 Vitamine negativ negativ pozitiv negativ negativ
2 Vitamine si minerale negativ negativ negativ negativ negativ
3 Z-L-carnitina negativ negativ negativ negativ negativ
4 Z-colagen negativ negativ negativ negati v negativ
5 Apa fructata lamaie negativ negativ negativ negativ negativ
6 Collagen water negativ negativ negativ pozitiv negativ
7 Reload negativ negativ negativ negativ negativ
8 Antioxidant pozitiv negativ pozitiv negativ pozitiv
9 Original Tea Earl
Grey pozitiv negativ negativ negativ pozitiv
10 Detos and Herbal negativ negativ negativ pozitiv pozitiv
11 Live figh win negativ negativ negativ negativ pozitiv
12 Live figh win(') negativ negativ pozitiv pozitiv pozitiv
13 Sky is the limit negativ negativ negativ negativ pozitiv
14 Imunity pozitiv negativ pozitiv negativ negativ
15 Focus pozitiv negativ pozitiv negativ pozitiv
16 B-boost zero pozitiv negativ pozitiv pozitiv pozitv
17 Function negativ negativ negativ pozitiv negativ
18 Bloom negativ negativ pozitiv pozitiv negativ
19 Strenght negativ negativ negativ pozitiv pozitv
20 For runners negativ negativ negativ negativ pozitiv
21 Vitamins and
minerals negativ negativ negativ negativ pozitiv
22 Magnesium negativ negativ negativ negati v pozitiv
23 Professional pozitiv negativ negativ pozitiv pozitiv
24 Professional(') negativ negativ negativ negativ pozitiv

S-a constatat în urma analizelor de laborator conform FRX [27]. faptul că cei mai
întâlniți anioni sunt azotații și fosfații. Azotații sunt permiși în apa potabilă sub 50 mg/L,
determinarea cantitativă a azotaților și azotiților necesită o recoltare corectă a probelor,
aparatură sensibilă, realizarea determinărilor imediat după recoltare sau în cel mai scurt
timp posibil (max. 24 de ore) sau fixarea probelor cu cloroform, pentru inhibarea proceselor
microbiologice. Fosfații sunt admiși sub 0 ,1mg/L.

62

Clorurile sunt prezente și în apele potabile existente pe piața românească, dar și în
cea de la robinet. Acesta nu trebuie să depășea scă 0,4 mg/L, și este folosit de obicei pentru
dezinfectarea apei, este deci necesar și reprezintă o garanție că apa este conformă din punct
de vedere microbiologic .
.-

Figura 44. Identificarea cationilor și anionilor

Figura 45. Identificarea catio nilor și anionilor

63

Figura 46. Identificarea cationilor și anionilor.

Figura 47. Identificarea cationilor și anionilor.

64

Tabelul 12. Prezen ța cationilor în apele potențate
Nr.
Crt. Denumire Cationi
Amoniu Calciu Fier Zinc Metale grele
1 Vitamine pozitiv negativ negativ negativ negativ
2 Vitamine si minerale pozitiv negativ pozitiv pozitiv pozitiv
3 Z-L-carnitina pozitv negativ negativ pozitiv pozitiv
4 Z-colagen pozitiv negativ negativ pozitiv negativ
5 Apa fructata lamaie pozitiv negativ nega tiv negativ negativ
6 Collagen water negativ negativ negativ negativ negativ
7 Reload pozitiv negativ negativ negativ negativ
8 Antioxidant pozitiv pozitiv pozitiv pozitiv negativ
9 Original Tea Earl
Grey pozitiv negativ negativ negativ negativ
10 Detos and Herbal pozitiv negativ negativ negativ negativ
11 Live figh win pozitiv negativ negativ negativ negativ
12 Live figh win(') pozitiv negativ negativ negativ pozitiva
13 Sky is the limit pozitiv negativ negativ negativ negativ
14 Imunity pozitiv pozitiv negativ negativ negativ
15 Focus pozitiv negativ negativ negativ negativ
16 B-boost zero pozitiv pozitiv negativ negativ negativ
17 Function pozitiv pozitiv negativ pozitiv pozitiv
18 Bloom pozitiv pozitiv negativ negativ negativ
19 Strenght pozitiv pozitiv negativ negativ negativ
20 For runners pozitiv pozitiv negativ negativ negativ
21 Vitamins and
minerals pozitiv pozitiv negativ pozitiv pozitiv
22 Magnesium pozitiv pozitiv negativ negativ negativ
23 Professional pozitiv negativ pozitiv pozitiv pozitiv
24 Professional(') pozitiv negativ negativ negativ negativ

În urma analizelor, efectuate conform modului de lucru din FRX. toate apele
potențate analizate au ieșit pozitive pentru elementul calciu și zinc, conform etichetelor.

65

Figura 48 . Identificarea cationilor și anionilor.

Figura 49. Identificarea cationilor și anionilor

66

Figura 50. Identificarea cationilor și anionilor.

Figura 51. Identificarea cationilor și anionilor

67

Figura 52. Identificarea cationilor și anionilor

Figur a 53. Identificarea cationilor și anionilor

68
CAPITOLUL V. Frecvența consumului de ape vitaminizate în rândul
consumatorilor români

5.1. Principiul metodei

S-a aplicat metoda chestionarului pe un număr de 404 respondenți de diferite vârste
și s-au centrali zat datele obținute, apoi s -au efectuat grafice.

5.2. Modul de lucru

S-a realizat un chestionar de 12 întrebări, care au fost adresate unui număr de 404
participanți la sondaj, în perioada martie 2020 (conform anexei 1). Rezultatele obținute au
fost inte rpretate prin grafice.
5.3. Rezultate și discuții

1. În ce intreval de vârstă vă încadrați?

Figura 54.

69
Grupele de vârste care utilizează cel mai des apele potențate cu minerale și
vitamine sunt 21 -25 și 26 -30, deoarece tinerii își doresc un stil de viață sănătos, activ și sunt
în trend cu noutățiile.

2. Ce sex aveți?

Figura 55.

S-a constatat că aceste ape vitaminizate sunt mai populare în rândul femeilo r,
acestea fiind mai perceptibile la noile băuturi non -alcoolice.

3. În ce m ediu locuiți?

Figura 56.

70
Cel mai des aceste ape sunt consumate in mediul urban, unde aceste produse ajung
mai repede pe rafturile magazinelor, dar și datorită faptului că mediul urban este unul mai
solicitant atât pentru psih ic cât și pentru fizic, iar multe dintre aceste băuturi chiar pentru
acestea stări de: oboseală, amețeală, epuizare psihică și fizică sunt recomandate.

4. Care este ultimul nivel de studii absolvit?

Figura 57.

Se observă că apele potențate cu vitamine si minerale sunt consumate în rândul
tinerilor care sunt la facultate și la liceu, ei fiind cei care accepta mai ușor sa consume ape
cu vitamine și minerale, în locul suplimentelor alimetare, plus ca au u n necesar mai mare de
vitamine și minerale, datorită s tilului de viață.

71
5. Estimativ, ce cantitate de lichide consuma ți zilnic?

Figura 58.

Din rezultatele obținute , reise faptul că în România în medie o persoană consumă
aproximativ un 1 -2 litri de lichide, ceea ce nu este suficient ținând cont că o p ersoană adultă
ar trebui să consume pe parcursul unei zile minimun 3 litri de lichide.

6. Din cantitatea de lichide consu mată zilnic, ce procent reprezintă consumul de apă?

Figura 59.

72

După analiza statistică a rezultatelor, s -a constat ca în mediu un rom ân consumă în
medie între 1 -1,5 litri de apă pe zi, medie ce ar trebui să crească, datorită multiplelor
beneficii pe care le aduce apa asupra organismului.

7. Din cantitatea de lichide consumtă zilnic, ce procent reprezintă cosumul de ape cu
vitamine?

Figura 60.

Per zi consumul de apa potențată cu vitamine și minerale este de 0,2 – 0,5l, aceast a
aducând ben eficii asupra organismul și prin adaosul de electroliți care atrag după ei un
consum mai mare de lichide și astfel crește consumul de ap ă pe zi.

73
8. Ce tip de apa cu vitamine/minerale consumati de obicei? (Daca este cazul)

Figura 61.

Cele mai consumate ape potențate sunt cele cu aminoacizii, pentru că aceștia ajută
la sinteza proteinelor, reducerea oboselii, durerilor musculare, pierderea grăsimilo r și
creșterea nivelului de energie. Urmează apoi consumul apelor potențate cu calciu, dar și
cele cu multivitamine și minerale.

9. De ce consumati apa cu vitamine/minerale?

Figura 62.

74
Din graficul de mai sus se observa faptul că un procent mare de parti cipanți nu
consumă în mod frecvent aceste ape potențate. Nouazeci și șase dintre participanții
consuma apele poten țate cu vitamine și minerale pentru a ajută oragnismul să facă față mai
ușor stresului la care este supus zi de zi.

10. Cât de activ sunteți fizi c?

Figura 63.

Dintre participanți , doar 12% sunt foarte activi ceea ce este un procent destul de
mic, ținând cont de faptul c ă intervalul de vârstă preponderent este de 21 -25 de ani, 45%
dintre participanții fiind activi, iar 33 dintre acești sunt sede ntari.

75
Concluzii

 Apa este esenția lă vieții. Datorită ei exist ă și se dezvoltă flora și fauna pe
pământ. Odată cu dezvoltarea societății, apare termenul de apă potabilă,
care reprezint ă apa bună de băut ce conține elemente benefice vieții și este
lipsit ă de elemente toxice.
 Mai mult decât atât, societatea modernă a creat forme de apă potabilă care pe
lângă beneficiul hidratării pot prezenta și alte beneficii: energizare,
completarea unor carențe de vitamine, imunizare și completarea unor
carențe de miner ale.
 Apele vitaminizate de pe piața r omânească conțin o mare varietate de
compuși cu rol diferit: vitamine (complexul B, vitamina C,D,E), minerale
(calciu, magneziu, zinc, fier, seleniu), energizante (efedrină, colină,
hordenină, tiramină, cafeină), aminoa cizii (alanina, taurină, carnitină,
glutamină, creatinină, histidină, citrulină, arginină, triptofan).
 Aceste ape , deși au aparut de curând pe piața românească , au cunoscut un
succes întrucât consumatorul român a fost receptibil la beneficiile acestora.
 Aceste ape îmbog ățite cu diferite eleme nte nu trebuie consumate în cantități
foarte mari și nici nu trebuie să înlocuiască o dietă sănătoasă.

76
Bibliografie
[1] B. C. Gordalla, M. B. Muller, F. H. Frimmel, The physicochemical properties of water
and their re levance for life, Global Change: Enough water for all?, 2007, p 26
[2] J. G. Speight, The properties of water, Natural water remediation, 1st Edition , 2019, p 53
[3] M. B. Kirkham, Structure and properties, Principles of so il and plant water relations,
editia 2, 2014, p 27
[4] K. M. Stewart, Physical properties of water, Encyclopedia of inland water, Editua
Elsevier , 2009, p 148
[5] P S Berger, R M Clark, D J Reasoner, E W Rice, J W Santo Domingo, Water, Drinking,
Ency clopedia of microbiology, Editia 3, 2009, p 121
[6] Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, art 2
[7] R. Rajagopal, M. D. Wichman, E. Brands, Water: drinking , International Encyclopedia
of Geography, 2016, p 1
[8] WHO Library Cataloguing -in-Publication Data, Guidelines for drinking -water quality –
4th ed., World Health Organization, 2011 , p 117
[9] S. J. Marshall, Surface water, Reference Module in Earth Systems and Environmental
Sciences , 2013
[10]https://www .usgs.gov/special -topic/water -science -school/science/water -cycle –
schools?qt -science_center_objects=0#qt -science_center_objects
[11] M. Samwel, C. Wendland, Planuri de siguranță a apei și a sistemelor sanitare pentru
comunități rurale, Informații de bază n ecesare elaborării unui plan de siguranță a apei și a
sistemelor sanitare, Compendiu – vol. B, 2014 , modulul B, Surse de apă pot abilă și captare
[12] W. M. Alley, Ground water, Encyclopedia of Inland Waters , 2009, p 684
[13] D. Scrădeanu, Hidrogeologie generală, Ediția I, Editura Universității București, 2007
[14] https://www.limnology.ro/water2010/Proceedings/01.pdf
[15] O. Blăgoi, E. L. Pușcaș, Tratarea a pelor de suprafață -metode chimice, Editura Dosoftei,
Iași, 1997 , p 80
[16] http://www.apeleminerale.ro/_res/pdf/Ghidul -Apelor -Minerale_22.08.pdf
[17] ORDIN Nr. 341 din 20 februarie 2007 pentru aprobarea normelor de igienă și a
procedurii de notificare a apelor potabile îmbuteliate, altele decât ap ele minerale naturale
sau decât apele de izvor, comercializate sub denumirea de apă de masă.

77
[18] M. R. G. Silva, T. Paiva, H. H . Silva, The impact of sports and energy drinks in
performance, Sports and Energy drinks, Volum 10: The Science of Beverages , 2019, p 183
[19] A. Chatterjee, J. Abraham, A comprehensive study on sports and energy drinks, Sports
and Energy drinks, Volum 10: The Science of Beverages , 2019, p 515
[20] E. Oprea, L. L. Ruta, I. C. Farcasanu, Pharmacological aspects and health impact of
sports and energy drinks, Sports and Energy drinks, Volum 10: The Science of Beverages ,
2019, p 65
[21] E. S. Eshack, A. E. Arafa, Nutrition, metabolism and cardiovascular disease, 2018,
28:10, p 965
[22] J. Chawla, D Kvarnberg, 2014 , Hydrosoluble vitamins , Handbook of clinical neurology,
vol 120, p 891
[23] A. Girones -Vlaplana, D . Villano, J . Marhuenda, D. Moreno, C. Garcia -Viguera,
Vitamins , Nutraceutical and Functional food components , 2017 , p 159
[24] J. B. Kirkland, M . L. Meyer -Ficca, 2018, New Researc h and Developments of Water –
Soluble Vitamins , Advances in Food and nutrition research, vol 83, editia I, p 83
[25] Emilie Combet, Christina Buckton, Micronutrient deficiencies, vitamin pills and
nutritional supplements , Medicine, 2015, 43:2, p 66
[26] U. H oller, S . J. L. Bakker, A . Dusterloh, B . Frei, J . Kohrle, T . Konz, G . Lietz, A .
McCann, A . Michels, A . Molly, H . Murakami, D . Rein, W . HM Saris, K . Schmidt , K.
Shimbo, S . Schumacher C . Vermeer, J . Kaput, P . Weber, Micronutrient status assessment in
humans: Current methods of analysis and future trends , Trends in Analytical Chemistry,
2018, vol 102, p 110
[27] Farma copeea Română Ediția aXa.
.

78
Anexa 1

Chestionar privind consumul de apă cu vitamine/minerale .
1) În ce interval de vârstă vă încadrați?
 15-20
 21-25
 26-30
 31-35
 36-40
 41-45
 46-50
 51-55
 56-60
 61-65
 66-70
 >70

2) Ce sex aveți?
 M
 F

3) În ce mediu locuiți?
 Rural
 Urban

4) Care este nivel de studii absolvit?
 10 clase sau mai puține
 Liceu
 Facultate
 Masterand
 Doctorand
 Alte studii

79

5) Ce ocupație aveți?
 Elev/ S tudent
 Șomer
 Lucr ător comercial
 Ocupație în domeniul tehnic
 Ocupație în domeniul medical
 Ocupa ție în domeniu l economic
 Ocupa ție în domeniu l juridic
 Ocupație în domeniul administrativ
 Pensionar
 Altă ocupație

6) Estimativ, ce cantitate de lichide consumați zi lnic?
 1L
 2L
 3L
 5L
 >5

7) Din cantitatea de lichide consumată zilnic, ce procent reprezintă consumul de apă?
 0-10%
 11-20%
 21-30%
 31-40%
 41-50%
 51-60%
 61-70%
 71-80%
 81-90%
 91-100%

80
8) Din cantitatea de lichide consumată zilnic, ce procent reprezintă con sumul de apă cu
vitamine/minerale?
 0-10%
 11-20%
 21-30%
 31-40%
 41-50%
 51-60%
 61-70%
 71-80%
 81-90%
 91-100%

9) Ce tip de apă cu vitamine/ minerale consumați de obicei? (Dacă este cazul)
 Cu complexul de vitamine B (B1 -B12)
 Cu vitamina C
 Cu calciu
 Cu magneziu
 Cu aminoacizi
 Combinații ale opțiunilor prezentate mai sus
 Nu obișnuiesc să consum mereu același tip de apă cu
vitamine/minerale
 Nu consum ap ă cu vitamine

10) De ce consum ați apă cu vitamine/ minerale?
 Deficiențe de vitamine/minerale
 Pentru gust
 Din cauza stil ului de viață activ din punct de vedere fizic (muncă
solicitantă/fitness/sală de forță)
 Din alte motive
 Nu consum ap ă cu vitamine

11) (Opțional) Din ce alte motive consum ați apă cu vitamine/ minerale?

12) Cât de activ fizic sunteți?
 Sunt sedentar
 Puțin activ
 Activ
 Foarte activ