Licenta Andrei 2018 [630428]

1

3

POTENTIALUL GEO – ECONOMIC
AL ORASULUI PREDEAL

INTRODUCERE

I. POZITIE SI LOCALIZARE GEOGRAFICA

II. PREMISELE NATURALE DE DEZVOLTARE
1. RELIEFUL
2. CLIMA
3. HIDROGRAFIA
4. VEGE TATIE – FAUNA – SOL

III. EVOL UTIA SPATIALA SI FUNCTIONALA A
TERITORIULUI

5
IV. POTENTIALUL UMAN
1. EVOLUTIA NUMERICA
2. MISCAREA NATURALA A POPULATIEI
3. STRUCTURA POPULATIEI
4. MOBILITATEA TERITORIALA A POPULATIEI

V. FUNCTIILE GEO – ECONOMIC E
1. FUNCTIA TURISTICA
2. FUNCTIA DE TRANSPORT
3. FUNCTIA COMERCIALA
4. FUNCTIA AGRO – FORESTIERA

VI. MODALITATI DE OPTIMIZARE A SPATIULUI URBAN

INTRODUCERE

Lucrarea de față reprezintă un studiu geografic asupra orașului Predeal , situația
demografică, socială și econom ică pe de o parte, iar pe de altă parte potențialul natural
raportate la condițiile social -economice în care s -a dezvoltat și a evoluat orașul, la
funcțiile , elementul central al acestei stațiuni turistice. Studiul a fost realizat pentru intervalul
2015 -2016 având an de comparație anul 1977 și a arătat faptul ca orașul – aceasta veche
așezare, situata pe Valea Prahovei, atestata documentar la 11 aprilie 1880 – prezintă o serie
de modificări atât din punct de vedere al structurii demografice cat și a celei economice.
Modificări esențiale s -au realizat și din punct de vedere urbanistic, modificări ce au dus la
transformarea orașului într -un centru turistic în care se desfășoară o intensă activitate turistică,
socială și culturală.
În elaborarea acestei lucrăr i am pornit de la faptul ca orașul este “expresia semnificativa a
întregului mediu geografic în care a apărut și s -a dezvoltat” ( George C habot), astfel având în
vedere poziția geografica a orașului în definirea căruia s -au menționat dimensiunile teritoriul ui

urban, condițiile naturale ale acestuia (relief, clima, ape, sol, vegetație), toate acestea fiind
potențialul uman și economic, caracteristice teritoriului în care se afla situat.
Am avut în vedere totodată evidențierea raportului dintre oraș și mediul înconjurător, a
multiplelor și complexelor interacțiuni dintre acestea, organizarea raționala a teritoriului și
valorificarea complexa a resurselor și forței de munca. Lucrarea de fata își propune o dezbatere a
principalelor însușiri ce caracterizează oraș ul și implicit, poziția lui în evoluția fenomenului
urban. Evoluțiile contemporane releva încă o data rolul orașelor în dezvoltarea social -economica
în cadrul fiecărei regiuni. în epoca contemporana orașul reprezintă un domeniu de cercetare de
pantele neho tărâte ale Carpaților, într -un loc de veche circulație. Însuși numele, ,predeal”, cu
mare actualitate.
Predealul a fost și este nelipsit pe hărțile turistice ale masivelor învecinate, deși în
perimetrele respective are o poziție mărginașă, căci el constitu ie fie un punct de plecare în
drumețiile montane, fie un punct terminus al acestora.
Importanța lui turistica nu constă însă în aceasta, ci în faptul că, situat în creierul
munților, la peste 1000 m înălțime, el se bucură de condițiile unui mediu aproape n atural,
interven ția omului resimțindu -se în mică măsură. Pădurea, exploatată rațional, ocupă aproape
integral arealul său inițial, râurile sunt nepoluate, vânatul ocrotit. Construirea șoselei și a căii
ferate, dezvoltarea localității Predeal, ce abia depăș ește un secol și jumătat e, amenajarea pârtiilor
de schi , apariția cabanelor turistice și construcția telefericului au adus mediului natural schimbări
minore. În general, regiunea s -a umanizat , , cu măsură”, orașul de azi și construcțiile amintite
înscriindu-se în peisajul geografic.
Accesul autorutier și feroviar facil și posibilitățile actuale de cazare au făcut ca Predealul
să atragă din ce în ce mai mulți vilegiaturiști și să -și delimiteze clar calitatea de stațiune
climaterică, loc ideal de desfășurare a turismului de sejur, atât vara cât și iarna, fără însă a
exclude turismul itinerant ( autorutier și drumeție montană).
Turismul este un fenomen social – economic de mare amploare pe glob, fenomen care
urmărește cunoașterea nat urii cu frumusețile și curio zitățile ei, cât și valorile materiale și
spirituale create de oameni în cursul istoriei.
Începând cu cel de -al VI -lea și mai ales cu cel de -al VII -lea deceniu al secolului nostru,
în România, ca de altfel în multe țări, turismul a cunoscut și cunoaște o s usținută dezvoltare,
situându -se printre fenomenele cele mai caracteristice ale contemporaneității.

7
Evoluția vertiginoasă a turismului intern și internațional este rezultatul intensificării
continue a efectului favorabil al factorilor economici, între care un rol esențial îl au cunoașterea
nivelului de trai, corelată cu creșterea veniturilor personale, reducerea săptămânii de lucru,
dezvoltarea și modernizarea mijloacelor de transport, precum și factorii demografici, psiho –
sociologici și politici. Acești factori condiționează și determină utilizarea de către populație a
unei părți din timpul liber pentru acțiuni cu caracter turistic, implicit dezvoltarea activităților
destinate să satisfacă cererea de servicii și bunuri apărute pe parcursul unei călătorii turistice.
În ans amblul mișcării turistice din țara noastră, centrul turistic Predeal, împreună cu
localitățile componente: Timișu de Sus, Timișu de Jos și Pârâul Rece, ocupă un loc de frunte
constituind o zonă importantă și frecventă sub aspectul turistic cu caracter montan atât în cadrul
județului Brașov cât și din țară.
Varietatea tipurilor de peisaje, flora și fauna, structura rețelei de unități turistice,
constituie elemente esențiale care permit definirea tipului funcțional de turism practicat aici,
caracterizat printr -un echilibru între odihnă și agrement, atestând totodată că orașul Predeal este
înzestrat cu un potențial turistic, ocupând un loc de frunte sub aspectul turismului montan.

I. POZIȚIA ȘI LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ

Predealul, oraș și renumit ă stațiune climaterică, se situează pe cumpăna apelor dintre
bazinele Prahovei și Timișului, în pasul cu același nume, la altitudini de 1000 -1160 m. Este
orașul aflat la cea mai mare înălțime din Carp ații Românești și cea mai sudică așezare urbană din
cuprinsul județului Brașov.

Pentru poziția geografică a Predealului, mai impor tante decât aceste coordonate sunt căile
de circulație transcarpatică reprezentate de calea ferată dublă, electrificată și de șoseaua națională
București – Brașov. Aceste ar tere de circulație au nu numai o importanță națională ci și
internațională, pe aici făcându -se legătura între sud -estul și
centrul Europei.
Forma geometrică a suprafeței orașului Predeal este un
poligon regulat cu 10 laturi a cărei supra față este aproximat iv
de 100 km2, iar de la sud la nord se desfasoara pe o lungime
de 8 km ( km142 – km 150).
Folosind nomenclatura oficială a drumurilor, prin
Prede al trec drumul național nr. 1 ( București – Brașov –
Oradea) și drumul european nr.60 ( Constanța – Brașov –
Târgu Mureș – Cluj Napoca – Hamburg). În capătul de sud al
Predealului, din drumul național 1 și respectiv din drumul
european 60, se desprinde către vest D.N. 73 A, folosit ca o
cale mai scurtă spre Făgăraș, evitând Brașovul, pe ruta Predeal
– Pârâul Rece – Râșnov – Zărnești – Șercaia.
Zona în care este amplasat orașul Predeal este bine adăpostită de masivele Bucegi,
Postăvarul, Piatra Mare și Gârbova.
El ocupă o suprafață de circa 300 km2 și se delimitează: la est, cu Valea Prahovei, al cărei
culoar adânc îl desparte de spinările monotone ale Gârbovei, munți mărginași din ramura
exter ioară a Carpaților de Curbură ( grupa sudică a Carpaților Răsăriteni); la nord cu Depresiunea
Bârsei și Coridorul Bran; la vest cu Valea Moeciului și cu principalul său fir de o bârșie, Valea
Bîngălesei, iar din șaua Bucșa – Strungulița, spre sud, cu văile Brădetului și Ialomiței, dincolo de
care se înalță culmile prelungi ale Leaotei; în
sfârșit la sud, cu porțiunea inferioară a Văii
Izvorului Dorului și cu Valea Ialomicioarei,
de la obârșie la confluența cu Valea
Ialomiței.
Munții Postăvaru fac parte din
Carpații de Curbură, alcătuind împreună cu

9
Masivul Piatra Mare grupul de Munți ai Bârsei. Sunt localizați între depresiunea intracarpatică a
Brașovului, deasupra căreia se înalță cu peste 1200 m și versantul nordic abrupt al Masivului
Bucegi.
În ultimii ani, tot mai mulți dintre cei ce poposesc câteva zile în localitățile
prahovene urcă spre vârfurile Baiulu i.
Munții Baiului fac parte din Carpații de Curbură, fiind situați în pa rtea vestică a acestora.
Ei ocupă o suprafață de circa 300 km2, în cea mai mare măsură cuprinsă în bazinele superioare
ale văilor Prahova și Doftana. În imediata lor vecinătate trec importante artere de comunicație (
pe Prahova, Doftana ), se află mari cen tre urbane ( Brașov, Ploiești ) și regiuni populate (
Subcarpații Prahovei), din care tot mai mulți căutători de frumos și inedit urcă îndeosebi vara și
toamna spre vârfurile și culmile Baiului. Cea mai mare parte a lor aparține județului Brașov.
În vest, limita este dată de valea Prahovei; ea poate fi ușor urmărită privind spre est din
Bucegi, de pe culmea Caraiman, de pe marginile platourilor struc turale ale Jepilor sau pe vârful
Furnica. Aceasta separă Munții Bucegi. Versantul estic al Munților Bucegi s e impune în peisaj
printr -un abr upt de peste 1200 m, prin stâncărie, văi înguste și bogate păduri de conifere care -l
îmbracă în jumătatea inferioară. De partea cealaltă a culoarului depresionar, în est, culmile
Munților Baiului, aflate la 1400 -1600 m, se t ermină către Prahova prin versanți în trepte care
dezvoltă o diferență de nivel de 300 -500 m și care în cea mai mare măsură sunt acoperiți de
păduri de foioase. În sud -vest, aval de Sinaia, Prahova străbate defileul de la Posada (circa 9
km), despărțind Mu nții Baiului (culmile vestice ale Gagului și Doamnelor) de Muntele
Gurguiatu) . Albia Prahovei este îngustă, ocupând de multe ori în întregime fundul defileului.
Un alt defileu l -a creat Prahova la nord de Bușteni, între orașul Azuga și confluența cu
râul C erbul. Aici, ea separă Munții Baiului (culmile Sorica, Măru, Zamora) de Muntele
Clăbucetul Baiului. Lungimea mult mai mică (1,5 km), diferența de nivel între podurile culmilor
principale și albia Prahovei ( de numai 250 m), versanții mult mai domoli și pan ta redusă a
profilului longitudinal îl fac mai puțin impresionant în raport cu cel de la Posada.
In est, valea Doftanei între pasul Predeluș și localitatea Trăisteni desparte Munții Baiului
de Munții Grohotiș . La început, valea îngustă a Doftăniței separă culmile împădurite și orientate
vest-est din vârfurile Paltinu, Neamțu și Rusu de cele ce coboară din pasul Predeluș și vârful
Prișcu. La confluența Doftanei cu Mușița și Valea Neagră se deschide un frumos bazinet de
eroziune diferențială, cu lunci și tera se largi, numit în lucrările geografice Valea Neagră.

În sud, limita Munților Baiului poate fi trasată pe culoarul creat de adâncirea celor două
văi Florei, afluenți ai Prahovei și Doftanei. La nord de aceste văi se desfășoară ultimele culmi ale
Munților B aiului, cu înălțimi de 1400 -1600 m, iar la sud un ansamblu de vârfuri și culmi netezite
la 1000 -1100 m (Munceii Secăriei).
Orașul Predeal include în perimetrul său administrativ și stațiunile Pîrîul Rece, Timișul
de Sus și Timișul de Jos.
Malul Ursului, că ruia odinioară i se zicea Predeluș care cuprindea casele sătenilor
Predealului socotită ca cea mai veche așezare omenească, de la anul 1830 și se întinde de la
hotarul dinspre Azuga și până la mânăstirea Predealului unde calea ferată taie șoseaua națională
București -Brașov. Această parte este cea mai veche a orașului.
Mergând spre nord găsim parte a cuprinsă între Pîrîul Joița pâ nă la hotelul Carmen,
format din vilele construite pe laturile vândute în 1987 de către fosta Casă Regală.
Pe versantul de est al P redealului se află zona Susai și Cioplea care este construită după
războiul din 1916 -1919 pe proprietățile foste ale locuitorilor din comuna Baciu (actual cartier al
orașului Săcele).

II. PREMIZELE
NATURALE DE
DEZVOLTARE
FIZICO –
ECONOMICĂ

1. Relieful și
alcătui rea geologică

O privire mai largă
aruncată asupra regiunii în care se
află Predealul distinge câteva
unități de relief cu aspecte și

11
altitudini diferite. Munții Stîncoși, cu pante abrupte și înălțimi de 1400 m, înconjoară la oarecare
distanță Predealul. Se grupează aici, masivele Postăvaru (1799 m) și Piatra Mare (1843 m), la
nord constituind Munții Bîrsei, de o parte și alta a Timișului; Munții Gîrbova , la est și sud de
Valea Azugii, cu vârfurile lor ce stăruie la 1700 -1800 m, culminând cu vârful Neamțul (1923 m);
Masivul Bucegi, proeminent, cu înălțimi de 2000 -2500 m în partea de sud -vest, dominând nu
numai ținutul Predealului, ci și toate unitățile muntoase din jur, deși situați la mai mulți kilometri
de Predeal, ei constituie pentru stațiune fundalul c el mai atrăgător al peisajului.
Masivul Bucegi este constituit:
– dintr-un ansamblu de spinări înalte, ce se desprind radiar din punctul culminant și
principalul nod alpin al Bucegilor, Vârful Omului (2507 m), alcătuind culmile nordice, care
aparțin în cea m ai mare parte, versantului transilvănean al masivului.
– Dintr -un arc de culmi în formă de U (culmile sudice), care coboară paralel și de
ambele părți ale Văii Ialomița, formând la est, între această vale și Valea Prahovei, Culmea
principală a Bucegilor, iar la vest, de -a lungul Văii Ialomița, Culmea Strunga.
– Munții Postăvaru îmbină pe un spațiu relativ restrâns o mare varietate de forme de
relief cu numeroase contraste. În cuprinsul lor se întâlnesc platouri întinse, larg ondulate, culmi
prelungi și domoale, favorabile unor excursii ușoare, dar și piscuri semețe cu versanți abrup ți, cu
trasee turistice dificile și pârtii de schi renumite. Această diversitate se explică prin varietatea
rocilor din care sunt constituiți, prin modul de dispunere spațială și prin acțiunea diferențiată a
agenților externi care au variat în decursul îndelungatei lor evoluții geolog ice. În alcătuirea lor
predomină conglomeratele și calcarele mezozoice, asociate pe anumite porțiuni cu gresii, marne
și argile. În partea lor sudică se î ntâlnesc și depozite de fliș marno -grezos, mai puțin rezistent la
eroziune. Pe baza conformației reliefului care determină, în cea mai mare parte și diferențierea
traseelor și obiectivelor turistice, în cuprinsul lor pot fi separate trei subunități: Masivu l
Postăvaru propriu -zis (sau Cristianul Mare), Munții Poienii Brașov și Munții Predealului.
Munții Predealului, localizați la sud de Valea Cheii, alcătuiesc, în a nsamblu, un culoar
mai coborât care se interpune între masivele Bucegi și Postăvaru. Prin culm ile lor domoale,
nivelate în jurul altitudinii de 1000 m, prin peisajul odihnitor al văilor largi, favorizează
efectuarea unor excursii ușoare, relaxante. Sunt dezvoltați pe depozite de fliș marno – grezos, mai
puțin rezistent la eroziune și pe conglomerat e care apar în relief în culmile mai proeminente cu
aspect de clăbucete – Vârful Morarului (1193 m), Fitifoiu (1292 m), Colții Ghimbavului (1102
m), Runcu (1281) .
În ansamblu, masivul Piatra Mare este asimetric: partea estică este abruptă, greu
accesibilă, fiind străbătută de poteci rare cu trasee dificile; partea vestică, mai prelungă, este

alcătuită dintr -o succesiune de culmi împădurite, accesibile pentru numeroase trasee turistice.
Această simetrie se explică prin faptul că stiva de conglomerate și calc are din care este alcătuit
predominant masivul are o înclinare generală spre vest; partea estică, abruptă, corespunde tocmai
capetelor de strat. Tot prin această dispoziție a straturi lor pot fi explicate și o serie de forme de
detaliu din cuprinsul masivul ui.
Înălțimile cele mai mari sunt în partea sudică: Vârful Piatra Mare (1843 m) și platoul care
se prelungește spre sud -est spre Coada Pietrei Mari. Platoul Pietrei Mari se continuă spre nord
printr -o culme centrală despărțită prin mai multe înșeuări în cu lmi secundare; Piatra Mică (1610
m), Gâtul Chivei (1693 m), Bechia, Bolnocul. Din această osatură centrală se desprind spre
Valea Timișului numeroase contraforturi rotunjite.
Partea nordică este caracterizată prin prezența unor culmi izolate (Brădetul, Hig hișul,
Mărdăgăul, Gurghiul) cu altitudini în jur de 1000 m, cu aspect de clăi, despărțite prin înșeuări
adânci de până la 200 m și înconjur ate de o prispă largă, situată la o altitudine de 700 -800 m.
Munții Baiului au înălțime medie, în jur de 1100 m. numa i vârfurile principale depășesc
1600 m (Neamțu – 1923 m, Ștevia 1906 m, Paltinu – 1899 m, Baiul Mare – 1895 m etc. ), în
timp ce în albiile văilor, la periferie, se înregistrează valori sub 1000 m (pe Prahova, la
confluența cu Azuga – 900 m, la Bușteni – 860 m, la Sinaia – 780 m, la Posada – 645 m, pe
Doftana, la confluența cu Rusu – 860 m, la Trăisteni, la gura de vărsare a Prislopului – 730 m).
între aceste extreme se impun două aspecte: primul legat de desfășurarea culmilor în mai multe
trepte (la 1600 -1650 m; 1250 -1450 m, 1000 -1200 m) și al doilea dat de versanții aproape abrupți
atât ai văilor principale (Prahova, Doftana, Azuga), cât și ai celor secundare. Aceasta face ca în
orice ascensiune către vârfurile din Munții Baiului urcușul să se facă la înce put ceva mai dificil,
pentru ca apoi să devină treptat mai lesnicios.
O altă caracteristică a Munților Baiului este legată de faptul că înălțimile cele mai mari se
află în lungul unei dorsale N -S, situată aproximativ în centrul acestora și care în linie d reaptă se
întinde pe 24 km. Din ea se desprind către est și vest culmi mai scurte ( de 3 -5 km) care coboară
spre Prahova și Doftana, în lungul cărora se desfășoară majoritatea potecilor și drumurilor care
străbat muntele și care
pot fi folosite în
excursii . Totuși,
culmile dinspre
Doftana sunt ceva mai
lungi, de unde și durata
mai mare a traseelor
turistice desfășurate pe

13
ele. Văile secundare care fragmentează munții au bazine de recepție largi, formate dintr -o,
mulțime de torenți, și o secțiune inferioară și mijlocie îngustă, dar cu o adâncime mare.
Clăbucetele Predealului, cunoscute și sub numele de Munții Predealului, sunt alcătuite
dintr -un ansamblu de culmi situate între masivele Bucegi, Piatra Mare, Postăvaru și Baiului și ale
căror înălțimi se desfășo ară frecvent între 1000 și 1450 m. multe dintre ele poartă numele de ,
,clăbucet” ( Clăbucetul Baiului, Clăbucetul Azugii, Clăbucetul Taurului, Clabucetul Mare etc. ).
Se impun în peisaj prin vârfurile rotunjite, frecvent acoperite de pășuni, ce domină ușor platouri
largi și netede. Văile dintre Clăbucete sunt adânci, prezintă versanți bine împăduriți, cu pantă
accentuată.
Între masivele Postăvaru și Piatra Mare, la nord, și masivele Bucegi și Gârbova, la vest și
est, se distinge o regiune mai joasă, cu alti tudine de 1000 -1400 m, care, față de relieful înalt
înconjurător, constituie o adevărată depresiune înclinată spre vest, către Șesul Bîrsei. Spinările
monotone, rotunjite, în general împădurite, dar cu mici poieni pe creștet, au direcții diferite.
Numai pe alocuri se remarcă unele vârfuri mai proeminente, datorate unor iviri de calcare sau
conglomerate . Numele , „clăbucet” apare frecvent în această regiune, pentru a desemna aspectul
rotunjit, larg ondulat, al culmilor: Clăbucetul Baiului ( 1442 m) între Leuc a și Prahova,
Clăbucetul Azugii (1586 m) pe
stânga Prahovei , de unde
denumirea de Clăbucetele
Predealului pentru această
regiune mai joasă este pe deplin
justificată.
Modul de dispunere a
reliefului în trepte se datorează
nu numai acțiunii de eroziune a
râurilor curgătoare, ci și
rezistenței diferite a
formațiu nilor geologice,
formațiuni care au fost dislocate
prin intense procese tectonice
(de afundare în Depresiunea
Brașov de înălțare, cu caracter
complementar, în regiunea
muntoasă).

În această regiune a munților Postăvaru -Piatra Mare, cretacicul inferior (Stratele de
Sinaia) lipsește, așa încât cretacicul mediu, reprezentat prin conglomeratele de Bucegi, cu
grosimi impresionante, se dispun direct peste formațiunile jurasice, ocupând o porțiune
însemnată din cele două masive. În ansamblu, cele două formațiuni jurasice și cretacice medii,
respectiv calcarele și conglomeratele, sunt dispuse într -un sinclinal larg, falit pe alocuri, cu axul
curbat de la nord la vest, tangent la văile Timișului și Cheii. Calca rele jurasice sunt ușor de
recunoscut în Muchia Cheii, în abrupturile sudice ale Postăvarului, în timp ce conglomeratele
formează platoul de pe vârful Piatra Mare și clăile proeminente din latura nordică a masivului.
Dacă în Munții Bârsei cretacicul inferi or lipsește, aceasta se dezvoltă puternic la sud de
Predeal, alcătuind în totalitate Munții Gîrbova, Clăbucetul Taurului, Clăbucetul Baiului și Munții
Leucii. Formațiunea reprezentativă pentru baza cretacicului inferior (neo comian) este alcătuită
din Strat ele de Sinaia, o stivă groasă de fliș grezos -calcaros, o repetare la infinit a unor plachete
de gresii, marno -calcare, cu diaclaze umplute cu calcită și calcare, strâns cutate. Ea se extinde
către răsărit până în Valea Doftanei și formează un anticlinoriu larg, în care se schițează două
culminații, una în lungul Culmii Baiului Mare, cealaltă în lungul Culmii Neamțului.
Relieful coresp unzător Stratelor de Sinaia are înălțimi până la 1800 -1900 m și este
reprezentat prin culmi rotunjite, puternic înrămurate.
În partea de nord și vest, Stratele de Sinaia suportă o succesiune normală de sedimentare,
formațiuni mai moi (fliș șistos -grezos), cunoscute sub numele de Stratele de Comarnic.
Rezistența lor mai mică la eroziune explică relieful coborât din Depresiunea Ti mișului,
curmătura adâncă dintre munții Gârbova și Piatra Mare, ca și Valea Cerbului, insinuată la baza
Bucegilor.
În această ultimă parte, peste Stratele de Comarnic se re întâlnesc conglomeratele de
Bucegi ( cretacic mediu) în succesiune normală, de data aceasta cu grosimi de circa 1000 m, bine
puse în evidență de impresionantul abrupt al masivului. Fragmente de conglomerate de Bucegi se
întâlnesc și în domeniul Stratelor de Comarnic, formând un relief mai înalt: Fitifoiu -Gîlma Mare
și Moraru.
Cele mai noi formațiuni geologice, alcătuite din argile și pietrișuri, aparțin preistocenului
inferior și se găsesc în Depresiunea Timișului. Aceste depozite urcă și în Culmea Cărbunarea, în
jurul cabanelor Trei -Brazi și Poiana Secuilor. Ele se regăsesc și la P oiana B rașov, în partea de
nord – vest a Postăvarului. Dispuse cândva într -un areal mult mai mare, cuprinzând și Țara
Bîrsei , aceste depozite au fost dislocate tectonic; în timp ce în Depresiunea Bîrsei ele se află la
înălțimea de 500 -600 m, în Clăbucetele sau Mu nții Predealului au fost ridicate, îm preună cu
substratul său mai vechi, la peste 1000 m altitudine . aici ele au fost fragmentate de eroziune, așa
încât se mențin numai sub formă de petice.

15
Sub înălțimile generale de circa 1400 m ale Clăbucetelor Predealul ui se distinge un nivel
general de eroziune, cu altitudini de circa 1100 -1200 m, ușor de recunoscut în munții Cioplea,
Fitifoiu, Moraru, Cărbunar ea și la obârșia Azugii.
Toate acestea lasă să se întrevadă că în timpuri geologice destul de recente văile
principale din regiunea Clăbucetelor Predealului aveau alte direcții. Geograful Vasile Vâlsan
arată că altădată izvorul vechii Prahove se afla în regiunea Timișului de Jos, între Postăvaru și
Piatra Mare, care constituiau împreună cumpăna apelor spre Depresi unea Brașov. În sprijinul
acestei ipoteze, el aducea ca argument aspectul , ,îmbătrânit” al Văii Prahovei între Predeal și
Azuga, cu luncă largă și terase, ca în cursurile mijlocii ale râurilor. Vasile Vâslan a dovedit astfel
captarea cursului superior al P rahovei de către Timiș, râu mai viguros, care a înaintat regresiv
spre sud, străpungând Munții Bârsei (Postăvaru și Piatra Mar e).

2. Clima

În anul 1927 a fost înființată stația meteorologică din Predeal, ca urmare a dezvoltării
circulației aeriene în țara noastră. De atunci până în prezent, ea a funcționat în permanență,
furnizând date meteorologice de o deosebită valoare pentru caracterizarea climei orașului și
stațiunii Predeal.
Situată în Muntele Cioplea, într -un loc deschis, la altitudinea de 1090 m, s tația
meteorologică a fost dotată cu aparate înregistratoare moderne și cu o nouă clădire.
Predealul, așezare urbană situată la cea mai mare altitudine din țara noastră (1000 -1160
m), se caracterizează printr -un climat de munți mijlocii.
Așa cum reiese din prelucrarea datelor meteorologice înregistrate pe o perioadă mai
îndelungată, temperatura medie anuală este de 5,0oC, spre deosebire de cea de la Vârful Omul (
2505 m altitudine), care atinge -2,5oC, și de cea de la Sinaia (1508 m altitudine), cu 4,5oC.
Desigur, în cursul anului, temperatura înregistrează oscilații însemnate, așa încât în luna
ianuarie temperatura medie multianuală coboară la -5,1o C, în vreme ce în sezonul estival urcă la
14,5oC. deci amplitudinea termică dintre media celei mai reci și ce lei mai călduroase luni a
anului este de 19,6o C.

De-a lungul perioadei de observații meteorologice, cea mai joasă temperatură înregistrată
la Predeal a fost de -33,8 oC (la 11 februarie 1929). Temperatura maximă extremă a avut loc la 9
septembrie 1946, câ nd a atins 31,7 o C.
Așadar, la Predeal iernile sunt reci și prelungite, în timp ce verile sunt moderate sub
raport termic. Perioada fără îngheț se rezumă, în general , în general, la peste 4 luni pe an ( iunie –
septembrie); în rest, temperaturile sub 0o C, chiar și cu durată scurtă, pot interveni în intervalul
septembrie -iunie.
În regiunea P redealului, precipitațiile medii căzute într -un an totalizează cantitatea de
948,3 mm. Dintre acestea, o bună parte sunt reprezentate de ninsoare. Ploile sunt distribuite
inegal de -a lungul anului; luna cea mai ploioasă este iunie (141,4 mm(, iar cea mai uscată
noiembrie (47,1 mm). De multe ori precipitațiile se produc sub forma de averse; cea mai mare
cantitate de apă din precipitații căzută în 24 ore a fost de 130,0 mm l a 28 iunie 1939.
În timpul iernii, ninsorile pot avea loc începând aproximativ de la sfârșitul lunii
octombrie ( în medie la 21 octombrie) și până la începutul lunii mai (media la 2 mai), dar
ninsorile cele mai abundente au loc în lunile decembrie și ianua rie. La Predeal se înregistrează,
în medie, 133 de zile cu strat de zăpadă, dar durata posibilă a intervalului poate totaliza până la
175 de zile ( de la începutul lui noiembrie până la mijlocul lunii aprilie). În cea mai mare parte a
iernii, solul este ac operit cu un strat de zăpadă gros de aproape 50 cm. Faptul are o deosebită
importanță pentru practicarea sporturilor de iarnă, mai ales a schiului. Pe pârtiile de pe pantele
nordice ale Clăbucetului Taurului, perioada cea mai favorabilă pentru schi se desf ășoară între 1
decembrie și 15 -30 martie.
În regiunea Predealului, direcția vântului este predominantă din sectorul nord -estic
(31,6%) și tot din această direcție se înregistrează vitezele medii anuale cele mai mari (3 m/s).
Acest fapt rezultă nu numai di n direcția generală de deplasare a maselor de aer, ci și din
configurația reliefului regiunii, mai coborât și mai deschis spre nord –vest, către șesul Bîrsei. Pe
locul doi și trei se plasează vânturile din sectorul sud -estic (19,1 %) și sudic (18,6%), ale căror
viteze medii anuale a ting 2,3 și respectiv 2,2 m/s. I mportant pentru stațiunea Predeal este însă
faptul că aici viteza medie anuală a vântului este în general mică (0,1 -1 m/s), reprezentând
55,3% dintr -un an, la care se adaugă perioada de calm atmosf eric (11,1 %), asigurând prin
protejarea de viscole sau vânturi puternice – un confo rt biologic celor sosiți în stațiune.

17
În ansamblul lor, condițiile climatice din regiunea Predealului conferă stațiunii o
periodicitate sezonieră favorabilă, făcând posibil e, alternativ, practicarea drumeției, vara și
toamna, a sporturilor de iarnă și în general a vilegiaturii aproape în tot timpul anului.
Clima în munții înconjurători este:
Munții Bucegi: exceptând unele particularități legate de așezarea geografică și
configurația masivului, clima Bucegilor nu diferă, în general, de a celorlalte regiuni înalte din
Carpați. Clima unei regiuni este determinată de următoarele elemente: presiunea atmosferică,
temp eratura aerului, vântului, nebulozitatea și precipitațiile.
Este de știut că presiunea atmosferică scade cu altitudinea în raporturi bine determinate.
În tabelul de mai jos sunt prezentate câteva date comparative asupra presiunii atmosfer ice medii
anuale între Statia Meteorologic a București și principalele Statii Meteo ale stațiuni lor din
Bucegi:

Totod ată, răcirea și transparența aerului favorizează pătrunderea până la sol a radiațiilor
solare. De aceea pe culmile înalte, solul se încălzește puternic în zilele cu soare. În nopțile
senine, însă, pierderea căldurii prin radiație este mai accentuată, având ca efect răcirea repede a
solului. Așadar, rarefierea aerului determină o amplitudine diurnă relativ mare a temperaturilor
solului și deci un microclimat excesiv la suprafața acestuia.
Temperatura aerului scade cu altitudinea și anume cu circa ½ grad pent ru fiecare sută de
metri. Variațiile de temperatură, în cursul anului, se reduc simțitor cu altitudinea. În regimul
normal, local, al temperaturilor, rezultat din observații medii de lungă durată, se produc anual
oscilații puternice și neregulate, datorită invaziilor întâmplătoare de aer rece sau cald, ca urmare
a deplasărilor maselor de aer, continental și oceanice. Astfel, uneori în plină vară, survin zile STATIUNEA ALTITUDINEA, M PRESIUNEA ATM.,
MM
Bucuresti 80 752
Sinaia 800 690
Cabana Pestera 1610 625
Cabana Babele 2200 590
Varful Omul 2507 560

foarte reci sau chiar cu ninsori și
viscol, iar iarna zile neobișnuit de călduroase.
Distrib uția verticală a temperaturii aerului este influențată nu numai de altitudine, ci și de
formele de relief. Într -adevăr, în zilele senine și fără vânt, în special iarna, aerul mai rece de pe
culmi coboară în fundul adăpostit al văilor. Se produc astfel inve rsiuni de temperatură, datorită
cărora iarna, pe culmile Platoului Bucegi, la altitudini de peste 2000 m, temperatura aerului este
uneori cu 10 -15 0C mai ridicată decât valoarea superioară a Prahovei sau a Ialomiței.
În concluzie, variațiile de temperatură diurne și anuale sunt maxime în văile joase,
periferice și mai ales în zona văii superioare a Ialomiței, unde au loc frecvent inversiuni de
temperatură și unde înghețurile nocturne se pot produce până în iunie. Pe versanții exteriori,
puternic înclinați a i masivului, jocul temperaturilor fiind atenuat, se realizează un climat
moderat.
Intensitatea vântului crește cu altitudinea. Pe crestele și vârfurile înalte ale Bucegilor se
înregistrează frecvent vânturi violente, care întrec adesea viteza de 30 m/s, fă când uneori
imposibilă circulația turistică. Vitezele maxime ale vântului sunt atinse obișnuit spre sfârșitul
iernii și începutul primăverii, vara fiind anotimpul cel mai liniștit.

19

Direcția vânturilor dominante în zona alpină a Bucegilor, și aproape cons tantă în tot
timpul anului, este de la V -NV către S-SE. Numeroase efecte ale vântului asupra vegetației,
solului și zăpezilor dovedesc această direcție dominantă.
Norii și ceața sunt formați din aglomerări de picături de apă sau cristale de gheață foarte
mici, în continuă agitație. Ceața nu se deosebește de nori decât prin raportul față de sol. Astfel,
ceața care învăluie frecvent culmile, nu este altceva decât un nor în contact cu solul.
Un fenomen impresionant ce se observă uneori, mai ales iarna, de pe c ulmile înalte, este ,
„marea de nori”, formată din nori de mică altitudine, de tip , ,stratus”, care se întind în plafon
continuu și compact deasupra văilor, în timp ce piscurile rămân ca niște insule deasupra acestor
mări învolburate.
Masivul Bucegi este si tuat într -o zonă în care se înregistrează anual, în medie, 770 -1370
mm precipitații totale. Cantitativ, cele mai bogate precipitații în tot cuprinsul masivului, se
realizează în luna iunie. Perioada cea mai săracă în precipitații este toamna, pe versanții nordici
și vestici, și prin februarie -martie, pe cei sudici și estici. Cele mai multe precipitații de vară cad
pe versanții periferici ai masivului.
O mare parte din timpul anului zona alpină răm âne supusă temperaturilor sub 0o C,
primind deci precipitații solide sub formă de zăpadă. Așa, de exemplu, pe vârful Omul sunt în
medie 100 de zile pe an cu ninsoare, adică de 5 ori mai multe decât în regiunile inferioare. Cele
mai frecvente ninsori cad aici în lunile ianuarie -februarie.
Pe platoul Bucegilor și pe c ulmile înalte zăpada dăinuiește neîntrerupt, începând din luna
noiembrie și până către sfârșitul lunii mai, iar pe Vârful Omul acoperă solul în medie 210 zile pe
an.

În afară de ploaie sau zăpezi, precipitațiile atmosferice se mai prezintă sub diverse alte forme ca:
burnița, lapovița, chiciura, măzărichea, poleiul, roua, bruma. Dintre acestea chiciura , rar întâlnită
la câmpie, reprezintă un fenomen de iarnă specific muntelui și care, pe culmile înalte, se poate
produce oricând în timpul anului. Chiciura se depune uneori în cantități mari la suprafața
corpurilor solide, îmbrăcându -le într -un strat de gheață cristalin, alb, strălucitor, cu aspect
caracteristic.
Poziția geografică a Munților Postăvaru în cadrul Carpaților de Curbură, caracterizați
printr -o mare diversitate a circulației maselor de aer, imprimă trăsături distincte elementelor
climatice. În circulația atmosferică se remarcă întrepătrunderea maselor de aer mai umed din vest
și nord -vest cu cele de nuanță continentală din est. Elementele climatice s e diferențiază în primul
rând în funcție de altitudine și de caracteristicile suprafeței subiacente.
Culmea Postăvarului este caracterizată prin temperaturi medii anuale cuprinse între 0oC și
2oC. la nivelul Poienii Brașov și al Munților Predealului situat e la altitudini în jur de 1000 m se
înregistrează temperaturi medii anuale de 4 -6oC (4,9oC la Predeal și 5,8oC la Poiana Brașov). La
poale spre Depresiunea Brașov temperaturile medii anuale ajung la 6 -8oC. Pe culmile înalte, luna
cea mai rece a anului este februarie ( -6…-8oC) și ianuarie ( -5oC) la nivelul Poienii Brașov,
Predealului și poalelor muntelui. Iarna se produc frecvente inversiuni de temperatură, în
Depresiunea Brașov înregistrându -se temperaturi mai scăzute decât pe rama montană
înconjurătoare. Î n acest interval înălțimile muntoase de peste 1000 m se situează frecvent
deasupra stratului de inversiune, beneficiind de o luminozitate mai mare. Inversiunile de
temperatură sunt însoțite de persistența mai îndelungată a ceții pe fundul depresiunii. Ades eori,
când Depresiunea Bârsei este acoperită de ceață, în Poiana Brașov soarele strălucește din plin și
aerul este mult mai cald, scăderea temperaturii sub 0oC este însoțită de apariția fenomenelor de
îngheț și de căderea precipitațiilor sub formă de ninso are. Primele înghețuri pot să apară la
începu tul lunii septembrie, iar ultime le s-au înregistrat chiar și în iunie. În partea superioară a
muntelui iarna poate să dureze 4 -5-luni. Cele mai ridicate temperaturi medii lunare ( între 80C și
140C) se înregistr ează în iulie.
Cantitățile anuale de precipitații sunt cuprinse între 1100 mm în sectorul înalt al
Postăvarului și 700 mm la poale. Cele mai mari cantități de precipitații cad vara în iunie ( 100 –
140 mm), iar cele mai reduse în septembrie și februarie. În general, primăvara și începutul verii
sunt perioadele cele mai ploioase. Deși, primele ninsori se pot înregistra în unii ani în
septembrie, stratul de zăpadă continuu se depune, de obicei, începând cu luna octombrie.

21
Masivul Piatra Mare este caracterizat p rintr-un climat de munte în care se întrepătrund
influențe ale maselor de aer continental din est și ale aerului mai umed din vest și nord -vest.
Etajarea elementelor fizico -geografice pune în evidență diferențieri importante pe verticală.
Partea superioară a masivului, cu un climat în general mai aspru, este caracterizat prin
temperaturi medii anuale cuprinse între 0oC și 2oC. între 1000 și 1400 m se înregistrează
temperaturii medii anuale de circa 4oC, iar la poalele masivului, pe văile Timișului și Gîrcin ului,
precum și în sudul Depresiunii Brașov, media anuală ajunge la 6oC. aceleași diferențieri impuse
de relieful muntos apar și în repartiția cantităților de precipitații. Dacă etajul înalt primește în
medie 1000 -1100 mm precipitații, spre poale aceste ca ntități se reduc la 700 -800 mm.
Spre deosebire de regiunile înconjurătoare, mai coborâte, unde cea mai friguroasa lună
este ianuarie, în Piatr a Mare, pe platou, ca în toți mu nții înalți, cele mai scăzute temperaturi se
înregistrează în luna februarie (medi a lunară -6oC…-8oC). tot februarie este luna în care cad cele
mai reduse cantități de precipitații.
Iarna, în Piatra Mare se înregistrează adeseori temperaturi mai ridicate decât pe Valea
Timișului sau în Depresiunea Brașov, fenomen cunoscut sub denumirea d e inversiune termică.
Trebuie însă știut că de la sfârșitul lunii septembrie apar temperaturi sub 00C și poate să și ningă.
Scăderea accentuată a temperaturii și adevărata instalare a iernii se constată spre sfârșitul lunii
noiembrie. Pe platou și pe culmi le înalte zăpada este viscolită de vânturi puternice și de aceea
grosimea ei este foarte neuniformă. Stratul de zăpadă poate să dureze pe culmea înaltă de la
sfârșitul lunii noiembrie până în aprilie, topirea fiind mai rapidă pe suprafețele calcaroase,
însorite, și mai înceată în părțile adăpostite și tro ienite.
De obicei înghețul dispare în prima parte a lunii mai. Totuși, spre sfârșitul lunii mai și
chiar în iunie, pot avea loc un ele căderi bruște de temperatură, pentru perioade de scurtă durată.
Vara în iulie, se înregistrează cea mai ridicată temperatură medie lunară (între 8 și 120C )
pentru cea mai mare parte a teritoriului Pietrei Mari. Cu o lună mai devreme, în iunie, cad cele
mai abundente ploi (peste 140 mm medie lunară), situație care se datoreaz ă deplasării
predominante a maselor de aer umed din vest și nord -vest. Cel mai stabil timp, favorabil
traseelor lungi, de creastă, se întâlnește în lunile august și septembrie, când predomină timpul
senin.
Vântul atinge intensitatea maximă pe platoul neadă postit al Pietrei Mari, având direcția
predominantă dinspre est și nord -est, care aduc valuri de ger. Pe treptele de relief mai joase și pe
văi direcția și în parte, intensitatea vânturilor sunt în funcție de orientarea culmilor și a culoarelor

de vale. În ansamblul condițiilor climatice din Piatra Mare importante sunt diferențierile
climatice de la an la an, în funcție de caracterul circulației generale a atmosferei .
Altitudinea și poziția geografică determină condiții climatice similare cu cele întâlnite la
majoritatea munților din Carpații de Curbură. În Munții Baiului este specific un climat
caracteristic munților mijlocii, cu diferențe mici în desfășurarea pe verticală a parametrilor
meteorologici. Regiunea este, în cea mai mare parte a anului, supusă c irculației maselor de aer
din vest și nord -vest, care depășesc relativ ușor culmile joase ale Munților Perșani, trec peste
Depresiunea Brașov și pătrund îndeosebi prin culoarul dinte Munții Bucegi și Munții Postăvaru,
abătându -se pe Valea Prahovei și pe cu lmile Munților Baiului. De altfel, această direcție este
reflectată adesea de către asimetria coronamentului coniferelor izolate de pe culmile Tigăi,
Turcu, Neamțu etc. Ele au dezvoltate îndeosebi părțile expuse spre est și s ud-est. Extremitatea
sudică a M unților Baiului se află relativ frecvent și sub influența maselor de aer sudice care
înaintează din Câmpia Român ă, peste dealurile subcarpatice pe văi, și ajung uneori până dincolo
de Muntele Cumpătu, determinând aspecte diferite ale vremii între nordul și sudul acestor munți.
Nu rareori vara, în timp ce culmile din jumătatea nordică sunt acoperite de nori, iar ploaia își
face simțită prezența, în sud soarele luminează încă. Valurile de ceață frecvente la sfârșitul
toamnei și iarna în Câmpia Română sunt împ inse pe Prahova și pe Doftana și urcă pe o mare
parte a Munților Baiului. Fenomenul este aproape invers vara și la începutul toamnei, când ceața
din Depresiunea Brașov ajunge în cursul zilei peste Clăbucete și Munții Neamțului. Deosebiri
uneori destul de i mportante în regimul temperaturilor, în grosimea și durata menținerii stratului
de zăpadă, în circulația locală și intensitatea vântului sunt determinate de fondul general și local
al condițiilor climatice, în Munții Baiului se pot distinge două etaje clim atice. La peste 1400 m,
pe culmile și vârfurile acoperite de pajiști, se conturează un etaj superior care, prin toate
caracteristicile, se situează în fâșia inferioară a etajului climatic carpatic subalpin.
Valorile termice lunare și anuale înregistrează v ariații moderate. La 1400 -1500 m, în
cursul anului, temperaturile medii lunare negative sunt posibile în circa 4 luni, intervalul
crescând pe crestele și vârfurile înalte până la 5 luni. În ianuarie și februarie, valorile medii
multianuale scad în același sens de la -4oC, -6oC, la -8oC, -9oC, iar minimele absolute de la –
20oC, -23oC, la -27oC, -29oC. Aici sunt posibile 150 -180 zile în care temperatura scade sub 0o C,
din care 50 -60 zile chiar sub -100C. valorile medii lunare pozitive se mențin sub 100Cîn ce a mai
mare parte a intervalului; ele cresc cu puțin peste această cifră în lunile de vară. Temperaturile
diurne rar depășesc 250 C. maxime le absolute, înregistrate frecvent în iulie, oscilează între 250o
C și 300o C. sezonul cald (iunie -septembrie) este se parat de cel rece (decembrie -martie) prin 1 -2
luni de trecere.

23
Precipitațiile care cad pe parcursul a 160 -180 de zile dintr -un an ajung la valori de
aproape 1000 mm; cantitățile cele mai mari se constată în lunile mai – iulie, care depășesc de
regulă 150 m m. La averse, ploile totalizează 50 -100 mm; cele mai puține precipitații cad în
intervalele septembrie -octombrie și februarie – aprilie ( sub 60 mm lunar), minima fiind în
septembrie, care se dovedește luna cea mai propice activității turistice. Ninsoarea este posibilă în
peste 80 de zile ( între 30 septembrie și 15 mai), cu o frecvență de 16 zile în intervalul
decembrie -martie. Stratul de zăpadă se menține 140 -170 de zile, de la finele lunii octombrie și
până în prima parte a lunii mai, situație care, înde osebi pe versanții cu expunere nordică și nord –
vestică facilitează condiții de practicare a sporturilor de iarnă. Cerul este senin în 40 -42 zile ( de
la finele lui august și până la jumătatea lunii octombrie sunt posibile lunar 4 -7 zile senine) parț ial
acoperit de nori160 -190 zile (maxima în mai-august 18 -20 zile ) și complet acoperit 125 -160 zile
(decembrie -iunie, 13 -16 zil e lunar) . Vremea cea mai frumoasă, propice drume țiilor, rămâ ne, în
baza acestui parametru între 10 iulie și 15 noiembrie, când lunar num ărul de ore cu soare variază
între 160 -220 ( maxima în iulie și august, cu 216 ore ). De menționat că și în intervalele cu cer
acoperit parțial sau total, mai ales toamna și în sezonul r ece, datori tă înălțimii relativ ridicate a
formațiunilor noroase, vâ rfurile și culmile principale ră mân descoperite, situație care permite
desfășurarea excursiilor.
Vântul este puternic și deseori violent iarna și la trecerea diferitelor fronturi de aer
(îndeosebi primăvara și în a doua parte a toamnei, când se înregistrează adesea viteze medii de
11-15 m/s). Direcția principală a curenților de aer este NV -SE pentru cea mai mare parte a
Munților Baiului; în sectorul sudic, frecvență mare au și curenții de aer orientați S -N sau N -S.
desfășurarea N -S a culmilor principale, exis tența culoarelor Prahovei și Doftanei, prezența unor
șei adânci și largi fac posibile modificări locale în dirijarea maselor de aer. În acest sens, sectorul
mai jos, dintre Vârful Cazacu și Vârful Unghia Mare ( Vârful Pătru – culmea Orjogoaia ), șeile
dintre vârfurile Paltinu și Neamțu, Ștevia și Rusu, Baiul Mare și Dragan constituie adevărate , ,
porți ale vânturilor” ce trec dinspre Prahova în bazinul Doftanei. În Munții Baiului, efectul
brizelor de munte se remarcă îndeosebi vara și toamna, mai ales pe ve rsantul prahovean. Curenții
urcă în lungul văilor, spre șei și vârfuri, aducând un aer răcoros.
Dintre fenomenele meteoro logice, demnă de reținut pentru activitatea turistică este ceața.
Producerea ei este posibilă în orice lună a anului; înregistrează însă o frecvență mai mare (15 -24
zile ) în sezonul rece ( decembrie -aprilie); cele mai puține zile cu ceață sunt în august -septembrie
(8-10 zile la Sinaia – cota 1500 m și 18 -19 zile pe vârfurile aflate la peste 1700 m). Valurile de
ceață sunt împinse de cur enții de aer pe văi și din depresiuni spre culmile și vârfurile principale,
unde adesea stagnează 1-2 zile.

Sub altitudinea de 1450 m se desfășoară e tajul climatic montan forestier .
Cuprinde și culoarele de vale, ce a mai mare parte a versanților ș i unele c ulmi se cundare
acoperite dominant de pă duri. Regimul termic se caracterizează prin patru luni cu valori medii
lunare negative (î ntre -1 și -5o C), șase luni în care acestea depăș esc 9o C (maximum în iulie ș i
august, cu 14 -15o C), peste 210 zile cu tempera turi ce depășesc 5o C; se înregistrează î n deosebi
pe văile principale o frecven ță relativ mare a inve rsiunilor termice.
Versanț ii cu expunere sudic ă și sud – estică (î ndeosebi în bazin ul Doftanei) sunt ceva mai
uscaț i, au un potenț ial termic pozitiv mai ridicat, pe ei topirea ză pezii se r ealizează mai rapid, de
unde și numărul de zile cu zăpadă ceva mai redus (100 – 110 zile). Spre deosebire de aceștia, pe
versanț ii nordici, în defileul de la Posada, pe toate văile relativ î nguste orientate est – vest (ma i
ales în bazinul Prahovei), temperatu rile, cel puț in în prima jumătate a zilei, sunt ceva mai
scăzute, umezeala este mai ridicat ă, peticele de zăpadă pot fi întâlnite și la începutul lunii mai,
masele de aer rece persista mai mult, adesea producerea inv ersiunilor de temperatura. Primă vara
și după ploile bogat e, solul este umectat o perioadă mai mare de timp.
Caracteristicile climatice ale culmilor joase și ale văilor din Munții Baiului permit
desfășurarea de drumeț ii în condiț ii bune în tot timpul anului . Intervalul în care acestea sunt
favorabile excursiilo r de câteva ore ț ine de la sfârșitul lunii aprilie până la î nceputul luni i
decembrie. Sporturile de iarnă se pot prac tica mai ales pe versanț ii despăduriț i, cu expunere
nordică , în perio ada decembrie – martie, cu precădere î ntre 15 decembrie și 10 martie.

3. Hidrografia

Orașul Predeal este situat pe cumpăna apelor ce des part bazinul Oltului de cel al
Ialomiței, cumpănă ce trece din Bucegi în extremitatea nordică a Munților Gîrbovei, urmând
un cu rs sinuos: vârfurile Omul ( 2505 m), Bucușoiu (2492 m), Dih am ( 1582 m), La Clește
(1461 m), Pasul Rîșnov (1074 m), Fitifoiu (1288 m), Pasul Predeal (1032 m), Cioplea (1160 m),
Susai (1428 m), Vîrful Lui Andrei, Vîrful Tigăilor și Paltinu.
La sud de cumpă na amintită, principalul coletelor este Prahova, ai cărui izvor putea fi
văzut până în 1928 în vecinătatea unor smârcuri, lângă gara Predeal, pe locul actului stadion al
orașului. Lucrările edilitare efectuate î n 1928 au constat, între altele , în asanarea bălților, așa
încât primele fire de apă apar lan sud de gară și în dreptul pieței. Aici se întâlne sc pâraiele

25
Poliștoaca (sau Puriștoaca ), lung de aproximativ 2 km, cu izvorul lângă restaurantul Coliba
Ciobanilor, și Joița, cu izvorul în Muntele Fitifo iu. Apele reunite ale celor două pâraie
formează astăzi Prahova ce se îndreaptă către sud. La numai 2 km mai jos, ea are un debit mediu
de 0,14m/s; în dreptul intersecției drumurilor (D.NV 1 cu D.N. 73 A) primește ca afluent pârâul
Rîșnoava, unit cu Leu ca,ale căror obârșii se află în zona Muntelui Diham. Abia la sud de
această confluență, Prahova începe să se afirme ca un pârâu mai însemnat, urmând ca mai jos,
după unirea cu Azuga, să devină un râu în adevăratul sens al cuvântului.
La nord de Predeal s e deschide mica depresiunea Timișului, la circa 750 m altitudine, un
loc de convergență a mai multor pâraie care formează Timișul: Timișul Sec Mare și Timișul
Sec Mic, cu obârșiile în partea sudica a Masivului Piatra Mare, și Vlădețul , ai cărui afluenț i
drenează pantele Muntelui Cărbunarea și ale Fitifoiului. Unul dintre aceștia , numit tot Vlădeț,
izvorăște chiar din Predeal , de lângă ho telul Orizont, de unde se îndreaptă spre nord, tăind
serpentinele șoselei către Brașov.
La vest de culmea Fitifoiu -Cărbunarea se întinde bazinul hidrografic al Pîrîului Mic
(afluent al Ghimbavului). Cele trei ramuri principale – Pîrîul Mic, numit la obârș ie și Piriul
Pietros, Pîrîul Cheii și Pîrîul Poienii – confluează la altitudinea de circa 700 m, în vecinătate
cabanei Cheia.
Multe din râurile amintite sunt însoțite de șosele, drumuri forestiere și poteci marcate
care favorizează efectuarea de excursii turistice în împrejurimile Preadealului.
Pe teritoriu orașului Predeal sunt o serie de izvoare cu ape minerale , multe analizate încă
de la sfârșitul secolului trecut. În spatele Mănăstirii Predeal, dr. Carol Davila descoperea în
1859 trei izvoare , numite Valea Teascului, conținând fier, ioduri, cloruri și carbonați alcalini;
de asemenea , pe Rîșnoava, la Poi ana Pietroasă , în aval de confluența cu Pîrîul Brădet și pe
Valea Joiței s -au găsit izvoare cu o cantitate apreciabilă de NaCI , ape analizate de dr. Bernad în
1881 și de dr. Saligny în 1885.
Debitul lor mic a făcut ca aceste izvoare să nu fie valorificate până în prezent.
Valea I alomiței formează principalul curs de apă ce străbate Masivul Bucegilor de la N
la S, despărțind Culmea principală de Culmea Strunga.
Valea își are obârșia într -o căldare glaciară situată sub vf. Găvanele, viroagele sale
iniția le coborând din unghiul format de Spinarea Doamnelor și Creasta Colților Obîrșiei. În
fundul acestei căldări se remarcă un imens bloc de calcare, ”Mecetul Turcesc” legat de pieptul

muntelui printr -o coamă cu creștetul plan, aproape orizontal, care pre zintă un perete frontal
vertical și șlefuit. Mai jos de ”Mecet” , valea (care în această porțiune superioară se numește V.
Bisericii sau V. Cățunul Obîrșiei) prezintă o mare ruptură de pantă care se formează ” Cascada
Obîrșiei”. La baza cascadei valea pr imește pe stânga izvorului Obîrșiei și ia de aici în jos
numele de V. Obîrșia Ialomiței. Cu profil transversal în formă de U, caracteristic văilor glaciare,
V.Obîrșia Ialomiței își deschide larg căldarea interioară, între coastele Doamnelor și Obîrșiei.
Firul ei se continuă intrând în zona morenei frontale, ia numele de V. Ialomiței și pătrunde
curând în Cheile Urșilor, despicătură stâncoasă în masivul calcaros de la poalele Bătrânei , apei
în Cheile Peșterii ( în continuare a Cheilor Urșilor ), adâ ncite între pereții verticali.
Puțin mai jos, Ialomița străbate Cheile Coteanului, formate pe dreapta de peretele
calcaros al Coteanului și pe stân ga dintr -un imens bloc stâncos. În aval de aceste chei, valea se
lărgește din nou și, nu departe, formează flancul drept al vă ii, se află Peșterea Ialomiței.
La capătul de jos al lacului firul văii pătrunde într -o diaclază adâncă, Cheile Orzei (sau
Gangul Orzei ), despicătură foarte îngustă între pereți verticali ai Muntelui Lespezi (dreapta) și
Orzea -Brîndușe le (stânga ). La ieșirea din chei , Ialomița se lărgește și se aruncă în nenumărate
cascade , iar după ce trece prin cheile ”La Oale” , iese din munți și confluează cu V.
Ialomicioarei.
Munții Postăvaru sunt drenați de o rețea hidrografică densă ale cărei particularități
reflectă condițiile fizico -geografice în care s -a format. Cea mai mare parte a pâraielor aparține
bazinelor hidrografic al Oltului. Numai în sud – est valea Rîșnovei și o serie de afluenți mai
scurți aparțin bazinului Prahovei . Pâraiele Timișului . Cele care se scurg spre vest – Valea
Joaderului, Valea Hotarului , Valea Cetății, Valea Carbunari , Valea Poienii și Valea Cheii se
varsă în Ghimbășel . Poiana Brașov este drenată de mănunchiul de afluenți ai Văii Poienii. Pe
această vale este si tuată un lac de baraj artificial folosit pentru agrement . Pâraiele din nordul
Munților Postăvaru se varsă în canalul Timiș -Ghimbășel care traversează orașul Brașov.
Pâraiele afluente Timișului și cele ce coboară din Masivul Postăvaru spre Poiana Brașov
își au obârșia în jurul altitudinii de 1600 m . Cursurile superioare sunt intermitente, au caracter
torențial , prezentând în profil longitudinal numeroase cascade și rupturi de pământ. În porțiunile
în care străbate calcarele sau stive mai groase de groho tișuri se pierd în subteran pentru a apare
în aval sub forma unor izvoare puternice.
Pe pâraiele din Postăvarul cele mai mari debite sunt înregistrate primăvara, în aprilie și la
începutul verii, fiind datorate în primul rând topirii zăpezilor și ploilor de lungă durată care
găsesc solul saturat de apă . Vara , în timpul ploilor torențiale se pot forma viituri scurte, dar

27
puternice, care pot îngreuna accesul pe traseele de pe firul văilor. La sfârșitul verii și toamna
pâraiele au debitele cele mai scăzute d atorită cantităților reduse de precipitații.
Rețeaua hidrografică din Piatra Mare este dispusă radiar, în strânsă legătură cu
conformația masivului. Culmea principală este și cumpăna de apă între bazinul hidrografică al
Gîrcinului localizat în partea est ică și bazinul Timișului. Asimetria reliefului se reflectă și în
lungimea și panta principalelor râuri care străbat masivul.
Apele afluente Timișului – Timișu Sec de Sus și de jos , Pîrîul Pietrei Mari, Horvatca ,
Pîrîul Dracului, Șipoaia, Pîrîul Pojarulu i, au lungimi mai mari și prezintă numeroase rupturi de
pantă. Aceste rupturi de poantă sunt mai evidente în porțiunile în care sunt străbătute roci
calcaroase. Tot în rocile calcaroase, de -a lungul cursului râurilor, se înregistrează pierderi
subterane de apă.
Afluenții Gîrcinului, care fragmentează partea estetică a Pietrei Mari , sunt mai scurți, au
o pantă accentuată, în trepte, ascensiunile în lungul lor fiind dificile. Cele mai important afluent
al Gîrcinului, pe partea stângă, este Pîrîul Mușat ului, care -și are izvoarele sub culmea Gîtul
Chivei.
Obârșiile principalelor văi sunt situate în jurul altitudinii de 1600 m . Curgerea în
porțiunea superioară a văilor are un caracter intermitent . Primăvara, în aprilie , la topirea
zăpezilor se înregistr ează cele mai mari debite. În această perioadă râurile curg învolburate,
unele trasee în lungul lor fiind destul de periculoase. Spre sfârșitul verii și începutul toamnei,
când cad cele mai scăzute debite din cursul anului.
Râurile care străbat partea n ordică a masivului – Pîrîul Morii, Cernatul, Tomoșul – au fost
canalizate în cursul inferior, în orașul Săcele. Aici se întâlnesc și numeroase izvoare puternice,
cele mai cunoscute fiind cele 7 izvoare de pe Valea Morii.
Munții Baiului sunt străbătuți de o rețea densă de râuri. Acestea sunt colectate în
principal de cele două mari artere hidrografice – Prahova și Doftana – a căror obrâșie se află în
imediata vecinătate cursul lor constituie pe mai mulți kilometri cotari dintre munții Baiului ,
Bucegi și Groh otiș. Cele mai multe aparțin bazinului hidrografic Prahova , care pana la
confluența Doftana se întinde pe circa 880 kmp. Doar în nord -estul regiunii , de pe versanții
vârfului Paltinul , mai multe pâraie aparțin Doftanei Ardelene , care se varsă în Tărlung .
Prahova își adună primele ape din vatra orașului Predeal . Izvorul principal se află în
sectorul stadion -gară, de unde abia este canalizată până la confluența cu primul afluent principal

– Puriștoaca, ce vine din stânga , tocmai de sub munții Susai și Clăbuc et. Devine un râu viguros
după ce primește pe dreapta apele Rîșnoavei , aproape de ieșirea din raza orașului Predeal . În
continuare străbate defileul dintre Clăbucetul Taurului și Clăbucetului Baiului ( circa 4 km ) , își
unește apele cu cele ale Azugii în v estul localității omenime, iar de la confluența cu pârului
Cerbului ( cu obârșia în Munții Bucegi ) intră într -o depresiune pe care eroziunea a creat -o la
contactul dintre conglomeratele din Munții Bucegi și gresiile și marnele din Munții Baiului.
Dacă pâ nă la Poiana Țapului râul are o poziție relativ centrală , treptat se aproprie versantul
stâng ( Munții Baiului ), ca urmare a împingerii albei sale de către conurile de aluviuni grosiere
dezvoltate de către afluenții ce coboară din Munții Bucegi.
Alimentarea râului Prahova este subterană în proporție de 42,5%, de unde rezultă atâ t
marea capacitate a rocilor de a reține apele, câ t și forța cu care Prahova s -a adâncit pentru a
atinge pâ nzele de apa și a le scoate la zi.
Direct de la suprafața Prahova se alimentează din zăpezi și ploi în proporție de 57,5%
ponderea cea mai mare revine ză pezilor care cad în cantitate mare de 3 m la Predeal și pe
perioadă lungă de timp.
Materialele că rate de Prahova de la Izvor spre vă rsare, în sectorul Pr edeal – Posada se
caracterizează prin pietrișuri rostogolite pe fundul vă ii, care scad în dimensiuni spre aval, au rol
de modificarea conturului albiilor sau în ridicarea patului acestora.
Râurile bogate ce coboară deopotriv ă din munții Baiului îi mă resc mult debitul (4 ,6
mc/s la S inaia), albia Prahovei se lățește treptat, apar numeroase despletiri, ostroave.
In aval de Sinaia, r âul stră bate ultimul defileu – cel de la Posada – tăiat, pe aproape 9
km, între culmile sudice ale munț ilor Baiului și Muntele Gurguiatu, alcă tuite din marno -calcarele
și gresiile stratelor de la Sinaia. Pe fundul defileului, în albia ș erpuito are a Prahovei, se văd
numeroase praguri, repezișuri care conferă sectorului o notă distinctă. Din albie pornesc versanții
puternic înclinați, acoperiți cu păduri de conifere și fag.
Afluenții Prahovei, ce coboară din munții Baiului, își au obârșia în izvoare pres ărate
sub culmea principal ă, la o înălțime de 1450 -1600 m. Au bazine de recep ție largi formate din
mănunchiuri de ogase și ravene adâncite în depoz itele groase care acoperă versanții muntelui.
Frecvent, firicelele de apa, abia născute , se unesc la 1300 – 1350 m altitudine și dau naștere unor
pâraie în albia cărora se acumulează vaste conuri de materia le grosiere. Pe măsura creșterii
debitului, pâraie le devin ceva mai viguroase, se transforma în râuri care au albii din ce în ce mai
bine conturate și încadrate de versanții împăduriț i, cu pante accentuate. Către vărsarea lor la

29
Predeal, văile se deschid mai mult, iar repezișurile frecvente în sectorul mi jlociu, își atenuează
amplitudinea.
Cel mai important afluent al Prahovei în munte, Azuga, se desfășoară pe o lungime de
22 km și are un bazin de 87 km. Ea separa Clăbucetele Predealului de Munții Neamțului , culmea
Urechea și vârful Cazacu. Îș i are obârș ia sub vârfurile Retevei și Tigăi, la 1600 m, de unde se
desfășoară mai întâi către nord-vest, face apoi un cot larg prin care -si schimba direcția spre sud
pana la confluenta cu pârâ ul Unghia Mica (circa 10 km), după care, spre vărsare , curge de la est
la vest.
Raul Doftana își are obârșia la pasul Predeluț , sub curmătura ce leagă vârful Paltinu de
Muntele Soeru -Marcusan, la o altitudine de 1260 m.
Afluenții Doftanei care coboară din munții Baiului au o desfășurare NV-SE, iar
obârșiile lor se afla la 1500 – 1650 m înălți me. Ei au bazine de recepție formate din numeroase
raven e care converg la 1300 – 1450 m.
O importanta deosebita o au izvoarele minerale care apar în mai multe locuri pe văile
afluente Prahovei. Sunt izvoare oligominerale, apele unora fiind captate și utilizate în tratamentul
balnear de la Sinaia. Cele mai însemnate se afl ă pe valea Câinelui . Ele sunt recomandate pentru
afecțiuni gastrointestinale, hepatobiliare, renale. în prezent, zidul și construc ția care asigur ă
captarea apei sunt afecta te de o alunecare d e teren. Aici, vana principal ă are un debit de circa 1
litru în 10 secunde .

4. Vegetația, fauna și solul

Înălțimile reliefului din Munții sau Clăbucelete Predealului variază între 700 -750 m, î n
mica depresiune de la Timișu de sus și în regiunea cabanei Cheia, și 1400 -1450 m, situând
împrejurimile Predealului în plin etaj forestier. Într -adevăr, no ta dominată a peisajului este
pădurea, care ocupă aproape în întregime pantele munților. Chiar și fundul văilor , astăzi poieniț e,
în care s -au d ezvoltat gospodăriile adunate sau izolate ale orașului , a fost , până la s fârșitul
secolului trecut, acoperit de codri deși. Documentele istorice vorbesc de firave poteci ciobănești
și de poteci de cai ce se pierdeau în întunericul pădurilor fără sfârșit.

Pe măsura umanizării regiunii , mai ales după deschiderea Văii Prahovei pentru circulația
rutieră și feroviară , urmată de înfiriparea industriei, pădurea a căzut în parte pradă securii, locul
ei fiind luat de așezări ca Sinaia, Bușteni , Azuga și Predeal , care aveau să devină însemnate o rașe
pe salba străvechiului râu .
Dar chiar culmile munților , cu înălțimi în jur de 1400 m , sunt pe alocuri, lipsite de
pădure , datorită pășunatului și potecilor de culme , cândva umblate numai de păstori , astăzi
cutreiera te de turiști.
În regiunea munților din jurul Predealului , limita naturală a pădurii se situează la 1700 –
1800 m , așa cum este cazul în Piatra Mare și Postăvaru sau pe coastele povârnite și stâncoase ale
Bucegilor , unde pășunatul nu putea avea condiții p rea favorabile , din cauza pajiștilor naturale
restrâ nse. În schimb , în munții Gîrbova , cu pajiști mai întinse , dar insuficiente pentru
necesitățile de pășunat , pășunat , pădurea a fost defrișată treptat în partea superioară , așa încât
limita acesteia a fo st coborâtă artificial cu 100 – 150 m , situându -se astăzi la aproximativ 1400 –
1500 m înălțime.
Dar pajiștile secundare , provenite din tăierea pădurilor , se întâlnesc și în munții scunzi, ca
de exemplu în bazinul Rîului Mic , unde pășunile create inițial pe fundul văilor au fost extinse și
pe versanți . așa se explică micile poieni cu contur întortocheat de pe pantele Vârfului Moraru sau
în regiunea Timișu de Sus , cele de pe Valea Rîșnoavei și din alte câteva locuri.
Pădurile din Munții Predealului au un e vident caracter de amestec , fiind alcătuite din fag
( Fagus silvatica ) , molid ( Carpinus betuluș ) , și brad ( Abies alba). Sunt to tuși regiuni în care în
asociațiile respective predomină una sau cel mult două specii, pe al ocuri întâlnindu -se chiar
făget e sau molidete pur e.
Cei care urcă dinspre Pîrîul Rece spre cabana Trei brazi sunt plăcut impresi onați de albul
trunchiurilor de mesteacăn ce îmbracă versantul Morarului, alături de care apar carpeni și molizi
seculari , iar în excursiile pe Cioplea sau Su sai sunt însoțiți de impunătorii arbori de zadă , conifer
care ș i leapădă toamna frunzele , lăsând pe crenguț ele lor noduroase mici conuri.
Vegetația erbacee de pe parterul pădurilor, mai sărăcăcioasă în cele de conifere , unde
lumina nu poate străbate prin tre milioanele de ace este și umede , însoțite în deobște de măcrișul
iepurelui ( Oxalis acetosella ), diverse specii de ferigi ( Dryopteriș, Phegopteriș ) ș.a. Parterul
pădurilor de fag , mai luminoase, este măseaua ciuții ( primula sp.), galbenă, frecventă la
marginea păduri, viorele ( Scilla bifolia ) , toporași ( Viola silvestris ) , crucea voinicului (
Hepatica transsilvanica ), nu mă uita ( Miosotis silvestris ) și multe altele .

31
Pădurile de fag sunt bogate și în bureți sau ciuperci. Dintre cei comestibili amintim
mânătărcile ( Boletus edulis ) , care înmănunchează la tulpina arborilor din locurile mai umede .
În pajiștile secundare de pe vârfurile mai înalte ale Munților Predealulu i, ca de exemplu
în Clăbucetul B aiului și Diham, predomină asociația de iarba vântului cu păiuș roșu.
Flori variat colorate, ca margareta, garofițe și specii de orhidee, împodobesc aceste
pajiști ,pe locurile mai umede găsim tarsa. Sporadic, ca de exemplu pe Vărful Clăbucetul
Taurului, apare și ienupărul, mai ales la înălțimi mari, deasupra limitei sunt prezentate de
asociația Festuca rubra fallax cu Agrostis tenuis, prima specie fiind predominantă. Destul de
frecvent apare și țapoșica, ca urmare a pășunatului intens. Tot aici se întâlnesc afinul și
merișorul , iar în subsidiar smird arul, tufărișurile de ienupăr și de jepi ocupă suprafețe destul de
mari. De-a lungul vâlcelelor ce brăzdează versanții se înșiră exemplare de arin preferând
umezeala.
Asemănător vegetației, si la fauna se distinge o etajare pe verticală, influențată cu
precădere de temperatură și umiditate. Arealul în care își petrec viața animalele are limite mai
largi, numărul speciilor reducându -se o dată cu altitudinea.
În tot cuprinsul Masivului Bucegi, din fundul văilor și până pe vârfurile cele mai înalte,
vegetația este deosebit de bogată și variată. Condițiile climatice, hidrografice și geomorfologice
ale Bucegilor determină o grupare a speciilor în asociații vegetale caracteristice masivului, sau
asociații care prezența o dezvoltare optimă.
În orice masiv muntos ve getația se distribuie în plan vertical . De la început se deosebesc
cele două mari zone de vegetație în care este cuprins masivul, și anume: la poale – o zonă
păduroasă (zona forestieră), iar pe culmi – o zonă lipsită de păduri ( zona alpină ).
În cuprinsul acestor zone, vegetația se prezintă intr -o serie de formațiuni, deosebite prin
aspectul și condițiile lor generale de viață, cele mai însemnate fiind : pădurile, tufărișurile pitice,
buruienișurile, pajiștile ierboase, tundrele alpine, vegetația stăncilor, vegetația bolovănișurilor
grohotișurilor.
Fauna Bucegilor este, în comparație cu aceea a altor masive, destul de bine cunoscută , ca
rezultat al numeroaselor cercetări întreprinse în acești munți.
Mamiferele sunt bine reprezentate mai ales în pădurile de la poalele masivului , precum și
în etajul subalpin, începând cu cerbul, căprioara , mistrețul și termi nând cu mamiferele carnivore :
râsul , lupul , vulpea. În afara de abrupți transilvăneni ai masivului . În zona alpină cuprinsă între

Jepii Mici și muntele Gau ra, capra neagră , animal rar și specific ținuturilor alpine abrupte, se
află intr -un număr de aproximativ 150 capete .
Păsările sunt reprezentate prin numeroase specii. Astfel , în molidișuri, se întâlnește
adesea cocoșul de munte, cu un efectiv de circa 20 0 exemplare. În golurile alpine, atât pe
platouri cât și pe versanții abrupți, trăiesc reprezentative sunt : vulturul pleșuv sur , vulturul
pleșuv brun, acvilele, șorecarul comun, corbul, mierla de stâncării și mierla gulerată alpină. Pe
pereții stâncoși ai abruptelor, deosebit de remarcabilă este cojoaica roșie de stâncă ; de-a lungul
păraielor apare mierla de părău, iar prin jnepenișuri , forfecuța gălbuie și brumărița de munte.
Reptilele mai des întâlnite sunt șopârlele Lacerta agilis, Lacerta muralis și L acerta
vivipara. Primele două specii trăiesc în zona forestieră, iar ultima în golurile alpine, pe platou.
Dintre șerpi în zona forestieră, iar ultima în golurile alpine, pe platou. Dintre șerpi, în general
puțin reprezentați, menționăm vipera comună, dest ul de frecventă mai ales în locurile stâncoase ,
calde. Dintre amfibieni amintim salamandra , tritonii și broaștele.
Peștii sunt reprezentați numai prin păstrăvul de munte. Ace sta trăieș te în apele Ialomiței
și ale afluenților săi, începând de la circa 1500 m altitudine în jos, până aproape de Moroieni.
Dintre nevertebrate, grupele cel mai însemnate sunt coleopterele și lepidopterele.
Coleopterele ( gândacii ), numără peste 2000 specii, majoritatea acestora fiind elemente
cu răspândire largă în tot teritoriu l euro -siberian.
Lepidopterele ( fluturii ) sunt reprezentate prin peste 800 specii și forme, aparținând la 34
familie și 301 genuri, răspândite pe valea superioară a regiunilor inferioa re până la limita
superioară a pădurilor. De remarcat este faptul că B ucegii constituie una dintre cele mai bogate
regiuni din Europa, în specii din genul Erebia (în total 14 specii ).
În Munții Postăvaru covorul vegetal este caracterizat printr -o mare diversitate datorită
etajării pe verticală și varietății condițiilor fizico – geografice. Pădurile continuă să ocupe o
pondere importantă deși în unele sectoare, situate cu precădere în Munții Predealului și ai Poienii
Brașovului, locul lor a fost luat de pajiști secundare. Făgetele, caracteristice etajului montan
inferior, ocu pă suprafețe relativ restrânse în nordul Munților Postăvaru și în vestul lor pe
versantul râșnovean . În pătura ierbacee se găsesc numeroase plante cu flori: brebenei, viorele ,
crucea voinicului, ciuboțica cucului, floarea paștelui, nu mă uita.
Cele mai înt inse suprafețe sunt ocupate de pădurile de amestec alcătuite din brad, molid
și fag. Pădurile rășinoase sunt situate la altitudini de peste 900 m, uneori chiar mai jos pe versații

33
umbriți. Br ădetele urcă până spre 1200 -1300 m, pătura lor ierbacee fiind fo rmată din măcrișul
iepurelui și diferite specii de ferigi.
Pajiștile și fânețele de la poalele masivului, din Munții Predealului și cei ai Poienii
Brașovului au un aspect plăcut datorită marii lor diversități floristice. în componența lor
predomină păiușu roșu, iarba vântului și țăpoșica, dar se întâlnesc și numeroase plante cu flori:
margarete, clopoței, gențiane, brândușe etc.
Pe abrupturile stâncoase din Postăvaru se găsesc numeroase specii de plante de
stâncăriile adaptate condițiilor mai vitrege di n partea superioară a masivului. Spre vârf, sunt
întâlnite smirdarul și floarea de colț – plante declarate monumente ale naturii.
Fauna Munților Postăvarul este destul de variată. În păduri trăiesc cerbi,căprioare,
mistreți , urși, vulpi. Mai rar au fost semnați lupi.
Diversitatea condițiilor naturale din Piatra Mare se reflectă direct în marea varietate a
covorului vegetal. Pădurile ocupă peste 90% din suprafața masivului, fiind dispuse etajat. Cele
de fag formează etajul montan inferior și sunt localizate la poalele masivului. Farmecul acestor
păduri este accentuat de prezența diferitelor plante cu flori: brebenei, floarea paștelui , crucea
voinicului, ciuboțica cucului etc. în pădurile de fag se găsesc, adeseori, în locurile mai umbrite și
mai reci și molizi. În partea nordică a masivului Piatra Mare , pădurile de fag au fost înlocuite cu
plantații de pin.
Pădurile de brad care formează etajul montan mijlocii urcă până spre 1200 m. în aceste
păduri este caracteristică prezența măcrișului iepurelui , a ferigil or și florilor viu colorate
primăvara.
Pădurile de molid , întunecoase în liniștea lor, formează etajul montan superior.
Platoul Pietrei Mari este încadrat în etajul alpin inferior. Pajiștile sunt presărate cu flori
de statură mică ( campanule, primule ) sau cu tufe de afin și merișor.
Smirda rul – plantă ocrotită prin lege care înflorește în iunie , conferă un farmec deosebit
pajiștilor de pe platou.
În Piatra Mare se găsesc și o serie de alte specii de plante trecute sub ocrotirea legii și
declarate monumente ale naturii : floarea de colț , adera albă, tulichia mică , ghințura galbenă.
Fauna Pietrei Mari este bogată și destul de variată. În păduri se întâl nesc cerbi
carpatini, urși bruni. Râși, specii ocrotite prin lege. În anul 1973 a fost împușcat , în apropierea

cascadei Tamina , un exemplar de cerb al cărui trofeu este considerat în categoria , „ medalie de
aur” , au mai fost semnalați jderi, vulpi , mistreți , iepuri și , mai rar , lupi .
Spre limita superioară a păduri i zboară cocoșul de munte, pasăre declarată monument al
naturii. Găinușa de alun este răspândită de la poalele muntelui până aproape de pajiștea
subalpină . în pădurile de fag , în special în cele tinere , primăvara și toamna poposesc sitarii .
În apropierea Pietrei Mari se găsesc două rezervații de vânătoare pe văile Doftanei ,
Tărlungului și pe valea superioară a Azugăi .
Poziția geografică a Munților Baiului în cadrul Carpaților de Curbură, desfășurarea
sistemului orografic de la 800 m la 1923 m și variația condițiilor climatice în raport cu acestea
imprimă diversitate în distribuția învelișului vegetal și a lumii animale . Structura naturală a
acestora a fost mult mai influentă de acti vitatea omului. Structura motivului care a determinat în
ultimii ani aplicarea unor măsuri de protejare și ocrotire atât a speciilor rare, endemice, cât și a
elementelor de peisaj. Biogeografic Munții Baiului se încadrează în provincia dacica.
Mai sus de 1600 m, culmile și vârfurile sunt acoperite de o vegetație subalpina cu
tufărișuri și diferite defrișări necesare extinderii suprafețelor cu pășuni . De altfel, Munții Baiului
reprezintă poate munții din Carpații de Curbura cu cea mai intensa și străveche activitate
pastorala. Intre 1400 și 1650 m, în imediata vecinătate a pădurii ș i pe suprafețele cu expunere
nordica și nord-vestica, se întâlnesc pâlcuri de molizi cu dimensiuni mici, tufișuri cu ienupăr
pitic – pe culmile Zamora, Sorica , Cazacu etc. arin, afin, merișor etc.
Lumea animala a versanților este la fel de bogata: numeroase insecte, fluturi din specii
diferite, cu o cromatica și desene extrem de variate, pasări de talie mica, șopârla comuna și
uneori vipera comuna. Prin tufărișuri și în vecinăta tea pădurii pot fi zărite cinteza, uliu, pieptarul
etc., iar în jurul stanelor apar adesea exemplare de urs și lup.
Sub 1450 urmează etajul forestier, format mai întâ i din păduri de conifere (mai ales
molid), apoi din esențe de conifere cu foioase, iar de la 1000 m în jos din păduri de fag. Astfel,
expunerea sudica a favorizat limita superioara în raport cu cea nordica. De asemenea, un rol
important l -a avut intervenția omului, îndeosebi prin plantații de molid pe suprafețele despădurite
de păduri de foio ase. Pădurile de molid ocupa cea mai mare parte a culmilor secundare și a
versanților cu expunere nordica. Sunt păduri dese, care asigura în buna măsura ozonificarea
atmosferei stațiunilor prahovene. Subarboretul se dezvolta în rărituri în sectoare defrișa te sau la
marginea pădurii , către albiile văilor . Aici sunt frecvente exemplarele de alun, arin, mesteacăn ,
soc etc. Vegetația de parter este redusa ca specii și exemplare, datorita umbrei puternice
specifice acestor păduri . Umiditatea mai accentuata și aproape constanta favorizează prezenta

35
ferigilor, mușchilor și ciupercilor. Doar în luminișuri , covorul vegetal este ceva mai bogat, iar
florile imprima nuanțe aparte în verdele intens al pădurii de molid. Alături de ghiocei, viorele,
clopoței, brânduș e sunt întâlnite zmeura , fragi, iar în bazinul Văii Rele exemplare de narcise.
Fagul, mult mai răspândit în jumătatea sudica și pe culmile dinspre Doftana, formează
păduri compacte sau în amestec cu bradul, arțarul , ulmul, carpenul, frasinul etc. în lungul văilor
și mai ales pe depozitele acumulate în spatele barajelor s -au dezvoltat pâlcuri de anini în amestec
cu sălcii , plopi etc. Frecvent apar și socul, cornul, măceș etc. Stratul ierbiceu este mult mai bogat
și adaptat a condițiile de lumina care în pădurea de fag diferă de la un sezon la altul. Primă vara,
odată cu topirea zăpezii , parterul pădurii , puternic luminat, este acoperit de specii geofite, cu un
colorit bogat. în aceasta menționam floarea soarelui, ghiocelul, brebenelul de munte, toporașul ,
mierea u rsului etc.
Lumea animala a pădurilor este bogata: numeroase insecte, pasări (privighetoarea,
mierla, cinteza, găinușa de munte etc.), reptile, mamifere comune Carpaților (ursi, lupi, mistreți ,
cerbi, căprioare , vulpi, veverițe etc.). Se adăuga o mare var ietate de specii în frunzar și în solul
de sub pădure , ca și în apele curate ale pâraielor ce se scurg spre Doftana și Prahova. Pe Azuga și
la Bușteni funcționează păstrăvarii ce pot fi vizitate.
In Munții Baiului exista doua rezervații naturale: una în bazinul superior al Văii Rele și a
doua în orașul Sinaia.
Solurile brune montane și solurile de pajiști alpine care predomina în zona Predealului
au o permeabilitate redusa datorita umezirii puternice în decursul celei mai mari parți a anului,
datorita precipitațiilor frecvente și a consumului redus prin evaporare.
In cadrul regiunii Predeal solurile s -au format în mod predominant pe depozite de
cuvertura de vârsta wurmia na, acoperite adeseori cu straturi subțiri de materiale deluviale sau
coluviale de vârsta halocena. Astfel pe versantul estic cu pante mari ale masivului Bucegi sunt
răspândite depozite de cuvertura formate din fragmente grosiere de conglomerate, gresii, calcare,
de asemeni în Piatra Mare și Postăvaru , iar pe versantul vestic al Gârbovei din materii argilo –
marnoase.
Depozitele deluviale fine de suprafața din cadrul versantului prahovean al Bucegilor s –
au format mai ales la sfârșitul ultimei glaciațiuni , când versanții la altitudini mari nu erau fixați
de vegetația forestiera.
Relieful influențează formarea și reparația solurilor în doua moduri:
1. DIRECT: influenta ce se manifesta pregnant în regiunea montana accidentala, prin
procesul de eroziune de care depinde transportul și sortarea de -a lungul versanților a materialului
erodat din deza gregarea rocilor.

2. INDIRECT: printr -o evidenta zonalitate altitudinala a solurilor. Astfel solurile se
etajează începând din vai cu soluri brune montane de pădure – pe culmi cu soluri de pajiști
alpine. Aceasta influenta indirecta a reliefului asupra înveli șului de sol este o consecința a
modificării climei și odată cu acesta a vegetației în sens
altitudinal.
De asemeni expunerea versanților influențează
apreciabil repartiția solurilor. Pe versanții puternic
inclinați din Bucegi, chiar sub pădurea de conife re sau de
amestec procesul de
podzolire este întârziat .

37
III. EVOLUTIA SPATIALA și FUNCTIONALA A
TERITORIULUI

Dezvoltarea spațiala a Predealului s -a făcut de la sud la nord, în lungul șoselei, apoi
tenta cular, pe vai și culmi, așa i ncat orașul are o forma oare cum triunghiulara, cu baza la nord,
de cumpăna apelor, și cu vârful la sud, pe Prahova. La sud de oraș se conturează cartierul central,
prelungit și pe Valea Joitei, iar la est cartierul Cioplea, ocupând versantul apusean și cel sudic al
culmii cu același nume.

Daca aceasta este întinderea orașului propriu -zis, respectiv a stațiunii Predeal, din punct
de vedere administrativ el mai cuprinde câteva așezări mai mici, devenite și ele stațiuni
climaterice datorita unor dotări corespunzătoare : Timișu de Sus și Timișu de Jos, situate în

lungul șoselei Predeal – Brașov , intre Km 146 și 163, Pariul Rece, situat la 8 Km de Predeal, pe
șoseaua Predeal – Râșnov .
Drumul Prahovei: drumul cel mai drept ce duce de la vechiul oraș comercial al
Brașovului , spre Tara Româneasca nu poate fi altul decât acesta , ce pornește din Brașov și
urmând Valea Timișului urca muntele la Predeal, de aici coboară spre șesul muntean către
capitala tarii.
Acest drum, atât de umblat astăzi , nu a fost folosit int r-o măsura mai mare decât destul de
târziu . Cu toate ca Brașovul a fost orașul cu care Tara Româneasca a avut legături de negoț
aproape din primele timpuri ale înființării ei, nu drumul actual al Prahovei a fost acela folosit de
negustorii sași și romani.
Creșterea stăpânirii romanești făcându -se treptat dinspre ținuturile oltene căt re răsărit,
ființarea celei dint ai capitale ale tarii la Câmpulung, Argeș, Târgoviște și București, au
determinat deschiderea de mai târziu a pasului de la Predeal.
Drumul neguț ătorilor ocolea apele Prahovei care erau deosebit de sălbatice , îndreptându –
se mai ales către plaiurile brănene mult mai primitoare. Brașovenii din partea lor, nu mergeau cu
carele cu mărfuri pe Valea Timișului , care duce prin păduri dese și pe cat de grel e la Predeal, ci
apucau în largul șesului prin celalalt capăt al orașului de astăzi , unde era de altminteri Brașovul
cel vechi și atingea Râșnovul , care pentru aceasta se ridica de la sat la însemnătate de târgușor .
Odată cu deschiderea drumului de carute de pe Valea Prahovei încep să apară și hanuri
„pentru ospăț și găzduire ”. Astfel, documentele veacului al XVIII -lea menționează (pe la 1700)
Hanul de la Gura Râșnoavei, înainte de deschiderea drumului de căruțe pana la frontiera, folosit
de cei care se re fugiau în Transilvania; urmează apoi „Cârciuma de la Frontiera”, din preajma
actualei stații de cale ferata, iar pe la 1750 Hanul lui Ruja (in partea de nord a Predealului), situat
în partea de nord a Predealului.
Vatra satului de odinioară cunoscuta și sub numele de Predeluț sau malul Ursului datează
din prima jumătate a secolului al XIX -lea când o serie de așezări permanente încep a se organiza
în lungul Văii Prahova. Ulterior casele și ogrăzile înaintează către Valea Joiței și numai spre
sfârșitul secolu lui al XIX -lea și începutul secolului al XX -lea se populează și coama însorita a
dealului Cioplea.
Prima așezare permanenta de pe teritoriul actualului oraș a fost Schitul Predeal. Fondat în
1774 din lemn, cu trei chilii el a fost reconstruit la poalele Muntelui Clăbucetului Taurului, pe
ștanga Prahovei, în apropiere de confluenta ei cu Râș noava.

39
Existenta lui rezulta din singurul act rămas în urma războiului din 1788, când Tarile
Romane devin teatrul operațiunilor militare. Ars în 1788 și refăcut în același an, schitul este zidit
în piatra in1819, așa cum dăinuie și azi. Alături se aflau bordeie în care în perioada 1820 – 1830,
locuiau 15 argați . Numărul trebuie sa fi crescut cu timpul, deoarece edificiul primește numeroase
danii de pământuri care trebuia u lucrate.
Construirea șoselei Campina – Predeal s -a început după studiile făcute în 1846 – 1847 și
continuate în 1848, dar este mereu întrerupta din cauza războaielor și a răzmeritelor . Greutăți
mari s -au ivit îndeosebi în sectorul defileului unde numai o poteca însoțea valea. De la 1898
exista un serviciu special de la întreținerea șoselei , în fruntea căruia s-a găsit pana la primul
război mondial 1916, inginerul sef Nestor Urechea un mare iubitor al regiunii Prahova și unul
dintre cei mai pasionați buceg iști romani. La data de 10 iunie 1879 apare prima mașina cu aburi
care a circulat intre Sinaia și Predeal.
Darea în folosința a caii ferate Ploiești – Predeal ( 1879) și construirea stației de calatori
marchează un moment crucial în istoria Văii Prahovei, implicit a Predealului. Transportul
mărfuri și cel al calatorilor nu mai constituia o problema astfel încât popularea ținutului Prahovei
cunoaște un progres continuu. Noua împroprietărire din 1881 contribuie și ea la numărului de
gospodari i, Predealul evoluând ca spațiu .
Prezenta vămii de la Predeal, construirea șoselei și a caii ferate duc la dezvoltarea rapida
a acestei așezări .
Pana în 1864, Predealul făcea parte din comuna Podul Negului , care cuprindea toate
așezările de pe valea superioara a Prahovei, cu reședința în Podul Negului , ranga Comarnic pana
în 1833 când aceasta sa mutat la Bușteni . După 1864 localitățile Posada și Podul Neagului se
desprind de comuna și se alipesc la Comarnic (in 1874, Podul Neagului ia numele de Sinaia), iar
după 1884 se dez lipesc de comuna și celelalte patru localitatea – Predeal, Azuga, Bușteni și
Poiana Țapului, constituindu -se comuna separata la 7 mai 1885.
Anul 1908 consemnează desprinderea localităților Predeal și Azuga de Bușteni și Poiana
Țapului . Primăria comunei car e se afla la Predeal a funcționat aici pana în 1889, când a ars și a
fost nevoita sa se mute la Azuga. Legea din 1892 hotărăște definitiv ca reședința comunei sa fie
în localitatea Azuga. Data de 20 mai 1912 reprezintă actul de naștere al comunei autonome
Predeal, deoarece la acea data localitatea avea 75 de contribuabili, fapt care -i dădea dreptul la
independenta administrativa.

Ca urmare chiar în același an se iau o serie de masuri de îmbunătățiri edilitare: se
înființează banca populara „Izvoarele Prahov ei”, prin care se acordau credite pentru construcții,
la recensământul din acel an comuna având 267 clădiri ( din care 75 vile ). în 1913 ia ființa
Societatea de înfrumusețare a localității Predeal, care reprezintă un imbold în dezvoltarea cat mai
atrăgăto are a comunei .
Ținuturile , cândva ostile prin sălbăticia lor, devin în perioada primului război mondial și
în special în toamna anului 1916 teatrul celor mai crâncene încleștă ri, munții din împrejurimi ,
gara și localitatea constituind locuri strategice de atac dar și de apărare . Acestea reprezentau ținta
atacului forțelor germano – austro – ungare, comandamentul respectiv vizând o ofensiva pe cea
mai scurta și directa cale spre bazinul petrolifer al Văii Prahovei.
In 1916 s -a desfășurat marea batali de la P redeal; punctul principal atacat de inamic a fost
gara Predeal, transformata intr -o adevărata fortăreața de armata romana și complet distrusa la
sfârșitul acestei batalii.
După ocuparea gării, s-au consumat noi înfruntări pentru ocuparea Predealului ale cărui
case deveniseră , fiecare, autentice puncte de rezistenta.
Astfel gara Predeal, ca și localitatea n -au putut fi ocupate de inamic decât cu prețul a mari
pierderi de oameni și material, cimitirul de pe șoseaua Timișul de Sus fiind încă o mărturie a
eroismului ostașilor noștri în acea nefericita parte a campaniei din toamna anului 1916.
După război a urmat perioada de refacere când statul acorda ajutoare populației pentru
reconstruirea localității . în acest scop, în 1919 se reconstruiesc un gater și o școală cu atelier de
tâmplărie , care în 1926 avea 200 elevi. în 1922 se înființează Școala normala de fete care în 1925
avea 120 eleve, orfane de război .
Vilele de vilegiatura se înmulțesc , iar numărul vizitatorilor creste, în 1923 el ajungând la
1225 persoan e.
In 19226 se instalează primul traseu de fir electric, lung de 4 Km, comuna fiind
electrificata în întregime în 1928.
Parcelările în 1926, spre Clăbucetul Taurului , Susai și Cioplea, duc la înjghebarea altor
gospodarii. De la 1218 locuitori, cat avea Pre dealul la recensământul din 1912, numărul lor se
dublează în 1927, ajungând la 2454 suflete.

41
Pe lângă lucrările de canalizare și captare a unor izvor de apa potabila realizate în 1893 și
1903 – 1906, se fac noi captări pe Valea Joiței , și se iau o serie de masuri care duc la
imbunatatirea condițiilor de viața .
In jurul anului 1900 existau la Predeal o fabrica de cherestea, un elevator acționat de un
cazan de aburi și o fabrica de chibrituri. Ele se aflau la poalele Susaiului, pe Valea Azugăi ; o cale
ferata îngusta lega fabrica de Valea Limbașelului prin care se aducea materialul lemnos necesar.
Resturile lemnoase se foloseau la cuptoarele de var, situate în preajma fabricii de cherestea. Tot
de aici pornea spre Predeal o alta cale îngusta , care transporta materialul lucrat. Astăzi numai
punctul „Elevator”, consemnat pe hărțile mai vechi, și urmele vechiului terasament al caii ferate
de pe Valea Limbașelului și Valea Teascului mai amintesc de aceasta industrie.
De asemenea, pe la 1888, și la Malul Ursului a ex istat o fabrica de cherestea, iar pe văile
Prahovei și Rasnoavei erau cărbunarii care produceau mangal.
In 1927 ia ființa Stația meteorologica pentru cunoașterea și cercetarea condițiilor
meteorologice, în special pentru necesitățile traficului aerian, car e începe sa se dezvolte din ce în
ce mai mult. Se construiesc actualul Bulevard Independentei și alte străzi i un oficiu telefonic
separat de cel Postal ( 1931 ); se da în folosința piața și se traversează alte noi străzi pe Cioplea (
1932 ); se edifica do ua sanatorii T.B.C. pe Valea Râșnoavei ( 1934) și o noua școala primara (
1935 ).
Toate îmbunătățirile edilitare, alături de construirea unor vile în stil montan – unele după
modelul celor din Elveția, cu ornamente în piatra și lemn, cu șarpante mari, cer dacuri și foișoare
– au făcut ca în 1935 Predealul sa fie declarat comuna urbana, continuându -si evoluția fireasca a
unui oraș de munte cu pregnant caracter turistic și de vilegiatura.
Predealul se dezvolta mai ales după primul război mondial, ca stațiune climaterica de sine
stătătoare . în 1936 Predealul a fost declarat oraș.
Cadrul natural a favorizat și el extinderea acestei așezări la altitudine. Depresiunea de
obârșie a Prahovei în care s -a cuibărit Predealul este bine adăpostita de parapetul înalt al
munților din jur – Bucegi, Gârbova, Piatra Mare și Postăvarul. Singurele parți deschise sunt cele
de pe valea Timișului , Prahovei și Râșnoavei către care se îndreaptă șuvoaie repezi de ape.
Muntele se populează treptat, în locul cărărilor bătute odinioară de ciobani, apar drumuri
care șerpuiesc agale, învingând pantele sau sărind peste ape. Mai mult ca în oricare parte a văii
Prahovei la construirea acestei așezări de altitudine nu a fost folosit un plan de sistematizare.

Primele case grupate în jurul văii aparțin tipului montan romanesc: temelie de piatra ,
camerele de barne groase de lemn și acoperiș din șindrila ; în curți podoaba naturala era iarba
pipernicita de munte și activa brazi falnici. Ulterior apar case în stilul celor săsești , cu ziduri
greoaie și reci sau altele asemănătoare celor din șesul îndepărtat al Buzăului .
Parcelările din domeniul coroanei sau din proprietatea locuitorilor din comuna Baciu (
actualmente un cartier al orașului Săcele ), care dețineau pana la primul război mondial pășuni pe
Susai și pe o parte din Cioplea în luminișul pădurilor defrișate, pe pantele mai însorite, au făcut
ca Predealul sa se extindă mult în afara văii.
Expunerea favorabila pe care o are Cioplea a dus la popularea rapida a acestuia. Din
documente se menționa , încă din secolul trecut, prezenta unei populații sezoniere, care gravitează
spre aceste zone, mai ales în anotimpul cald. Afluxul cel mai mare de vizitatori se înregistrează
în deceniul următor . Astfel în 1922 sunt 400 de vizitatori, în 1927 – 1585 de vizi tatori, iar în
1938 peste 5400 de vizitatori.
Amenajările efectuate în ultimele decenii au transformat orașul Predeal intr -o stațiune
climaterica. In ultimii ani Predealul a fost înzestrat cu noi hoteluri confortabile, pârtii de schi
însoțite de linie de t eleferic ca cea de pe Clăbucet . Cabanele din jur, ultramoderne sau stațiunea
Pârâul Rece – amenajata mai ales pentru studenți – cat și noile hoteluri au cunoscut și ele o
dezvoltare deosebit de rapida.
Aerul ozonat , împrejurimile ce au un farmec deosebit, aerosolii cu efect curativ de pe
Valea Râșnoavei fac din Predeal una din stațiunile climaterice mult solicitate căreia viitorul ii
rezerva noi transformări .

43
IV. POTENTIALUL UMAN

Din micul cătun de altădată , Predealul a devenit astăzi un oraș de munte în plina
ascensiune și o importanta stațiune de interes general. Pendulând ca apartenenta administrativa
intre județele Prahova și Brașov , orașul Predeal trece definitiv la județul Brașov după împărț irea
administrativa din 1968.
Factorii antropici – reprez intă totalitatea elementelor rezultate din activitatea societăț ii
umane, respectiv din activitatea acesteia în mediul geografic ( construcția de așezări , industrie,
agricultura, cai de comunicație , turism etc. ) incluzând bineînțeles însăș i populația care locuiește
și își desfășoară activitatea pe teritoriul respectiv.
Toate aceste elemente antropice , sub o forma sau alta și intr-o măsura mai mare sau mai
mica, au legătura cu activitatea turistica .
Populația localității Predeal la 31 decembrie 2011 era de 4 755 de locuitori, ceea ce
reprezintă o densitate de 83,2 locuitori pe Kmp fata de 852 locuitori pe Kmp în județul Brașov .

1. Evoluția numerica a populației

Evoluția numerica a populației din cuprinsul orașului Predeal, poate sa fie urmărita pe
baza recensăm ântului din ultimele decenii ale secolului trecut și primele opt decenii ale secolului
actual. Daca în anul 1869 populația se cifra la 700 de locuitori stabili, numărul lor a crescut
progresiv ajungând în anul 1912 la 1218 locuitori apoi la 2709 în 1930 ( mai mult de dublu );
apoi la 2568 în 1948;
– datorita creșterii accentuate a economiei planificate populația ajunge la 5121
locuitori în 1956, iar cu 10 ani mai târziu la 6682 de locuitori; în 1977 populația se mărește la
7240 de locuitori, iar în 1980 la ci fra de 7500 locuitori, ca în 1982 sa ajungă la o populație de
7852 de locuitori, cifra care a depășit numărul planificat ( de 7700 locuitori ) pentru anul 1985.

Din analiza graficului rezulta o creștere sensibila a populației de la o perioada la alta și
mai pronunțata în perioada 1930 când Predealul se declara oraș în 1936; perioada 1948 – 1956,
1966 – 1977 când se trece la o economie planificata, observam o dublare a populației și intre
doua recensăminte prin corectarea legislației referitoare la proble ma demografica. De asemeni se
observa o scădere îngrijorătoare începând cu recensământul din 1994, apoi la cel din 2002 cat și
la ultimul din 2011 , ajungând la 4755 de locuitori, din cauza pierderii industriei, aceasta fiind
principala cauza a diminuării numărului de locuitori dar și din alte motive.
La populația locala se mai adăuga însa numărul vizitatorilor veniți pentru odihna sau
pentru practicarea sporturilor de iarna, număr care depășeș te cu mult populația orașului . Anual,
stațiunea este vizitata de mii de turiști, fără a mai socoti pe cei veniți pentru o zi. Funcțiile de
vilegiatura și de practicare a sporturilor de iarna ale Predealului s -au afirmat chiar de când s-a
înfiripat localitatea. Societatea de înfrumusețare a localității Predeal înființat a în 1913, a avut un
rol important în dezvoltarea așezării, încât pe la 1916 Predealul ajunsese una din cele mai
importante loca litati pentru vilegiatura.
Din numărul vizitatorilor consemnați statistic în Predeal, vara, reiese interesul acestora
pentru fru moasa localitate din mijlocul munților . Iată cum a evoluat numarul lor în perioada
interbelica: în 1922 – 400; în 1923 – 830; în 1924 – 620; în 1925 – 1225; în 1926 – 1297; în
1927 – 1585; în 1928 – 2098; în 1929 – 1498; în 1932 – 2964; în 1938 – 5348.
La aceștia trebuie sa adăugam vizitatorii din sezonul rece , veniți pentru sporturi de iarna,
mai ales pentru schi, al căror număr se ridica la 3000 – 4000 în anul 1935.

45
După anul 1944, Predealul ca toate orașele și stațiunile tarii, cunoaște un reviriment
nemaintâ lnit. Reconstrucția schimba fata stațiunii . Se renovează toate vilele , dându -li-se o
înfățiș are noua, moderna, și un confort corespunzător ; unele vile capătă funcția de hotel. Se
construiesc noi vile și hoteluri – Orizont, Cioplea, Predeal etc. Apar noi restaurante și pensiuni. I
n munți se refac vechile cabane, iar cele noi oferă un confort sporit – Clăbucet – Plecare,
Clăbucet – Sosire, Trei Brazi. Numărul turiștilor creste necontenit, depășind în sezonul estival pe
cel al locuitorilor orașului ; iarna numărul turiștilor veniți pentru schi, dar și pentru odihna, este
tot mai mare.

2. Mișcarea naturala a populației

Orice populație este formata din mai multe generații : tineri, adulți , oameni în vârsta .
Mișcarea naturala sau dinamica populației este proc esul de împrospătare permanenta a
populației , adică procesul de înlocuire a generațiilor .

Dinamica populației se bazează pe următoarele fenomene și elemente demografice:
– natalitatea
– mortalitatea
– sporul natural
Natalitatea este fenomenul demografic care exprima intensitatea nașterilor din cadrul
unei populații și se măsoară cu un indice care arata raportul dintre numărul născuților vii dintr -un
an și populația medie a anului respectiv.
n = indicele natalității

N = numărul născuților vii în perioada calculata
P = numărul populației medii din același interval
N = N / P x 100
Natalitatea este influențata de o serie de factori:
– biologici
– sociali
– medicali
– legislativi
– nivelul de cultura
– educația sanitara
– rolul femeii în societate
Cu cat femeia este mai emancipata cu atât natalitatea este mai redus a. Natalitatea este
influențata și de vârsta cuplului. Cu cat nivelul de trai este mai ridicat natalita tea este mai redusa.
Fertilitatea unei populații exprima capacitatea fiziologica a unui cuplu de a naște copii
vii. Se exprima prin numărul mediu al născuților vii ce revin la 100 de femei de vârsta fertila (
femei intre 15 – 49 ani), obținându -se în acest fel ceea ce numim fertilitatea feminina. Numărul
mediu al născuților vii se raportează de asemenea la grupa masculina, la 100 de bărbaț i de vârsta
fertila ( intre 20 – 60 ani), obținându -se așa numita fertilitatea masculina.
Un rol important în evoluția demografica îl are gradul de ocupare al forței de munca.
Evoluția contemporana a populației, analiza factorilor și cauzelor care o generează dovedesc cu
prisosința ca cel puțin în perspectiva anului 2000 nu exista niciun pericol al suprapopulării.

3. Structur a populației

Structura populației pe sexe: daca în 1966 numărul bărbaț ilor depășea cu puțin numărul
femeilor , în anul 1977 și 1982 numărul femeilor depășește numărul bărbaților așa cum reiese din
tabelul cu structura pe sexe.
Structura pe sexe la nivelul anilor 196 6, 1977, 1982, 1994, 2011

Po
pulația
(număr) 196
6 197
7 198
2 199
4 200
2 201
1
Bă
rbați 3.4
30 3.5
44 3.6
78 3.2
63 258
2 223
4

47

Structura populației pe grupe de vârsta la nivelul anului 2011 este:

Structura populației pe naționalități .

Din analizele statistice efectuate reiese ca din totalul populației de 4755 de locuitori –
90,62 reprezintă romani , maghiari – 1,3%, naționalitate necunoscuta – 7,25% , alta etni e – 0,82%.
Din studiul piramidei vârstelor se constata existenta unui potențial uman în măsura sa
faciliteze dezvoltarea din toate punctele de vedere a orașului Predeal, deși se manifesta o mare
fluctuație de populație .
Fe
mei 3.2
50 3.7
06 4.1
74 3.5
81 303
3 252
1
Tot
al 6.6
80 7.2
50 7.8
52 6.8
44 5.6
15 4.7
55

Structura populației activ.
Orașu l Predeal cu o populație de 47 55 locuitori la nivelul anului 2011 are o funcție
dominanta pe aceea de stațiune climaterica montana pentru turism și odihna. în același timp
Predealul constituie și un important centru al sporturilor de iarna.
Funcția de odih na și turism care situează orașul Predeal intre cele mai însemnate stațiuni
din tara, este pusa în evidenta, prin analiza structurii populației active ocupate în ramurile terțiare
– este în număr de 2988 persoane active în diferite unitatea .
In ramurile pr imare ca Silvicultura, Construcții și materiale de construcții lucrează un
număr de 488 persoane.
Forța de munca la nivelul Predealului se prezintă astfel:
– trăiesc și muncesc în Predeal 2153 persoane active
– trăiesc în Predeal și muncesc în alte local itatea 1091 persoane active, deci
Predealul joaca rol de oraș „dormitor”.
– muncesc în Predeal și locuiesc în alte localitatea – 210 persoane active – se
manifesta mișcarea pendulatori (navetismul), care cunoaște o mare intensitate în ambele sensuri .

49

4. Mobilitatea teritoriala a Româ niei

Datorita poziției geogr afice a Regionalei Brașov , în centrul tarii, rețeaua sa feroviara
include partea de mijloc a rețelelor lungi, care unesc capitalele tarii cu marile centre din nord și
din vest.
Complexul feroviar Brașov se afla în sud – estul zonei sale de trafic, de unde liniile se
îndreaptă spre Predeal, Făgăraș , Sighișoara , Ciceu, Zârnești și Întorsura Buzăului . Ramificarea
liniilor are loc pe teritoriul județului Brașov .
In cadrul Regionalei C.F. R. Brasov , 55% din liniile ferate sunt electrificate, ceea ce
reprezintă 20,3% din totalul liniilor electrificate din tara.
Județul Brașov deține o lungime a liniilor ferate de 333 Km reprezentând o pondere de
2,95% din totalul cailor ferate romane. Din acestea 166 Km s unt cai ferate electrificate, adică
49,8 % din total.
In prezent județul Brașov are o densitate a liniilor de ca le ferata de 62,2 Km la 1000 Km2.
Comparând cu densitatea anului 196 5 care era de 5,5 Km la 1000 Km2, este evident faptul ca în
ultimii 53 de an i s-au construit numeroase linii de cale ferata în județ .
Din stația Brașov pornesc 5 linii de mers, dintre care trei sunt magistrale ce se
intersectează în stația Brașov , iar doua linii sunt secundare. Fiecare are particularitățile sale
fizico -geografice și o importanta economica specifica pentru zona pe care o străbate .
Direcția Brașov – Dârste – Predeal indica extinderea spre sud a regionalei Brașov . Ea
face legătura cu Bucureștiul . Din punct de vedere al exploatării are un pronunțat caracter turistic,
toate stațiile de pe traseu servind localitățile climatice pe care le reprezintă . Linia are direcția
nord – sud și urmeaza Valea Timișului de la Brașov la Predeal și Valea Prahovei în continuare de
la Predeal spre sud. Sectorul de la Brașov la Predeal are o diferența de nivel destul de mare.
Traseul feroviar este destul de greu și cuprinde 2 tuneluri, unul de 952 m, iar altul de 128m, intre
Timișu de Sus și Predeal.
Având în vedere ca Brașovul este al doilea centru industrial al tarii și ca are numeroase
locuri de munca , spre el se îndreaptă o forța de munca numeroasa, din județ și din împrejurimile
acestuia, deci și din Predeal.

V. FUNCTIILE GEO – ECONOMICE

1. Functia turistica

Sub aspect edilitar, orașul Predeal poarta amprenta localităților cu specific turist ic,
dispunând de așezăminte pentru odihna agrement și sporturi de iarna, economia orașului Predeal
fiind profilata pe „industria turismului”.
Prin poziția sa la cumpăna apelor dintre Prahova și Timiș în depresiunea de obârșie a
Prahovei, la altitudinea de peste 1000 m, în zona de contact a celor doua ramuri muntoase, ale
arcului carpatic, în punctul cel mai înalt de trecere peste Carpați – trecătoarea Predeal, Predealul
este orașul la cea mai mare altitudine din tara. în ansamblul muscarilor turistice în tara noastră ,
Predealul ocupa un loc de frunte constituind o zona importanta turistica montana deoarece are o
clima excelenta cu efecte curative asupra compoziției sângelui , metabolismului mineral și gazos
al cordului și a volumului r espirator. Efectele se datoreaza presiunii atmosferice scăzute ( media
anuala 669,1 mm), cantitati mari de radiații luminoase și ultra-violete, temperatura medie joasa
(media anuala este de 4,9 C, a lunii iulie de 14, 5 C, iar a lunii ianuarie de -5,1 C precum și faptul
ca aerul este curat cu o accentuata stare de ionizare și uscat în comparație cu alte stațiuni de pe
Valea Prahovei.
Funcția de odihna și turism care situează orașul Predeal intre cele mai însemnate
stațiuni din tara, este pusa în evidenta și prin analiza structur ii populației active, ocupata în cea
mai mare parte în sectorul de deservire.
Peste 1900 persoane active lucrează în sectorul de deservire turistica din care peste 50
% sunt femei. Activitatea se desfășoară în unitățile de cazare și de alimentație publica aparținând
unor firme specializate.
Existenta unui sezon continuu pentru odihna și agrement va impulsiona în viitor
extinderea capacitații de cazare prin noi construcții ( hoteluri și vile ) precum și a mijloacelor
mecanice pentru transport pe cablu, ca re sa favorizeze accesul în zona montana din jur. La
telefericele existente din Predeal și teleschiul din Clăbucetul Taurului se vor adăuga noi
construcții de acest fel.
Stațiunea climaterica Predeal împreuna cu localitățile componente Pariul Rece, Timișu
de Sus și Timișu de Jos, ocupa locul al treilea în cadrul rețelei de obiective turistice în județul
Brașov .

51
a). Stațiunea Pariul Rece: situata intre 1050 și 1090 m altitudine, dincolo de cumpăna
apelor dintre Risnov și Pariul Mic, mica stațiune pare agitata pe versantul estic al muntelui Piatra
Arsa din Clăbucetele Predealului.
Locul oferă o priveliște atotcuprinzătoare . Spre nord, șoseaua se unduiește necontenit
și coboară în Valea Pariului Mic către șesul Râșnovului .
Stațiune Pariul Rece este legata d e Predeal, de care aparține de altfel administrativ,
printr -o sosea modernizata lunga de 8 km. Este drumul National 73 A care – pornind de la
confluenta Rășnoavei cu Prahova – ajunge la Râșnov și Zârnești .
Stațiunea are un climat montan, cu veri răcoroase și ierni reci, cu vanturi din direcția
est și vest. Temperatura medie anuala este de 50 C, temperatura medie a lunii iulie de 14,50 C, iar
cea a lunii ianuarie de -50C. Precipitațiile însumează valori medii anuale de circa 900 mm.
Ninsorile relativ abunde nte din timpul iernii și temperatura scăzuta fac ca zăpada sa persiste
circa 120 de zile anual, iar stratul de zăpada atinge grosimea de 40 cm în tot cursul lunii
februarie.
Numărul mediu de zile cu cer senin este în jur de 50, iar al celor cu cer acoperi t de 130.
Durata medie de strălucire a soarelui se ridica la aproximativ 1700 ore anual, influențând
favorabil sejurul în stațiune .
Numărul mediu de zile cu confort termic în luna iulie, la amiază, este de 5, în restul
timpului înregistrându -se numai inconfort prin răcire. Indicele de stres bioclimatic cutanat mediu
se ridică la 18, cu perioada mai – octombrie relaxantă. Stresul bioclimatic pulmonar mediu anual
are valoarea de 31, lunile mai – iunie și septembrie – octombrie fiind echilibrate. Indicele de
stres bioclimatic total, mediu anual, are valoarea 48, caracterizând bioclimatul stațiunii Pârgul
Rece ca fiind tonic, stimulant, cu nuanțe de sedare și presiune atmosferică relativ scăzută. Aerul
curat, bogat în radiații ultraviolete, și o ionizare accent uată a atmosferei, lipsit de praf și alergeni,
recomandă stațiunea și în anumite tratamente cum sunt nevrozele astenice, stările de debilitate,
surmenajul fizic și intelectual, convalescentele cu stare generală bună, hipertiroidia benignă,
rahitismul și tu lburările de creștere la copii.
Stațiunea Pârgul Rece este destinată în exclusivitate tineretului. Ea dispune de 227 locuri
în vile și case de odihnă, 28 de locuri în cabana Belvedere, la care se adaugă încă 74 locuri la
cabana Dinam , care aparține tot de stațiune.
În biblioteca și clubul stațiunii tinerii își pot petrece câteva ore de destindere sau se pot
documenta în diverse probleme care îi interesează. Prin complexul multifuncțional de agrement
Vârful cu Dor, oaspeții de la Pârgul Rece pot practica spo rturi în aer liber sau în săli; este dotat
cu saună suedeză, popicărie mecanică, jocuri mecanice, terenuri de sport în aer liber pentru
handbal , fotbal, minifotbal, tenis de câmp , discotecă; de asemenea, există și un bar de zi.

Pentru doritorii de sport, i arna funcționează aici o școală de schi cu monitori, iar centrul
de închiriat material sportiv vine în ajutorul celor lipsiți de echipamentul necesar ( schiuri,
clăpari etc.). Schiul se poate practica pe cele trei pârtii amenajate sau pe pantele din preajm a
stațiunii. Două pârtii pentru începători – prima lângă vila Viforul și a doua lângă vila Postăvaru,
însoțită cu baby -schi – precum și o pârtie de dificultate medie, dotată cu teleschi, lungă de 700 m
și cu o diferență de nivel de 80 m, de lângă vila Pârgul Rece, stau la dispoziția amatorilor de
schi. La capătul de sus al teleschiului se află complexul de deservire Veverița.
Pentru prevenirea accidentelor și acordarea primului ajutor medical, punctul salvamont
de aici funcționează pe întreaga perioada de i arnă.
Din stațiune se organizează excursii de o zi, cu ghid, în munții din apropiere, iar cu
microbuzul stațiunii, excursii de 1 -2 zile la distanțe mai mari.
b) Stațiunile Timișu de Sus și Timișu de Jos: la nord de Predeal, privirile se pierd către
valea s uperioară a Timișului, în dreapta căreia se înalță creștetul Pietrei Mari, conturat de
stâncării albe pe vârf și de păduri masive la poale, hiat în stânga Masivul Postăvaru, cu culmi
prelungi și stâncoase care se îndreaptă spre Valea Cheii sau spre Brașov. La obârșia Timișului,
unde culmile munților se domolesc, lăsând loc râului să se îndrepte către șesul Brașovului, au
apărut și au crescut necontenit cele două localități, azi stațiuni climaterice, care au luat numele
apei: Timișu de Sus, situată la 780 -980 m, și Timișu de Jos, mai spre nord, la 690 -740 m
altitudine abso lută.
Dispuse în lungul șoselei sau pe clinele cu pante domoale, cu vile cu arhitectură specific
montană, care se orânduiesc într -un peisaj deosebit de armonios, micile stațiuni se întind pe o
lungime de mai mulți kilometri, fiind servite de calea ferată București -Brașov, prin haltele
Timișu de Sus și Timișu de Jos, ca și drumul național 1, între km 147 și km 163,3.
La Timișu de Jos, valea se îngustează în așa măsură încât șoseaua și calea fe rată abia se
strecoară printre pante repezi și stâncoase, pe lângă apa Timișului.
Documentele de la sfârșitul secolului al XVII -lea și începutul celui de al XVIII -lea
semnalează o vamă a Timișului, iar pe la 1790 se pomenește de un serviciu de poștă. De la Timiș
drumul urcă spre Fitifoiu și apoi coboară pe Valea Joiței sau pe Valea Râșnoavei, până în Valea
Prahovei.
Stațiunile au un climat montan, cu veri răcoroase și ierni reci, dar ferite de vânturi
puternice sau de schimbări bruște de temperatură.
Temper atura medie anuală este de 5,50C (temperatura medie a lunii iulie este de
15,6…160C, iar a lunii ianuarie de -4…-4,50C. precipitațiile, destul de frecvente, ajung la o
medie anuală de 850 -900 mm, numărul mediu al zilelor cu precipitații cuprinzând valori d e circa

53
140 zile, iar al zilelor cu strat de zăpadă 90 -95 zile. Stratul de zăpadă atinge grosimea maximă în
prima parte a lunii februarie, având în medie 20 -25 cm.
Numărul zilelor cu cer senin este în jur de 60, iar al celor cu cer acoperit de 110. Durata
medie de strălucire a soarelui se ridică anual la aproximativ 1800 de ore.
Indicele de stres, bioclimatic cutanat mediu anual este 20, perioada mai – septembrie fiind
relaxantă. Stresul bioclimatic pulmonar are un indice mediu anual de 20, cu lunile mai -iunie și
septembrie echilibrate. Stresul bioclimatic total mediu anual este de 40, conferind stațiunilor un
bioclimat sedativ, slabe nuanțe de sedare. Alături de acestea, aerul curat, lipsit de praf și alergeni,
bogat în radiații ultraviolete și ionizarea ac centuată a atmosferei recomandă ambele stațiuni în
tratamentul nevrozelor astenice, afecțiunilor endocrine, stărilor de debilitate, surmenajului și
convalescentelor cu stare generală bună, afecțiunilor căilor respiratorii ( rinite, traheite, bronșite
croni ce), rahitismului și tulburărilor de creștere la copii.
În Timișu de Sus se află un complex hotelier format din două hoteluri -a Timiș 1 ( 167
locuri) și Timiș 2 (84 locuri), două restaurante și două baruri de zi. Secția de nevroze pentru
bărbați, cu 85 de locuri pe serie; tabăra Predeal pentru școlari și o altă tabără, tot pentru școlari;
de asemenea, cabana turistică Timiș (12 locuri), cu restaurant și bufet .
Timișu de Jos găzduiește tabăra internațională pentru școlari, tabăra Tamina pentru
școlari ( în f ostul motel Timiș), o altă tabără pentru școlari, în apropiere de cabana Dâmbu Morii,
Secția de nevroze pentru femei, cu o capacitate de 85 locuri pe serie, precum și un cămin de
bătrâni și un altul pentru copii nerecuperabili. Tot în Timișu de Jos se află cabana turistică
Dâmbu Morii ( 118 locuri).
Așezarea la poalele Postăvarului și Pietrei Mari, cu vechi tradiții turistice, a făcut din
aceste stațiuni și locul de pornire a numeroase poteci turistice. Acestea se îndreaptă către văile
sau culmile munților cu priveliști de aleasă măreție sau conduc spre obiective turistice, unele
foarte interesante și din punct de vedere științific.
Spre Postăvaru, potecile urcă pe văi sălbatice până la cabanele situate în partea centrală a
masivului și apoi se îndreaptă căt re stațiunea Poiana Brașov sau spre cabana Cheia, prin Cheile
Râșnovului.
Către Piatra Mare, câteva trasee pornesc din stațiunea Timișu de Sus, dirijându -se spre
vârful Piatra Mare (1843 ), pe la Cheile și Cascada amina . Altele împânzesc partea de nord a
masivului având ca punct de plecare cabana Dâmbu Morii sau cabana Bunloc. Ele se îndreaptă
tot către centrul masivelor Piatra Mare și Postăvaru, având pe parcurs câteva obiective turistice
pe cât de interesante pe atât de atrăgătoare prin ineditul și frumuse țea lor – cheile și cascadele ,
,Șapte Scări”, Prăpastia de Gheață ș.a.

Conform INS, orașul Predeal dispune de 99 unități de primire turistică , din care 43 pensiuni
turistice urbane, 23 vile turistice, 23 hoteluri, 7 cabane turistice, 1 motel, 1 hotel pent ru tineret și
1 tabără de elevi și preșcolari.
Potrivit Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului (MDRT), aproximativ 80% din
unitățile de primire turistică sunt structuri de 2 și 3 stele/ margarete .
Orașul Predeal dispunea, în anul 2009, de o capacitate de cazare existentă de 3.578
locuri și de o capacitate de cazare în funcțiune de 1.256.179 locuri -zile. Conform acestor
date, putem afirma că în orașul Predeal, sectorul turistic funcționează la capacitate maximă pe tot
parcursul anului, locurile d e cazare din unitățile de primire turistică aflându -se în funcțiune
aproape pe tot parcursul anului.

Capacitatea actuală asigură 4739 locuri de cazare pentru odihnă și tratament și 1456
locuri la mese, în unitățile de deservire turistică.
Localitatea Pr edeal dispune de o bogată rețea hotelieră, completată de numeroase vile și
cabane, așezate în locuri pitorești. Amplificarea funcției de odihnă și turism a impulsionat
extinderea capacității de cazare a sezoniștilor, cu un grad de confort ridicat, sunt mai ales
hotelurile și vilele de pe Cioplea unde în ultimii ani au apărut noi construcții.
La dispoziția vizitatorilor stau restaurante și pensiuni, cofetării, patiserii, club, săli de
distracții , jocuri mecanice, piscină, la hotel Orizont saună, terenuri de sport, mijloace moderne de
transport pe cablu, centre de închiriat material sportiv, patinoar, pârtii de schi etc. valoarea
deosebită a cadrului natural cu zonele vecine, condițiile excepționale de practicare a sporturilor
de iarnă, justifică valorificarea complexă și o în zestrare a teritoriului cu o serie de dotări pentru
practicarea drumețiilor, a excursiilor și în special a sporturilor de iarnă pe pante lungi orientate
spre nord.
Activitatea turistică se conturează ca funcție economic dominantă în cadrul orașului
Predeal, fiind determinată și favorizează în principal de următorii factori:
– Încadrarea orașului într -un vast teritoriu de interes turistic prin poziția sa, în imediata
apropiere a altor zone cu un important flux turistic – valea Prahovei, orașul Brașov, Valea
Râșnoavei cu legătura spre Culoarul Rucăr -Bran etc.

55
– – situarea Predealului în apropierea unor zone foarte populate ale țării la care se adaugă
însă aglomerarea urbană a Brașovului cu peste 300.000 de locuitori.
– Potențialul turisti c natural, de o deosebită spectaculozitate și diversitate.
– Patrimoniul turistic cultural istoric compus din obiective variate, de certă valoare.
– Traversarea teritoriului orașului Predeal de importante artere de circulație rutiere și
feroviare, Predealul fiind stație de tranzit între Transilvania și Muntenia în punctul cel mai înalt
de peste 1000 m prin pasul , , Predeal”.
– Existența unei excelente baze materiale auxiliare, necesare activității turistice ( cazare,
alimentație publică, mijloace de agrement etc.)
Varietate a tipurilor de peisaje, flora și fauna, structura rețelei de unități turistice,
constituie elemente esențiale care permit definirea tipului funcțional de turism practicat aici,
caracterizat printr -un echilibru între odihnă și agrement, atestând totodată că orașul Predeal este
înzestrat cu un valoros potențial turistic, ocupând un loc de frunte sub aspectul turismului
montan.
Rezolvarea judicioasă și cu succes a multiplelor probleme pe care le comportă această
activitate, trebuie să se bazeze pe o temeinică cunoaștere științifică a potențialului turistic al
Predealului și împrejurimile sale, cu diferitele sale laturi, cunoaștere care să permită o pregătire
temeinica a acelora care îndrumă și își desfășoară munca în domeniul turismului.
La rândul ei, cunoașter ea științifică ( concretizată în ghiduri și alte materiale de informare
științifică) presupune o riguroasă cercetare științifică asupra elementelor de interes turistic, de
diferite categorii cuprinse în aria teritorială considerată.
Asocierea și gruparea a rmonioasă a valorilor naturale și antropice constituie un factor
foarte important pentru practicarea unor forme variate de turism.
Formarea rețelei turistice actuale trebuie privită în corelație cu caracterul relațiilor de
producție și gradul de dezvoltare a tehnicii.
Pentru dezvoltarea turismului în regiune, un rol deosebit îl poate avea tineretul, odată cu
formarea în rândurile sale a unei educații turistice.
Cadrul natural atrăgător se îmbină în mod armonios cu dotările edilitare formate din o
rețea hote lieră completată cu numeroase vile și cabane , restaurante și pensiuni; cluburi, discoteci,
săli de jocuri mecanice, terenuri de sport , piscină, săli de spectacol, mijloace moderne de
transport pe cablu, centre de închiriat material sportiv etc.

Capacitate cazare

În funcție de o serie de criterii ce au în vedere în principal, tipul constructiv al clădirii,
amplasamentul, confortul, tipul de servicii și regimul de folosire, se deosebesc două zone: forme
de cazare de Bază ( principale) și forme de cazare com plementare. În Brașov -Predeal, formele
principale dețin 94,9% din total, cele complementare, reprezentat doar de popasul Dârste,
taberele de elevi și studenți , casele particulare închiriate pe cont propriu, dețin 5,1%.
Hotelurile din stațiunea Predeal sunt :
– Predeal Confort Suite 5* – proprietatea situata în Valea Prahovei și înconjurata de 5
masivi muntoși , oferă camere mobilate cu obiecte din fier forjat și baie, TV cu ecran plat, pat c u
baldachin și zona de relaxare. De asemeni mai pune la dispoziție oaspeților un centru de fitness,
piscina interioara și facilitați SPA. Pârtia de schi Clăbucet se afla la 2 km. Restaurantul este cu
specific libanez, care servește , de asemenea, preparate internaționale . Mai dispune de Sali de
conferința și petreceri, și HIFI gratuit.
– Hotelul Orizont 4* – situat la poalele muntelui Fitifoiu, pe drumul spre cabana Trei
Brazi, are cea mai mare capacitate de cazare ( 316 locuri în apartamente, camere cu aer
condiționat , dotate cu mobilier modern, baie cu articole de toaleta gr atuite și uscător de par, HIFI
gratuit și Tv cu ecran plat ). Hotelul are restaurant ( 320 locuri) care servește preparate din
bucătăria internaționala și un restaurant specializat în mâncăruri din bucătăria româneasca .
Oaspeții beneficiază de acces gratui t la zona de SPA care cuprinde o piscina interioara, cada cu
hidromasaj, sauna și centru de fitness . Este prevăzut cu Sali de conferințe . Hotelul este
înconjurat de o gradina luxurianta, prevăzuta cu teren de joaca pentru copii. în plus, hotelul are și
un bar de zi, parcare privata gratuita, iar gara se afla la 1 km . În fața hotelului se află o pârtie de
schi pentru începători, la care se instalează, după necesități, un baby -schi.
– Hotelul Belvedere 3* – este unul dintre hotelurile cu cea mai impresionanta panorama
din Predea, înconjurat de munții Bucegi , Postăvarul și Piatra Mare. Are o capacitate de 292

57
locuri în apartamente, camere cu două paturi și camere single, dotate cu minibar, HIFI gratuit,
Tv prin cablu iar băile sunt dotate cu articole de toaleta gratuite . Restaurantu l (470 locuri)
servește preparate internaționale , hotelul dispune și de un centru SPA, toate acestea vin să
creeze un sejur cât mai plăcut în orice anotimp. Telecabina stațiunii se afla la 2,5 km, iar la pârtia
de schi Clăbucet se po ate ajunge în 5 minute, cu mașina . Gara Predeal este la 2,5 km de
proprietate.
– Hotelul Bulevard, din centrul orașului are o capacitate de 84 de locuri în camere cu
două paturi și camere single, cu telefon, restaurant (110 locuri), bar, terasă și teren de p arcare.
– Hotelul Rozmarin 4* – un hotel cu traditie. Indiferent ca participi la un team building,
o conferința sau un eveniment privat, oaspeții vor descoperi armonia perfecta intre relaxare și
distracție . Hotelul are un număr de 63 de camere, single, duble sau triple, 1 studio și 5
apartamente. Deține 5 Sali de conferința , o parcare privata și multe alte facilitați . Restaurantul
surprinde oaspeții cu delicii tradiționale de calitate și gusturi autentice. La Rozmarin beneficiezi
de liniște , ospitalitate și promptitudine.
– Hotelul Carmen 4* – situat în centru orașului , oferă accesul gratuit la centrul SPA. Este
complet renovat, dispune de 112 locuri în camere cu două paturi și camere single , prevăzute cu
acces gratuit la internet HIFI , minibar și TV cu ecran plat. Băile includ articole de toaleta
gratuite. Unele camere au vedere la munte și balcon. R estaurant ul servește preparate culinare
internaționale , iar barul din hol oferă o gama larga de băuturi . Pentru evenimente private, aceasta
proprietate are o sala de banchet cu 25 0 locuri.
– Vilele cu arhitectura specific montana reprezintă o îmbinare armonioasa de piatra,
lemn și carabida , unele viu colorate, cu șarpante mari, cu balcoane sau terase. Răspândite pe tot
cuprinsul stațiunii , începând din centrul orașulu i, vilele urca la umbra cetinilor.
– Cabanele sunt unitatea specifice zonelor montane, cu atribuții , funcții și sarcini pe
linie de prestări foarte stricte.
– Complementare prin definiție , popasurile sunt unitatea mai puțin specifice
muntoase în general. Ele sunt amplasate de regula în depresiuni sau pe vai, fiind legate de marele
trafic rutier.
– Întreaga baza materiala de cazare cuprinde toate formele specifice unei unitatea
economice de turism de pe teritoriul județului , activitatea pe ntru ocuparea lor, regăsindu -se în
indicii favorabili cu creșteri de la an la an a volumului de încasări și condiții de eficienta și cu
figurarea unor servicii de calitate pentru toate categoriile de turiști .
– în ansamblul zonei Predeal , fluxul turist ic cel mai mare este la Predeal. Daca în
2012 numărul de turiști sosiți era de 143577, în anul 2017 valoarea înregistrata a fos t de 210098
turiști . Creșterea numărului de turiști romani în perioada celor cinci ani a fost de 26 %.. Cea mai

importanta crește re a valorilor înregistrate este numărul turiștilor străini . Astfel ca în 2012
numărul de turiști străini sosiți era de 6498, în 2017 valoarea înregistrata a fost de 24.500, o
creștere cu aproximativ 73 % și i creștere procentuala de 21 % fata de anul 2016 . în același ritm
cu creșterea numărului de turiști , se pare ca au evoluat și investițiile în unitățile de cazare din
oraș, multe dintre ele realizând lucrări de extindere, altele au fost investiții noi, altele au
diversificat activitățile și serviciile of erite.
– Astfel orașul Predeal este una dintre cele mai importante destinații la nivel National .
Ritmul mediu anual de creștere a cheltuielilor pentru turism este de 5,7 %, se constata
ca ponderea încasărilor din turismul National va scădea , ceea ce înseam nă ca turismul
International va avea o tendința mai rapida ca dezvoltare decât turismul National .
Vorbind despre turism rezulta și din eficienta economica sporita a acestuia în raport cu
alte domenii de economie .
In cadrul turismului intern și Internatio nal care se practica în tara noastră se constata ca
în ultimii ani, creșterea ponderii activității de agrement, sportiv și cultural educativ, determina
nevoia de mișcare în concordanta cu necesitatea de a contracara efectele negative ale stresului și
ale sedentarismului impuse de viața cotidiana și de activitatea profesionala.
Structura turismului dupa formele practicate este următoarea :
1). a-turism de odihna;
2). –Turism de tranzit și de excursii la sfârșit de săptămâna :
3). – Turism pentru practicarea s porturilor de iarna;
4). – Turism de tratament
p. 23 strategii
1). TURISMUL DE ODIHNA: se localizează cu precădere , ca activitate de mare
amploare în stațiunea Predeal și Timișu de Sus în orice anotimp, datorita bazei materiale de
cazare cu un grad ridic de confort în hoteluri, vile, cabane, posibilitatea de practicare a
sporturilor de iarna (schi și săniuș ) având la dispoziție diferite parții de schi, luminate, mijloace
de transport pe cablu, un patinoar natural; condiții de drumeții în zonele din apropie re ca: Piatra
Mare, Gârbova , Bucegi sau Postăvaru .
2). TURISMUL DE TRANZIT: este practicat atât de vizitatorii din tara, cat și din
străinătate , fie în drum spre capitala sau litoralul Marii Negre sau spre restul tarii, având căile de
acces de tranzit – rutiere D.N.1 și calea ferata București – Buzău .
a-turismul de circulație (sub forma de excursii la sfârșit de săptămâna sau în cursul
săptămâ nii este folosit mai ales prin deplasarea populației din marile aglomerații urbane, fie din
direcția Brașov sau di n direcția Ploiești , București .

59
De asemenea, trebuie incluși turiștii din marile aglomerații estivale montane. O alta
categorie sunt turiștii din tara sau de peste hotare care se vor deplasa în mod special pentru a
vizita aceste locuri frumoase, unde la t ot pasul se îmbina trecutul cu prezentul .
3). TURIMUL DE PRACTICARE A SPORTURILOR DE IARNA: datorita condițiilor
excelente , prin climatul subalpin, cu temperaturi medii iarna de -4,3 C. Grosimea stratului de
zăpada – 50 cm, durata stratului de zăpada din noiembrie pana în martie, pârtiile de schi pentru
începători și avansați de pe Cioplea, Clăbucetul Taurului, Valea Rasnoavei; mijloace de transport
pe cablu (teleschi și telescaune) cadre specializate care predau lecții de schi la începători , școala
de sch i; materialul sportiv la centrele de închiriat . Toate aceste condiții ridica gradul de echipare
a stațiunii .
4). TURISMUL DE TRATAMENT în ZONA PREDEAL; este dezvoltat pe Valea
Rasnoavei prin sanatoriul de nevroza pentru adulți dar și secția de nevroza pen tru copii.
Factorii terapeutici sunt favorizați de clima de altitudine și a plantației bogate de conifere
și foioase.
5). TURISMUL PREORASENESC: se localizează ca activitate de mare amploare
pentru timpul liber lua sfârșit de săptămâna a populației urbane a cărei tendința de „evadare” din
cadrul citadin poluat este în continua accentuare, mai ales marile aglomerații urbane.
PROGRAMUL EXCURSIILOR ORGANIZATE DIN PREDEAL:
Din stațiune se organizează săptămâ nal excursii cu autocarul pe rutele:
– Brașov – Covas na – Lacul SF. ANA – Tușnad – Predeal
– Cheia – Slănic – Campina – Predeal
– Câmpulung – Tirgoviș te – Sinaia – Predeal
– Predeal – Bran – Podu Dimbovitei – Cheile Dimbovicioarei – Predeal
De asemenea, se mai organizează excursii cu autocarul și telecabina pe r utele:
– Predeal – Bușteni – Babele și retur;
– Predeal – Sinaia – Cota 2000 – cabana Piatra Arsa și retur;
– Predeal – Bușteni – cascada Urlătoarea și retur
Drumeții de o zi se organizează la cabanele din împrejurimi , pe următoarele trasee:
– Predeal – cabana Clăbucet Plecare – cabana Gârbova – cabana Susai – Predeal;
– Predeal – cabana Trei Brazi – cabana Poiana Secuilor – cabana Timiș – Predeal
– Predeal – Pariul Rece – cabana Trei Brazi – Predeal.
La solicitarea turiștilor se mai organizează excursii cu aut ocarul pe rutele:
– Făgăraș – Lacul Balea – Lacul Capra – Lacul Vidraru – Curtea de Argeș – Câmpulung
– Rucăr – Bran

– Tușnad – Lacul Roșu – Cheile Bicazului;
In prezent versantul nordic al Clăbucetului Taurului constituie o puternica baza a
sporturilor de i arna, alcătuita din doua piste principale, cu câteva variante, totalizând peste 6000
m lungime. în cadrul pârtiilor lungi de 1 – 2 km sunt sectoare cu grade de dificultate diferite, așa
încât schiorii le pot parcurge integral sau parțial , în funcție de posibilitățile lor tehnice.
Pârtiile de schi din zona Predeal:

Denumirea Gradul de
dificultate Lungimea Difere nță de
nivel (m)
1. Subteleferic dificilă 1800 400
2. Varianta Subteleferic dificilă 600 220
3. Clăbucet
medie 2300 420
4. Varianta Teleschi medie 700 170
5. Clăbucet Plecare medie 200 50
6. Gârbova medie 900 190
7. Pîrîul Rece medie 600 180
8. Subteleferic –
începători ușoară 400 30
9. Subteleferic -copii ușoară 200 20
10.Clăbucet -Plecare
(începători) ușoară 300 20
11.Clăbucet -Sosire
(începători) ușoară 100 20
12.Cioplea ușoară 150 20
13.Orizont ușoară 100 20
14.Robinson ușoară 150 20
15.Trei Brazi ușoară 300 40

61
16.Poiana Secuilor ușoară 150 30
17.Poliștoaca (schi -fond) ușoară 2500 90
18.Valea Râșnoavei (biatl on) ușoară 2000 –

Pârtiile din Predeal însumează peste 11.000 m lungime, în prezent ele fiind insuficiente
fata de numărul fata de numărul solicitanților și fata de capacitatea actuala a transportului pe
cablu.

2. Funcț ia de transport

Predealul este traversat de importante artere de circulație reprezentate din cai rutiere cu
un grad înalt de modernizare. Calea ferata modernizata București – Brașov asigura transportarea
în medie a peste 300.000 turiști și transportul mărfurilor necesare aprovizionării necesare
aprovizionării orașului Predeal. Modernizarea cailor de comunicație înlesnește „confluenta”
fluxurilor de turiști din toate colturile tarii și a celor de peste hotare.
Calea ferata București – Brașov a fost înființata în anul 1879. Primul tren a cir culat
intre Sinaia și Predeal la 10 iunie 1879, ca mai târziu sa se extindă pana la Brașov , cu ocazia
deschiderii drumului Prahovei.
Gara Predeal, înființata în timpul dictaturii fasciste gara provizorie, cu aspect de
cabana construita din barne, suferă o serie de modificări în timp.
Gara Predeal, reconstruita pe baze moderne, având stilul arhitectonic sub forma unui
„vultur cu aripile întinse ”. Construita din sticla și beton, după un prototip american, este data în
folosința la data de 25 septembrie 196 8. Este cea mai înalta stație feroviara de munte din tara
(1036 m) și este un însemnat punct de halta și de tranzit din și către Transilvania.
Dispune de 14 linii de garare – 8 linii pentru tranzit și 7 linii pentru activitatea locala.
Totodată Predealul este aprovizionat cu mărfuri devenind și un important centru de tranzitare a
vagoanelor de marfa.
Stațiunea Predeal dispune de o legătura feroviara electrificata spre Brașov , cat și spre
București
Căile rutiere reprezentate prin D.N. 1, București – Brașov care face parte din drumul
International E 15, este calea rutiera cu doua benzi de circulație .

D.N.73 A (Predeal – Râșnov ) asigura legătura Brașovului și zona Bran Rucăr cu
Predealul și sudul tarii pe Valea Prahovei și alea Rășnoavei .
Drumurile naționa le și județene sunt modernizate în proporție de 100 % fapt care
asigura o buna deservire a transportului rutier pe plan local și national , pentru satisfacerea
turistica și economica.
Transportul pe cablu este deservit de circa 100 de salariați , care asig ura buna
funcționare a teleschiurilor și a telescaunului.
Transportul pe cablu:

Denumirea Catego
ria Lung.(
m) Difere
nță de nivel
(m= Capaci
tate de
transport
1. Telescaun
I și II telesca
un 1740 400 600
pers/oră
2. Clăbucet –
plecare teleschi 490 150 700
pers/oră
3. Clăbucet –
Sosire teleschi 650 170 600
pers/oră

3. Funcț ia comerciala
Unitățile de alimentație publica, alături de cele de cazare au un rol esențial în
activitatea turistica „in consumul turistic” lor revenindu -le sarcina asigurării unui alt serviciu de
baza, cel al servirii mesei.
Serviciul de masa este un serviciu de baza pentru turism. Unitățile de alimentație
publica sunt „deschise” adresându -se atât turiștilor cat și neturiș tilor.
Asigurarea unor servicii de calitate, în condiții de confort cat mai adecvate, depinde
însa în cea mai mare măsura de tipul de unitate, de gama sortimentala a produselor oferite, de
nivelul de pregătire a personalului etc.

63
Restaurantele prin dotare și confort asigura servicii multiple și de calitate, putând
răspunde și unei palete variate de cerințe și deci sunt cele mai solicitate. Ele asigura o cota
superioara serviciilor de servire a mesei, organizarea de mese festive etc.
In mod corespunzător și celelalte tipuri de unitatea de alimentație publica (in special
pensiunil e, cabanele, popasurile) se ridica la nivelul celor mai exigente pretenții ale turiștilor .
Daca în domeniul cazării lucrurile sunt mai simple oarecum, în domeniul alimentației
publice problemele se complica deoarece trebuie sa satisfacă cererea tuturor solicitărilor ,
indiferent daca este vorba despre turiști cazați sau în tranzit. I n plus în alimentația publica este
sectorul cel mai industrial al industriei turistice, dar deopotrivă comercial prestator de servicii.
De aceea pentru îmbunătăț irea muncii în acest domeniu s -au depus multe eforturi din
partea organelor de resort și s-au obținut rezultate meritorii care sa satisfacă exigentele turiștilor
veniți în zona Predeal și a localnicilor.
De asemenea în orașul Predeal se găsesc o serie întreaga de magazi ne, care prin
diversitatea de produse prezentate, încearcă sa satisfacă toate cerințele turiștilor și a localnicilor.
Aceste magazine comercializează : produse de uz casnic și gospodăresc , tricotaje, articole
sportive, încălță minte , articole fote și muzica, îmbrăcă minte de adulți și copii, marochinărie ,
suveniruri din lemn sau alte materiale, vederi și pliante etc.
4. Funcț ia agro – forestiera
In cadrul teritoriului administrativ care aparține orașului Predeal nu se poate vorbi de
existenta unei funcții agrico le propriu – zise. Se poate vorbi de lipsa unor terenuri, respectiv
suprafețe foarte mari, ale unor terenuri care pot determina funcția agricola (numai 9 ha teren
arabil și 71 ha faneata. Forța de munca ocupata în acest sector de activitate este total
nesemnificativa pentru balanța forțelor de munca din teritoriu, activitatea desfășurâ ndu-se numai
în regim de munca individuala în cadrul gospodă riilor aparținând proprietarilor de pămâ nt.
Sectorul zootehnic nu este nici el mai bine reprezentat deși numărul de animale
înregistrate statistic ar putea conduce la ideea ca în acest domeniu, interesul și preocuparea sunt
mai mari.
Pe teritoriul administrativ al orașului Predeal economia forestiera este bine
reprezentata din punctul de vedere al suprafeței ocupate de păduri , acestea reprezentând 64,33 %
din totalul suprafeței administrative. Pentru perioada următoare se are în vedere protejarea zonei
forestiere existente și plantarea de noi puieți pentru sporirea ei

VI. MODALITATI DE OPTIMIZARE A SPATIULUI URBAN

Preved erile de dezvoltar e pentru perioada de perspectivă sunt legate î n continuare de
completarea profilului actual în funcție de condițiile de relief, condițiile social -economice și de
echipare a teritoriului.
În vederea completării profilului actual , se prefig urează o perspectivă nouă în direcția
sporturilor de performanță prin echiparea diversificată cu dotări în cele mai diverse ramuri.
Etapa de perspectivă va aduce realizarea tuturor obiectivelor ( locuințe + dotări)
orășenești ce se vor organiza în esență î n centrul civic, hoteluri, dotări de comerț, cinematograf,
sediul administrativ, c omplex cultural multifuncțional, turistic și de agrement.
Alte obiective ale dezvoltării stațiunii sunt: organizarea și modernizarea circulației
rutiere, feroviare și a trans porturilor, precum și echiparea edilitară.
În vederea satisfacerii ofertei turistice, a mărimii interesului pentru turism și sporirea
eficienței economice a turismului în zona Predeal, este necesar ca sejururile organizate să fie mai
puțin rigide; elastici tatea acestora să fie concretizată în conceperea activității de agrement la
nivelul unui sejur de 6 -12 zile, în sensul alegerii în fiecare zi a unei alte activități.
În acest sens este nevoie de completarea agrementului de vară și iarnă după cum
urmează:
a). Mărirea numărului de terenuri de tenis, baschet, volei, bazin de înot acoperit, patinoar
natural etc., care ar oferii și posibilitatea organizării unor cantonamente pentru grupurile de
sportivi naționali și internaționali, precum și desfășurarea unor co ncursuri și întreceri prevăzute
în campionatul nostru național.
b). Organizarea de seri de stâne cu vechi obiceiuri românești în zona Trei -Brazi, Poiana
Secuilor, cu folclor din zona Brașov .
c). Mărirea numărului de instalații de transport pe cablu.
d). Mo dernizarea trambulinei de sărituri la care să se anexeze transport pe cablu pentru
săritori, eliminând astfel efortul fizic, pentru deplasarea pe jos, efort ce se poate consuma în
mărirea numărului de sărituri și astfel creșterea eficienței antrenamentului .
e). Amenajarea unei pârtii de bob, sanie, folosind potențialul natural din zona Cioplea.

65
Aceste măsuri duc în final la creșterea eficienței economice în proporție de peste 10%
prin creșterea încasărilor suplimentare din activitatea de sport și turism.
f). Organizarea unor sejururi de 6 zile în stațiunea Predeal combinat cu 6 zile în Delta
Dunării sau pe Litoral, precum și 6 zile în stațiunea Predeal combinat cu 6 zile excursii externe
în una din țările vecine.
Deosebit de important pentru zona Predeal, es te faptul că s -a început modificarea
unităților în unități cu specific: unitatea Cioplea veche este o unitate cu specific ciobănesc ,
„Coliba Ciobanului” unitatea , „Vlădeț” a devenit unitate cu specific vânătoresc cu denumirea ,
,Cabana Vânătorilor”, unde se servesc cu preponderență meniuri vânătorești, unitatea , „Stejarul”
să devină unitate cu specific , „Zahana”, în zona Cioplea vila , ,Căprioara” cu specific de
păstrăvărie.
g). Extinderea sistemului de vouchere si tichete valorice la toate unitățile de alime ntație
publică din rețeaua turistică a Predealului.
h). În perioadele de extra sezon turistic respectiv lunile februarie, martie, aprilie, mai,
precum și lunile septembrie, noiembrie să se organizeze în actuala bază materială cu ajutorul
unor sponsori, sim pozioane, comunicări științifice, diferite sesiuni și reuniuni ale județului
Brașov, ale celorlalte județe în vederea ocupării capacităților de cazare.
i). Efectuarea de cheltuieli de propagandă și reclamă turistică mai eficientă prin internet
si mijloace mass -media, radio, televiziune, presă, afișe etc. care să stimuleze o cerere turistică
superioară nu numai la prestațiile de bază: masă, cazare, excursii ci în special la servicii
supli mentare de tipul: SPA (piscina, saună, masaj), servicii de coafură și frizerie, învățare a
înotului – acesta avand o pondere importantă în volumul încasărilor la prestații turistice.
j). Valorificarea tuturor rezid urilor alimentare și a suprafețelor de teren din jurul vilelor,
în vederea întăririi activităților în fermele ane xe de creștere a efectivelor de animale, care ajută la
autoaprovizionarea stațiunii Predeal.
k). Creșterea calificării profesionale a personalului.

BIBLIOGRAFIE

Rodica Maria Niculescu – , ,Mic îndreptar turistic – Predeal” Ed. Sport -Turis m 1988
Vasile Cucu – , ,Geografia populației și a așezărilor umane”
Ed. Didactică și Pedagogică București 1981

1. Em. Cristea, N. Dimiriu – ,
,Bucegii Turism -Alpinism”
Ed. Uniunii de Cultură Fizică și Sport 1962

2. Dan Bălteanu, N. Băcăințan – ,
,Munții Postăvaru”
Ed. Sport – Turism 1975

3. Dan Bălteanu – ,
,Munții Piatra Mare”
Ed. Sport – Turism 1975

4. Mihai Ielenicz – ,
,Munții Baiului”
Ed. Sport -Turism 1975

5. Mihai Grigore – ,
,Potențialul natural al turismului”
Univ. București 1975

6. M. Iancu, EI. Mihai, P. Ludmila, Gh.
Dragu – , ,Județul Brașov” 1971

7. V. Mihăilescu – ,
,Geografia fi zică a României”
Ed. Științifică București 1963

67
8. V. Mihăilescu –
, ,Carpații sud – estici”
Ed. Științifică București 1963

9. I. Popovici, M. Mihail –
, ,Geografia Economică”
Ed. Didactică și Pedagogică București
1981

10. C. Popescu – ,
,România și fluxul turistic internațional”
Terra n r.3 1971

11. V.Popa, V.Firoiu –
„Predeal”
Ed.Merdiane Bucuresti 1969

12. Iordan I Tacu – „Predealul și imprejurimile – monografie”
Ed. Turing Club 1927

13. V. Velcea – „Masivul Bucegi – Studiul
Geomorfologic”
Ed. Academ. Romania 1961

16. V. Velcea – „Raurile Romaniei”
Ed. Stiintifica Bucuresti 1967

17.V. Velcea – „ Valea Prahovei”

Ed.Stiintifica Bucuresti 1965

18.V.Velcea, I. Velcea – „Geografia Carpatilor și Subcarpatilor
Romanesti” Ed. Didactica și Pedagogica
Bucuresti 1982

10. G. Valsan – „Opere Alese”
Ed. Stiintifica Bucuresti 1971

11. Atlasul geografic al Romaniei

21.I. Butiu – „Brasovul Turistic”