Licenta 24.05.2016 [311744]

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. Turismul – sector economic în expansiune

1.1. Particularitățile si trăsăturile specifice turismului

1.2. Formele de turism practicate în Germania

1.3. Factori de influență ai dinamicii turismului din Germania

1.4. Tendințe ale turismului nemțesc

CAPITOLUL II. Turismul în Germania

2.1. Prezentarea zonei turistice a Germaniei

2.2. Oferta turistică din Germania

2.2.1. Potențialul natural

2.2.2. Potențialul antropic

2.3. [anonimizat] a turismului din Germania

2.3.1. Unități de cazare

2.3.2. Unități de alimentație

2.3.3. Unități de agrement

2.3.4. Unități de tratament

CAPITOLUL III. Tipuri de turism practicate în Germania

3.1. Turismul cultural

3.2. Turismul religios

3.3. Turismul de afaceri

3.4. Turismul sportiv

3.5. Turismul rural și agroturismul

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

CAPITOLUL I

Turismul – sector economic în expansiune

1.1. [anonimizat], una din componentele majore ale vieții economice și sociale ce polarizează interesul unui număr tot mai mare de țări. [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat] a fost definit în variante din cele mai felurite:

arta de a călători pentru propria placere;

activitatea din timpul liber care constă în a voiaja sau a [anonimizat], odihnă, [anonimizat] a unor peisaje necunoscute;

ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor.

Conform Organizatiei Mondiale a Turismului (O.M.T.), activitatea turistică este concepută ca “o formă a [anonimizat]”.

Cu deplin temei se poate vorbi astăzi de o adevarată industrie a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], valorificabilă.

[anonimizat], [anonimizat], vârsta, sexul, profesia, bugetul de vacanță etc.

Pluritatea intereselor călătoriei determină și gama diversă de programe pe care o agenție de turism le poate prezenta pentru a fi valorificate direct turiștilor; programele sunt supuse permanent schimbării și transformării calitative pentru a fi permanent interesante.

Pentru construirea unei oferte care să suscite interes este oportun ca specialiștii din departamentul programe să aibă permanent în atenție urmatoarele elemente:

– satisfacerea trebuințelor materiale și spirituale ale turiștilor;

– studierea preferințelor turiștilor pe naționalități;

– luarea în considerare a motivațiilor turistice;

– asigurarea, în conținutul programelor, a unor elemente cu particularități distince, în scopul individualizării și particularizării acestora in sfera generală a piețelor turistice;

– implicarea în realizarea programelor și a celorlalte sectoare și ramuri care concură la derularea lor (transporturi, cultura, sport, agricultura, industriile pentru consum turistic);

– îmbinarea mai multor elemente de atractivitate turistică;

– selecționarea unui personal cu aptitudini speciale în desfașurarea programelor turistice;

– realizarea și derularea programelor având permanent în vedere respectul față de consumator.

Apreciind ca turistul este mai educat, cu mai mult discernamânt, mai selectiv și mai revendicativ, organizatorii produsului turistic sunt obligați să țină seama de “calitate la standardele cele mai înalte”.

Turismul se manifesta astazi ca un domeniu distinct de activitate, cu o prezență tot mai activă în viața economică și socială, cu o evoluție în ritmuri dintre cele mai înalte. Turismul este generator al unor transformări profunde în dinamica socială, precum și a unor serii importante de interdependențe.

Deși considerat de cei mai mulți dintre experții în domeniu un fenomen specific epocii contemporane, turismul s-a cristalizat în a doua jumatate a secolului al XIX-lea și ca atare, primele încercări de definire și caracterizare a lui datează din această perioadă. Preț de un secol de la apariție turismul a avut o evoluție relativ lentă ceea ce s-a reflectat și în planul clarificărilor conceptuale.

Turismul este, în primul rând “o formă de recreere alături de alte activități și formule de petrecere a timpului liber”; el presupune “mișcarea temporară a oamenilor spre destinații situate în afara reședinței obișnuite și activitățile desfășurate în timpul petrecut la acele destinații”; de asemenea, în cele mai multe situații, el implică efectuarea unor cheltuieli cu impact asupra economiilor zonelor vizitate.

Exprimat, în general prin ansamblul activităților, relațiilor și măsurilor determinate de organizarea și desfășurarea călătoriilor de agrement sau în alte scopuri, turismul se manifestă ca un fenomen economico-social complex, rezultat din integrarea mai multor subdiviziuni (ramuri distincte) ale economie și este vorba despre activitatea din hoteluri, și restaurante, transporturi, agenții de voiaj și touroperatori, domenii angajate direct și în principal în servirea turiștilor, ca și din telecomunicații, cultură și artă, sport, sănătate și altele, implicate în mai mică măsură și indirect în această privință .

Trăsăturile specifice turismului

Din categoria trăsăturilor de ordin general – care subliniază apartenența turismului la sectorul terțiar – se remarcă:

Caracterul imaterial al prestației, serviciul turistic existând în formă potențială și concretizându-se numai în contact cu cererea.

Nestocabilitatea – perisabilitatea – serviciile turistice nu pot fi stocate și păstrate în vederea unui consum ulterior. Din această caracteristică decurg atât avantaje, – eliminarea cheltuielilor și dificultăților legate de distribuție – cât și dezavantaje – imposibilitatea asigurării echilibrului cerere – ofertă și realizarea efectivă a serviciilor cu efecte negative asupra gradului de utilizare a capacităților bazei materiale și a resurselor umane.

Simultaneitatea producției și consumului lor – impune prezența în același loc a prestatorului și beneficiarului, concomitența execuției și consumării lor. Neîndeplinirea acestor cerințe are efecte nefavorabile atât asupra volumului activității desfășurate cât și asupra satisfacerii nevoilor turiștilor; orice neconcordanță în timp și spațiu ale celor două procese se soldează cu pierderi de oferă și/sau cerere.

Inseparabile de persoana prestatorului – încetează în momentul încheierii acțiunii acestuia. Comercializarea serviciilor presupune contactul nemijlocit între producătorul – prestator și consumatorul – turist.

Ponderea mare a cheltuielilor cu munca vie – ca urmare a dependenței de persoana prestatorului. Pătrunderea progresului tehnic se face mai lent și cu eforturi mei mari. S-au remarcat în ultimul timp creșteri notabile privind utilizarea calculatorului în efectuarea operațiunilor de rezervare, în activitățile din agenții sau spații de cazare, în evidența cheltuielilor turiștilor.

Intangibilitatea – serviciile turistice nu pot fi percepute cu ajutorul simțurilor, ceea ce creează un complex de probleme privind organizarea producției și comercializării lor. Se creează avantaje în sensul simplificării sau chiar eliminării unor etape în procesul distribuției dar apar dificultăți în vânzarea și promovarea lor deoarece turistul nu le poate cunoaște și evalua înainte de achiziție manifestând astfel neîncredere.

Din categoria trăsăturilor specifice – cere sunt determinate de caracteristicile cererii și ofertei turistice, de modul în care se realizează întâlnirea lor, de condițiile în care au loc actele de vânzare – cumpărare, trebuiesc menționate următoarele:

Personalizarea serviciilor – particularizarea lor la nivelul grupului sau chiar a individului (mai evidentă în cazul turiștilor care călătoresc pe cont propriu). Caracterul unicat al serviciilor turistice prezintă avantajul realizării confortului psihologic al turistului, ducând la reducerea posibilităților de copiere a acestora dar apar totuși probleme legate de asigurarea calității serviciilor.

Dinamica înaltă – se datorează în principal faptului că urmează îndeaproape cererea și a sensibilității la mutațiile intervenite în dezvoltarea economico –socială, dar și la schimbările comportamentale ale consumatorului.

Fluctuație sezonieră – caracteristică a serviciilor determinată de oscilațiile cererii turistice, al concentrării acesteia în anumite perioade ale anului.

Complexitate – produsul turistic este rezultatul diferitelor combinații între elementele antropice și cele naturale specifice fiecărei destinații și serviciile furnizate de furnizori (cazare, masă, transport, agrement).

Eterogenitate – este rezultatul dependenței serviciilor turistice de dotările materiale și de persoana prestatorului. Apare atât în relație cu întreg sistemul cât și cu fiecare în parte.

Participarea unui număr relativ mare de prestatori la realizarea produsului final – principalele activități economice cuprinse în structura prestației turistice desfășurate de producători bine individualizați sunt: servicii de cazare –masă, transport, producția și vânzarea de bunuri proprii turismului, servicii de divertisment, servicii legate de organizarea turismului

Solicitarea și consumarea într-o ordine riguroasă – determinată de specificul prestației, locul și momentul acțiunii, forma de turism, etc.

Serviciile turistice se consumă într-o ordine riguroasă, determinată de specificul prestației, locul și momentul acțiunii, forma de turism etc.

1.2. Formele de turism practicate în Germania

1.2.1. Clasificare după criterii

Forma de turism poate fi definită prin aspectul concret pe care îl îmbracă asocierea/combinarea serviciilor (transport, cazare, alimentație, agrement) ce alcătuiesc produsul turistic, precum și modalitatea de comercializare a acestuia.

În practica turistică există o serie de criterii și posibilități de grupare a formelor de turism:

în funcție de locul de proveniență sau originea turiștilor, se distinge:

turismul intern practicat de populația Germaniei în interiorul granițelor naționale;

turismul internațional rezultat al deplasării persoanelor în afara granițelor țării. Turismul internațional se subdivide în turism emițător (outgoing), de trimitere sau pasiv, care se referă la plecările turiștilor autohtoni peste graniță, și turism receptor (incoming) – de primire sau activ – care cuprinde sosirile de turiști din alte țări pentru petrecerea vacanței în țara primitoare.

după modalitatea de comercializare a vacanțelor, se disting următoarele forme de turism:

turismul organizat se caracterizează prin angajarea anticipată a prestației, respectiv a tuturor sau principalelor servicii legate de călătorie și sejur. Această angajare se realizează prin intermediul contractelor (voucher-ul, biletul de odihnă și tratament) sau a altor tipuri de înțelegere convenite între turist și agenția de voiaj sau alți organizatori de vacanțe (hoteluri, companii aeriene);

turismul pe cont propriu, numit uneori și neoganizat, nu presupune angajarea prealabilă a unor prestații turistice. Vizitatorul hotărăște singur asupra destinației, duratei deplasării, perioadei de realizare a acesteia, mijlocul de transport, modalităților de agrement;

turismul semiorganizat (mixt) se caracterizează prin îmbinarea trăsăturilor specifice celor două forme deja prezentate.

în funcție de gradul de mobilitate a turistului se poate vorbi de:

turism itinerant sau de circulație, caracterizat printr-un grad de mobilitate ridicat, în care programul cuprinde vizitarea mai multor locuri, cu șederi scurte (1-2 zile) în același perimetru;

turism de sejur, cu un grad de mobilitate redus, ce presupune petrecerea vacanței în aceeași localitate, indiferent de durata acesteia. Turismul de sejur se subdivide, la rândul lui în:

turism de sejur scurt se mai numește și turism de weekend, presupune una sau două înnoptări, de obicei în zonele limitrofe locului de reședință;

turism de sejur mediu coincide cu durata standard a călătoriilor (12 – 15 zile);

turism de sejur lung atunci când timpul de rămânere într-o localitate depășește, de regulă, 30 zile. Este practicat în general de turiștii de vârsta a treia care efectuează cure și tratamente medicale sau de către turiștii cu venituri foarte ridicate.

din punct de vedere al periodicității sau frecvenței de manifestare a cererii se distinge:

turism continuu (permanent) organizat pe întreaga durată a anului calendaristic (de exemplu turism cultural, de afaceri);

turism sezonier legat de existența anumitor condiții naturale sau evenimente culturale, artistice, sportive. El se grupează în: turismul de iarnă, turismul de vară, turismul de circumstanță (ocazional).

după mijlocul de transport folosit, formele de turism pot fi grupate în:

drumeții;

turism rutier;

turism feroviar;

turism naval;

turism aerian.

în funcție de motivația deplasărilor, se pot distinge următoarele forme ale circulației turistice:

turismul de agrement este o formă frecvent întâlnită, oferind un bun prilej de a cunoaște locuri noi, istoria și obiceiurile lor; din acest punct de vedere, el se interferează cu așa-numitul turism cultural;

turismul de odihnă și recreere are un caracter mai puțin dinamic, cu un sejur ceva mai lung, legat de o anumită localitate cu particularități specifice;

turismul de tratament și cură balneară este o formă specifică a turismului de odihnă care a luat o amploare mare nu atât ca urmare a dorinței de a preveni anumite îmbolnăviri, cât, mai ales, creșterii surmenajului și a bolilor profesionale provocate de ritmul vieții moderne. Din această cauză, el este legat mai mult de anumite stațiuni cunoscute pentru proprietățile lor terapeutice, pentru apele minerale, termale, pentru nămoluri, situate într-un climat de cruțare;

turismul sportiv constituie o altă formă a circulației foarte agreată de anumite categorii ale populației. Practic el poate acoperi toate categoriile de sporturi, de la cele nautice, sporturile de iarnă până la alpinism, vânătoare, pescuit;

turismul științific are un caracter ocazional, referindu-se la participarea la congrese, la vizitarea unor obiective industriale, zone agricole, a unor obiective hidroenergetice. Din punct de vedere științific un interes aparte îl prezintă vizitarea unor peșteri, rezervații naturale, monumente ale naturii;

turismul de cumpărături (shopping tourism) determinat de deplasările ocazionale în alte localități (țări) în vederea achiziționării unor produse în condiții mai avantajoase decât cele oferite pe plan local (național) sau a unor produse pe care nu le oferă piața locală.

după caracteristicile socio-culturale ale cererii se disting următoarele forme de turism:

turismul particular (privat) se adresează unor persoane cu venituri ridicate, care, de regulă, dispun de o a doua reședință cum ar fi case de vacanță la munte sau la mare. Aceste persoane și atunci când apelează la turismul organizat se deplasează cu mijloace proprii de transport și recurg la servicii deosebite și forme de cazare cu un grad de confort mai ridicat;

turismul social este un turism de masă, agreat de persoanele cu posibilități financiare relativ limitate. Acești turiști solicită forme ieftine de cazare și mijloace de transport în comun, sau cel mult închiriate, unde pot beneficia de unele reduceri la tarifele de transport. În aceeași categorie se încadrează și cei care solicită bilete prin sindicat;

turismul pentru tineret constituie o formă particulară a turismului social, adresându-se, cu precădere, categoriilor tinere ale populației. Această formă de turism apelează la tabere de creație, cantonamente, vacanțe la prețuri medii și submedii, fiind utilizate mijloacele de transport mai ieftine, forme suplimentare de cazare, pensiuni;

turismul de afaceri este acea formă de turism practicată de angajați sau de alte categorii de persoane, în interes de serviciu, în interiorul sau în afara țării de reședință, incluzând: participarea la întâlniri de afaceri, târguri și expoziții, conferințe și reuniuni.

după categoria de vârstă și ocupația turiștilor, formele de turism pot fi:

turism pentru tineret;

turism pentru populația activă;

turism pentru pensionari.

după caracteristicile prestației turistice principale preferate de turist în cadrul sejurului, formele de turism mai pot fi grupate în:

turismul de sejur pe litoral practicat pentru cura heliomarină, sporturi nautice, odihnă și recreere, tratament balnear;

turism de sejur în stațiunile montane cuprinde turismul practicat în vacanțe și week-end aproape în tot timpul anului, iar în sezonul alb turismul pentru practicarea sporturilor de iarnă (schi, săniuță, bob, patinaj, snowbord);

turismul în stațiunile balneo-climaterice reprezintă un sector major în cadrul industriei turistice românești, datorită particularităților sale specifice. Este cunoscut că aproape o treime din apele termale și minerale de care beneficiază Europa este concentrată în România, iar efectele acestora pentru sănătate au fost atestate de-a lungul secolelor;

turismul cu caracter special: vânătoare și pescuit sportiv, congrese, conferințe.

În continuare se mai pot menționa, tot după caracteristicile socioeconomice ale cererii și ale clientelei și:

turismul politic ia în considerare participarea la evenimentele politice însemnate sau la sărbători naționale. Afilierea la anumite ideologii poate fi, de asemenea, o atracție pentru călătorie. Astfel o derivată de la forma politică este cea guvernamentală (aproximativ 6-8% din călătoriile internaționale sunt realizate de oficialități politice);

turismul urban se referă în general la petrecerea timpului liber sau a vacanțelor în orașe pentru vizitarea acestora sau pentru desfășurarea unor activități diverse cum sunt vizionarea de spectacole, expoziții etc. Datorită acestei accepțiuni el are o sferă de cuprindere extrem de largă și deci este destul de dificil de particularizat în raport cu alte forme de turism. De regulă proporția turismului urban intern deține cote superioare celui internațional. La toate acestea este necesar de adăugat că circa 80% din vizitele la oraș reprezintă turism urban pur iar 20% este turism complementar, vizitarea zonelor urbane fiind asociată altor forme de petrecere a vacanței (litoral, munte, circuite);

turismul rural reprezintă una din cele mai reușite soluții în ceea ce privește armonizarea cerințelor turismului cu exigențele protejării mediului și dezvoltării durabile și se definește în sens larg prin dorința de a petrece vacanța în mijlocul naturii, de întoarcerea la viața și obiceiurile tradiționale. Se știe însă că sfera de cuprindere turismului rural este destul de largă, iar acesta se referă la toate activitățile ocazionate de petrecerea unei perioade de timp determinate în mediul rural, mijlocul de cazare fiind fie gospodăria țărănească, fie echipamente turistice generale cum sunt hanurile, hotelurile, popasuri. Agroturismul pe de altă parte este mai strict din punctul de vedre al condițiilor ce se impun pentru petrecerea vacanței și presupune șederea în locuința țărănească, consumarea de produse agricole și participarea într-o anumită măsură la activitățile agricole specifice. Indiferent despre ce tip de turism este vorba, conținutul activității turistice rurale se circumscrie coordonatelor: spațiu rural, locuitori ce păstrează anumite tradiții, obiceiuri și produse agroalimentare consumate de turiști cu prilejul șederii în gospodăria țărănească.

Formele de turism prezentate oferă o imagine a complexității activității, a proprietății serviciului turistic de a se particulariza în raport cu specificul cerințelor fiecărui turist sau grup de turiști, a varietății problemelor ce trebuie soluționate de organizatorii de turism.

1.2.2. Caracterizarea unor forme moderne de turism

În structura circulației turistice, în funcție de motivația deplasării, în practica turistică internațională și, chiar și în țara noastră, s-au produs mutații importante, în principal, în sensul diversificării obiectivelor călătoriilor și al modificării priorităților în topul preferințelor turiștilor.

În continuare vom prezenta câteva forme moderne de turism:

Turismul de afaceri este acea formă de turism practicată de angajați sau de alte categorii de persoane, în interes de serviciu, în interiorul sau în afara țării de reședință, incluzând: participarea la întâlniri de afaceri, târguri și expoziții, conferințe și reuniuni. Turismul de afaceri deține, astăzi, în lume, circa 20% din totalul călătoriilor internaționale și aproape ¼ din totalul încasărilor turistice, având cote diferite de la o țară la alta, în funcție de dotarea turistică și nivelul de dezvoltare economică.

Din punct de vedere al conținutului, formele turismului de afaceri se structurează în:

turism general de afaceri se referă la activitatea persoanelor ce lucrează, pentru o scurtă perioadă de timp, în afara locului de muncă obișnuit (ex. reprezentanți vânzări, ziariști);

turismul de reuniuni este determinat de participarea la un eveniment de tipul întâlnirilor, conferințelor, simpozioanelor, colocviilor, congreselor și este considerat una dintre cele mai obișnuite forme ale călătoriilor de afaceri;

târgurile și expozițiile se definesc prin prezentări de produse și servicii, destinate unui public invitat, cu scopul de a determina o vânzare sau a informa vizitatorul. Ca formă de turism, ele stimulează călătoria a două categorii de persoane: expozanți și vizitatori;

călătoriile stimulent îmbracă forma unor vacanțe scurte, dar de un nivel de confort foarte ridicat, oferite anumitor categorii de angajați și, frecvent, familiilor acestora, cu accent pe distracție, relaxare, ca recompensă pentru performanțele deosebite obținute în activitatea profesională.

Turismul urban se referă, în general, la petrecerea timpului liber, a vacanțelor în orașe, pentru vizitarea acestora și pentru desfășurarea unor activități de natură foarte diversă, cum sunt: vizite la rude, întâlniri cu prietenii, vizionarea de spectacole, expoziții, efectuarea de cumpărături. Turismul urban, prin motivația sa foarte diversă, deține o pondere însemnată în structura circulației turistice. Astfel, pentru majoritatea țărilor europene, deplasările în orașe concentrează circa 35% din totalul călătoriilor, cu ponderi variate de la o țară la alta, dar și diferențieri între turismul intern și internațional al fiecăruia.

Turismul cultural presupune vizitarea, în scopul satisfacerii nevoilor culturale și spirituale, a monumentelor de artă și arhitectură, locurilor istorice, muzeelor, galeriilor de artă. Turismul cultura, prin natura motivelor sale, prin locul de desfășurare și modul de organizare, se integrează celui urban și se interferează – în acest perimetru – cu cel de loisir și cel de afaceri. Produsul turistic cultural se constituie prin sinteza a două grupe distincte de elemente: cele culturale – dorință, obiectiv, ghid și cele turistice – mijloace de transport, de primire, de găzduire și de alimentație.

Turismul rural se referă la toate activitățile ocazionate de petrecerea unei perioade de timp determinate în mediu rural, mijlocul de găzduire putând fi atât gospodăria țărănească – pensiune, fermă agroturistică – cât și echipamente turistice de factură generală: hanuri, hoteluri rustice, popasuri.

Agroturismul presupune șederea în gospodăria țărănească – pensiune, fermă – consumarea de produse agricole din gospodăria respectivă și participarea, într-o măsură mai mare sau mai mică, la activitățile agricole specifice.

Față de cele prezentate, mai există și alte forme de turism care răspund, prin caracteristicile lor, atributului de modern (ex. croazierele) sau cerințele unui turism durabil (ex. turismul în parcuri și rezervații).

1.3. Factori de influență ai dinamicii turismului din Germania

Conectat la dinamica economică și socială, turismul evoluează sub incidența a numeroși factori diferiți ca natură și rol. Acești factori pot avea acțiune globală asupra întregului pachet sau produs turistic sau influență particularizată pe una dintre prestații (transport, cazare, restaurație, agrement și/ sau tratament). Influența acestor factori poate fi analizată și în funcție de pondere de turism.

În functie de natură și conținut:

a)      economici:

veniturile populației;

oferta turistică;

prețurile și tarifele produselor turistice.

b)      tehnici:

performanțele mijloacelor de transport;

dotările tehnice ale unităților hoteliere și de alimentație;

tehnologie în construcții.

c)      sociali:

timp liber;

urbanizare.

d)      demografici:

evoluția numerică a populației;

structura pe vârste;

structura pe ocupație.

e)      psihologici:

educativ;

de civilizație;

nivel de instruire;

nivel de cultură;

temperament;

caracter individual;

dorința de cunoaștere.

f)        naturali:

așezare geografică;

climă;

relief;

poziție față de căile de comunicație.

g)      organizatorici si politici:

regimul vizelor;

facilități la frontieră pentru turismul organizat;

formalități la frontieră;

conflicte sociale, etnice și religioase.

După durata acțiunii în timp:

a)      cu acțiune permanentă:

timp liber;

modificări demografice.

b)      sezonieri:

succesiunea anotimpurilor;

perioada de vacanțe/ concedii.

c)      conjuncturali:

crize economice, politice;

confruntări armate;

catastrofe naturale.

După importanța factorilor în determinarea fenomenului turistic:

a)      primari:

venituri;

oferta;

prețul;

timpul liber.

b)      secundari:

climatul internațional;

vizele de frontieră;

formalități/ facilități.

După direcția de acțiune:

a)      exogeni – influențează fenomenul turistic din exterior:

creșterea veniturilor;

gradul de urbanizare;

evoluția numerică a populației.

b)      endogeni – care influențează fenomenul turistic prin activitățile specifice:

lansarea de noi produse turistice;

diversificarea gamei de servicii oferite;

nivelul de tarife/ prețuri practicate și facilități;

pregătirea profesională a angajaților.

În raport cu orientarea influenței factorilor asupra celor două loturi corelative ale pieței există:

a)      factori ai cererii turistice:

veniturile;

urbanizarea;

timp liber.

b)      factori ai ofertei turistice:

diversitatea;

calitatea serviciilor;

condiții naturale;

costul prestațiilor;

baza materială.

c)      factori ai confruntării cererii cu oferta turistică:

calitatea infrastructurii (șosele, autostrăzi);

raportul de schimb dintre monezile naționale;

sistemul legislativ.

Veniturile reprezintă principala condiție pentru manifestarea cererii turistice:

este suportul material și obiectiv al dezvoltării turismului;

exprimă sintetic nivelul de dezvoltare economico-socială a unei țări și indirect posibilitățile pentru proiectarea turismului;

pe măsură ce volumul global al veniturilor crește partea destinată de fiecare individ acoperirii nevoilor fundamentale (consum obligatoriu) scade relativ, iar disponibilitățile pentru consumurile libere (cultură, artă, turism, estetică, etc.) cresc;

influențează cantitativ circulația turistică prin creșterea numărului de turiști, dar influențează și calitativ prin durata deplasării, durata sejurului, distanța, caracterul organizat/neorganizat al călătoriei;

opțiunea pentru un mijloc de transport;

comensurarea influenței veniturilor se face cu ajutorul coeficientului de elasticitate:

Ev = (Dc / C) / (Dv / V); Ev Є [ 1.2 ; 1.4],

unde:

C- reprezintă cererea.

1.4. Tendințe ale turismului nemțesc

1.4.1. Preferințele turiștilor germani pentru turismul internațional

Nemții preferă mult soare, plaje frumoase și marea în apropiere. Așa le place, în general, germanilor să-și petreacă vacanța. Există însă și alte destinații atrăgătoare.

Patru milioane de germani își aleg, an de an, drept destinație pentru concediu insula din arhipelagul Balearelor. Mallorca e considerată drept “cel de-al 17-lea land federal” al Germaniei. Nicăieri nu întâlnești vara mai mulți turiști germani ca pe această insulă aflată la doar două ore de zbor depărtate.

Destinația turistică preferată a germanilor rămâne Spania. Aproape 10 milioane de germani pe an își petrec concediul în Peninsula Iberica. Costa Brava sau Costa del Sol îi atrag mai ales pe iubitorii de mare, iar orașele spaniole pe cei de cultură. Barcelona cu a sa Sagrada Familia e unul din principalele obiective turistice.

Turcia profită de pe urma crizelor din nordul Africii. În ultimii ani, Turcia a investit sume importante în dezvoltarea turismului, ceea ce acum dă roade. An de an crește numărul turiștilor din “Almanya”. Germanii aleg această destinație pentru că aici pot face concedii de lux la prețuri accesibile, explică proprietarul Alltours, Willi Veerhuven.

Scăderea dramatică a turiștilor în anii de criză 2010-2012 pare să aparțină trecutului. Agențiile de turism germane anunță o creștere de 30% a numărului turiștilor față de anul trecut. Cele mai îndrăgite sunt insulele Rhodos și Creta. Potrivit tour-operatorilor Alltours și Thomas-Cook, “Grecia e marele câștigător al verii 2014.”

Doar 7% dintre germani preferă călătoriile la mare depărtare. Între acestea pe primele locuri se situează Republica Dominicană (în imagine), Insulele Maldive și Sri Lanka. Drept destinații de vis sunt considerate Australia și Noua Zeelandă. Dar zborurile de lungă distanță sunt mai scumpe decât cele în Europa, de pildă în spațiul mediteranean, și necesită mai mult timp.

Și Mexicul figurează printre destinațiile îndepărtate, îndrăgite de germani. La Cancún, în Caraibe, pot avea parte de soare din belșug și mare, având, în același timp, posibilitatea de a cunoaște și vechea cultură mayașă, vizitând marile muzee de istorie din Cancún și Mérida.

De o tot mai mare popularitate se bucură Africa de Sud. Cape Town (în imagine) e unul din cel mai îndrăgite orașe de pe continentul african. Valurile mari îi atrag pe iubitorii de surf din întreaga lume. Avantajul e că nu prea există diferență de fus orar, așa încât turiștii germani nu au probleme cauzate de jetlag.

Mulți consideră că în Germania e totuși cel mai frumos. Aprox. o treime dintre călătoriile pe care le efectuează anual germanii au loc în propria țară. Avantajul e că nu au probleme de limbă. Cele mai îndrăgite sunt stațiunile de la Marea Nordului și de la Marea Baltică. Deosebit de îndrăgită e insula frizonă Sylt.

Și sudul Germaniei are farmecul său. Drumețiile în Munții Alpi, în Pădurea Neagră, apoi scăldatul într-unul din numeroasele lacuri din zonă. Germania are minunate destinații turistice pe gustul fiecăruia.

1.4.2. Cele mai importante atracții turistice din Germania

Deși este o țară mai puțin cunoscută și înțeleasă de către străini, decât alte țări europene, de la reunificarea sa, Germania a început să se bucure de popularitate în calitate de destinație turistică. Cel mai căutat este orașul Berlin, una dintre cele mai fascinante capitale europene. Multe dintre cele mai importante orașe din Germania se mândresc cu o istorie bogată în calitatea lor de așezări independente sau capitale de sine stătătoare ale regatelor. Dar atracțiile turistice din Germania nu se limitează numai la orașe și pot fi găsite în fiecare colț al acestei țări.

Stâncile Rügen se află în parcul național Jasmund, în partea de nord-est a insulei Rügen. Supuse eroziunii constante, stâncile se înalță încă mărețe deasupra Marii Baltice. Königsstuhl (scaunul regelui), înalt de 118 metri, este secțiunea cea mai impresionantă a stâncilor. Pădurile din spatele lor fac și ele parte din parcul național.

Rinul romantic este cea mai faimoasă porțiune a fluviului Rin, aflată între Koblenz și Bingen. Rinul își croiește drum printre dealuri abrupte acoperite de viță de vie, împânzite de castele și ruine. Fluviul a reprezentat o importantă rută comercială în Europa Centrală, încă din timpuri străvechi și un grup de mici orășele s-a dezvoltat pe malurile sale. Prin mărimea lor, aceste așezări păstrează încă atmosfera istorică, din vremuri de mult apuse.

Aflată în orașul Dresda, Frauenkirche (Biserica doamnei noastre) este o biserică luterana care a fost distrusă complet în timpul celui de-al doilea război mondial. Ea a fost reconstruită în baza planurilor originale din anii 1720 și redeschisă în 2005. Orașul Coventry, care a fost confruntat cu raidurile Luftwaffe, a donat crucea de aur de pe cupola bisericii. De la redeschiderea sa, Frauenkirche este vizitată de nenumărați turiști, iar în anul 2009, aici a venit chiar și președintele american Barack Obama.

Orașul istoric Lindau se află la punctul de întâlnire al granițelor austriacă, germană și elvețiană, în partea de est a lacului Constance (Bodensee). Orașul este legat de uscat printr-un pod și prin căi ferate și are în jur de 3000 de locuitori. Împânzit de construcții medievale și pe jumătate din lemn, Lindau este o atracție turistică populară.

Oktoberfest, care se organizează în orașul Munchen, este cel mai mare festival din lume, cu peste 6 milioane de vizitatori anual. În ciuda numelui, Oktoberfest începe la sfârșitul lunii septembrie și ține până în primul weekend din octombrie. Parte importantă a culturii bavareze, festivalul se organizează aici începând din anul 1810. Vizitatorii pot participa la târguri tradiționale precum Hendl, Schweinebraten, Würstl, Knödel și pot savura cantități impresionante de bere germană.

Fără îndoială, cea mai mare catedrală gotică din Germania, Domul din Köln este cel mai faimos simbol al orașului, de multe secole. Construcția sa a început în anul 1248 și a durat, cu întreruperi, mai mult de 600 de ani. Domul este dedicat sfinților Petre și Maria și aici oficiază slujbe Arhiepiscopul catolic din Köln.

Holstentor este una dintre cele două porți rămase ale orașului Lübeck. Construită în anul 1464, poarta servește în prezent drept muzeu. Grație turnurilor sale circulare și intrării cu arcadă, este privită drept un simbol al orașului. Împreună cu centrul vechi (Altstadt) este una dintre atracțiile turistice de top din Germania.

Aflat în valea râului Neckar, Heidelberg reprezintă una dintre cele mai populare destinații turistice din Germania. În timpul celui de-al doilea război mondial, a fost menajat aproape în întregime de bombardamentele aliaților, care au distrus majoritatea marilor orașe din Germania. Drept urmare, Heidelberg și-a păstrat intact farmecul baroc al străzilor înguste, al caselor pitorești, dar și faimosul castel Heidelberg.

Poarta Brandenburg este singura poartă a Berlinului care a rezistat trecerii timpului și simbolizează reunificarea Berlinului de Est si de Vest. Construită în secolul 18, Poarta Brandenburg este intrarea către Unter den Linden, impresionantul bulevard străjuit de tei, care ducea cândva către palatul monarhilor prusaci. Poarta este privită drept unul dintre cele mai vestite simboluri ale Europei.

Castelul din povești, Neuschwanstein, se află pe un deal de lângă Füssen, în partea de sud-vest a Bavariei. El a servit drept sursă de inspirație pentru castelele Frumoasei Adormite din parcurile Disneyland. Castelul a fost construit de către regele Ludwig II al Bavariei, care a fost declarat nebun atunci când construcția a fost aproape gata în anul 1886 și găsit mort câteva zile mai târziu. Neuschwanstein este cea mai fotografiată construcție din țara și una dintre cele mai populare atracții turistice din Germania.

CAPITOLUL II

Turismul în Germania

2.1. Prezentarea zonei turistice a Germaniei

Germania este o țară pe cât de întinsă pe atât de diversă. Cu orașe desprinse parcă din basme, peisaje naturale ce te lasă cu gura căscată și o mulțime de alte atracții inedite, această minunată țară este un adevărat paradis pentru turiști, de la cea mai înaltă biserică din lume la peisaje naturale nemaiîntâlnite.

Germania se mândrește cu zeci de localități mici și fermecătoare în care timpul pare să fi stat în loc.

Germania este o țară cu una dintre cele mai dezvoltate industrii turistice, axată pe turismul cultural. Cele mai populare destinații sunt Berlin, München, Marea Baltică, Marea Nordului, Hamburg, Bremen etc.

Turismul în Germania a evoluat progresiv după cel de-al doilea război mondial. Obiectivele turistice variază de la destinații rurale până la hoteluri de lux. Turismul rural este dezvoltat în sudul țării, în landul Baden-Württemberg, acolo unde sunt plantate culturi ca vița-de-vie și pomi fructiferi. Turismul urban, respectiv, înflorește în centrele urbane de tipul orașului Bremen. Turiștii admiră monumentele arhitecturale de tipul clădirii Reichstagului sau Noului Castel.

Oaspeții țării pot călători pe cale maritimă și fluvială. Orașele principale în acest sens sunt Rostock (oraș cu ieșire la mare) și Frankfurt (situat pe râul Main).

Cea mai renumită sărbătoare este Oktoberfest, festivalul berii, care adună an de an mii de iubitori ai acestei băuturi.

Turiștii par a fi o sursă destul de bună de venit. Pe vânt, ploaie sau arșită, platforma din jurul Domului din Köln e mereu plină. Din loc în loc, printre curioși, răsar nelipsitele “statui vii” – persoane costumate, vopsite din cap până-n picioare, dornice să câștige un bănuț în plus de la turiștii care vor să se fotografieze cu ele.

Nu-i de mirare, deci, că renumita catedrală din orașul de pe malurile Rinului ocupă locul al treilea în clasamentul atracțiilor pentru turiștii străini după castelul Neuschwanstein și parcul de distracții Europa. În ultimul deceniu, turismul în Germania a început să înflorească, iar tendința se menține ascendentă.

Deși rar răsfațată de soare, Germania e țara în care aleg să petreacă vacanțe sau mini-concedii din ce în ce mai mulți europeni. Anul trecut, numai din Marea Britanie cu sosit cu 350.000 mai mulți turiști față de 2014. Dar și numărul rușilor, al elvețienilor și polonezilor care au vizitat Republica Federală a crescut considerabil.

Conform Eurostat, la nivel comunitar, Germania se clasează pe locul al șaselea la numărul de turiști.

Germania nu poate concura, însă, cu țări ca Spania care, cu aproximativ 250 de milioane de oaspeți străini pe an, deține supremația în clasament. Și nici sectorul turismului nu se poate spune că are un aport economic semnificativ comparativ cu alte state europene.

Cu o cotă de doar 1,1% din PIB (2011), Republica Federală se află mult în spatele Croației și Maltei (fiecare cu 14%) sau al Spaniei (4%).

Întregul sector turistic crește grație, mai ales, turismului urban. Cel mai căutat oraș este Berlinul. De ani de zile, popularitatea capitalei germane sporește contant. Cu 25 de milioane de oaspeți anual, Berlinul a intrat în topul celor mai vizitate metrople europene. Pe primele locuri se află Londra (48 de milioane) și Parisul (36 de milioane).

Dar ratele de creștere nu au legătură numai cu afluența de turiști. Mulți străini sosesc în Germania din motive pur profesionale. În clasamentul mondial al organizatorilor de congrese și reuniuni, Germania ocupă locul al doilea după SUA. Avantaje și dezavantaje pentru Republica Federală: deși numărul oaspeților e mai mare, aceștia înnoptează mai puțin – în medie doar 2,7 zile de cazare. Acum un deceniu media era de 3,5 zile.

În ultimii ani, moda vacanțelor scurte și-a pus amprenta asupra încasărilor în branșă. Deși destul de modestă, cifra de afaceri a crescut. Un alt motiv ar fi presiunea prețurilor: Germania e o destinație de vacanță relativ ieftină.

Mai ales capitala se remarcă prin oferte pentru toate buzunarele. O noapte de cazare în Berlin costă, în medie, 90 de euro.

O cameră dublă într-un hotel din Londra costă cca.170 de euro, iar la Paris peste 250 de euro.

2.1.1. Potențialul natural al Germaniei

Pădurea Neagră

Pădurea Neagră este locul din care izvorăște Dunărea. Pădurea Neagră este unul dintre cele mai frumoase locuri din Germania, este un loc incredibil, care merită vizitat. Numeroși turiști ajung în celebra pădure în fiecare an, în căutarea originilor Dunării, a unui traseu spectaculos cu bicicleta sau a peisajelor celebre care circulă peste tot pe internet.

Aflată în vestul Germaniei, Pădurea Neagră face parte din regiunea Baden-Wurttemberg. Regiunea împădurită este una deosebit de mare, cu o lungime de 160 km și o lățime de 60 km, incluzând și un lanț montan spectaculos, râuri și lacuri.

Nu numai un loc incredibil de vizitat în Germania, ci și un loc cu o importanță deosebită pentru industriile locale, Pădurea Neagră este locul din care pornesc o mulțime de prouse celebre în întreaga lume. Mineritul, producția de cărbune și de sticlă sunt câteva dintre industriile care și-au găsit locul aici. La acestea se adaugă producția de ceasuri de mare precizie și de bijuterii. Ceasurile cu cuc realizate în Pădurea Neagră au fost din cele mai vechi timpuri un mijloc de supraviețurile pentru localnici, devenind în timp un simbol local.

Astăzi, principala industrie dezvoltată în Pădurea Neagră este turismul, mai ales că regiunea oferă câte ceva pentru fiecare tip de turist și pentru fiecare anotimp. De la sporturi pe apă, la sporturi de iarnă, de la excursii, la trasee scurte, Pădurea Neagră este un loc incredibil de vacanță.

Printre cele mai cunoscute locuri preferate de turiști se numără: Lacul Titisee și Lacul Schluchsee, perfecte pentru sporturi nautice, orașul Baden-Baden, numai bun pentru un city break scurt, sau una dintre numeroasele trasee, ce însumează 23 000 km amenajați pentru plimbări pe jos sau cu bicicleta.

Râul Saar

Unul dintre principalele râuri din Germania, Saar formează cele mai frumoase peisaje în apropiere de localitatea Mettlach. Zona este supranumită bucla răului Saar, iar peisajul fantastic ce poate fi admirat de pe dealurile din împrejurimi te va lăsa cu gura căscată. De fapt, întreaga regiune este de o frumusețe rară, cu zone împădurite și viță de vie. Iubitorii de natură pot face drumeții prin valea acestui râu sau pot explora zona viticolă cu bicicleta.

Podul Diavolului

Ascuns în parcul Kromlau din Saxonia, acest pod realizat la mijlocul secolului al XIX-lea intrigă orice vizitator. Forma sa reflectată în apa de dedesubt formează un cerc perfect indiferent de unghiul din care îl privești. Datorită formei sale, acest pod a fost numit sau Rakotzbrücke, arcada subțire fiind decorată cu colonade din piatră. În prezent, deși este un loc popular, mai ales pentru cei pasionați de fotografie, accesul pe pod este interzis.

Parcul Național Sächsische Schweiz

Nu departe de Dresda, la granița cu Cehia, o priveliște dramatică cu formațiuni geologice neobișnuite îi așteaptă pe vizitatori. Parcul Național Sächsische Schweiz este locul unde s-a născut alpinismul fără echipament, aici fiind nu mai puțin de 1.106 coloane din piatră ce formează un peisaj cu adevărat neobișnuit. Parcul are peste 21.000 de rute diferite pentru cățărători așa că, dacă ești pasionat de acest sport, vei putea să-l practici în voie fără a te mai întâlni cu altcineva. Acest parc natural stâncos este considerat unul dintre cele mai spectaculoase zone pentru plimbări din Europa – Traseul Pictorilor, lung de 112 kilometri, este cel mai popular. Dacă vrei să admiri ciudatele formațiuni geologice de pe bicicletă, atunci poți parcurge Pista pentru biciclete Elba.

Starnbergsee (Lacul Starnberg)

Este situat la 25 km sud de Munchen și este una din desținatiile preferate ale celor care locuiesc în aglomeratul oraș. Lacul (de tip glaciar) este situat lângă localitatea Starnberg, fiind al 5-lea lac din Germania ca suprafață și al 2-lea ca volum de apă. Este numit și Fürstensee (Lacul prințului), deoarece aici Ludovic al II-lea al Bavariei a fost găsit înecat. Totodată este menționat de T.S. Elliot în poezia sa The Waste Land. Vara sunt organizate plimbări cu vaporul, iarde jur-împrejurul lacului este amenajat un drum pentru drumeții și bicicliști, dar puncte de acces la malul lacului sunt puține, deoarece o mare parte din suprafața țărmului este proprietate privată.

În martie când am fost, am vrut să ne plimbăm cu barca, dar din păcate încă nu era deschis sezonul, așa că am lenevit la soare pe ponton și am hrănit pescărușii.

De vizitat:

Rose Island

Biserica și crucea comemorativă a locului unde regele Ludovic al II-lea a fost găsit înecat

Schloss Berg

Schloss Höhenried

Schliersee (Lacul Schliersee)

Lacul este-situat la aprox 55 km la sud de Munchen în regiunea Tegernsee-Schliersee-Wendelstein, situat între Tegernsee și valea Innului, aproape de granița cu Austria. Numele lacului vine de la Mănăstirea Schliersee fondată în 770 d.Hr. pe locul unde astăzi este biserica Sf Sixtus. Deoarece se găsește în Alpii Bavariei, zona este destinația perfectă atât vara, cât și iarna, fiind atât stațiune de spa, cât și stațiune montană, având piste de ski și snowboard.

Dintre toate locurile văzute din Oberbayern, aceasta este preferata mea și aștept cu nerăbdare următoarea ocazie de a ajunge în acesată zonă parcă desprinsă din reclama la ciocolata Milka.

De vizitat:

Cele 3 biserici: St Sixtus – baroc, St. George Weinberg – gotic și St. Martin West Mayrhofen, care datează din anul 1000 d.Hr

Slyrs Destillerie

Markus Wasmeier Bauerhof și Wintersport Museeum Schliersee

2.1.2. Potențialul antropic

Rothenburg ob der Tauber

În ciuda numelui său complicat, acest mic orășel medieval își întâmpină vizitatorii cu o atmosferă calmă și o arhitectură de invidiat. Găzduind o comunitate mare de evrei încă din secolul al XII-lea, Rothenburg ob der Tauber se mândrește cu cele mai bine conservate monumente evreiești din Germania. Centrul orașului este perfect pentru plimbări relaxante printre clădirile colorate făcute parcă din turtă dulce și turnuri impozante din Evul Mediu.

Cunoscută mai ales pentru faptul că aici izvorăște Dunărea, Parcul Național Pădurea Neagră se mândrește cu o frumusețe greu de egalat. Cei care se vor avânta să exploreze această pădure sălbatică vor fi răsplătiți cu peisaje dramatice și șansa de a explora zone neatinse de om. Parcul național Pădurea Neagră are o mulțime de trasee turistice, bine marcate, iar cei cu suficient timp și condiție fizică pot face rafting pe râul Murg sau pot vizita cascada Allerheiligen.

Domul din Ulm

Cunoscut drept cea mai înaltă biserică din lume, Domul din Ulm se înalță impunător peste restul clădirilor medievale ale acestui oraș de pe malul Dunării. Deși lucrările la această biserică gotică au început în 1377, domul a fost finalizat abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind la acea vreme și cea mai înaltă clădire din lume. Turnul domului are o înălțime de peste 160 de metri, iar cei care se vor încumeta să urce cele 768 trepte până în vârf vor fi răsplătiți cu panorame superbe peste întregul oraș.

Palatul Ludwigsburg

Într-o țară faimoasă pentru castelele sale desprinse parcă din povești, este greu să alegi doar unul. Totuși, Palatul Ludwigsburg este o opțiune nu doar frumoasă, ci și interesantă. Cel mai mare palat baroc din Germania, Ludwigsburg, la doar 12 kilometri de Stuttgart, își surprinde vizitatorii nu doar cu o arhitectură incomparabilă, ci și cu o imensă grădină în care te poți pierde zile întregi. Inspirat de superbul Versailles, Ducele Eberhard Ludwig a decis să-și transforme modesta cabană de vânătoare într-un palat similar. Așa s-a născut Ludwigsburg, la începutul secolului al XVIII-lea. De-a lungul timpului, încăperile palatului au fost decorate și redecorate în diferitele stiluri ale vremii, iar o parte din grădinile baroce originale au fost transformate în grădini englezești. Minunatul palat se află într-un parc de peste 70 de hectare, ideal pentru plimbări.

Bamberg – Veneția cu aer bavarez

Bamberg, orășelul care de cum faci primii pași în el, te duce cu gândul la Veneția, o Veneție cu aer bavarez. Găsim și aici canale și case construite direct pe apă, poduri arcuite din piatră și lemn și cea mai bună bere neagră afumată din lume. Bambergul este așezat pe șapte coline.

Frumusețea și unicitatea Bambergului, au fost recunoscute și de UNESCO, așa se face că în anul 1993 l-au inclus în patrimoniul lor. Străduțele înguste și casele construite în stil baroc, peisajul pitoresc și berea locală, fac din acest orășel locul ideal pentru un altfel de city break. Unul dintre simbolurile Bambergului este Domul unde a fost înmormântat Papa Clemens al II-lea. De asemenea nu trebuie ratat nici orașul vechi, amplasat pe o insulă între apele râului, locul este unul magic și este supranumit de localnici “Mica Veneție a Bambergului”.

Drumul Castelelor

Primul pe listă este Neue Residenz, impresionant datorită aspectului său exterior dar și istoriei care ne relatează modul în care a reușit să scape neatins de cel de-al Doilea Război Mondial. În interiorul său și în cele peste 40 de camere pe care le adăpostește, și-au dus traiul episcopi, prinți și oameni de rang înalt, astfel că puteți admira aici piese luxoase de mobilier, piese ce datează din secolul XVII.

Un alt castel la fel de impunător ca aspect, este Castelul Altenburg de pe colina înaltă a Bambergului. Are un aer romantic tocmai pentru faptul că oferă o panoramă impresionantă asupra orașului. Istoria acestuia a început în anul 1100 și de-a lungul timpului a oferit adăpost și refugiu pentru episcopii din Bamberg. Iar pentru a încheia vizita la palate, trebuie să treceți și pe la Palatul Seehof, reședința de vară a prințului-episcop de Bamberg.

Berlin

Arhitectură specific nemțească. Clădirile sunt mari și impunătoare nu prin înălțime, ci prin arhitectura dură, dreaptă, fără detalii și ornamente .

Berlinul este un oraș curat și bine organizat. Fără clădiri foarte înalte, dar solide și impunătoare, cu străzi dispuse frumos geometric și cu suficiente spații verzi.

Orașul este înțesat de monumente și puncte de atracție care fac referire la perioada Hitler și la cel de-al doilea război mondial. Au știut foarte bine să dezvolte turismul legându-se de acest moment prea cunoscut din istorie. Peste tot se găsesc bucăți din zidul Berlinului, uneori prezentate sub diferite forme de artă: simplu, gri, anost, așa cum era în acele vremuri; colorat cu grafitti sugestiv; alături de un muzeu cu un nume răsunător: “Muzeul Holocaustului”.

Check Point Charlie (unul din punctele de trecere între Berlinul de Vest și cel de Est în timpul Războiului Rece) este destul de important și căutat, însă, micuța clădire a fost înlocuită cu o copie, cea originală aflandu-se la Muzeul Check Point Charlie.

Holocaust Memorial, inaugurat în anul 2005, este un monument creat în amintirea victimelor Holocaustului. Practic, este o zonă plină de pietre mari, gri (eu le-am asociat cu mormintele) de înălțimi diferite. Te poți plimba/pierde printre ele, iar starea pe care ți-o oferă e sinistră. Mie mi s-a părut foarte interesant ceea ce a creat arhitectul Peter Eisenman tocmai pentru că reușește să redea niște stări sufletești care să exprime exact ceea ce s-a întâmplat.

Oamenii sunt destul de extravaganți și în niciun caz nu par să țină cont de părerea celorlați. Cu toate acestea, sunt destul de bine tolerați de societate și nimeni nu le aruncă priviri piezișe.

Poarta Brandenburg, unul dintre cele mai cunoscute obiective are o istorie interesantă, statuia ce tronează deasupra fiind pierdută și recâștigată de mai multe ori de-a lungul timpului.

Turnul Televiziunii, amplasat in Alexanderplatz, spațiu central, cu alte câteva monumente turistice, este acel loc din care se poate vedea orașul de dus. Alexanderplaz este un punct de întâlnire pentru locuitori, dar și pentru turiști. Aici au loc spectacole stradale și poate fi admirat imensul “world clock”.

Cladirea Guvernului este o construcție interesantă: la exterior s-a păstrat vechea fațadă, însă în spate se înață o construcție futuristă cu forme ciudate și multă sticlă. Este un loc bun pentru odihnă, fiind înconjurată de un parc, în care oamenii, relaxați, zăbovesc pe iarbă pentru câteva momente de pauză.

Strada Unter den Linden este principala stradă de promenadă turistică și mi-a plăcut să o descopăr, ușor, la pas.

Saarburg

Acesta este renumit ca fiind cel mai frumos oraș din regiune. Saarburg nu este singurul oraș cu tradiție medievală din Germania, însă este unul dintre cele mai frumoase și mai bine conservate. Locuit de numai 6500 de persoane, orașul este unul cât se poate de liniștit și totuși este un centru important pentru regiunea Trier în care se află. Chiar și așa nu mulți turiști ajung aici, însă cei care o fac s-ar întoarce cu fiecare ocazie.

Una dintre atracțiile care transformă complet orașul Saarburg într-o destinație de vacanță este Râul Saar, care străbate centrul urban și este amenajat cu cele mai frumoase terase și pontoane. Alte atracții turistice pe care le poți descoperi într-o vacanță în Saarburg sunt Biserica Sf. Laurentius, moara locală transformată într-un fel de muzeu dedicat breslelor și meșteșugarilor locali, centrul sau Piazza orașului și așa mai departe.

Castelul Neuschwanstein

Localitatea Hohenschwangau (unde e situat castelul) se află cam la 130 km de Munchen, aproape de granița cu Liechtenstein.

Castelul Neuschwanstein, este unul dintre cele mai populare locuri din Europa.

Construcția în stil romantic a castelului a început în 1868, necesitând tehnici moderne pentru acele vremuri, datorită poziționării pe creasta unei stânci, ceea ce face ca locația să fie într-adevar una idilică, oferind o priveliște panoramică încântătoare asupra lacurilor și munților din jur. După 20 ani de la începerea lucrărilor, acestea au sistat odată cu moartea lui Ludovic al II-lea.

Pereții interiori sunt pictați cu scene din legendele din operele lui Wagner; totodată un motiv des întâlnit este lebăda, animal heraldic al Conților Schwangau, al căror succesori se consideră regele (din acest motiv, Ludovic al II-lea a mai fost numit și Regele Lebădă).

Exteriorul castelului este o minunăție atât din punct de vedere architectural, cât și din punct de vedere structural.

Oberschleissheim

Localitatea Oberschleissheim se află la aprox 20 km nord de Munchen. Aici se găsește Castelul Schleissheim (Schloss Schleissheim), un complex ce cuprinde 3 castele: Alte Schloss (castelul vechi), Neuen Schloss (castelul nou) și Schloss Lustheim, amplasate într-un mare parc amenajat în stil baroc, care au fost la un moment dat reședința principilor bavarezi. În prezent toate cele 3 castele sunt muzee ce conțin colecții ale Muzeului Național din Bavaria și pot fi vizitate în toată perioada anului, în fiecare zi exceptând ziua de luni. Pe lângă impresionantele colecții ce pot fi admirate în muzee (opere de Rubens și van Dyck, porțelanuri Meissen), parcul în stil baroc al castelului este unul dintre cele mai bine conservate din Germania.

De vizitat:

Flugwerft Schleissheim – Muzeul aviației

Freising

Localitatea Freising, situată la 40 km nord de Munchen pe râul Isar lângă Aeroportul din Munchen, este una din cele mai vechi așezări din Bavaria, cu 500 ani mai veche decât Munchenul, iar arheologii au găsit urmele unor așezări datând încă din Epoca de Bronz.

Orășelul este un important centru religios încă începând cu Evul Mijlociu când sfântul Corbinian a construit aici un altar în anul 724; totodată numele cardinalului Joseph Ratzinger, ales ca Papa Benedict XVI, este asociat orașului Freising.

Freising are 2 dealuri renumite: Domberg, pe care e situată catedrala și castelul episcopal, și dealul Weihenstephan, unde e situată cea mai veche berărie din lume. Domberg este sediu episcopal având în centru catedrala în stil romantic; tot pe acest deal se găsesc muzeul Diözesanmuseum având o vastă colecție ecleziastică, inclusiv 2 tablouri de Rubens și impresionanta librărie Bibliotheksaal. Weihenstephan e locul în care în 725 d.Hr. a fost construită o mănăstire de călugări, care au început să producă bere. Primele referiri la producția de bere de aici datează din 1040, ceea ce face ca berăria Weihenstephan să fie cea mai veche berărie din lume; totodată locul este cunoscut pentru producția de lactate.

Dacă porniți la pas prin oraș veți observa mai multe statuete de urși. Ursul este un simbol al orașului, legenda spunând că atunci când Corbinian a trecut Alpii a ordonat unui urs care i-a omorât caii, să-i poarte bagajele.

În centrul orașului se găsește piața Mareienplatz având în centru coloana în stil baroc Mariensäule (1674), la fel ca în piața cu același nume din Munchen.

Freising este alegerea perfectă dacă vreți să petreceți o după-masă relaxantă plimbându-vă pe străduțe înguste, admirând case cu picturi murale foarte bine întreținute și savurând o bere la una din terase. Dacă doriți să faceți cumpărături, magazinele din centru sunt alegerea optimă, deoarece aici găsiți produse la prețuri mult reduse comparativ cu cele din Munchen.

De vizitat:

Rozariumul

Walderlebnispfad

Schloss Hohenkammer

Potsdam

Potsdam, capitala landului Brandenburg, este un orășel din nord-estul Germaniei poziționat pe cursul râului Havel, aflat la numai 20 km depărtare de Berlin. Prima atestare documentară a orașului datează din anul 993, când într-un document semnat de regele Otto III este menționată denumirea de “Poztupimi” (“sub stejari”), făcând referire la o străveche fortăreață slavă și la așezările adiacente. Mai apoi, în 1664 regele Frederick William decide ca Postam să devină a doua sa reședință, și își dorește să transforme întreaga insulă într-un paradis. Iar dorința sa a devenit realitate aș putea spune.

Deși cuprinde un număr impresionant de clădiri istorice, Potsdam este un oraș tânăr, iar cei mai mulți dintre cei aproximativ 140.000 de rezidenți locuiesc în case ce nu sunt mai vechi de 30 de ani. Majoritatea palatelor din Potsdam au fost construite drept reședințe de vară pentru regii regatului Prusiei, iar începând cu anul 1990 palatele și parcurile din Potsdam au fost înscrise pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Sistemul public de transport din Potsdam este excelent și există 5 linii de tramvai ce poartă numele destinațiilor aferente (Schlösser-Linie, Krongut-Linie, Tropen-Linie, Cecilienhof-Linie și Filmstadt-Linie) și care oferă o bună alternativă pentru un tur complex și rapid al orașului. Cu toate acestea, mulți sunt cei care aleg să folosească bicicleta drept principal mijloc de locomoție, poate și pentru că bicicliștii au benzi dedicate, și tot pentru aceștia existând numeroase cycle path-uri în toate parcurile și zonele verzi din oraș.

Faimosul pod Lange Brücke oferă o primă perspectivă asupra orașului: în partea stângă este Lustgarten, cea mai veche grădină din Potsdam, cu Ringerkolonnade și Neptunbassin, iar în dreaptă se înalță domul bisericii Sf. Nicolae (Nikolaikirche), statuia titanului Atlas de pe clădirea vechii primării și în îndepărtare turnul de 84 de metrii al hotelului Seniorenresidenz Heilig-Geist-Park, construit de arhitectul venețian Augusto Romano Burelli. Lange Brücke traversează totodată și două dintre brațele râului Havel (Neue Fahrt și Alte Fahrt) care se separă prin Freundschaftsinsel (Insula Prieteniei), o minunată grădină plutitoare amenajată cu 70 de ani în urmă de către filozoful Karl Foerster.

În mijlocul Pieței Vechi, se află Obeliscul cu medalioanele celor mai importanți și influenți arhitecți ce și-au lăsat amprenta asupra orașului (G.W. von Knobelsdorff, C.P.C. von Gontard, K.F. Schinkel și F.L. Persius), vechea primărie (Altes Rathaus) construită de către arhitectul olandez Jan Bouman sub forma unui “palazzo” italian, precum și Poarta Fortunei proiectată în 1701, asemenea unui arc de triumf, pentru a comemora transformarea Prusiei în regat.

De jurul împrejurul pieței, câteva clădiri cu fațade în stil italian mai amintesc de trecutul istoric și de farmecul de odinioară al acestei zone. Superba biserică luterană Nikolaikirche este una dintre cele mai impresionante lucrări ale lui Karl Friedrich Schinkel și a reprezentat inima orașului Potsdam începând cu anul 1830, fiind construită având drept surse de inspirație basilica Sf. Petru din Roma, catedrala St. Paul din Londra și Pantheon-ul din Paris. Din turnul bisericii se poate admira panorama întregului oraș, iar datorită acusticii sale deosebite, Nikolaikirche a devenit locul ideal pentru organizarea concertelor importante.

Biserica Franceză (Französische Kirche), cea mai veche biserică rămasă intactă din Potsdam care în 1806, în timpul ocupației franceze, a fost folosită drept staul de către trupele lui Napoleon. Biserica romano-catolică a Sf. Petru și Pavel a fost construită între anii 1867 – 1870 din cărămizi galbene de către ucenicul lui Schinkel, Wilhelm Salzenberg, alături de August Stüler. Clopotnița înaltă de 64 de metrii ascunde 3 clopote imense și a fost concepută după turnul Basilicii San Zeno Maggiore din Verona. Picturile strălucitoare din interior, de pe absidă, au fost realizate în stilul bizantin de către pictorul german Johann Paul Stankiewicz, iar cele din altar aparțin lui Antoine Pesne, considerat unul dintre cei mai de seamă pictori francezi ai stilului rococo.

Foarte aproape de Bassinplatz se află Holländische Viertel sau cartierul olandez, una dintre cele mai faimoase atracții ale Potsdam-ului, fiind unicul cartier european (exceptându-le pe cele din Olanda) construit în întregime după stilul arhitectural tipic olandez.

Construcția celor 134 de clădiri din cărămidă a început în anul 1737, la dorința lui Friedrich Wilhelm I de a atrage cât mai mulți artiști și meșteșugari care să se mute și care să locuiască în acest cartier din Potsdam. În prezent, Holländische Viertel este locuit de artizani și artiști, fiind locul perfect pentru a cumpăra suveniruri autentice, pentru a savura o cafea bună la una dintre cafenelele cochete, de a servii prânzul într-unul dintre multele restaurante ce pun la dispoziții mâncăruri tradiționale, sau pur și simplu pentru a admira galeriile și muzeele ce sunt găzduite aici. În aprilie, în cartierul olandez are loc Festivalul Lalelelor, iar piața cu produse de ceramică ce se organizează în luna septembrie atrage mii de turiști.

Nauener Tor, poartă realizată în stilul neogotic după o schiță a castelului Inveraray din Scoția desenată de însuși Frederick II cel Mare, se caracterizează prin turnurile gotice în formă cilindrică și cu acoperișuri conice, având mai degrabă aspectului unei fortărețe medievale.

Parcul Neuer Garten, sau grădina cea nouă, ce a aparținut odinioară regelui Frederick William II, nepotul și succesorului lui Frederick II, și care a fost proiectat sub forma unei imense grădini englezești. Principalele atracții turistice din parcul Neuer Garten sunt: Gotische Bibliothek, un pavilion de grădină realizat în stilul neogotic, având o superbă scară spiralată, Orangeria ce prezintă o fațadă cu influențe egiptene, intrarea în edificiu fiind păzită de un sfinx așezat pe cel 4 coloane și de statuile din marmură neagră a două zeități, Marmorpalais sau Palatul de Marmură construit în stilul clasic timpuriu din cărămizi și marmură fină și al cărui interior a fost realizat de către faimosul arhitect C.G.Langhans (cel care a fost responsabil și cu construcția Porții Brandenburg din Berlin), precum și Palatul Cecilienhof renumit mai ales după Conferința de la Potsdam din 1945, când aliații victorioși (Winston Churchill / Clement R. Attlee, Harry S.Truman, și Josef W. Stalin) s-au întâlnit să discute viitorul Germaniei și al Europei.

În imediata apropiere a parcului se află și Glienicke Brücke, podul care odinioară lega reședințele Hohenzolernilor din Berlin și Potsdam și care a devenit faimos pentru schimburile dintre spionii secreți, schimburi ce aveau loc frevent aici în timpul Războiului Rece. Glienicke Brücke asigură și un extraordinar punct de belvedere mai ales toamnă când parcurile devin aurii – în față este Parcul Glienicke, iar de cealaltă parte a râului Havel, se întind parcul, studiourile de filmare și cartierul Babelsberg, de departe unul dintre cele mai frumoase locuri din Potsdam.

Brandenburger Strasse răsună de melodiile artiștiile stradali, iar turiștii iau cu asalt cafenelele, restaurantele și magazinele în căutarea lor de suveniruri, produse tradiționale, chilipiruri, dulciuri sau cărți. În capătul străzii se găsește Brandenburger Tor, poartă cu forma unui arc de triumf roman, construită la ordinul lui Frederick II pentru a comemora victoriile sale din timpul războiului de șapte ani.

Traversez Luisenplatz, și de îndată imagini de poveste cu prinți și prințese ne invită să pășesc spre lumea de basm ascunsă dincolo de porțiile parcului Sanssouci. Friedenskirche (sau Biserica Păcii) cu clopotnița sa înaltă de 42 m străjuiește parcă intrarea în parc, iar grădina Marly din imediata vecinătate accentuează atmosfera plăcută, de poveste, ce învăluie aceste locuri. De îndată se întrezărește palatul Sanssouci, cel care atrage anual peste 2 milioane de vizitatori și care este comparat de către localnici cu faimosul palat Versailles. Palatul Sanssouci a reprezentat fosta reședință de vară a regelui Frederick Cel Mare, fiind construit de către G.W. von Knobelsdorff între anii 1745 – 1747 într-un stil arhitectural propriu: stilul frederician rococo, după schițele realizate de către regele însuși. Grădinile palatului, Orangeria, Chinesisches Haus, templele și celelalte edificii din interiorul parcului au deasemenea un farmec unic, deosebit, extraordinar, și transmit o puternică stare de liniște și pace.

Bavaria

Bavaria este o regiune plină de magie, desprinsă din povești, împodobită de flori și case foarte colorate, la poalele Alpilor Germaniei.

Bavaria este tărâmul sculptorilor în lemn, a femeilor îmbracate în “dirndl” care servesc căni uriașe de bere și locul unde un tramvai se transformă pe timpul nopții în discotecă.

Bavaria se aseamană cu multe povești și probabil a fost sursa de inspirație pentru multe tărâmuri fantastice.

Pădurea întunecată cu care este acoperită regiunea seamană cu cea în care a călătorit Scufița Roșie. Turnurile caselor seamană cu castelul lui Rapunzel, iar casele colorate ale Bavarienilor seamană cu prăjitura în care locuia vrăjitoarea, din povestea lui Hansel și Gretel. Drumurile mărginite de castele seamănă cu cele din Frumoasa din Pădurea Adormită, iar imaginea perfectă a orașelor care se termină cu lacuri, cu peisajul din povestea Prințului Frog.

În orașele mici găsim localnici ospitalieri care pentru o sumă modică vă oferă un pat în propria casă.

Majoritatea castelelor au o arhitectură deosebită și sunt extraordinar de colorate, ceea ce le face să pară sursa de inspirație a poveștilor cu zâne. Se observă ușor de la distanță mare, iar drumul de acces este de obicei serpuit exact ca în basme. Sunt construite mândre în varfuri de deal, iar atmosfera pe care o creează este de nedescris.

Unul dintre ele este Castelul Neuschwanstein. Acesta este lângă satul Hohenschwangau, aproape de Füssen în sud-vestul Bavariei. Este construit sus pe un deal care domină zona. Castelul a fost reconstruit în forma actuală de catre Ludwig al II-lea al Bavariei în secolul al XIX-lea.

Este un paradis de galerii, piețe și berării de dimensiuni uriașe. Vara este un oraș gălăgios, plin de cafenele și cluburi și străzi care se transformă în șcenă pentru spectacole și concerte.

Pe lângă distracția care nu se poate descrie în cuvinte, turistul se poate relaxa în spa-urile naturale, recunoscute în toată lumea. Se pot face excursii pe jos, orașul este înconjurat de peisaje spectaculoase și putem escalada Alpii cu telecabina până în cel mai înalt punct din Germania. Sus este lacul Constance din orașul Lindau.

Bavaria este o surpriză pentru majoritatea vizitatorilor. Este un loc special, care poate satisface multe din așteptările unui turist, începând de la toate tipurile de cazare, oameni prietenoși între care te simți ca într-o familie, gama diversificată de mâncăruri, obiective turistice de tot felul, istorie, umor, lux și modestie.

2.3. Baza tehnico-materială a turismului din Germania

Pentru desfășurarea în bune condiții a activității turistice avem nevoie, alături de elementele de atracție, de mijloace (resurse) materiale adecvate, capabile să asigure satisfacerea cerințelor turiștilor pe durata și cu ocazia realizării voiajelor. Aceste mijloace, cunoscute sub denumirea generică de bază tehnico-materială (capital tehnic), se prezintă într-o structură diversă (unități de cazare și alimentație, mijloace de transport, baze de tratament, instalații și dotări de agrement etc.), adaptată specificului nevoilor turiștilor, dar și funcțiilor economice și sociale ale turismului.

Baza tehnico-materială cuprinde ansamblul clădirilor, mijloacelor de muncă, instalațiilor, obiectelor de inventar și a materialelor folosite în sectorul turistic și care concură la realizarea circulației turistice. Dezvoltarea turismului și realizarea rolului său social-economic este condiționată de modernizarea, dezvoltarea, diversificarea și perfecționarea continuă a bazei tehnico-materiale.

Volumul activității turistice într-o țară, regiune, zonă, oraș, stațiune este determinat de volumul cererii turistice și de gradul de echipare a teritoriului receptor cu facilități turistice. Facilitățile turistice reprezintă ansamblul mijloacelor materiale necesare pentru a înlesni participarea populației la activitatea turistică și pentru crearea și organizarea eficientă a serviciilor solicitate de turiști. Acestea pot fi de bază (componentă specifică, directă a unui produs turistic) și complementare (înlesnirile sau serviciile cu caracter general de care beneficiază și turiștii). Componenta cea mai importantă a bazei materiale specifice este rețeaua unităților de cazare. Rețeaua unităților de cazare este alcătuită din structuri de diverse tipuri, clasificate după conținut, funcția îndeplinită, categoria de confort, perioada de funcționare, forma de proprietate. Baza tehnico-materială se realizează prin investiții de către stat, particulari, societăți mixte și organizații cooperatiste. Principalii indicatori ce vizează investițiile sunt: investiția specifică, aportul voluntar al investiției, durata de recuperare a investiției și gradul de ocupare (utilizare a capacităților de transport, cazare, unități de alimentație publică etc.).

Parte componentă a ofertei turistice, baza tehnico-materială joacă un rol important în organizarea și dezvoltarea turismului. De dimensiunile și structura sa, de nivelul tehnic al echipamentelor va depinde în mod hotărâtor accesul și prezența turiștilor într-o anumită zonă, amploarea fluxurilor și gradul de mulțumire a călătorilor. Totodată, creșterea și modernizarea dotărilor materiale va antrena o intensificare a circulației turistice.

2.3.1. Conținutul și rolul bazei tehnico-materiale

Baza tehnico-materială a turismului este reprezentată de ansamblul mijloacelor tehnice de producție utilizate, în acest domeniu, în scopul obținerii de bunuri și servicii specifice, destinate consumului turistic. În corelație cu sfera largă de cuprindere a turismului, cu rolul său complex și de ramură de sinteză, baza tehnico-materială a acestuia include atât mijloace comune altor ramuri, cât și echipamente specifice.

În raport cu modul particular în care se consumă și se înlocuiesc, resursele materiale (capitalul tehnic) se împarte în capital fix și capital circulant.

Capitalul fix este format din bunuri de lungă durată care se folosesc ca instrumente în mai multe etape de producție, se consumă treptat și se înlocuiesc după mai mulți ani de utilizare (de regulă își păstrează forma inițială în timp ce valoarea lor se reduce) și sunt, în mare măsură, specializate în îndeplinirea unor operații. Pentru exemplificare vom reține: construcțiile (în principal, clădiri) și echipamente de producție (mașini, utilaje, instalații, mecanisme și dispozitive de măsurare, control și reglare, mijloace de transport etc), subdivizate, la rândul lor, pe grupe și tipuri.

Capitalul circulant, parte a fondurilor de producție, se consumă integral în cadrul unui singur ciclu de producție și trebuie înlocuit cu fiecare ciclu economic. Exemple: materii prime, materiale, energie, combustibili, etc. Aceste componente sunt mai puțin specializate, fiind susceptibile mai multor destinații/întrebuințări.

În concordanță cu specificul activității turistice, capitalul tehnic este reprezentat în proporție covârșitoare din construcții-clădiri, destinate primirii și servirii turiștilor și adăpostirii unor mașini și utilaje necesare producției; lor li se adaugă mijloace de transport și diverse instalații. La rândul lor, aceste echipamente sunt delimitate pe subgrupe, în funcție de participarea în diverse etape ale activității turistice. Astfel, între grupele cele mai importante se numără: clădirile unităților de cazare și alimentație, ale unităților de producție și administrative (sediile societăților comerciale, agenții de voiaj), parcul de mijloace de transport, instalații de agrement și tratament, inventarul, mobilierul și echipamentul din unitățile de cazare și alimentație, ateliere de reparații, gospodării anexe, unități de învățământ.

Rolului capitalului tehnic este dat și de faptul că simpla prezență a elementelor de atractivitate nu este suficientă pentru a genera derularea unei activități turistice. Punerea în valoare a potențialului natural și antropic, atragerea turiștilor presupun existența unor dotări adecvate, capabile să asigure accesul, să ofere vizitatorilor condiții pentru petrecerea agreabilă a vacanței.

Între baza tehnico-materială și activitatea turistică există o relație strânsă, de intercondiționare; pe de o parte, turismul nu poate fi conceput în afara unei echipări tehnice corespunzătoare a zonelor de atracție, iar, pe de altă parte, dimensiunile, structura, calitatea resurselor materiale trebuie să se adapteze permanent evoluțiilor turismului.

Dacă atracțiile constituie factorul fundamental al activității turistice, baza tehnico-materială și infrastructura turistică reprezintă factorul decisiv, iar infrastructura generală, factorul permisiv.

Spre exemplu, o zonă turistică de mare atractivitate din punct de vedere al resurselor naturale nu se poate constitui în ofertă dacă nu dispune de dotările necesare primirii și reținerii călătorilor. Amploarea fluxurilor turistice este determinată deopotrivă de cerere și factorii acesteia, dar și de gradul de dotare tehnică a teritoriilor. Un alt aspect important îl reprezintă creșterea exigențelor turiștilor față de calitatea serviciilor și nivelul de confort care va determina mutații în criteriile de selecție a destinațiilor de vacanță, potențând importanța bazei tehnico-materiale. Atracția exercitată de potențialul turistic pierde din importanță în favoarea celei determinate de nivelul serviciilor, la rândul lor, dependente de structura și calitatea resurselor materiale. Aceasta explică, în mare măsură, atracția diferită a unor zone, beneficiind de potențial sensibil apropiat, dar diferențiat din punct de vedre al dotării tehnice.

De asemenea, valorificarea superioară a potențialului turistic, atragerea în circuitul economic de noi zone, ca obiective ale politicii globale în domeniul turismului, sunt condiționate de dezvoltarea și modernizarea bazei tehnico-materiale.

Pe de altă parte, apropierea de nevoile turiștilor, de varietatea gusturilor și preferințelor acestora, presupune o adaptare permanentă a resurselor materiale la evoluția cantitativă și structurală a cererii. Necesitatea unei corelații între ceea ce se oferă și ce se cere este accentuată și de caracteristicile produsului turistic, rigid în timp și spațiu. În aceste condiții, devansarea dezvoltării bazei tehnico-materiale în raport cu dinamica circulației turistice reprezintă o cerință și o garanție a valorificării atracțiilor turistice și satisfacerii clientelei.

Legătura foarte strânsă dintre potențialul turistic, baza tehnico-materială și cerere impune realizarea unui echilibru, unei corespondențe cantitative și calitative între acestea, armonizarea ritmurilor și direcțiilor lor de evoluție.

2.3.2. Structura bazei tehnico-materiale a Germaniei

Baza tehnico-materială are o structură complexă, elementele sale adaptându-se diferitelor nevoi ale turistului, în timp asistându-se la o serie de mutații cantitative și structurale, la modernizarea și perfecționarea acestora.

Dacă luăm în considerare criteriul destinației principale, putem vorbi de două categorii mari: baza materială specific turistică și baza tehnico-materială generală (infrastructura). În prima categorie încadrăm resursele materiale care își datorează existența activității turistice, iar în cea de-a doua, vom include dotările independente de domeniul turismului, dar care sunt utilizate și pentru nevoile acestuia.

Baza tehnico materială specific turistică cuprinde:

a. unitățile de cazare

Rețeaua unităților de cazare este cea mai importantă componentă a bazei tehnico-materiale, deoarece răspunde uneia din necesitățile fundamentale ale turistului – odihna, innoptarea. Fără existența unor astfel de echipamente nu se poate realiza un consum turistic. Dimensiunile, structura și distribuția spațială a mijloacelor de cazare determină caracteristicile tuturor celorlalte componente ale bazei tehnico-materiale a turismului și, implicit, amploarea și orientarea fluxurilor turisti- ce.Această rețea este alcătuită din obiective de diverse tipuri, clasificate după conținut, funcția îndeplinită, categoria de confort, perioada de funcționare, forma de proprietate.

Mijloacele de cazare pot fi:

unități hoteliere propriu-zise și asimilate lor (moteluri, pensiuni, hanuri, hoteluri-apartament, bungalow-uri, etc.);

unități complementare sau cazare extrahotelieră, reprezentată de terenuri de camping, căsuțe, sate de vacanță, cămine și hanuri pentru tineri, cabane și refugii montane, camere, case și apartamente de închiriat, sanatorii și stabilimente de sănătate, tabere și colonii de vacanță.

În privința structurii, mijloacele de cazare pot fi abordate din mai multe unghiuri, folosind criterii diferite de segmentare ca: tipul unității, categoria de confort, forma de proprietate, perioada de funcționare, amplasarea în spațiu, importanța.

Din punct de vedere al tipului de unitate, cea mai mare pondere o dețin hotelurile și motelurile, unități cu profil complex, cu un nivel de comfort mai ridicat și care furnizează o gamă mai largă de servicii și de o calitate superioară. Acestea sunt urmate în ordine descrescătoare de pensiunile turistice, pensiunile agroturistice, vilele turistice și bungalourile.

Din punct de vedere al nivelului confortului, se constată o concentrare puternică la categoriile superioare (peste jumătate din numărul de unități și locuri).

Din punct de vedere al formei de proprietate predomină proprietate privată.

Din punct de vedere al perioadei de funcționare, mai mult de jumătate din echipamentele de cazare înregistrează o funcționare sezonieră.

unităti de alimentatie

Facilitățile de alimentație se referă la alimentația intra și extrasezonieră, la catering puse la dispoziție turiștilor pe toată perioada sejurului.

Din totalul unităților, cele considerate ca făcând parte din structura turismului (prin locul de amplasare și caracteristicile clientelei) reprezintă aprox. 8,5%. În timp se constată un ritm ascendent, dar cu ritmuri relativ lente.

Rețeaua unităților de alimentație specifică este dominată de restaurante, urmate de unități cu profil mai simplu – bufet, bar, pizzerie, rotiserie etc. – cu 35% din totalul locurilor la mese, și cu ponderi modeste cofetării și patiserii, cafenele, ceainării, chioșcuri.

Unitățile de alimentație publică se caracterizează prin sezonalitate accentuată, 1/3 din totalul de locuri la mese fiind amplasate pe terase și în grădini și 2/3 în saloane. Mai precizăm că o mare parte din saloane funcționează în cadrul unor hoteluri sau chiar stațiuni cu activitate sezonieră.

Dacă analizăm raportul locuri în alimentație/locuri de cazare, Germania se încadrează normelor internaționale asigurând o bună satisfacere a nevoilor de alimentație a turiștilor.

mijloace de transport

Este vorba de cele care sunt destinate exclusiv turiștilor și/sau se află în propietatea/administrarea unor societăți comerciale aparținând sferei turismului.

Mijloacele de transport – este vorba de cele care sunt destinate exclusiv turiștilor și/sau se află în proprietatea/administrarea unor societăți comerciale aparținând sferei turismului. Deși în alcătuirea acestei componente sunt prezente toate tipurile de mijloace, în practica turistică nu se regăsesc cele feroviare; structural, proporția covârșitoare revine celor rutiere (autocare, microbuze, automobile și mijloace de transport marfă), li se adaugă cele aeriene – organizate independent sau integrate societăților hoteliere – și, în foarte mică măsură, cele navale.

La nivel internațional sectorul transporturilor specifice turismului este foarte bine dezvoltat, prin aceasta evitându-se disfuncționalitățile generate de apelarea la serviciile terților.

mijloace (instalații) de transport pe cablu

Acestea servesc ca mijloace de continuare a călătoriei sau de acces spre altitudini înalte, spre destinațiile de vacanță sau ca mijoace de agrement.

Instalațiile (mijloacele) de transport pe cablu fac parte și ele din structura bazei tehnico-materiale specific turistice; ele servesc ca mijloace de continuare a călătoriei (transport) sau de acces spre altitudini înalte, spre destinațiile de vacanță sau ca mijloace de agrement.

mijloace de agrement

Acestea au ca obiectiv crearea condițiilor pentru distracție și recreere, pentru petrecerea plăcută a timpului liber. Din punct de vedere al conținutului acestora, avem terenuri de sport, săli de jocuri (mecanice, calculatoare, bowling) sau polivalente (spectacole, expoziții, concursuri), parcuri de distracție, centre de echitație, plaje și instalații de sporturi nautice, pârtii de schi, cluburi, cazinouri, discoteci, etc.).

instalațiile de tratament

Sunt destinate unei forme particulare a turismului, și anume a celui balneo-medical. Aceste mijloace au un conținut eterogen, determinat de specificitatea afecțiunilor, natura resurselor și profilul stațiunilor.

Instalațiile de tratament ocupă un loc important în structura bazei materiale, fiind destinate unei forme particulare a turismului , și anume celui balneo-medical.

Au un conținut eterogen, determinat de specificitatea afecțiunilor, natura resurselor (ape minerale, nămoluri, mofete) și profilul stațiunilor. Aici putem enumera instalații de fizioterapie, băi, buvete, amenajări saline, săli de gimnastică, etc.

satele turistice

Sunt localități rurale situate într-un cadru nepoluat, dispunând de elemente atrcative posibil de valorificat: arhitectură locală, tradiții, meșteșuguri, amenajate astfel încât să ofere permanent sau temporar găzduire, alimentație și activități recreativ-distractive.

satele de vacantă

Sunt ansambluri mari ce cuprind unități de cazare individuală sau familială grupate în jurul unor spații comune pentru masă, distracție și sport. Caracteristica fundamentală a acestor mijloace o constituie desfășurarea în comun, în formula club, a activităților recreative, ceea ce conduce la crearea unei atmosfere specifice. Produsul turistic denumit “club de vacanță” este comercializat la un preț forfetar, ce include atât pensiunea, cât și distracțiile.

Baza tehnico-materială generală (infrastructura) cuprinde:

Căile de comunicație și mijloacele de transport în comun, urban și interurban

Rețeaua de telecomunicații

Unitățile comerciale, sanitare, de prestări servicii, echipamentele tehnico-edilitare etc.

Rețelele de alimentare cu: apă, gaze, energie electrică, energie termică.

Baza tehnico-materială a turismului se caracterizează prin următoarele:

corespondența dintre baza tehnico-materială și resursele naturale turistice;

adaptarea bazei tehnico-materiale unui anumit segment al cererii turistice;

raportul, în general, invers proporțional între efortul investițional și calitatea atracției tusristice a resurselor naturale.

În cadrul componentelor infrastructurii generale un loc important revine transporturilor, în multitudinea formelor sale, asigurând accesul spre destinațiile de vacanță, precum și atragerea diverselor zone în circuitul turistic.

Nivelul de dezvoltare a transporturilor este ridicat în Germania comparativ cu țările europene. În domeniul rutier, rețeaua de șosele și autostrăzi este insuficientă și de bună calitate.

Investițiile în turism

Clasificarea investițiilor în turism se poate realiza utilizând mai multe criterii.

În funcție de conținut:

obiective (echipamente) specifice – unități de cazare, alimentație, agrement;

lucrări de infrastructură – căi de acces, spații verzi, parcări, alimentare cu apă, canalizare) care asigură funcționarea normală a investițiilor specifice.

În concordanță cu obiectivele sau efectele așteptate, investițiile pot fi:

de dezvoltare (extindere)

de modernizare

de înlocuire

Investițile în turism prezintă niște particularități de care trebuie să țină cont cei care fac acest gen de investiții:

sunt intensive în capital, reclamând cheltuieli mari datorate costurilor foarte ridicate ale infrastructurii și ale echipamentelor specifice;

angajează capital pe termen lung, amortizarea facându-se lent;

se materializează în principal în construcții, fiind supuse într-o măsură mai mică uzurii morale.

Deciziile privind angajarea unor lucrări de investiții se fundamentează pe elaborarea unor studii de fezabilitate, care trebuie să argumenteze necesitatea și oportunitatea investiției (prin studii de piață) și eficiența funcționării noului obiectiv.

Problemele care trebuie soluționate în vederea realizării unui proiect de investiții (criterii de adoptare a deciziei) se referă la: determinarea valorii investiției, identificarea surselor de capital și a modalităților de finanțare, evaluarea cheltuielilor de exploatare și calculul eficienței.

Valoarea investiției cuprinde costul propriu-zis al mijlocului fix și o serie de cheltuieli angajate pe parcurs vizând pregătirea, execuția și punerea în funcțiune a obiectivului.

Sursele de finanțare a investițiilor în turism se concretizează în:

aportul propriu

creditul

leasingul

acționariatul și coproprietatea

aportul statului

aportul organelor financiare internaționale (investiții de anvergură).

Cheltuielile de exploatare și rentabilitatea reprezintă criterii importante în adoptarea deciziei de investiții și selecție a variantelor.

Cheltuielile de exploatare reflectă complexitatea procesului investițional, referindu-se atât la funcționarea propriu-zisă a obiectivului, cât și la comercializarea produselor/servicilor astfel obținute. Ele au o structură foarte diversă – întreținere, personal, materii prime, transport – și un comportament economic diferit. Ca urmare, ele trebuie analizate în relație cu efectele produse – cifra de afaceri și marja de profit.

Indicatorii de eficiență specifici investițiilor în turism se referă la:

investiția specifică (raport între valoarea investiției și capacitatea obiectivului – în unități fizice);

termenul de recuperare (raport între investiția totală și profitul anual);

randamentul economic al investiției (raport între profitul net după recuperarea investiției și investiția inițială);

rata minimă de rentabilitate (raportul beneficiu-cost);

valoarea imobilizărilor de fonduri.

Turismul -cererea și oferta

În 2015 s-au efectuat 1,1 miliarde de călătorii turistice, în interes personal sau profesional. Călătoriile scurte (de la una până la trei nopți) au reprezentat puțin peste jumătate din totalul călătoriilor efectuate (a se vedea tabelul 2.1), în timp ce aproximativ trei sferturi din numărul total de călătorii efectuate au fost către destinații interne, restul fiind în străinătate.

În Germania, mai mult de jumătate din numărul total de călătorii turistice efectuate în 2015 au fost către destinații din străinătate.

Călătorii turistice ale rezidenților (în vârstă de 15 ani sau mai mult) ce an/ani ???

Tabelul nr. 2.1.

Sursa:

Se estimează că aproximativ 60,9 % din populația Germaniei în vârstă de cel puțin 15 ani a participat la activități de turism în interes personal în 2015, mai precis a efectuat cel puțin o călătorie turistică în interes personal pe parcursul anului.

În ceea ce privește oferta, se estimează că aproape 51.954 de unități de cazare turistică au fost active în Germania în 2015 și că, împreună, acestea au asigurat peste 3.481,6 locuri de cazare (a se vedea tabelul 2.2).

Disponibilul de unități de cazare ce an/ani ???

Tabelul nr. 2.2.

Sursa:

În ultimii ani, numărul de nopți petrecute în unități de cazare turistică a înregistrat, în general, o tendință ascendentă. Cu toate acestea, au existat scăderi pe termen scurt ale numărului de nopți petrecute în unități de cazare turistică în 2008 și 2009, ca urmare a crizei economice și financiare: numărul de nopți turistice în Germania a scăzut cu 0,6 % în 2008 și cu încă 2,1 % în 2009. Cu toate acestea, în 2010, numărul de nopți turistice petrecute a crescut cu 4,7 %. Evoluția pozitivă a continuat, creșterea accelerându-se la 3,3 % în 2011 și respectiv 4,3 % în 2012. În 2015, numărul de nopți petrecute în unități de cazare turistică în Germania a atins nivelul maxim de 354,9 milioane de nopți, în creștere cu 2,2 % în comparație cu 2014.

În 2015 rezidenții germani au petrecut 746 de milioane de nopți în călătorii în afara Germaniei.

În 2015, Spania a fost principala destinație turistică din UE pentru nerezidenți (persoane din străinătate), În întreaga UE, primele trei cele mai populare destinații pentru turiștii germani au fost Spania, Italia și Franța. Destinațiile cel mai puțin căutate au fost Luxemburg, Letonia și Lituania; în interpretarea acestor cifre, este necesar să se țină cont de mărimea statelor membre menționate.

Numărul de nopți petrecute (pentru rezidenți și nerezidenți) poate fi analizat în perspectivă, în raport cu dimensiunea populației unei țări, obținându-se astfel un indicator al intensității turistice.

Pentru al patrulea an consecutiv, Germania a depășit recordul său de turism depășind pentru prima dată 70 de milioane de înnoptări de vizitatori internaționali, ajungând concret la 71,6 milioane reprezentând o creștere de 4% față de 2014, potrivit datelor provizorii ale Biroului Federal Statistică. Așa cum scoate în evidență Hedorfer, “în pofida situației economice dificile din Europa și în restul lumii, turismul receptive s-a dezvoltat considerabil în 2015. Brandul Germaniei, destinației turistică, are din ce în ce mai multă cerere și este în plină formă”.

Aproape jumătate din cele trei milioane de înnoptări suplimentare care s-au înregistrat în primele 11 luni ale anului 2015 provin din cinci piețe: Marea Britanie (349.000 de sejururi), Rusia (322.000 sejururi), Elveția (248.000 sejururi), țările din Golf (237.000 sejururi ) și Polonia (173.000 sejururi). Cele mai multe înnoptări au avut loc în Bavaria, urmată de Berlin și statul Baden-Württemberg.

Pentru al doilea an consecutiv, Germania se consolidează că a doua destinație preferată de europeni după Spania. Vechiul Continent, cu o cotă de aproape trei părți, rămâne cea mai importantă piață emitentă pentru această țară.

Pentru 2016, este estimată o creștere a cererii internaționale de între 1% și 3%, în scopul de atinge obiectivul său pentru 2020 de a ajunge la 80 de milioane de înnoptări, așa cum a conchis Petra Hedorfer.

Înnoptările în unitățile de cazare în funcție de land, în perioada 2-13-2015

Tabelul nr. 2.3.

Sursa: https://www.destatis.de

Interpretează datele din tabel, evoluția acestora în cei 3 ani!

Înnoptările în unitățile de cazare în funcție de țara de origine, în perioada 2013-2015

Tabelul nr. 2.4.

Sursa: https://www.destatis.de

Interpretează datele din tabel, evoluția acestora în cei 3 ani!

Înnoptările în unitățile de cazare pe tipuri de structură de primire, între 2013-2015

Tabelul nr. 2.5.

Sursa: https://www.destatis.de

Interpretează datele din tabel, evoluția acestora în cei 3 ani!

Înnoptările în unitățile de cazare în funcție de tipul stațiunii, în perioada 2013-2015

Tabelul nr. 2.6.

Sursa: https://www.destatis.de

Interpretează datele din tabel, evoluția acestora în cei 3 ani!

Sosirile și înnoptările ale clienților în unitățile de cazare, în anii 2013-2015

Tabelul nr. 2.7.

Sursa: https://www.destatis.de

Interpretează datele din tabel, evoluția acestora în cei 3 ani!

Sursa: https://www.destatis.de

Fig. nr. 2.1. Total sosiri și înnoptări ale clienților în unitățile de cazare,

în perioada 2013-2015

Capacitatea de cazare și utilizare

Tabelul nr. 2.8.

Sursa: https://www.destatis.de

Interpretează datele din tabel, evoluția acestora în cei 3 ani!

Sursa

Fig. nr. 2.2. Utilizarea medie a locurilor de cazare oferite

2.3.3. Aspecte economice ale călătoriilor internaționale

Importanța economică a turismului internațional poate fi măsurată analizând proporția veniturilor generate de călătoriile internaționale în raport cu PIB-ul; aceste date provin din statisticile privind balanța de plăți și includ călătorii de afaceri, precum și călătorii de agrement. În termeni absoluți, cele mai mari venituri din turismul internațional în 2015 au fost înregistrate în Germania.

Germania a înregistrat cel mai mare nivel al cheltuielilor pentru călătorii internaționale, în valoare de 64,7 miliarde EUR în 2015.

În context statistic, turismul se referă la activitatea vizitatorilor care efectuează o călătorie către o destinație aflată în afara mediului lor obișnuit, pentru mai puțin de un an. Astfel de călătorii pot fi efectuate din orice motiv principal, inclusiv afaceri, agrement sau alte motive personale, în afara încadrării în muncă de către un angajator rezident, o gospodărie sau o întreprindere în locul vizitat. În prezent, statisticile privind turismul se limitează la o durată minimă de ședere de o noapte; începând cu anul de referință 2015, statisticile oficiale europene vor acoperi, de asemenea, vizitele în străinătate de mai puțin de o zi.

Statisticile privind turismul în Germania cuprind două componente principale: pe de o parte, statisticile referitoare la capacitatea și gradul de ocupare în unitățile de cazare turistică colectivă; pe de altă parte, statisticile referitoare la cererea turistică. În majoritatea statelor membre, statisticile din prima categorie menționată anterior sunt colectate prin intermediul datelor furnizate de unitățile de cazare în cursul anchetelor, în timp ce a doua componentă este colectată mai ales prin intermediul anchetelor efectuate la frontiere sau al anchetelor în gospodării.

Statisticile privind capacitatea unităților de cazare turistică colectivă includ numărul de unități, numărul de camere și numărul de locuri de cazare. Aceste statistici sunt disponibile în funcție de tipul de structură sau de regiune și sunt elaborate anual.

Statisticile privind gradul de ocupare a unităților de cazare turistică colectivă se referă la numărul de sosiri (în unitățile de cazare) și numărul de nopți petrecute de rezidenți și nerezidenți, defalcate în funcție de tipul de structură sau în funcție de regiune; sunt disponibile serii statistice anuale și lunare. De asemenea, sunt elaborate statistici privind utilizarea locurilor de cazare (gradul de ocupare).

Statisticile privind cererea turistică sunt colectate în legătură cu numărul de călătorii turistice efectuate (și cu numărul nopților petrecute în cadrul acestora), defalcate în funcție de:

țara de destinație;

scopul călătoriei;

durata șederii;

tipul de cazare;

luna plecării;

modalitatea de transport;

cheltuieli.

Datele sunt analizate, de asemenea, utilizând variabilele explicative socio-demografice ale turistului:

sex;

grupa de vârstă;

nivelul de educație absolvit;

venitul gospodăriei;

statut profesional.

Este posibilă utilizarea datelor dintr-o gamă de alte surse oficiale pentru a studia turismul. Astfel de statistici includ:

statisticile structurale de întreprindere (SBS) și statisticile pe termen scurt ale întreprinderilor (STS), care pot fi utilizate pentru a furniza informații suplimentare privind fluxurile turismului și performanțele economice ale anumitor sectoare legate de turism;

date privind ocuparea forței de muncă în sectorul de cazare turistică din Ancheta privind forța de muncă (AFM), analizate în funcție de timpul de lucru (normă întreagă/fracțiune de normă), statut profesional, vârstă, nivel de educație, sex, tipul contractului de muncă și vechimea în muncă la același angajator (date anuale și trimestriale);

date privind veniturile și cheltuielile personale generate de călătorii din balanța de plăți;

statistici privind transportul (de exemplu, transportul aerian de pasageri).

Turismul are potențialul de a contribui la ocuparea forței de muncă și la creșterea economică, precum și la dezvoltarea zonelor rurale, periferice sau mai puțin dezvoltate. Având în vedere caracteristicile menționate, sunt necesare statistici fiabile și armonizate în domeniu, precum și în contextul mai amplu al politicii regionale și al politicii de dezvoltare durabilă.

Turismul poate juca un rol semnificativ în dezvoltarea regiunilor europene. Infrastructura creată în scopuri turistice contribuie la dezvoltarea locală, iar locurile de muncă create sau menținute pot contribui la compensarea declinului industrial sau rural. Turismul durabil presupune protejarea și dezvoltarea patrimoniului cultural și natural, de la artă la gastronomie locală și la conservarea biodiversității.

În 2006, Comisia Europeană a adoptat o comunicare intitulată „: A renewed EU tourism policy: towards a stronger partnership for European tourism“ [COM (2006) 134 final](în limba engleză). Documentul menționat a abordat o serie de provocări care vor influența turismul în următorii ani, printre care îmbătrânirea demografică din Europa, concurența externă în creștere, cererea consumatorilor în ceea ce privește un turism mai specializat și necesitatea de a trece la practici mai durabile și mai ecologice în domeniul turismului. Documentul susține că o ofertă turistică mai competitivă și destinațiile durabile ar contribui la creșterea satisfacției turiștilor și ar consolida poziția Europei în fruntea destinațiilor turistice ale lumii. Acesta a fost urmat, în octombrie 2007, de o altă comunicare, intitulată „Agenda pentru un turism european durabil și competitiv“ [COM (2007) 621 final], care a propus acțiuni în ceea ce privește gestionarea durabilă a destinațiilor, integrarea preocupărilor privind durabilitatea în cadrul întreprinderilor și informarea turiștilor cu privire la aspectele legate de durabilitate.

Tratatul de la Lisabona a recunoscut importanța turismului, conturând o competență specifică a UE în acest domeniu și permițând luarea de decizii prin majoritate calificată. Un articol din tratat prevede că UE „completează acțiunea statelor membre în sectorul turismului, în special prin promovarea competitivității întreprinderilor Uniunii în acest sector”.

Comunicarea intitulată „Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial, un nou cadru politic pentru turismul european“ [COM (2010) 352 final] a fost adoptată de Comisia Europeană în luna iunie 2010. Această comunicare are ca scop să încurajeze adoptarea unei abordări coordonate pentru inițiativele legate de turism și definește un nou cadru de acțiune pentru a mări competitivitatea turismului și potențialul acestuia de creștere durabilă. Comunicarea a propus o serie de inițiative europene sau multinaționale, inclusiv o consolidare a bazei de cunoștințe socio-economice în sectorul turismului, în scopul de a atinge aceste obiective.

CAPITOLUL III

Tipuri de turism practicate în Germania

3.1. Turismul cultural

Germania depășește Franța și Italia ca destinație culturală preferată de Europa, potrivit datelor studiului internațional realizat de IPK. Dintre cele 50 de țări evaluate la nivel mondial de către studiul Anholt Gfk Roper Index, Germania se află pe un important loc al cincilea în imagine și cultura. În special pentru turiștii internaționali natura și cultura sunt doi factori decisivi atunci când decid să călătoreasca în Germania.

Printre multe comori culturale din Germania iasă în evidență 38 de situri declarate Patrimoniu Mundial de către UNESCO, care se consolidează ca un magnet veritabil pentru vizitatorii internaționali ajungând în total la aproximativ 5 milioane de înnoptări. Din acest motiv, Oficiul German Național de Turism (ONAT), sub lema”Patrimoniu UNESCO, turism durabil de natură și cultura”, a desemnat că tema a anului 2014 siturile UNESCO de pe teritoriul său, concentrându-se asupra lor în campaniile sale de marketing la nivel mondial.

Nu este surprinzător ca oferta de turism cultural atrage 41% din turiștii care vizitează Germania, majoritatea din Statele Unite (22%) și Marea Britanie (17%).

Mai mult decât atât, pentru o treime din turiști desmenarea UNESCO este un motiv de a-și planifica vizita, astfel că statutul de Patrimoniu Mondial este comparabil cu un certificat de calitate internațional. Prin urmare, așa cum explica Petra Hedorfer, președintele consiliului de administrație al ONAT, “în colaborare cu partenerii noștri strategici, comisia germană a UNESCO, inteprindem campanii de marketing intensiv, în scopul de a face cunoscute locurile declarate Patrimoniu Mondial din Germania și a încuraja astfel turismul cultural al țării.

Catedrala din Aachen a fost în 1978 primul sit cultural german Patrimoniu Mundial.

La rândul său, Roland Bernecker, secratarul general al Comisiei Germane pentru UNESCO, a subliniat ca acest brand “crește numărul vizitatorilor din Germania, dar în același timp trebuie să servească la menținerea cerințelor de dezvoltare durabilă și a promova înțelegerea între popoare. Cooperarea cu ONAT în cadrul anului tematic 2014 ne oferă posibilitatea de a pune mai multe persoane în legaătură cu autenticitatea culturii și naturii lumii noastre și de a le sensibiliza cu privire la valoarea Patrimoniului Mondial și a activităților UNESCO”.

Din cele 981 de locuri care dețin această declarație, aproape jumătate sunt în Europa, 38 din ele în Germania, ceea ce înseamnă ocuparea locului trei împreună cu Franța în clasamentulul european, împărțite în șase categorii: palate și castele (patru), natura, grădini și peisaje (șapte), centre istorice (cinci) și cultura industrială (trei), precum și biserici și mănăstări (opt) și alte monumente de arhitectura, design și istorie culturală și spirituală.

Pentru a încuraja vizitarea lor au fost concepute opt rute care leagă între ele siturile UNESCO și alte monumente de renume internațional; oferind, de asemenea, informații despre ele în 12 limbi pe site-ul ONAT, cu o hartă interactivă, panoramici de 360 de grade, imagine și clipuri video; precum și o revistă modernă de călătorii culturale și prezență în social media.

În acest an, Germania sărbătorește 25 de ani de la căderea Zidului Berlinului cu expoziții, evenimente comemorative și rute prin locuri decisive unde s-a originat așa-numita “Revoluție pacifică” din Dresde, Leipzig și Berlin. În capitala Germaniei vor avea loc începând cu sfârșitul verii festivitățile, centrate pe libertate, divizarea orașului, Războiul Rece și evenimentele care au dus la reunificarea pacifică în 1989-1990.

3.2. Turismul religios

Turismul religios este una dintre cele mai importante forme de turism din lume. Oamenii care viziteaza locurile sfinte o fac ori pentru experienta religioasa, ori din curiozitate. Chiar daca astazi pelerinajul se face mai mult cu mijloace de transport decat pe jos, turistii sunt dornici sa calce macar o data in viata pe un loc sfant.

Între turism și religie există nenumărate interacțiuni și combinații pe baza relației dintre locul sacru și motivația turistului. Pornind de la noțiunea de turism cultural religios se poate vorbi de două mari tendințe de călătorii: călătorie unifuncțională, care are un singur scop de natură religioasă. Participantul la acest gen de călătorie este strict pelerinul. Călătorie plurifuncțională, care îmbină aspectele religioase ale călătoriei cu cele strict culturale, și care permit vizitarea unui număr mai mare de obiective turistice. Atunci când elementul de atracție pentru turiști se află într-un monument sau altă formă a patrimoniului cultural de factură religioasă, se poate vorbi de turism în spatiu religios. O altă tendință a ultimelor decenii ale secolului trecut este de a petrece un sejur în apropierea unor lăcașe de cult renumite. Astfel, multe ansambluri monahale și-au realizat propriile case de oaspeți în care primesc un număr redus de credincioși și în care trebuie respectate anumite norme pe durata șederii, pentru a nu perturba ordinea activității monahale.

Trăsături. Se manifesta sub forma de pelerinaj. Participau doar pesoanele în vârstă. Implica renunțarea la confort.

Se consideră că “pelerinajul modern este un pact pe care industriaturismului l-a încheiat cu religia”. Pelerinajul religios este o constantă a umanității. El are motivații multiple și semnificații spirituale profunde, când este trăit intens și înțeles corect. Pelerinii sunt oameni care doresc să viziteze și să venereze locurile sfinte biblice, mormintele martirilor, moaștele sfinților, icoane făcătoare de minuni sau locuri unde trăiesc mari duhovnici renumiți. Pelerinajul este văzut ca o călătorie la locuri sfinte, întâlniri sau manifestări cu caracter religios. După opiniile bisericii, pelerinajul nuvizează doar influențarea pshicului prin instalarea liniștii sufletești, împlinirea spirituală ci consideră că o cale de atingere a acestei stări estebiciuirea fizicului. Călătoria în sine, la locurile sfinte, ar trebui să fie openitență, o suferință necesară pentru atingerea unui anumit nivelspiritual. Ca urmare confortul, relaxarea, distracția și alte forme dedistragere nu ar avea ce căuta în pelerinaj. Văzut în felul acesta,pelerinajul are prea puține puncte comune cu turismul. Pelerinajul în stil tradițional însemna călătoria ca o penitență, însăpare că astăzi lucrurile au început să se schimbe. Chiar dacă preotulînsoțește grupul, se acceptă stilul de viață al pelerinului actual și seoptează pentru hoteluri de trei stele, transport cu avionul, utilizareatelefoanelor mobile și a laptopurilor. În felul acesta turismul religiosaduce beneficii atât participanților cât și beneficiarilor.

Centrele de pelerinaj sunt mijloace moderne de promovare a spiritualității și culturii în contextul ecumeniclocal și internațional. Acestea au rolul de a dirija, coordonași controla procesul de organizare al pelerinajelor. Aceste centre oferă o serie de servicii cum ar fi:

excursii pentru creștini din țară și străinătate;

pelerinaje pentru pelerini de alte confesiuni, în special din Europa Occidentală; tururi de orașe;

expediții și tabere de studii;

cazare în case de oaspeți și spații de primire ale bisericii;

consiliere pelerinaje;

servicii de informare pentru turismul religios.

Deși au o durată scurtă – câteva zile – ele se adaugă obiectivelor turistice materializate în teren, diversificând oferta de ansamblu a unui teritoriu. Adesea practicarea este condiționată de prezența edificiilor turistice propriu zise, cum ar fi hramurile și pelerinajele religioase desfășurate subegida unor schituri sau mănăstiri. Hramurile și pelerinajele religioase, concentrează, pentru 1-3 zile, un mare număr de credincioși veniți din toată lumeala un anumit obiectiv.

Edificiile religioase marchează evoluția concepțiilor și astilurilor arhitectonice, constituind veritabile puncte de atracție turistică. O mare parte dintre acestea au suferit mari distrugeri atunci când forțele aflate în conflict aveau religii diferite sau aveau concepții antireligioase.

World Religious Travel Association (WRTA)Modelează Era Modernă a Liderilor în Turismul Religios WRTA este principala organizație, ce are ca scop modelarea, îmbogățirea și extinderea la nivel globala industriei turismului religios; WRTA furnizează membrilor săi resurse, cunoștințe și oportunitatea de a se întâlni și de acolabora, aceștea devenind mult mai informați, multmai profitabili și adevărați profesioniști.

Astăzi, turismul religios, a ajuns să reprezinte un segment distinct al pieței turistice mondiale, transformându-se treptat într-o vastă industrie. Dacă, transformăm această industrie în „dolari”, atunci, pelerinajul, excursiile religioase, întrunirile, conferințele și taberele religioase vor reprezenta în cadrul acestei industrii, segmente distincte de multi- miliarde de dolari;

Catedrala Cologne din Koln adăpostește Sarcofagul Magilor, cel mai mare relicvar din lumea vestică. Se presupune că acesta deține relicvele celor trei magi înțelepți, ale căror oase și haine vechi de două mii de ani au fost decoperite în momentul deschiderii sicriului în 1864. Catedrala a suferit 14 lovituri aeriene cu bombă în timpul celui de-al doilea război mondial, dar clădirea nu s-a prabușit niciodată. Ea este vizitată anual de șase milioane de turiști.

Colonia este vechiul nume al orașului german Koln. Denumirea romană completă al milenarei metropole germane era, în anul înființării ei, 50 d. Hr., Colonia Claudia Ara Agrippinesium. Împaratul Claudiu, fondatorul ei, i-a dai acest nume întrucat era locul de naștere al soției sale Agripina, în perioada medievală Colonia (Koln) devenise un important centru economic, căci aici se intersectau cu râul Rin mai multe rute comerciale, educațional, prin universitatea fondată aici în 1308, dar și religios. Sub acest ultim aspect, prestigiul orașului a fost pe deplin reprezentat de catedrala a cărei construcție a început aici încă din secolul al XIII-lea, mai exact în 1248. Timp de 600 de ani, cu perioade de întreruperi sau de muncă entuziastă, a fost ridicată cea mai mare catedrală din Germania.
  La 15 august 1248, arhiepiscopul Konrad von Hochstaden a așezat piatra de temelie a catedralei, închinată Fecioarei Maria și sfântului apostol Petru, ce avea să fie cunoscută, mai ales, drept Domul din Koln. Construcția ei a fost destinata păstrării unui important și unic odor din lumea creștină dăruit de Împaratul Frederic Barbarosa arhiepiscopului Rainald of Dasel în 1164, și anume relicvele celor trei magi care s-au închinat lui Hristos la Betleem ți i-au adus drept ofrande, aur, smirnă și tămâie.  Deși inițial construcția a început cu fervoare, ea a intrat apoi într-un proces de stagnare, fiind reluată în etape și finalizată după o reluare entuziastă a lucrărilor, abia în 1880, încheierea lucrărilor a fost celebrată în Germania ca un eveniment național. Dimensiunile sale spun totul: 144 m lungime, 86 latime și o înălțime a turnurilor principale de 157 m. La încheierea lucrărilor era cea mai înaltă clădire din lume, calitatea pe care și-a pierdut-o în 1884, după construirea Monumentului Washington. A rămas în schimb cea mai înaltă structură gotică din lume.

Fațada este impresionantă acoperind peste 400 m fiind mai mare decât câteva terenuri de fotbal puse laolaltă. Cele două turnuri printre care trec norii îi sporesc maiestuozitatea. Intemperiile naturii au transformat-o într-un permanent loc de construcție, foarte rar putând fi văzută fără schele. Comparat cu alte catedrale catolice, interiorul este călduros, invitând soarele să pătrundă prin vitraliile uriașe din ferestre, ce conțin peste 10 000 mp de veritabilă artă a sticlăriei din șase secole. Cele mai de seamă lucrări de artă aunt : Sarcofagul Magilor, un sarcofag aurit datând din secolul al XIII-lea, cel mai mare relicvar din Occident, și Vechea Cruce (aprox. 970) aflată lângă sacristie, care este cea mai veche cruce din Alpi.
  Domul din Koln se află sub jurisdicția Vaticanului, aici savârsindu-se slujbe și având loc mari întruniri creștine precum Ziua Tinerelului Mondial la care a participat pe 18 august 2005 și actualul papă, Benedict al XVI-lea. În 1996 a fost inclus pe lista monumentelor UNESCO datorită, spune documentul, “valorii universale remarcabile a acestei opere excepționale, a geniului creativ uman și o mărturie plină de putere a persistenței credinței creștine în Europa modernă și medievală”.

Biserica Dresden

Biserica Dresden, din orasul german cu același nume, a devenit un simbol al suferinței civilizației germane odată cu bombardarea ei de către englezi, în timpul celui de-al doilea Război Mondial.

Biserica se arată a fi locul reprezentativ al orașului Dresden, iar imaginea acesteia în ruine este cunoscută în întreaga lume drept simbol al ravagiilor celui de-al doilea Război Mondial.

Biserica barocă a stat timp de mai multe decenii drept o “carcasă decapitată”. Însă acest lucru s-a schimbat în anul 1990, când un grup de localnici au început să strângă fonduri în vederea reconstruirii acesteia.

Astăzi, după un deceniu de lucrări de reconstrucție, biserica din Dresden, cunoscută de locuitori drept “Frauenkirche”, se înalță din nou în toată splendoarea ei. Oameni din întreaga lume vizitează astăzi orașul Dresden pentru festivitățile acestuia, dar și pentru biserica ce constituie simbolul orașului renăscut.

Marea Britanie, cea care a condus raidurile de bombardamente, a contribuit cu mai mult de un milion de euro în cadrul donațiilor pentru ridicarea din nou a bisericii din Dresden, iar ducele de Kent, care este patronul strângerii de fonduri pentru Dresden, reprezintă familia royală în cadrul ceremoniilor duminicale.

Zecile de persoane ce au participat la ceremonia de sfințire s-au putut închina la o cruce masivă de aur donată de orașul englez din Coventry, oraș care la rândul lui a fost grav avariat de către germani în timpul aceluiași război.

Locuitorii din Dresden au fost și ei foarte entuziasmați în privința sfințirii noii Biserici. Astfel, noua Biserica din Dresden – Frauenkirche – și-a deschis în sfârșit porțile pentru slujbele protestante, odată cu terminarea lucrărilor de reconstruire.

Până în anul 1945, “clopotul de piatră”, de deasupra Frauenkirche-ului a împrumutat liniei cerului din Dresden nota sa distinctă.

După terminarea războiului, orașul a început să fie reconstruit, biserica rămânând mai departe în ruinele războiului. Mulți locuitori ai orașului au considerat că ar fi de folos ca aceasta să rămână în ruine, drept o amintire necesara a ravagiilor războiului.

În cele din urmă, au câștigat cei ce au susținut ridicarea din nou a frumosului edificiu, cu toate că arhitectura actualei biserici reflectă doar o parte a stilului baroc inițial pe care aceasta îl prezenta în anii 1700 (atunci a fost ridicată biserică din Dresden – Frauenkirche).

Aproape o treime din noua biserică Frauenkirche este ridicată din vechile pietre de culoare închisă ale inițialei biserici. Acestea au fost culese dintre ruinele acesteia. Restul materialelor sunt pietre noi, de culoare deschisă. Împreună, acestea realizează un fel de mozaic de trecut și prezent. Crucea din aur de pe domul bisericii a fost realizată de însuși fiul pilotului englez care a bombardat orașul Dresden în anul 1945.

Costurile proiectului au atins suma de 180 de milioane de euro. Biserica din Dresden – Frauenkirche – a fost mai mult decât o biserică, a fost un simbol al decăderii unui oraș.

Catedrala Ulm

Catedrala cunoscută sub denumirea de Ulm Munster este o catedrală luterană aflată în localitatea Ulm din Germania. Aceasta este cea mai înaltă biserică din lume, turnul ei central atingând înălțimea de 161.53 de metri, pentru ajungerea în vârful acestuia fiind nevoie de parcurgerea a 768 de trepte.

Catedrala Ulm este un exemplu extraordinar de arhitectură eclezială gotică. După parcurgerea celor 768 de trepte, până în vârful turnului central al acesteia, în fața privitorului se întinde orașul Ulm din regiunea Baden-Wurttemberg și orașul Neu-Ulm din regiunea Bavaria. De asemenea, tot de aici, în condiții meteorologice optime, se mai vede și o parte din Munții Alpi, între Santis și Zugspitze.

Urcarea în catedrală este lungă și solicitantă. Ultima porțiune de scări, cunoscută sub denumirea de “A treia galerie” este de fapt o scară în spirală, foarte înaltă, în care abia are loc o persoană. Urcarea și coborârea prin aceasta poate crea senzația de claustrofobie.

Catedrala din Ulm, această capodoperă arhitecturală, pastreaza multe opere renumite de artă. Coloanele corului aparținând secolului al XV-lea și purtând semnatura lui Jorg Syrlin cel Batran încântă pe toti cei care pășesc pentru prima dată în catedrală. Corul este împodobit cu busturi sculptate ce au fost recunoscute drept capodopere în istoria artei.

Dintre celelalte opere de artă păstrate în catedrală mai menționăm sculptura lui Hans Multscher aflată pe portalul principal, balconul de predică al lui Jorg Syrlin cel Tânăr, alături de marele altar și fereastra rozariu.

Începutul lucrărilor la catedrală aparține anului 1377, pornind inițial din ideea ridicării unei biserici parohiale pentru cetățenii orașului. Aceasta a fost finanțată de către locuitorii orașului.

A existat apoi o perioadă, între anii 1547 si secolul al XIX-lea, în care nu a mai fost susținută nici o lucrare la catedrală. Pauza aceasta lungă s-a datorat reformei, care a cuprins întreaga țară. În timpul reformei cea mai mare parte din populația orașului s-a convertit la protestantism.

Astfel, odată cu o mare parte din populație, în timpul reformei, biserica a devenit protestantă. Lucrările de construcție au fost reluate abia în anul 1844, fiind terminate cu bine în anul 1890, ultima operațiune fiind ridicarea turlei centrale.

În anul 1877, sinagoga din Ulm și tatal lui Albert Einstein au pus la dispoziție fondurile necesare sculptării unei statui extraordinare a profetului Ieremia. Statuia profetului a fost asezată lângă marea orgă.

Catedrala din Ulm a scăpat bombardamentelor din timpul celui de al doilea Război Mondial mai ales datorită ceții dense ce împrejmuia în mod regulat regiunea localității Ulm.

Datorită faptului că circulația aeriană se făcea cu mare dificultate, cei care atacau au considerat ca această catedrală este un punct de orientare foarte bun, așa ca au avut grijă să nu o distrugă nici măcar accidental.

Catedrala poate găzdui un număr de aproximativ 20.000 de persoane – dublul numărului populației orașului în momentul în care a fost terminat interiorul acesteia, în anul 1417.

În imediata apropiere a Catedralei din Ulm se strecoară liniștită Dunărea.

3.3. Turismul de afaceri

Turismul de afaceri este una dintre componentele cele mai dinamice ale activității turistice, iar intensificarea relațiilor internaționale și, în deosebi, a celor economice se reflectă în creșterea cererilor pentru călătoriile de afaceri.

Turismul de afaceri (business) reprezintă o formă de turism cu scopuri comerciale, guvernamentale sau educaționale, având partea de agrement (leisure) ca motivație secundară. Turismul de afaceri presupune, în general, deplasarea într-o altă localitate, la o distanță mai mare de 50 de km de localitatea de origine a turistului de afaceri, deplasare determinată strict de o afacere, de un eveniment sau de un scop educațional.

Turismul de afaceri se referă, în sens larg, la călătoriile oamenilor pentru scopuri legate de munca lor, mai exact, de deplasările în interes oficial, comercial sau de altă natură, participarile la diverse manifestări organizate de întreprinderile economice sau organisme administrative pentru reprezentanți lor .

Deși aceste acțiuni presupun desfășurarea unei activități remunerate, ele sunt asimilate turismului deoarece organizarea și realizarea lor implică utilizarea dotărilor turistice de cazare, alimentare, agrement cât și consumul unor servicii specifice furnizate de organizatori de călătorii.

Turismul de afaceri are motivații și forme de manifestare proprii, inconfundabile. Ca principală motivație a turismului de afaceri se poate considera și întâlnirea cererii cu oferta în cadrul târgurilor și expozițiilor, al întâlnirilor de afaceri, a tranzactiilor și negocierilor, în desfășurarea programelor unor misiuni economice, dar și a unor ample acțiuni de promovare a unei firme, a unor produse, a unor noutăți în diferite domenii cu caracter periodic sau conjugal. Principalele demersuri ale acestei manifestări se finalizează cu încheierea unor contracte economice, reciproc avantajoase în cadrul diviziunii internaționale a muncii, a pieței bunurilor și serviciilor, ca forme ale schimbului de valori și valori de întrebuințare.
Turismul de afaceri se desfășoară în tot timpul anului, în spații special amenajate, antrenând servicii specifice de expunere, de tranzacționare, cazare, securitate, amenajări estetice, mijloace de telecomunicații, video-tv, multiplicare, transfer, alimentație publică, servicii de presă, grafică etc.

Principalele caracteristici ale turismului de afaceri sunt următoarele:
– reprezintă domeniul cu cea mai mare calitate;
– atinge cote maxime primavara și toamna dar înregistrează activități si în lunile de vară și iarnă;
– completează sectorul turismului liber;
– investițiile în turismul de afaceri conduc la regenerarea urbană;
– multe din investițiile destinate infrastructurii sunt concepute în special pentru turismul de afaceri ( hoteluri, restaurante, facilități în transport și comunicații) și furnizează beneficii care pot fi utilizate de turiștii clasici și de populația indigenă;
– calitatea superioara a personalului de servire ceruta de turistii de afaceri se regaseste în serviciile prestate de acestia;
– cercetările sugerează că aproximativ 40 % din turiștii de afaceri care se reîntorc cu familiile în aceleași destinații însă de data aceasta pentru călătorii în scopuri personale;
– turismul de afacerii are mai puține consecinte negative asupra mediului decât turismul classic.

Formele turismului de afaceri
Călătoriile de afaceri pot avea caracter intern sau extern în funcție de beneficiarul nemijlocit și rezultatele acestora.
Formele turismului de afaceri având caracter intern se adresează salariaților unei întreprinderi și au ca obiectiv motivarea personalului în scopul creșterii productivității muncii si îmbunatățirii performanțelor.
Ele se concretizează în:

– seminarii sau întruniri ale conducerii firmei cu salariații (pentru cunoaștere, rezolvarea unor probleme, pentru împărtășirea experienței);

– acțiuni de formare a personalului și actualizarea pregătirii;

– călătorii recompensă (incentive).

Acțiunile având caracter extern au ca obiectiv buna desfășurare a activităților și prosperitatea firmelor în ansamblul lor și constă în deplasări cu caracter profesional (lucru pe șantier, acordarea de asistență) și participarea la târguri, expoziții, congrese, colocvii.
De asemenea, turismul de afaceri poate fi clasificat și în următoarele forme:
a) Turismul general de afaceri se referă, în principal, la activitățile persoanelor care lucrează, pentru o scurtă perioadă de timp, în afara locului de resedință (de exemplu ziariștii).
b) Turismul de reuniuni este determinat de participarea la un eveniment de tipul întâlnirilor, conferințelor, colocviilor, simpozioanelor, congreselor și este considerat una dintre cele mai obișnuite forme ale turismului de afaceri.

c) Târguri și expoziții care se definesc prin „prestări de produse și servicii destinate unui public invitat, cu scopul de a determina o vânzare sau a informa vizitatorul”. Ca formă de turism ele stimulează călătoria a două categorii de persoane: expozanții și vizitatorii.

Turismul de afaceri corespunde unor domenii deosebit de diverse, în sfera sa înscriindu-se: reuniunile diplomatice la nivel mondial și întrunirile între reprenzentanții diferitelor state, reuniunile economice și negocierile comerciale, întâlniri pentru schimbul de informații științifice și tehnice, pentru comunicarea rezultatelor unor proiecte de cercetare-dezvoltare, întâlniri culturale și educative, precum și manifestări specifice diferitelor forme de manifestare culturală, competiții sportive ș.a. Turismul de afaceri include, în sens larg, călătoriile oamenilor pentru scopuri legate de munca lor, mai exact, deplasările în interes oficial, comercial sau de altă natură, participările la diverse manifestări organizate de întreprinderi economice sau organisme administrative pentru reprezentanții lor. Deși aceste călătorii presupun desfășurarea unor activități remunerate, ele sunt asimilate turismului deoarece implică utilizarea dotărilor turistice și consumul unor servicii specifice. Din punctul de vedere al conținutului, formele turismului de afaceri se structurează în :

călătoriile de afaceri individuale (delegațiile), comune multor meserii, pentru care persoanele implicate acceptă să se deplaseze în afara orașului de reședință;

turismul de reuniuni, întâlniri, care include gama largă de evenimente (conferințe, seminarii, team-bilding-uri, lansări de produse, întâlniri anuale etc.) ale unor companii sau asociații, pentru a facilita comunicarea cu și între angajați, clienți, acționari sau membri;

târguri și expoziții, foarte diverse, destinate în general prezentarii de produse;

calatorii stimulent (incentive), respectiv acele calatorii pe care angajații le primesc de la angajator ca premiu pentru rezultate bune în muncă;

evenimente „corporate”, incluzând forme generoase de distracție pe care companiile le oferă celor mai valoroși clienți sau potențiali clienți, pentru a construi sau a intensifica  relațiile de afaceri.

Turiștii de afaceri sunt mai exigenți, mai puțin sensibili la preț și mult mai preocupați de statut. De asemenea, ei au un program anume, care trebuie respectat. În consecință, serviciile de transport sunt de mare importanță: mijlocul de transport folosit este rapid, confortabil și adecvat ca și program, punctualitatea și prestigiul transportatorului sunt de interes, sistemele de rezervare trebuie să fie eficiente. Ca și modalități de cazare, sunt preferate hotelurile de lanț, al căror standard este cunoscut și care oferă, pe lângă servicii de calitate, formule diverse de fidelizare, cu un impact ridicat în cazul turiștilor de afaceri (carduri de fidelitate, punctaje, uneori cumulate celor obținute pe liniile aeriene etc.). Se poate ajunge chiar la situația în care alegerea unei destinații să fie determinată de existența unui hotel aparținând unui anumit lanț. În fine, pentru toate categoriile de servicii la care se apelează, calitatea este deosebit de importantă. În zilele noastre, turismul internațional de afaceri a devenit o industrie sofisticată. Aceasta s-a impus ca una dintre cele mai dinamice și profitabile componente ale industriei turismului. Printre particularitațile turismului de afaceri care au contribuit la această caracterizare a sa se numără: profiturile mari ale organizatorilor și prestatorilor de servicii; independența față de condițiile naturale și contribuția la atenuarea sezonalității; utilizarea mai bună a dotărilor materiale; impactul redus asupra mediului.

3.4. Turismul sportiv

Călatoriile legate de evenimente sau hobby-uri sportive sunt unul dintre segmentele de turism cu cea mai rapidă dezvoltare într-o industrie.

Până în 2011, contribuția turismului și călătoriilor la Produsul Intern Global va depăși 10%. Orașele, regiunile și chiar țările descopera din ce în ce mai mult importanță pe care o are jucatorul de golf, schiorul sau suporterii echipelor de fotbal asupra economiei locale. În unele state, sportul generează deja 25% din veniturile din sectorul turistic.

Turistul “sportiv” este motivul pentru care milioane de dolari sunt cheltuiți în vederea câștigării competiției pentru organziarea Jocurilor Olimpice sau a Campionatului Mondial de Fotbal.

Evenimentele majore din sport contribuie nu numai la creșterea încasărilor în valută, ci și la modernizarea infrastructurii locale, prin construcția de hoteluri, autostrăzi și extinderea aeroporturilor.

Turiștii sportivi sunt pasionați, cheltuitori, deschiși la experiențe noi și stimulează de multe ori și alte forme de turism. Beneficiul direct pe care îl aduc unei destinații sunt banii, cel indirect, creșterea numărului de vizitatori în următorii ani.

3.5. Turismul rural și agroturismul

În ansamblul său turismul rural include o gamă largă de modalități de cazare, evenimente, festivități, sporturi, alte distracții și activități de petrecere plăcută a timpului liber, toate desfășurate într-un mediu tipic rural. O definire cât mai exactă a termenului de turism rural, unanim acceptată și unitar utilizată se confruntă cu diferite probleme specifice uneia sau alteia dintre zonele receptoare de turiști, respectiv prestatoare de servicii turistice.

Un prim enunț – aceptat de marea majoritate a actorilor lumii turismului rural, afirmă că: “Turismul rural este un concept ce include toate activitățile turistice care se desfășoară în mediul rural”.

Devine necesar a clarifica în acest moment ce se înțelege prin “mediul/spațiu rural”. Acest termen indică zonele care se deosebesc de cele urbane, de coastă sau montane.

Există voci care pe lângă considerentele de natură geografică apreciază că inadecvarea la realitate a definiției “turismului rural” este determinată și de alte motive.

Spre exemplu este cunoscut că produsul turistic reprezintă în esență măsura activității turistice privită ca activitate economică într-o anume dimensiune, volum, structură sau calitate; prin destinațiile sale produsul turistic putându-se constitui într-un mesaj adresat consumatorilor (turiștilor) potențiali, care prin opțiunea lor – concretizată în prezența la momentul prestării serviciilor componente, dau naștere fluxurilor turistice respectiv consumului turistic.

Însă există specialiști ce consideră că o excursie cu un atelaj tras de animale sau un picnic ori altă activitate derulată pe timpul unei zile într-un colț îndepărtat de provincie, nu ar putea fi considerate “turism rural”.

Potrivit formelor de manifestare și practicii mondiale aceste trăsături ale turismului rural ar putea fi:

apropierea de natură;

absența mulțimii (de semeni);

liniște;

un mediu ambiant “nemecanizat”;

contacte personale (în opoziție cu iraționalismul și anonimatul urbanului);

senzația de continuitate și stabilitate, de trăire a unei istorii, vie și trainică;

posibilitatea de a cunoaște îndeaproape locuri și oamenii acelor locuri;

contactul nemijlocit cu autoritățile locale, cu preocupările și activitatea specifică zonei;

cunoașterea îndeaproape a afacerilor ce se fac pe plan local;

posibilitatea prelevării de imagini legate de identitatea indivizilor comunității;

șansa integrării în comunitate pe perioada sejurului.

Drept urmare o altă posibilă definire a activităților de turism desfășurate în spațiul rural ar trebui să ia în calcul tocmai aceste aspecte – ce-i drept importante pentru transformarea în realitate a “visului de vacanță”. Aceasta cu atât mai mult cu cât între așteptare (ca dorință) și realitate există de obicei o ușoară abatere.

Un al doilea enunț, mai ermetic, definește: “Turismul rural ca o formă concentrată pe destinații în spațiul rural, dispunând de o structură funcțională de cazare și de alte servicii eterogene”.

Un al treilea enunț, ce eludează aspectul geografic de astă dată, afirmă că: “Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală,și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural și uman”.

Această definiție pare a fi mai cuprinzătoare, singura sa scăpare constă în omiterea implicării în activități de turism rural a unor organizații sau persoane din afara comunității locale (touroperatori, investitori, etc.).

În accepțiunea Organizației Mondiale a Turismului și a multor organizații europene de turism rural, turismul rural este “o formă a turismului care include orice activitate turistică organizată și condusă în spațiul rural de către populația locală, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane) precum și dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice”.

Această definiție, deși nu le explicitează, are la bază o serie de trăsături specifice ce caracterizează activitățile de turism rural. Dintre acestea enumerăm:

localizarea în zonele rurale (existența în localități rurale);

construirea produsului turistic în mod funcțional, bazat pe caracteristicile lumii rurale (spațiu deschis, contact cu natura, tradiție, organizare și practici tradiționale);

ruralitatea ca scală (din punct de vedere al clădirilor și amenajărilor – de obicei la scară mică – conservându-se infrastructura rurală);

caracterul tradițional (creștere domoală și organică în legătură cu familiile locale – avându- se în vedere păstrarea funcționalității rurale și conservarea modului de viață rural);

diversitatea formelor de prezentare, funcție de: mediile rurale și economice; istoric și așezare (păstrându-se identitatea culturală specifică).

Una dintre cerințele practicării durabile a turismului rural constă în aceste condiții în prezervarea elementelor esențiale ale ruralului. În aceste condiții definirea turismului rural ia în calcul și o serie de elemente precum dimensiunile:

psihologică (bazată pe trebuința umană de a se bucura de odihnă și recreere);

socială (generată de contactul cu lumea rurală);

geografică (legată de configurația reliefului, ce favorizează ori limitează dezvoltarea activităților de turism);

urbanistică (modul de organizare spațială, mărimea așezărilor, nivelul dotărilor și cel al infrastructurii).

Trebuie să admitem că între o zonă rurală și alta sunt diferențe, mai mult funcție de mediul natural, de dezvoltarea socio-economică existentă constatăm variații de la o regiune la alta. Totuși adevăratele zone rurale sunt caracterizate, în general, de: densități reduse ale populației, număr variabil de gospodării (de obicei răsfirate – cu distanțe mari între ele), importante suprafețe agricole ori foriestere. Această diversitate de resurse, diferit asortimentată, a condus la forme de exprimare diferită a activităților de turism rural și respectiv a produselor turistice oferite pieței. Astfel o parte dintre activitățile de turism rural sunt regăsit sub titulatura de: agroturism, turism verde sau ecoturism (se face referire la activitățile ecoturistice care sunt derulate în mediul/spațiu rural).

Agroturismul, este un concept relativ de dată recentă, care face referire la diferitele forme de turism aflate în legătură directă cu activitățile agricole și/sau cu construcțiile având destinații, rol, funcțiuni în domeniul agriculturii. Această formă specifică de turism rural este bazată pe asigurarea, în cadrul gospodăriei țărănești, a serviciilor de cazare, masă, agrement și altele complementare acestora. Această formă de turism rural este practicată de micii proprietari din zonele rurale, de obicei ca activitate secundară; activitatea desfășurată în gospodăria/ferma proprie rămânând principala ocupație și sursă de venit.

Închirierea gosodărilor drept case de oaspeți, case de sănătate, cabane de vânătoare, etc. este considerat a nu fi agroturism, datorită pierderii unei părți din încărcătura/funcția agricolă, ele ne fiind ocupate de țăranii reali/activi. Trebuie precizat că în majoritatea cazurilor amfitrionii/gazdele pun la dispoziția turiștilor spațiu locuibil excedentar, cel dezafectat și amenajat ori construit special pentru astfel de activități.

În ciuda acestor considerații este evident că ambele forme fac parte din sfera turismului rural. Practicarea adiacentă de către țărani a turismului conduce la realizarea unei dezvoltări superioare a zonelor sătești, atât prin aportul adus de încasările din cazare cât mai ales prin valorificarea unor altor produse agricole locale, prin includerea lor în consumul turistic. Este bine de precizat că o parte dintre veniturile realizate în activitățile de agroturism sunt utilizate pentru investiții și modernizare, în acest fel activitatea turistică contribuind nemijlocit la dezvoltarea și susținerea gospodăriei țărănești și a zonei înșiși.

Termenul de turism verde, a început a fi utilizat pe teritoriul CE. Necesitatea introducerii acestui termen a constat inițial în dorința de a desemna, într-o formă unanim acceptată, activitățile ce se aflau în afara zonelor dedicate: sporturilor de iarnă (turismul alb), vacanțelor la mare (turismul albastru), turismului urban (turismul luminilor). Culoarea verde a fost aleasă tocmai pentru că se afla în sincronie cu zona rurală. Turismul verde era definit drept o activitate turistică practicată în zonele de provincie, dar și în zonele slab populate, în zonele de coastă mai puțin implicate în activități de turism, ca și în unele zone montane ce nu aveau o destinație specială privind practicarea sporturilor de iarnă.

În momentul de față se apreciază că turism verde este cantonat în comunitățile rurale care se găsesc în spațiul sau în apropierea unor parcuri naționale, parcuri naturale, rezervații ale biosferei, rezervații naturale. Apreciindu-se că activitatea turistică este de preferat creșterii animalelor, exploatărilor miniere sau a rocilor de construcție, silviculturii, ori cultivării plantelor agricole, activități ce pot aduce prejudicii importante spațiilor naturale cu valoare deosebită, ce trebuiesc prezervate și conservate.

Se impune o ultimă precizare: turiștii doresc a se integra în mediul ambiant, natural și uman, prin implicarea directă în activitățile din zonele rezidente. Iubitorii turismului verde sunt cei care apreciază în mod deosebit produsele ecoturistice.

“Turismul verde” a sedus în special europenii, în mod deosebit locuitorii marilor aglomerări urbane, dar nu numai. Pentru aceasta tot mai mulți dintre “actorii” lumii turismului încearcă o dezvoltare cât mai orchestrată a echipamentelor și zonelor turistice cu mediul natural și socio-cultural al ariilor de recepție. Atât prestatorii cât și turiștii încearcă o armonizare a interesului pentru o vacanță excelentă cu dorința de a îmbunătăți impactul acesteia – din punct de vedere social, cultural și al protejării, respectiv atenuării efectului de degradare – asupra mediului înconjurător.

Aceste preocupări fac ca din ce în ce mai mulți turiști – an de an mai numeroși – să descopere vraja, romantismul, libertatea și facilitatea practicării turismului în spațiul rural. În general acești turiști doresc condiții de cazare și viață tipic rurale, un grad de confort decent, preparate culinare tradiționale și specifice regiunii în care se află, așteptând o diversificare în timp a ofertei.

Fără a absolutiza, vom remarca faptul că în mare parte europenii sunt mai ales adepții vacanțelor sedentare; aceasta s-ar putea traduce prin dorința de a găsi la destinația vacanțelor un răspuns al aspirațiilor. Astfel, pentru un turist sedentar, produsul turistic este constituit din ansamblul de elemente care-i permit să petreacă o “vacanță bună”.

BIBLIOGRAFIE

Blyhte J., Comportamentul consumatorului, Editura Teora, București, 1998

Cetină I., Marketingul competitiv în sectorul serviciilor, București, 2001

Cristireanu C., Economia și politica turismului international, Editura Abeona, București, 1992

Foriș T., Dima D. (coord.), Manual de formare managerială în turism, Editura Psihomedia, Sibiu, 2001.

Glăvan V., Geografia turismului, Editura Fundației „România de Mâine”, București, 2005

Ioncică M., Minciu R., Stănciulescu G., Economia serviciilor, Editura Uranus, București, 1996.

Kaspar C., Scherly F., Introduction au management touristique, Editura Paul Haupt Berne – Stuttgart – Vienne, 1992.

Minciu R., Economia Turismului, Editura Uranus, București, 2000.

Morariu D., Funcțiile serviciilor în economia mondială, Editura Mirton, Timișoara, 1999.

Morariu D., Concepte și politici de turism internațional, Editura Alfabet, Deva, 2001.

Neacșu N., Cernescu A., Economia turismului – Studii de caz. Reglementări, Editura Uranus, București, 2002.

Nistoreanu P., Management în turism, Editura ASE, București 2002

Snak O., Baron P., Neacșu N., Economia turismului, Editura Expert, București, 2001.

Snak O., Managementul serviciilor în turism, Academia Română de Management, București, 1994.

Stanciulescu G., Lupu N., Țigu G., Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați în turism, Editura All – Educational, București, 1998.

Stănciulescu G., Tehnica operațiunilor de turism, Editura All – Educational, București, 1998.

Stănciulescu G., Managementul operațiunilor de turism, Editura All – Back, București, 2002.

Stănciulescu G. și colaboratorii, Tehnologia turismului, manual pentru clasele a XI-a și a XII-a, Editura Niculescu ABC, București, 2002.

Stăncioiu A.F., Dicționar de terminologie turistică, Editura Economica, București, 1999

Stănciulescu G., Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați în turism, Editura All Educational,București,1998

Stănciulescu G., Tehnica operațiunilor de turism, Editura Educational, București,1998

Turcu V., Morariu D., Weisz J., Turism internațional, Editura Eurostampa, Timișoara, 2003.

Surse Internet:

http://www.dw.com/ro/unde-%C5%9Fi-petrec-germanii-vacan%C5%A3a/g-17869081

Top 10 atractii turistice in Germania

https://ro.wikipedia.org/wiki/Turismul_%C3%AEn_Germania

http://www.dw.com/ro/germania-un-magnet-turistic/a-17426354

https://www.destatis.de

http://evisionturism.ro/germania-se-consolideaza-ca-destinatia-culturala-preferata-de-europeni

http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/catedrala-koln-67455.html

Top 10 atractii turistice in Germania

http://www.dw.com/ro/unde-%C5%9Fi-petrec-germanii-vacan%C5%A3a/g-17869081